Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 748 bis din 1 septembrie 2006

Actiuni Suferite

Actiuni Induse

Refera pe

Referit de

Nu exista actiuni suferite de acest act

Nu exista actiuni induse de acest act

Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:

SECTIUNE ACT	REFERA PE	ACT NORMATIV
Actul	ARE LEGATURA CU	ORDIN 5001 31/08/2006
Actul	CONTINE PE	METODOLOGIE 31/08/2006
ART. 1	REFERIRE LA	LEGE (R) 84 24/07/1995 ART. 22
ART. 34	REFERIRE LA	LEGE 128 12/07/1997 ART. 25

Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACT	REFERIT DE	ACT NORMATIV
Actul	CONTINUT DE	ORDIN 5001 31/08/2006

cuprinzand anexele nr. 1-3 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.001/2006 privind aprobarea calendarului, a programelor şi a metodologiei de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale, în vederea accesului absolventilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a a anului scolar 2007-2008*)

__________Notă …
*) Aprobate de Ordinul nr. 5001 din 31 august 2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 748 din 1 septembrie 2006, Partea I.

ANEXA Nr. 1

ANEXA Nr. 2

METODOLOGIA DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A TESTELOR

NAŢIONALE, ÎN VEDEREA ACCESULUI ABSOLVENŢILOR CLASEI A VIII-a ÎN CLASA A IX-a A ANULUI ŞCOLAR

2007 – 2008

I. DISPOZITII GENERALE

Art. 1. – (1) În conformitate cu articolul 22, alin. (1) din Legea Învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ,,Accesul absolvenţilor clasei a VIII- a în clasa a IX-a a ciclului inferior al liceului sau a şcolii de arte şi meserii se realizează prin procedura de selecţie şi repartizare, reglementată conform Metodologiei Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, care se dă publicităţii până la începutul anului şcolar".

(2) În vederea realizării selecţiei şi repartizării absolvenţilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a a ciclului inferior al liceului sau a şcolii de arte şi meserii, se organizează teste naţionale la disciplinele Limba şi literatura română, Matematică şi, la alegere, Istoria românilor sau Geografia României. Candidaţii aparţinând minorităţilor naţionale, care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă, susţin şi un test la Limba şi literatura maternă.
(3) Procedura de selecţie privind accesul absolvenţilor clasei a VIII-a în clasa a IX-a are în vedere următoarele criterii:

media la testele naţionale, cu o pondere de 50%;

media de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a, cu o pondere de 50%.
(4) În vederea admiterii la liceele vocaţionale sau la clasele cu predare a unei limbi moderne în regim bilingv, candidaţii susţin şi probe de aptitudini sau probe de verificare a cunoştinţelor de limbă modernă.

Art. 2. – Au dreptul să se prezinte la testele naţionale atât persoanele care au promovat clasa a VIII-a de gimnaziu din seria curentă, cât şi cele din seriile anterioare, care nu au promovat examenul de capacitate sau testele naţionale, indiferent de vârsta candidatului.

Art. 3. – (1) Testele naţionale se susţin anual, într-o singură sesiune.

(2) În caz de nepromovare a testelor naţionale, acestea pot fi susţinute în oricare dintre sesiunile ulterioare.
(3) Atât candidaţii proveniţi din învăţământul de stat, cât şi cei din învăţământul particular au dreptul să susţină testele naţionale, fără taxă.

Art. 4. – Elevilor care promovează testele naţionale li se eliberează un certificat care să ateste promovarea acestora. Celor care nu promovează testele naţionale li se eliberează, la cerere, copie de pe foaia matricolă.

Art. 5. – În sensul prezentei metodologii, se definesc următorii termeni:
- – procedură – act intern care precizează modalitatea prin care trebuie să se desfăşoare anumite activităţi şi care cuprinde standarde, criterii, date-limită, responsabilităţi şi soluţii practice pentru realizarea acestora;
- – sesiune de teste naţionale – perioadă prestabilită în care se înscriu candidaţii, se susţin
  
  probele de testare, se soluţionează contestaţiile şi se afişează rezultatele;
- – probă de teste naţionale – formă de testare programată să se desfăşoare la o dată prestabilită, constând în susţinerea unui test scris, la anumite discipline;
- – Comisie Naţională de Organizare a Testelor Naţionale, comisie judeţeană de teste naţionale/ a municipiului Bucureşti, comisie de teste naţionale, comisie de contestaţii – grupuri de cadre didactice cu o structură ierarhică, cu atribuţii specifice în organizarea şi desfăşurarea testării, la nivel naţional, judeţean şi, respectiv, local;
- – centru de testare, centru zonal de evaluare – unităţi de învăţământ organizate special pentru desfăşurarea testării naţionale;
- – profesor evaluator – cadru didactic cu atribuţii în evaluarea lucrărilor scrise, în baza unor bareme de corectare şi de notare;
- – asistent – cadru didactic cu atribuţii de supraveghere în sălile din centrele de testare;
- – stagiu de instruire – cursuri de instruire pe problematica specifică evaluării, precum şi a organizării şi a desfăşurării testării, care se realizează înaintea sesiunii de testare naţională;
- – fişă-tip informatizată – cerere individuală de înscriere la testare, în format electronic, care cuprinde datele de identificare a candidatului şi lista disciplinelor de testare pentru care acesta a optat;
- – borderou de evaluare – document-tip în care se înregistrează, conform baremului de evaluare şi de notare, punctajul alocat fiecărui răspuns;
- – catalog electronic – document oficial de testare, informatizat, instituit la nivelul centrului de testare, care cuprinde datele de identificare a candidaţilor şi notele obţinute de aceştia, precum şi numele componenţilor comisiei de teste naţionale şi ale profesorilor evaluatori; pentru oficializarea documentului se realizează două copii în formă tipărită, semnate de preşedinte, vicepreşedinte, secretar şi profesorii examinatori/evaluatori;
- – reevaluare a lucrărilor – procesul de recorectare a unor lucrări, în condiţii de resecretizare, de către alţi profesori evaluatori decât cei care au realizat evaluarea iniţială, cu scopul verificării corectitudinii evaluării iniţiale;
- – certificat – document oficial care atestă promovarea testelor naţionale.

li. COORDONAREA METODOLOGICĂ A TESTELOR NAŢIONALE

Art. 6. – (1) Coordonarea pe plan naţional a acţiunilor privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei pe baza testelor naţionale este asigurată de Comisia Naţională de Organizare a Testelor Naţionale, numită în continuare Comisia Naţională, care se constituie anual, prin ordin al ministrului şi funcţionează în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

(2) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, se constituie comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti de organizare a testelor naţionale, numită mai departe comisia judeţeană.
(3) Comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti asigură aplicarea riguroasă a normelor metodologice, organizează şi coordonează desfăşurarea testelor naţionale în fiecare judet’ în municipiul Bucureşti.
(4) În fiecare judeţ se constituie centre de testare, în care se susţin testele naţionale, şi centre zonale de evaluare, în care se realizează evaluarea lucrărilor scrise. Se recomandă organizarea unui număr mic de centre de evaluare pe judeţ, care să asigure unitatea evaluării, ţinând cont, în acelaşi timp, de distribuţia geografică a unităţilor de învăţământ şi de existenţa personalului calificat. În fiecare centru de testare şi în fiecare centru zonal de evaluare, se constituie şi funcţionează comisii, numite în conformitate cu prezenta metodologie şi coordonate de către un preşedinte.

Art. 7. – Comisia Naţională de Organizare a Testelor Naţionale coordonează şi monitorizează organizarea şi desfăşurarea acţiunilor pentru testele naţionale. Comisia Naţională se compune din:
- – preşedinte: secretarul de stat pentru învătământ preuniversitar;
- – vicepreşedinti: directorul general al Directiei Generale Învătământ Preuniversitar, directorul general al Direcţiei Generale Învăţămân’t în Limbile Minorităţilor, directorul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare;
- – secretar: un specialist din cadrul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare;
- – 5-9 membri: directori, şefi de serviciu, inspectori generali din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, specialişti din cadrul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare, profesori din învăţământul preuniversitar.

Art. 8. – Comisia Na'tională are următoarele atribu, tii:

(1) publică, la începutul anului şcolar, calendarul şi metodologia de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale, precum şi programele pentru testele naţionale;
(2) aprobă, în baza unei proceduri, lista centrelor de testare şi de evaluare pentru teste naţionale, ca urmare a propunerilor comisiilor judeţene/ a municipiului Bucureşti;
(3) organizează stagii de instruire pentru preşedinţii comisiilor judeţene/ a municipiului Bucureşti;
(4) stabileşte fişa de atribuţii pentru preşedinţi, vicepreşedinţi, secretari, membrii comisiilor, asistenţi şi pentru profesorii evaluatori;
(5) în situaţii justificate, poate decide, la propunerea comisiilor judeţene sau a delegatului Comisiei Naţionale, înlocuirea unor preşedinţi de comisie;
(6) stabileşte numărul variantelor de subiecte pentru probele scrise, din care se extrag, prin tragere la sorţi, subiectul de testare naţională şi subiectul de rezervă;
(7) decide, în cazuri justificate, folosirea subiectului de rezervă;
(8) controlează modul în care îşi desfăşoară activitatea comisiile judeţene, comisiile din centrele de testare din centrele zonale de evaluare şi comisiile de contestaţii;
(9) poate decide evaluarea lucrărilor dintr-un judeţ în alt judeţ;
(10) decide reevaluarea unor lucrări, în perioada desfăşurării testării sau ulterior, dar nu mai târziu de un an de la desfăşurarea acesteia;
(11) analizează desfăşurarea şi rezultatele testelor naţionale, pe baza rapoartelor elaborate de comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti şi prezintă concluziile conducerii Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
(12) propune ministrului Educaţiei şi Cercetării, în situaţii de forţă majoră, modificări în modul de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale;
(13) publică, până la data de 15 ianuarie, variantele de subiecte.

Art. 9. – Comisia Naţională poate delega reprezentanţi pe lângă comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti. Delegatul Comisiei Naţionale are următoarele atribuţii:

(1) controlează respectarea prezentei metodologii de către comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti şi de către comisia de contestaţii, inspectează centrele de testare şi centrele zonale de evaluare;
(2) îndrumă comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti în privinţa organizării şi desfăşurării testelor naţionale;
(3) propune comisiei judeţene/ a municipiului Bucureşti sau Comisiei Naţionale – atunci când constată disfuncţii în respectarea metodologiei – schimbări în componenţa comisiilor;
(4) în cazul în care constată abateri în organizarea testelor naţionale, reprezentantul Comisiei Naţionale poate propune comisiei judeţene/ a municipiului Bucureşti sau Comisiei Naţionale măsuri de sancţionare a cadrelor didactice în cauză sau suspendarea posibilităţii de a se organiza, în anul şcolar următor, centru de testare în unitatea şcolară respectivă;
(5) întocmeşte un raport pe care îl înaintează Comisiei Naţionale.

Art. 10. – (1) Comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti se compun din:
- – preşedinte – unul dintre inspectorii şcolari generali adjuncţi;
- – vicepreşedinte – un inspector şcolar (în municipiul Bucureşti poate fi numit un vicepreşedinte pentru fiecare sector);
  - – 1 secretar – inspector şcolar, informatician sau cadru didactic cu abilităţi în operarea pe calculator;
  - – 3 – 5 membri -inspectori şcolari de specialitate, directori de instituţii de învăţământ şi profesori de specialitate pentru fiecare disciplină de învăţământ la care se susţine testarea.

(2) În judeţele în care se susţin teste în limbile minorităţilor naţionale, din comisia judeţeană

face parte, în calitate de secretar, şi inspectorul care coordonează învăţământul cu predare în limbile minorităţilor.
(3) Componenţa nominală a acestor comisii se aprobă anual, prin decizia inspectorului şcolar general judeţean/ al municipiului Bucureşti. Componenţa comisiei judeţene se transmite, spre informare, Comisiei naţionale, până la data de 15 aprilie.

Art. 11. – Comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:

(1) nominalizează, până la data de 16 aprilie, centrele de testare, unităţile şcolare arondate acestora, precum şi centrele zonale de evaluare;
(2) transmit, în format electronic, Comisiei Naţionale, la Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, spre aprobare, lista centrelor de testare şi a centrelor zonale de evaluare din judeţ,’ din municipiul Bucureşti, până la data de 16 aprilie;
(3) controlează şi răspund de organizarea şi desfăşurarea testelor naţionale pe tot teritoriul judeţului/ al municipiului Bucureşti;
(4) iau măsuri de soluţionare a problemelor de finanţare a acţiunilor legate de organizarea şi desfăşurarea testelor naţionale;
(5) iau măsuri pentru dotarea centrelor cu logistica necesară pentru buna desfăşurare a testării naţionale şi a evaluării (copiatoare în stare de funcţionare, care să permită multiplicarea subiectelor de examen pentru fiecare candidat, calculatoare pentru elaborarea listelor cu rezultate şi a altor documente necesare comisiei, radio, computer, telefon, fax, consumabile);
(6) pot delega inspectori de specialitate, reprezentanţi ai comisiei judeţene/ a municipiului Bucureşti, pentru monitorizarea desfăşurării testelor naţionale în centrele de testare şi de evaluare;
(7) se adresează, în scris, direcţiilor judeţene de sănătate, pentru a asigura prezenţa personalului medical în fiecare centru în care se susţin testele naţionale, precum şi consiliilor locale, RENEL, operatorilor de cablu, Romtelecom etc., în scopul asigurării condiţiilor corespunzătoare pentru desfăşurarea testării;
(8) se adresează, în scris, organelor Ministerului Administraţiei şi Internelor, de poliţie şi de jandarmerie, de la nivel judeţean, pentru a asigura prezenţa poliţiştilor sau a jandarmilor la sediul comisiei judeţene şi la centrele de testare, pentru paza lucrărilor scrise, pentru păstrarea ordinii publice la centrele de testare şi de evaluare. Prezenţa acestora va fi solicitată şi pentru transportul lucrărilor scrise de la centrele de testare la cele de evaluare, respectiv de la centrele zonale de evaluare la centrele de contestaţii şi invers;
(9) emit decizii de numire a comisiilor din centrele de testare şi din centrele zonale de evaluare şi numesc asistenţii din centrele de testare, precum şi profesorii evaluatori din centrele de evaluare;

(1O) realizează instruirea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor comisiilor din centrele de testare, cu cel mult 48 ore înaintea primei probe a testelor naţionale; pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii comisiilor din centrele zonale de evaluare, instruirea se face cu cel mult 48 de ore înaintea primei probe scrise;

(11) alcătuiesc un model de legitimaţie pentru candidaţi, valabil în judeţul respectiv şi asigură numărul de legitimaţii necesar pentru fiecare centru de testare, în funcţie de numărul de candidaţi arondaţi;
(12) iau măsuri de asigurare a transportului elevilor la centrele de testare, acolo unde acest lucru se impune;
(13) asigură confecţionarea ştampilelor-tip pentru testele naţionale. Se vor confecţiona două tipuri de ştampile care vor avea următorul conţinut:
1. a. ştampila pentru centrele de testare: ,,Teste Naţionale 2007 – C.T.”;
2. b. ştampila pentru centrele zonale de evaluare: ,,Teste Naţionale 2007 – C.Z.E”. Ştampilele vor fi rotunde, cu un diametru de 20 mm şi nu vor fi numerotate.
(14) operează, dacă este cazul, schimbări ale preşedinţilor, ale vicepreşedinţilor, ale membrilor, ale profesorilor evaluatori, ale secretarilor şi ale asistenţilor care fac parte din comisiile din centrele de testare sau din centrele zonale de evaluare. Aceste schimbări vor fi aduse la cunoştinţa Comisiei Naţionale;
(15) pot decide reevaluarea unor lucrări, în perioada desfăşurării testării sau ulterior, şi informează Comisia Naţională despre rezultatele acestor reevaluări;
(16) sesizează imediat Comisiei Naţionale orice situaţie a cărei rezolvare nu este prevăzută în metodologie şi solicită, atunci când este cazul, subiecte de rezervă;
(17) asigură traducerea variantelor de subiecte în limbile minorităţilor naţionale, în cel mult o lună de la publicarea acestora;

'
(18) raportează, în fiecare zi de desfăşurare a probelor scrise, până la ora 14, numărul

candidaţilor prezenţi la probe, numărul candidaţilor eliminaţi şi orice situaţie specială ivită în organizarea şi desfăşurarea probei;
(19) organizează centrul judeţean sau centrele regionale de contestaţii şi numesc comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti de contestaţii;
(20) organizează şi asigură securitatea transportului lucrărilor scrise de la centrele de testare la centrele zonale de evaluare, de la preluarea lor de la una dintre comisii, până la predarea lor către cealaltă comisie;
(21) primesc lucrările scrise contestate de la comisiile din centrele de evaluare şi organizează transportul lor, în deplină securitate la şi de la comisia judeţeană de contestaţii/ a municipiului Bucureşti;
(22) primesc lucrările scrise reevaluate de comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti de contestaţii şi le transmit comisiilor din centrele zonale de evaluare;
(23) centralizează rezultatele testelor naţionale şi le transmit, prin fax şi prin poşta electronică, Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare, imediat după afişarea acestora (înainte şi după contestaţii), astfel: număr de candidaţi înscrişi, număr de candidaţi prezenţi şi număr de candidaţi promovaţi, pe tranşe de medii;
(24) analizează modul de desfăşurare a testelor naţionale, pe baza rapoartelor elaborate de comisiile din centrele de testare şi din centrele zonale de evaluare, elaborează şi transmit

Comisiei Nat.ionale, la Direct.ia Generală Învăt.ământ Preuniversitar, în termen de 7 zile de la încheierea susţinerii testelor, raportul cu privire la rezultatele acestora şi propun modificări

sau completări ale metodologiei de organizare şi desfăşurare a testelor naţionale.

Art. 12. – (1) Comisiile din centrele de testare se compun din:

– preşedinte – un profesor cu gradul didactic I, din altă unitate de învăţământ decât cele arondate centrului, ales prin tragere la sorţi, din lista propusă de unităţile şcolare şi aprobată de inspectoratul şcolar judeţean/ al municipiului Bucureşti;
– secretar – un cadru didactic din altă unitate de învăţământ decât cele arondate centrului, ales prin tragere la sorţi de comisia judeţeană/a municipiului Bucureşti, din lista propusă de unităţile şcolare şi aprobată de inspectoratul şcolar judeţean/ al municipiului Bucureşti. Alegerea acestuia se va face ţinând cont şi de competenţele de operare pe calculator;
– membri – 1-3 profesori din altă unitate de învăţământ decât cele arondate centrului, având capacitate organizatorică recunoscută şi competenţe în operarea pe calculator, aleşi prin tragere la sorţi de comisia judeţeană (a municipiului Bucureşti), din lista propusă de unităţile şcolare şi aprobată de inspectoratul şcolar judeţean (al municipiului Bucureşti);
– un informatician sau un cadru didactic având competenţe de nivel avansat în operarea pe calculator, care va gestiona baza de date din centru;
– asistenţi – câte două cadre didactice pentru fiecare sală în care se desfăşoară testele, cadre didactice de altă specialitate decât cea la care se susţine testul, alese prin tragere la sorţi din alte unităţi de învăţământ decât cele arondate centrului. Asistenţii vor fi aleşi, de regulă, unul dintre cadrele didactice care predau la şcoală generală şi celălalt dintre cadrele didactice care predau la liceu.

(2) Pentru centrele zonale de evaluare stabilite la nivel judeţean (al municipiului Bucureşti), comisia păstrează aceeaşi structură, cu excepţia asistenţilor, care se înlocuiesc cu profesori evaluatori pentru fiecare disciplină de testare, cadre didactice calificate, alese din alte unităţi de învăţământ decât cele arondate centrului de evaluare, exceptând situaţia în care, în judeţ, este organizat un singur centru de evaluare. În acest caz, profesorii vor fi selecţionaţi dintre cei care nu au predat la clasa a VIII-a în anul şcolar 2006-2007. Numărul profesorilor evaluatori din fiecare centru zonal de evaluare va fi stabilit în funcţie de numărul de lucrări care trebuie evaluate în centrul respectiv, avându-se în vedere ca fiecare evaluator să evalueze, de regulă, 100 de lucrări. De regulă, în fiecare echipă de evaluatori, vor fi numiţi un profesor care predă la şcoala generală şi unul care predă la liceu.
(3) Precizări privind comisiile din centrele de testare şi din centrele zonale de evaluare:
1. a) Componenţa nominală a comisiilor, cu excepţia informaticianului, se stabileşte prin tragere la sorţi, efectuată electronic, în şedinţă publică, din lista propusă de consiliile de administraţie ale şcolilor şi aprobată de consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar. Lista conţinând propunerile de cadre didactice care doresc să participe la testele naţionale
  
  se înaintează de către unităţile şcolare inspectoratului şcolar, până la data de 15 martie. Cadrele didactice care solicită înscrierea pe listă, vor da o declaraţie, pe proprie răspundere, că se angajează să participe la activităţile menţionate de prezenta metodologie, pentru care vor fi nominalizaţi.
2. b) Informaticianul este nominalizat de comisia judeţeană, până la data de 15 aprilie, de preferinţă dintre cadrele didactice de specialitate/ dintre informaticienii din unitatea de învăţământ în care se organizează centrul de testare, respectiv centrul zonal de evaluare.
3. c) În funcţie de numărul lucrărilor repartizate la centrul zonal de evaluare, în comisia din respectivul centru pot fi numiţi mai mulţi membri.
4. d) Comisiile din centrele de testare şi din centrele zonale de evaluare vor fi alcătuite din cadre didactice cu prestanţă, autoritate profesională şi morală (pe cât posibil, cu gradul didactic I sau li). Nu vor fi numiţi în comisiile de testare sau de evaluare şi nu vor primi nicio altă atribuţie legată de testele naţionale persoanele care au rude în rândul candidaţilor. De asemenea, nu vor primi nicio atribuţie legată de testele naţionale persoanele care, în sesiunile anterioare ale testelor naţionale, au fost sancţionate sau au desfăşurat activităţi necorespunzătoare (ca asistenţi sau evaluatori, ca preşedinţi, secretari sau membri). Nu vor fi numiţi ca profesori evaluatori acei profesori despre care s-a constatat, în sesiunile anterioare, că au evaluat cu superficialitate, inclusiv aceia cărora li se poate reproşa, în mod justificat, existenţa unor diferenţe mari între notarea iniţială a lucrărilor şi cea de la contestaţii (diferenţe de 1,5 puncte sau mai mari);
5. e) În vederea respectării prevederilor din prezenta metodologie şi pentru asigurarea corectitudinii desfăşurării testelor naţionale, preşedintele comisiei din _ centrele de testare/ evaluare va solicita declaraţii scrise de la fiecare membru al comisiei. ln declaraţia – tip, cadrul didactic precizează că nu are rude în rândul candidaţilor şi îşi asumă responsabilitatea pentru respectarea întocmai a prevederilor legale. De asemenea, declaraţia cadrului didactic cuprinde menţiunea că, în cazul constatării unor nereguli în activitatea sa din cadrul comisiei de testare/ evaluare, ştie că se vor lua măsuri de sancţionare, care pot merge până la excluderea din învăţământ.
6. f) Tragerea la sorţi a preşedinţilor, a membrilor comisiilor din centrele de testare şi din centrele zonale de evaluare, a asistenţilor şi a profesorilor evaluatori se face la nivelul inspectoratului şcolar, în şedinţă publică, cu cel mult 48 de ore înaintea începerii testelor, urmând ca inspectorul şcolar general să emită decizii scrise. Stabilirea repartizării asistenţilor pentru fiecare sală se face în centrul de testare, prin tragere la sorţi, în prezenţa tuturor membrilor comisiei, în dimineaţa desfăşurării fiecărei probe.
7. g) Comisiile din centrele de testare se întrunesc pentru instruire cu cel puţin 24 de ore înainte de susţinerea primului test naţional.
  
  Art. 13. – Organizarea centrelor de testare se face după cum urmează:
  - – în mediul urban, elevii vor fi grupaţi pe centre de testare, astfel încât numărul de elevi dintr-un centru să fie cuprins între 250 şi 400 de elevi. Numărul de elevi pe centru va fi decis ţinând cont de necesitatea desfăşurării în condiţii optime a testelor. În cazuri excepţionale, bine motivate, se pot organiza şi centre de testare cu mai puţin de 250 de elevi sau cu mai mult de 400 de elevi, cu aprobarea Comisiei Nationale;
  - – în mediul rural, se vor organiza centre de testare având cel puţin 100 candidaţi. În cazul unităţilor şcolare cu mai puţin de 100 de absolvenţi ai clasei a VIII-a, acestea vor fi arondate, la centre din municipii, oraşe, comune, în funcţie de distanţa pe care o au de parcurs şi de mijloacele de transport existente. În acest caz, o atenţie deosebită trebuie acordată problemei transportului elevilor. În cazuri excepţionale, se pot organiza şi centre de testare cu mai puţin de 100 de candidaţi, cu aprobarea Comisiei Naţionale.

Art. 14. – Comisiile din centrele de testare au următoarele atributii:

(1) organizează şi răspund de desfăşurarea testării naţionale în centrele respective;
(2) preiau documentele necesare desfăşurării testelor naţionale, prin proces-verbal de predare-primire, semnat de preşedintele comisiei şi de directorul unităţii de învăţământ în care se află centrul de testare. Conducerile unităţilor de învăţământ arondate centrului de testare răspund de corectitudinea datelor transmise, a actelor predate, a listelor de înscriere la testele naţionale;
(3) verifică modul în care conducerea unităţii de învăţământ a organizat centrul de testare: pregătirea sălilor de concurs, existenţa în număr suficient a imprimatelor necesare pentru lucrările scrise, existenţa şi starea de funcţionare a fotocopiatoarelor, existenţa fişetelor pentru păstrarea documentelor de testare în deplină siguranţă. Conducerea unităţii de învăţământ în care este organizat centrul de testare asigură condiţiile necesare organizării şi desfăşurării testelor naţionale – sălile de concurs, imprimatele pentru lucrările scrise, fotocopiatoare, fişete pentru păstrarea documentelor de testare naţională în deplină siguranţă. Conducerea unităţii predă comisiilor din centrele de testare variantele de subiecte de la probele scrise de pe pagina oficială de internet a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în formă tipărită, corespunzător fiecăreia dintre probele pentru care există candidaţi. Constatările se consemnează în procesul-verbal de predare-primire;
(4) organizează desfăşurarea testelor naţionale, conform calendarului, respectând prevederile prezentei metodologii, precum şi procedurile stabilite ulterior şi comunicate de Comisia Naţională;
(5) întocmesc listele absolvenţilor care participă la testele naţionale, repartizaţi pe sălile în care se desfăşoară testarea, în ordine alfabetică, ţinând cont de opţiunea pentru testul de istorie sau de geografie, precum şi de limba în care se susţin testele, şi afişează listele la avizierul centrului de testare şi pe uşile sălilor, cu 24 de ore înainte de începerea fiecărui test naţional;
(6) stabilesc, prin tragere la sorţi, organizată în dimineaţa fiecărei probe, repartizarea pe săli a asistenţilor şi instruiesc cadrele didactice care asigură supravegherea în sălile în care se susţin testele naţionale;
(7) multiplică varianta extrasă într-un număr egal cu numărul candidaţilor din centrul de testare;
(8) sesizează comisiei judeţene orice situaţie specială şi solicită, în situaţii excepţionale, subiecte de rezervă;
(9) controlează şi îndrumă activitatea tuturor cadrelor didactice din centrele de testare care au sarcini privind organizarea şi desfăşurarea testelor;

(1O) iau măsuri pentru ca în spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea comisia de Teste Naţionale sau se desfăşoară probele scrise de testare să nu pătrundă persoane străine, neautorizate de comisia judeţeană, de Comisia Naţională de Teste Naţionale sau neprevăzute de prezenta metodologie;

(11) preşedintele răspunde de transportul în deplină siguranţă şi de predarea, cu proces-verbal, a lucrărilor scrise şi a unei copii de pe subiectele de testare la centrele zonale de evaluare; lucrările sunt însoţite, pe perioada transportului, de preşedinte şi de secretar sau de un membru al comisiei din centrul de testare, împreună cu un reprezentant al poliţiei sau al jandarmeriei;
(12) completează cataloagele electronice de testare cu numele, cu iniţiala tatălui şi cu toate prenumele candidaţilor, precum şi cu disciplinele la care se susţine testarea naţională. Cataloagele electronice astfel completate se predau comisiei din centrul zonal de evaluare la care este arondat centrul de testare;
(13) primesc de la centrul zonal de evaluare, cu ocazia predării lucrărilor scrise, baremele de evaluare şi de notare pentru testul susţinut în ziua respectivă, pentru a fi afişate în centrul de testare;
(14) după încheierea operaţiilor de evaluare şi de notare, primesc, cu proces-verbal, prin preşedinte, însoţit de secretar sau de unul din membri, cataloagele de la centrele zonale de evaluare; asigură transportul acestora în deplină siguranţă la centrele de testare;
(15) afişează listele cu rezultatele testelor naţionale, după primirea cataloagelor de la centrele de evaluare;
(16) primesc eventualele contestaţii referitoare la evaluarea lucrărilor scrise şi le transmit comisiilor din centrele zonale de evaluare;
(17) afişează listele cu rezultatele definitive, după primirea de la comisia judeţeană a copiei de pe procesul-verbal în care sunt consemnate deciziile comisiei de contestaţii;
(18) întocmesc extrase din catalog, cuprinzând rezultatele testelor şi le transmit şcolilor arondate centrului de testare;
(19) predau, cu proces-verbal, directorului unităţii de învăţământ unde se susţin testele naţionale, toate documentele referitoare la acestea, pentru arhivare;
(20) preşedintele centrului de testare verifică şi semnează toate documentele privind organizarea şi desfăşurarea testelor naţionale din centrul respectiv.

Art.15. – Comisiile din centrele zonale de evaluare au următoarele atribuţii:

(1) preiau de la comisiile judeţene, baremele de corectare şi de notare, în condiţiile stabilite de Comisia Naţională;
(2) primesc, cu proces-verbal semnat de preşedinte şi de vicepreşedinţi, lucrările scrise aduse de către delegaţii din centrele de testare, spre a fi evaluate;
(3) predau baremele de corectare şi de notare delega lor din centrele de testare, spre a fi afişate în centrele respective;
(4) răspund de securitatea lucrărilor scrise, pe toată perioada în care acestea se află în centrul de evaluare;
(5) evaluează lucrările, respectând baremul de corectare şi de notare;
(6) verifică borderourile finale şi corectitudinea înscrisurilor pe lucrări, precum şi semnarea, de către fiecare evaluator, a notei acordate şi înscrise pe lucrare;

(1) scriu pe lucrări notele fiecărui evaluator, calculează media obţinută şi o trec pe lucrări şi în cataloagele electronice;
1. (8) calculează media generală pentru fiecare candidat şi o trec în cataloagele electronice;
2. (9) predau, cu proces-verbal de predare-primire, prin preşedinte şi un membru al comisiei, două printuri ale catalogului electronic completat, semnat de profesorii evaluatori şi ştampilat, către delegaţii comisiei din centrul de testare;
3. (10) transmit către comisia judeţeană de contestaţii, în deplină siguranţă, lucrările scrise ale căror note au fost contestate de către candidaţi/ părinţi;
4. (11) preiau după reevaluare, de la comisia judeţeană, lucrările scrise ale căror note iniţiale au fost contestate;
5. (12) predau, cu proces-verbal, prin preşedinte, însoţit de secretar sau de un membru al comisiei, lucrările scrise, borderourile detaliate şi de sinteză, precum şi celelalte documente ale desfăşurării testelor naţionale, directorului unităţii de învăţământ în care s-a organizat centrul de evaluare.
  
  Art. 16. – (1) Comisia de contestaţii are următoarea componenţă:
  - – preşedinte – inspector şcolar general/ inspector general adjunct al judeţului în care se organizează comisia;
    
    -1 – 2 secretari – inspectori şcolari din judeţul în care se organizează comisia;
  - – 1 – 2 informaticieni, profesori de informatică sau cadre didactice de altă specialitate, cu abilităţi de nivel superior în utilizarea calculatorului;
  - – membri – profesori evaluatori, câte doi profesori, de regulă cu grad didactic I, pentru fiecare disciplină de testare şi pentru maximum 100 de lucrări contestate. În situaţii justificate, pot fi numiti evaluatori şi profesori cu grad didactic li sau definitiv.
(2) În fiecare an, m mbrii comisiei de contestaţii vor fi alţi profesori decât cei din anul anterior. Alegerea evaluatorilor se face prin tragere la sorţi, dintr-o listă de profesori recunoscuţi pentru competenţa profesională şi probitatea lor morală. La dosarul comisiei judeţene se vor afla atât decizia de numire a profesorilor evaluatori din comisia de contestaţii din anul curent, cât şi a celor din anul precedent.

Art.17. Cadrele didactice şi personalul tehnico-administrativ implicat în desfăşurarea testelor naţionale au obligaţia de a respecta cu stricteţe normele privind organizarea şi desfăşurarea acestora; persoanele care se abat de la normele stabilite vor fi înlocuite imediat şi sancţionate, conform reglementărilor în vigoare.
1. III. ÎNSCRIEREA CANDIDAŢILOR PENTRU SUSŢINEREA TESTELOR NAŢIONALE
  
  Art. 18. – (1) La testele naţionale, se pot înscrie atât absolvenţii clasei a VIII-a din seria curentă, cât şi cei din seriile anterioare, care nu au promovat examenul de capacitate sau
  
  testele naţionale, indiferent de vârsta candidatului.
  1. (2) Elevii români care au studiat în străinătate se pot înscrie la susţinerea testelor naţionale numai după echivalarea studiilor şi promovarea examenelor de diferenţă stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Centrul Na onal de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.
  2. (3) Candidaţii proveni din învăţământul particular se înscriu la centrul de testare desemnat de comisia judeţeană.
    
    Art. 19. – (1) Înscrierea candidaţilor pentru testele naţionale se face la secretariatele şcolilor, în perioada prevăzută în calendar, după cum urmează:
    1. a) pentru candidaţii din seria curentă, tabelele de înscriere sunt întocmite de profesorii diriginţi, în conformitate cu evidenţele din şcoli. Tabelele conţin opţiunile candidaţilor pentru istoria românilor sau geografia României, precum şi semnăturile acestora. Înscrierea se face la centrul de testare la care este arondată unitatea, de către director şi de secretarul şcolii menţionate, conform unei programări stabilite de comisia judeţeană;
    2. b) pentru candidaţii din anii precedenţi, înscrierea se face de secretarul şcolii din centrul de testare la care este arondată şcoala pe care candidaţii au absolvit-o, pe baza actelor prezentate de aceştia (cerere de înscriere, buletin/ carte de identitate, certificat de naştere şi foaia matricolă pentru clasele I – a VIII-a). În situaţia schimbării domiciliului în altă localitate, menţionată ca atare în buletinul de identitate, candidaţii din seriile precedente se pot înscrie pentru a susţine testele naţionale la un centru de testare, stabilit de comisia judeţeană din judeţul în care se află noul domiciliu al candidatului. În afara acestei situaţii, înscrierea în alt judeţ este permisă numai cu aprobarea Comisiei Naţionale.

(2) Tabelele de înscriere, pentru absolvenţii din seria curentă, întocmite conform calendarului, se actualizează după încheierea semestrului al doilea (prin eliminarea candidaţilor corigenţi, repetenţi, cu situaţia neîncheiată sau exmatriculaţi) şi se transmit, semnate şi ştampilate de director, centrului de testare la care şcoala este arondată, în ziua următoare încheierii cursurilor pentru clasa a VIII-a. De corectitudinea datelor transmise centrului de testare, răspunde directorul unităţii de învăţământ la care candidaţii au absolvit cursurile gimnaziale.
(3) Fiecare candidat depune, la înscrierea pentru testele naţionale, o fotografie recentă, tip buletin/ carte de identitate, care se aplică pe legitimaţie. Pentru candidaţii din seria curentă, legitimaţia este completată, semnată, ştampilată şi eliberată de conducerea unităţii de învăţământ pe care candidatul a absolvit-o. Pentru candidaţii din seriile precedente, legitimaţia este eliberată de secretariatul centrului de testare.
1. IV. DISCIPLINELE PENTRU TESTELE NAŢIONALE
  
  Art. 20. – (1) Disciplinele la care se susţin testele naţionale sunt următoarele:
  1. a) Limba şi literatura română – test scris, din materia claselor a V-a – a VIII-a, conform programei de testare;
  2. b) Matematică – test scris, din materia claselor a V-a – a VIII-a, conform programei de testare;
  3. c) Istoria românilor sau Geografia României (la alegere) – test scris, din materia clasei a

VIII-a, conform programei de testare.

(2) Candidaţii aparţinând minorităţilor naţionale, care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă, susţin şi un test la Limba şi literatura maternă, din materia claselor a V-a – a VIII- a, conform programei de testare.

Art. 21. – Evaluarea lucrărilor scrise se face cu note de la 1O la 1, cu respectarea strictă a baremului de evaluare şi de notare indicat de Serviciul Naţional de Examinare şi Evaluare; nota minimă de promovare la fiecare dintre lucrările scrise este 5.

V. ELABORAREA TESTELOR NAŢIONALE

Art. 22. – Testele naţionale şi baremele de evaluare şi de notare se elaborează în cadrul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare, ţinând seamă de următoarele cerinţe:
1. a) să fie formulate clar, precis şi în strictă concordanţă cu programele şcolare şi cu
  
  programele de testare, valabile pentru desfăşurarea testelor naţionale din anul respectiv;
2. b) să aibă un nivel mediu de dificultate;
3. c) să permită efectuarea lor în 2 ore.
VI. ORGANIZAREA SĂLILOR DE TESTARE, ACCESUL ŞI REPARTIZAREA ÎN SĂLI A CANDIDAŢILOR, A ASISTENŢILOR, DESFĂŞURAREA, EVALUAREA ŞI NOTAREA TESTELOR NAŢIONALE

Art. 23. – Organizarea sălilor de testare, accesul şi repartizarea în săli a asistenţilor şi a candidaţilor se fac după cum urmează:
1. A. Pregătirea sălilor de testare
  
  Sălile destinate pentru susţinerea testelor naţionale vor fi adaptate activităţilor legate de acestea prin:
  1. a) dotarea corespunzătoare;
  2. b) eliminarea oricăror materiale didactice care ar putea influenţa candidaţii în elaborarea lucrărilor;
  3. c) afişarea pe uşa fiecărei săli a listei nominale alfabetice cu candidaţii repartizaţi în sala respectivă, avizată de preşedintele comisiei;
  4. d) afişarea, pe uşa fiecărei săli, a prevederilor din metodologie care îi informează pe candidaţi că pătrunderea în săli cu materiale ajutătoare, cu mijloace electronice de calcul sau de comunicare, frauda sau tentativa de fraudă atrag după sine eliminarea de la testele naţionale;
  5. e) afişarea, pe uşa fiecărei săli, a prevederilor din metodologie care îi informează pe candidaţi că subiectele rezolvate pe ciornă sau pe foaia cu subiectele multiplicate nu se iau în considerare.
2. B. Repartizarea în săli a asistenţilor
  1. a) Înaintea intrării în săli, preşedintele comisiei din centrul de testare instruieşte asistenţii în legătură cu îndatoririle care le revin, cu prevederile prezentei metodologii, cu informaţiile pe care trebuie să le furnizeze candidaţilor aflaţi în săli. Aceste informaţii sunt consemnate într-un document, care va fi prezentat de către asistenţi în fiecare sală de testare. Instructajul va avea un scenariu-standard, obligatoriu, care va fi reglementat printr-o procedură.
  2. b) La încheierea instructajului, participanţii vor semna un proces-verbal, care se va arhiva alături de celelalte documente referitoare la testele naţionale.
  3. c) Repartizarea în săli a asistenţilor se face de către preşedintele comisiei, prin tragere la sorţi – câte doi pentru fiecare sală – cu trei sferturi de oră înainte de începerea fiecărui test, luându-se măsuri să nu rămână aceleaşi formaţii de supraveghere pentru aceleaşi săli în zile diferite, iar cadrele didactice să nu fie de specialitatea disciplinei de test la care supraveghează.
  4. d) Asistenţii, care au fost instruiţi şi au semnat fişa de atribuţii, intră în săli după ce au primit listele cuprinzând candidaţii, foaia conţinând informaţiile care trebuie transmise candidaţilor, procesul-verbal de predare a lucrărilor scrise, hârtie tipizată şi hârtie ştampilată pentru ciorne; numărul de coli tipizate şi numărul de coli pentru ciorne primite pentru fiecare sală de testare vor fi consemnate în procesul-verbal de instruire, care va fi semnat de fiecare supraveghetor, de preşedintele comisiei şi de unul dintre membrii acesteia.
  5. e) Se interzice asistenţilor intrarea în sălile de testare cu telefoane mobile, cărţi, ziare, manuale sau cu alte materiale informative vizând conţinutul disciplinelor de concurs.
3. C. Accesul şi repartizarea în săli a candidaţilor
  1. a) Accesul candidaţilor în săli este permis pe baza buletinului/ cărţii de identitate (a certificatului de naştere, în cazul în care candidatul nu are buletin/ carte de identitate) şi a legitimaţiei de testare, cel târziu cu o jumătate de oră înaintea începerii fiecărui test. Candidaţii care nu au asupra lor buletinul/ cartea de identitate (certificatul de naştere, pentru
    
    candidaţii care nu au buletin/ carte de identitate) şi legitimaţia de testare nu sunt primiţi în sală.
  2. b) În cazuri excepţionale, comisia de testare poate accepta în sală candidaţi care nu au documentele mentionate anterior, dacă sunt recunoscuti de un cadru didactic sau de doi candidaţi şi sub re erva prezentării documentelor până a· doua zi. În caz contrar, lucrarea candidatului va fi anulată şi candidatul va fi eliminat. Comisia judeţeană va fi informată despre situaţia creată înainte de a fi luată decizia de eliminare sau de acceptare a candidatului în testare fără documentele menţionate la punctul a).
    
