privind înregistrarea internationala a marcilor de fabrica sau de comerţ, revizuite la Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911 şi la Haga la 6 noiembrie 1925*
–––Notă …
*) Traducere. +
Articolul 1Cetăţenii fiecărei tari contractante vor putea să-şi asigure în toate celelalte tari protecţia marcilor lor de fabrica sau de comerţ înregistrate în ţara de origine, pe baza depozitului acestor mărci la Biroul internaţional de la Berna, făcut prin intermediul Administraţiei tarii de origine respective. Definitia tarii de origine este cea cuprinsă în articolul 6 al Convenţiei generale a Uniunii pentru protecţia proprietăţii industriale. +
Articolul 2Sînt asimilaţi cetăţenii ţărilor contractante cetăţenii ţărilor care nu au aderat la prezentul Aranjament şi care pe teritoriul Uniunii restrânse constituită de acesta îndeplinesc condiţiile stabilite prin acordul 3 al Convenţiei generale. +
Articolul 3Orice cerere de înregistrare internationala va fi prezentată pe formularul stabilit prin Regulamentul de aplicare; Administraţia tarii de origine a marcii va certifica ca indicaţiile care figurează pe cerere corespund celor din registrul naţional. Dacă depunatorul reclama o culoare ca element distinctiv al marcii sale, el va fi obligat: 1. sa declare acest lucru şi sa însoţească depozitul sau de o menţiune care să indice culoarea sau combinatia de culori reclamata; 2. sa ataseze la cererea sa un număr de exemplare ale acestei mărci în culori, care vor fi anexate la notificările făcute de către Biroul internaţional. Numărul acestor exemplare va fi fixat prin Regulamentul de aplicare. Biroul internaţional va inregistra imediat mărcile depuse conform articolului 1. El va notifica aceasta înregistrare fără întîrziere diverselor Administraţii. Mărcile înregistrate vor fi inserate într-o publicaţie periodică editata de către Biroul internaţional, pe baza indicaţiilor conţinute în cererea de înregistrare şi a unui cliseu procurat de depunator. În vederea publicităţii ce trebuie facuta în ţările contractante marcilor înregistrate, fiecare Administraţie va primi gratuit de la Biroul internaţional numărul de exemplare pe care îl va cere din publicaţia menţionată mai sus. Aceasta publicitate va fi considerată în toate ţările contractante ca deplin satisfăcătoare şi nici o alta publicitate nu va putea fi cerută de la depunator. +
Articolul 4Din momentul înregistrării astfel facuta la Biroul internaţional, marca va fi protejata în fiecare din ţările contractante în aceeaşi măsura în care ar fi protejata dacă ar fi fost înregistrată direct în fiecare ţara. Orice măsură care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale se va bucura de dreptul de prioritate stabilit prin articolul 4 al Convenţiei generale, fără ca să fie necesară îndeplinirea formalităţilor prevăzute la litera D a acestui articol. +
Articolul 4 BISCînd o marca depusa într-una sau în mai multe din ţările contractante a fost ulterior înregistrată de către Biroul internaţional pe numele aceluiaşi titular sau al reprezentantului sau (ayant cause), înregistrarea internationala va fi considerată ca substituită înregistrărilor naţionale anterioare, fără prejudiciul drepturilor dobândite pe baza acestora din urma. +
Articolul 5În ţările în care legislaţia autoriza acest lucru, Administraţiile cărora Biroul internaţional le va notifica înregistrarea unei mărci vor avea dreptul sa declare ca protecţia nu poate fi acordată acestei mărci pe teritoriul lor. Un astfel de refuz nu va putea fi opus decât condiţiilor care s-ar aplica, în virtutea Convenţiei generale, unei mărci depuse pentru înregistrarea naţionala. Administraţiile care ar dori sa exercite acest drept vor trebui sa notifice refuzul lor, cu indicarea motivelor, Biroului internaţional, în termenul prevăzut prin legea lor naţionala, şi cel mai târziu în termen de un an de la data înregistrării internaţionale a marcii. Biroul internaţional va transmite fără întîrziere Administraţiei tarii de origine şi proprietarului marcii sau mandatarului acestuia, dacă el a fost indicat Biroului de către Administraţie, cererea de refuz astfel notificată. Cel interesat va avea aceleaşi mijloace legale ca şi în cazul cînd el însuşi ar fi depus marca în ţara în care s-a refuzat protecţia. Administraţiile care, în termenul maxim de un an indicat mai sus, nu vor face nici o comunicare Biroului internaţional, vor fi considerate ca au acceptat marca. +