    Situaţia va fi menţionată într-un proces verbal special, care se va păstra alături de celelalte documente de testare.
  3. c) Se interzice intrarea în săli, a candidaţilor, cu manuale şcolare, cu materiale scrise sau cu alte materiale care ar putea fi folosite pentru rezolvarea subiectelor, cu orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare cu exteriorul. La proba scrisă de matematică este permisă folosirea compasului, a creionului, a radierei, a riglei şi a raportorului, care nu au inscripţionate formule matematice. Asistenţii vor verifica respectarea acestei prevederi înainte de aducerea subiectelor în săli. Nerespectarea acestor dispoziţii duce la eliminarea din sală a candidatului de către preşedintele comisiei de testare, indiferent dacă materialele respective au fost folosite sau nu şi, după caz, la sancţionarea asistenţilor, în conformitate cu Legea învăţământului.
  4. d) Candidaţii se aşează câte unul în fiecare bancă, în ordine alfabetică, conform listelor
    
    afişate. Fiecare elev primeşte o coală tipizată, pe care îşi scrie cu majuscule numele, prenumele tatălui şi toate prenumele (în ordinea din cartea de identitate sau din certificatul de naştere) şi completează citeţ celelalte date de pe colţul care urmează să fie lipit. Candidaţii vor primi atâtea coli tipizate câte vor solicita şi vor completa pe fiecare dintre acestea datele personale, în colţul care urmează să fie lipit. Totodată, aceştia vor primi hârtie pentru ciornă.
  5. e) Înainte de începerea fiecărui test, asistenţii vor explica tuturor candidaţilor modul de desfăşurare a acestuia şi modul de completare a datelor generale sau personale de pe foaia tipizată. Se va insista asupra faptului că rezolvarea subiectelor se face exclusiv pe foaia tipizată şi că soluţiile scrise pe ciorne sau pe testul multiplicat nu se iau în considerare. Candidaţii semnează un proces-verbal de luare la cunoştinţă a informaţiilor primite de la asistenţi.
  6. f) Colţul colii/ colilor tipizate va fi lipit, în mod obligatoriu, de către asistenţi, după distribuirea subiectelor în săli şi după ce candidaţii au început să scrie pe foaia de concurs rezolvarea subiectelor, iar asistenţii au verificat identitatea candidaţilor, precum şi completarea corectă a tuturor datelor prevăzute. Asistenţii vor semna fiecare lucrare în locul prevăzut pentru semnături, în interiorul porţiunii care urmează a fi sigilată. Pentru lipirea colţului lucrării se va folosi lipici sau acelaşi tip de etichete autocolante pentru toate centrele de testare din judeţ. Preşedintele comisiei va pune ştampila tip ăTeste Naţionale 2007 – C.T.” peste colţul închis şi lipit al lucrării, fără a semna lucrarea. Aceste operaţii se vor încheia înaintea ieşirii primului elev din sălile centrului de testare.
  7. g) Înscrierea numelui candidaţilor pe foile tipizate, în afara rubricii care se sigilează şi orice alt semn distinctiv care ar permite identificarea lucrării, atrag după sine anularea acesteia.
  8. h) Pentru ciorne, candidaţii vor primi atâtea coli ştampilate cu stampila ăTeste Naţionale 2007 – C.T.”, câte le sunt necesare.
  Art. 24. – Desfăşurarea testelor naţionale va avea loc după cum urmează:
  1. (1) După comunicarea de către Comisia Naţională a numărului variantei de test, se extrage varianta. Comisia din centrul de testare multiplică subiectele în număr egal cu numărul candidaţilor, copiile se introduc în plicuri care se sigilează, apoi sunt distribuite în săli de către preşedintele şi membrii comisiei. Candidaţii care susţin proba de matematică în limba unei minorităţi, vor primi subiectul atât în limba română, cât şi în limba minorităţii în care au studiat disciplina. Înainte de multiplicarea subiectelor pentru fiecare candidat, membrii comisiei verifică dacă varianta extrasă în plenul comisiei este cea anunţată de Comisia Naţională. Se încheie proces-verbal, semnat de toţi cei prezenţi.
  2. (2) Asistenţii din săli primesc plicurile cu subiecte de la preşedinte, secretar sau de la un
    
    membru al comisiei, verifică integritatea acestora, le deschid şi distribuie testele multiplicate fiecărui candidat. La încheierea acestor operaţii, începe rezolvarea subiectelor de către candidaţi. Unul dintre asistenţi notează pe tablă ora începerii şi ora terminării rezolvării testului. Preşedintele şi membrii comisiei verifică, în toate sălile de testare, dacă testele multiplicate pentru fiecare elev sunt complete. Aceştia nu vor da candidaţilor indicaţii referitoare la rezolvarea testelor.
  3. (3) Din momentul extragerii variantei de testare niciun elev nu mai poate intra în săli. De asemenea, niciun elev nu poate părăsi sala, decât dacă predă lucrarea scrisă şi semnează de predarea acesteia. Candidaţii pot părăsi centrul de testare cel mai devreme după o oră de la distribuirea subiectelor în săli.
  4. (4) În cazuri excepţionale, dacă un candidat se simte rău şi solicită părăsirea temporară a sălii, va fi însoţit de către unul dintre cadrele didactice care supraveghează, până la înapoierea în sala de testare.
  5. (5) Niciun membru al comisiei nu are voie să părăsească centrul de testare şi să comunice în afară conţinutul subiectelor, până la încheierea testului.
  6. (6) Pentru elaborarea textului lucrării scrise, elevii folosesc cerneală sau pastă de culoare albastră, iar pentru executarea schemelor şi a desenelor – creion negru. Se interzice folosirea, în timpul probelor scrise, a minicalculatoarelor, a altor mijloace de calcul sau a dicţionarelor, a hărţilor etc. Pentru redactarea lucrărilor şi pentru ciorne, se va folosi numai hârtia distribuită candidaţilor de către asistenţi.
  7. (7) Candidaţii car doresc să corecteze o greşeală taie fiecare rând din pasajul greşit cu o linie orizontală. ln cazul în care unii elevi, din diferite motive (corectări numeroase, greşeli care ar putea fi interpretate drept semn de recunoaştere etc.) doresc să-şi transcrie lucrarea, fără să depăşească timpul stabilit, aceştia vor primi alte coli tipizate. Colile folosite iniţial se a nu lează pe loc, menţionându-se pe ele ăanu lat” şi se semnează de către cei doi asistenti.
  8. (8) În timpul desfăşurării testelor naţionale, asistenţii din săli nu dau candidaţilor nicio indicaţie, nu rezolvă testele, nu discută între ei. Unul dintre asistenţi stă în faţa clasei, iar celălalt în spatele clasei.
  9. (9) În timpul desfăşurării testelor naţionale, asistenţii de săli răspund de asigurarea ordinii şi liniştii în sala de clasă, de respectarea de către candidaţi a tuturor prevederilor din prezenta metodologie, având, în acelaşi timp, un comportament calm, echilibrat, adecvat unui cadru didactic şi situaţiei de testare. Asistenţii verifică dacă elevii au intrat în sală cu materiale interzise prin prezenta metodologie sau cu alte materiale care le-ar permite sau facilita rezolvarea testelor. De asemenea, asistenţii nu permit candidaţilor să comunice în niciun fel între ei sau cu exteriorul şi informează preşedintele comisiei asupra oricărei încălcări a metodologiei.
  10. (10) Eventualele tentative de fraudă, alte nereguli în desfăşurarea testelor, semnalate asistenţilor de către candidaţi sau sesizate de asistenţii înşişi, vor fi comunicate mediat preşedintelui comisiei de testare. Acesta este obligat să verifice şi să ia măsurile care se impun.
  11. (11) Comisia judeţeană va fi informată, imediat, despre orice situaţie specială.
  12. (12) Încălcarea prevederilor de mai sus poate duce la înlocuirea asistenţilor şi, după caz, la sancţionarea lor, mergând până la excluderea din învăţământ.
  13. (13) În timpul desfăşurării testelor naţionale, în săli au voie să intre numai preşedintele, vicepreşedintele, secretarii şi membrii comisiei judeţene, preşedintele, secretarul şi membrii comisiei centrului de testare, precum şi reprezentanţii Comisiei Naţionale şi ai comisiei judeţene, împuterniciţi cu delegaţie. Aceştia nu dau candidaţilor niciun fel de indicaţie referitoare la rezolvarea subiectelor. Un comportament contrar duce la sancţionarea persoanelor vinovate, conform prevederilor prezentei metodologii şi legislaţiei în vigoare.
  14. (14) După ce îşi încheie lucrările, elevii numerotează foile, sub îndrumarea asistenţilor, numai cu cifre arabe, în partea de jos a paginii, în colţul din dreapta, indicând pagina curentă şi numărul total de pagini. De exemplu, dacă elevul a scris 5 pagini, numerotarea paginii a treia a lucrării va fi 3/5. Se vor numerota toate paginile pe care elevul a scris, inclusiv acelea pe care sunt scrise doar câteva rânduri, partea nescrisă urmând să fie barată de
    
    către asistenţi. După încheierea numerotării, candidaţii predau asistenţilor lucrările şi semnează pentru confirmarea predării lucrării şi a numărului de pagini.
  15. (15) La expirarea timpului acordat, elevii predau lucrările în faza în care se află, fiind interzisă depăşirea timpului de lucru stabilit şi afişat pe tablă. Ultimii trei elevi rămân în sală până la predarea ultimei lucrări.
  16. (16) La predarea lucrărilor, asistenţii barează spaţiile nescrise, verifică numărul total de pagini scrise şi îl trec în procesele-verbale de predare-primire, pe care le semnează candidaţii, precum şi în rubrica specială, prevăzută în acest scop pe prima pagină a lucrării.
  17. (17) Ciornele şi lucrările anulate se strâng separat. Subiectele rezolvate pe ciorne sau pe testul multiplicat nu se iau în considerare. Această informaţie este transmisă candidaţilor, în mod obligatoriu, de către asistenţi, atât la începutul fiecărui test, cât şi în momentul preluării lucrărilor.
  18. (18) Operaţiunile menţionate la punctele 16) şi 17) se efectuează de către asistenţi în faţa candidatului, după care acesta semnează listele nominale.
  19. (19) Asistenţii duc lucrările scrise preşedintelui şi celorlalţi membri ai comisiei şi le predau acestora, sub semnătură. De asemenea, se predau/ preiau listele nominale, semnate de elevi şi de cei doi asistenţi, colile tipizate nefolosite, ciornele şi foile anulate, precum şi foile de ciornă nefolosite.
    
    Preşedintele, împreună cu secretarul sau un membru al comisiei, verifică dacă numărul lucrărilor predate corespunde cu numărul semnăturilor de pe listă şi dacă numărul paginilor scrise coincide cu cel transcris în rubrica specială de pe prima pagină a lucrării şi în lista nominală şi semnează de primire pe listele nominale.
    
    Aceştia numără colile tipizate nefolosite şi foile anulate, înscriind numărul lor în procesul-verbal de predare-primire, care va fi semnat de asistenţi, de preşedinte şi de un membru al comisiei.
  20. (20) Toate lucrările scrise se predau, prin preşedinte şi secretar sau un membru al comisiei de testare, pe bază de proces-verbal, persoanelor autorizate din centrul zonal de evaluare. După desfăşurarea ultimului test, alături de lucrările scrise, se predă la centrul de evaluare şi catalogul electronic de la centrul de testare completat cu numele candidaţilor, iniţiala tatălui şi şcoala de provenienţă.
  21. (21) După încheierea fiecărui test naţional, comisia din centrul de testare afişează baremele de evaluare şi de notare, preluate de la centrul de evaluare.
  22. (22) Pe perioada desfăşurării testelor naţionale (începând din momentul extragerii numărului variantei de test la Comisia Naţională şi până la plecarea delegaţilor cu lucrările către centrul zonal de evaluare) în centrul de testare se pot afla numai candidaţii, membrii comisiei prevăzuţi de prezenta metodologie şi un delegat al unităţii şcolare în care este organizat centrul de testare, care asigură asistenţa tehnică pentru copiatoare, calculatoare şi care asigură logistica pentru testare: foi tipizate, foi de ciornă, lipici, etichete etc. Delegatul unităţii şcolare nu pătrunde în sălile de testare şi în sălile în care îşi desfăşoară activitatea comisia şi nu are acces la subiecte.
  Art. 25. – Desfăşurarea activităţii în centrele zonale de evaluare:
  1. (1) Preşedintele şi membrii comisiei primesc, pe bază de proces-verbal de predare primire, de la delegaţii fiecărui centru de testare, lucrările scrise aduse, spre a fi evaluate.
  2. (2) Lucrările scrise de la aceeaşi disciplină de testare, primite de la toate centrele de testare arondate, sunt amestecate de preşedinte şi de ceilalţi membri ai comisiei de evaluare, sunt numerotate de la 1 la n şi grupate în seturi.
  3. (3) Seturile de lucrări se introduc în plicuri sau în dosare numerotate, cu menţionarea numerelor acordate lucrărilor din fiecare plic. Pe fiecare lucrare se înscrie numărul de ordine al plicului sau al dosarului şi numărul de ordine al lucrării. Plicurile cu lucrările numerotate sunt predate, cu proces-verbal, de preşedinte sau de vicepreşedinte, profesorilor desemnaţi să evalueze şi să noteze lucrările.
  4. (4) Fiecare lucrare este evaluată de doi profesori evaluatori, desemnaţi de preşedintele comisiei. De regulă, unul din evaluatori este profesor de şcoală generală, iar celălalt de liceu. Profesorii evaluatori nu vor cunoaşte de la care centru de testare provin lucrările scrise pe care le evaluează. La finalizarea primei corectări a lucrărilor,
    
    schimbul de lucrări între evaluatori se va face prin tragere la sorţi, de către preşedintele comisiei de evaluare, în prezenţa a doi dintre membrii comisiei.
  5. (5) Evaluarea şi notarea lucrărilor scrise se efectuează de către cei doi profesori evaluatori în săli separate, stabilite de preşedintele comisiei. În fiecare sală de evaluare se vor afla cel puţin trei profesori evaluatori, în acelaşi timp. Pe perioada evaluării, în săli au voie să intre, pe lângă evaluatori, doar preşedintele şi vicepreşedintele comisiei judeţene, membrii comisiei centrului de evaluare, precum şi reprezentanţii Comisiei Naţionale şi ai comisiei judeţene, împuterniciţi cu delegaţie.
  6. (6) Fiecare lucrare se evaluează şi se apreciază independent de către profesorii evaluatori din comisie, cu note de la 1O la 1, respectându-se cu stricteţe baremele de evalua re şi de notare transmise de Comisia Naţională. Fiecare evaluator înregistrează în borderouri punctajele şi notele acordate pentru fiecare lucrare. Se interzic interpretările personale şi modificările în baremul de evaluare şi de notare. Pentru orice problemă apărută în acest sens va fi anunţată Comisia Naţională.
  7. (7) Zilnic, după terminarea programului de evaluare, seturile de lucrări şi borderourile individuale de notare se predau, cu proces-verbal, preşedintelui, pentru a fi păstrate în casa de fier sau în dulapuri metalice, închise şi sigilate. Cheia şi sigiliul vor fi păstrate separat de către preşedinte şi de unul dintre membri.
  8. (8) După încheierea de către ambii evaluatori a acţiunii de evaluare şi de notare, borderourile întocmite conform baremului de corectare şi de notare şi semnate de fiecare profesor evaluator sunt predate preşedintelui comisiei, odată cu lucrările evaluate. După ce preşedintele comisiei verifică, în prezenţa celor doi evaluatori, dacă diferenţa dintre notele acordate este de cel mult un punct, aceştia trec notele pe lucrare şi semnează cu cerneală roşie. Media finală se trece pe lucrare, în prezenţa profesorilor evaluatori, de preşedintele comisiei. Preşedintele comisiei verifică media finală, ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, între notele acordate de cei doi evaluatori, şi semnează alături de aceştia.
  9. (9) În cazul în care preşedintele comisiei constată că între notele acordate unei lucrări de către cei doi profesori evaluatori există o diferenţă mai mare de un punct, o repartizează pentru reevaluare şi notare unui alt profesor de specialitate, ales dintre evaluatorii din centru. Reevaluarea se va face în prezenţa profesorilor care au acordat iniţial notele. Nota acordată la reevaluare este nota care se trece pe lucrare şi va fi semnată de către cei trei profesori şi de preşedintele comisiei. Aceste situaţii, care necesită o a treia corectare, vor fi consemnate într-un proces-verbal, semnat de cei amintiţi anterior.
  10. (10) După ce toate lucrările scrise, la fiecare disciplină de testare, au fost evaluate, acestea se deschid în prezenţa profesorilor evaluatori, a preşedintelui şi a membrilor comisiei. Notele finale se înregistrează imediat în cataloagele electronice de testare, de către un membru al comisiei. Preşedintele comisiei sau un membru delegat de către acesta verifică corectitudinea transcrierii notelor de pe lucrări în catalog şi răspunde alături de secretar şi ceilalţi membri ai comisiei pentru eventualele greşeli.
    
    Comisia din centrul zonal de evaluare realizează completarea electronică a notelor şi a mediilor generale, listarea în două exemplare a cataloagelor, verificarea concordanţei între notele înscrise pe teze şi catalogul listat şi semnarea notelor. Cele două exemplare listate ale cataloagelor se numerotează şi se ştampilează de către comisia din centrul de evaluare.
  11. (11) După încheierea evaluării tuturor lucrărilor scrise şi după trecerea notelor şi a mediilor generale în catalog, acestea se predau, pe format electronic si pe suport de hârtie, de către preşedinte şi un membru al comisiei din centrul de evaluare, delegaţilor din fiecare centru de testare, pentru a fi transportate la centrele respective, pe bază de proces-verbal de predare-primire. După încheierea etapei de contestaţii, lucrările scrise şi borderourile se predau, cu proces-verbal, directorului unităţii de învăţământ în care s-a organizat centrul zonal de evaluare.
VII. STABILIREA ŞI COMUNICAREA REZULTATELOR

Art. 26. – (1) Un candidat este considerat reuşit dacă ob ne cel puţin nota 5 la fiecare test. Un candidat care a obţinut la cel puţin unul dintre teste o notă mai mică decât 5 este

considerat ărespins" şi nu i se încheie media generală.

(2)Media generală se calculează, în centrele zonale de evaluare, după încheierea tuturor probelor, pentru fiecare candidat care a obţinut cel pu n nota 5 la fiecare test.

Media generală se calculează ca medie aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, din notele obţinute la cele 3 teste naţionale (respectiv 4, pentru candidaţii care susţin şi test scris la limba şi literatura maternă).

Art. 27. – (1) Tabelul nominal, _cuprinzând notele şi media obţinute de fiecare candidat, se afişează la centrul de testare. ln dreptul fiecărui candidat se va scrie, după caz, şi rezultatul final: ,,reuşit", ,,respins", ,,neprezentat", ,,eliminat".
1. (2) Un candidat este considerat neprezentat dacă nu a fost prezent la cel puţin unul dintre testele naţionale.
2. (3) Un candidat eliminat la una dintre probe nu se mai poate prezenta la următoarele probe.
Art. 28. – Pentru candidaţii care au absolvit la alte unităţi de învăţământ decât cea în care este organizat centrul de testare, inclusiv pentru cei din alte judeţe, comisia din centrul de testare întocmeşte extrase din catalog, care cuprind situaţia lor la testare şi le transmit unităţilor de învăţământ de provenienţă, în vederea completării certificatelor care atestă absolvirea testelor naţionale.
VIII. DEPUNEREA ŞI REZOLVAREA CONTESTAŢIILOR

Art. 29. – (1) Eventualele contestaţii cu privire la rezultatele testelor naţionale se depun în ziua prevăzută de calendarul de desfăşurare a testelor.
1. (2) Contestaţiile se înregistrează la secretariatele centrelor de testare şi se analizează la comisia de contesta i.
2. (3) Candidaţii pot contesta numai notele acordate propriilor lucrări.
Art. 30. – (1) Preşedintele, împreună cu secretarul sau cu un membru al comisiei din centrul de testare primesc contestaţiile şi le înregistrează.
1. (2) Cererile prin care se contestă notele obţinute la evaluarea iniţială, însoţite de un borderou în care se precizează numele contestatarilor şi disciplina/ disciplinele pentru care este depusă contestaţia se înaintează comisiei din centrul zonal de evaluare de către un delegat al comisiei din centrul de testare .
2. (3) După primirea, în centrul zonal de evaluare, a cererilor prin care se contestă notele obţinute la evaluarea iniţială, lucrările candidaţilor care au depus contestaţii se închid, pentru a deveni secrete, atât în ceea ce priveşte numele candidatului, numărul de ordine acordat iniţial lucrării, centrul de testare, cât şi notele acordate. Secretizarea se face, în toate centrele zonale de evaluare din judeţ, cu acelaşi tip de hârtie pusă la dispoziţie de comisia judeţeană. Pe lucrările secretizate se aplică ştampila ăTeste Naţionale 2007 – CZE”. Lucrările se înaintează, prin doi delegaţi, comisiilor de contestaţii judeţene/ a municipiului Bucureşti, înso te de un borderou în care se menţionează numărul de ordine al lucrărilor, disciplina de testare şi numărul de pagini al fiecărei lucrări. În cazul în care Comisia Naţională decide organizarea de centre regionale de contestaţii, delegaţii centrelor zonale de evaluare înaintează lucrările comisiei judeţene de organizare a testelor naţionale, care răspunde de transmiterea lucrărilor în judeţul în care se organizează centrul regional de contestaţii. Comisia judeţeană transmite comisiei de contestaţii, odată cu lucrările care trebuie reevaluate, baza de date în format electronic.
3. (4) Preşedintele comisiei din centrul de evaluare este responsabil de sigilarea lucrărilor contestate şi de securitatea transmiterii lor la comisia judeţeană de contestaţii sau, după caz, la comisia judeţeană de organizare a testelor naţionale.
4. (5) Comisia Naţională stabileşte şi comunică tuturor comisiilor judeţene în ce judeţ trebuie transmise lucrările pentru contestaţii.
5. (6) Comisia Naţională poate stabili, de asemenea, organizarea de centre de contestaţii la nivel regional. În acest caz, componenţa comisiei de contestaţii va fi stabilită de comisiile din judeţele în care se organizează centrele regionale, după consultarea Comisiei Naţionale.
Art. 31. – (1) Comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti sau comisiile regionale de contestaţii amestecă lucrările de la aceeaşi disciplină, le renumerotează, reevaluează lucrările primite şi acordă note lucrărilor contestate, conform baremelor de corectare şi de notare.
1. (2) Toate procedurile menţionate în prezenta metodologie, privind desfăşurarea activităţii în centrele de evaluare, sunt respectate şi în cazul comisiei de contestaţii.
2. (3) După terminarea corectării şi deschiderea lucrărilor, preşedintele comisiei de contestaţii analizează notele acordate după reevaluare, în comparaţie cu cele acordate iniţial. În situaţia în care se constată diferenţe de notare mai mari de 1,50 puncte, în plus sau în minus, între notele de la corectarea iniţială şi cele de la contestaţii, preşedintele comisiei de contestaţii decide reevaluarea lucrărilor respective de către o a treia comisie, formată din profesori cu experienţă, alţii decât cei care au evaluat iniţial lucrările în centrul de contestaţii. Reevaluarea se va face după o nouă secretizare a lucrărilor, respectând cu stricteţe baremul de corectare şi de notare şi toate procedurile de evaluare. Nota acordată de a treia comisie este nota care va fi acordată de comisia de contestaţii.
3. (4) Hotărârile comisiei judeţene/ a municipiului Bucureşti sau regionale de contestaţii se consemnează într-un proces-verbal care se semnează de către membrii comisiei şi de preşedinte. Informaticienii din comisiile de contestaţii înregistrează în baza de date primită de la fiecare judeţ arondat centrului de contesta i notele obţinute după reevaluare.
4. (5) Lucrările scrise, împreună cu baza de date completată în format electronic, se restituie comisiilor judeţene de la care provin, care le distribuie centrelor de evaluare, însoţite de o copie de pe procesul-verbal în care sunt consemnate deciziile comisiei de contestaţii. O copie a procesului-verbal este predată delegatului fiecărui centru de testare care a înaintat cereri de reevaluare a lucrărilor scrise. Borderourile de corectare de la comisia de contestaţii şi procesul-verbal se păstrează timp de doi ani la sediul inspectoratului şcolar care a organizat comisia de contestaţii.
5. (6) Pentru lucrările care au primit iniţial note cuprinse între 4,50 şi 4,99 (inclusiv notele 4,50, respectiv 4,99) sau o notă cel puţin egală cu 9,50, nota definitivă este nota acordată de comisia de contestaţii.
6. (7) Pentru lucrările care au primit iniţial, la comisia din centrul zonal de evaluare, alte note decât cele menţionate la alin. (6) nota definitivă este nota acordată de comisia de contestaţii , dacă între nota iniţială şi nota acordată de comisia de contestaţii se va constata o diferenţă de cel puţin 0,50 puncte. Dacă diferenţa dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă este nota iniţială acordată de comisia din centrul zonal de evaluare.
7. (8) Nota definitivă, acordată, în conformitate cu procedura menţionată nu mai poate fi modificată şi reprezintă nota obtinută de candidat la proba respectivă.
8. (9) În cazul în care se constată diferenţe mai mari de 1,50 puncte – în plus sau în minus – între nota iniţială şi nota obţinută la contestaţii, inspectoratele şcolare analizează situaţia în termen de 30 zile de la terminarea contestaţiilor, consultând profesorii evaluatori din ambele comisii (cea din centrul zonal de evaluare şi cea de la contestaţii) şi decid sancţionarea celor vinovaţi. Comisia Naţională va fi înştiinţată de sancţiunile aplicate, până la data de 15 septembrie a anului în care s-a desfăşurat testarea.
9. (10) După primirea rezultatelor de la comisia de contestaţii, comisiile din centrele de testare operează în cataloage schimbările ce se impun, recalculează, după caz, media generală şi rectifică în mod corespunzător rezultatul.
10. (11) Modificările se trec în catalogul electronic, iar printul este semnat de preşedintele centrului de testare.
11. (12) Rezultatele la contestaţii se comunică candidaţilor prin afişare la avizierul centrului de testare, conform calendarului anunţat.
IX. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ

Art. 32. – (1) Respectarea întocmai a metodologiei de organizare şi desfăşurare a

testelor nationale este obligatorie pentru toate persoanele implicate în această activitate. Încălcarea normelor prezentei metodologii constituie abatere disciplinară. Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ, implicat în desfăşurarea testelor naţionale răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învătământului şi prestigiului institutiei.
1. (2) În cazul în care se co stată diferenţe mai mari de 1;so puncte – în plus sau în minus –
  
  între nota iniţială şi nota obţinută la contestaţii, inspector tele şcolare analizează situaţia, în termen de 30 de zile de la terminarea contestaţiilor. ln situaţii justificate, vor declanşa procedura de cercetare disciplinară, conform prezentei metodologii, pentru sancţionarea celor care se fac vinovaţi de comiterea abaterilor.
  
  Art. 33. – Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului implicat în comisiile de testare, în raport cu gravitatea abateriIor, sunt:
  1. a) observaţie scrisă;
  2. b) avertisment
  3. c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1 – 6 luni;
  4. d) interzicerea participării în comisiile de testare în sesiunile următoare;
  5. e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;
  6. f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Cadrele didactice care, în perioada testării naţionale, comit fapte cu caracter infracţional, respectiv furnizarea soluţiilor problemei, înlocuiri de lucrări, falsificări de lucrări sau care au manifestări care atestă neglijentă în îndeplinirea atributiilor ce le revin, sunt sanctionate în conformitate cu prevederile Cod.ului penal. În astfel de azuri, Comisia Naţională au, după caz, comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti va sesiza în scris organele de cercetare penală.

Art. 34. – (1) Sancţiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate, având la bază procesul-verbal al comisiei de control, audierea celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute de acesta, în apărare.
1. (2) Pentru cercetarea abaterilor săvârşite de personalul didactic prevăzut la art. 32 se constituie comisii formate din 3 – 5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi sunt cadre_ didactice care au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea. ln comisiile de cercetare a abaterilor personalului didactic din învăţământul preuniversitar pot fi incluşi şi inspectori şcolari.
2. (3) Comisiile de cercetare sunt numite de ministrul Educaţiei şi Cercetării, pentru funcţiile prevăzute la art.25 lit. b) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, şi respectiv, de către inspectorul şcolar general pentru celelalte cadre didactice.
Art. 35. – (1) Punctul de plecare al cercetării este procesul-verbal alcătuit de organele de control. În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte date concludente. Audierea celui cercetat şi verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu minimum 48 de ore înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării. Cadrul didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să-şi producă probe în apărare.
1. (2) Inspectoratul şcolar va face comunicarea, prin decizie scrisă către unitatea de învăţământ de la care provine cadrul didactic respectiv, în care se precizează abaterea constatată şi sancţiunea dispusă urmând ca unitatea de învăţământ respectivă să ducă la îndeplinire aplicarea acesteia.
2. (3) Abaterile săvârşite de cadrele didactice în timpul participării la comisiile pentru testele naţionale sunt luate în considerare la acordarea calificativului anual.
Art. 36. – Constatarea de nereguli grave sau repetate în desfăşurarea activităţii unei comisii de testare naţională aduce după sine diminuarea cu 20 – 70% a indemniza ei vicepreşedintelui şi a preşedintelui. De asemenea, constatarea de nereguli grave duce la înlocuirea din comisie a vinovaţilor. În cazul înlocuirii din comisie, pentru abateri grave, persoana înlocuită nu primeşte indemnizaţia cuvenită respectivei funcţii din comisia de teste naţionale.

Art. 37. – (1) În vederea respectării prevederilor din prezenta metodologie şi pentru asigurarea corectitudinii desfăşurării testelor naţionale, preşedinţii comisiilor din centrele de testare şi de evaluare vor solicita declaraţii scrise de la fiecare membru al comisiei. În declaraţia-tip, cadrul didactic precizează că nu are soţ,' soţie, rudă sau afin, până la gradul al patrulea, dintre candidaţii care participă la testele naţionale în centrul unde îşi desfăşoară activitatea şi îşi asumă responsabilitatea pentru respectarea întocmai a prevederilor legale.

(2) De asemenea, declaraţia cadrului didactic cuprinde menţiunea că, în cazul constatării unor nereguli în activitatea sa din cadrul comisiei, ştie că se vor lua măsuri de sancţionare, care pot merge până la excluderea din învăţământ, în funcţie de gravitatea abaterii, în conformitate cu prezenta metodologie.
X. DISPOZIŢII FINALE

Art. 38. – Comisiile din centrele de testare, cele din centrele zonale de evaluare, precum şi comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti au obligaţia să informeze imediat Comisia Naţională cu privire la situaţiile deosebite care apar în organizarea şi desfăşurarea testelor naţionale.

Art. 39. – (1) Documentele întocmite pentru testările naţionale se păstrează în arhiva centrului de testare, până la sfârşitul anului şcolar următor, iar cataloagele – permanent.

(2) Lucrările scrise şi borderourile de notare, autentificate prin semnătură de preşedinţii centrelor zonale de evaluare, se predau, cu proces-verbal, directorului unităţii de învăţământ în care s-a organizat centrul zonal de evaluare şi se păstrează până la sfârşitul anului şcolar următor.

Art. 40. – (1) Certificatele care atestă promovarea testelor naţionale se completează cu datele din cataloage numai de către secretarii unităţilor de învăţământ la care titularii certificatelor au promovat ultimul an de studiu şi vor fi semnate de către secretarii menţionaţi şi de către preşedintele comisiei centrului de testare în termen de cel mult 5 zile de la încheierea testelor naţionale. În cazuri excepţionale, certificatele pot fi semnate de preşedintele comisiei judeţene.

(2) Pentru candidaţii care au susţinut testele naţionale în alt centru de testare decât unitatea de învăţământ absolvită, inclusiv pentru cei care au susţinut testele în alt judeţ, completarea certificatului se face de către secretarul unităţii de învăţământ la care candidatul a absolvit clasa a VIII-a, în baza extrasului din catalogul de testare primit de la centrul de testare la care candidatul a susţinut testele naţionale. Certificatul va fi semnat de secretarul unităţii de învăţământ la care candidatul a absolvit clasa a VIII-a şi de preşedintele din centrul de testare la care a fost arondată respectiva unitate de învăţământ.
(3) Eliberarea foilor matricole se face de către secretariatelor şcolilor unde candidaţii au absolvit clasa a VIII-a.

Art. 41. – Respectarea întocmai a prezentei metodologii este obligatorie pentru toate persoanele implicate în desfăşurarea testelor naţionale.

Art. 42. – Orice abatere comisă şi dovedită cu probe se sancţionează după cum urmează:
1. a) candidaţii surprinşi având asupra lor materiale care ar putea fi folosite pentru copiat sau mijloace de comunicare cu exteriorul, cei surprinşi copiind în timpul desfăşurării testelor naţionale sau comiţând alte fraude menite să le favorizeze rezolvarea subiectelor, sunt
  
  eliminaţi de la testele naţionale din anul respectiv;
2. b) tentativa de fraudă se pedepseşte în acelaşi mod.

Art. 43. – (1) În perioada de evaluare a lucrărilor scrise sau ulterior, Comisia Naţională poate decide desemnarea, la nivel central sau la nivelul fiecărui judeţ/ al municipiului Bucureşti, a unei comisii de reevaluare, prin sondaj, a unui număr de lucrări de la fiecare disciplină de testare, urmărindu-se astfel corectitudinea respectării baremelor de corectare şi de notare.

(2) Raportul privind rezultatul acestor reevaluări va fi trimis de Comisia Naţională către

inspectoratul şcolar, care are obligaţia de a-l transmite şi a urmări analizarea sa în fiecare unitate şcolară care a participat, prin personalul ei, la organizarea şi desfăşurarea testelor naţionale.
(3) Notele obţinute de elevi la testele naţionale nu se modifică în urma acestor reevaluări.

Art. 44. – (1) Până la data de 15 septembrie, inspectoratele şcolare alcătuiesc un raport special despre desfăşurarea testelor naţionale din anul în curs, care va fi trimis în scris şi pe suport electronic atât la Ministerul Educaţiei şi Cercetării – la Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar, precum şi la Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare. Un exemplar al raportului privind testele naţionale se trimite fiecărei unităţi şcolare din judeţ.

(2) Raportul cuprinde informaţii despre monitorizarea desfăşurării acestor teste naţionale, inclusiv date despre eşantioanele de lucrări reevaluate la decizia comisiei naţionale sau judeţene.
(3) Comisia judeţeană decide reevaluarea de lucrări la cel puţin două discipline. Numărul minim de lucrări reevaluate la o disciplină este de 50, iar criteriile de selectare a lucrărilor sunt stabilite de inspectoratul şcolar şi sunt menţionate în raportul special transmis Comisiei Centrale. Inspectorii şcolari de specialitate coordonează evaluarea eşantioanelor şi prezintă în scris inspectorului general concluziile acestei reevaluări. De asemenea, vor fi reevaluate automat, la toate disciplinele, acele lucrări la care diferenţa dintre notarea iniţială şi cea finală (de la contestaţii) este mai mare de 1,00 punct. Notele obţinute de candidaţi nu se modifică în urma acestor reevaluări.

În urma reevaluării stabilite de comisia judeţeană sau de cea naţională, inspectorul şcolar general poate decide, în situaţii bine justificate, aplicarea de sancţiuni, conform Statutului personalului didactic şi prezentei metodologii. Raportul anual cuprinde informaţii despre sancţiunile aplicate şi numele persoanelor sancţionate, inclusiv despre cadrele didactice cărora comisia judeţeană a decis să le retragă dreptul de a participa la testele naţionale.

Art. 45. – (1) Comisiile din centrele de testare asigură condiţii de egalizare a şanselor pentru candidaţii cu deficienţe, prin adaptarea procedurilor de testare la testele naţionale, în funcţie de particularităţile individuale şi de cele specifice deficienţei respective.

(2) Exemple de asemenea adaptări sunt:
1. a) asigurarea posibilităţii de comunicare prin utilizarea sistemului Braille, la elevii nevăzători, respectiv a limbajului mimico-gestual la elevii cu deficienţe de auz (inclusiv posibilitatea asigurării, după caz, a unui interpret autorizat);
2. b) mărirea cu până la 1 oră a timpului destinat efectuării lucrării scrise de către candidaţii cu deficienţe motorii sau neuro-motorii, care îi împiedică să scrie normal, sau de către cei cu deficienţe vizuale grave;
3. c) asigurarea scrisului cu caractere mărite a subiectelor pentru candidaţii ambliopi;
4. d) transmiterea prin dictare, la elevii cu anumite deficienţe vizuale, a informaţiilor corespunzătoare subiectelor afişate/ prezentate vizual;
5. e) realizarea lucrării scrise prin dictarea conţinutului acesteia, de către candidatul cu deficienţe, către un profesor asistent, de altă specialitate decât cea la care se desfăşoară testarea respectivă, în prezenţa altor două cadre didactice.
(3) În situaţia în care unitatea şcolară la care este înscris candidatul nu poate asigura realizarea adaptărilor menţionate, inspectoratul poate aproba înscrierea candidatului la un

ANEXA Nr. 3

A. Capacitatea de receptare a mesajului scris (CI)
- • să identifice tipurile de text (literar, nonliterar), trăsăturile specifice ale respectivelor texte, precum şi modurile de expunere, momentele subiectului, ideile principale şi secundare;
- • să opereze cu sensul propriu şi figurat al cuvântului, prin raportare la contextul mesajului scris;
- • să recunoască figurile de stil/ procedeele de expresivitate artistică şi celelalte noţiuni de teorie literară învăţate, prin aplicarea pe un text studiat sau la prima vedere;
- • să recunoască elementele de fonetică, de vocabular, de morfologie, de sintaxă şi să opereze cu acestea, având ca suport un text studiat sau la prima vedere;
- • să recunoască şi să opereze cu valorile expresive ale categoriilor lexical-semantice, morfologice şi sintactice, prin aplicarea pe un text literar dat;
- • să indentifice valorile expresive ale topicii şi ale punctuaţiei;
- • să recepteze mesajul unui text literar sau nonliterar.
B. Capacitatea de exprimare scrisă (C li)

• să rezume un text literar dat;
• să caracterizeze un personaj dintr-un text studiat sau la prima vedere;
• să redacteze un text în care să se evidenţieze caracteristicile fundamentale ale unei opere literare/ ale unui fragment de text literar dat (să motiveze într-o compunere, conform unor cerinţe specificate, apartenenţa unui text la un gen sau la o specie literară: basmul, schiţa, nuvela, romanul, balada, fabula, doina, pastelul, imnul, comedia; să analizeze un text, valorificând structura acestuia şi resursele expresive ale limbii);
• să redacteze diferitele texte care vizează scrierea funcţională, scrierea reflexivă, scrierea imaginativă;
• să aplice, în redactarea unui text, normele ortografice, de punctuaţie şi de exprimare corectă;
• să exprime, în scris, într-un mod corect, logic, convingător şi coerent, diferite idei, opinii, atitudini, prin utilizarea unui vocabular, a unui registru de comunicare şi a unui stil, adecvate contextului şi în conformitate cu normele de redactare.

Notă! Textele literare la prima vedere/ nestudiate la clasă vor fi selectate, cu precădere, din operele scriitorilor români, recomandate prin programele şcolare în vigoare, la capitolul Conţinuturi, Texte sugerate.

III. CONTINUTURI

'
1. A. Lectura.Teoria literară. Textul
• Autorul. Eul liric şi naratorul.
• Structura operei literare. Modurile de expunere. Naraţiunea (autorul, naratorul, personajul; naraţiunea la persoana a III-a şi la persoana I ; subiectul operei literare; momentele subiectului; timpul şi spaţiul în naraţiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor). Personajul: caracterizarea – portretul fizic şi portretul moral.
• Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul (tipuri de epitete). Hiperbola. Antiteza. Metafora. Alegoria. Inversiunea.
• Strofa şi versul. Rima (monorima, rima împerecheată, încrucişată, îmbrăţişată). Măsura. Piciorul metric (bisilabic). Ritmul (troheul şi iambul).
• Textele literare – populare şi culte. Caracteristicile operei folclorice (orală, anonimă, colectivă, sincretică).
• Genuri literare. Genurile epic, liric şi dramatic.
• Specii literare: basmul popular, sch1a, nuvela, romanul, balada populară, fabula, doina populară, pastelul, imnul, comedia.
1. B. Practica raţională şi funcţională a limbii: tipuri de comunicare
  1. 1. Comunicarea scrisă. Procesul scrierii. Contexte de realizare
• Părţile componente ale unei compuneri (introducerea, cuprinsul, încheierea).
• Aşezarea corectă în pagină.
• Punctuaţia. Semnele de punctuaţie şi ortografice. Valoarea funcţională şi expresivă a semnelor de punctuaţie.
• Scrierea funcţională. Telegrama, invitaţia, cererea.
• Scrierea reflexivă. Scrisoarea familială. Scrisoarea de felicitare. Exprimarea în scris a unui unui punct de vedere personal.

• Scrierea imaginativă (compuneri libere). Descrieri şi naraţiuni.
• Textul literar. Înţelegerea textului integral sau fragmentar pe baza unor cerinţe date. Transformarea textului dialogat în text narativ. Rezumatul. Comentarea unor secvenţe din operele studiate. Semnificaţia titlului. Personajul literar (caracterizare). Evidenţierea caracteristicilor fundamentale şi a semnificaţiilor unei opere literare/ ale unui fragment de text literar dat.
• Vocabularul limbii române. Vocabularul fundamental. Masa vocabularului.
• Cuvântul. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Sensul cuvintelor în context. Sensul propriu (de bază şi secundar) şi sensul figurat.
• Mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală.
• Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele.
• Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele.
• Regionalismele. Arhaismele.
• Cuvintele polisemantice.
• Unităţile frazeologice (locuţiuni, expresii).
• Pleonasmul.
1. 2. Noţiuni de fonetică
• Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Diftongul. Triftongul. Hiatul.
• Silaba. Despărţirea cuvintelor în silabe.
• Folosirea corectă a accentului în limba română.

3. Morfosintaxa
- • Părţile de vorbire flexibile. Clasificarea/ felul (verb, substantiv, articol, pronume, numeral, adjectiv). Locuţiunile. Categoriile morfologice (diateză, conjugare, mod, timp, persoană, gen, număr, caz, grad de comparaţie). Funcţiile sintactice.
- • Părţile de vorbire neflexibile. Clasificarea/ felul ( adverb, prepoz ie, conjuncţie, interjecţie). Locuţiunile. Funcţiile sintactice (adverb, interjecţie).
4. Noţiuni de sintaxă
- • Relaţia text, frază, propoziţie, cuvânt.
- • Cuvintele şi construcţiile incidente. Punctuaţia lor.
- • Relaţiile sintactice în propoziţie şi în frază (interdependenţă, coordonare şi subordonare). Mijloacele de realizare a relaţiilor sintactice în propoziţie şi în frază: flexiunea, joncţiunea, juxtapunerea, topica, intonaţia şi pauza.
- • Fraza. Propoziţia principală şi secundară/ subordonată. Elementele de relaţie în frază. Propoziţia regentă şi propoziţia subordonată. Elementul regent.
- • Propoziţia şi părţile de propoziţie. Tipurile de propoziţie.
5. Sintaxa propoziţiei şi a frazei

• Predicatul şi propoziţia subordonată predicativă.
• Subiectul şi propoziţia subordonată subiectivă.
• Atributul şi propoziţia subordonată atributivă.
• Complementul. Complementele circumstanţiale şi necircumstanţiale. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod. Complementul circumstanţial de cauză şi de scop. Complementul direct şi indirect.
• Propoziţia subordonată completivă directă. Propoziţia subordonată completivă indirectă. Propoziţiile subordonate circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop. Propoziţiile subordonate circumstanţiale condiţionale, concesive, consecutive.
• Expansiunea şi contragerea.
• Acordul.

Notă! Elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu Programa pentru testarea naţională, avizată prin Ordinul M.Ed.C. nr. 5001/ 31.08.2006. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea curriculum-ului, la atingerea obiectivelor de referinţă şi a obiectivelor cadru.

Conform Adreselor M.Ed.C. nr. 48.871/ 23 noiembrie 2005 şi nr. 31.641/ 3 mai 2006, începând cu anul şcolar 2006-2007, ,,respectarea normelor prevăzute în ediţia a li-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOIW) este obligatorie [ …] la examenele de testare naţională[…], în cadrul cărora profesorii în cauză/ elevii vor da dovada cunoaşterii acestora, fiind evaluaţi ca atare".

IV. EXEMPLE DE CERINŢE/ ITEMI (conform Ghidului de evaluare – Limba şi literatura română, S.N.E.E., 2001, Editura Aramis)

A. Înţelegerea textului (text la prima vedere/ nestudiat la clasă)

Se vor evalua abilităţi, deprinderi, elemente de competenţă etc., vizând capacităţi de receptare a mesajului scris, prevăzute de prezenta programă.

În funcţie de specificul fragmentului oferit candidatului, sunt formulate cerinţe care se referă strict la înţelegerea textului citat, dar şi cerinţe care să implice valorificarea noţiunilor de teorie literară studiate în şcoală.

Spre exemplu, pot fi propuse cerinţe de tipul:
1. 1. Precizează modul/ modurile de expunere prezenţe) în text.
2. 2. Stabileşte tipul de text şi n trăsături ale acestuia.
3. 3. Motivează, într-un text de cel mult n rânduri, apartenenţa fragmentului reprodus la un gen literar (epic, liric sau dramatic)/ la o specie literară.
4. 4. Transformă dialogul de mai sus în vorbire indirecra.
5. 5. Scrie o continuare, de n replici, a dialogului dintre personajele A şi B.
6. 6. Redactează un rezumat, de maximum n rânduri, al textului de mai sus.
7. 7. Stabileşte n argumente, care să demonstreze că fragmentul reprodus aparţine unei descrieri (sau unei naraţiuni) sau unei opere epice/ lirice/ dramatice.
8. 8. Transcrie un fragment, de cel mult n cuvinte, care conţine o enumeraţie/ o altă figură de stil.
9. 9. Explică, în maximum n rânduri, care sunt raporturile dintre autor, narator şi personaj în textul dat 1O. Precizează măsura, ritmul şi rima strofei de mai sus.
1. 11. Selectează mărci lexico-gramaticale/ un fragmenU de cel mult n versuri, care să indice prezenţa eului liric în textul dat.
2. 12. Numeşte specia literară în care pot fi incluse versurile de mai sus.
3. 13. Explică semnificaţia următorului vers…/ următoarelor versuri. .. (sau a unor cuvinte/ sintagme/ locuţiuni/ expresii…).
4. 14. Motivează întrebuinţarea semnelor de ortografie/ de punctuaţie din textul dat.
5. 15. Selectează cuvântul/ sintagma care exprimă/ sugerează următoarea idee [ ].
6. 16. Explică, în n rânduri, semnificaţia titlului operei literare, ţinând seama şi de textul reprodus mai SUS.
7. 17. Prezintă tema discuţiei dintre personajele A şi B, din textul de mai sus.
8. 18. Realizează, numai pe baza informaţiilor furnizate de fragmentul reprodus, o sch ă de portret (fizic şi moral) al personajului A.
9. 19. Numeşte momentul subiectului prezent în fragmentul de mai sus.
10. 20. Scrie ideile principale şi ideile secundare din textul de mai sus.
11. 21. Exprimă-ţi punctul de vedere asupra următoarei idei din textul dat[ ].
12. 22. Transcrie n cuvinte folosite cu sens figurau sens propriu, în textul de mai sus.
B. Limba română (recunoaşterea şi operarea cu elemente de fonetică, de vocabular, de morfologie, de sintaxă a propoziţiei şi a frazei, având ca suport un text oferit candidatului).

Cerinţele formulate vizează selectarea, aplicarea, construcţia, analiza, compararea şi interpretarea unor fapte de limbă, precum şi redactarea unor enunţuri.

Operarea cu elemente de vocabular şi de sintaxă apare, direct sau indirect, în toate părţile componente ale testelor naţionale, conform principiului abordării limbii din perspectivă comunicativ-funcţională.

C Redactarea unor texte care vizează scrierea funcţională, scrierea reflexivă, scrierea imaginativă

Punctajul acestei părţi a probei este acordat pentru:

a) respectarea convenţiilor specifice tipului de text stabilit prin cerinţă ;
b) structurarea conţinutului, în conformitate cu tipul de text şi cu cerinţele formulate;
c) corectitudinea limbii utilizate.

D. Redactarea unei compuneri cu cerinţe prestabilite

a) rezumarea scrisă a unui text narativ la prima vedere/ nestudiat la clasă;
b) caracterizarea unui personaj dintr-un text literar studiat – basm, baladă, schiţă, nuvelă, roman, comedie – sau la prima vedere/ nestudiat la clasă (cerinţele pot fi axate pe sublinierea doar a unei/ a unor trăsături sau a unor mijloace/ procedee de portretizare);
c) redactarea unui text în care să se evidenţieze caracteristicile fundamentale şi semnificaţiile unei opere literare/ ale unui fragment text literar dat (argumentarea apartenenţei unui text la un gen şi/ sau la o specie literară – basmul, sch1a, nuvela, romanul, balada, fabula, doina, pastelul, imnul, comedia; analiza sumară a unui text literar, prezentat candidatului, valorificând structura acestuia şi resursele expresive ale limbii; exprimarea, într-un mod corect, logic, a unor idei şi opinii despre textul selectat);
d) aplicarea regulilor de despărţire a cuvintelor în silabe şi a regulilor/ a normelor de ortografie şi de punctuatie.

Notă! În situaţia în care ilustrarea unei sarcini de lucru are ca suport un text literar studiat, acesta va fi selectat de către candidat dintre operele literare/ dintre fragmentele studiate la clasă.

Cerinţele vor fi astfel formulate, încât să nu permită reproducerea unor caracterizări de personaje şi a unor ăcomentarii" literare memorate, deoarece se urmăreşte evaluarea capacităţii candidatului de a opera cu notiunile de teorie literară, dobândite pe parcursul ciclului gimnazial.