Articolul 5 BISActele care justifica legitimitatea folosirii unor elemente ale marcilor, cum ar fi steme, blazoane, portrete, distincii onorifice, titluri, nume comerciale sau nume de persoane, altele decât cel al depunatorului sau alte inscripţii analoage care ar putea să fie reclamate de către Administraţiile ţărilor contractante, vor fi scutite de orice certificare sau legalizare alta decât acea a Administraţiei tarii de origine. +
Articolul 5 TERBiroul internaţional va elibera oricărei persoane care face cerere, în schimbul unei taxe fixate de Regulamentul de aplicare, o copie a menţiunilor înscrise în registru cu privire la o marca determinata. El va putea de asemenea, în schimbul unei remuneraţii, să se angajeze să facă examinari de prioritate printre mărcile internaţionale. +
Articolul 6Protecţia care rezultă din înregistrarea la Biroul internaţional va avea o durată de 20 ani începînd de la aceasta înregistrare (sub rezerva celor prevăzute la articolul 8 în cazul în care depunatorul nu ar fi plătit decât o fracţiune din taxa internationala), dar ea nu va putea fi invocată în favoarea unei mărci care nu ar mai beneficia de protecţia legală în ţara de origine. +
Articolul 7Înregistrarea va putea fi reînnoită oricînd, conform dispoziţiilor articolelor 1 şi 3, pentru o noua perioada de 20 ani de la data reînnoirii. Cu şase luni înainte de expirarea termenului de protecţie, Biroul internaţional va reaminti proprietarului marcii, prin trimiterea unui aviz oficios, data exactă a expirării. Dacă marca prezentată pentru reînnoirea depozitului precedent a suferit o modificare de forma, Administraţiile vor putea sa refuze înregistrarea cu titlu de reinnoire şi ele vor avea acelaşi drept şi în cazul unei schimbări în indicarea produselor cărora trebuie să se aplice marca, afară de cazul cînd, la notificarea obiectiei prin intermediul Biroului internaţional, cel interesat declara ca renunţa la protecţia produselor, altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrării anterioare. Cînd reînnoirea marcii nu este admisă, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de altele decât cele desemnate în aceleaşi condiţii cu ocazia înregistrării anterioare. Cînd reînnoirea marcii nu este admisă, se va putea tine seama de drepturile de prioritate sau de alte drepturi obţinute prin înregistrarea anteriora. +
Articolul 8Administraţia tarii de origine va fixa după voia sa şi va percepe în folosul sau o taxa naţionala pe care o va cere proprietarului marcii a carei înregistrare internationala este solicitată. La aceasta taxa se va adauga o taxa internationala (în franci elvetieni) de o suta cincizeci franci pentru prima marca şi de o suta cincizeci franci pentru fiecare din mărcile următoare, depuse în acelaşi timp la Biroul internaţional în numele aceluiaşi proprietar. Depunatorul va avea dreptul sa nu achite în momentul depozitului internaţional decât o taxa de o suta franci pentru prima marca şi de şaptezeci şi cinci franci pentru fieacare din mărcile depuse în acelaşi timp cu prima. Dacă depunatorul face uz de acest drept, el va trebui ca, în termen de zece ani de la înregistrarea internationala, sa plătească Biroului internaţional o diferenţa de taxa de şaptezeci şi cinci franci pentru prima marca şi de cincizeci franci pentru fiecare din mărcile depuse în acelaşi timp cu prima, fără care, la expirarea acestui termen, el va pierde beneficiul înregistrării sale. Cu şase luni înainte de expirarea termenului, Biroul internaţional va reaminti depunatorului data exactă a expirării, prin trimiterea unui aviz oficios, pentru ca el să-şi ia măsurile necesare. Dacă înainte de expirarea termenului diferenţa de taxa nu este plătită Biroului internaţional, acesta va radia marca, va notifica aceasta operaţie Administraţiilor şi o va insera în publicaţia sa. Dacă lista produselor pentru care este cerută protecţia conţine mai mult de o suta de cuvinte, marca nu va fi înregistrată decât după plata unei taxe suplimentare ce se va fixa prin Reglulamentul de aplicare. Venitul anual provenit din diferitele încasări ale înregistrării internaţionale va fi repartizat în părţi egale între ţările contractante, prin grija Biroului internaţional, după scăderea cheltuielilor comune necesitate de aplicarea prezentului Aranjament.Dacă, în momentul intrării în vigoare a prezentului Aranjament revizuit, el nu a fost încă ratificat de către o ţara, aceasta nu va avea dreptul pînă la data aderării sale posterioare, decât la o repartizare a excedentului de venituri calculat pe baza vechilor taxe. +