În realizarea unor compuneri cu cerinţe prestabilite, au fost propuse următoarele repere pentru organizarea conţinutului:
1. A. Rezumarea unui text literar
  1. a) stabilirea secvenţelor narative, pe baza ideilor principale;
  2. b) precizarea personajelor implicate în acţiune;
  3. c) respectarea succesiunii întâmplărilor la care participă personajele;
  4. d) respectarea altor convenţii specifice rezumatului (respectarea fidelităţii faţă de textul dat; relatarea la persoana a III-a; utilizarea modurilor şi a timpurilor verbale potrivite; trecerea de la vorbirea directă la vorbirea indirectă, fără dialog inserat; relatarea obiectivă, fără intervenţii emoţional-subiective şi fără citate).
2. B. Caracterizarea unui personaj
  1. a) stabilirea tipului de personaj (principal, secundar etc.) şi a mijloacelor/ a procedeelor de portretizare;
  2. b) precizarea, în textul selectat, an trăsături ale personajului şi a semnificaţiei acestora;
  3. c) ilustrarea trăsăturilor, prin raportarea la n secvenţe/ situaţii din text;
  4. d) relevarea a n mijloace artistice folosite de narator în portretizare (la alegerea candidatului, pe diverse niveluri: figuri de stil, procedee artistice, moduri de expunere, expresivitatea unor cuvinte sau a unor structuri gramaticale) sau precizarea relaţiilor dintre personajul indicat prin cerinţă şi alt personaj/ alte personaje din operă/ din text.
3. C. Argumentarea apartenenţei unui text la un gen literar/ la o specie literară (I)
  1. a) precizarea an caracteristici ale genului/ ale speciei literare;
  2. b) exemplificarea caracteristicilor pe baza textul indicat/ ales;
  3. c) evidenţierea rolului mijloacelor artistice;
  4. d) exprimarea unei opinii despre semnificaţiile/ despre mesajul textului.
4. D. Argumentarea apartenenţei unui text la un gen literar/ la o specie literară (li)
  1. a) prezentarea an caracteristici ale genului/ ale speciei literare;
  2. b) exemplificarea caracteristicilor pe baza operei alese/ a fragmentelor studiate;
  3. c) prezentarea, pe scurt, a subiectului operei selectate/ a fragmentelor indicate (referire la momente ale subiectului şi/ sau la secvenţe/ la situaţii semnificative);
  4. d) prezentarea unui personaj, prin raportare lan întâmplări/ situaţii semnificative.
5. E. Comentarea textului
  1. a) încadrarea textului în gen şi/ sau în specie literară;
  2. b) relevarea modului de expunere dominant şi a trăsăturilor acestuia, identificabile în textul dat;
  3. c) prezentarea, pe scurt, a subiectului/ a ideilor/ a mijloacelor artistice;
  4. d) susţinerea unui punct de vedere, referitor la semnificaţiile textului, prin n argumente specifice

Prin baremul subiectelor propuse vor fi acordate puncte pentru conţinut (pentru rezolvarea fiecărui reper/ a fiecărei cerinţe, detaliată prin criterii de performanţă) şi puncte pentru redactare – numai dacă s-a realizat compunerea pe minimum de spaţiu indicat

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU TESTAREA NATIONALĂ LA DISCIPLINA

MATEMATICA

I. STATUTUL DISCIPLINEI

Matematica are, în cadrul testării naţionale, pentru anul şcolar 2006 / 2007, statut de disciplină obligatorie.

li. OBIECTIVELE DE EVALUARE

Candidaţii trebuie să demonstreze următoarele competenţe:

1. să cunoască şi să înţeleagă conceptele, terminologia şi procedurile de calcul specifice matematicii;
2. să dezvolte capacităţi de explorare / investigare şi rezolvare de probleme;
3. să dezvolte capacitatea de a comunica utilizând limbajul matematic;

4. să utilizeze concepte şi metode matematice studiate în contexte variate.

III. CONŢINUTURI

ARITMETICĂ ŞI ALGEBRĂ

Mulţimi

Mulţimi: relaţii (apartenenţă, egalitate, incluziune); submulţime; operaţii cu mulţimi (reuniunea, intersecţia, diferenţa, produsul cartezian). Mulţimi finite, mulţimi infinite.

Mulţimile: N,Z, Q, R, R-Q. NcZcQcR. Scrierea numerelor naturale în baza zece. Propoz ii adevărate şi propoziţii false.

Împărţirea cu rest a numerelor naturale. Divizibilitatea în N: definiţie, divizor, multiplu; proprietăţi ale relaţiei de divizibilitate; criteriile de divizibilitate cu 10, 2, 5, 3; numere prime şi numere compuse; numere pare şi numere impare; numere prime între ele; descompunerea unui număr natural în produs de puteri de numere prime; cel mai mare divizor comun şi cel mai mic multiplu comun.

Divizibilitatea în Z: definiţie, divizor, multiplu.

Fracţie; fracţii subunitare, echiunitare, supraunitare; reprezentări echivalente ale fracţiilor; fracţii ireductibile. Scrierea unui număr raţional sub formă zecimală sau fracţionară.

Reprezentarea pe axă a numerelor reale. Compararea şi ordonarea numerelor reale.

Valoarea absolută (modul), opus, invers, parte întreagă, parte fracţionară. Rotunjirea şi aproximarea unui număr real.

Intervale în R: definiţie, reprezentare pe axă.

Operaţii cu numere reale: adunarea, scăderea, înmulţirea, ridicarea la putere cu exponent număr întreg. Rădăcina pătrată a unui număr natural pătrat perfect; extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr raţional pozitiv; algoritmul de extragere a rădăcinii pătrate; scrierea unui număr real pozitiv ca radical din pătratul său. Ordinea efectuării operaţiilor şi folosirea parantezelor. Factorul comun.

Reguli de calcul cu radicali. Introducerea factorilor sub radical. Scoaterea factorilor de sub radical. Raţionalizarea numitoru lui de forma a b, a±b cu a E Z*, b E N .

Media aritmetică şi media aritmetică ponderată. Media geometrică a două numere reale pozitive.

Rapoarte şi proporţii: raport; proprietatea fundamentală a proporţiilor; proporţii derivate; aflarea unui termen necunoscut dintr-o proporţie; şir de rapoarte egale; mărimi direct proporţionale şi mărimi invers proporţionale; regula de trei simplă.

Procente: p% dintr-un număr real; aflarea unui număr raţional când cunoaştem po/o din el; aflarea raportului procentual. Rezolvarea problemelor în care intervin procente.

Calculul probabilităţii de realizare a unui eveniment utilizând raportul: numărul cazurilor favorabile/ numărul cazurilor posibile.

Calcul algebric

Calculul cu numere reprezentate prin litere: adunarea, scăderea, înmulţirea, împărţirea, ridicarea la putere cu exponent număr întreg.

Formulele de calcul prescurtat: (a± b)2 = a 2± 2ab + b2; (a+ b)(a – b) = a2 -b2

(a+b+c)2 =a2 +b2 +c2 +2ab+2ac+2bc

Descompunerea în factori: metoda factorului comun; utilizarea formulelor de calcul prescurtat; gruparea termenilor şi metode combinate.

Rapoarte de numere reale reprezentate prin litere. Simplificare. Opere'ţii cu rapoarte {adunare, scădere, înmulţire, împărţire, ridicare la putere cu exponent număr întreg).

Funcţii

Sistem de axe ortogonale; reprezentarea punctelor în plan; rezolvarea unor probleme de geometrie piară pornind de la reprezentarea punctelor într-un sistem de axe ortogonale.

Noţiunea de funcţie; funcţii de tipul f: A R, J(x)=ax+ b, unde a,b E R şi A interval, mulţime finită

sau A = R ; reprezentarea grafică a acestor funcţii. Aflarea mulţimii valorilor tipul f: A R, f (x) =ax+ b, a,b E R şi A mulţime finită. Determinarea unei

f : R R, J(x) = ax+b , unde a,b E R , al cărei grafic conţine două puncte.

unei funcţii de funcţii de tipul

Exerciţii de investigare a coliniarităţii unor puncte cunoscând coordonatele acestora.lnterseqiile graficului unei funcţii liniare cu axele de coordonate. Intersecţia graficelor a două funcţii liniare.

Ecuaţii şi inecuaţii

Rezolvarea în R a ecuaţiilor de forma ax+ b = O, a E R *, b E R. Ecuaţii echivalente. Rezolvarea în R a ecuaţiilor de forma ax2 + bx + e = O, a, b,e E R, a -:ţ. O .

Ecuaţii de forma ax+ by+ e = O cu a,b, cE R.

Rezolvarea în R x R a sistemelor de ecuaţii de forma:

a1x+ b1y = e1

{

_ , a1, a2, b1, b2, e1, e2 E R.

a2x+ b2y – e2

Rezolvarea în R a inecuaţiilor de forma ax+ b ::; O (), a E R*, b E R.

Probleme cu caracter aplicativ care se rezolvă cu ajutorul ecuaţiilor, inecuaţiilor şi al sistemelor de ecuaţii. Utilizarea metodelor aritmetică sau algebrică pentru rezolvarea unei probleme.

GEOMETRIE

Măsurare şi măsuri (lungime, unghi, arie, volum):

– transformări (inclusiv 1dm3 = 1 litru).

Figuri şi corpuri geometrice:

1. Punctul, dreapta, planul, semiplanul, semidreapta, segmentul de dreaptă, unghiul

poziţii relative, clasificare;

paralelism şi perpendicularitate în plan şi în spaţiu; axioma paralelelor; unghiuri cu laturile respectiv paralele; unghiul a două drepte în spaţiu; drepte perpendiculare; dreapta perpendiculară pe un plan; distanţa de la un punct la un plan; plane paralele; distanţa dintre două plane paralele;

teorema celor două perpendiculare; distanţa de la un punct la o dreaptă; proiecţia ortogonală a unui punct, segment sau a unei drepte pe un plan; unghiul unei drepte cu un plan; lungimea proiecţiei unui segment;

unghi diedru; unghiul plan corespunzător unui unghi diedru; măsura unghiului a două plane; plane perpendiculare;

simetria faţă de un punct în plan; simetria faţă de o dreaptă în plan.
2. Triunghiul

perimetrul şi aria;

suma măsurilor unghiurilor unui triunghi; unghi exterior unui triunghi;

linii importante în triunghi şi concurenţa lor; linia mijlocie în triunghi;

triunghiul isoscel şi triunghiul echilateral – proprietăţi; criteriile de congruenţă a triunghiurilor;

triunghiul dreptunghic- teorema înălţimii; teorema catetei; teorema lui Pitagora şi reciproca ei; sin, cos, tg, ctg; rezolvarea triunghiului dreptunghic;

teorema lui Thales şi reciproca ei; teorema fundamentală a asemănării;

triunghiuri asemenea – criteriile de asemănare a triunghiurilor.
3. Patrulaterul convex

perimetrul şi aria (paralelogramul, dreptunghiul, rombul, pătratul, trapezul); suma măsurilor unghiurilor unui patrulater convex;

paralelogramul – proprietăţi referitoare la laturi, unghiuri, diagonale; paralelograme particulare (dreptunghi, romb, pătrat) – proprietăţi; trapezul; linia mijlocie în trapez;

trapeze particulare {isoscel şi dreptunghic) – proprietăţi.
4. Cercul

centru, rază, diametru, disc; unghi la centru, sector de cerc;

coarde şi arce în cerc (la arce congruente corespund coarde congruente şi reciproc; proprietatea diametrului perpendicular pe o coardă; proprietatea arcelor cuprinse între două coarde paralele; proprietatea coardelor egal depărtate de centru);

măsura unghiului înscris în cerc;

poziţiile relative ale unei drepte faţă de un cerc; cercul înscris într-un triunghi;

cercul circumscris unui triunghi; lungimea cercului;

lungimea arcului de cerc; aria discului;

aria sectorului de cerc;

calculul elementelor în poligoane regulate: triunghi echilateral, pătrat, hexagon regulat (latură, apotemă, perimetru, arie).
5. Corpuri geometrice

Poliedre: Prisma dreaptă cu baza triunghi echilateral, dreptunghi, pătrat sau hexagon regulat; cubul; piramida regulată şi trunchiul de piramidă regulată (baza triunghi echilateral, pătrat sau hexagon regulat).

reprezentarea lor prin desen;

elementele lor (vârfuri, muchii, feţe laterale, baze, diagonale, înălţimi); desfăşurări;

secţiuni paralele cu baza;

aria laterală, aria totală, volumul.

Corpuri rotunde: Cilindrul circular drept, conul circular drept, trunchiul de con circular drept, sfera. reprezentarea lor prin desen;

elementele lor (raze, generatoare, baze, înălţimi); desfăşurări;

secţiuni paralele cu baza; secţiuni axiale;

aria laterală, aria totală, volumul.

Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de Testare Naţională 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de Testare Naţională şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de Testare Naţională şi din programa şcolară corespunzătoare disciplinei.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŢI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU TESTAREA NATIONALĂ LA DISCIPLINA ISTORIA ROMÂNILOR
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  Istoria românilor are, în cadrul testării naţionale, pentru anul şcolar 2006/2007, statut de disciplină opţională.
  
  Testul la Istoria românilor este o probă scrisă cu durata de 2 ore.
  
  li. OBIECTIVELE DE EVALUARE
  
  Candidaţii trebuie să demonstreze capacitatea de:
  1. 1. a utiliza, în contexte noi, noţiuni istorice învăţate;
  2. 2. a selecta şi a utiliza informaţii oferite de surse istorice, la prima vedere sau cunoscute;
  3. 3. a plasa în timp şi spaţiu evenimentele istorice;
  4. 4. a interpreta din punct de vedere istoric relaţii de tip cauză-efect;
  5. 5. a prezenta o perioadă istorică în funcţie de anumite repere;
  6. 6. a compara evenimente şi procese istorice, stabilind asemănări şi deosebiri.
III. TEME

CLASA A VIII-A

Civilizaţii preistorice şi antice.
Geto-dacii şi contactele cu lumea mediteraneană. Regalitate şi religie.

Integrarea geto-dacilor în lumea romană.

Romanitatea orientală în mileniul marilor migraţii.
Romanitate şi creştinism.

Formarea poporului român şi a limbii române.

Statul medieval şi instituţiile sale.
Transilvania de la voievodat la principat.

Semnificaţia întemeierii statelor medievale Valahia, Ţara Moldovei, Dobrogea. studiu de caz: Diploma Cavalerilor Ioaniţi.

Ţările Române şi statele vecine între diplomaţie şi confruntare.
1. 4.1 Termeni istorici, concepte, probleme de atins: suzeranitate, vasalitate, Liga Sfântă.
2. 4.2 Conţinuturi:
  
  Politica de cruciadă a voievozilor români: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul.
  
  studiu de caz: Unirea Ţărilor Române în timpul lui Mihai Viteazul.
  
  Constituirea României Moderne.
  1. 5.1 Termeni istorici, concepte, probleme de atins:
    
    locotenenţa domnească, adunări ad-hoc, caimacam, secularizare; constituţie, monarhie constituţională, vot censitar, "partidă naţională”; constituirea statului naţional român;
    
    orientări în politica externă;
    
    mişcarea de emancipare în teritoriile româneşti aflate sub dominaţie străină.
  2. 5.2 Conţinuturi:

Revoluţia din 1848-1849.

Unirea şi reformele lui Al. I. Cuza. studiu de caz: Constituţia din 1866. studiu de caz: Memorandum-ul.

Cucerirea independenţei de stat şi unirea Dobrogei. Războiul pentru întregirea naţională.

Formarea statului naţional unitar.

România între democraţie şi autoritarism.

6.1 Termeni istorici, concepte, probleme de atins: vot universal, regenţă;

dictat;

democraţia interbelică şi problemele ei.
6.2 Conţinuturi:

– studiu de caz: Integrarea provinciilor româneşti şi statutul minorităţilor; Monarhia constituţională şi partidele politice în România interbelică.

studiu de caz: Constituţia din 1923. studiu de caz: "Anul 1940".

România după al Doilea război mondial.

7.1 Termeni istorici, concepte, probleme de atins:

sovietizare, etatizare, colectivizare, industrializare forţată, "revoluţie culturală", poliţie politică;

deportare, muncă forţată, lagăr de muncă, deţinuţi; democraţie, societate civilă, practici democratice, constituţie;

instituţii şi mecanisme de exercitare a puterii politice, represiunea comunistă, opozanţi şi dizidenţe, rezistenţa anticomunistă, destalinizare şi desovietizare;

etapele regimului comunist; revenirea la instituţiile democratice.
7.2 Conţinuturi:

Perioada stalinistă: regimul lui Gh. Gheorghiu-Dej. Regimul naţionalist-comunist N. Ceauşescu.

Decembrie 1989. Context şi consecinţe. Revenirea la democraţie.

Notă! Elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu Programa pentru testarea naţională, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea curriculum-ului, la atingerea obiectivelor de referinţă şi a obiectivelor cadru.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL'

DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU TESTAREA NATIONALĂ LA DISCIPLINA

GEOGRAFIA ROMÂNIEI

I. STATUTUL DISCIPLINEI

Geografia României are, în cadrul testării naţionale, pentru anul şcolar 2006/2007, statutul de disciplină opţională.

Testul la Geografia României este o probă scrisă cu durata de 2 ore.

li. OBIECTIVELE DE EVALUARE

Prin susţinerea probei de Geografia României din cadrul testării naţionale, elevii trebuie să:

1. demonstreze cunoaşterea principalelor unităţi de conţinut ale geografiei ţării noastre;
2. situeze corect, în spaţiu şi în timp, principalele fapte specifice (elemente, fenomene, procese) ce definesc geografia României;
3. localizeze corect elementele de bază ale spaţiului geografic al României (unităţile majore de relief şi caracteristicile acestora: clima, apele, vegetaţia, fauna, solurile, resursele naturale şi aşezările omeneşti);
4. clasifice, folosind criterii de ordonare (cantitative, calitative, cronologice şi teritoriale);
5. utilizeze terminologia specifică de bază (nume proprii şi noţiuni) referitoare la geografia României, în contexte variate;
6. explice relaţii între grupuri de componente (de exemplu: între relief şi climă, relief şi vegetaţie, climă şi vegetaţie, relief şi reţeaua hidrografică, relief şi aşezări omeneşti);
7. identifice principalele elemente naturale şi socio-economice reprezentate pe un suport cartografic;
8. caracterizeze, după un algoritm dat, elementele semnificative ale unităţilor teritoriale majore;

9. compare două unităţi de relief după caracteristicile geografice solicitate, stabilind asemănări şi deosebiri.

III. CONTINUTURI

• Româ' nia – poziţia geografică
• Relieful

armonia şi proporţionalitatea reliefului formarea şi evoluţia reliefului

unităţile majore de relief ale României: Carpaţii şi Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Dealurile şi Podişurile, Câmpiile, Lunca, Delta Dunării şi platforma continentală a Mării Negre
• Clima

factorii care determină şi influenţează clima elementele climatice (temperaturi, precipitaţii, vânturi) etajele şi nuanţele climatice
- • Hidrografia
  
  Dunărea şi râurile interioare; lacurile Marea Neagră
- • Vegetaţia, fauna şi solurile
  
  vegetaţia naturală fauna
  
  solurile
- • Populaţia
  
  vechimea şi continuitatea populaţiei în spaţiul carpato-danubiano-pontic numărul populaţiei şi evoluţia numerică
  
  repartiţia geografică şi densitatea populaţiei structura populaţiei României
- • Aşezările omeneşti
  
  vechimea şi evoluţia aşezărilor umane aşezările rurale şi tipologia lor aşezările urbane
  
  clasificarea oraşelor
  
  caracterizarea geografică a oraşului Bucureşti şi a altor oraşe principale
- • Organizarea administrativ-teritorială
- • Agricultura
  
  premisele naturale ale dezvoltării agriculturii
  
  cultura plantelor şi industrializarea produselor vegetale
  
  creşterea animalelor şi prelucrarea industrială a produselor animaliere
- • Industria
  
  industria energetică şi industria energiei electrice: industria extractivă a resurselor energetice, prelucrarea resurselor energetice, producţia şi repartiţia teritorială a energiei electrice
  
  industria metalurgică
  
  industria chimică, industria lemnului, materiale de construct,ie
- • Căile de comunicaţie (feroviare, rutiere şi pe apă)
  
  NOTĂ: Nu sunt obligatorii:
- • Conţinutul hărţilor de la capitolele AGRICULTURA şi INDUSTRIA
- • Repartiţia geografică a industriei
- • Sectorul terţiar (comerţul interior şi turismul)
- • România în Europa şi în lume
- • Probleme ale mediului înconjurător

NOTĂ:

► Elaborarea subiectelor se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe pentru TESTAREA NAŢIONALĂ 2007 avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi care ajută la parcurgerea curriculum-ului, la atingerea obiectivelor de referinţă şi a obiectivelor cadru.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ MAGHIARĂ- MATERNĂ

pentru testarea naţională din anul 2007

A szakaszzăr6 vizsga programja magyar nyelv es irodalomb61 (nyolcadik osztăly vegen)

A zar6vizsga kăvetelmenyrendszere magyar nyelv es irodalomb6I ket kepessegterulet szerint rendezodik: az frott szovegek megertesenek kepessege, valamint az frasbeli szovegalkotas (fogalmazas) kepessege szerint.

A kovetelmenyrendszer a kovetkezokeppen epul fel

– kăvetelmenylefrasok;
– a kăvetelmenylefrasoknak megfeleltetett tananyag;

A. Szovegolvasăs, irodalomolvasăs

Kovetelmenyek:

1. /roda/mi es nem irodalmi szăvegek je/lemzoinek megragadasa; a szăvegreszek kozotti kapcsolatok megragadasa, a szovegreszek es a szovegegesz ertelme kozotti kapcsolatteremtes;
2. A megismert irodalmi formak es k6dok szerepenek megragadasa az epikai es a lirai alkotasokban (m{Jfaji sajatossagok, beszedhelyzet, a besze/6 es a targy, a besze/6 es a cimzett szovegbeli viszonya, ter- es idoviszonyok, a szereplok szovegbeli mega/kotottsaga, a verszenei e/emek, a sz6kepek, a retorikai a/akzatok szovegbeli szerepe);

3. Az irodalmi miiben megjelenitett ertekek erzekelese, a szerep/6i es az elbeszeloi ertekrend megkiilonboztetese.

1. /roda/mi es nem irodalmi szăvegek je/lemzoinek megragadasa; a szovegreszek kăzătti kapcsolatok megragadasa, a szovegreszek es a szovegegesz ertelme kozotti kapcsolatteremtes

Teljesitmenyleirâs	Ismeretek
a. Megadott szăvegekben megadott szempontok szerint felismeri az irodalmi es nem irodalmi szovegek jellemz6it. A szovegekb61 vett peldâkkal tamasztja ala a megallapftasait.	Kăznapi szăvegek (tudomanyos, hivatalos, publicisztikai), muveszi szovegek Szovegtfpusok a kăzlemeny celja es szerepe szerint: kapcsolatteremt6, ismeretkozl6, erzelemkifejez6, felhfv6 Elbeszel6, lefr6, ervel6 szoveg Monologikus es dialogikus szăvegek
	Funkcionalis szovegek (maganlevel, meghfv6, kerveny, hirdetes) A szăvegtfpusok es a hangnem, stflus
	kapcsolata
	A szăveg szerkezeti egysegei kăzătti tartalmi logikai, jelentestani kapcsolatok (ismetles, ellentet, kihagyas) A cfm es tema szovegosszetart6 ereje Beszedhelyzet, beszel6, elbeszel6, elbeszeloi

b. Megadott szăvegben megragadja a szăvegreszek kăzti kapcsolatot; osszefuggest teremt a reszletek es a szovegegesz ertelme kozott.
c. Megadott szovegben vegigkoveti a beszel6, elbeszel6 nezopontjat;

magyarazza a nez6pontvaltast. I nez6pont

2. A megismert irodalmi formak es k6dok szerepenek megragadasa az epikai es a lirai alkotasokban (miifaji sajatossagok, beszedhelyzet, a besze/6 es a targy, a besze/6 es a cimzett szovegbeli viszonya, ter- es idoviszonyok, a szereplok szovegbeli megalkotottsaga, a verszenei elemek, a sz6kepek, a retorikai alakzatok szovegbeli szerepe)

Teljesitmenyleirâs Ismeretek
1. a. Adott irodalmi szăvegben megfigyeli a Epikus mDfajok: egy-egy tanult mu alapjan: mOfaji jellemz6ket, megallapftja a nepballada, mOballada, elbeszel6 koltemeny mOfajt; a szoveg mufaji min6sfteset nepmese, elbeszeles es novella, regeny, ăsszekapcsolja a beszedhelyzet, a irodalmi levei
  
  beszel6 es a targy, a beszel6 es a lirai miifajok: egy-egy tanult mO alapjan: dai, cimzett szăvegbeli viszonyanak a epigramma, leir6 kăltemeny, eletkep, 6da, megfigyelesevel; kolt6i levei.
2. b. Adott epikai szăvegben megallapitja a ter es id6viszonyok, illetve az esemenyek kozti kapcsolatokat, ertelmezi az ăsszefOggeseket; elkiilăniti egy adott epikus mii cselekmenyenek egysegeit;
  
  Elbeszel6, elbeszel6i nez6pont, tortenetmondas, szerepl6, szerepl6k rendszere, ter- es id6viszonyok. Cselekmeny, a cselekmeny szerkezeti elemei:
  
  Alaphelyzet (bevezetes, expozici6), fordul6pont esemenysor (targyalas), tet6pont, lezaras (befejezes, megoldas)
  
  A szerepl6k letrehozasanak eljarasai: lefras,
3. c. Adott irodalmi szovegben megfigyeli a cselekedtetes, beszeltetes, mas szerepl6 altali szerepl6k kozti viszonyokat, jellemzi ezek jellemzes. Egyenes beszed, fugg6 beszed alapjan a szerepl6t, szerepl6ket;
4. d. Min6sfti egy adott vers vagy reszlet ritmusat es rimeleset;
5. e. Adott versben vagy versreszletben felismeri a sz6kepeket es retorikai alakzatokat, ertelmezi a szerepuket.

Vers, verssor, versszak Hangsulyos ritmus

ldomertekes ritmus. Klasszikus id6mertekes verseles:hexameter, pentameter,disztichon.

Rimfajtak. Balassi-str6fa

Sz6kepek: metafora, szinesztezia, alleg6ria, metonimia; hasonlat;

Retorikai alakzatok: az ismetles valtozatai (gondolatritmus, felsorolas, halmozas, fokozas), ellentet, felcsereles, kihagyas.

B. Szovegalkotâs (fogalmazâs)

Kovetelmenyek:
1. 1. Vilagos szovegtagolas (vazlatkeszites, bovites, tomorites);
2. 2. Klilonbozo szovegtipusok alkotasa (elbesze/6, leir6 szoveg; ertekezo fogalmazas; funkcionalis szovegek: meghiv6, kerveny stb.); a kommunikaci6s helyzethez es a szovegtipushoz igazod6 sz6hasznalat es stilus; Koherens szoveg alkotasa, a koherenciat biztosit6 nye/vi, nyelvtani e/emek he/yes hasznalata;
3. 3. Helyesiras, elvalasztas, kozpontozas.

1. Vilagos szovegtagolas (vazlatkeszites, bovites, tomorites)

Teljesîtmenylefras:

lsmeretek

A szoveg makraszerkezeti egysegei (bevezetes, targyalas, befejezes),

A szoveg bekezdesei, tetelmandat, vazlat A szoveg szerkezeti egysegei kozotti tartalmi logikai, jelentestani, nyelvtani kapcsolat

Az egyszerO mandat: alany, allftmany, az alany es allftmany egyeztetese; hianyas mandat; sz6szerkezetek (targyas, hataroz6s, jelz6s)

Az ăsszetett mandat, a tobbszărăsen ăsszetett mandat szerkesztese; mandatrend; a mandatak kapcsal6dasa (mellerendeles, alarendeles);

A sz6fajak. A sz6fajak szerepe a mandatban; a nevmasak, mutat6sz6k, kăt6sz6k szerepe a szăvegben

A mutato nevmasak, vanatkaz6 nevmasak es kăt6szavak hasznalataval kapcsalatas nyelvhelyessegi, helyesfrasi ismeretek

Funkcianalis szăvegek kătott szerkezete, formalis elemei (maganlevel, hirdetes, meqhfv6, kervenv)

a. Kolonboz6 tfpusu szovegek szerkesztesekar a szoveget makroszerkezeti egysegekre tagalja, (bevezetes, targyalas, befejezes); a makroszerkezeti egysegeket bekezdesekre tagalja az uj tartalmi egysegeknek, tetelmandataknak megfelel6en.
b. Funkcianalis szovegek alkatasakor betartja a kotott szerkesztes szabalyait.

2. Katonbozo szovegtipusok alkotasa (elbesze/6, leir6 szoveg; ertekezo fogalmazas; funkcionalis szovegek: meghiv6, kerveny stb.); a kommunikaci6s helyzethez es a szovegtipushoz igazod6 sz6hasznalat es stilus; Koherens szoveg alkotasa, a koherenciat biztosit6 nye/vi, nyelvtani e/emek he/yes hasznalata

Te/jesftmenylefras

/smeretek

alkalmazza a kaherenciat biztasft6 nyelvi,

A szovegalvasas/ irodalamalvasas Az 1.a. kovetelmenyleîrasaban szerepl6 ismeretek

A szoveg kaherenciajat biztasft6 jelentesbeli es nyelvi elemek:

a. Szovegalkataskar ervenyesîti a kammunikaci6s celnak es a szovegtfpusnak megfelel6en valasztatt rendez6 elvet: az elbeszeles id6rendje, az id6rendnek megfelel6 mandatrend es igehasznalat; terbeli elhelyezes a leîrasban; lagikai elrendezes, aksagi osszefOggesek az ervel6 szovegben; vegyes tfpusu szoveget alkat (elbeszelesbe beepfti a parbeszedet / lefrast), igazadik a valasztatt rendez6 elvhez;
b. Kaherens szoveget alkat, megfelel6en

nyelvtani elemeket.

A sz6 szerkezete, sz6osszetetel, sz6kepzez, a jelezes es ragozas

c. Sz6hasznalatban, hangnemben,stflusban A sz6keszlet retegzodese, valtozasa,

igazodik a kommunikaci6s helyzethez es a tagol6dasa (tajsz6k; szaksz6k, zsargonsz6k: szovegtfpus jellegzetessegeihez ifjusagi nyelv, arg6; archaizmusok,

neologizmusok; idegen szavak); alland6 sz6kapcsolatok (sz61asok, kozmondasok, alland6 kifeiezesek)

– A szoveg temaja
– Jelentestani ismeretek (hangalak es jelentes viszonya, egyjelentesO, tobbjelentesO szavak, rokon ertelmO szavak, ellentetes ertelmO szavak)
– Az egyeztetes nyelvhelyessegi szabalyai

3. Helyesiras, elvalasztas, kozpontozas

Teljesîtmenyleîrâs	lsmeretek

a. Helyesfras
b. Elvalasztas, kozpontozas

– hosszu maganhangz6t tartalmaz6 sz6elemek helyesfrasa
– rovid maganhangz6t tartalmaz6 sz6elemek helyesfrasa;
– hangkapcsolatok jelolese: frasban jelolt teljes hasonulas; frasban nem jelolt teljes hasonulas; osszeolvadas; reszleges hasonulas, rovidUles;
– egybefras-kUlonfras (sz6ismetlesek, mellerendelo sz6kapcsolatok es osszetetelek, ikersz6k, alarendelo sz6kapcsolatok es osszetetelek, nevut6s szerkezetek, igekotos igek);
– a j hang ketfele jelolese;
– mondatvegi frasjelek (a mandat tartalma), mondatkozi frasjelek, szamnevek es keltezes;
– megsz61ftas, tulajdonnevek helyesfrasa;
– a helyesfras alapelvei;
– a szavak elvalasztasa.

Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de Testare Naţională 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de Testare Naţională şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de Testare Naţională şi din programa şcolară corespunzătoare disciplinei.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU TESTUL NAŢIONAL SESIUNEA 2007

LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ – MATERNĂ

Abschlufipriifung der gymnasialen Stufe

Literatur

1. Anforderungen
- • Leseverstăndnis unter Beweis stellen als Ausgangspunkt for die Arbeit am Text;
- • Texte aufgrund von Fragen erschlieBen;
- • Texte fortsetzen oder umformen;
- • gattungsspezifische Merkmale identifizieren: (Epik: Mărchen, Sage, Erzăhlung, Ballade, Kurzgeschichte, Fabel, Novelle, Lyrik);
- • die Angehorigkeit eines Textes zu einer bestimmten Gattung beweisen;
- • Inhaltsangabe, Erzăhlung, Bericht, Beschreibung, Schilderung, Charakteristik verfassen;
- • die sprachliche Gestaltung eines literarischen Textes erkennen;
- • personliche Meinungen ăuBem und begriinden;
- • einige schriftliche Umgangs- und Kommunikationsformen beherrschen ( z.B. Brief, Gesuch, Anzeige);
- • sprachliche Richtigkeit beachten (Morphologie, Syntax, Orthographie und Zeichensetzung);
2. Inhalte
- • Grundkenntnisse iiber
- • schriftliche Umgangs- und Kommunikationsformen (z.B. Brief, Gesuch, Anzeige );

In der Priifung sollen die Priiflinge ihre Făhigkeiten unter Beweis stellen mit literarischen Texten umzugehen.

Sprache

1. Anforderungen
- • Făhigkeit in einem gegebenen Kontext mit Begriffen der Phonetik, des Wortschatzes, der Morphologie und der Syntax umzugehen und Beispiele anzufohren;
- • Wortarten und deren grammatikalische Kathegorien zu identifizieren und zu bestimmen;
- • Identifizierung der Korrelate und Bestimmung der Verhăltnisse in der Satzverbindung und im Satzgefoge;
- • Erkennen der Beziige zwischen Satzgliedern und Gliedsătzen;
- • Făhigkeit die Rolle der Satzzeichen und der Topik zu erklăren; Beriicksichtigung der Orthographie und Interpunktion; Durchfohrung von Ergănzungsiibungen, Transformations iibungen usw.
2. Inhalte
- • Phonetik: Laute. Buchstaben. Alphabet. Einteilung der Laute. Der Lautwechsel (Umlaut, Ablaut).
- • Wortschatz: Wort und Kontext. Eigentlicher und iibertragener Sinn der Worter. Mehrdeutigkeit. Homonyme, Synonyme, Antonyrne. Redensarten und Redewendungen. Wortbildung durch Ableitung, durch Zusammensetzung. Die Wortfarnilie. Bereicherung des Wortschatzes. Erbworter. Lehnworter. Fremdworter. Wortfelder. Wortschatziibungen zu allen Wortarten.
- • Morphologie: flektierbare und unflektierbare Wortarten
- • Syntax: Der Satz. Die Satzarten. Die Satzformen. Die Satzglieder. Die Gliedsătze. Die Wortfolge im einfachen und im zusammengesetzten Satz.
- • Orthographie: Die Schreibung der Substantive, der Verben, der Adjektive usw.
  
  Wichtige Hinweise
- • Die Schiller, die eine Abteilung oder Schule mit Deutsch muttersprachlichem Unterricht besucht haben, legen auch im Fach Deutsch die Abschlusspriifung ah.
- • Die schriftliche Abschlussprufung der gyrnnasialen Stufe dauert zwei Stunden, nachdem die Themen verteilt worden sind.
- • Alle Themen sind verbindlich. Die Gesamtpunkteanzahl pro Thema wird angegeben.
- • Die Bewertungskriterien werden nach abgelaufener Prufung bekanntgegeben.
- • Die Benotung erfolgt in der Punkteskala von 10 bis 100 und geht von 10 Punkten aus.
- • Die Punkte entsprechen der Notenskala von 1 bis 10.
- • Die Pruflinge werden angehalten, die Aufgabenstellung aufmerksam durchzulesen und genau zu befolgen.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETARII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE PROGRAMA PENTRU TESTAREA NAŢIONALĂ – 2007

LIMBA ŞI LITERATURA SÂRBĂ

I. Sadrzaj programa : Srpski jezik
1. 1. Fonetika : Jednacenje suglasnika po zvucnosti i mestu tvorbe; Palatalizacija; Jotovanje; Prelaz suglasnika I u o;
2. 2. Recnik: Parodica reci; Antonimi; Sinonimi; Hominimi; Sufiksacija i prefiksacija; Slozenice; Arhaizmi; Neologizmi; Varvarizmi; Profesionalizmi; Provincijalizmi;
3. 3. Morfologija : Znacenje i upotreba padeza; Neodredeni i odredeni pridevski oblici; Poredenje prideva; Imenicke i pridevske zamenice; Padela brojeva; Brojne imenice; Glagolska vremena;
4. 4. Sintaksa : Slozene recenice nezavisnog odnosa; Slozene recenice zavisnog odnosa.
  
  Ciljevii zadaci nastave sprskog jezika:
  - • raspoznavanje glavnih pojmova iz fonetike, recnika, morfologije i sintakse;
  - • njihovo primenjivanje u datom kontekstu;
  - • morfosintakticka analiza odredenih gramatickih kategorija u datam tekstu;
  - • motivisanje uloge interpunkcije i reda reci u slozenim recenicama;
  - • odredivanje korespondencije izmedu delova recenice i slozene recenice zavisnog odnosa;
  - • postovanje normi knizevnogjezika prilikom pismenog izrazavanja.
II. Sadr.:faj programa: knjizevna lektira

5. razred:Starac prevario divove; U cara Trojana kozje usi; Osnovna skola od B.

Nusica;
6. razred:Car Lazar a carica Milica; Veletovci od I.Andrica; Geografija od B.Nusica;
7. razred:Analfabeta od B. Nusica; Hajduk. Veljko od V.St.Karadzica;
8. razred:Kad mlidijah umreti od B. Radicevica; Pocetak bune protiv dahija; Sve, sve, ali zanat; Hasanaginica; Sve ce to narod pozlatiti od L.Lazarevica; Pop Cira i pop Spira od S.Sremca; O klasje moje od A.Santica; Pokondirena tikva od J.St.Popovica; Kosa od I. Andrica.

Ciljevii zadaci nastave sprske knjizevnosti:
- • raspoznavanje etapa u izradi pismenih sastava i rezimeja knjizevnih tekstova;
- • pismeno izlaganje sizea i momenata narativnog tkiva date knjizevne lektire;
- • raspoznavanje razlika izmedu usmene i pisane knjizevnosti;
- • elaboracija knjizevnog komentara; karakterizacija knjizevnih likova;
- • postovanje normi knjizevnogjezika prilikom pismenog i usmenog izrazavanja.

Literatura:

Knjizevna lektira i gramatika za 5.razred. Knjizevna lektira i gramatika za 6.razred. Knjizevna lektira i gramatika za 7.razred. Knjizevna lektira i gramatika za 8.razred.

Napomene : Ministartsvo vaspitanja organizuje godisnje ispit sposobnosti za sve apsolvente osmog razreda osnovnih skola sa srpskim nastavnim jezikom. Ispit iz srpskogjezikaje pismeni, traje 2 sata i ocenjuje se od deset do sto poena.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

–

PROGRAMA PENTRU TESTAREA NATIONALĂ – 2007 LIMBA ŞI LITERATURA SLO'VACA

SLOVENSKYJAZYK

A. HLĂSKOSLOVIE

Hlasky ( samohlasky, spoluhlasky, dvojhlasky). Spodobovanie. Slabika: rozdel'ovanie slov na slabiky. Rytmicky zăkon. Vybrane slovă.
B. NĂUKA O SLOVE

Slovo. Vecny a gramaticky vyznam slova. Obohacovanie slovnej zasoby ( tvorenie slav, pâzicky, rozsirovanie vyznamov). Diferenciacia slovnej zasoby podl'a râznych kriterif ( zakladny slovny fond, masa slovnfka, neologizmy, archaizmy, synonyma, antonyma, homonyma, viacvyznamove slova atd'.)
C. MORFOLOGIA

Slovne druhy: ohybne ( podstatne mena, prfdavne mena, zamena, cfslovky, slovesă), neohybne ( prfslovky, predlozky, spojky, castice, citoslovcia). Gramaticke kateg6rie slovnych druhov ( podl'a ucebnych osnov).
D. SYNTAX

Jednoduchă a zlozenă veta. Vetne cleny. Suvetie : prirad'ovacie a podrad'ovacie. Druhy viet v podrad'ovacom a prirad'ovacom suvetf.Spojovacie vyrazy. Slovosled, vetosled a interpunkcia.

Po:z:iadavky:

– spoznat' jednotlive uvedene kateg6rie javov aplikovat' vedomosti v slovăch, krătkych vetăch,

uviest' prfklady : slovă, krătke vety, zostavit' krătke texty, v ktorych sa vyskytne pozadovany jav,

morfologicky rozbor slovnych druhov a prfslusnych kateg6rif na zaklade vychodiskoveho textu,

tvorenie viet s danymi slovnymi druhmi,

urcit' prfsudky, spojovacie vyrazy, segmentăcia suvetia na vety, urcit' druhy viet, graficky znăzornit' vetu, suvetie a oznacit' vzt'ahy medzi vetnymi elenmi / vetami,

urcit' syntakticku funkciu oznacenych slov,

aplikovat' vedomosti zo syntaxe vo vetăch, tvorit' jednoduche vety a suvetia.

LITERĂRNE CLÂNKY

5. rocnik : Pet’ko ( Rudo M6ric), Medicina ( Janko Jesensky), Syn m6j mileny (ludo Ondrejov) Pod starou slivkou ( Pavai Bujtar), Cakanka (tudmila Podjavorinskă), Băjky:Tulipăn a fialka, Pes a viei.
6. rocnik: Sitniansky vatrar ( Jozef Horâk), Na chlieb ( Jozef Gregar Tajovsky), Branko ( Samo Chalupka), Katarina – l’udova balada, Uhliarovci dostali host’a (J.C. Hronsky), Vel’kou lyzicou ( Martin Kukucfn).
7. rocnik: Martin ( Andrej Sladkovic), Prve hodinky ( Jozef Gregar Tajovsky), lsli hudei horou (l'udova balada), Doktor (Janko Jesensky), Smrt’ Janosikova (Jân Botta), Zuzanka Hraskovie ( P.O.Hviezdoslav).
8. rocnik : Mor ho! (Samo Chalupka), Tapakovci (Bozena Slancfkova Timrava), Statky – zmătky (J.G.Tajovsky), Aneta (Pavai Bujtâr), Rysava jalovica (Martin Kukucfn), Marina (Andrej Sladkovic), Matka (Martin Râzus).

POJMY Z LITERĂRNEJ TEORIE

Literârne dielo. Epika. Lyrika. Bâjka, oda, elegia, poema. Poviedka,crta,novela,roman.L.:.udova slovesnost', rozpravka, piesen.

Literârny sujet. Fâzy sujetu. Literârna postava.

Umelecke prostriedky a postupy: epiteton, personifikâcia, metafora, hyperbola, opis, rozprâvanie, dialog, monolog.

Prvky versa : vers, sloha, rym, rytmus (trochej, jamb).

SLOHOVE CVICENIA

Reprodukcia obsahu. Zostavenie osnovy z hlavnych myslienok. Reprodukcia sujetu s urcenfm jednotlivych faz. Charakteristika postavy. Premena priamej reci na nepriamu. Prakticke pisomnosti.

Poziadavky:

urobit' rozbor a interpretovat' texty r6zneho typu, vystihnut' obsah a vyznam celeho

textu,

interpretovat' zname basnicke prostriedky,

identifikovat' niektore umelecke prostriedky pouz.ite v danom texte ( epiteton,

metafora, hyperbola atd'.),

identifikovat' charakteristicke crty osoby ( osob) z daneho uryvku, suvislo vyjadrit' svoje myslienky,

identifikovat' strukturu literarneho diela.

STUDIJNA LITERATURA

Ucebnice podl'a ktorych sa vyucovalo v 5. – 8. rocniku.

Pfsomnâ skuska zo slovesnkeho jazyka a literatury je povinnâ pre absolventov zakladnych osemrocnych sk6I s vyucovacfm jazykom slovenskym. Skuska obsahuje otâzky z literârnych textov a z jazyka. Prâca je ohodnotenâ bodmi od 1O do 100. Otâzky su vypracovane na zâklade suvisleho textu na danu temu a v danom rozsahu, pozaduju identifikovanie râznych slovnych druhov (ako naprfklad: Podciarknite v danom uryvku prÎdavne mena ienskeho rodu) atd’. Cas na vypracovanie: 2 hodiny.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA EXAMENULUI DE TEST NAŢIONAL – 2007 LA LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂ

I. rPAMATIIKA
1. a) OHETHKA:
  
  3B)'KH M0BH, CKJia,[( CJI0Ba, CII0JiycieHH5.[ "bo", "iîo", B)KHBaHH5.[ M15.rK0ro 3HaKa,
  
  II0,[(B0€HH5.[ rrpttr0JI0CHHX, B)KHBaHH5.[ arrocTp0
  
  6) JIEKCHKA:
  
  OMOHiMH;
  
  CttHOHiMtt;
  
  AHTOHiMH.
  
  B) MOPOJI0fl5I:
  
  3MiHHÎ i He3MÎHHÎ ‘laCTHHH M0BH;
  
  lMeHHHK;
  
  rrpHKMeTHHK; 'lHCJilBHHK;
  
  3aiîMeHHttK;
  
  ,[(1€CJI0B0;
  
  ,[(1.€IIpHKM.eTHHK;
  
  ,[(1€IIpHCJilBHHK;
  
  IIpHCJilBHHK;
  
  rrpHiîMeHHHK;
  
  CII0JiycIHHK;
  
  'laCTKa;
  
  BttryK.
  
  r) CHHTAKCHC IIPOCTOrO I CKJIA)],HOrO PElIEHH5I:
  
  f OJIOBHÎ 'lJieHH pe'leHH5.r: IIÎ,[(MeT, rrpttcy,n:oK ;
  
  )];pyrop5.[.[(HÎ 'lJieHH pe'leHH5.r: ,[(0,[(aT0K, 03Ha'leHH5.[;
  
  CKJia,n:Hocyp5.r,n:Hipe'leHH5.r;
  
  CKJia,[(HOIIÎ.[(p5.r,n:Hi pe'leHH5.r; THIIH rri,n:p5.r.[(HHX pe'leHb.

II. JIITEPATYPA

JI. r Jii6oB – 6aiî:KH: BoBK i KiT;

Myxa i B,1l,)KOJia; lIJ,yKa.

T. r. llleB1:1eHKo: I 30JioToî, i ,n:oporoî;

I Bttpic H Ha 1:1y)KttHi; CoH.

MapKO B0B1:IOK: )],Ba CHHH.

M. Ko:u:106ttHCbKttiî:: )],oporoIO :u:iHoIO.

!BaH

)],o6pttiî: 3apo60K.

JiecH YKpaîHKa: Tmua MopcbKa;

Miiî: IIIJUIX.

IlaHac MttpHHH: MopmeHKO.

A. TecJieHKo: lliKoJI5[p.

A. fpa60BCbKHiî:: lliBa1:IKa.

MaKCHM PttJibCbKttiî:: MoBa.

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

O R D I N

privind aprobarea calendarului și a Metodologiei de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat — 2007*)

În baza prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul educației și cercetării emite prezentul ordin.

Art. 1. — Se aprobă Calendarul examenului de bacalaureat — 2007, prevăzut în anexa nr. 1**) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Se aprobă Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat — 2007, prevăzută în anexa nr. 2**) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. — Direcția generală învățământ preuniversitar, Direcția generală învățământ în limbile minorităților, Direcția generală învățământ superior, Serviciul Național de Evaluare și Examinare, inspectoratele școlare județene/al municipiului București și conducerile unităților de învățământ vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

București, 31 august 2006.

Nr. 5.002.

Ministrul educației și cercetării,

Mihail Hărdău

*) Ordinul nr. 5.002/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 1 septembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexele nr. 1 și 2 sunt reproduse în facsimil.

ANEXA Nr. 1

ANEXA Nr. 2

(2) Elevii care, în una din clasele a IX-a – a XII-a, au obţinut premii la concursuri/ olimpiade şcolare internaţionale recunoscute de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, au posibilitatea de a-şi echivala, la cerere, proba de examen a cărei disciplină a fost inclusă în programa de concurs. Echivalarea se face cu nota maximă.
(3) Recunoaşterea/ echivalarea probelor se face în urma solicitării scrise a candidatului depuse, în momentul înscrierii, la secretariatul unităţii de învăţământ.

Art.5. – În sensul prezentei metodologii, se definesc următorii termeni:
- – procedură – act intern care precizează modalitatea prin care trebuie să se desfăşoare anumite activităţi şi care cuprinde: standarde, criterii, date-limită, responsabilităţi şi soluţii practice pentru realizarea acestora;
- – sesiune de bacalaureat – perioadă prestabilită în care se înscriu candidaţii, se susţin probele de examen, se soluţionează contestaţiile şi se afişează rezultatele;
- – probă de examen – formă de examinare programată să se desfăşoare la o anumită
  
  dată, în conformitate cu un anumit calendar, constând în susţinerea unui test oral, scris sau practic, la anumite discipline de examen;
- – disciplină de examen – conţinuturi/competenţe studiate/dobândite pe parcursul liceului, reglementate prin programa de bacalaureat, care sunt evaluate pe baza unor subiecte de examen;
- – Comisie Naţională de Bacalaureat, comisie judeţeană de bacalaureat / a municipiului Bucureşti, comisie de bacalaureat, comisie judeţeană de contestaţii – grupuri de cadre didactice cu o structură ierarhică, cu atribuţii specifice în organizarea şi desfăşurarea examenului, la nivel naţional, judeţean şi, respectiv, local;
- – subcomisie – grup de cadre didactice subordonat comisiei de bacalaureat din centrul de examen care are atribuţii specifice în organizarea şi desfăşurarea examenului într-o unitate de învăţământ arondată centrului de examen, plasată în altă locaţie sau în altă localitate decât cea în care îşi are sediul centrul de examen;
- – centru de examen, centru zonal de evaluare – unităţi de învăţământ organizate special pentru desfăşurarea examenului;
- – profesor examinator / evaluator – cadru didactic cu atribuţii în examinarea şi evaluarea candidaţilor la probele orale şi practice, respectiv în evaluarea lucrărilor scrise, în baza unor bareme de evaluare/de corectare şi de notare;
- – asistent – cadru didactic cu atribuţii de supraveghere în sălile din centrele de examen;
- – stagiu de instruire – cursuri de instruire pe problematica specifică evaluării, precum şi a organizării şi a desfăşurării examenului, care se realizează înaintea sesiunilor de bacalaureat;
- – fişă-tip informatizată – cerere individuală de înscriere la examen, în format electronic, care cuprinde datele de identificare ale candidatului şi lista disciplinelor de examen pentru care acesta a optat;
- – fişă individuală a candidatului – document-tip, eliberat de centrul de examen pe care îl păstrează candidatul, în care se înregistrează notele probelor orale şi practice, sub semnătura profesorilor evaluatori;
- – borderou de evaluare – document-tip în care se înregistrează, conform baremului de evaluare/ de corectare şi de notare, punctajul alocat fiecărui răspuns, defalcat unitar la nivel de disciplină în cadrul centrului de examen;
- – catalog electronic – document oficial de examen, informatizat, instituit la nivelul centrului de examen, care cuprinde datele de identificare ale candidaţilor şi notele obţinute de aceştia, precum şi numele componenţilor comisiei de bacalaureat şi ale profesorilor examinatori / evaluatori; pentru oficializarea documentului se realizează două copii în formă tipărită, semnate de preşedinte, vicepreşedinte, secretar şi profesorii examinatori/ evaluatori;
- – reevaluare a lucrărilor – procesul de reevaluare a unor lucrări, în condiţii de resecretizare, de către alţi profesori evaluatori decât cei care au realizat evaluarea iniţială, cu scopul verificării corectitudinii evaluării iniţiale;
- – diplomă de bacalaureat – document oficial care atestă promovarea examenului de bacalaureat.

II. COORDONAREA METODOLOGICĂ A EXAMENULUI DE BACALAUREAT

Art.6. – (1) Coordonarea pe plan naţional a modului de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat este asigurată de Comisia Naţională de Bacalaureat, care se constituie, în fiecare an, prin ordin al ministrului şi funcţionează în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
1. (2) La nivel judeţean coordonarea organizării şi desfăşurării examenului este asigurată de Comisia Judeţeană/a municipiului Bucureşti de Bacalaureat; aceasta se constituie, prin decizia Inspectoratului Şcolar Judeţean/ al municipiului Bucureşti, până la data de 30 martie. Componenţa nominală a acesteia se transmite, spre informare, la Comisia Naţională de Bacalaureat, la Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar.
2. (3) În centrele de examen şi în centrele zonale de evaluare organizarea examenului este asigurată de comisii de bacalaureat numite de comisia judeţeană de bacalaureat, în conformitate cu prevederile art 18 din prezenta metodologie.
3. (4) Coordonarea activităţii în centrele de contestaţii este asigurată de comisia judeţeană de contestaţii numită de comisia judeţeană de bacalaureat până la data de 8 iulie pentru prima sesiune şi până la data de 1 septembrie pentru a doua sesiune.
  
  Art.7. – Comisia Naţională de Bacalaureat se compune din:
  - – preşedinte: secretarul de stat pentru învăţământ preuniversitar;
  - – vicepreşedinţi: directorul general al Direcţiei Generale Învăţământ Preuniversitar, directorul general al Direcţiei Generale Învăţământ în Limbile Minorităţilor, directorul general al Direcţiei Generale Învăţământ Superior, directorul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare;
  - – secretar: un specialist din cadrul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare;
  - – 5-9 membri: directori, şefi de serviciu, inspectori generali din Ministerul Educaţiei şi Cercetării, specialişti din cadrul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare, profesori din învăţământul preuniversitar.
Art.8. – Comisia Naţională de Bacalaureat are următoarele atribuţii:
1. (1) publică, la începutul anului şcolar, calendarul şi metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat, lista disciplinelor de examen, în funcţie de filieră, de profil, de specializare, precum şi programele de examen;
2. (2) aprobă lista centrelor de examen şi de evaluare pentru examenul de bacalaureat, ca urmare a propunerilor comisiilor judeţene/ a municipiului Bucureşti;
3. (3) organizează stagii de instruire pentru preşedinţii comisiilor judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat;
4. (4) selectează şi propune numirea, prin ordin al ministrului, a preşedinţilor comisiilor de bacalaureat, din listele nominale înaintate Ministerului Educaţiei şi Cercetării de către instituţiile de învăţământ superior;
5. (5) stabileşte fişa de atribuţii pentru preşedinţi, vicepreşedinţi, secretari, membrii comisiilor de bacalaureat, asistenţi şi pentru profesorii examinatori/ evaluatori;
6. (6) în situaţii justificate, poate decide, la propunerea comisiilor judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat sau a delegatului Comisiei Naţionale de Bacalaureat, înlocuirea unor preşedinţi de comisie;
7. (7) stabileşte numărul variantelor de subiecte pentru probele scrise, din care se extrag, prin tragere la sorţi, subiectul de examen şi subiectul de rezervă;
8. (8) decide, în cazuri justificate, folosirea subiectului de rezervă;
9. (9) controlează modul în care îşi desfăşoară activitatea comisiile judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat, comisiile judeţene de contestaţii şi comisiile de examen din centrele de bacalaureat;
10. (10) poate decide evaluarea lucrărilor dintr-un judeţ în alt judeţ;
11. (11) decide reevaluarea unor lucrări, în perioada desfăşurării examenului sau ulterior sesiunii de bacalaureat, dar nu mai târziu de un an de la desfăşurarea examenului;
12. (12) analizează desfăşurarea şi rezultatele examenului naţional de bacalaureat, pe baza rapoartelor elaborate de comisiile judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat şi prezintă concluziile conducerii Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
13. (13) propune ministrului Educaţiei şi Cercetării, în situaţii de forţă majoră, modificări în modul de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de bacalaureat.
Art.9. – Comisia Naţională de Bacalaureat poate delega reprezentanţi pe lângă comisiile judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat. Delegatul Comisiei Naţionale de Bacalaureat are următoarele atribuţii:
1. a) controlează respectarea prezentei metodologii de către comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat şi de către comisia judeţeană de contestaţii, inspectează centrele de examen şi centrele zonale de evaluare;
2. b) îndrumă comisiile judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat în privinţa organizării şi desfăşurării examenului de bacalaureat;
3. c) propune comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat sau Comisiei Naţionale de Bacalaureat – atunci când constată disfuncţii în respectarea metodologiei
  - – schimbări în componenţa comisiilor;
4. d) în cazul în care constată abateri în organizarea examenului de bacalaureat, reprezentantul Comisiei Naţionale de Bacalaureat poate propune comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat sau Comisiei Naţionale de Bacalaureat măsuri de sancţionare a cadrelor didactice în cauză sau suspendarea posibilităţii de a se organiza, în anul şcolar următor, centru de bacalaureat în unitatea şcolară respectivă;
5. e) întocmeşte un raport pe care îl înaintează Comisiei Naţionale de Bacalaureat.
Art.10. – (1) Comisiile judeţene/a municipiului Bucureşti de bacalaureat se compun din:
- – preşedinte – inspectorul şcolar general sau un inspector şcolar general adjunct;
- – vicepreşedinte – inspectori generali adjuncţi sau inspectori şcolari de specialitate;
- – 1-2 secretari – inspectori şcolari de specialitate, directori sau informaticieni/ cadre didactice cu abilităţi în operarea pe calculator;
- – 5 membri – inspectori şcolari de specialitate, directori de unităţi de învăţământ care şcolarizează ciclul liceal.
(2) Din comisiile judeţene de bacalaureat, aflate în judeţele în care există candidaţi care vor susţine probe în limbile minorităţilor naţionale, va face parte cel puţin un cadru didactic aparţinând minorităţilor naţionale respective.

Art.11. – Comisiile judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat au următoarele atribuţii:
1. (1) nominalizează, până la data de 16 aprilie, pentru prima sesiune, şi până la data de 26 iulie, pentru a doua sesiune, centrele de examen, unităţile şcolare arondate acestora, precum şi centrele zonale de evaluare;
2. (2) transmit, în format electronic, Comisiei Naţionale de Bacalaureat, la Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, spre aprobare, lista centrelor de examen şi a centrelor zonale de evaluare din judeţ (municipiul Bucureşti), până la data de 16 aprilie, pentru prima sesiune, şi până la data de 26 iulie, pentru a doua sesiune;
3. (3) controlează şi răspund de organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat pe tot teritoriul judeţului/ municipiului Bucureşti;
4. (4) pot decide asupra organizării de centre de bacalaureat fie pe grupuri de licee, fie pe filiere, profiluri, specializări;
5. (5) iau măsuri de soluţionare a problemelor de finanţare a acţiunilor legate de organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat;
6. (6) iau măsuri pentru dotarea centrelor de bacalaureat cu consumabile, tipizate şi logistica necesară pentru buna desfăşurare a examenului şi a evaluării: copiatoare în
  
  stare de funcţionare, care să permită multiplicarea subiectelor de examen pentru fiecare candidat, calculatoare pentru elaborarea listelor cu rezultate şi a altor documente necesare comisiei, radio, telefon, fax, fişet metalic;
7. (7) poate delega inspectnri şcolari de specialitate, reprezentanţi ai comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat, pentru monitorizarea desfăşurării examenului în centrele de bacalaureat;
8. (8) se adresează, în scris, direcţiilor judeţene de sănătate, pentru a asigura prezenţa personalului medical în fiecare centru în care se susţin probe în cadrul examenului de bacalaureat, precum şi consiliilor locale, RENEL, operatorilor de cablu, Romtelecom etc., în scopul asigurării condiţiilor corespunzătnare pentru desfăşurarea examenului;
9. (9) se adresează, în scris, organelor Ministerului Administraţiei şi Internelor, de poliţie şi de jandarmerie, de la nivel judeţean, pentru a asigura prezenţa poliţiştilor sau a jandarmilor la sediul comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat şi la centrele de bacalaureat, pentru paza lucrărilor scrise, pentru păstrarea ordinii publice la centrele de examen şi la centrele zonale de evaluare. Prezenţa acestnra va fi solicitată şi pentru transportul lucrărilor scrise de la centrele de examen la centrele zonale de evaluare, respectiv de la centrele zonale de evaluare la centrele de contestaţii ş1 mvers;
10. (10) numesc profesorii examinatnri / evaluatnri, asistenţii, secretarii, vicepreşedinţii şi membrii comisiilor de bacalaureat;
11. (11) realizează instruirea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor comisiilor din centrele de examen, cu cel mult 48 ore înaintea primei probe a examenului de bacalaureat; pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii comisiilor din centrele zonale de evaluare, instruirea se face cu cel mult 48 de ore înaintea primei probe scrise;
12. (12) asigură confecţionarea ştampilelor-tip pentru examenul de bacalaureat şi stabilesc modelul fişei individuale a candidatului pentru consemnarea rezultatelor la examinarea orală şi la probele practice. Se confecţionează două tipuri de ştampile rotunde care vor avea următorul conţinut:
  1. a. ştampila pentru centrele de examen: „Bacalaureat 2007 – C.E.”;
  2. b. ştampila pentru centrele zonale de evaluare: „Bacalaureat 2007 – C.Z.E”; Ştampilele vor fi rotunde, cu un diametru de 20 mm şi nu vor fi numerotate.
    
    În situaţia în care un centru de examen are organizată o subcomisie într-o altă localitate, se confecţionează o ştampilă separată pentru subcomisia respectivă.
13. (13) operează, dacă este cazul, schimbări ale vicepreşedinţilor, ale membrilor, ale profesorilor examinatnri / evaluatori, ale secretarilor şi asistenţilor care fac parte din comisiile din centrele de examen sau din centrele zonale de evaluare. Aceste schimbări vor fi aduse la cunoştinţa Comisiei Naţionale de Bacalaureat. Pot propune Comisiei Naţionale de Bacalaureat, în cazuri justificate, schimbarea unor preşedinţi de comisie;
14. (14) pot decide reevaluarea unor lucrări, în perioada desfăşurării examenului sau ulterior, şi informează Comisia Naţională de Bacalaureat despre rezultatele acestor reevaluări;
15. (15) sesizează imediat Comisiei Naţionale de Bacalaureat orice situaţie a cărei rezolvare nu este prevăzută în metndologie şi solicită, în cazuri justificate, subiecte de rezervă;
16. (16) transmit zilnic, Comisiei Naţionale de Bacalaureat – Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar, situaţiile speciale din ziua respectivă;
17. (17) transmit, la sfârşitul fiecărei probe orale sau practice, Comisiei Naţionale de Bacalaureat, la Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, date legate de numărul de candidaţi înscrişi la probă, numărul de candidaţi prezenţi, numărul candidaţilor promovaţi, pe tranşe de medii, numărul de candidaţi eliminaţi, procentajul de prezenţă;
18. (18) transmit, la sfârşitul fiecărei probe scrise, Comisiei Naţionale de Bacalaureat, la Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, date legate de numărul de candidaţi
  
  înscrişi la probă, numărul de candidaţi prezenţi, numărul de candidaţi eliminaţi, procentajul de prezenţă;
19. (19) organizează centrul judeţean de contestaţii şi numesc comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de contestaţii;
20. (20) organizează transportul, în condiţii de securitate, a lucrărilor scrise de la centrele de examen la centrele zonale de evaluare, de la preluarea lor de la una dintre comisii, până la predarea lor către cealaltă comisie;
21. (21) primesc lucrările scrise contestate de la comisiile din centrele zonale de evaluare şi organizează transportul lor, în deplină securitate la şi de la comisia judeţeană de contestaţii;
22. (22) primesc lucrările scrise reevaluate de comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de contestaţii şi le transmit comisiilor din centrele zonale de evaluare;
23. (23) transmit Comisiei Naţionale de Bacalaureat, la Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, rezultatele examenului de bacalaureat, imediat după afişarea acestora (atât înainte, cât şi după contestaţii) astfel: număr de candidaţi înscrişi pentru fiecare probă şi în total pe judeţ, număr de candidaţi prezentaţi, număr de candidaţi eliminaţi din examen, număr de candidaţi respinşi, număr de candidaţi promovaţi, procentul de promovabilitate (dintre cei prezenţi) şi repartiţia acestora pe tranşe de medii;
24. (24) elaborează şi transmit Comisiei Naţionale de Bacalaureat, la Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar, în termen de 10 zile de la încheierea sesiunii respective a bacalaureatului, raportul final care va cuprinde:
1. a) situaţia numerică a tuturor candidaţilor, pe ansamblu şi la fiecare probă de examen; situaţia elevilor promovaţi, pe tranşe de medii;
2. b) semnalarea situaţiilor deosebite – folosirea subiectelor de rezervă, înlocuirea unor preşedinţi şi a unor membri ai comisiei, alte situaţii;
3. c) sugestii şi soluţii pentru perfecţionarea organizării şi a desfăşurării examenului de bacalaureat;
4. d) analiza modului de desfăşurare a contestaţiilor şi rezultatele statistice ale acestora, concluzii şi propuneri;
5. e) informaţii despre sancţiunile aplicate şi numele persoanelor sancţionate, inclusiv despre personalul didactic căruia comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat a decis să-i retragă dreptul de a mai participa la examenele naţionale.
  
  Art.12. – (1) Comisiile de bacalaureat din centrele de examen se compun din:
  - – preşedinte – un cadru didactic universitar titular, având titlul ştiinţific de doctor, numit prin ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării;
  - – 1-2 vicepreşedinţi – inspectori şcolari de specialitate, directori sau profesori având gradul didactic I sau II;
  - – secretar – un cadru didactic cu abilităţi în operarea pe calculator/ informatician;
  - – membri – 1-5 profesori având gradul didactic I sau II, cu abilităţi în operarea pe calculator;
  - – asistenţi – câte 2 cadre didactice, de altă specialitate decât cea la care se susţine proba, pentru fiecare sală în care se desfăşoară probe scrise de examen;
  - – profesori examinatori – câte doi profesori examinatori pentru fiecare disciplină de examen la care se susţin probe orale/practice.
1. (2) Al doilea vicepreşedinte va fi numit la acele comisii de examen la care numărul de candidaţi depăşeşte 450.
2. (3) Stabilirea numărului de profesori examinatori se face astfel încât fiecare grupă de profesori să examineze, de regulă, câte 100 de candidaţi. La probele practice, stabilirea numărului de candidaţi pentru fiecare pereche de profesori examinatori se decide în funcţie de specificul probei.
Art.13. – Comisiile de bacalaureat din centrele de examen au următoarele atribuţii:
1. (1) organizează şi răspund de desfăşurarea examenului de bacalaureat în centrul respectiv;
2. (2) preiau, sub semnătura preşedinţilor, de la directorul unităţii de învăţământ în care se află centrul de examen, documentele necesare desfăşurării examenului de bacalaureat. Conducerea unităţii de învăţământ în care este organizat centrul de examen asigură condiţiile necesare organizării şi desfăşurării examenului – sălile de concurs, imprimatele pentru lucrările scrise, copiatoare, fişete pentru păstrarea documentelor de bacalaureat în deplină siguranţă, calculatoare, telefon, fax, radio; conducerea unităţii predă comisiilor de bacalaureat din centrele de examen variantele de subiecte de la probele orale, scrise şi practice de pe pagina oficială de internet a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în formă printată, corespunzător fiecăreia dintre probele şi disciplinele de examen pentru care există candidaţi;
3. (3) verifică autenticitatea actelor de înscriere, respectarea condiţiilor de participare la examen şi întocmirea listelor de înscriere; conducerile unităţilor de învăţământ arondate centrului de examen răspund de corectitudinea datelor transmise, a actelor predate, a listelor de înscriere la examenul de bacalaureat;
4. (4) completează cataloagele electronice cu numele, iniţiala tatălui şi prenumele candidaţilor, disciplinele de examen pe care aceştia le susţin;
5. (5) repartizează candidaţii pe săli, pentru probele scrise, în ordine alfabetică, afişează listele respective, cu 24 de ore înainte de prima probă, la avizierul unităţii de învăţământ şi pe uşile sălilor în care se desfăşoară probele; pentru probele D, E şi F repartizarea pe săli se va face în ordine alfabetică, indiferent de opţiunile candidaţilor pentru disciplinele de examen aprobate pentru fiecare probă;
6. (6) sesizează imediat comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat orice situaţie deosebită apărută în timpul desfăşurării examenului şi solicită, dacă este cazul, subiecte de rezervă;
7. (7) stabilesc, prin tragere la sorţi, în dimineaţa fiecărei probe, repartizarea pe săli a asistenţilor şi îi instruiesc;
8. (8) multiplică, pentru fiecare candidat, subiectul pentru proba scrisă, imediat după extragerea variantei de examen;
9. (9) distribuie candidaţilor subiectele multiplicate pentru probele scrise;
10. (10) controlează, îndrumă şi asigură organizarea şi desfăşurarea corespunzătoare a probelor orale/ practice şi scrise;
11. (11) controlează şi îndrumă activitatea tuturor persoanelor din centru, care au sarcini privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat;
12. (12) iau măsuri pentru ca în spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea comisia de bacalaureat sau se desfăşoară probele scrise de examen, să nu pătrundă persoane străine, neautorizate de comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat, de Comisia Naţională de Bacalaureat sau neprevăzute de prezenta metodologie; accesul persoanelor care au atribuţii de control în centrele de examen şi în centrele zonale de evaluare se reglementează printr-o procedură;
13. (13) alcătuiesc şi afişează lista alfabetică a candidaţilor pentru probele orale şi practice, cu precizarea orei la care trebuie să se prezinte candidaţii;
14. (14) examinează candidaţii la probele orale şi la cele practice; trec nota la fiecare probă orală sau practică în fişa individuală a candidatului, imediat după susţinerea acesteia;
15. (15) afişează zilnic rezultatele la probele orale şi la cele practice, precum şi rezultatele finale, la încheierea evaluării tuturor lucrărilor scrise;
16. (16) înregistrează în catalogul electronic notele la probele orale şi practice;
17. (17) înregistrează în catalogul electronic notele obţinute la probele pe care candidaţii le-au susţinut în sesiunile anterioare, respectiv notele echivalate pentru disciplinele la care candidaţii au obţinut premii la concursurile/olimpiadele şcolare internaţionale şi pentru care aceştia au solicitat recunoaşterea în sesiunea respectivă, conform Art.4, din prezenta metodologie. Înregistrarea în catalogul electronic a acestor note se face pe baza adeverinţelor depuse de candidaţi la înscriere. Adeverinţele rămân anexă la
  
  printul catalogului electronic şi se păstrează permanent. Notele recunoscute din sesiunile anterioare sau echivalate se marchează în catalogul electronic cu un asterisc şi se va preciza, ca notă de subsol, că au fost obţinute în sesiunile anterioare sau echivalate;
18. (18) asigură, prin preşedinte, însoţit de vicepreşedinte, de secretar sau de un membru al comisiei, transportul în deplină siguranţă şi predarea, cu proces-verbal, la centrele zonale de evaluare, a lucrărilor scrise şi a catalogului electronic, completat cu numele candidaţilor şi cu denumirea probelor susţinute de aceştia. Pentru fiecare disciplină şi tip de subiect, pentru care s-a susţinut probă scrisă în centrul respectiv de examen, se asigură, pentru centrul zonal de evaluare, o copie a subiectului;
19. (19) primesc de la centrele zonale de evaluare, cu proces-verbal, prin preşedinte şi vicepreşedinte, secretar sau un membru al comisiei din centrul de examen, catalogul electronic cu notele obţinute de candidaţi, asigurând transportul acestora, în deplină siguranţă, la centrul de examen;
20. (20) afişează listele cu rezultatele obţinute de candidaţi, după primirea acestora de la centrele zonale de evaluare;
21. (21) primesc eventualele contestaţii la probele scrise;
22. (22) transmit comisiilor din centrele zonale de evaluare cererile candidaţilor care contestă notele obţinute la evaluarea iniţială;
23. (23) afişează rezultatele definitive, după rezolvarea contestaţiilor;
24. (24) extrag din catalogul electronic situaţia la examen a candidaţilor proveniţi de la alte licee decât cel în care este organizat centrul de examen şi o transmit liceelor respective, în vederea completării diplomelor de bacalaureat;
25. (25) elaborează şi transmit comisiilor judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat, în termen de patru zile de la încheierea respectivei sesiuni de examen, rapoarte privind organizarea şi desfăşurarea acesteia;
26. (26) predau directorului unităţii de învăţământ în care s-a organizat centrul de examen, cu proces-verbal, catalogul electronic şi printul catalogului electronic semnat şi ştampilat, în două exemplare, precum şi celelalte documente întocmite pentru organizarea examenului.
  
  Art.14. – (1) Comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare se compun din:
  - – preşedinte – un cadru didactic universitar titular, având titlul ştiinţific de doctor,
    
    numit prin ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării;
  - – vicepreşedinte – un inspector şcolar de specialitate, un director sau un profesor având gradul didactic I sau II;
  - – secretar – un cadru didactic cu abilităţi în operarea pe calculator/ informatician;
  - – membri – 1-5 profesori având gradul didactic I sau II, cu abilităţi în operarea pe calculator;
  - – profesori evaluatori pentru fiecare disciplină de examen la care se desfăşoară probe scnse.
1. (2) În funcţie de numărul de lucrări, în centrul zonal de evaluare, pot fi propuşi mai mulţi vicepreşedinţi şi secretari în comisie, de regulă câte un vicepreşedinte, respectiv un secretar la 1000 de lucrări.
2. (3) Numărul profesorilor evaluatori din fiecare centru de evaluare, pe discipline, va fi stabilit în funcţie de numărul lucrărilor scrise care trebuie evaluate în centrul respectiv, prevăzând, de regulă, 100 de lucrări pentru fiecare pereche de profesori evaluatori.
Art.15. – Comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare au următoarele atribuţii:
1. (1) primesc, în zilele în care se susţin probe scrise, prin proces-verbal semnat de preşedinte şi de un vicepreşedinte, secretar sau membru, lucrările scrise aduse de delegaţii de la fiecare centru de examen arondat, spre a fi evaluate;
2. (2) răspund de securitatea lucrărilor scrise, pe perioada în care acestea se află în centrul zonal de evaluare;
3. (3) evaluează lucrările scrise, respectând baremul de evaluare/corectare şi de notare, defalcat la nivel de disciplină în cadrul centrului zonal de evaluare;
4. (4) înregistrează în catalogul electronic notele la fiecare probă scrisă, pentru fiecare candidat arondat centrului;
5. (5) calculează mediile generale şi le înregistrează în catalogul electronic;
6. (6) predau, prin preşedinte şi vicepreşedinte, cu proces-verbal, două exemplare din forma tipărită a catalogului electronic completat, semnat de profesorii evaluatori şi ştampilat, către delegaţii centrului de examen;
7. (7) primesc, de la delegaţii centrelor de examen arondate centrului zonal de evaluare, cererile candidaţilor care contestă notele obţinute la evaluarea iniţială;
8. (8) transmit către comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat, în deplină siguranţă, lucrările scrise sigilate, ale căror note iniţiale au fost contestate;
9. (9) primesc, de la comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat, lucrările scrise care au fost reevaluate de comisia judeţeană de contestaţii şi o copie a procesului-verbal cuprinzând deciziile acesteia;
10. (10) predau prin proces-verbal, prin preşedinte şi vicepreşedinte, lucrările scrise, borderourile de evaluare originale şi celelalte documente de examen, către directorul unităţii de învăţământ în care s-a organizat centrul zonal de evaluare.
  
  Art.16. – (1) Comisia judeţeană de contestaţii are următoarea componenţă:
  - – preşedinte – inspector şcolar general / inspector general adjunct al judeţului în care se organizează centrul, altul decât cel numit în comisia de bacalaureat judeţeană/ a municipiului Bucureşti;
  - – vicepreşedinte – un inspector şcolar de specialitate;
  - – 1 -2 secretari – inspectori şcolari de specialitate, profesori;
  - – membri – profesori evaluatori – câte doi profesori, de regulă cu grad didactic I, pentru fiecare disciplină şi pentru maximum 100 de lucrări contestate. În situaţii justificate, pot fi numiţi evaluatori şi profesori cu grad didactic II sau definitiv.
1. (2) În fiecare an, membrii comisiei judeţene de contestaţii vor fi alţi profesori decât cei
  
  din anul anterior. Alegerea evaluatorilor se face prin tragere la sorţi, dintr-o listă de profesori recunoscuţi pentru competenţa profesională şi probitatea lor morală. La dosarul comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat se vor afla atât decizia de numire a profesorilor evaluatori din comisia judeţeană de contestaţii din anul curent, cât şi a celor din anul precedent.
2. (3) Atribuţiile comisiei judeţene de contestaţii sunt:
  1. a) primesc, în zilele prevăzute în graficul de examen, prin proces-verbal semnat de preşedinte şi de un vicepreşedinte, secretar sau membru, lucrările scrise aduse de delegaţii de la fiecare centru de evaluare, spre a fi reevaluate;
  2. b) răspund de securitatea lucrărilor scrise, pe perioada în care acestea se află în centrul de soluţionare a contestaţiilor;
  3. c) reevaluează lucrările scrise, respectând baremul de evaluare/ corectare şi de notare;
  4. d) înregistrează în catalogul de contestaţii notele la fiecare probă scrisă, pentru fiecare lucrare contestată;
  5. e) predau, prin preşedinte şi vicepreşedinte, cu proces-verbal, două exemplare din catalogului de contestaţii completat, semnat de profesorii evaluatori şi ştampilat, către delegaţii centrului de examen;
  6. f) transmit către comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat, în deplină siguranţă, lucrările scrise, reevaluate, ale căror note iniţiale au fost contestate.
Art.17. – (1) Preşedinţii comisiilor de bacalaureat se propun de către universităţi din rândul cadrelor didactice titulare având titlul de doctnr. La selectarea preşedinţilor comisiilor, Comisia Naţională de Bacalaureat va ţine cont de activitatea desfăşurată în calitate de preşedinte de comisie de bacalaureat, în sesiunile anterioare ale examenului.
1. (2) Vicepreşedinţii, secretarii, membrii comisiilor din centrele de examen, asistenţii, profesorii examinatori / evaluatori vor fi selecţionaţi din alte unităţi şcolare decât cele din care provin candidaţii arondaţi centrelor. Aceeaşi prevedere este valabilă şi pentru centrele zonale de evaluare, exceptând situaţia în care, în judeţ, este organizat un singur centru de evaluare sau în care specializarea respectivă se predă într-o singură unitate şcolară din judeţ. În acest caz, dacă nu se poate altfel, profesorii pot fi selecţionaţi şi din şcolile arondate la centrul zonal de evaluare, dintre cei care nu au predat la clasa a XII-a în anul şcolar respectiv.
2. (3) Lista profesorilor examinatori/ evaluatori cuprinde profesori de specialitate care predau la clase de liceu. În situaţii excepţionale, despre care va fi informată Comisia Naţională de Bacalaureat, pot fi numiţi ca profesori examinatnri / evaluatori şi profesori ce predau la gimnaziu, care vor evalua în echipă cu un profesor de liceu.
3. (4) Informaticienii care fac parte în calitate de secretari sau membri, din comisiile de bacalaureat şi care administrează baza de date, conform art. 14, alin.(1), vor fi nominalizaţi de comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti, cel mai târziu până la data de 16 aprilie, pentru prima sesiune, şi până la 16 iulie, pentru sesiunea a doua, de preferinţă dintre cadrele didactice de specialitate / informaticienii din unitatea de învăţământ în care se organizează centrul de examen, respectiv centrul zonal de evaluare.
Art.18. – (1) Comisia de bacalaureat judeţeană/ a municipiului Bucureşti stabileşte, prin tragere la sorţi, vicepreşedinţii şi cadrele didactice care fac parte din comisiile din centrele de examen şi de evaluare, cu excepţia preşedinţilor. Tragerea la sorţi se va efectua, electronic, în fiecare judeţ / în municipiul Bucureşti, cu cel mult 48 de ore înainte de începerea examenului, din lista aprobată de comisia judeţeană de bacalaureat, urmând ca inspectnrul şcolar general să emită decizii scrise. Această listă se alcătuieşte la nivel judeţean, pe baza listelor transmise de licee, cuprinzând numele profesorilor care doresc să participe la examenul de bacalaureat şi care, în sesiunile anterioare, au respectat prevederile metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului. Aceste propuneri vor fi transmise inspectnratelor şcolare până la data de 16 aprilie, pentru prima sesiune, şi până la data de 16 iulie, pentru a doua sesiune de examen. Comisiile de bacalaureat judeţene/a municipiului Bucureşti aprobă lista profesorilor care vor participa la tragerea la sorţi cu cel puţin două săptămâni înainte de începerea examenului.
1. (2) Tragerea la sorţi se efectuează în şedinţă publică. Repartizarea pe comisii a vicepreşedinţilor şi a cadrelor didactice se consemnează într-un proces-verbal, în care se vor menţiona şi persoanele aparţinând societăţii civile care au participat la şedinţa publică de tragere la sorţi.
2. (3) În vederea respectării prevederilor din prezenta metndologie şi pentru asigurarea corectitudinii desfăşurării examenului de bacalaureat, preşedinţii comisiilor din centrele de bacalaureat vor solicita declaraţii tip scrise de la fiecare membru al comisiei. În declaraţia-tip, cadrul didactic precizează că nu are soţul/soţia, o rudă sau un afin, de până la gradul al N-lea inclusiv, printre candidaţii care participă la examenul de bacalaureat în respectiva sesiune de examen şi îşi asumă responsabilitatea pentru respectarea întocmai a prevederilor legale.
III. ORGANIZAREA EXAMENULUI NAŢIONAL DE BACALAUREAT

Art.19. – (1) Examenul naţional de bacalaureat se organizează în două tipuri de centre de bacalaureat: centrele de examen, în care se desfăşoară probele scrise, orale şi, după caz, cele practice ale examenului, şi centre zonale de evaluare.

(2) În fiecare centru de bacalaureat se organizează, de regulă, câte o comisie de bacalaureat, coordonată de un preşedinte numit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin ordin al ministrului şi, în funcţie de necesităţi, se pot organiza şi subcomisii conduse de un vicepreşedinte.

Art.20. – (1) Numărul candidaţilor înscrişi într-o com1s1e de examen va fi decis ţinând cont de necesitatea desfăşurării în condiţii optime a examenului şi va fi cuprins între 250 şi 450 de candidaţi.
1. (2) Pentru centrele de examen care au arondate unităţi de învăţământ situate la distanţă mare de centru, se pot organiza subcomisii, care au un efectiv de cel puţin 75 de candidaţi, şi care îşi pot desfăşura activitatea în altă locaţie sau chiar în altă localitate decât cea în care îşi are sediul centrul de examen. Pentru aceste subcomisii, ca şi pentru situaţiile în care o parte din candidaţi susţin proba în alt local decât cel în care îşi are sediul centrul de examen, vor fi desemnaţi cel puţin un membru al comisiei de examen şi un delegat al comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat care se vor afla la locul desfăşurării probelor, pe toată durata examenului.
2. (3) Centrele zonale de evaluare se organizează pentru minimum 750 de candidaţi.
3. (4) Organizarea de comisii, de subcomisii sau de centre zonale de evaluare sub sau peste efectivul prevăzut de prezenta metodologie se poate face, în cazuri justificate, cu aprobarea Comisiei Naţionale de Bacalaureat, în urma unei cereri motivate, transmise la Comisia Naţională de Bacalaureat – Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar.
4. (5) În a doua sesiune a examenului de bacalaureat, în cazul în care numărul total de candidaţi pe judeţ este mai mic decât 250, se va organiza un singur centru de examen, fără a mai solicita aprobarea Comisiei Naţionale de Bacalaureat; în cazul în care numărul total de candidaţi pe judeţ este mai mic decât 750, se va organiza un singur centru zonal de evaluare, fără a mai solicita aprobarea Comisiei Naţionale de Bacalaureat.
Art.21. – Dacă numărul candidaţilor dintr-o localitate este sub efectivul minim stabilit pentru a organiza o comisie sau o subcomisie, aceştia vor fi, de regulă, repartizaţi de către comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti, la centre de examen din alte localităţi, la care se organizează examenul de bacalaureat. În aceste cazuri, inspectoratul şcolar judeţean este obligat să asigure, la cerere, pe toată durata examenului, cazarea candidaţilor care se prezintă prima sau a doua oară la examen.

Art.22. – În cadrul comisiilor de examen se pot organiza subcomisii pe profiluri, respectiv pe specializări, eventual în funcţie de limba de predare. În fiecare comisie sau subcomisie, candidaţii sunt înscrişi în ordine alfabetică, indiferent de forma de învăţământ la care au absolvit ultima clasă.

Art.23. – În comisiile organizate pentru candidaţii aparţinând minorităţilor naţionale care au studiat în limba maternă şi care solicită susţinerea probelor de examen în limba respectivă – la obiectele studiate în această limbă în liceu – vor fi numiţi profesori de specialitate, care au predat disciplina respectivă în limba maternă.
IV. ÎNSCRIEREA CANDIDAŢILOR

Art.24. – ( 1) La examenul de bacalaureat se pot înscrie atât candidaţi din seria curentă, cât şi din seriile anterioare, care nu au promovat examenul de bacalaureat.
1. (2) Elevii români care au studiat în străinătate se pot înscrie la examenul de bacalaureat numai după echivalarea studiilor şi promovarea examenelor de diferenţă stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor.
2. (3) Candidaţii proveniţi din învăţământul particular se înscriu la centrul de examen des mnat de comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat.
3. (4) Inscrierea candidaţilor pentru bacalaureat se face, prin fişă-tip informatizată, la secretariatele liceelor, numai în perioada prevăzută în calendarul examenului, după cum urmează:
  1. a) pentru candidaţii din seria curentă, tabelele de înscriere la prima sesiune de bacalaureat sunt întocmite de profesorii diriginţi, în conformitate cu evidenţele din licee. Tabelele cuprind opţiunile pentru probele de examen şi semnătura elevilor.
    
    Odată cu tabelele, profesorii diriginţi depun şi fişa-tip informatizată, listată, pentru fiecare candidat, luând în calcul inclusiv opţiunile elevilor care participă la sesiunea de corigenţe. Înscrierea se face la centrul de examen la care este arondată unitatea de învăţământ, de către director şi de secretarul acesteia, conform unei programări stabilite de comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti.
    
    Până la data de 16 martie, toţi elevii din clasele liceale terminale îşi vor exprima, în scris, opţiunile pentru obiectele de studiu prevăzute pentru probele la alegere, la care doresc să susţină examenul de bacalaureat.
  2. b) pentru candidaţii din anii precedenţi şi pentru candidaţii din seria curentă, în cazul celei de a doua sesiuni, înscrierea se face de secretariatul unităţii din centrul de examen la care este arondat unitatea şcolară pe care candidaţii au absolvit-o, pe baza actelor prezentate de aceştia (certificat de naştere şi, după caz, de căsătorie, un act de identitate, foaia matricolă, adeverinţă cu notele la probele pentru care solicită recunoaşterea notelor).
  3. c) pentru candidaţii din seriile anterioare –În situaţia schimbării domiciliului în altă
localitate, menţionată ca atare în buletinul/cartea de identitate, candidaţii se pot înscrie pentru a susţine bacalaureatul la o unitate de învăţământ de acelaşi profil, stabilit de comisia judeţeană de bacalaureat din judeţul în care se află noul domiciliu al candidatului. În afara acestei situaţii, înscrierea în alt judeţ este permisă numai cu aprobarea Comisiei Naţionale de Bacalaureat, în urma unei cereri motivate, transmise la Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar.

Art.25. – Candidaţii care au participat şi au fost respinşi la sesiunile de bacalaureat organizate începând cu anul 2003 şi care solicită recunoaşterea unor probe promovate în aceste sesiuni, vor prezenta la înscriere şi o adeverinţă, eliberată de unitatea de învăţământ pe care candidatul a absolvit-o, din care să reiasă rezultatele obţinute la examenul de bacalaureat în sesiunile menţionate. Adeverinţa va preciza, pentru fiecare sesiune, disciplina susţinută şi nota obţinută la fiecare din probele A – F. În cazul în care candidatul nu s-a prezentat la una / la mai multe probe sau a fost eliminat din examen, acest lucru va fi menţionat în adeverinţă. Adeverinţa va fi semnată de directorul şi de secretarul unităţii de învăţământ absolvite şi va purta ştampila acesteia.

Art.26. – (1) Recunoaşterea unora dintre probele promovate, pentru sesiunea curentă, este condiţionată de solicitarea scrisă de recunoaştere a probelor promovate în sesiunile menţionate la art. 4., care se face în momentul înscrierii pentru una dintre sesiunile anului 2007. Candidaţii vor preciza în fişa de înscriere probele (A – F) la care doresc să li se recunoască rezultatele obţinute în sesiunile menţionate la art. 4, precum şi disciplinele susţinute în cadrul fiecărei probe. În fişa de înscriere se

specifică probele, respectiv disciplina pe care doresc să o susţină la fiecare probă, precum şi tipul de subiect pentru disciplina respectivă.

(2) Nedepunerea cererii de recunoaştere a uneia dintre probele promovate într-o sesiune, cumulată cu susţinerea din nou a acestei probe în altă sesiune, conduc la prescrierea dreptului de a solicita recunoaşterea notei iniţiale. Prin urmare, în cazul în care candidatul a susţinut, în sesiuni succesive, aceeaşi probă, la o eventuală nouă cerere de recunoaştere a probei respective, i se va recunoaşte ultima notă obţinută la această probă.

Art.27. – Directorii unităţilor de învăţământ liceal centralizează opţiunile şi transmit situaţia comisiilor judeţene/a municipiului Bucureşti de bacalaureat până la data de 30 martie.

Art.28. – (1) Tabelele de înscriere la prima sesiune a examenului de bacalaureat, pentru absolvenţii din seria curentă, întocmite conform calendarului, se actualizează după încheierea semestrului al doilea prin eliminarea candidaţilor corigenţi, repetenţi, cu situaţia neîncheiată, exmatriculaţi, sau eventualele schimbări de opţiuni şi se transmit, în termen de trei zile de la încheierea cursurilor, semnate şi stampilate de director, centrului de examen la care şcoala este arondată. De corectitudinea datelor transmise centrului de examen, răspunde directorul unităţii de învăţământ la care candidaţii au absolvit cursurile liceale.

(2) Pentru a doua sesiune de bacalaureat, înscrierea candidaţilor se face conform graficului anunţat. Pentru elevii de clasa a XII-a / a XIII-a, care susţin examene de corigenţă, se va stabili, în graficul corigenţelor, o zi specială de înscriere pentru sesiunea a doua de bacalaureat.

V. CONŢINUTUL EXAMENULUI DE BACALAUREAT ŞI STABILIREA PROBELOR

Art.29. – Disciplinele de studiu la care se organizează probele pentru examenul de bacalaureat sunt stabilite conform legii.

Art.30. – (1) Conform Legii Învăţământului nr.84/ 1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea a două, respectiv, a trei probe comune şi a trei probe diferenţiate, în funcţie de filieră şi profil.

Probele comune sunt următoarele:

proba A – limba şi literatura română – scris şi oral;

proba B – una dintre limbile moderne de circulaţie internaţională, studiate în liceu – oral;

proba C – limba maternă, scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;

– limba şi literatura într-o limbă de circulaţie internaţională, scris şi oral pentru elevii care au urmat studiile liceale cu limba de predare în limba de circulaţie internaţională respectivă.

Probele de examen, diferenţiate în funcţie de filieră, de profil, de specializare şi de opţiunea elevului, sunt următoarele:

Filiera teoreti.că

Profil umanist:

proba D – istorie (Istoria românilor) sau geografie (Geografia României) – probă scrisă; proba E – o probă, la alegere, din aria curriculară corespunzătoare specializării – probă scrisă;

proba F – o probă, la alegere, dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – probă scrisă.

Profil real:

proba D – matematică – probă scrisă;

proba E – o probă, la alegere, din aria curriculară corespunzătoare specializării – probă scrisă;

proba F – o probă, la alegere, dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – probă scrisă.

Filiera tehnologi.că

proba D – matematică – pentru toate profilurile şi specializările – pro bă scrisă;

proba E – o pro bă, la alegere, din aria curriculară "Tehnologii'', în funcţie de specializarea aleasă de elev – pro bă scrisă;

proba F – o probă, la alegere, dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior – pro bă scrisă.