Articolul 8 BISProprietarul unei mărci internaţionale poate oricînd renunţa la protecţie în una sau în mai multe din ţările contractante, printr-o declaraţie remisă Administraţiei tarii de origine a marcii pentru a fi comunicată Biroului internaţional, care o ratifica ţărilor la care se referă aceasta renunţare. +
Articolul 9Administraţia tarii de origine va notifica Biroului internaţional anularile, radierile, renunţările, transmiterile şi alte schimbări aduse înregistrării marcii. Biroul va înscrie aceste schimbări în registrul internaţional, le va notifica la rândul sau administraţiilor ţărilor contractante şi le va insera în publicaţia sa. Se va proceda în acelaşi fel în cazul cînd proprietarul marcii va cere reducerea listei produselor la care ea se aplică. Aceste operaţiuni pot fi supuse unei taxe care va fi fixată prin Regulamentul de aplicare. Adaugirea ulterioară a unui nou produs pe lista nu poate fi obţinută decât printr-un depozit efectuat în conformitate cu prevederile articolului 3. Substituirea unui produs prin altul este asimilată cu adaugirea. +
Articolul 9 BISÎn cazul cînd o marca înscrisă în registrul internaţional va fi transmisă unei persoane stabilită într-o ţara contractantă, alta decât ţara de origine a marcii, transmiterea va fi notificată Biroului internaţional, după primirea asentimentului Administraţiei căreia îi aparţine noul titular, va inregistra transmiterea, o va notifica celorlalte Administraţii şi o va insera în publicaţia sa, menţionând, dacă este posibil, data şi numărul de înregistrare a marcii în noua sa ţara de origine. Nu va fi înregistrată nici o transmitere de marca înscrisă în registrul internaţional, facuta în favoarea unei persoane căreia nu-i este permisă depunerea unei mărci internaţionale. +
Articolul 9 TERDispoziţiile articolelor 9 şi 9 bis privind transmiterile nu au ca efect modificarea legislatiilor ţărilor contractante care interzic transmiterea marcii fără cesiunea simultană a întreprinderii industriale sau comerciale ale carei produse le distinge marca. +
Articolul 10Administraţiile vor reglementa de comun acord detaliile referitoare la aplicarea prezentului Aranjament. +
Articolul 11Ţările Uniunii pentru protecţia proprietăţii industriale care nu sînt parte la prezentul Aranjament vor fi admise sa adere la acesta, la cerere, în forma prevăzută în Convenţia generală. De îndată ce Biroul internaţional va fi informat ca o ţara sau una din coloniile acesteia a aderat la prezentul Aranjament, el va adresa Administraţiei acestei tari, în conformitate cu articolul 3, o notificare colectivă a marcilor care, în acel moment, se bucura de protecţie internationala. Aceasta notificare va asigura prin ea însăşi marcilor indicate, beneficiul dispoziţiilor precedente pe teritoriul tarii care a aderat şi va face să curgă termenul de un an în timpul căruia Administraţia interesată poate face declaraţia prevăzută la articolul 5. Totuşi, fiecare ţara care adera la prezentul Aranjament va putea declara ca, în afară de mărcile internaţionale care au făcut mai înainte în aceasta ţara obiectul unei înregistrări naţionale identice încă în vigoare şi care vor fi imediat recunoscute la cererea celor interesaţi, aplicarea acestui Act va fi limitată la mărcile care vor fi înregistrate cu începere din ziua cînd aceasta aderare va deveni efectivă. Aceasta declaraţie va scuti Biroul internaţional de a face notificarea colectivă indicată mai sus. El se va limita sa notifice în termen de un an de la aderarea tarii noi, cu precizările necesare, mărcile pentru care va primi cereri de admitere la beneficiul excepţiei prevăzute la alineatul precedent. +
Articolul 12Prezentul Aranjament va fi ratificat şi ratificarile vor fi depuse la Haga, cel mai târziu la 1 mai 1928. El va intra în vigoare la o luna după această dată şi va avea aceeaşi putere şi durata ca şi Convenţia generală. Acest Act va înlocui, în raporturile între ţările care îl vor ratifica, Aranjamentul de la Madrid din 1891, revizuit la Washington la 2 iunie 1911. Totuşi acesta din urma rămîne în vigoare în raporturile cu ţările care nu vor ratifica prezentul Act. Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul Aranjament.Făcut la Haga, într-un singur exemplar, la 6 noiembrie 1925. –––