Filiera vocaţională

proba D – istorie (Istoria românilor) sau geografie (Geografia României), respectiv matematică, în funcţie de profil – probă scrisă;

proba E – o probă, la alegere, din ariile curriculare specifice profilului şi specializării – probă scrisă sau practică;

proba F – o probă, la alegere, dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior – probă scrisă sau practică

(2) Candidaţii pot alege pentru probele D, E şi F una dintre disciplinele studiate în liceu, din lista stabilită de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru fiecare filieră/ profil/ specializare.
(3) Aprobarea listei disciplinelor la alegere menţionate în lege, precum şi a programelor disciplinelor de examen, se face prin ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării.
(4) La proba comună B – una dintre limbile moderne de circulaţie internaţională studiate în liceu – elevii pot alege oricare limbă modernă studiată în liceu, indiferent

dacă a fost studiată drept limba 1, limba a 2-a sau limba a 3-a de studiu, dacă a fost studiată în regim normal, intensiv, bilingv ori dacă a fost disciplină obligatorie sau opţională. Examenul se susţine în conformitate cu programa de bacalaureat pentru limba aleasă, valabilă pentru respectiva sesiune de bacalaureat şi care corespunde nivelului (Ll, L2 sau L3) şi formei în care a fost studiată de către candidat limba respectivă (normal, intensiv, bilingv).
(5) Precizările de la alin. (4) se aplică şi în cazul în care candidatul optează pentru susţinerea unei limbi străine la proba scrisă E sau la proba F.
(6) În cadrul examenului de bacalaureat, elevii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite.

Art.31. – (1) Pentru candidaţii proveniţi din promoţii de la învăţământ de zi, de până în anul 2002 inclusiv, sau de la învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă, de până în anul 2003 inclusiv, se va face asimilarea specializării absolvite cu una dintre specializările în vigoare pentru promoţia curentă.

(2) Pentru filiera teoretică, asimilarea specializărilor se face astfel:

Specializare	Specializare asimilată
Limbi moderne Limbi clasice	Filologie
Istorie – ştiinţe sociale	Ştiinţe sociale
Matematică – fizică	Matematică – informatică
Fizică – chimie Chimie – biologie	Ştiinţe ale naturii

(3) Pentru filierele tehnologică şi vocaţională, asimilarea specializărilor se face de către comisia judeţeană de bacalaureat, după consultarea Comisiei Naţionale de Bacalaureat.

Art.32. – (1) Pentru fiecare probă scrisă se stabilesc variante de subiecte, dintre care se alege, prin tragere la sorţi, numărul variantei de subiect pentru proba scrisă şi al subiectului de rezervă.

(2) Subiectele pentru probele de examen se realizează de către Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare şi se stabilesc ţinându-se seama de următoarele criterii:
1. a) să fie în concordanţă cu programele şcolare şi cu programele de bacalaureat, aprobate şi publicate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
2. b) să fie proiectate astfel încât tratarea lor să angajeze cât mai multe posibilităţi de analiză, de sinteză şi de generalizare din partea candidaţilor;
3. c) să asigure o cuprindere echilibrată a materiei studiate, să aibă grad de complexitate corespunzător conţinutului programelor şcolare şi programelor de bacalaureat, pentru a fi tratate în timpul stabilit;
4. d) să permită tratarea lor în timpul acordat candidaţilor pentru rezolvare la probele scrise: 3 ore;
5. e) baremele să fie elaborate astfel încât să se asigure unitatea de evaluare la nivel naţional.

Art.33. – (l)Variantele de subiecte vor fi făcute publice pe site-ul Ministerului Educaţiei şi Cercetării până la data de 15 ianuarie

(2) Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare asigură traducerea variantelor de subiecte în limbile minorităţilor naţionale în cel mult două luni de la publicarea acestora.

Art.34. – (1) Subiectele pentru probele orale se elaborează de către Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare şi cuprind teme din programele pentru bacalaureat.

(2) Subiectele de pe biletele de examen oral vor avea un grad de complexitate care să permită tratarea lor integrală în maximum 10-15 minute.

VI. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA PROBELOR

Art.35. – (1) La probele orale/practice, candidaţii intră în sala de examen în ordinea afişată, respectându-se ora prevăzută pentru fiecare grupă. Fiecare candidat prezintă comisiei documentul de identitate şi fişa individuală pentru consemnarea rezultatelor la examinările orale şi practice. Comisia de bacalaureat verifică identitatea fiecărui candidat.
1. (2) La probele orale, candidatul extrage un bilet şi primeşte hârtie ştampilată pentru ciornă. El are dreptul la un al doilea bilet, caz în care nota va fi scăzută cu un punct.
2. (3) Pentru elaborarea răspunsurilor se acordă fiecărui candidat 10 – 15 de minute.
Art.36. – (1) Desfăşurarea probelor orale are caracter public. În unele situaţii, preşedintele poate dispune întreruperea examinării şi eliminarea din sală a persoanelor cu atitudine şi comportament necorespunzătoare.
1. (2) Presa poate realiza înregistrări/fotografii/preluări de imagine în timpul desfăşurării probelor orale, doar cu acceptul persoanelor care apar în materialele respective.
  
  Art.37. – La probele scrise, sălile vor fi, în prealabil, adaptate acestor activităţi, prin:
  1. a) dotarea corespunzătoare; se va avea în vedere amenajarea sălilor astfel încât în fiecare sală de examen să existe cel puţin 15 candidaţi;
  2. b) eliminarea oricăror materiale didactice care i-ar putea influenţa pe candidaţi în elaborarea răspunsurilor orale sau a lucrărilor scrise;
  3. c) afişarea pe uşa fiecărei săli a listei nominale cu candidaţii repartizaţi în sala respectivă şi a prevederilor metodologiei care îi informează pe aceştia că pătrunderea în sală cu materiale ajutătoare, cu mijloace electronice de calcul sau de comunicare, frauda sau tentativa de fraudă atrag după sine eliminarea din examen;
  4. d) afişarea, pe uşa fiecărei săli, a prevederilor din metodologie care îi informează pe elevi că subiectele rezolvate pe ciornă sau pe foaia cu subiectele fotocopiate nu se iau în considerare.
    
    Art.38. – (1) Înaintea intrării în săli, preşedintele comisiei din centrul de examen instruieşte asistenţii în legătură cu îndatoririle ce le revin, cu prevederile Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat, cu informaţiile pe care trebuie să le furnizeze candidaţilor aflaţi în săli. Instructajul va avea un scenariu standard, obligatoriu, care va fi reglementat printr-o procedură.
    1. (2) La încheierea instructajului, participanţii vor semna un proces-verbal, care se va arhiva, alături de celelalte documente ale examenului.
    2. (3) Repartizarea în săli a celor doi asistenţi – cadre didactice de altă specialitate decât cea la care se susţine disciplina, din altă unitate de învăţământ decât cea din care provin candidaţii, se face de către preşedintele comisiei, prin tragere la sorţi în ziua fiecărei probe, cu trei sferturi de oră înainte de începerea acesteia, luându-se măsuri să nu rămână aceleaşi formaţii de asistenţă în zile diferite şi nici aceiaşi asistenţi pentru aceleaşi săli, la probe diferite.
    3. (4) Asistenţii, care intră în săli după ce au fost instruiţi şi au semnat fişa de atribuţii, primesc din partea preşedintelui listele cu candidaţii, modelul de proces-verbal de predare-primire a lucrărilor scrise, hârtie tipizată pentru lucrări şi hârtie ştampilată pentru ciorne. Numărul de coli de examen şi numărul de coli pentru ciorne, primite pentru fiecare sală de examen, vor fi consemnate în procesul-verbal de instruire, care va fi semnat de fiecare asistent în parte şi de preşedintele comisiei.
    4. (5) Se interzice asistenţilor să pătrundă în sală cu mijoace electronice de calcul sau de comunicare, precum şi cu ziare, reviste, cărţi.
      
      Art.39. – (1) Accesul candidaţilor în săli este permis pe baza actului de identitate, cel mai târziu cu 30 de minute înainte de începerea probei.
      1. (2) Se interzice candidaţilor să pătrundă în sală cu orice fel de lucrări: manuale, dicţionare, notiţe, însemnări etc., care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, precum şi cu orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare. Candidaţii pot introduce în săli şi folosi în timpul examenului doar acele materiale a căror posibilitate de utilizare este menţionată explicit în metodologie şi pe foaia care conţine subiectul de examen, respectiv dicţionar la disciplina limba latină, sau planul de conturi la disciplina contabilitate. Asistenţii vor verifica respectarea acestei prevederi înainte de aducerea subiectelor în săli. Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la introducerea de materiale interzise în sala de examen duce la eliminarea din examen a candidatului de către preşedintele comisiei de examen, indiferent dacă materialele interzise au fost folosite sau nu, şi, după caz, la sancţionarea asistenţilor.
      2. (3) Înainte de aducerea subiectelor în săli, asistenţii vor explica elevilor modul de desfăşurare a probei şi modul de completare a datelor personale pe foaia tipizată.
      3. (4) Candidaţii se aşează câte unul în bancă, în ordine alfabetică, conform listelor afişate. Fiecare candidat primeşte o coală de hârtie tipizată, pe care îşi scrie cu majuscule numele, prenumele tatălui, toate prenumele personale, în ordinea în care sunt trecute în actul de identitate şi completează citeţ celelalte date de pe colţul ce urmează a fi lipit. Colţul colii tipizate va fi lipit, după distribuirea subiectelor în săli, numai după ce asistenţii din săli au verificat identitatea candidaţilor şi completarea corectă a tuturor datelor prevăzute şi după ce aceştia semnează în interiorul porţiunii care urmează a fi sigilată. Colţurile lucrărilor vor fi lipite numai după ce candidaţii au început să scrie pe foaia de concurs rezolvarea subiectelor. Candidaţii vor primi atâtea coli tipizate şi ciorne marcate cu ştampila „Bacalaureat 2007 – C.E.” câte le sunt necesare şi vor completa pe fiecare dintre acestea datele personale, în colţul care urmează să fie lipit. Pentru lipirea colţului lucrării se va folosi lipici sau acelaşi tip de etichete autocolante, pentru toate centrele de examen dintr-un judeţ.
        
        Preşedintele comisiei aplică ştampila-tip "Bacalaureat 2007 – C.E." peste colţul închis
        
        şi lipit al lucrării. În cazul în care se organizează o subcomisie în altă locaţie, ştampila este aplicată de către membrul comisiei de examen, desemnat pentru a participa la examen în acea subcomisie. Aceste operaţii se vor încheia înaintea ieşirii primului candidat din sala de examen.
      4. (5) Înscrierea numelui candidatului pe foile tipizate în afara rubricii care se sigilează, precum şi orice alte semne distinctive, care ar permite identificarea lucrării, atrag după sine anularea lucrării scrise respective.
    Art.40. – (1) După anunţarea variantei de subiect extrasă de Comisia Naţională de Bacalaureat, se multiplică subiectele în număr egal cu numărul candidaţilor, urmând ca acestea să fie distribuite în săli. Candidaţii care susţin probele în limbile minorităţilor naţionale vor primi simultan subiectul atât în limba maternă, cât şi în limba română.
    1. (2) Comisia de examen va lua toate măsurile pentru a pregăti în mod corespunzător operaţia de multiplicare, astfel încât să fie asigurat în cel mai scurt timp posibil câte un subiect pentru fiecare candidat.
    2. (3) Asistenţii primesc subiectele multiplicate şi secretizate, în plicuri, de la preşedinte, vicepreşedinte, secretar sau un membru al comisiei şi le distribuie fiecărui candidat. La încheierea acestor operaţiuni, începe rezolvarea subiectelor de către candidaţi.
    3. (4) Niciun membru al comisiei nu poate părăsi centrul de examen până la încheierea probei, exceptând cazurile speciale – cazuri medicale, accidente, situaţii de forţă majoră. Candidaţii pot părăsi centrul de examen cel mai devreme după o oră şi jumătate de la distribuirea subiectelor în săli.
    Art.41. – (1) Preşedintele, vicepreşedintele, secretarul sau un membru al com1S1e1 verifică, în toate sălile de examen, dacă subiectele multiplicate pentru fiecare candidat
    
    sunt complete şi lizibile, respectiv dacă ele corespund cu filiera, profilul, specializarea şi opţiunea candidatului.
    
    (2) Se interzice preşedintelui, vicepreşedintelui, secretarului şi membrilor comisiei să dea candidaţilor indicaţii referitoare la rezolvarea subiectelor, să facă modificări ale subiectelor sau ale baremelor;
2. (3) Din momentul distribuirii subiectelor, niciun candidat nu mai poate intra în sală şi niciun candidat nu poate părăsi sala, decât dacă predă lucrarea scrisă şi semnează de predarea acesteia. Candidaţii care nu se află în sală în momentul distribuirii subiectelor pierd dreptul de a mai susţine proba respectivă.
3. (4) În cazuri excepţionale, dacă un candidat se simte rău şi solicită părăsirea temporară a sălii, el este însoţit de unul dintre asistenţi, până la înapoierea în sala de examen; în această situaţie timpul alocat rezolvării subiectelor nu va fi prelungit.
Art.42. – (1) Timpul destinat elaborării unei lucrări scrise este de trei ore, socotit din momentul în care s-a încheiat distribuirea subiectelor fotocopiate pentru fiecare candidat.
1. (2) Pentru elaborarea lucrării scrise, candidaţii folosesc numai cerneală sau pastă de culoare albastră, iar pentru executarea schemelor şi a desenelor folosesc numai creion negru.
2. (3) Se interzice folosirea, în timpul probelor scrise, a mijloacelor de calcul. Se foloseşte numai hârtia distribuită candidaţilor de către asistenţi.
3. (4) Candidaţii care doresc să corecteze o greşeală taie fiecare rând din pasajul greşit cu o linie orizontală. În cazul în care unii candidaţi, din diferite motive, doresc să-şi transcrie lucrarea, fără să depăşească timpul stabilit, primesc alte coli tipizate. Acest lucru este consemnat de către asistenţi în procesul-verbal de predare-primire a lucrărilor scrise. Colile folosite iniţial se anulează pe loc de către asistenţi, menţionându-se pe ele ăanulat”, se semnează de către asistenţi şi se păstrează în condiţiile stabilite pentru lucrările scrise.
Art.43. – (1) În timpul desfăşurării probelor scrise, asistenţii nu dau candidaţilor nicio indicaţie, nu discută între ei şi nu rezolvă subiectul de examen. Unul dintre asistenţi stă în faţa clasei, celălalt în spatele clasei şi nu au alte preocupări în afară de supraveghere. În cazul în care aceştia încalcă aceste dispoziţii, preşedintele comisiei poate decide înlocuirea lor şi, dacă este cazul, poate face şi propunere de începere a procedurii de cercetare disciplinară.
1. (2) În timpul desfăşurării probelor scrise, asistenţii răspund de asigurarea ordinii şi a liniştii în sala de clasă, de respectarea de către candidaţi a tuturor prevederilor prezentei metodologii. Asistenţii au obligaţia să verifice dacă elevii au pătruns în sală cu materiale interzise prin prezenta metodologie sau cu alte materiale care le-ar permite sau facilita rezolvarea subiectelor de examen şi să ia măsurile ce se impun. De asemenea, asistenţii nu permit candidaţilor să comunice în niciun fel între ei sau cu exteriorul şi sesizează preşedintele comisiei asupra oricărei încălcări a prezentei metodologii.
2. (3) Eventualele tentative de fraudă, alte nereguli în desfăşurarea examenului, semnalate asistenţilor de către candidaţi sau sesizate chiar de asistenţi, vor fi comunicate imediat preşedintelui comisiei. Acesta este obligat să verifice şi să ia măsurile ce se impun, care pot merge până la eliminarea candidatului din examen.
3. (4) Comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat va fi informată, imediat, despre orice situaţie specială.
4. (5) În timpul desfăşurării probelor scrise, în sălile de examen au voie să intre numai:
  1. a) preşedintele, vicepreşedintele, secretarul şi membrii comisiei din centrul de examen;
  2. b) persoane delegate de către Comisia Naţională de Bacalaureat sau de comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat pentru a controla desfăşurarea corectă a examenului.
Art.44. – (1) După ce îşi încheie lucrările, candidaţii numerotează foile, sub îndrumarea asistenţilor, numai cu cifre arabe, în partea de jos a paginii, în colţul din dreapta, indicând pagina curentă şi numărul total de pagini, de exemplu sub forma 3/ 5, pentru pagina a treia, dacă elevul a scris în total cinci pagini. Se vor numerota toate paginile pe care elevul a scris, inclusiv acelea pe care sunt scrise doar câteva rânduri, partea nescrisă fiind barată de către asistenţi. După încheierea numerotării, candidaţii predau asistenţilor lucrările şi semnează pentru confirmarea predării lucrării şi a numărului de pagini.
1. (2) La expirarea celor trei ore acordate, candidaţii predau lucrările în faza în care se află, fiind interzisă depăşirea timpului stabilit. Trei candidaţi rămân în sală până la predarea ultimei lucrări.
  
  –
2. (3) La predarea lucrărilor, asistenţii barează spaţiile nescrise, verifică numărul de
  
  pagini şi îl trec în procesele-verbale de predare-primire pe care le semnează candidaţii, precum şi în rubrica prevăzută pe prima pagină a lucrării.
3. (4) Ciornele şi lucrările anulate se strâng separat şi se păstrează în centrul de examen.
4. (5) La :fmalizarea probei scrise, asistenţii predau, sub semnătură, lucrările scrise preşedintelui şi celorlalţi membri ai comisiei. Aceştia verifică dacă numărul lucrărilor predate corespunde cu numărul semnăturilor din procesul-verbal de predare a lucrărilor scrise şi dacă numărul de pagini al fiecărei lucrări coincide cu cel înscris pe lucrare şi în procesul-verbal.
VII. EVALUAREA CANDIDAŢILOR

Art.45. – (1) Examinarea orală/practică se realizează de către cei doi profesori examinatori de specialitate, membri ai comisiei.
1. (2) La probele orale profesorii examinatori pot interveni cu întrebări lămuritoare sau suplimentare, de regulă după ce candidatul şi-a prezentat răspunsurile.
2. (3) Examinarea la probele orale/practice se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 candidaţi.
Art.46. – ( 1) Fiecare profesor examinator evaluează răspunsul candidatului de la probele orale/practice cu note întregi de la 1 la 10, în funcţie de baremul de evaluare, astfel încât diferenţa dintre notele celor doi profesori evaluatori să nu depăşească 1 punct.
1. (2) Nota :fmală la proba respectivă se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, rară rotunjire, din notele acordate de cei doi examinatori.
2. (3) Fiecare profesor trece în borderou nota acordată. Nota finală la examenul oral/practic se înregistrează în catalogul electronic şi în fişa individuală a candidatului, cu semnătura celor doi profesori examinatori. La fiecare probă orală/practică, fişa individuală pentru consemnarea rezultatelor la examinările orale şi practice se înmânează candidatului, după consemnarea notei.
3. (4) După susţinerea probei orale, candidatul predă biletul de examen şi ciorna semnată.
4. (5) Un candidat se consideră promovat la proba orală/practică dacă a obţinut minimum nota finală 5 (cinci) la respectiva probă. In caz contrar, candidatul este declarat „respins” la proba orală respectivă.
5. (6) Probele orale sunt eliminatorii. Candidatul care a obţinut o notă sub 5 (cinci) sau nu s-a prezentat la o probă orală este declarat „respins”, respectiv ăneprezentat” la examenul de bacalaureat şi nu mai participă la probele următoare.
Art.47. – Notele de la probele practice se trec în fişa individuală a candidatului, imediat după încheierea susţinerii probei de către acesta. Apoi, fişa se înmânează candidatului.

Art.48. – Pe măsură ce se încheie susţinerea probelor scrise, toate lucrările scrise se transportă şi se predau, de către preşedinte, însoţit de vicepreşedinte, de secretar sau de un membru al comisiei centrului de examen, pe bază de proces-verbal, preşedintelui şi vicepreşedintelui din centrul zonal de evaluare. După încheierea ultimei probe, se predă la centrul zonal de evaluare şi catalogul electronic.

Art.49. – (1) Preşedintele şi vicepreşedintele din centrul zonal de evaluare primesc, pe bază de proces-verbal, lucrările scrise aduse de la fiecare centru de examen arondat, spre a fi evaluate.
1. (2) Toate lucrările primite în centrul zonal de evaluare la aceeaşi disciplină, din cadrul aceleiaşi probe de examen, având acelaşi tip de subiect, sunt amestecate de către preşedintele şi vicepreşedintele comisiei, apoi sunt grupate în pachete şi numerotate de la 1 la n. De regulă, pachetele cuprind 100 de lucrări. Pachetele de lucrări se introduc în dosare/plicuri, după ce pe fiecare lucrare s-a scris şi numărul de ordine al dosarului/ plicului.
2. (3) Dosarele cu lucrările numerotate sunt predate de preşedinte sau de vicepreşedinte, cu proces-verbal de predare-primire, profesorilor evaluatori desemnaţi de preşedinte. Procesul-verbal conţine data, ora, numele persoanelor care predau/preiau lucrări, disciplina de examen, numărul lucrărilor predate/preluate şi numerele de ordine ale acestora.
3. (4) Inainte de începerea corectării, preşedintele şi vicepreşedintele din centrul zonal de evaluare au obligaţia de a asigura, pentru fiecare disciplină la care se organizează evaluarea, o sesiune de instruire pentru evaluatori. Scopul acestei instruiri este de a diminua diferenţele dintre evaluatori în aplicarea baremului de corectare şi notare.
4. (5) Evaluarea şi notarea lucrărilor scrise din fiecare pachet se efectuează, pe baza borderourilor de evaluare, defalcate unitar la nivel de disciplină în cadrul centrului zonal de evaluare de doi profesori evaluatori, care lucrează în mod obligatoriu în săli separate, stabilite de preşedintele comisiei. În fiecare sală se află cel puţin trei profesori evaluatori. Schimbarea lucrărilor de la primul evaluator la al doilea şi invers se va face în prezenţa preşedintelui sau a vicepreşedintelui comisiei, menţionându-se datele de identificare a evaluatorului: numele şi numerele lucrărilor corectate.
5. (6) Pe perioada evaluării au voie să intre în săli, în afara evaluatorilor înşişi, doar preşedintele şi vicepreşedintele comrn1e1 judeţene/a municipiului Bucureşti bacalaureat, preşedintele şi vicepreşedintele centrului zonal de evaluare, reprezentanţii Comisiei Naţionale de Bacalaureat, persoane delegate de către comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de bacalaureat pentru a controla desfăşurarea bacalaureatului.
6. (7) Toate borderourile, însoţite de listele cu numerele lucrărilor şi distribuţia acestora pe evaluatori se arhivează de către vicepreşedintele comisiei şi vor fi puse la dispoziţia Comisiei Naţionale de Bacalaureat pentru sondaje şi analize post-examen.
7. (8) Lucrările se evaluează şi se apreciază de fiecare evaluator, separat, respectându-se baremele de evaluare/corectare şi de notare stabilite de către Comisia Naţională de Bacalaureat – Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.
  
  Evaluarea şi notarea pe baza baremului se înregistrează în borderourile de evaluare, separat pentru fiecare evaluator.
8. (9) Zilnic, după terminarea programului de evaluare şi de notare, pachetele de lucrări şi borderourile individuale de notare, închise în plicuri sigilate, se predau, cu proces verbal asemănător celui de la alin. (3), preşedintelui sau vicepreşedintelui, pentru a fi păstrate în case de fier sau în dulapuri metalice, închise şi sigilate. Procesele-verbale fac parte din documentele de examen şi se păstrează în acelaşi regim cu lucrările scrise. Cheile şi sigiliul de la fişetele în care sunt depozitate lucrările scrise şi celelalte documente de bacalaureat vor fi păstrate separat de către preşedinte/vicepreşedinte şi de unul dintre membrii comisiei.
Art.50. – (1) După încheierea, de către ambii profesori, a acţiunii de evaluare, borderourile întocmite şi semnate de fiecare profesor evaluator sunt predate preşedintelui comisiei, odată cu lucrările evaluate. După ce preşedintele comisiei se asigură că între notele acordate de cei doi profesori evaluatori este o diferenţă de cel mult un punct, notele obţinute se trec, pe fiecare lucrare în parte, cu cerneală roşie, de către profesorii evaluatori şi se semnează de aceştia. Media :fmală se trece pe lucrare, în prezenţa profesorilor evaluatori, de către preşedintele comisiei. Preşedintele comisiei calculează media finală, ca medie aritmetică cu două zecimale a notelor acordate de evaluatori, fără rotunjire, şi semnează alături de evaluatori.

(2) În cazul în care se constată o diferenţă mai mare de un punct între notele celor doi evaluatori, preşedintele repartizează lucrarea spre reevaluare unui alt profesor de specialitate, care, în prezenţa profesorilor evaluatori iniţiali, stabileşte nota :fmală a lucrării. Nota rezultată în urma reevaluarii este nota care se trece pe lucrare; sub notă vor semna cei trei evaluatori şi preşedintele comisiei. Numărul pachetului şi numărul de ordine al lucrărilor care necesită a treia evaluare sunt consemnate într-un proces verbal, semnat de cei amintiţi anterior.

Art.51. – (1) După ce toate lucrările scrise la o disciplină au fost evaluate şi notate, acestea se deschid, în prezenţa preşedintelui, a vicepreşedintelui, a secretarului, a membrilor comisiei din centrul zonal de evaluare şi a profesorilor evaluatori, iar notele

:fmale se înregistrează imediat în catalogul electronic.

(2) Catalogul electronic, în formă tipărită, se predă de la centru zonal de evaluare la centrul de examen. Predarea-primirea se face între preşedinţi / vicepreşedinţi / membrii comisiilor. Forma tipărită a catalogului electronic complet, în două exemplare, cu notele de la probele scrise şi cu media generală, ştampilat şi semnat de profesorii evaluatori la rubrica prevăzută în acest scop şi de preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul comisiei din centrul zonal de evaluare se predă, cu proces-verbal, preşedintelui şi celui de-al doilea delegat al comisiei din centrul de examen.
VIII. STABILIREA REZULTATELOR FINALE ŞI REZOLVAREA CONTESTAŢIILOR

Art.52. – (1) După încheierea probelor din cadrul examenului de bacalaureat şi după evaluarea şi notarea tuturor lucrărilor scrise, se comunică rezultatele finale pentru toţi candidaţii.
1. (2) Pentru fiecare candidat care a obţinut cel puţin nota 5 (cinci) la toate probele orale, scrise sau practice de examen, se calculează media generală de bacalaureat ca medie aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, din notele obţinute la repectivele probe.
2. (3) Pentru candidaţii din seriile precedente, care au solicitat recunoaşterea unor probe orale care au fost evaluate cu calificativul „admis”, şi care au obţinut cel puţin nota 5 (cinci) la fiecare din celelalte probe, se calculează media generală de bacalaureat ca medie aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, din notele obţinute la probele orale, scrise sau practice de examen, care au fost apreciate cu note.
3. (4) Nu se calculează media generală pentru candidaţii care nu au promovat una sau mai multe probe, care nu s-au prezentat la toate probele sau care au fost eliminaţi la o probă.
4. (5) Se consideră promovat la examenul de bacalaureat, candidatul care a obţinut cel puţin nota 5 sau calificativul „admis” la fiecare probă orală, a obţinut cel puţin nota 5 la fiecare probă scrisă sau practică de examen şi are media generală minimum 6 (şase). În acest caz, candidatul este declarat ăreuşit”.
  
  Pentru candidaţii care obţin media generală 5,99, media generală se rotunjeşte la
  
  6,00.
5. (6) Candidaţii care s-au prezentat la toate probele de examen, dar nu îndeplinesc simultan condiţiile menţionate la alin.(5) sunt declaraţi ărespinşi”.
6. (7) Candidaţii care au fost eliminaţi de la o probă, nu mai pot participa la probele următoare şi sunt declaraţi ăeliminaţi din examen”, fără posibilitatea recunoaşterii notelor pentru sesiunile următoare. Se consideră că aceşti candidaţi nu au promovat examenul de bacalaureat.
7. (8) Pentru comunicarea rezultatelor finale ale bacalaureatului se întocmesc şi se afişează liste nominale care cuprind: numele şi prenumele candidaţilor, notele obţinute la fiecare probă scrisă, practică sau orală, media generală, acolo unde este cazul, şi rezultatul final: ,,reuşit” / ,,respins” / ,,neprezentat” / „eliminat din examen”.
Art.53. – Pentru candidaţii proveniţi de la alte licee decât cel în care este organizat centrul de examen, comisia de examen întocmeşte extrase din catalog, care cuprind situaţia lor la examen şi le transmit liceelor respective, în vederea completării diplomelor de bacalaureat.

Art.54. – (1) La probele orale şi practice, nu se admit contestaţii, cu excepţia probei de dicteu melodic şi armonic, de la profilul artistic – muzică.
1. (2) Contestaţiile la probele scrise se depun şi se înregistrează la centrul de examen, în perioada prevăzută de calendarul examenului de bacalaureat.
2. (3) Preşedintele, împreună cu unul dintre vicepreşedinţi, secretarul sau un membru al comisiei din centrul de examen, primesc contestaţiile şi le înregistrează.
3. (4) Cererile prin care se contestă notele obţinute la evaluarea iniţială, însoţite de un borderou în care se precizează numele contestatarilor şi probele, respectiv, disciplina/ disciplinele pentru care este depusă contestaţia se înaintează comisiei din centrul zonal de evaluare, de către un delegat al comisiei din centrul de examen.
4. (5) După centralizarea cererilor prin care se contestă notele obţinute la evaluarea iniţială, lucrările se secretizează. Secretizarea se face, în toate centrele zonale de evaluare din judeţ, pe acelaşi tip de hârtie pusă la dispoziţie de comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti de bacalaureat.
  
  După aceasta, se aplică ştampila "Bacalaureat 2007 – C.Z.E.", iar lucrările se înaintează, prin delegat, comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat. Aceasta transmite lucrările comisiei judeţene / a municipiului Bucureşti de contestaţii, singura în măsură să acorde o nouă notă lucrării. Totodată, se transmite un borderou în care se menţionează proba de examen, disciplina, tipul de subiect, numărul de ordine al lucrărilor şi numărul de pagini pentru fiecare lucrare contestată.
5. (6) Comisia Naţională de Bacalaureat poate stabili organizarea de centre de contestaţii la nivel regional. Componenţa comisiei de contestaţii din centrele regionale este stabilită de comisia judeţeană de bacalaureat din judeţul unde a fost stabilit sediul centrului de contestaţii, cu acordul Comisiei Naţionale de Bacalaureat.
6. (7) Candidatul poate solicita să îşi vadă lucrarea/lucrările numai după afişarea rezultatelor finale după contestaţii.
Art.55. – (1) Comisiile judeţene / a municipiul Bucureşti de contestaţii reevaluează lucrările primite şi acordă note lucrărilor contestate, conform baremelor pentru probele scrise.
1. (2) Toate procedurile privind desfăşurarea activităţii în centrele zonale de evaluare, sunt respectate şi în cazul comisiei judeţene de contestaţii.
2. (3) După terminarea evaluării şi deschiderea lucrărilor, preşedintele comisiei de contestaţii analizează notele acordate după reevaluare, în comparaţie cu cele acordate iniţial. În situaţia în care se constată diferenţe de notare mai mari de 1,50 puncte, în plus sau în minus, între notele de la evaluarea iniţială şi cele de la contestaţii, preşedintele comisiei de contestaţii decide reevaluarea lucrărilor respective de către o a treia comisie, formată din alţi profesori cu experienţă, alţii decât cei care au evaluat iniţial lucrările în centrul de contestaţii. Reevaluarea se va face după o nouă secretizare a lucrărilor, respectând cu stricteţe baremul de evaluare şi de notare şi toate procedurile de evaluare. Nota acordată de a treia comisie este nota care va fi acordată de comisia de contestaţii.
3. (4) Hotărârile comisiei judeţene/a municipiului Bucureşti de contestaţii se consemnează într-un proces-verbal care se semnează de către membrii comisiei şi de preşedinte.
4. (5) Lucrările scrise se restituie centrelor zonale de evaluare, împreună cu o copie de pe procesul-verbal. O copie a procesului-verbal în care sunt consemnate deciziile comisiei de contestaţii este predată delegatului fiecărui centru de examen care a înaintat cereri de reevaluare a lucrărilor scrise. Borderourile de evaluare de la comisia de contestaţii şi procesul-verbal se păstrează la sediul inspectoratului şcolar respectiv timp de doi ani.
5. (6) Pentru lucrările care au primit iniţial note cuprinse între 4,50 – 4,99, inclusiv notele de 4,50 şi 4,99, sau o notă cel puţin egală cu 9,50, nota definitivă este nota acordată de către comisia de contestaţii.
6. (7) Pentru lucrările care au primit iniţial, la comisia din centrul zonal de evaluare, alte note decât cele menţionate la aliniatul (6), nota definitivă este nota acordată de comisia judeţeană / a municipiului Bucureşti de contestaţii, dacă între nota iniţială şi nota acordată la contestaţii se va constata o diferenţă de cel puţin 0,50 puncte. Dacă diferenţa dintre cele două note este mai mică de 0,50 puncte, nota definitivă este nota iniţială, acordată de comisia din centrul zonal de evaluare.
7. (8) Nota definitivă, acordată în conformitate cu procedura menţionată la alin. (6) şi (7) nu mai poate fi modificată şi reprezintă nota obţinută de candidat la proba respectivă.
8. (9) În perioada de evaluare a probelor scrise sau ulterior, Comisia Naţională de Bacalaureat poate desemna comisii de reevaluare prin sondaj a unui număr de lucrări, urmărindu-se corectitudinea respectării baremelor.
Art.56. – (1) Comisiile de bacalaureat din centrele de examen operează în catalogul electronic schimbările care se impun după aflarea rezultatelor la contestaţii,

recalculează, după caz, media generală de bacalaureat şi rectifică în mod corespunzător rezultatul examenului.

(2) Rezultatele la contestaţii se comunică celor în drept prin afişare la avizierul centrului de examen, conform calendarului.
IX. RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ

Art.57. – (1) Respectarea întocmai a metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat este obligatorie pentru toate persoanele implicate în această activitate. Încălcarea normelor prezentei metodologii constituie abatere disciplinară. Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ, implicat în desfăşurarea examenului de bacalaureat răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare, prin care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului instituţiei.
1. (2) În cazul în care se constată diferenţe mai mari de 1,50 puncte – în plus sau în
  
  minus – între nota iniţială şi nota obţinută la contestaţii, inspectoratele şcolare analizează situaţia, în termen de 30 de zile de la terminarea contestaţiilor. În situaţii justificate, se va declanşa procedura de cercetare disciplinară, conform prezentei metodologii, pentru sancţionarea celor care se fac vinovaţi de comiterea abaterilor.
  
  Art.58. – Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului implicat în comisiile de bacalaureat, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
  1. a) observaţie scrisă;
  2. b) avertisment
  3. c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1 – 6 luni;
  4. d) neselecţionarea cadrelor didactice respective în vederea participării la comisiile de examen în sesiunile următoare;
  5. e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;
  6. f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Cadrele didactice care, în perioada examenului, comit fapte cu caracter infracţional, respectiv furnizarea soluţiilor problemei, înlocuiri de lucrări, falsificări de lucrări sau care au manifestări care atestă neglijenţă în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, sunt sancţionate în conformitate cu prevederile Codului penal În astfel de cazuri, Comisia Naţională de Bacalaureat sau după caz comisia judeţeană/ a municipiului Bucureşti va sesiza în scris organele de cercetare penală.

Art. 59. – (1) Sancţiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate, având la bază procesul-verbal al comisiei de control, audierea celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute de acesta, în apărare.
1. (2) Pentru cercetarea abaterilor săvârşite de personalul didactic prevăzut la art.57 se constituie comisii formate din 3 – 5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi sunt cadre didactice care au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea. În comisiile de cercetare a abaterilor personalului didactic din învăţământul preuniversitar pot fi incluşi şi inspectori şcolari de specialitate.
2. (3) Comisiile de cercetare sunt numite de ministrul Educaţiei şi Cercetării, pentru funcţiile prevăzute la art.25 lit. b) din Legea nr. 128/ 1997 privind Statutul personalului didactic, şi respectiv, de către inspectorul şcolar general pentru celelalte cadre didactice.
Art.60. – (1) Punctul de plecare al cercetării este procesul-verbal alcătuit de organele de control. În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte date concludente. Audierea celui cercetat şi verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu minimum 48 de ore înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se

constată prin proces-verbal şi nu împiedică finaliz,area cercetării. Cadrul didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să-şi producă probe în apărare.
1. (2) Inspectoratul şcolar va face comunicarea, prin decizie scrisă către unitatea de învăţământ de la care provine cadrul didactic respectiv, în care se precizează abaterea constatată şi sancţiunea dispusă urmând ca unitatea de învăţământ respectivă să ducă la îndeplinire aplicarea acesteia.
2. (3) Abaterile săvârşite de cadrele didactice în timpul participării la comisiile pentru examenul de bacalaureat sunt luate în considerare la acordarea calificativului anual.
Art.61. – (1) Constatarea de nereguli grave sau repetate în desfăşurarea activităţii unei comisii de bacalaureat aduce după sine diminuarea cu 20 – 70% a indemnizaţiei vicepreşedintelui şi a preşedintelui. De asemenea, constatarea de nereguli grave duce la înlocuirea din comisie a vinovaţilor. În cazul înlocuirii din comisie, pentru abateri grave, persoana înlocuită nu primeşte indemnizaţia cuvenită respectivei funcţii din comisia de bacalaureat.

(2) Preşedinţii de comisii, cadre didactice universitare, care nu îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin în conformitate cu prezenta metodologie, vor fi excluse din baza de date a Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi, de asemenea, nu vor mai participa la sesiunile următoare ale examenului de bacalaureat.

Art.62. – (1) În vederea respectării prevederilor din prezenta metodologie şi pentru asigurarea corectitudinii desfăşurării examenului de bacalaureat, preşedinţii comisiilor din centrele de bacalaureat vor solicita declaraţii scrise de la fiecare membru al comisiei. În declaraţia-tip, cadrul didactic precizează că nu are soţ/soţie, rudă sau afin, până la gradul al patrulea, dintre candidaţii care participă la examenul de bacalaureat în centru de examen unde îşi desfăşoară activitatea şi îşi asumă responsabilitatea pentru respectarea întocmai a prevederilor legale.

(2) De asemenea, declaraţia cadrului didactic cuprinde menţiunea că, în cazul constatării unor nereguli în activitatea sa din cadrul comisiei, ştie că se vor lua măsuri de sancţionare, care pot merge până la excluderea din învăţământ, m funcţie de gravitatea abaterii, în conformitate cu prezenta metodologie.
X. DISPOZIŢII FINALE

Art.63. – Comisiile de bacalaureat din centrele de examen şi din centrele zonale de evaluare precum şi comisiile judeţene/ a municipiului Bucureşti de bacalaureat au obligaţia să informeze telefonic în cel mai scurt timp Comisia Naţională de Bacalaureat cu privire la neregulile care apar în organizarea şi desfăşurarea bacalaureatului, precum şi despre neprezentarea unor preşedinţi sau vicepreşedinţi, în vederea înlocuirii acestora.

Art.64. – (1) Toate documentele întocmite în centrul de examen pentru bacalaureat se păstrează în arhiva unităţii şcolare în care a fost organizat centrul de examen, până la sfărşitul anului şcolar următor.

(2) Lucrările scrise, autentificate prin semnătură de preşedinţii centrelor zonale de evaluare, şi borderourile de notare, semnate de evaluatori, se predau, cu proces verbal, directorului unităţii de învăţământ în care s-a organizat centrul zonal de evaluare şi se păstrează până la sfărşitul anului şcolar următor.

Art.65. – (1) Diplomele de bacalaureat se completează cu datele din catalogul electronic numai de către secretarii liceelor la care absolvenţii au promovat ultima clasă şi vor fi semnate de către aceştia şi de către preşedintele comisiei din centrul de examen în termen de cel mult 10 de zile de la terminarea examenului de bacalaureat.

(2) În cazuri justificate, diplomele pot fi semnate de către preşedintele comrn1e1

judeţene / a municipiului Bucureşti de bacalaureat.

– – – –

– ~ –
(3) Pentru candidaţii care au susţinut examenul de bacalaureat în alt centru de

examen decât unitatea de învăţământ absolvită, inclusiv pentru cei care au susţinut bacalaureatul în alt judeţ, completarea diplomei se face de către secretarul unităţii de învăţământ la care candidatul a absolvit ultima clasă de liceu, în baza extrasului din forma tipărită a catalogului electronic primit de la centrul de examen la care candidatul a susţinut bacalaureatul. Diploma va fi semnată de secretarul unităţii de învăţământ la care candidatul a absolvit clasa a XII-a/ a XIII-a şi de către preşedintele din centrul de examen la care a fost arondat unitatea şcolară la care candidatul a absolvit cursurile liceale.

Art.66. – (1) Până la data de 1 octombrie, inspectoratele şcolare vor alcătui un raport special despre examenul naţional de bacalaureat din anul în curs, care va fi trimis în copie şi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar. Raportul anual va fi făcut public.

(2) Raportul va cuprinde informaţii despre monitorizarea desfăşurării acestui examen, inclusiv date despre eşantioanele de lucrări reevaluate la decizia comisiei naţionale sau judeţene. Comisia judeţeană va decide reevaluarea de lucrări la cel puţin trei discipline de examen, pentru examenul de bacalaureat. Numărul minim de lucrări reevaluate la o disciplină va fi de 50, iar criteriile de selectare a lucrărilor vor fi stabilite de inspectoratul şcolar. Inspectorii şcolari de specialitate vor coordona evaluarea eşantioanelor şi vor prezenta în scris inspectorului general concluziile acestei reevaluări.

Art.67. – (1) La organizarea şi desfăşurarea bacalaureatului în unităţile de învăţământ cu secţiile de liceu pentru elevii cu deficienţe vizuale, motorii şi auditive se fac următoarele precizări speciale:
1. a) Pentru un număr de candidaţi care corespunde cel puţin efectivului unei clase speciale de liceu se organizează subcomisii de bacalaureat.
2. b) Preşedintele comisiei de bacalaureat va fi, de regulă, un cadru didactic universitar cu specialitatea psiho-pedagogie specială, pedagogie, psihologie sau un profesor cu gradul didactic I sau II, având una dintre specialităţile menţionate anterior.
3. c) Comisiile de bacalaureat vor asigura condiţii de egalizare a şanselor pentru candidaţii cu deficienţe, prin adaptarea procedurilor de examinare la subiectele de concurs unice, în funcţie de particularităţile individuale şi de cele specifice deficienţei respective.

(2) Exemple de asemenea adaptări sunt:
1. a) asigurarea posibilităţii de comunicare prin utilizarea sistemului Braille, la elevii nevăzători, respectiv a limbajului mimico-gestual la elevii cu deficienţe de auz (inclusiv posibilitatea asigurării, după caz, a unui interpret autorizat);
2. b) mărirea cu 1-1,5 ore a timpului destinat efectuării lucrării scrise de către candidaţii cu deficienţe motorii sau neuro-motorii, care îi împiedică să scrie normal, sau de către cei cu deficienţe vizuale grave;
3. c) asigurarea scrisului cu caractere mărite la candidaţii ambliopi;
4. d) transmiterea prin dictare, la elevii cu anumite deficienţe, a informaţiilor corespunzătoare subiectelor de examen afişate/prezentate vizual;
5. e) realizarea probei scrise prin dictarea conţinutului acesteia, de către candidatul cu deficienţe, către un profesor asistent, de altă specialitate decât cea la care se desfăşoară proba respectivă.
(3) Candidaţii cu deficienţe din liceele obişnuite pot beneficia, după caz, de prevederile punctului anterior, în baza certificatului de handicapat sau a unei adeverinţe medicale. Acolo unde nu se pot realiza condiţii de egalizare a şanselor, candidaţii vor fi orientaţi spre comisia de bacalaureat dintr-o unitate de învăţământ cu secţie de liceu de învăţământ special.
(4) Comisia Naţională de Bacalaureat poate aproba şi alte proceduri de susţinere a examenului de bacalaureat pentru candidaţii cu deficienţe/handicap, la propunerea comisiilor judeţene/ a municipiului Bucureşti de bacalaureat.

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

O R D I N

privind disciplinele și programele pentru examenul de bacalaureat — 2007*)

În baza prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 223/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, cu modificările și completările ulterioare,

ministrul educației și cercetării emite prezentul ordin.

Art. 1. — Se aprobă Lista disciplinelor la care se susține examenul de bacalaureat 2007 pentru probele d),

e) și f), menționate în Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat — 2007. Lista este prezentată în anexa nr. 1**) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. — Se aprobă programele pentru disciplinele examenului de bacalaureat din sesiunile anului 2007, prezentate în anexa nr. 2**) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. — Direcția generală învățământ preuniversitar, Direcția generală învățământ în limbile minorităților, Serviciul Național de Evaluare și Examinare, inspectoratele școlare județene/al municipiului București și conducerile unităților de învățământ vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Ministrul educației și cercetării,

Mihail Hărdău

București, 31 august 2006.

Nr. 5.003.

*) Ordinul nr. 5.003/2006 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 1 septembrie 2006 și este reprodus și în acest număr bis.

**) Anexele nr. 1 și 2 sunt reproduse în facsimil.

ANEXA Nr. 1

B. FILIERA TEHNOLOGICĂ

Profil Specializare		Proba
		D (probă scrisă)	E: O probă la alegere din aria curriculară, corespunzătoare specializării (probă scrisă)	F: O probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, aha decât cele susţinute anterior (probă scrisă)
Servicii	Turism şi alimentaţie publică	Matematică	Marketing , Economia întreprinderii	Istorie, Geografie, Economie (probă scrisă)
	Administrativ	Matematică	Contabilitate, Economia întreprinderii
	Economic	Matematică	Contabilitate, Economia întreprinderii
	Poştă	Matematică	Exploatare poştală , Economia întreprinderii
Resurse naturale şi protecţia mediului	Industrie alimentară	Matematică	Operaţii unitare şi utilaje în industria alimentară, Ecologie şi protectia mediului	Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, (probă scrisă)
	Protecţia mediului	Matematică	Analiza factorilor de mediu, Ecologie şi protectia mediului
	Chimie industrială	Matematică	Procese şi utilaje, Ecologie şi protecţia mediului
	Agricol şi agromontan	Matematică	Agro-pedologie, Ecologie şi protecţia mediului
	Veterinar	Matematică	Anatomia şi fiziologia animalelor domestice, Ecologie şi protectia mediului
	Silvic	Matematică	Silvicultură, Ecologie şi protecţia mediului
	Materiale de construcţii	Matematică	Chimia silicaţilor, Ecologie şi protecţia mediului
	Prelucrarea lemnului	Matematică	Tehnologia mobilei, Ecologie şi protecţia mediului
Tehnic	Telecomunicaţii	Matematică	Măsurări speciale în telecomunicaţii, Solicitări şi măsurări tehnice	Fizică, Chimie, Istorie, Geografie, (probă scrisă)
	Electronică şi automatizări	Matematică	Măsurări electrice şi electronice, Solicitări şi măsurări tehnice
	Electrotehnică	Matematică	Măsurări electrice şi electronice, Solicitări şi măsurări tehnice

Mecanică	Matematică	Organe de maşini şi mecanisme, Solicitări şi măsurări tehnice
Lucrări publice – construcţii	Matematică	Desen de construcţii şi instalaţii, Solicitări şi măsurări tehnice
Textile	Matematică	Materii prime textile, Solicitări şi măsurări tehnice
Pielărie	Matematică	Materii prime pentru industria de pielărie, Solicitări şi măsurări tehnice
Electromecanică	Matematică	Măsurări mecanice şi electrice, Solicitări şi măsurări tehnice

C. FILIERA VOCAŢIONALĂ

Profil Specializare		Proba
		D (probă scrisă)	E: O probă la alegere din aria curriculară, corespunzătoare specializării ( probă scrisă sau probă practică)	F: O probă la alegere dintre discţplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior (probă scrisă sau probă practică)
Artistic	Arhitectură, arte ambientale şi design	Istoria românilor, Geografia României	Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă), Studiul formelor si desen (probă practică)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Economie, Filosofie (probă scrisă)
	Arte plastice şi decorative	Istoria românilor, Geografia României	Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă), Studiu formelor si desen (probă practică)
	Coregrafie	Istoria românilor, Geografia României	Istoria baletului (probă scrisă), Dans clasic sau Dans modern (probă practică, în funcţie de specialitate)
	Muzică	Istoria românilor, Geografia României	Istoria muzicii (probă scrisă), Instrument sau Canto sau Teorie – solfegiu – dicteu (probă practică, în funcţie de specialitate)
	Teatru	Istoria românilor, Geografia României	Istoria teatrului (probă scrisă), Arta actorului (probă practică)
Pedagogic	Învăţător-educatoare	Matematică	Pedagogie generală, Psihologie	O limbă modernă (alta decât cea sustinută la

	Bibliotecar- documentarist	Istoria românilor, Geografia României	Pedagogie, Psihologie (probă scrisă)	proba b), Istorie, Geografie, Economie, Filosofie (probă scrisă)
	Instructor-animator	Istoria românilor, Geografia României	Pedagogie, Psihologie (probă scrisă)
	Instructor pentru activităţi extraşcolare	Istoria românilor, Geografia României	Pedagogie, Psihologie (probă scrisă)
	Pedagog şcolar	Istoria românilor, Geografia României	Pedagogie, Psihologie (probă scrisă)
Educaţie fizică şi sport	Liceu cu program sportiv	Istoria românilor, Geografia României	Pregătire teoretică sportivă (probă scrisă), Măiestrie sportivă (probă practică)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Economie, Filosofie (probă scrisă)
Militar	Muzici militare	Istoria românilor, Geografia României	Istoria muzicii (probă scrisă), Instrument (probă practică)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Economie, Filosofie (probă scrisă), Pregătire militară, (probă practică)
	Matematică- informatică	Matematică	Fizică, Chimie, Biologie, Informatică (probă scrisă)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Economie, Filosofie (probă scrisă), Pregătire militară (probă practică)
	Ştiinţe-sociale	Istoria românilor sau Geografia României	Istorie, Geografie, Economie, Filozofie, Psihologie (probă scrisă)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică (probă scrisă), Pregătire militară (probă practică)
Teologic	Ortodox	Istoria românilor sau Geografia României	Dogmatică ortodoxă, Istoria Bisericii Ortodoxe Române (probă scrisă)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Economie, Filozofie
Teologic	Patrimoniu cultural	Istoria românilor sau Geografia României	Dogmatică ortodoxă, Istoria Bisericii Ortodoxe Române (probă scrisă), Studiul formelor şi desen (probă practică)
Teologic	Catolic	Istoria românilor sau Geografia României	Studiul Vechiului şi Noului Testament, Catehism (probă scrisă)
	Baptist	Istoria românilor sau Geografia României	Studiul Bibliei, Doctrine Biblice (probă scrisă)
	Penticostal	Istoria românilor sau Geografia României	Doctrine Biblice, Pneumatologie (probă scrisă)
	Adventist	Istoria românilor sau Geografia României	Studiul Bibliei, Dogmatică (probă scrisă)
	Unitarian	Istoria românilor sau Geografia României	Studii Biblice, Istoria Bisericii Unitariene (probă scrisă)
	Reformat	Istoria românilor sau Geografia României	Studii Biblice, Istoria Bisericii Reformate (probă scrisă)
	Musulman	Istoria românilor sau Geografia României	Legislaţie islamică (probă scrisă)

NOTĂ 1) In cadrul examenului de bacalaureat, candidaţii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite. De exemplu, candidaţii care au susţinut la proba d) Istoria românilor nu mai pot susţine la proba f) Istorie universală.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2007

I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

Prin ponderea sa reflectată în prezenţa celor două probe obligatorii, scrisă şi orală, limba şi literatura română ocupă un loc important în structura examenului de bacalaureat. Noul Curriculum liceal, care stabileşte principiul studierii limbii şi literaturii române din perspectivă comunicativ-funcţională, pune accent pe latura formativă a învăţării, fiind centrat pe achiziţionarea de competenţe, fapt care a determinat precizarea, în programa de bacalaureat, a competenţelor de evaluat şi a conţinuturilor din domeniile: A literatura română, B. limbă şi comunicare.

Proba scrisă vizează competenţele de comunicare în scris, aplicate în receptarea/ producerea mesajelor şi în redactarea diferitelor tipuri de texte (compuneri/ eseuri şi texte funcţionale).

Proba orală vizează competenţele de comunicare orală, fiind centrată pe producerea unor tipuri de discurs (expozitiv, narativ, argumentativ) exersate în cadrul învăţământului liceal.

li. COMPETENŢE DE EVALUAT

Prin susţinerea examenului de Bacalaureat la aceas1ă disciplină, elevul va trebui să facă dovada următoarelor abilităţi şi elemente de competenţă, dobândite la nivel liceal (clasele a IX-a – a XII-a):

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor, în diferite situaţii de comunicare
1. a. Competenţe privind producerea mesajelor
  - • Utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale în diverse situaţii de comunicare (respectarea normelor limbii literare; pronunţarea corectă; tehnici de comunicare specifice în conversaţie; tehnici de construire a monologului oral; adecvarea mijloacelor verbale, paraverbale şi nonverbale la situa;ia dată)
    
    – pentru proba orală.
  - • Construirea diverselor tipuri de discurs: descriere orală, povestire orală, rezumare, expunere, exprimarea unei opinii pe teme diverse, comentarii pe marginea unor texte literare şi nonliterare- pentru proba orală.
  - • Utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării scrise în redactarea unor texte diverse (registre stilistice diferite în funcţie de situaţia de comunicare; stilurile funcţionale; calităţile generale şi particulare ale stilului; respectarea normelor ortografice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecva1ă a unităţilor lexico-semantice).
  - • Redactarea diferitelor tipuri de compuneri, pornind de la texte literare (rezumat, analiză, sinteză, paralelă, eseu structurat şi nestructurat) şi a textelor funcţionale (curriculum vitae, proces-verbal, cerere, scrisoare – tipuri diverse de scrisori).
2. b. Competenţe privind receptarea mesajelor
  - • Receptarea adecvată a sensului unui mesaj transmis prin texte orale sau scrise (sens denotativ, sensuri conotative; sesizarea valenţelor stilistice ale unor categorii morfosintactice; influenţa elementelor paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral).
  - • Identificarea valorilor stilistice generate de folosirea registrelor limbii în texte studiate sau în texte la prima vedere (elemente de limbaj arhaic, popular, regional, colocvial; argou, jargon).
  - • Aplicarea cunoştinţelor de limbă în interpretarea textelor literare (studiate sau la prima vedere).
  - • Identificarea expresivităţii şi a subiectivităţii în limbajul comun şi în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere.
2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală în receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare
- • Recunoaşterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficţionale şi nonficţionale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalităţi de receptare).
- • Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcţia subiectului, compoziţia, personajele, modalităţi de caracterizare a personajului, tipuri de personaje, instanţele comunicării, perspectiva narativă).
- • Identificarea particularităţilor de limbaj în textele narative studiate sau la prima vedere (registre stilistice, limbajul personajelor, mărci lingvistice ale prezenţei naratorului, stilul direct, stilul indirect şi stilul indirect liber).
- • Recunoaşterea şi realizarea de conexiuni/ compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora.
- • Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural şi de limbaj, specifice textului dramatic (construcţia subiectului, compoziţia, modalităţi de caracterizare a personajelor, registre stilistice, limbajul personajelor, notaţiile autorului/ indicaţiile scenice).
- • Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de ordin structural în textul poetic, pe texte studiate sau la prima vedere (titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă – motiv poetic, laitmotiv; instanţele comunicării în textul poetic).
- • Identificarea instanţelor comunicării în textul poetic.
- • Analiza şi realizarea de conexiuni/ compararea diferitelor tipuri de lirism, pe baza unor texte studiate sau la prima vedere.
- • Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice, pe texte studiate sau la prima vedere (figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi elemente de versificaţie).
- • Aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi în discutarea textelor narative, dramatice, poetice şi de doctrină literară.
- • Realizarea de conexiuni diverse între două sau mai multe texte literare (înrudite tematic, structural sau stilistic).
3. Argumentarea în scris sau oral a propriilor opinii asupra unui text literar sau nonliterar
1. a. Receptare
  - • Identificarea structurilor lingvistice în diverse situaţii de comunicare, în vederea sesizării logicii şi coerenţei mesajului.
2. b. Producere

• Susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-un monolog oral (tehnica argumentării, adecvarea elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale) – pentru proba orală.
• Elaborarea unei argumentări scrise/ orale pe o temă dată (construcţia discursului argumentativ: structuri, conectori şi tehnici argumentative).
• Încadrarea unui text dramatic, a unui text narativ sau a unei poezii într-o anumi0 categorie (de exemplu: comedie, dramă; basm cult, roman modern; poezie romantică, simbolistă), pe baza identificării caracteristicilor acestora.
• Integrarea unui text literar într-un anumit context (opera autorului, curent literar, epocă).
• Identificarea unor particularităţi şi realizarea de conexiuni între epoci culturale şi ideologii literare, în vederea caracterizării acestora (Dacia literară, Junimea, tradiţionalism, modernism).
• Compararea şi evaluarea unor puncte de vedere diferite, exprimate în legătură cu un anumit text literar sau cu un fenomen literar/ cultural.
• Compararea unor idei şi atitudini diferite, în dezvoltarea aceleiaşi teme literare.
• Relevarea specificităţii limbajului literar în raport cu limbajul altor arte.

III. CONŢINUTURI
1. A. LITERATURA ROMÂNĂ
  1. 1. Textul. Aspecte generale
    
    elemente ale situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context); funcţiile comunicării;
    
    textul literar/ nonliterar; text şi context;
    
    teme şi motive literare; literatura şi alte arte.
  2. 2. Proza
    1. a. Proza narativă – accepţii ale termenului; evoluţie şi tipologie (proză romantică, proză realistă; proză fantastică).
    2. b. Specii narative (basmul cult; povestirea; nuvela istorică, fantastică, psihologică; romanul – tradiţional,
      
      modern, obiectiv, subiectiv; romanul de până la al doilea război mondial, romanul de după al doilea război mondial).
    3. c. Structura textului narativ
      
      instanţele comunicării narative (autor, narator, personaje, cititor);
      
      perspectiva narativă/ viziunea (narator omniscient, personaj-narator, narator ămartor"); naraţiunea la persoana I şi a III-a;
      
      construcţia subiectului şi a discursului narativ: acţiune, secvenţa narativă, episod, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, momentele subiectului; povestire în ramă, alternanţă, înlănţuire, incipit, final, elipsă, pauză descriptivă;
      
      personajele – tipuri de personaje (principal, secundar, episodic; ,,caractere", personaje ătipice"); modalităţi de caracterizare a personajului.
    4. d. Limbajul prozei narative
    modalităţi ale narării: povestire; rezumat, scenă;
    
    mărci ale prezenţei naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă şi indirectă, stilul indirect liber; registre stilistice (popular şi cult, scris şi oral etc.).
  3. 3. Poezia
    1. a. Poezia – accepţii ale termenului; evoluţie (poezia paşoptistă; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului şi ale clasicismului; simbolismul; trad ionalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirică şi epică).
    2. b. Structura textului poetic
      
      comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor – eu liric); tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv;
      
      elemente de compoziţie în textul poetic: titlu, incipit, secvenţe poetice, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă (motiv poetic, laitmotiv);
      
      nivelurile textului poetic: fonetic, morfosintactic, lexico-semantic şi stilistic.
    3. c. Limbajul şi expresivitatea textului poetic
    caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie etc.); imaginarul poetic;
    
    procedee artistice/ figuri de stil – concept, clasificare: figuri sintactice şi de construqie (enumeraţia, repetiţia, paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, interogaţia retorică, exclamaţia retorică, invocaţia retorică), figuri semantice (epitetul, comparaţia, metafora, oximoronul, sinestezia, simbolul), figuri de sunet (aliteraţia);
    
    elemente de prozodie: strofă, vers, vers alb, măsură metrică, rimă, ritm.
  4. 4. Dramaturgia
    1. a. Dramaturgia – accepţii ale termenului: text dramatic, artă a spectacolului teatral.
    2. b. Specii dramatice (comedia, drama); forme ale dramatugiei în teatrul modern.
    3. c. Structura textului dramatic
      
      construcţia subiectului dramatic: conflicte dramatice, intrigă, scenă, relaţii temporale şi spaţiale; compoziţia textului dramatic: act, scenă, tablou, replică; indicaţii scenice;
      
      personajul dramatic – modalităţi de caracterizare.
    4. d. Limbajul dramaturgiei. Expresivitate în textul dramatic
    particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic; monologul;
    
    limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic.
  5. 5. Epoci şi ideologii literare
    
    Texte de doctrină literară privitoare la:
    
    romantism (estetica) – Dacia literară (manifest literar; doctrină estetică);
    
    Junimea şi junimismul – Titu Maiorescu;
    
    perioada interbelică – ideologii literare, elemente de estetică: modernism – E. Lovinescu; trad ionalism.
  6. 6. Autori canonici
    
    Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu
    
    Notă. Textele literare la prima vedere pot aparţine atât autorilor canonici, cât şi altor autori. Conform programei şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat nu implică studiul monografic al scriitorilor canonici.
2. B. LIMBĂ ŞI COMUNICARE
  
  Niveluri de constituire a mesajului Notă. Conţinuturile de mai jos vizează:
  
  aplicarea, în diverse situaţii de comunicare, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice;
  
  aplicarea cunoştinţelor de limbă, inclusiv cele dobândite în ciclul gimnazial, în exprimarea corectă şi în interpretarea textelor literare.
  
  Nivelul fonetic
  
  pronunţarea corectă a neologismelor; accentul, evitarea cacofoniei hipercorect itudinea
  
  Nivelul lexico-semantic
  
  variante lexicale câmpuri semantice
  
  derivate şi compuse, schimbarea categoriei gramaticale
  
  relaţii semantice (polisemie; sinonimie, antonomie, paronimie, omonimie), sensul corect al cuvintelor (neologismelor)
  
  elemente verbale ale comunicării (cuvinte, propoziţii, frază); unităţi frazeologice sensul cuvintelor în context; sens denotativ şi sens conotativ
  
  pleonasmul, tautologia, atracţia paronimică
  
  Nivelul morfosintactic
  
  forme flexionare ale părţilor de vorbire; valori expresive ale părţilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitoru lui
  
  elemente de acord gramatical; acordul prin atracţie, acordul logic
  
  elemente de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume/ adjective pronominale relative, adverbe relative) anacolutul; hipercorectitudinea
  
  Nivelul ortografic şi de punctuaţie
  
  norme ortografice şi de punctuaţie în constituirea mesajului scris
  
  rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise
  
  Nivelul stilistic
  
  calităţile generale şi particulare ale stilului (claritate, proprietate, precizie, concizie, corectitudine; varicţie stilistică, cursivitate, eufonie, oralitate etc.)
  
  stiluri funcţionale (definire, caracteristici, exerc ii aplicative/ redactarea unor texte)
  
  stil direct, stil indirect, stil indirect liber
  
  registre stilistice ale limbii (popular şi cult, scris şi oral; arhaic, regional, colocvial, argou, jargon)
  
  CONCEPTE OPERATIONALE
  
  '
  
  act, acţiune, aliteraţie, antiteză, artă poetică, autor, basm cult, câmp semantic, cititor, comedie, comic, comparaţie, compoziţie, conflict, construcţia subiectului (expoziţiune, conflict, intrigă, punct culminant, deznodământ), curent literar, dramaturgie, dramă, elemente ale situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context)/ funcţiile comunicării, enumeraţie, episod, epitet, eul liric, exclamaţie retorică, fantastic, ficţiune, figură de stil, final, imagine artistică, incipit, indicaţii scenice, interogaţie retorică, laitmotiv, lirism obiectiv/ subiectiv, metaforă, modalităţi de caracterizare a personajului literar, modernism, moduri de expunere (naraţiune, descriere, dialog, monolog), motiv literar, narator (tipuri), neomodernism, nuvelă (tipuri), oximoron, paralelism sintactic, personaj literar (tipuri), perspectivă narativă, poezie (tipuri), povestire, proză, realism, repetiţie, refren, relaţii temporale şi spaţiale, romantism, roman (tipuri), secvenţă narativă, secvenţă poetică, scenă, sens denotativ/ sensuri conotative, simetrie, simbol, simbolism, sincronism, sinestezie, stil direct/ indirect/ indirect Iiber, stil funcţional, tablou, temă, text literar/ nonliterar, titlu, tradiţionalism, tragic, prozodie (strofă, vers, măsură metrică, rimă, ritm), vorbire directă, vorbire indirectă.
  
  Notă! Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programele şcolare corespunzătoare.
  
  Conform Adreselor M.Ed.C. nr. 48.871/ 23 noiembrie 2005 şi nr. 31.641/ 3 mai 2006, începând cu anul şcolar 2006-2007, ,,respectarea normelor prevăzute în ediţia a li-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM2) este obligatorie[…] la examenele de bacalaureat, în cadrul cărora profesorii în cauză/ elevii vor da dovada cunoaşterii acestora, fiind evaluaţi ca atare”.
  
  MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
  
  SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
  
  LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ, Programa- BACALAUREAT –
  
  2007
  
  MAGYAR NYELV ES IRODALOM ERETTSEGIKOVTELMENENYRENDSZER-2007
  1. 1. A kovetelmenyek a kepessegekre, a kompetenciâkra, az alkalmazott ismeretekre irânyulnak az ervenyes tantervben megjelolt kepessegteroleteken.
    
    I. Kommunikâci6s kepessegek
    
    A tudatos nyelvi viselkedes kepessege;
    
    Az anyanyelv vâltozatainak szukebb es tâgabb kommunikâci6s kărben val6 sikeres hasznâlata; Konfliktuskezeles, velemenynyilvânîtâs, pârbeszedre val6 kepesseg;
    
    11-111. A szovegolvasâs es a torteneti lâtâs kepessegei
    
    Az irodalmi szovegnek mint nyelvi alkotâsnak a megragadâsa;
    
    A beszedm6dok, a szovegszervezodes, a nezopontok, az ertekszerkezet felismerese es ertelmezese;
    
    A szoveggel val6 viszony megteremtese, ertelmezesi szempontok megfogalmazâsa, hâtterismeretek mozg6sîtâsa, sajât olvasat letrehozâsa;
    
    Az erteklâtâs kepessege;
    
    A nyelvi kulturâlis hagyomânyok felismerese az frâsban es az olvasâsban; A hatâstorteneti tudat ervenyesftese az ertelmezesben;
    
    Kulturâlis tâjekozottsâg: kapcsolatteremtes az olvasott mUvek kăzott korszak, stflusirânyzat alapjân;
  2. 2. Reszletezett kimeneti kăvetelmenyek

I. Kommunikâci6s kepessegek

Kompetenciăk, kepessegek

Tartalmak

1. A kulonboz6 nyelvvaltozatok felismerese es hasznalata a kommunikacios helyzetnek

megfelel6en, az alapvaltozat, a koz- es irodalmi nyelv hasznalata sz6ban es irasban;
2. A szoveg, a szovegszerOseg felismerese es alkalmazasaa szăvegalkotasban;

G. Erveles sz6ban es irasban egy bizonyos allaspont mellett, megadott ternara, ervel6- meggy6z6 es ertekez6 szovegtfpusok felismerese;

4. A jelentes es stflus kapcsolatanak felismerese es alkalmazassa a mindennapi nyelvhasznalatban; a stilustalansagok/ stilustoresek felismerese a mindennapi nyelvhasznalatban; e
5. Helyesfrasi keszseg;

1. Alapismeretek a magyar nyelv eredeter6I, a

magyar nyelv valtozasar6I, a nyelvujftasr6I; retegzettseg es norma a nyelvhasznalatban; a

magyar nyelv fontosabb bels6 valtozatai;

a nyelvvaltozatok elter6 kifejezesi formai, tartalmi es magatartasbeli kovetelmenyei; nyelvi regiszterek; stilusretegek; stilusarnyalatok;
2. A szoveg szerkezete, felepitese,a szăvegegysegek, a szăvegăsszefOgges;a szoveg lentese: temahal6zat, tetelmondat, kulcsszavak; a szăveg es a kommunikaci6s folyamat

ăsszefOggese. Szovegtfpusok:elbeszel6, leir6, ervel6, ertekez6 szăvegek, publicisztikai szăvegek (hfr, tud6sftas, hirdetes);

G. Retorikai alapismeretek: az erveles technikaja, (deduktfv, induktfv erveles, a cafolat m6dszerei), a

beszed szerkezete;

Ervel6-megy6z6 szăvegtfpusok (intelem, predikaci6, răpirat, sz6noklat)

Ertekez6 szăvegek: a targyhoz val6 viszony, sz6kincs/terminol6gia, szovegszervez6 eljarasok, idezes, hivatkozas,

Ertekez6 szăvegtfpusok: ertekezes, tanulmany, essze;

4. Jelentestani ismeretek: hangalak es

lentes viszonya, jelhasznalati szabaly, motivalt es motivalatlan sz6alak, jelentesmez6, denotativ, konnotatfv jelentes;

stfluselem, stilushatas, alland6 es alkalmi stflusertek ;
5. helyesfrasi alapelvek; egybefras es kulănfras szabalyai; a tulajdonnevek frasanak a szabalyai; a kozpontozas szabalyai;

11-111. A szăvegolvasăs es a torteneti lătăs kepessegei

Kompetenciăk, kepessegek

Tartalmak

1. A szăveggel val6 viszony megteremtese,

ertelmezesi szempontok megfogalmazasa, hatterismeretek mozg6sftasa, sajat olvasat letrehozasa; az erteklatas kepessege;
2. A nyelvi/ kulturalis hagyomanyok felismerese az frasban es az olvasasban; tajekoz6das az irodalmi korszakokban es stflusokban.
3. A narraci6s eljarasok megragadasa a peldazatos, a torteneti targyu es az en elbeszelesekben; a peldazatos, a torteneti targyu es az en-elbeszelesek torteneti valtozatainak es kulturalis hatteruknek az osszekapcsolasa;
4. Narraci6s eljarasok a regenyben es az elbeszelesben: elbeszeles es tărtenet, elbeszelăi es szereplăi sz6Iamok, az elbeszeles idejenek es az elbeszelt idănek a megragadasa es ertelmezese;
5. Az elbeszelo formak jatekanak a elismerese es ertelmezese 20. szazadi mUvekben;
6. A kăzăssegi en beszedhelyzeteinek , a kozossegi en es vilagkep osszefuggeseinek a megragadasa;

1. Befogad6i nezăpont, esztetikai tapasztalat, esztetikai ertek;
2. Kulturalis emlekezet, kanon, kanonizaci6;irodalmi korszakok es stflusok;

3 Elbeszeles, tanftas; az elbeszeles ideje, az elbeszelt ido;

peldazatos elbeszeles a kozepkori irodalomban, legenda

barokk eposz, torteneti targyu mUballada, a tortenelmi regeny egy valtozata;

en-elbeszeles, levei, napl6, levelregeny; szentimentalista en-regeny, 20 szazadi en elbeszeles;

4. Elbeszeles es tortenet; metonimikus es metaforikus tortenetalakîtas; a folytonossag alakzatai: ok-okozatisag, idăbeli folytonossag; a megszakîtottsag alakzatai: elhallgatas, kihagyas, nezopontvaltas;

elbeszeloi es szereploi sz6Iamok: mindentud6, korlatozott tudasu, szereplăi elbeszelă;

egyenes beszed, fllggo beszed, szabad fllggo beszed;

az elbeszeles ideje, az elbeszelt idă: linearis kronologikus, mitikus, ki.ilso, belsă ido; elore-, visszautalas, emlekezes;

romantikus regeny es elbeszeles/novella; realista regeny es elbeszeles/novella; klasszikus

modern regeny es elbeszeles/novella;
5. Elbeszeloi modalitas, nyelvjatek; intertextualitas;
6. A kăzăssegi en; a kăzăssegi lîra valtozatai; nepdal, romantikus nepies dai;

a himnusz valtozatai;

7. Az imitaci6elv mOkodesenek felismerese; koltoszerep es imitaci6 ăsszefOggeseinek felismerese;
8. Ura es eredetiseg viszonyanak, a lirai en valtozatainak a megragadasa;
9. lntertextualis viszonyok felismerese es ertelmezese lirai szovegekben;

1O. A dramai mO elemeinek a felismerese, a dramavaltozatok kulturalis osszefUggesekbe helyezese;

a kozossegi 6da valtozatai;

7. lmitaci6, imitaci6elv; imitaci6 humanista, barokk, rokok6, klasszicista mOvekben;
8. lirai en, vershelyzet, beszedhelyzet;

szemelyesseg, szemelytelenseg, kozvetlenseg, kăzvetettseg;

allegorikussag, szimbolikussag, targyiassag;

romantikus lirai en: teremt6 zseni, latnok, hasonmas;

lirai en a klasszikus modernsegben: egyenisegkultusz, az en felnovesztese, az en hatterbe huz6dasa;

lirai en a keso modernsegben: az en megsokszoroz6dasa, onertelmezes;
9. lirai formak/szovegek emlekezete; idezes, rajatszas, utalas;

1O. dramai cselekmeny, konfliktus, dramai hos, beszedfajtak, konfliktusos, ketszintes drama; dramai koltemeny;

a cselekmeny, a konfliktus, a szerepl6/h6s atertelmezodese egy 20. szazadi drama.ban;

Kovetelmenyek – muismeret:

1. Kotelezo legalâbb 1 legenda, 1 eposz, 2 muballada, 6 regeny, 6 novella, 3 drama valamint 10 lirai alkotâs alapos ismerete a reszletezett kimeneti kovetelmenyeknek megfeleloen.
2. Kotelezo a felsorolt szerzok legalâbb egy muvenek ismerete : Ady Endre, Arany Janos, Babits Mihaly, Balassi Balint, Bezsenyi Daniel, Csokonai Vitez Mihaly, Dsida Jeno, Esterhazy Peter, J6kai M6r, J6zsef Attila, Kanyadi Sandor, Karman J6zsef, Katona J6zsef, Kosztolanyi Dezso, Krudy Gyula, Madach lmre, Mikszath Kalman, Mariez Zsigmond, Ottlik Geza, Orkeny Istvan, Janus Pannonius, Petofi Sandor, Pilinszky Janos, Szabo Lorinc, Tamasi Aron, Szilagyi Domokos, Vorosmarty Mihaly, Zrînyi Mikl6s, Weores Sandor

Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în

funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei/ profilului/ specializării.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU BACALAUREAT 2007

LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ

Richtlinien fiir die Abiturpriifung 2007 Deutsche Sprache und Literatur

Die Absolventen der Lyzeen mit deutscher Unterrichtssprache haben 1m Fach Deutsch eme schriftliche und eine miindliche Priifung abzulegen.
1. 1. Anforderungen
  
  Die Priiflinge sollen Făhigkeiten und Kenntnisse m den folgenden Anforderungsbereichen nachweisen konnen:
  - • Wissen, selbstăndiges Denken, Urteilsfăhigkeit und Darstellungsvermogen;
  - • Wiedergabe von Wissen und Sachverhalten aus einem abgegrenzten Gebiet im gelemten Zusammenhang, Beschreibung und Verwendung gelemter und geiibter Arbeitstechniken und Verfahrensweisen in einem wiederholenden Zusammenhang;
  - • Selbstăndiges Erklăren, Bearbeiten und Darstellen bekannter Sachverhalte, selbstăndiges Anwenden und Ubertragen des Gelemten aufvergleichbare neue Situationen und Sachverhalte.
  - • Verarbeiten komplexer Gegebenheiten mit dem Ziel, zu selbstăndigen Losungen, Begrundungen, Folgerungen, Deutungen und Wertungen zu gelangen;
  - • Lebensgefuhl der literarischen Epochen und Verstăndnis fur die Kunstauffassung der jeweiligen Epochen in literarischen oder freien Erorterungen miteinzubeziehen;
  - • Făhigkeit poetische und nicht poetische Texte zu analysieren sowie Sachverhalte und Probleme zu erortem;
  - • Făhigkeit zu aktuellen Themen der Gesellschaft sowie zum kulturellen Leben Stellung zu beziehen;
  - • Făhigkeit in literarischen Texten und Sachtexten Vergleiche zum Lebensgefuhl der Modeme anzustellen;
  - • Făhigkeit einige schriftliche Umgangs- und Kommunikationsformen (z.B.Bewerbung, Gesuch, Anzeige, Lebenslauf) zu verfassen;
  - • Făhigkeit gattungsspezifische Merkmalen zu identifizieren und dariiber hinaus Einblick in die Theorie der Gattungen (Novelle, Roman, Drama usw.) zu beweisen.
2. 2. Inhalte:
  1. a. Literatur:
    - • Aufklarung: Wesensziige und Menschenbild.
      
      G.E.Lessing als Vertreter der Aufklărung. Nathan der Weise.
    - • Sturm und Drang: Lebensgefuhl und Kunstauffassung anhand eines Werkes.
    - • Klassik: Lebensgefuhl, Kunstauffassung, Menschenbild.
      
      J.W. Goethe: Faust I, II (Ausziige).
    - • Romantik: Lebensgefuhl, Kunstauffassung und Menschenbild anhand eines Werkes.
    - • Realismus: Wesensziige und Problematik anhand eines Werkes.
    - • Modernes Drama: Problematik und Gestaltungselemente. G. Biichner, B.Brecht, Fr. Diirrenmatt
    - • Roman, Novelle und Kurzprosa des 20. Jahrhunderts: Problematik und Gestaltungselemente anhand eines Werkes.
    - • Lyrik: Strukturen und Themen von der Aufklărung bis zur Gegenwart.
  2. b. Gramm atik/Sprachbetrachtun g:
  Phonetik, Morphologie, Syntax, Wortschatz, Rechtschreibung, Zeichensetzung, Stilkunde. (verschiedene Ubungstypen, ggf. grammatikalische Analyse).
3. 3. Die schriftliche Priifung
  
  Die schriftliche Prtifung dauert drei Stunden, nachdem die Themen verteilt worden sind. Es werden mehrere Themen gestellt. A.lle sind verbindlich. Die Bewertungskriterien werden nach abgelaufener Prtifung bekannt gegeben.
  
  1n der schriftlichen Prtifung ist die Aufgabenstellung for alle anderen Profile als das pădagogische identisch gestaltet. Absolventen des pădagogischen Profils haben im zweiten Teil der schriftlichen Prtifung ein gesondertes Sprach- bzw. Grammatikthema zu bewăltigen. A.lle anderen Absolventen haben im zweiten Teil der schriftlichen Prtifung ein Gesuch, eine Bewerbung, eine Anzeige, einen Lebenslauf o. Ă. zu verfassen.
  
  Die Aufgabenarten in Literatur werden gemăB dem Lehrplan gestellt, d.h. dass den Prtiflingen unbekannte Texte vorgelegt werden anhand derer sie die oben genannten Fahigkeiten beweisen sollen. Bewertet wird:
  - • angemessene Behandlung des Themas
  - • strukturierte und differenzierte Argumentation
  - • Transfervermogen
  - • zweckmaBige Gliederung der Arbeit
  - • Beachtung der sprachlichen Normen
  - • ggf. Einteilen eines Satzgefoges, Bestimmen der Nebensătze, morpho – syntaktische Analyse ( nur for pădagogisches Profil)
  Die Bewertung erfolgt in der Punkteskala von 10 bis 100, die der Notenskala von 1 bis 10 entspricht. Die Ausgangsbenotung betragt 1O Punkte. Die Punkteanzahl pro Thema wird angegeben.
4. 4. Die miindliche Priifung
  
  Die miindliche Prtifung im Fach Deutsch unterzieht sich vom organisatorischen Standpunkt aus den allgemeinen Bestimmungen der Prtifungsordnung.
  
  Anforderungen:
  - • zusammenhăngende ĂuBerung zu einem gegebenen Thema;
  - • Prtifungsgesprăch iiber groBere fachliche Zusammenhănge;
  - • Textinterpretation;
    
    Bewertet wird :
  - • inhaltliche Qualităt des Priifungsgesprăches;
  - • Transfervermogen;
  - • sprachliche Bewăltigung der gestellten Aufgaben;

Die Abiturpriifung în den Spezialabteilungen des ăColegiul German Goethe" în Bukarest und des Theoretischen Lyzeums ăNikolaus Lenau" verlăuft gemă8 der genehmigten Priifungsordnung fiir Spezialabteilungen.

Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei/ profilului/ specializării.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU BACALAUREAT 2007 LIMBA ŞI LITERATURA CROATĂ

1. O usmenoj i pisanoj knjizevnosti ( uopce). Knjizevni rodovi ; Lirika ( pojam opcenito). Petar Preradovic -Rodu o jeziku ( oda – opei prikaz); S.S.Kranjcevic – Jseljenik ( elegija – apei prikaz); Hasanaginica ( narodna balada – knjizevni komentar). Epika ( pojam opcenito). Smrt Senjanina Jve ( epska pjesma- knjizevni komentar); lvana Brlic Mazuranic – Regoc ( bajka – opci prikaz); Slavko Kolar -Breza ( pripovijest – opci prikaz). Drama ( pojam opcenito). Marin Dr.zic -Novela od Stanca ( komedija – opci prikaz).
2. Diskurzivni knjizevni oblici ( pojam opcenito). Antun Gustav Matos ( zivot i knjizevni rad). Oko lobora ( putopis – opei prikaz).
3. Srednjovekovna knjizevnost ( najstariji hrvatski pisani spomenici). Bascanska placa ( apei prikaz).
4. Renesansa ( Hrvatska renesansa i njezina sredista: Dubrovnik, Split, Hvar, Zadar – glavni pisci i djela). Marko Marulic ( zivot i rad). Judita ( knjizevni komentar). Hanibal Lucie, Robinja (apei prikaz).Marin Dr.zic ( zivot i knjizevni rad). DundoMaroje ( opci prikaz).
5. Barok ( Hrvatski barok – katolicka obnova, knjizevni oblici i znacajke). Ivan Gundulic ( zivot i knjizevni rad). Osman ( apei prikaz).
6. Klasicizam i prosvetiteljstvo ( Pojam, trajanje i znacenje). Matija Antun Reljkovic,Satir (apei prikaz).Andrija Kacic Miocic, Razgovor ugodni ( opei prikaz).
7. Romantizam i ilirizam ( Hrvatski romantizam, hrvatski narodni preporod, ilirski pokret, ilirizam, glavni osnivaci ilirskog pokreta). Stanko Vraz, Otkud modre oei ( opci prikaz). Petar Preradovic ( zivot i knjizevni rad). Smrt smail – age Cengica ( knjizevni komentar).
8. Protorealizam ( Senoino doba). August Senoa ( zivot i knjizevni rad). Zlatarovo zlato( apei prikaz).
9. Realizam ( pojam opcenito). Ante Kovacic ( zivot i knjizevni rad), U registraturi ( knjizevni komentar). Josip Kozarac ( zivot i knjizevni rad), Mrtvi kapitali ( knjizevni komentar).
10. Moderna ( opcenito). A.G.Matos, 1909, Utjeha kose ( apei prikaz). Vladimir Nazar ( zivot i knjizevni rad), Suma spava ( apei prikaz).
11. Ekspresionizam ( opcenito). Miroslav Krleza ( zivot i knjizevni rad), Bitka kod Bistrice Lesne ( knjizevni komentar), Ceznja ( opci prikaz), Ivo Andric, Ex ponto ( apei prikaz). Tin Ujevic ( zivot i knjizevni rad), Svakidasnjajadikovka ( opci prikaz). Ivan Goran Kovacic ( zivot i knjizevni rad.) Jama ( knjizevni komentar). Dobrisa Cesaric ( zivot i knjizevni rad). Oblak; Vocka poslije kise ( apei prikaz). Ranko Marinkovic ( zivot i knjizevni rad). Ruke; U znaku vage ( pripovijetka – apei prikaz).

Literatura: udzbenici koji se koriste u skolama s nastavnim hrvatskim jezikom.

Opaske : nastavni program je namjenjen apsolventima gimnazije s nastavnim hrvatskim. jezikom Ispit je pismeni i usmeni, u skladu s programam. Pismeni radovi se ocenjuju od 10 do 100 bodova a ispit traje 3 sata.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONA'L DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT LIMBA ŞI LITERATURA SÂRBĂ

I. Sadrzaj programa srpskog jezika i knjiievnosti
1. 1. Narodna kniizevnost( Narodne pesme, pripovetke, krace narodne umotvorine).
  
  Lirske pesme. Podela ( poslenicke, mitoloske, obredne, prigodne, ljubavne, saljive).
  
  Lirsko – epske pesme. ( Hasanaginica ).
  
  Epske pesme. ( Zidanje Skadra, Car Lazar i carica Milica, Marko pije uz ramazan vino, Starina Novak i knez Bogosav; Pocetak bune protiv dahija).
  
  Pripovetke. ( U cara Trojana kozje usi, Eroi Turcin).
2. 2. Strednjovekovna knjizevnost: Sveti Sava: Zivot i prosvetiteljsko delo; Dositej Obradovic: Zivot i prosvetiteljsko delo.
3. 3. Knjizevnost doba romantizma;Vuk Stefanovic Karadzic. Rad na reformi knjizevnog jezika i pravopisa. Rad na sakupljanju narodnih umotvorina; Petar Petrovic Njegos. Zivot i pesnicko delo ( Gorski vijenac – opsti prikaz); Branko Radicevic ( Dacki rastanak, Kad mlidijah umreti – knjizevni komentar); Dura Jaksic ( Na Liparu – knjizevni komentar); Jovan Jovanovic Zmaj ( Duliei, Duliei uveoci – opsti prikaz); Laza Kostic ( Santa Maria della Salute – knjizevni komentar);
4. 4. Realizam: Laza Lazarevic ( Sve ce to narod pozlatiti – knjizevni komentar); Vojislav Ilic ( U poznu jesen, Grm – knjizevni komentar); Radoje Domanovic ( Danga – knjizevni komentar): Aleksa Santic ( Mi znamo sudbu -knjizevni komentar);
5. 5. Novi realizam: Borisav Stankovic ( Necista krv – opsti prikaz); Petar Kocic ( Jazavac pred sudom – opsti prikaz ); Branislav Nusic ( Gospoda ministarka- knjizevni komentar).
6. 6. Moderna poezija: Jovan Ducic ( Morska vrba – knjizevni komentar); Milan Rakic (Dolap, Na Gazi Mestanu – knjizevni komentar).
7. 7. KnUzevnost XX– 02:veka: Ivo Andri6 ( Most na Zepi – k:njizevni komentar, Na Drini 6uprija – opsti prikaz ); Milos Cmjanski ( Seobe – opsti prikaz); Desanka Maksimovi6 ( Strepnja, Krvava bajka – k:njizevni komentar); Veljko Petrovi6 ( Ratar – k:njizevni komentar); Branko Copie ( Basta sljezove boje – k:njizevni komentar); Dobrica Cosi6 ( Koreni – opsti prikaz); Stevan Raickovi6 ( Kamena uspavanka – k:njizevni komentar); Vasko Popa ( Patka-knjizevni komentar).
  
  Napomene : Kandidati Filoloskog smera poglavlja iz udzbenika za VIII razred analiza.
  
  ce naknadno spremiti slede6a Recnik. Sintaksa. Morfoloska
  
  Glavni ciljevi i zadaci nastave srpskog jezika i knjizevnosti:
  - • raspoznavanj e etapa u izradi pismenih sastava;
  - • primenjivanje teorijskih stecenih znanja na casovima teorije knjizevnosti;
  - • raspoznavanje osobenosti knjizevnih pravaca;
  - • raspoznavanje i obrazlozenje stilskih razlika u pismenom izrazavanju;
  - • poznavanje imena knjizevnih likova, njihovog mesta i uloge u knjizevnim delima;
  - • postovanje normi knjizevnog jezika prilikom pismenog izrazavanja;
  - • elaboracija knjizevnog komentara, karakterizacije knjizevnih likova, komparativno prikazivanje dva knjizevna dela, dva pisca ili dva knjizevna perioda, sintezu knjizevne delatnosti pojedinih pisaca;
  - • argumentovanje poznavanja osnovnih knjizevnoteorijskih pojmova.

Literatura:

Srpski jezik i knjizevnost, IX razred, 2006. Srpski jezik i knjizevnost, X razred, 2006. Srpska knjizevnost, XI razred, 1997.

Srpska knjizevnost, XII razred, 1995.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA

PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007

LIMBA ŞI LITERATURA SLOVACĂ

SLOVENSKY JAZYK A LITERATURA

Pre realny a slovenskym:

I. Slovenskă literatura

humanitny smer lycei s vyucovacim jazykom

1. Text. Vseobecnosti
- – prvky komunikacnej situacie (vysielatel’, prijfmatel’, sprava, k6d, kontext);
- – funkcie komunikacie
- – literarny / neliterarny text
- – text a kontext
- – temy a literarne motfvy
- – literatura a ine druhy umenia
2. Proza
1. a) epicka proza
  
  vysvetlenie pojmov; vyvoj a typologia (romanticka, realisticka a fantasticka proza)
2. b) epicke zanre (umela rozpravka, povest’, novela, historicka, fantasticka; psychologicka; roman klasicky, sucasny; roman do druhej svetovej vojne.
3. c) struktura epickeho textu
  - – zlozky epickeho textu (autor, rozpravac, postavy, citatei’)
  - – druhy rozpravaca v epickom texte (vseveduci rozpravac, postava – rozpravac, oko kamery; rozpravanie v 1. a 3. osobe
  - – kompozfcia epickeho diela; dej, konflikt, fazy deja, ramcove rozpravanie,
  - – postavy
  - – druhy postav (hlavne, vydl’ajsie, epizodicke; charaktery, postavy typ; spâsoby charakterizovania postavy).
4. d) jazyk epickeho diela
  - – spâsoby rozpravania: rozpravanie, dialog, opis
  - – rec postav, priama a nepriama rec, polopriama rec.
3. Poezia
1. a) vysvetlenie termfnu; rozvoj (barokova, klasicisticka, romanticka, realisticka; symbolizmus, modernizmus) typologia (lyricka a epicka poezia)
2. b) struktura lyrickeho diela
  - – komunikacia v băsnickom texte (lyricky subjekt; vzfah autor – lyricky subjekt)
3. c) jazyk lyrickeho diela
  - – charakteristiky umeleckeho jazyka (sugestfvnosf, expresfvnosf, atd’)
  - – băsnickă obrazotvornosf
  - – umelecke prostriedky (enumeracia, antiteza, synkretizmus, opakovanie, refrenovitosf, recnfcka otăzka, recnîcke zvolanie, epiteton, metafora
  - – vers, sloha, vol’ny vers, metricky rozmer, rym, rytmus.
4. Drama
1. a) vysvetlenie pojmu
2. b) zănre (komedia, tragedia, cinohra)
3. c) struktura dramatickeho textu
  - – kompozfcia dramatickeho textu: vystup, scena, obraz, replika, scenicke poznamky, dramaticka postava, spâsoby charakterizovania
4. d) jazyk drămy; expresfvnosf v dramatickom texte, osobitosti, vystavby dialogu v dramatickom texte; monolog.
  - – jazyk postav ako spâsob charakterizovania dramatickeho diela
5. Literarne obdobie
- – klasicizmus
- – romantizmus
- – realizmus
- – medzivojnove obdobie
6. Kanonicki autori:

Hugolin Gavlovic (Valasska skola). J. I. Bajza (Rene mladenca prfhody a skusenosti). Jan Kollar (Slavy dcera). Jan Holly (Svătopluk, Selanky). Andrej Slădkovic (Marina, Detvan). Samo Chalupka (Mor ho!). Janko Krăl’ (Zakliata panna). Jan Botto (Smrf Jănosfkova). J. M. Hurban (Olejkar). P. O. Hviezdoslav (Krvave sonety, Hăjnikova zena). M. Kukucin (Neprebudeny). B. Slancikova Timrava (Tapăkovci). J. Gregor Tajovsky (Statky zmătky, Mamka Pâstkova) I. Krasko (Otcova rol'a ). J. Jesensky (Vyhnali ma). I. N. Jege (Adam Sangala). Hronsky (Jozef Mak). M. Urban (Zivy bic). Fr. Svantner – (Malka). M. Figuli – (Tri gastanove kone). J. Kostra – (Peniaztek). M. Rufus – (Vyjdi z lesa klcuj zem). Frantisek Hecko – (Cervane vino) V. Sikula – (S Rozarkou). Slovenska literatura v Rumunsku.

li. Jazyk a komunikacia

-uplatnenie pravopisnych, ortoepickych, interpunkcnych, morfologicko syntaktickych noriem

– vhodne pouzîvanie lexikălno-sematickych jednotiek
– hlaskoslovie
- – rytmicky zakon hlasky
- – delenie hlasok
- – znelostna asimilacia

III. Lexikol6gia
- – năuka, tvorenie slav, slovo, synonymă, antonymă, homonymă
- – triedenie slovnej zăsoby
- – frazeologia a vyznam slav
IV. Morfologia
- – slovne druhy
- – ohybne a neohybne
- – plnovyznamove, neplnovyznamove
- – gramaticke kateg6rie slovesnych druhov
- – skloriovanie a casovanie
V. Syntax
- – vetne cleny: hlavne a vedl’ajsie
- – veta a suvetie
- – pravopis a interpunkcia
VI. Stylistika
- – styly
- – funkcne texty

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

LIMBA ŞI LITERATURA TURCĂ (PROFIL TEOLOGIC ŞI PEDAGOGIC)

I –OKUMA-ANLAMA

-Bir olay yaz1s1rn anlaml1 bir şekilde okuyabilme,

-Hikâye tUrUnUn ozeliklerini kavrayabilme,

-Metin ic;inde cUmleyi tarnyabilme,

-Bir manzumeyi ozeliklerine gore okuyabilme,

-Manzume ile dUzyaz1 arasindaki fark1 kavrayabilme,

-Paragraf ve paragraftaki dUşUnceyi kavrayabilme,

-Bir şiiri vurgu ve tonlamaya dikkat ederek okuyabilmek,

-Bir şiirin şekil ve anlam ozelliklerini kavrayabilme,

-Olay yaz1lannda sebep-sonuc; ilişkisini kavrayabilmek,

-Olay yaz1lanrn meydana getiren unsurlan kavrayabilme(yer,zaman,olay ve kişiler)

-Sevilen bir şiiri ezberlemeyebilme,

-Olay yaz1lan ile fikir yaz1lan arasindaki fark1 kavrayabilme,

-Bir metnin yard1mc1 fikirlerini ve ana fikrini bulabilme,

-Plân ve plânin yararlanrn kavrayabilmek,

-Bir metindeki olaylan karş1laşt1rarak benzer ve farkl1 yanlan kavrayabilme,

-Anlama etkinliklerini kavrayabilme (dinleme,okuma,gozlem…)

-Okunan bir yaz1daki sebep-sonuc; ilişkilerini kavrayabilme,

-Bir metnin dii ve anlat1m(UslUp) ozelliklerini kavrayabilme,

-Bir manzumenin ana temas1ni kavrayabilme,

-SozlU ve yaz1l1 ifade arasindaki benzer ve farklll1klan kavrayabilme.

Il-ANLATIM

A) SOZLU ANLATIM B) YAZILI ANLATIM

-Dogru ve dUzgUn konuşabilmek,

-TUrkc;e derslerindeki her tUrlU faaliyetlere kat1labilmek ve vanlan sonuc;lan anlatabilmek ve ac;1klayabilmek, yazabilmek, yazabilmek,

-Bir tart1şmaya kat1labilmek,

-GorUlen veya yaşanan olaylarla ilgili duygu ve dUşUncelerini anlat1p,yazabilmek,

-Atasozlerini,ozdeyişleri ve deyimleri ac;1klayabilmek,

-c;evrenin dogal, toplumsal ve ekonomik olaylanrn anlat1p yazabilmek,

-dzel mektup,iş mektubu,dilekc;e ve telegraf yazabilmek,

-Paragraflardaki dUşUnceleri ac;iklayabilmek,

-Olay veya kişi tasvirleri yapabilmek (sozlU ve yaz1II),

-Topluluk karş1sinda ac;1ş konuşmas1, kaparnş konuşmas1 yapabilmek,

-Yaz1lanrn uygun bir plâna gore geliştirebilmek,

-Okuduklanndan notlar alabilmek,

-Konuşmalanni uygun bir plâna gore geliştirebilmek,

-Kompozisyon c;eşitlerini (yaz1h ve sozlU kompozisyon) kavrayabilmek,

-Bir fikir yaz1s1 yazabilmek.

III – DiL BiLGiSi(GRAMER) KONULARI

A) SES BiLGiSi

-TUrkc;e'deki sesii ve sessiz harfleri tarnyabilmek,

-BUyUk Uniu uyumu kurahrn kavrayabilmek,

-KUc;Uk Uniu uyumu kuralm1 kavrayabilmek,

-0nsUzlerin benzeşmesi kurallrn kavrayabilmek,

-0nlU dUşmesi kurallrn kavrayabilmek,

-SUreksiz sert UnsUzlerin yumuşamas1 kuralm1 kavrayabilmek,

-TUrkc;e'de başta ve sonda bulunmayan UnsUzleri tarnyabilmek,

-Seslerin birleşmesini,hece ve hece c;eşitlerini kavrayabilmek.
B) KELiME BiLGiSi

-TUrkc;e'deki kelime tUrlerini kavrayabilmek isimler ve isimlerin yap1lan,

isim tamlamalan, isimlerin c;eşitleri

s1fatlar ve s1fatlann yap1lan, s1fatlann c;eşitleri

s1fat tamlamalan,

zamirler ve zamirlerin yap1lan, zamirlerin c;eşitleri,

zarflar ve zarflann yap1lan, zarflann c;eşitleri,

fiiller ve fiillerin yap1lan, fiillerde kip,zaman ve kişi, yap1lanna gore fiiler, edatlar

baglac;la r, Unlemler.
C) CUMLE BiLGiSi

-Anlamlanna gore cUmle c;eşitlerini kavrayabilmek olumlu cUmleler,

olumsuz cUmleler, soru cUmleleri, Unlem cUmleleri, şart cUmleleri.

-Yap1lanna gore cUmle tUrlerini kavrayabilmek

basit cUmle, bileşik cUmle, s1rall cUmle, bagi! cUmle,

s1rall-bagll cUmle.

CUmlenin ogelerini kavrayabilmek. ozne

yUklem

zarf tUmleci dolayll tUmlec; belirtili nesne belirtisiz nesne
D) ANLAM BiLGiSi

-TUrkc;e kelimelerin anlam ozelliklerini kavrayabilmek Kelimelerin gerc;ek anlam1,

Kelimelerin mecaz anlam1, Kelimelerin terim anlam1, Kelimelerin deyim anlam1, Z1t anlaml1 kelimeler,

Eş anlaml1 kelimeler.
E) YAPI BiLGiSi EKLER

Yap1m ekleri

c_;:ekim ekleri(isim ve fiii c;ekim ekleri) Basit kelime

TUremiş kelime Bileşik kelime
F) EDEBÎ BiLGiLER

-Yaz1 tUrlerini kavrayabilmek. Roman ve roman c;eşitleri Hikâye

Masai

Tiyatro ve c;eşitleri, Destan,

Şiir ve şiir c;eşitleri, Gezi yaz1lan, Nutuk

Makale F1kra, Sohbet

-Edebiyat1nin tanim1 ve konusu

-TOrk edebiyatl'nm devirleri

-Edebiyatta ifade tarzlan(SozlO ifade-Yaz1II ifade)

-Şiirle ilgili bilgiler,

Soz sanatlan(Benzetme,mObalaga,TenâsOb…)

-Halk edebiyat1 ve ozellikleri,

-Halk edebiyat1 naz1m şekilleri

-Klâsik TOrk edebiyat1 ve ozellikleri
G) iMLA VE NOKTALAMA

-BOyOk harflerin imlas1

-6zel isimlerin imlas1,

-Eklerin imlas1,

-Yabanci kelimelerin imlâs1, Nokta

VirgOI Noktal1 virgOI T1rnak işareti iki nokta Soru işareti Onlem işareti

NOT 1 Mecidiye Kemal AtatOrk ilahiyat ve Pedagoji Lisesi'nde TOrkiye Cumhuriyeti Millî Egitim Bakanllg1 tarafmdan oluşturulan komisyon taraf1ndan yaz1lan ders kitaplan okutulmaktad1r.

2 Okulumuzda teoloji ve pedagoji bolOmlerde ayni mOfredat program1 uygulanmaktad1r.

Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei/ profilului/ specializării.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA EXAMENULUI NAŢIONAL DE BACALAUREAT – 2007 LA LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂ

– PENTRU PROFIL REAL ŞI PEDAGOGIC –
1. I. JIITEPATYPA- LITERATURA
  1. 1. I. II. KoTJrnpeBCbKHH – rroeMa E1-wioa i rr1cca HamaJZKa IloJZmaeKa
  2. 2. r. KBiTKa – OcHOB15IHeHK0 – rrpe,n:cTaBHHK ceHTHMeHTaJii3MY i 0ITHC0B0ro pearii3MY – rroBiCTb Mapyc51,
  3. 3. PmBHTOK 6attKH B I-iî ITOJIOBHHÎ 19 CT.: €BreH fpe6iHKa i II. fyJiaK – ApTeMOBCbKHH – BeâMe:J1Cuu cyâ, Ilm-t ma Co6aKa
  4. 4. T. r. IlleB”IeHKO – I. PaHH5I TBOp"IÎCTb
    - – 6aria,[(H
    - – rroeMa Kamepw-ta
      
      ÎCTO)JH"IHa rroeMa I'auâaMaKU i icTO)JH”IHi Biprni JIÎ)JH”IHÎ Biprni-l{yMKa, Ilepe6e1–tâ51,, Ha ei'•-t1–ty naM51,mb Kom]l51,peecbKOMY, l{o Ornoe5l1–te1–tKa.
      1. II- iîrrepio.n: rnop"IocTi IlleB"IeHKa:
        
        IIocJiaHH5I I MepmeuM, i :JICUBUM ..., KaeKa3, Co1–t, rroeMH
        
        HauMUtJKa, Coea, Biprn 3anoeim
      2. III- iîrrepio.n: rnop"IocTi IlleB"IeHKa:
        
        HeeillbHUtJa noe3i5/,. 33aXaJI5.[BHi KHH)KKH. MoTHBH rroe3iH rrep10,n:y 3acJiaHH5I
      3. IV- iîrrepio.n:TBOp"IocTi IlleB"IeHKa: rroeMH Mapi51,, Heopimu
      IlCaJIMH
      
      . .
      
      Jll)JH"IHl Bl)Jilll.
  5. 5. TBop”IiCTb II. MttpHoro, poMaH Xi6a peeymb eoJZu, 51,K 51,cJZa noe1–ti?
  6. 6. TBop”IiCTb M. BoB”IKa: 11–tcmumymKa, K03atJKa, KapMeJZT-OK
  7. 7. TBO)J”IÎCTb JI. fJii6oBa: 6attKH i JIÎ)JH”IHÎ Biprni
  8. 8. I. He"Iyiî – JieBHU,bKHH: MuKoJZa l{:J1Cep51,, Kauâameea ciM 5l
  9. 9. I. 5[.
    - – Il)J030Bi TB0pH: EoaKo1–tcmpiKmop, EopucJZa6 CMi€mbC51,,
  10. 10. JI. YKpalHKa – rroeTH"IHa TBO)J"IiCTb
    - – ,n:paMa Hicoea nirn51,
  11. 11. M. Kou,106ttHCbKHH, TBOJJ”IÎCTb: 11–tmepMeiţiţo
  12. 12. B. CTeqiaHHK, TBOJJ"IÎCTb: Hoeu1–ta
  13. 13. O. Ko6ttJI5IHCbKa, TB0JJH : 3eMJZ5/,, Y 1–teâill1-0 pa1–to 3iJlJl51, Konana
  14. 14. O. OJiecb, TBOp”IiCTb – JiipttKa
  15. 15. M. BopOHHH, TBO)J”IiCTb – Jii)JHKa
  16. 16. II. Ttt”IHHa, 36ipKa CoT–mtJ1–ti Knap1–temu
  17. 17. B. Coc10pa, iHTHMHa Jiipmrn
  18. 18. OJI. ,[l,OB)KeHKO, TBOp1IiCTb – ]aqapoem-ta /Ierna
  19. 19. OJiecb foH1:1ap, poMaH Co6op
  20. 20. ,[l,MHTpo IlaBJIH1:IKO, JiipHKa
  21. 21. JiiHa KocTeHKO, JiipHKa
  22. 22. IBaH ,[1,pa1:1, JiipHKa
  23. 23. BopHc OJiiHHHK, JiipHKa
  24. 24. YKpai:HCbKa JiiTepaTypa B PyMyHii: – rroe3iH i rrpma
  25. 25. TeopiH JiiTepaTypH:
    
    CTPYKTypa mTepaTypHoro rnopy
    
    . .
    
    CTHJI1CTH1:IH1 3BOpOTH
    
    . . .
    
    JI1TepaTypH1 BH.ll:H 1 )KaHpH
  26. 26. Pe,n:aryBaHHH JIHCTa
  27. 27. Pe,n:aryBaHHH 3arrporneHHH
2. II. fPAMATIIKA- GRAMATICA
  1. 1. oHeTHKa:
  2. 2. JieKCHKa:
    
    Y Kpai:HCbKHH ampaBiT foJIOCHi
    
    IlpHroJIOCHi CKJia,n:, HaTOJIOC AIIOCTPOQ)
    
    Ilo,I1.BO€HHH rrpIIToJiocHHX
    
    IloM1HKIIIeHH5[ rrpHrOJIOCHHX
    
    HeHaroJiorneHi e/H
    
    OcHOBHHH CJIOBHHKOBHH Q)OH.ll: OMOHiMH
    
    CHHOHiMH AHTOHiMH
    
    IIapoHiMH
  3. 3. By,n:oBa CJIOBa: KopiHb, rrpe
  4. 4. Mop
    - – qaCTHHH MOBH:
      
      . . ~ ·- lMeHHHK 1 Horo KaTeropn
      
      • ._,. •u
      
      rrpHKMeTHHK 1 Horo KaTeropn 1:IHCJiiBHHK i ăoro KaTeropii: 3aHMeHHHK i ăoro KaTeropii:
    - –
      
      • • ._,. •u
      
      ,Il.1€CJIOBO 1 Horo KaTeropn
      
      ,Il.1€IIpHKMeTHHK
      
      . .
      
      .ll:1€IIpHCJI1BHHK
  5. 5. IlpHCJIÎBHHK
  6. 6. IIpttiî:MeHHHK
  7. 7. lfacTKa
  8. 8. CrroJiyqHHK
  9. 9. BHryK
    
    1O. CttHTaKcHc rrpocToro pe"IeHH5r
    
    11. CttHTaKcHc CKJia,n:Horo pe"IeHmr
3. III. )J;IIT.5I1IA JIITEPATYPA- LITERATURĂ PENTRU COPII
  
  – PROFIL PEDAGOGIC –
  1. 1. T. IlleB"IeHKo: Oii âi6poeo, meM1-tuii za,o I CaâoK euumeeuii K0fl0 xamu, I 30flomoi; i âopozoY
  2. 2. JI. f Jii6oB: 6aiî:KH, 3ara,n:KH, Bi,n:ra,n:KH
  3. 3. M. BoB"IOK: !{ea cu1-tu, I'opnu1-ta
  4. 4. I. Ollieeiţb, KpaCHe nuca1-t1-t5l, Huc MuKuma, Kollu u,e 3eipi zoeopu!lu, JlpiMmomb cella, J{ueyea!laCb 3UMa
  5. 5. M. Kou;io6HHCbKHiî:: Jl!lUHKa, MalleHbKUii zpituHUK, Xapumm5l
  6. 6. JI. YKpai:HKa: U:HKJI Y âum5ltJOMY Kpy3i (MaMo, iâe e;JK;e 3UMa), Tuma MopcbKa
  7. 7. M. PHJibCbKHiî:: IlicH5l npo tuK0llY
  8. 8. II. fpa6oBChKHiî:: BecH5lHKa
  9. 9. M. BopoHniî:: C1-ti;JK;UHKU

1 O. IT. Ttt"IHHa: A 5l y zaii xoâUJla, Xop flicoeux 03ei1-totJKie

11. B. Coc10pa: 3uMa, H106mo eeCHy
12. B. fpiH”IeHKO: OITOBi,n:aHH5[
13. M. CTeJibMax: Biprni .l(JI5.r ,n:iTeiî:
14. O. OJiech: Ha pi3âeo zopumb 5lllUHKa

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

Matematica Programa de bacalaureat-2007

Ml- specializarea matern atică-informatică

I. Statutul disciplinei

Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.
II. Competenţe de evaluat
1. 1. Folosirea corectă a terminologiei specifice matematicii în contexte variate de aplicare
2. 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
3. 3. Utilizarea corectă a algoritmilor matematici şi a raţionamentelor în rezolvarea de probleme cu diferite grade de dificultate
4. 4. Exprimarea şi redactarea corectă şi coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme
5. 5. Analiza unei situaţii problematice şi determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea concluziei
6. 6. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de definire a problemei sau prin îmbunătăţirea sau generalizarea algoritmilor
  
  În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
  
  III . Conţinuturi
  
  Clasa a IX-a
  
  Algebră.
  
  Geometrie şi trigonometrie .
  
  Clasa a X-a
  
  Algebră: Progresii. Funcţii. Polinoame. Elemente de combinatorică. Medii; dispersia. Operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment.
  
  Elemente de geometrie în plan şi în spaţiu: Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a adunării, a scăderii numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real. Numere complexe sub formă trigonometrică; produsul; puterea (formula lui Moivre); rădăcinile de ordinul n ale unităţii; interpretarea geometrică a înmulţirii numerelor complexe sub formă trigonometrică; aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie.
  
  Produsul scalar a doi vectori în plan şi în spaţiu-condiţii de perpendicularitate. Determinarea distanţelor, ariilor sau a volumelor folosind calculul sintetic sau vectorial.
  
  Clasa a XI-a
  
  Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică. (Nu se cer elemente de programare liniară ) .
  
  Elemente de analiză matematică: (Nu se cer marginile unei mulţimi şi diferenţiala).
  
  Clasa a XII-a
  
  Elemente de algebră . (Nu se cer relaţii de echivalenţă, partiţii şi subinele).
  
  Elemente de analiză matematică .
  
  Notă.
  
  Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA EXAMENULUI DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
  
  MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
  
  SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
  
  Matematica Programa de bacalaureat-2007
  
  Ml-specializările: ştiinţe ale naturii, electronică şi automatizări, electrotehnic, telecomunicaţii, mecanic, lucrări publice-construcţii, textile, pielărie
  1. I. Statutul disciplinei
    
    Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.
  2. II. Competenţe de evaluat
    1. 1. Folosirea corectă a terminologiei specifice matematicii în contexte variate de aplicare
    2. 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
    3. 3. Utilizarea corectă a algoritmilor matematici şi a raţionamentelor în rezolvarea de probleme cu diferite grade de dificultate
    4. 4. Exprimarea şi redactarea corectă şi coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme
    5. 5. Analiza unei situaţii problematice şi determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea concluziei
    6. 6. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de definire a problemei sau prin îmbunătăţirea sau generalizarea algoritmilor
      
      În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
      
      Algebră.
      
      Geometrie şi trigonometrie.
  3. III. Conţinuturi Clasa a IX-a
    
    Clasa a X-a
    
    Algebră: Progresii. Funcţii. Polinoame. Elemente de combinatorică. Medii; dispersia. Operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment.
    
    Elemente de geometrie în plan şi în spaţiu: Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a adunării, a scăderii numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real. Numere complexe sub formă trigonometrică; produsul; puterea (formula lui Moivre); rădăcinile de ordinul n ale unităţii. Produsul scalar a doi vectori în plan şi în spaţiu-condiţii de perpendicularitate. Determinarea distanţelor, ariilor sau a volumelor folosind calculul sintetic sau vectorial.
    
    Clasa a XI-a
    
    Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică . (Nu se cer elemente de programare liniară ) .
    
    Elemente de analiză matematică: (Nu se cer marginile unei mulţimi şi diferenţiala).
    
    Clasa a XII-a Elemente de algebră: (Nu se cer relaţii de echivalenţă, partiţii). Elemente de analiză matematică.
    
    Notă.
    
    Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA EXAMENULUI DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
    
    MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
    
    SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
    
    Programa de bacalaureat -2007 Matematica
    
    M2- specializările: ştiinţe sociale, chimie industrială, protecţia mediului, silvic şi prelucrarea lemnului, agricol, veterinar, agromontan, industrie alimentară, turism şi alimentaţie publică, economic, administrativ, poştă, arhitectură, arte ambientale şi design, ştiinţe sociale
    1. I. Statutul disciplinei .
      
      Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.
    2. II. Competenţe de evaluat
      1. 1. Identificarea corectă a unor date matematice şi interpretarea în funcţie de contextul în care au fost definite.
      2. 2. Descoperirea (alegerea) algoritmilor optimi care permit prelucrarea datelor matematice.
      3. 3. Utilizarea algoritmilor şi a raţionamentelor pentru rezolvarea unor probleme teoretice şi practice.
      4. 4. Exprimarea cu ajutorul datelor matematice a unor situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora
      5. 5. Interpretarea rezultatelor unor acţiuni concrete exprimabile matematic
        
        În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
        
        Algebră. Geometrie.
    3. III. Conţinuturi Clasa a IX-a
    Clasa a X-a
    
    Calcul numeric şi elemente de matematici financiare. Progresii.
    
    Funcţii.
    
    Metode de numărare.
    
    Elemente de probabilităţi şi statistică.
    
    Clasa a XI-a
    
    Elemente de calcul matriceal şi sisteme liniare. Elemente de analiză matematică.
    
    Clasa a XII-a
    
    Elemente de algebră .
    
    Elemente de analiză matematică.
    
    Notă.
    
    Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA EXAMENULUI DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
    
    MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
    
    Programa de bacalaureat -2007
    
    MATEMATICĂ M3-toate specializările
    1. I. Statutul disciplinei .
      
      Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus
      
      -proba f.
    2. II. Competenţe de evaluat
      1. 1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate
      2. 2. Interpretarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunţuri matematice
      3. 3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
      4. 4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
      5. 5. Analiza de unei situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor
        
        În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
    3. III. Conţinuturi Clasa a IX-a
    Algebră.
    
    Geometrie.
    
    Clasa a X-a
    
    Calcul numeric aplicat . Elemente de combinatorică . Funcţii, ecuaţii şi inecuaţii. Geometrie
    
    Clasa a XI-a
    
    Calcul matriceal şi sisteme liniare Elemente de geometrie
    
    Elemente de statistică şi probabilităţi
    
    Clasa a XII-a
    
    Notă.
    
    Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA EXAMENUL Ul DE BACALAUREAT , avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
    
    MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII
    
    SERVICIUL NATIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
    
    '
    
    PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU ISTORIA ROMÂNILOR BACALAUREAT 2007
    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
      
      În cadrul examenului de bacalaureat 2007, Istoria românilor are statut de disciplină opţională. Istoria românilor poate fi aleasă la proba D, la proba E sau la proba F, în funcţie de filiera şi profilul liceului absolvit.
      
      Proba de examen la Istoria românilor este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
      
      li. COMPETENTE DE EVALUAT
      
      '
      1. 1. înţelegerea unor noţiuni/ concepte istorice:
        
        • utilizarea, în contexte noi, a noţiunilor/ a conceptelor istorice, menţionate în curriculum;
        
        • corelarea unor noţiuni/ concepte cu fapte istorice;
      2. 2. utilizarea limbajului istoric adecvat în prezentarea şi analizarea faptelor istorice;
      3. 3. plasarea faptelor istorice în timp şi în spaţiu:
        
        • recunoaşterea apartenenţei unui eveniment/ proces la o epocă istorică şi la un spaţiu istoric;
      4. 4. operarea cu informaţii provenite din surse istorice scrise:
        
        • recunoaşterea, compararea şi analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice scrise;
        
        • compararea unor opinii diferite despre acelaşi fapt istoric;
      5. 5. analizarea schimbărilor în societate:
        
        • stabilirea şi prezentarea unor asemănări/ deosebiri între fapte istorice;
        
        • recunoaşterea şi prezentarea unor schimbări intervenite în societate şi a diversităţii surselor schimbării;
        
        • analizarea unui fapt istoric din perspectiva modificărilor pe care le generează asupra societăţii;
        
        • stabilirea şi prezentarea relaţiei de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/ între faptele istorice.
    1. III. TEME
      1. 1. De la geneza etnică la geneza statală
        
        1.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: etnogeneză
        
        teorie istoriografică, tradiţie istorică
        
        1.2 Conţinuturi:
        
        Civilizaţia şi istoria daco-geţilor Trăsăturile civilizaţiei romane în Dacia
        
        Etnogeneza românească: semnificaţia sintezei
        
        Constituirea statelor medievale: Transilvania, Ţara Românească {Ungro-Vlahia), Moldova, Dobrogea
      2. 2. Civilizaţia românească în context european, secolele al XV-iea – al XVII-iea
        
        2.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        autonomie, vasalitate, suzeranitate, independenţă, principat influenţe bizantine, influenţe occidentale, sinteză culturală "feudalismul românesc", "politica de cruciadă"
        
        2.2 Conţinuturi:
        
        Lumea rurală
        
        Oraşe şi târguri. Cultura urbană
        
        Biserica şi Domnia
        
        Politica externă a voievozilor: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul
      3. 3. Premisele constituirii României moderne
        
        3.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: tradiţia romanităţii
        
        politică hegemonică, statut internaţional, secol fanariot
        
        formarea naţiunii române, europenizare, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, proiect liberal anul 1821 în Ţara Românească
        
        3.2 Conţinuturi:
        
        Relaţiile statelor româneşti cu Marile Puteri. Criza orientală Conştiinţa naţională şi emancipare politică
      4. 4. Crearea institutiilor moderne
        
        4.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        legislaţie modernă, Constituţie, monarhie constituţională, colegiu electoral, corp profesoral, diasporă
        
        alternanţă la guvernare, responsabilitate ministerială, opoziţie parlamentară opera reformatoare a lui Al.I.Cuza
        
        progresul societăţii româneşti după cucerirea independenţei de stat
        
        4.2 Conţinuturi:
        
        Constituirea şi consolidarea statului naţional modern, 1859-1881; principalele instituţii Statul – agent al modernizării, până la Primul Război Mondial
        
        Monarhia, politicile culturale şi românii din afara gran elor
      5. 5. Unitate şi diversitate în România Mare
        
        5.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        Marea Unire, România Mare, stat naţional unitar
        
        unificare administrativă, egalitate politică, reformele legislative, egalitate confesională
        
        5.2 Conţinuturi:
        
        România în timpul Primului Război Mondial. Constituirea României Mari Unificarea politică şi administrativă
      6. 6. Stat, societate şi cultură
        
        6.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        clasă politică, proces electoral, legionarism, comunism, monarhie autoritară, dictatura militară
        
        reforma agrară, raportul dintre domeniul public şi cel privat
        
        6.2 Conţinuturi:
        
        Structuri sociale şi economice în perioada interbelică
        
        Noua clasă politică şi democratizarea societăţii româneşti. Regimul politic între 1918- 1938
        
        Sfârşitul regimului parlamentar. Pierderile teritoriale din 1940. România între 1938-1947
      7. 7. Economia şi societatea în perioada comunistă
        
        7.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        naţionalizare, colectivizare, centralism economic, plan cincinal, sovrom chiabur, mic burghez, "erou al muncii socialiste"
        
        confiscarea proprietăţii private, "proprietate a întregului popor" lupta internă de partid, "politica stângistă"
        
        7.2 Conţinuturi:
        
        Contradicţiile industrializării Colectivizarea şi impactul asupra satului
      8. 8. Dominaţia ideologică şi represiunea politică
        
        8.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        activist, cenzură, proletcultism, dizident, deportare, muncă forţată, rezistenţă armată, Securitatea
        
        "revoluţionar de profesie", "duşman al poporului", "revoluţie culturală", "omul nou", "societate socialistă multilateral dezvoltată"
        
        desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice
        
        8.2 Conţinuturi:
        
        Regimul politic, monopolul ideologic şi "producţia culturală” Securitatea şi represiunea politică
        
        Forme de rezistenţă anticomunistă
      9. 9. Statul şi societatea civilă, după 1989
        
        9.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: căderea regimului comunist
        
        pluralism politic
        
        stat de drept, parlament
        
        9.2 Conţinuturi:
        
        Instituţiile statului de drept
      10. 10. România în politica internaţională în secolul al XX-iea
        
        10.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: rev1z1onism
        
        Mica Înţelegere, Înţelegerea Balcanică, Tratatul de la Varşovia Activitatea României la Societatea Naţiunilor, integrarea europeană
        
        10.2 Conţinuturi:
    România în tratatele de pace
    
    Tratate bilaterale şi înţelegeri regionale. Relaţiile cu U.R.S.S.
    
    Notă! Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programei şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei/ profilului/ specializării.
    
    MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
    
    SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
    
    PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU ISTORIE UNIVERSALĂ BACALAUREAT 2007
    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
      
      În cadrul examenului de bacalaureat 2007, Istoria universală are statut de disciplină opţională. Istoria universală poate fi aleasă la proba E sau la proba F, în funcţie de filiera şi profilul liceului absolvit.
      
      Proba de examen la Istorie universală este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
      
      li. COMPETENTE DE EVALUAT
      
      '
      1. 1. înţelegerea unor noţiuni/ concepte istorice:
        
        • utilizarea, în contexte noi, a noţiunilor/ a conceptelor istorice menţionate în curriculum;
        
        • corelarea unor noţiuni/ concepte cu fapte istorice;
      2. 2. utilizarea limbajului istoric adecvat în prezentarea şi analizarea faptelor istorice;
      3. 3. plasarea faptelor istorice în timp şi în spaţiu:
        
        • recunoaşterea apartenenţei unui eveniment/ proces la o epocă istorică şi la un spaţiu istoric;
      4. 4. operarea cu informaţii provenite din surse istorice scrise:
        
        • recunoaşterea, compararea şi analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice scrise;
        
        • compararea unor opinii diferite despre acelaşi fapt istoric;
      5. 5. analizarea schimbărilor în societate:
        
        • stabilirea şi prezentarea unor asemănări/ deosebiri între fapte istorice;
        
        • recunoaşterea şi prezentarea unor schimbări intervenite în societate şi a diversităţii surselor schimbării;
        
        • analizarea unui fapt istoric din perspectiva modificărilor pe care le generează asupra societăţii;
        
        • stabilirea şi prezentarea relaţiei de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/ între faptele istorice.
    1. III. TEME
      
      Clasa a IX-a :
      1. 1. Modele de organizare politică în Grecia Antică
        
        1.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: polis, cetăţean, spirit civic
        
        democraţie directă, instituţii, vot
        
        1.2 Conţinuturi:
        
        Atena şi Sparta: viaţa publică şi privată
      2. 2. Republica romană
        
        2.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: res publica, triumvirat
        
        expansiune romană
        
        2.2 Conţinuturi:
        
        Stat şi societate
        
        Criza Republicii romane
      3. 3. Roma imperială
        
        3.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: stat universal
        
        3.2 Conţinuturi:
        
        Evoluţia ideii imperiale
      4. 4. Structuri sociale şi raporturi ierarhice
        
        4.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: domeniu feudal
        
        raporturi feudalo-vasalice, drept seniorial, imunitate
        
        4.2 Conţinuturi:
        
        Seniori şi vasali în Evul Mediu
      5. 5. Statul medieval
        
        5.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: monarhia stărilor, autoritate monarhică
        
        stări generale, stări provinciale, legişti
        
        raporturi feudalo-vasalice, drept seniorial, imunitate
        
        5.2 Conţinuturi:
        
        Geneza statului medieval
        
        Instituţii fundamentale în statul medieval Centralizarea politică
        
        Clasa a X-a:
      6. 6. Baroc şi clasicism
        
        6.2 Conţinuturi:
        
        Monarhia absolută
      7. 7. Modelul britanic
        
        7.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
        
        "revoluţie glorioasă", monarhie parlamentară, drept parlamentar libertatea exercitării publice a cultului
        
        7.2 Conţinuturi:
        
        De la "Petiţia dreptului" la "Declaraţia drepturilor"
      8. 8. Epoca luminilor
        
        8.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: reformism, filantropie, cosmopolitism, francmasonerie drept natural, libertatea conştiinţei
        
        8.2 Conţinuturi:
        
        Critica societăţii; noi principii şi valori în societate Absolutismul luminat
      9. 9. Diplomaţia europeană: de la raţiunea de stat la echilibru
        
        9.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: raţiune de stat, echilibru european
        
        diplomaţie secretă, "Pacea Universală" ideea unităţii europene
        
        9.2 Conţinuturi:
    Criteriul religios şi raţiunea de stat în Războiul de 30 de ani Afirmarea politicii echilibrului european
    
    Imperiul Otoman şi Europa
    
    1O. Naşterea democraţiei nord-americane
    Separaţia puterilor în stat: putere şi echilibru
    1. 11. Franţa în epoca Revoluţiei
      1. 11.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
        
        revoluţie politică, revoluţie socială, democraţie reprezentativă, salvare publică, iacobinism
      2. 11.2 Conţinuturi:
        
        Criza vechiului Regim
        
        De la revoluţia moderată la domnia terorii
    2. 12. Europa napoleoniană
      1. 12.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: Concordat, Cod Civil, Blocada Continentală mişcare naţională
      2. 12.2 Conţinuturi:
        
        De la Consulat la Imperiu Imperiul napoleonian
        
        Influenţele revoluţiei franceze şi ale epocii napoleoniene asupra Europei moderne
        
        Clasa a XI-a :
    3. 13. Noile ideologii. Liberalism, naţionalism. socialism
      1. 13.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: liberalism, conservatorism
        
        Risorgimento, carbonari, Zollverein
        
        Congresul de la Viena, Sfânta Alianţă, mişcări liberale, mişcări sociale
      2. 13.2 Conţinuturi:
        
        Modelul politic liberal
        
        Ideologii naţionale şi acţiune politică
    4. 14. Europa şi lumea la cumpăna veacurilor
      1. 14.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: pact colonial, societate colonială
      2. 14.2 Conţinuturi:
        
        Imperiile coloniale
    5. 15. Primul război mondial
      1. 15.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: mobilizare, război mondial, război industrial, război naval
      2. 15.2 Conţinuturi:
        
        Un nou tip de război; mobilizarea populaţiei
    6. 16. Noua ordine internatională
      1. 16.1 Termeni-istorici cheie, c ncepte, probleme de atins: pacifism, demilitarizare
      2. 16.2 Conţinuturi:
        
        Societatea Naţiunilor şi politica securităţii colective
    7. 17. Regimurile democratice în perioada interbelică
      1. 17.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: emancipare, drept de vot
      2. 17.2 Conţinuturi:
        
        Consecinţele economice şi sociale ale Primului Război Mondial
    8. 18. Regimurile totalitare în perioada interbelică
      1. 18.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: bolşevism, fascism, corporatism, nazism
        
        nomenclatură, poliţie politică, spaţiu concentraţionar, spaţiu vital
      2. 18.2 Conţinuturi:
        
        Fascism, comunism: origini, ideologii şi practici politice
    9. 19. Al doilea război mondial
      1. 19.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
        
        Blitzkrieg, genocid rezistenţă, insurecţie
        
        "războiul ciudat", războiul în Pacific
      2. 19.2 Conţinuturi:
        
        Războiul total Holocaustul
        
        Victoria Naţiunilor Unite. Contribuţia României
    10. 20. Relaţiile internaţionale postbelice
      1. 20.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
        
        politică de securitate, blocuri militare, politică de descurajare nucleară
      2. 20.2 Conţinuturi:
    O.N.U. şi organismele sale. Tratatele de pace "Războiul rece"
    
    Notă! Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei/ profilului/ specializării.
    
    MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII
    
    SERVICIUL NATIONAL'
    
    '
    
    DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
    
    PROGRAMA PENTRU EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT 2007
    
    '
    
    GEOGRAFIE
    
    I. Statutul disciplinei:
    
    Geografia generală sau Geografia României au, în examenul naţional de bacalaureat, pentru anul şcolar 2006/2007, statutul de disciplină opţională.
    
    Proba de examen este scrisă şi se desfăşoară pe o durată de 3 ore.
    - • Proba "d" vizează Geografia României.
    - • Proba „e” vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală (cu conţinuturi selectate din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a).
    - • Proba "f' vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală.
    GEOGRAFIE GENERALĂ- PROBLEME FUNDAMENTALE ALE LUMII CONTEMPORANE
    
    li. Competenţe de evaluat:
    1. 1. Perceperea coerentă a elementelor, proceselor şi fenomenelor care definesc mediul
      
      geografic;
      1. 1.1 Analiza şi explicarea diversităţii elementelor, proceselor şi fenomenelor ce formează mediul geografic;
      2. 1.2 Analiza mediului înconjurător ca sistem;
      3. 1.3 Explicarea principalelor probleme de geografie fizică, umană, a mediului înconjurător şi a principalelor probleme fundamentale ale lumii contemporane.
    2. 2. Raportarea fenomenelor din realitate la un suport grafic sau cartografic;
      1. 2.1 Identificarea poziţiei elementelor de geografie fizică, umană, a mediului înconjurător şi a principalelor probleme fundamentale ale lumii contemporane reprezentate pe hărţi;
      2. 2.2 Stabilirea unor relaţii de interdependenţă între elemente reprezentate grafic sau cartografic;
      3. 2.3 Transformarea informaţiei oferite de suporturi grafice sau cartografice într-un text.
    3. 3. Cunoaşterea şi utilizarea corectă a terminologiei specifice;
      1. 3.1 Definirea termenilor geografici de bază;
      2. 3.2 Elaborarea unui text corect şi coerent utilizând termeni specifici;
      3. 3.3 Elaborarea unui text după un algoritm dat.
    4. 4. Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor din mediul geografic;
      1. 4.1 Explicarea faptelor geografice generale;
      2. 4.2 Compararea situa ilor geografice din regiuni date;
      3. 4.3 Demonstrarea unor succesiuni şi relaţii cauzale.
    5. 5. Aplicarea, în situaţii noi, a competenţelor (achiziţiilor) dobândite anterior;
      1. 5.1 Transferul informaţiei dintr-un limbaj în altul, de exemplu din informaţii cantitative (date statistice) în reprezentări grafice, din reprezentări grafice în text; rezolvare de probleme.
      2. 5.2 Caracterizarea geografică a unui teritoriu.
III. Continuturi:

' CLASA a IX-a

Capitolul 3: RELIEFUL TERESTRU

• Scoarţa terestră ca suport al reliefului: structură şi alcătuire petrografică;
• Unităţile majore ale reliefului terestru
• Agenţi, procese şi rezultate
• Tipuri, forme şi unităţi de relief – tipuri de relief: fluvial, litoral, glaciar, deşertic (eolian).

Capitolul 4: ATMOSFERA TERESTRĂ
• Alcătuirea şi structura atmosferei – alcătuirea (compoziţia) atmosferei, straturile atmosferei;
• Masele de aer- circulaţie (dinamică), caracteristici;
• Climatele Globului – tipurile de climă, caracterizarea geografică a tipurilor de climă.

Capitolul 5: APELE (HIDROSFERA)
• Apele continentale şi oceanice – fluvii, râuri, lacuri, gheţari; dinamica apelor oceanice.

Capitolul 6: VIATA ŞI SOLURILE PE PĂMÂNT
• Zonele biope'doclimatice -vegetaţie, animale, soluri.

CLASA a X-a

Capitolul I: GEOGRAFIE POLITICĂ

1.1 Statele şi grupările regionale de state
1.2 Harta politică a lumii

Capitolul li. GEOGRAFIA POPULA TIEI ŞI A AŞEZĂRILOR
- • Dinamica populaţiei '
- • Bilanţul natural al populaţiei
- • Mobilitatea teritorială a populaţiei
- • Răspândirea geografică a populaţiei – factori care influenţează răspândirea populaţiei, densitatea populaţiei, răspândirea populaţiei în latitudine şi altitudine.
- • Forme de aglomerare umană: – Definirea no unilor: aglomerare umană, sat, oraş.
  
  – Categorii şi tipuri de aglomerări umane;
- • Urbanizarea şi explozia urbană: – Definirea noţiunilor: urbanizare, explozie urbană.
  - – Factorii principali ai urbanizării.
  - – Rjtmul de creştere a populaţiei urbane şi explozia urbană.
    
    Capitolul III. GEOGRAFIA ECONOMICA
- • Resursele naturale – Resursele litosferei
  
  CLASA a XI-a
  
  Capitolul I: GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
- • Tipuri de medii geografice pe Terra

Caracterizarea mediilor calde, temperate, reci şi montane; caracteristicile principale ale fiecărui tip de mediu: poziţia geografică, factorii care determină fiecare tip de mediu, elementele climatice caracteristice, elemente specifice ale reţelei hidrografice, vegetaţiei, faunei, solurilor, aspecte ale degradării şi conservării fiecărui tip de mediu, exemple regionale semnificative.

NOTĂ:

► Elaborarea subiectelor se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de BACALAUREAT avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualele şcolare reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de către profesori şi elevi pentru parcurgerea programei şcolare prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

CLASA a XII-a GEOGRAFIA ROMÂNIEI – PROBLEME FUNDAMENTALE

li. Competenţe de evaluat:

1. Perceperea coerentă a elementelor, proceselor şi fenomenelor de bază ce definesc mediul geografic al României;
1. 1.1 Identificarea elementelor de referinţă ce definesc poziţia geografică şi geopolitică a României;
2. 1.2 Evidenţierea diferenţierilor teritoriale ale caracteristicilor geografice fundamentale ale ţării;
3. 1.3 Precizarea elementelor definitorii ale regiunilor geografice ale României;
4. 1.4 Analiza problemelor fundamentale ale geografiei României.
2. Raportarea fenomenelor din realitate la un suport grafic sau cartografic;
1. 2.1 Identificarea elementelor de geografie a României reprezentate pe hărţi;
2. 2.2 Identificarea poziţiei unor elemente geografice fundamentale ale României;
3. 2.3 Transformarea informaţiei de pe reprezentări grafice sau cartografice într-un text şi invers.
3. Cunoaşterea şi utilizarea corectă a terminologiei specifice referitoare la problemele fundamentale ale geografiei României;
1. 3.1 Definirea termenilor;
2. 3.2 Elaborarea unui text coerent şi corect utilizând termeni specifici;
3. 3.3 Elaborarea unui text după un algoritm dat.
4. Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor fundamentale din mediul geografic

al României;
1. 4.1 Explicarea faptelor sau a realităţilor geografice;
2. 4.2 Compararea unor situaţii geografice date;
3. 4.3 Demonstrarea, prin argumente, a unor succesiuni şi cauze.
5. Aplicarea, în situaţii noi, a competenţelor (achiziţiilor) dobândite anterior;
1. 5.1 Transformarea informaţiei dintr-un limbaj în altul, de exemplu din informaţii cantitative într-o reprezentare grafică, dintr-o reprezentare grafică/cartografică în text etc;
2. 5.2 Analiza geografică a componentelor naturale şi sociale ale unui teritoriu;
3. 5.3 Identificarea de soluţii pentru probleme aplicative pe baza datelor statistice sau a reprezentărilor grafice/cartografice.

III. Continuturi: '

CLASA a XII-a

1. Poziţia geografică şi geopolitică a României (Poziţia pe Glob şi în Europa);
2. România – ţară carpatică, dunăreană, pontică şi central europeană;
3. Relieful ca substrat al mediului natural şi al activităţilor umane:
- • Relieful ca suport al elementelor naturale (climă, hidrografie, vegeta e, soluri);
- • Relieful ca suport al activităţilor umane (populaţie, aşezări omeneşti, activităţi economice).
4. Particularităţi climatice, hidrologice şi biopedogeografice;
5. Hazarde naturale şi antropice;
6. Resursele naturale de bază şi perspectivele lor:
- • Principalele categorii de resurse naturale, repartiţia lor geografică şi modul lor de utilizare;
- • Perspectivele asigurării resurselor naturale de bază.
7. Evoluţii şi structuri geodemografice:
- • Evoluţia numerică a populaţiei României;
- • Repartiţia geografică şi structura populaţiei României.
8. Habitatul uman:
- • Tipuri de habitat;
- • Habitatul rural şi urban.
9. Elemente de geografie socială şi culturală;
10. Elemente specifice ale agriculturii, industriei şi transporturilor:
- • Specificul geografic al agriculturii – fondul funciar, ramurile producţiei agricole şi repartiţia lor geografică;
- • Specificul geografic al industriei – ramurile industriei (industria energetică, industria energiei electrice, metalurgia feroasă, metalurgia neferoasă, industria construcţiilor de maşini, industria chimică, industria de exploatare şi prelucrare a lemnului, industria materialelor de construcţie), materiile prime principale, specificul producţiei industriale şi repartiţia lor geografică;
- • Specificul geografic al transporturilor – rolul transporturilor în economie, tipurile de transporturi (rutiere, feroviare, navale şi aeriene).
11. Regiunile geografice ale României:
- • Caracteristicile geografice specifice ale unităţilor regionale ale României.
12. Dezvoltarea regională şi durabilă:
- • Regiunile de dezvoltare ale României;
- • Elementele de bază ale dezvoltării durabile.
13. Modele de organizare a spaţiului;
14. Raportul dintre problemele geografice fundamentale ale României şi ale lumii contemporane;
15. România şi Europa.

NOTĂ:
- ► Elaborarea subiectelor se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de BACALAUREAT avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualele şcolare reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de către profesori şi elevi pentru parcurgerea programei şcolare prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

'

BACALAUREAT 2007

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ENGLEZĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În conformitate cu prevederile Legii Învăţământului, în cadrul examenului naţional de Bacalaureat, absolvenţii de liceu au dreptul să susţină examenul de bacalaureat la limba engleză într-una din situaţiile următoare:
- • Limba engleză – probă orală obligatorie, comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările –
  
  proba b;
- • Limba engleză – probă scrisă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică – specializarea filologie – proba e;
- • Limba engleză – probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele suţinute anterior – proba f. Această probă se va susţine în conformitate cu Anexa Lista disciplinelor la care se susţine examenul de bacalaureat 2007 pentru probele d, e şi fla Ordinul Ministrului privind aprobarea Calendarului şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2007.
  
  li. PRECIZĂRI METODOLOGICE
  
  Conform principiilor fundamentale ale Curriculum-ului Naţional, examenul de bacalaureat la Limba engleză se organizează pe baza unei programe de examen construită strict pe baza programelor şcolare de trunchi comun aflate în uz, publicate în colecţia "Curriculum Naţional – Seria liceu – Programe şcolare" 1.
- • Programa 1A, Limba engleză – limba modernă 1, se adresează filierei teoretice şi liceelelor MapN, specializarea matematică-informatică, anul X de studiu.
- • Programa 1B, Limba engleză – limba modernă 1, se adresează liceelor din filierele tehnologică şi vocaţională cu excepţia liceelor militare MapN, specializarea matematică-informatică anul X de studiu.
- • Programa 2, Limba engleză – limba modernă 2, pentru toate filierele şi specializările, anul VIII de studiu.
- • Programa 3, Limba engleză – limba modernă 3, anii li, III şi IV de studiu.

Programele şcolare în vigoare sunt centrate pe competenţe.

1. Competenţe generale, comune tuturor filierelor şi profilurilor
- • Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
- • Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate anumitor contexte
- • Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
2. Competenţe specifice, corelate cu unităţi de conţinut

1Prezenta programă de bacalaureat a fost elaborată pe baza Programei şcolare de Limba engleză pentru clasa a IX-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 3371/02.03.1999 şi nr. 3957/09.06.1999, Ed. Cicero, CNC-MEN 1999; Programa şcolară de Limba engleză, seria liceu, voi. 2, Aria curriculară Limbă şi Comunicare, Bucureşti. 2001: Programa şcolară de Limba engleză pentru clasa a X-a, aprobată prin O.M.E.N nr. 5086/ 15.12.1999; Programele şcolare de Limba engleză pentru clasele a XI-a – a XIl-a, aprobate prin O.M.E.N. nr. 4023/ 18.10.2000.
3. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor
- • Conştientizarea contribuţiei limbii engleze la vehicularea culturii contemporane
- • Raportarea critică la civilizaţiile britanică şi americană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei
- • Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora
- • Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză
- • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare
4. Sugestii metodologice: recomandări privind ariile tematice, elementele de construcţie a comunicării şi funcţiile comunicative ale limbii.

Pe parcursul probei orale se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a comunica eficient prin utilizarea în mod adecvat (stilistic şi funcţional) a elementelor de construcţie a comunicării şi a funcţiilor specifice limbii engleze, achiziţionate pe parcursul studiilor liceale. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune şi transfer, precum şi capacitatea candidaţilor de a construi un discurs convingător, logic şi coerent, susţinut de opinii proprii, exemple, argumente şi asociaţii cu texte cunoscute, cu realitatea înconjurătoare, cu propria experienţă de viaţă, sau cu experienţă de viaţă a altor persoane.

În cadrul probei scrise, se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a opera cu codul scris al limbii engleze în situaţii de comunicare variate, demonstrată prin competenţe de receptare a textului scris la diferite niveluri de profunzime şi prin competenţele de producere a diverselor tipuri de texte, adecvate funţional şi stilistic contextului. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune la nivelul textului scris produs, precum şi cele de transfer.

III. COMPETENTE CARE VOR FI EVALUATE

'

III. 1. Competenţe de comunicare orală

Pentru a evalua competenţele de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:

L1 (normal, intensiv, bilingv) şi L2
- • să identifice ideile principale din textul dat;
- • să identifice detalii specifice din textul dat în vederea rezolvării unor sarcini de lucru;
- • să recunoască argumentele şi să identifice concluziile dintr-un text;
- • să formuleze întrebări/ să răspundă la întrebări;
- • să redea conţinutul textului cu propriile cuvinte (L2);
- • să rezolve sarcinile de lucru primite;
- • să susţină un punct de vedere legat de o informaţie din text folosind câteva argumente;
- • să schimbe „punctul de vedere” într-o relatare scurtă;
- • să emită judecăţi de valoare în legătură cu textul respectiv;
- • să elaboreze descrieri (L2 – simple) ale unor evenimente/ experienţe personale;
- • să exprime sentimente (surpriză, bucurie, (ne)plăcere, interes, indiferenţă) faţă de un eveniment/ o situaţie;
- • să prezinte o întâmplare/ experienţă personală/ un eveniment socio-cultural sau profesional;
- • să demonstreze capacitatea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură cu textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri la alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă;
- • să facă rezumatul unui text (nu se cere la L2);
- • să rezume conţinutul unui film / unei cărţi;
- • să relateze un eveniment/ un fapt divers / o întâmplare/ o experienţă personală;
- • să descrie un obiect, o persoană/ un personaj, o activitate, locuri cunoscute/ imaginare;
- • să parafrazeze un citat prin raportare la experienţa personală / experienţa altor persoane (nu se cere la L2);
- • să exprime şi / sau să argumenteze o părere personală / un punct de vedere, pornind de la o temă dată, susţinută de exemple relevante, asociaţii şi comparaţii cu situaţii şi experienţe personale sau cu experienţele altor persoane;
- • să comenteze o informaţie/ o părere/ un citat I un proverb pentru a realiza un discurs oral pe o temă dată;
- • să folosească corect şi adecvat structurile gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale.
  
  L3 / Minorităţi
- • să citească corect, fluent şi expresiv un text dat;
- • să identifice ideile principale din textul dat;
- • să recunoască argumentele şi să identifice concluziile dintr-un text;
- • să identifice detalii specifice din textul dat;
- • să comenteze o informaţie din text;
- • să formuleze răspunsuri la întrebări;
- • să ia decizii pe baza textului citit;
- • să ofere informţii pe teme familiare;
- • să facă scurte relatări despre persoane/ locuri/ evenimente be baza unor întrebări de sprijin;
- • să facă scurte descrieri ale unor persoane/ locuri/ evenimente be baza unor întrebări de sprijin;
- • să avanseze opinii asupra unor teme;
- • să exprime opinii argumentate despre ceea ce îi place/ nu îi place;
- • să folosească corect şi adecvat structurile gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale.
  1. III. 2. Competenţe de comunicare scrisă
    
    Pentru a evalua competenţele de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidaţii vor fi solicitaţi:
    
    L1 (normal, intensiv, bilingv) şi L2
- • să dovedească înţelegerea sensului global al unui text dat prin rezolvarea unor sarcini de lucru;
- • să recunoască I ordoneze argumente şi să identifice concuzii dintr-un text argumentativ (L2 – pe teme cunoscute);
- • să identifice şi să comenteze informaţii semnificative / detalii relevante din text (ideile principale, tema, „punctul de vedere”, tonul autorului, mesajul, etc);
- • să schimbe „punctul de vedere” într-o povestire/ într-un text (L2 – într-o relatare scurtă);
- • să comenteze implicaţiile schimbării „punctului de vedere” (nu se cere la L2);
- • să exprime propriile păreri în legătură cu ideile/ conţinutul textului respectiv;
- • să interpreteze un aspecU o idee din textul dat;
- • să descrie locuri cunoscute/ imaginare, activităţi;
- • să descrie/ caracterizeze o persoană;
- • să relateze un evenimenU un fapt divers/ o întâmplare/ o experienţă personală;
- • să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;
- • să construiască un text pe baza unei teme date;
- • să redacteze un eseu potrivit tipului de programă corespunzător subiectului primit;
- • să comenteze un subiect, să argumenteze o opinie personală;
- • să reformuleze o idee printr-un enuţ explicativ mai amplu ;
- • să traducă un text de dificultate medie (nu se cere la L2);
- • să transforme mesaje scurte din vorbire directă în vorbire indirectă;
- • să exprime şi/ sau să argumenteze o părere personală/ un punct de vedere, pornind de la un texu o temă dată, susţinuUă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;
- • să redacteze o scrisoare personală;
- • să reformuleze un text prin reducere/ expansiune;
- • să parafrazeze un citat folosind exemple personale/ prin raportare la experienţa altor persoane (nu se cere la L2);
- • să facă rezumatul unui text într-un număr dat de cuvinte (nu se cere la L2);
- • să folosească corect structurile lexicale şi gramaticale studiate, pe tot parcursul comunicării scrise.
  
  L3 / Minorităţi
- • să desprindă ideile principale dintr-un text simplu;
- • să identifice informaţii specifice în materiale simple de tipul broşurilor de informare, articolelor de ziar care descriu evenimente, alte texte autentice simple în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru;
- • să desprindă semnificaţia generală a unui text citit;
- • să redacteze scrisori personale simple pe baza unui model;
- • să comenteze o informaţie din text;
- • să recunoască argumentele şi să identifice concluziile dintr-un text argumentativ pe teme cunoscute;
- • să formuleze întrebări/ răspunsuri la întrebări;
- • să redea în scris conţinutul unui text citit;
- • să sesizeze ordinea evenimentelor dintr-un text;
- • să dea informţii pe teme familiare;
- • să redacteze un text scurt, format din fraze simple, folosind relatori simpli, pe teme de interes;
- • să redacteze un mesaj scurt pe teme familiare în situaţii în care nu poate avea loc o interacţiune directă;
- • să facă scurte relatări despre persoane/ locuri / evenimente be baza unor întrebări de sprijin/ plan;
- • să facă scurte descrieri ale unor persoane/ locuri / evenimente be baza unor întrebări de sprijin/ plan;
- • să avanseze opinii asupra unor teme;
- • să redacteze o pagină de jurnal în fraze scurte care redau esenţa întâmplărilor;
- • să prezinte o activitate de grup pe baza unui plan dat;
- • să redacteze o scrisoare de răspuns la anunţuri din mass-media;
- • să exprime opinii argumentate despre ceea ce îi place/ nu îi place;
- • să folosească corect şi adecvat structurile gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării scrise.

IV. CONTINUTURI CARE VOR FI EVALUATE

'

Conţinuturile care vor fi evaluate corespund trunchiului comun din programele şcolare în vigoare.
1. IV.1. Conţinuturi lexicale şi tematice
  
  Se vor evalua cunoştinţele de vocabular specific temelor cuprinse în Programa şcolară de limba engleză, teme inspirate din realitatea înconjurătoare, din viaţa de zi cu zi, din experienţa elevilor şi experienţa umană în general.
  
  Textele şi temele de examen se vor regăsi în texte de diverse tipuri: literar, non-literar, de informare generală, interviuri, articole de presă, scrisori;
  
  Textele folosite pentru cele două probe de examen nu exclud studierea textelor din manuale, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:
  
  să înveţe a aborda orice tip de text;
  
  să se familiarizeze cu diferite tipuri de texte, stiluri şi registre ale limbii;
  
  să înveţe cuvinte şi expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor în diferite contexte; să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să le consolideze pe cele vechi;
  
  să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale;
  
  să înveţe cum să găsească anumite detalii sau exemple pentru susţinerea opiniilor personale;
  
  să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris.
  
  Sursa textelor: articole din ziare şi reviste, interviuri, cărţi din spaţiul britanic şi american, literatură cultă şi populară, broşuri, internet.
  
  Dificultatea subiectelor: în funcţie de programă/ tip de subiect, dar fără să depăşească gradul de dificultate a textelor din manuale. Pentru clasele de intensiv şi pentru cele de bilingv, subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară 1A şi vor avea un grad de dificultate corespunzător numărului de ore de studiu săptămânal.
  
  Universul tematic: domeniile tematice cuprinse în programele şcolare citate anterior:
  1. 1. Domeniul privat (viaţa personală): identitate, idealuri şi proiecte, sentimente, modă, stil de viaţă, activităţi în timpul liber, strategii de studiu, relaţii interumane, comportament social;
  2. 2. Domeniul social (societate): tinerii, familia şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii/ conflicte între tineri / generaţii, toleranţă, sănătate, comunicare pe diverse canale / în diverse situaţii (cumpărături, turism, servicii), mass-media, mediul înconjurător;
  3. 3. Domeniul educaţie şi profesie: şcoală, ocupaţii, profesii, piaţa muncii;
  4. 4. Domeniul ştiinţă şi cultură: patrimoniul naţional, britanic şi american – personalităţi, opere, obiceiuri, tradiţii, sărbători, evenimente.

IV. 2. Elemente de gramatică – cele cuprinse în Programa de limba engleză:

Morfologie

SUBSTANTIV: pluralul substantivelor; substantive defective de număr ADJECTIV: comparaţia intensivă

VERB: timpurile verbale; subjonctivul; verbe modale/ modalitate; infinitivul, participiul, gerunziul; construcţii cu infinitivul şi cu participiul

ADVERB: grade de comparaţie

CUVINTE DE LEGATURĂ: prepoziţii, conjuncţii, locuţiuni

ARTICOLUL: hotărât, nehotărât, zero, omisiunea articolului; cazuri speciale de utilizare a articolului

Sintaxă:ordinea cuvintelor în propoziţie; tipuri de propoziţii (enunţiative, interogative, etc.); propoziţii condiţionale (1,11,111, mixte); corespondenţa timpurilor; vorbirea directă/ indirectă.

IV. 3. Functii comunicative ale limbii:

iniţie' rea, întreţinerea şi încheierea unui dialog/ conversaţii

exprimarea opiniei

exprimarea acordului/ dezacordului faţă de opiniile altora exprimarea satisfacţiei/ insatisfacţieie faţă de un punct de vedere exprimarea refuzului/ argumentarea refuzului

contrazicerea părerilor altora comentarea părerilor

solicitarea repetării şi reformulării exprimarea presupunerilor solicitarea de informaţii şi de sugestii

oferirea şi confirmarea / infirmarea de informaţii solicitarea confirmării / infirmării unor informaţii formularea de propuneri şi sugestii

exprimarea de condiţii formularea de sfaturi

exprimarea preferinţelor, intenţiilor

solicitarea şi acordarea /refuzul permisiunii formularea de invitaţii

exprimarea de mulţumiri acceptarea I refuzul unei invitaţii

exprimarea surprizei, curiozităţii, temerilor, îndoielilor exprimarea simpatiei

formularea de comparaţii formularea de persuasiuni

exprimarea diverselor grade de certitudine
V. PRECIZĂRI

Repartizarea pe categorii a subiectelor pentru ambele probe (orală şi scrisă) se realizează în funcţie de nivelul şi forma de studiu:

L1 normal şi L2 2

L1 intensiv 3

L1 bilingv 4

L3 I Minorităţi

Timpul de lucru:
- • Proba orală : timp de pregătire: 10 – 15 minute; timp de prezentare: 10 – 15 minute;
- • Proba scrisă: timp de lucru: 3 ore.
  
  NOTĂ
- • Subiectele vor fi elaborate în conformitate strictă cu Programa pentru examenul de bacalaureat, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualele şcolare reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de către profesori şi elevi pentru parcurgerea programei şcolare.
  
  2Sunt vizate competenţele şi conţinuturile comune pentru L1 şi L2 (limba modernă 1 şi limba modernă 2), conform Programelor şcolare de Limba engleză, Seria liceu, citate mai sus.
  
  3• 4 Pentru clasele de intensiv şi pentru cele de bilingv, subiectele vor fi elaborate în concordan;ă cu programa şcolară pentru limba 1 şi vor avea un grad de dificultate corespunzător numărului de ore de studiu săptămânal.
  
  MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
  
  BACALAUREAT 2007
  
  PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA FRANCEZĂ
  
  I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  În conformitate cu prevederile Legii învăţământului în vigoare, toţi absolvenţii învăţământului liceal vor susţine un examen oral la una din limbile moderne studiate, ca probă obligatorie (proba b). De asemenea, pot alege o limbă modernă pentru examenul scris, ca probă opţională, la alegere (proba e sau f).
  
  Luând în considerare Planul-cadru pentru Învăţământul liceal, Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2007 şi Programele şcolare de limba franceză pentru Învăţământul liceat1, examenul de bacalaureat 2007 menţine aceeaşi structură în ceea ce priveşte:
  - – probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);
  - – competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte);
    
    Repartizarea pe categorii de subiecte / teste – pentru ambele probe (orală şi scrisă) – se realizează în funcţie de nivelul şi forma de studiu şi cuprinde patru tipuri de subiecte / teste :
    - • L1 normal şi L2 2
    - • L1 intensiv
    - • L1 bilingv
    - • L3 / Minorităti 3
      
      '
      
      Pentru profilul intensiv şi profilul bilingv, subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară pentru L1 şi vor avea un grad de dificultate corespunzător numărului de ore de studiu săptămânal.
      
      1 Prezenta Programă de bacalaureat a fost elaborată pe baza Programei şcolare de limba franceză pentru clasa a IX-a, aprobată prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale nr. 3371/02.03.1999, Ed. Cicero, CNC-MEN 1999 şi a Programei şcolare de limba franceză, seria liceu , voi. 2, Aria curriculară Limbă şi Comunicare, Tipogrup press , Buc. 2001: Programa şcolară de limba franceză pentru clasa a X-a, aprobată prin O.M.E. N nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin O.M.E.C. nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de limba franceză pentru clasele a XI-a – a XII-a , aprobată prin O.M.E.N. nr. 4805/05.10.2000 şi modificată prin O.M.E.C. nr.
      
      3915/31.05.2001.
      
      2Conţinuturi comune, L1 şi L2 (limba modernă 1 şi 2), conform Programelor şcolare de limba franceză, seria liceu, citate mai sus.
      
      3Din această categorie fac parte absolvenţii care au început studiul limbii franceze în clasa a IX-a, ca L3 / absolvenţii învăţământului în limbile minorităţilor naţionale (anul IV de studiu).
      
      li. COMPETENTE DE EVALUAT
      
      Competenţele generale sunt aceleaşi pe'ntru toate filierele / profilurile, în funcţie de probă (oral /
      
      scris). Competenţele specifice ( şi conţinuturile) se diferenţiază pe nivele, astfel:
    - • L1 (normal, intensiv, bilingv) şi L2
    - • L3 / Minorităţi
1. 1. LIMBA FRANCEZĂ: L1 (normal, intensiv, bilingv) şi L2
  1. 1.1. PROBA ORALĂ
    
    Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi :
    
    + să citească corect, fluent şi expresiv un text
    
    + să demonstreze capacitatea de a Înţelege sensul global al unui text
    
    extrăgând şi /sau prelucrând informaţii din text – prin :
    - • identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;
    - • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
    - • traducere I retroversiune;
    - • identificarea informaţiilor semnificative din text (răspuns la întrebări/ text lacunar etc.)/ rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante) / reformularea textului prin contragere / reducere 4;
      
      Candidaţii pot face trimiteri la/ asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viaţă.
      
      + să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
    - • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
    - • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
    - • realizarea unui discurs oral convingător, logic şi coerent, pe o temă dată:
      - – relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale;
      - – prezentarea unui film / unei cărţi 5;
      - – descrierea unor obiecte/ activităţi / persoane (personaje)/ locuri (cunoscute/ imaginare);
    - • exprimarea unui punct de vedere în legătură cu un subiect /o situaţie /ideile textului;
    - • prezentarea/ comentarea unui subiect , unui paragraf , unei afirmaţii, unei idei ideilor textului , integrând un punct de vedere personal şi exemple relevante.
      
      Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
      
      + să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen, utilizând limba franceză potrivit contextului comunicaţional.
  2. 1.2. PROBA SCRISĂ
    
    Pentru evaluarea competenţei de comunicare in scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
    
    + să dovedească capacitatea de a Înţelege sensul global al unui text prin:
    - • identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;
    - • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate;
    - • identificarea informaţiilor semnificative din text (exerciţii cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar etc.)/ rezumarea textului
      
      (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante)/ reformularea textului prin contragere/ reducere 4.
      
      4 eventual, într-un număr dat de cuvinte (intensiv şi bilingv), cf. Programei pentru clasa a XIl-a; 5 intensiv şi bilingv.
      
      + să dovedească capacitatea de exprimare În scris, valorificând în mod adecvat competenţele lingvistice dobândite (lexicale, semantice, gramaticale, de ortografiere corectă) prin :
    - • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
    - • construirea unui discurs logic şi coerent, pe o temă de interes, având sau nu ca suport o afirmaţie / un text dat :
      - – relatarea unei experienţe personale / unui eveniment/ unui fapt divers / unor întâmplări (cunoscute I imaginare) ;
      - – descrierea unor activităţi/ obiecte/ persoane/ locuri (cunoscute/ imaginare);
        
        descrierea / caracterizarea unui personaj / unei persoane / unei personalităţi marcante;
      - – construirea unui interviu / unui dialog situaţional (pornind sau nu de la reperele oferite de text) ;
      - – redactarea unui C.V. / unei cărţi poştale / felicitări / scrisori (personale / administrative) integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal;
      - – dezvoltarea unei idei / continuarea unui text ;
      - – exprimarea / argumentarea unei opinii personale în legătură cu un subiect/ o situaţie/ conţinutul textului;
      - – comentarea unui subiect / unei afirmaţii / unei idei / ideilor textului, integrând un punct de vedere personal, argumente şi exemple relevante;
      - – redactarea unui eseu structurat/ 6 liber.
        
        Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
        
        + să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat: prin traducerea în / din limba franceză a unor propoziţii / unor fraze I unui text scurt.
2. 2. LIMBA FRANCEZĂ: L3 / Minorităt•i
  1. 2.1. PROBA ORALĂ
    
    Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:
    
    + să citească corect, fluent şi expresiv un text
    
    + să demonstreze capacitatea de a Înţelege sensul global al unui text prin:
    - • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
    - • răspuns la întrebări (chestionar) ;
    - • traducere I retroversiune;
    - • selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale) dintr-un text I
      
      a informaţiei specifice din documente curente simple (carte poştală, scrisoare personală, broşuri, instrucţiuni, formulare etc.)
      
      Candidaţii pot face trimiteri la/ asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viaţă.
      
      6intensiv şi bilingv .
      
      + să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
    - • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
    - • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
    - • oferirea de informaţii ; prezentarea unor detalii personale;
    - • relatarea unei experienţe personale/ unui eveniment/ unui fapt divers / unor întâmplări (cunoscute/ imaginare) ; povestirea unui film;
    - • descrierea I prezentarea unor obiecte/ activităţi/ persoane/ locuri (cunoscute I
      
      imaginare);
    - • exprimarea unei opinii personale în legătură cu o afirmaţie / o idee / ideile textului;
      
      Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
      
      + să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
  2. 2.2. PROBA SCRISĂ
    
    Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
    
    + să dovedească capacitatea de a Înţelege sensul global al unui text prin:
    - • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate;
    - • identificarea informaţiilor semnificative din text , prin exerciţii diverse (exerciţii cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar etc.) ;
    - • selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale)/ a informaţiei specifice din documente curente simple, dintr-un text dat .
      
      + să dovedească capacitatea de exprimare În scris prin :
    - • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;
    - • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
      
      •solicitarea/ prezentarea unor detalii personale; completarea de formulare (CV, vize);
    - • redactarea unui C.V. / unei cărţi poştale/ felicitări/ scrisori (personale/ oficiale);
    - • redactarea unui text scurt despre o experienţă personală/ un eveniment/ un fapt divers/ întâmplări (cunoscute/ imaginare) ; povestirea unui film;
    - • descrierea unor obiecte I activităţi / persoane (personaje) / locuri (cunoscute I
      
      imaginare);
    - • exprimarea unei opinii personale în legătură cu un subiect/ o situaţie/ o afirmaţie/ ideile textului;
      
      Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
      
      + să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat :
      
      prin traducerea în/ din limba franceză a unor propoziţii/ fraze/ unui text simplu.
      
      li. CONTINUTURI
      
      '
      1. 1. LIMBA FRANCEZĂ: L1 (normal, intensiv, bilingv) şi L2
        
        1.1. ELEMENTE DE LEXIC ŞI DE SEMANTICĂ
        
        Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat , evaluarea acestor elemente vizează varietatea, adecvarea şi gradul de stăpânire al vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).
        
        1.2. ACTE DE VORBIRE.
        
        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente
        
        şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programele şcolare de limba franceză pentru ciclul liceal :
        
        – a se prezenta , a prezenta pe cineva
        
        – a se prezenta într-un interviu de angajare / C.V.
        
        – a vorbi despre sine
        
        – a vorbi despre starea fizică
        
        – a face o expunere pe o temă dată
        
        – a exprima un raţionament/ o judecată 7
        
        – a exprima o opinie personală / stări / sentimente
        
        – a argumenta o opinie personală
        
        – a relata evenimente
        
        – a descrie obiecte, persoane, locuri
        
        – a da, a cere informaţii practice cuiva
        
        – a exprima gusturi şi preferinţe
        
        – a sfătui pe cineva / a cere cuiva sa facă ceva / a interzice
        
        – a situa în spaţiu şi timp
        
        – a exprima cantitatea/ calitatea; a compara
        
        – a propune /a invita , a accepta / a refuza
        
        – a-şi exprima acordul /dezacordul
        
        – a face o urare, a felicita
        
        – a rezuma un text (idei esenţiale)
        
        – a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)
        
        1.3. CONTINUTURI LINGVISTICE.
        
        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform Programelor şcolare de limba franceză pentru ciclul liceal.
        
        Lexic Articolul Substantivul Adjectivul
        
        Numeralul Pronumele
        
        Verbul
        
        Adverbul Prepoziţia, conjuncţia
        
        Sintaxa propoziţiei
        
        relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime* , familii de cuvinte), câmp lexical/ semantic*, conotaţie/ denotaţie* hotărât, nehotărât, partitiv (forme, înlocuirea articolului partitiv cu prepoziţia de).
        
        gen, număr ; exprimarea cazurilor; nominalizarea (formarea substantivelor pornind de la un verb).
        
        acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie; adjective pronominale (posesive, demonstrative şi nehotărâte)
        
        cardinal şi ordinal ;
        
        personal, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât; locul pronumelor personale (C.O.D. şi C.0.1.) în propoziţii asertive şi imperative; pronumele adverbiale en şi y;
        
        modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut, imperfect*, mai mult ca perfect*), imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu, participiu (prezent, trecut), acordul participiului trecut; diateză activă, reflexivă şi pasivă ; folosirea formelor perifrastice ( aller, venir de,…); stil direct/ indirect, construcţii impersonale (verbe personale folosite impersonal)*
        
        tipuri, grade de comparaţie ;
        
        folosirea prepoziţiilor şi a conjuncţiilor.
        
        subiectul, inversiunea subiectului; predicatul, acordul subiectului cu predicatul; atributul; complementul (direct, indirect), complementele circumstanţiale ;
        
        7 intensiv şi bilingv ; * elementele notate cu asterisc sunt obligatorii pentru intensiv şi bilingv.
        
        Sintaxa frazei : concordanţa la indicativ; concordanţa la conjunctiv (limba vorbită); folosirea conjunctivului: în propoziţii relative*, după verbe de dorinţă, voinţă, îndoială, sentimente, verbe de opinie la forma interogativă / negativă, conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, expresii impersonale; exprimarea: cauzei, scopului, ipotezei (si condiţional), consecinţei, concesiei* , condiţiei* , comparaţiei* ; propoziţia participială*.
        
        Tipuri şi forme de fraze: activă, pasivă, negativă, impersonală;
        
        imperativă, exclamativă, interogativă , emfaza.
        
        1.4. TEXTE şi TEME
        
        pentru comunicarea orală şi scrisă.
        
        Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:
        
        a) Sursa : pasaje din cărţi, broşuri, pliante… ;
        
        articole de presă (ziare, reviste, Internet) în limba franceză;
        
        b) Tipul de text: text autentic literar/ neliterar;
        
        c) Dimensiune (număr de cuvinte) : în funcţie de profil şi tipul de probă (oral /scris)
        
        d) Dificultate : în funcţie de profil.
        
        Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba franceză, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi /L3.
        
        ♦ TEXTE
        
        Tipuri de texte : informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere, eseu etc).
        
        +TEME
        
        Temele pentru expuneri / redactări sunt alese din tematica prevăzută de Programele şcolare de limba franceză pentru ciclul liceal şi sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general.
        
        • Viaţa personală şi socială: identitate /CV; tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, sentimente; familia (membri, ocupaţii, relaţii interumane); sănătate (droguri/ SIDA/ tabagismul/ alcoolul …) etc.;
        
        • Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; pe stradă; magazine/ piaţă; mijloace de transport; restaurant, hotel, camping; aeroport, gară , poştă, bancă; meteo etc.
        
        • Timp liber. week-end/ vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans, spectacole … ) etc.
        
        • Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru, muzee, festivaluri…); mass-media; modă; conflicte între generaţii; probleme ale lumii contemporane (muncă, şomaj, violenţă, sărăcie, emigrare … ) etc.
        
        • Mediul Înconjurător: oraş/ sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc.
        
        • Spaţiul francofon: Franţa contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii ; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; francofonia şi ţările francofone;
        
        • Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi tehnic european (inclusiv contribuţii şi personalităţi româneşti); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.
        
        * elementele notate cu asterisc sunt obligatorii pentru intensiv şi bilingv.
        
        2.1.
        
        2.2.
      2. 2. LIMBA FRANCEZA: L3 / Minorităti
      '
      
      ELEMENTE DE LEXIC ŞI DE SEMANTICĂ (v.1.1., pag. 4)
      
      ACTE DE VORBIRE
      
      Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programele şcolare de limba franceză pentru ciclul liceal, L3 8.
      
      a se prezenta
      
      a angaja, a continua, a termina o conversaţie
      
      a cere I a da informaţii (de orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru, … ) a exprima o opinie personală
      
      a exprima o judecată
      
      a relata activităţi la prezent, trecut, viitor a situa un eveniment în timp
      
      a descrie locuri
      
      a exprima o stare fizică
      
      a exprima gusturi şi preferinţe
      
      a exprima o dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă… ) a exprima calităţi şi cantităţi; a compara calităţi
      
      a propune / a invita, a accepta/ a refuza a cere cuiva ceva/ să facă ceva
      
      a exprima acordul I dezacordul a se scuza, a răspunde la scuze a face o urare, a felicita
      
      a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)
  3. 2.3. CONTINUTURI LINGVISTICE
    
    Se v'a urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele
    
    şi structurile gramaticale studiate, conform Programelor şcolare de limba franceză pentru ciclul liceal, L3 8.
    
    Articolul: hotărât, nehotărât, partitiv (forme, înlocuirea articolului partitiv cu prepoziţia de).
    
    Substantivul: gen, număr; exprimarea cazurilor (construcţii cu prepoziţiile a şi de);
    
    nume de ţări (masculin, feminin).
    
    Adjectivul: adjective calificative uzuale şi de culoare; acordul în gen şi număr; gradele de comparaţie; adjectivul posesiv, demonstrativ, nehotărât (forme frecvente); adjectivul numeral.
    
    Pronumele: personale (subiect, C.O.D. şi C.0.1.), interogative ( qui, que, ou), relative simple (qui, que, quoi, dont, ou), demonstrative neutre (ceci, cela, qa), nehotărâte (forme frecvente) ; pronumele on; pronumele adverbiale en şi y;
    
    Verbul: modul indicativ: prezent (verbe neregulate: lire, ecrire, devoir, connaître, croire, voir,… ; verbe pronominale); perfect compus cu avoir şi etre : verbe de grupa I , a li-a, verbe neregulate (aller, venir, pouvoir, savoir, vouloir, partir, sortir, prendre, mettre, faire, dire…); imperfect; viitor simplu; viitor apropiat; imperativ; condiţionalul prezent, si condiţional (I şi li); conjunctivul prezent, folosirea conjunctivului după verbe de voinţă, sentiment, expresii impersonale; expresii impersonale( ii fait beau / mauvais, chaud / froid, ii pleut, ii neige);
    
    Forme de fraze: afirmativă, negativă, interogativă (cu est-ce que şi prin inversiune);
    
    Adverbul: adverbe interogative (Comment … ? Pourquoi… ? Combien … ?);
    
    adverbe de timp (aujourd'hui, maintenant, hier, demain);
    
    Conjuncţii: et, mais, parce que, donc
    
    8Programa şcolară de limba franceză, seria liceu: L3 ( anul IV), citată la pagina 1.
  4. 2.4. TEXTE şi TEME
    
    pentru comunicarea orală şi scrisă (v. 1.4., pag. 6, caracteristici comune)
    
    +TEXTE
    
    Tipuri de texte: dialog, descriere, texte simple pe subiecte familiare din viaţa cotidiană, documente curente ( carte poştală, scrisoare, broşuri, prospecte, instrucţiuni, formulare, … ); texte informative şi articole de presă.
    
    +TEME
    - • Viaţa personală şi socială: identitate; tinerii şi idolii lor, relaţii între tineri, sentimente; sănătate; modă şi vestimentaţie;
    - • Viaţa cotidiană: momentele zilei, zilele săptămânii, lunile anului; convorbiri telefonice; pe stradă, magazine, poştă, bancă, mijloace de transport; profesii, meserii; timp liber (sport, jocuri, muzică, dans, discotecă, cinema,… ), activităţi, călătorii (aeroport, gară, vamă, poştă, bancă … ); vremea (caracteristici climatice, anotimpuri) etc….
    - • Spaţiu/francofon: oraşe şi provincii; tradiţii şi sărbători; francofonia.
    - • Spaţiul cultural românesc: monumente, locuri, personalităţi marcante.

1. Proba orală :

IV. PRECIZĂRI
- – timpul de lucru: 10 – 15 minute
- – prezentarea : 1O – 15 minute.
  
  Proba scrisă :
- – timpul de lucru: 3 ore.
2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu nivelul şi forma de studiu. Diferenţierile (pe probe, categorii de subiecte/ teste) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând/ mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru ) şi nu cantitativ (micşorând / mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
3. Textele folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie să neglijeze, sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;

să-şi însuşească structuri gramaticale noi , să şi le consolideze pe cele vechi;

să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să înveţe sensuri variate ale aceluiaşi cuvânt în contexte diferite; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;

să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut; să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale;

să înveţe cum să găsească anumite detalii / exemple pentru susţinerea opiniilor personale;

să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia franceză.

NOTĂ
- • Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se realizează în conformitate cu prezenta programă de examen.
- • Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţi de comunicare orală sau în scris şi nu pe conţinutul textelor din manuale, subiectele fiind elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a viza conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul din suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi în predare-învăţare, care ajută la parcurgerea programei şcolare prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007 LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MODERNĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă, au dreptul de a susţine examenul la limba şi literatura germană, ca limbă modernă, într-una din situatiile următoare:
- • Limba germană ca limbă moder' nă – probă orală obligatorie comună pentru toate
  
  filierele, profilurile şi specializările (proba b);
- • Limba germană ca limbă modernă – probă scrisă la alegere e sau f
Examenul se susţine în conformitate cu Programa de Bacalaureat, care corespunde nivelului L1, L2 sau L3 şi formei în care a fost studiată de către candidat limba respectivă: Repartizarea pe categorii de subiecte pentru ambele probe (oral şi scris) se realizează în funcţie de nivelul şi forma de studiu şi cuprinde patru tipuri de subiecte:

L1 normal şi L2 L1 intensiv

L1 bilingv

L3/minorităti

'

li. OBIECTIVELE EXAMENULUI DE BACALAUREAT LA LIMBA GERMANĂ

Respectând tipologia generală a structurii planului de învăţământ privind studiul limbilor moderne în liceu, examenul de bacalaureat la limba germană ca limbă modernă este construit pe programele şcolare în vigoare, publicate în colecţia "Curriculum Naţional. Seria liceu. Programe şcolare".

Clasa a-IX-a Ed. Cicero, CNC-MEN- 1999 aprobată prin O.M: nr. 3371/02.03.1999; Seria Liceu, Programe şcolare 2 Aria curriculară Limbă şi comunicare – CNC-MEC, 2001, Tipogrup press Buzău -Limba germană (limbă modernă) pentru clasa a-X-a aprobată prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale. nr. 5128/21.12.1999 şi modificată prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/31.05.2001. Programele şcolare de Limba germană(limbă modernă) pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate prin Ordin al

ministrului educatiei nationale nr. 5228/28.11.2000.

' '
1. 1. Competenţele generale:
  - • Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare;
  - • Producerea de mesaje scrise, adecvate unor anumite contexte;
  - • Realizarea de interactiuni în comunicarea scrisă;
  - • Transferul şi medierea' mesajelor scrise în situaţii variate de comunicare.
2. 2. Competenţele specifice, corelate cu tipuri de conţinuturi.
3. 3. Ariile tematice, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării.
4. 4. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:
  - • Conştientizarea contribuţiei limbii germane la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale;
  - • Raportarea critică la civilizaţia germană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea tolerantei;
  - • Conştie' ntizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora;
  - • Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba germană;
  - • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare;
Candidaţii la Examenul de Bacalaureat pentru limba germană ca limbă modernă vor trebui să stăpânească sistemele fonologic, lexical, gramatical şi stilistic ale limbii germane, precum şi elemente de cultură şi civilizaţie germană, pentru a fi capabili să recepteze, să producă mesaje scrise şi să interacţioneze în limba germană, în situaţii date de comunicare.

Examenul de Bacalaureat 2007 la limba germană modernă îşi propune să evalueze, după modelul CadruluÎ comun european de referinţă În Învăţarea, predarea şi evaluarea cunoştinţelor Hngvistice, document al Consiliului Europei :

nivelul competenţelor generale ale candidatului;
- – însuşirea conţinuturilor;
- – valorile şi atitudinile formate prin însuşirea limbii germane;
- – competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială a candidaţilor într-un nou context european: prelucrarea şi utilizarea contextuală de informaţii complexe, gândirea critică, luarea deciziilor şi comunicarea în contexte specifice;
Totodată, Programa de Bacalaureat pentru limba germană modernă doreşte să ofere o orientare sistemică atât pentru cadrele didactice cât şi pentru candidaţi.

III. EVALUAREA NIVELULUI DE CUNOAŞTERE A LIMBII

În cadrul probelor orale şi scrise, se evaluează nivelul de cunoaştere a limbii germane ca limbă modernă, modul în care candidatul foloseşte limba în comunicare. Acest lucru presupune evaluarea competenţelor lingvistice şi a conţinuturilor pe care candidatul şi le-a însuşit pe parcursul anilor de studiu, în conformitate cu programa şcolară.

111.1. COMPETENTE EVALUATE

'

III. 1.1.Competenţa de comunicare orală

Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:
- • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/nestudiat la clasă;
- • să demonstreze capacitatea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură cu textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri la alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă pentru bilingv şi intensiv şi să redea conţinutul textului, să răspundă la întrebări pentru L1 normal şi L2 şi L3./ minorităţi;
- • identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice;
- • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
- • traducere;
- • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin:
  - ♦ folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale;
  - ♦ rezolvarea unor itemi care au drept ţintă acest lucru;
  - ♦ realizarea unui discurs oral convingător, logic şi coerent pe o temă dată
- – relatarea unui eveniment/unui fapt divers/unei întîmplări/unei experienţe personale;
- – prezentarea unui film/unei cărţi;
- – descrierea unui obiect, unei persoane/unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute/imaginare;
- – exprimarea şi/sau argumentarea unei păreri personale/a unui punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane.
Să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) În situaţie de examen, utilizÎnd limba germană potrivit contextului comunicaţional.

111.1.2. Competenţa de comunicare scrisă

Pentru a evalua competenţa de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidaţii vor fi capabili:
- • să înţelegă sensul global al unui text;
- • să identifice informatiile semnificative din text;
- • să rezume textul; '
- • să comenteze un aspect din text;
- • să exprime propriile păreri în legătură cu ideile/conţinutul textului respectiv;
- • să recunoască şi să utilizeze elemente şi structuri gramaticale studiate;
- • să analizeze şi să interpreteze un aspect/idee din textul dat;
- • să folosească corect structurile lexicale studiate;
- • să descrie locuri cunoscute/imaginare, activităţi;
- • să descrie/caracterizeze o persoană;
- • să relateze un eveniment/un fapt divers/o întâmplare/o experienţă personală;
- • să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;
- • să construiască un text pe baza unei teme date;
- • să redacteze un eseu;
- • să comenteze un subiect;
- • să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;
III. 2. CONTINUTURI EVALUATE

Conţinuturil'e evaluate pentru toate profilurile, corespund trunchiului comun din programele

şcolare în vigoare.

În consecinţă, diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând/mărind gradul de dificultate al unui item sau sarcini de lucru) şi nu cantitativ, (micşorând/mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
clase: articol, substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziţii, conjuncţii

categorii: număr, caz, timp, aspect, diateză

structuri: propoziţii, fraze

procese şi relaţii: acord, topică, transformare etc.

noua ortografie a limbii germane

formarea cuvintelor ( substantive, adjective, verbe)

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONA'L DE EVALUARE ŞI EXAMINARE ‘

Bacalaureat 2007

Programe de examen pentru Limba Greaca moderna
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  In conformitate cu prevederile actualei Legi a invatamantului, absolventii claselor de liceu care studiaza limba greaca moderna vor sustine examene de bacalaureat cu urmatoarea structura:
  
  Proba orala
  
  Proba scrisa, ca proba la alegere
  
  Competentele de evaluat, continuturile si tipurile de itemi (subiecte) vor respecta noile programe de limba greaca moderna clasa a-IX-a- a-XII-a, aprobate prin Ordin al ministrului educatiei si cercetarii nr. 5201 / din 24 decembrie 2003.
  
  Categoriile de itemi se repartizeaza in functie de numarul de ore saptamanal, din trunchiul comun.
  1. a) 2 ore/ saptamanal- pentru liceele teoretice, profil filologie clasele IX-XII, ca limba a treia
  2. b) 4 ore/ sapatamanal la clasele a IX-a si 5 ore/ saptamanal la clasele X-XII, pentru profilul filologie, ca limba a treia
    
    Candidatii care au studiat limba greaca moderna, ca limba a treia de studiu, pentru limba I sau a Ii-a trunchi comun vor fi evaluati pe baza unor texte necunoscute, nestudiate la clasa.
2. II. COMPETENTE DE EVALUAT
  1. 3.1 Comentarea pe scurt a unei informatii / pareri vehiculate de interlocutor
  2. 3.2 Reformularea unor instructiuni la cererea interlocutorului

4.1 Transferarea infonnatiilor din scheme, tabele intr-un text simplu
4.2 Traducerea dintr-o limba in alta a unor texte literare simple
4.3 Reformularea unor texte scurte pentru a fi adaptate unui alt scop al comunicarii ( informare neutra, persuasiune etc. )

III. CONTINUTURI
1. I. 1. Fonetica Morfologie
  
  Sintaxa propozitiei (integral)
  1. 2. Sintata frazei : propozitii principale, subordonate : completiva directa si indirecta, interogativa indirecta, atributiva, conditionala, fmala, concesiva, consecutiva, cauzala, temporala.
  2. 3. Vocabular – lexicul specific temelor propuse
    
    – familia de cuvinte
    
    -sinonime, antonime, omonime si paronime
2. II. Teme propuse :
  - • Viata cotidiana ( aniversari, prietenie, familie, locuinta, lumea satului si a orasului, mancaruri /
    
    bauturi, mediu ambiant )
  - • Hobby ( muzica, turism si calatorie, orase, sport, reviste)
  - • Viata profesionala ( profesii, meserii)
IV. PRECIZARI

1. Subiectele vor avea urmatoarea structura:

Partea I: un text de tradus din limba greaca de 5-6 randuri pentru proba orala si un text de 15-20 randuri pentru proba scrisa.

Partea a-II-a: a) Retroversiune 2 fraze formate din maximum 4 propozitii pentru proba orala si 5 fraze ( 7-8 randuri ) pentru proba scrisa.
1. b) De completat un text lacunar Partea a-III-a:( numai pentru proba scrisa)
Un subiect la alegere din doua propuse conform temelor studiate.
2. Gradul de dificultate in rezolvarea subiectelor va fi in functie de numarul de ore de studie saptamanal.
3. Vor fi consultate culegerile de exercitii Tora 1 si Tora 2 ( Tropa 1 Km Tropa 2 ).
4. Timp de lucru – 3 ore. ( Pentru proba scrisa). Toate subiectele sunt obligatorii.

Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare.

Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei / profilului / specializării.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

' BACALAUREAT 2007

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA ITALIANĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În conformitate cu prevederile Legii învăţământului în vigoare, toţi absolvenţii învăţământului liceal vor susţine, un examen oral la una din limbile moderne studiate, ca probă obligatorie (proba b). De asemenea, pot alege o limbă modernă pentru

examenul scris, ca probă opţională (proba e sau fJ.

Luând în considerare Planul-cadru pentru învăţământul liceal, Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2007 şi Programele şcolare de limba italiană pentru învăţământul liceal, examenul de limba italiană va păstra aceeaşi structură în ceea ce priveşte:
- • probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);
- • competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte). Repartizarea pe categorii de teste, pentru ambele probe (oral şi scris), se realizează în funcţie de nivelul şi forma de studiu:
+ L1 (limba modernă 1, anul X de studiu): normal, intensiv, bilingv

+ L2 (limba modernă 2, anul VIII de studiu)

+ L3 /Minorităţi (anul IV de studiu)

Atât pentru proba orală, ca probă obligatorie, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii tuturor profilurilor, inclusiv L3/Minorităţi, vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute I nestudiate la clasă. Pentru porofilul intensiv şi profilul bilingv, subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară pentru L1 şi vor avea un grad de dificultate corespunzător numărului de ore de studiu săptămânal.

li. COMPETENTE DE EVALUAT

Competenţele generale sunt aceleaşi pentru toa'te filierele, în funcţie de probă (oral / scris).

competenţele specifice (şi conţinuturile) se diferenţiază pe nivele şi forme de studiu:

+ L1 (limba modernă 1. anul X de studiu): normal, intensiv, bilingv

+ L2 (limba modernă 2, anul VIII de studiu)

+ L3/Minorităţi (anul IV de studiu)

♦
1. 1. PROBA ORALĂ
  
  Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:
  - • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut I nestudiat la clasă .
  - • să demonstreze capacitatea de a înţelege un text prin :
    - – identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;
    - – recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
    - – traducere ;
    - – rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale) / reformularea textului prin contragere / reducere.
      
      Candidaţii pot face trimiteri la/ asociaţii cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.
  - • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
    - – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
    - – răspuns la întrebări;
    - – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
    - – relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale, descriere, prezentarea I comentarea unui subiect, dovedind capacitatea
  de a construi un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent, integrând exemple sau argumente interesante, relevante şi un punct de vedere personal.
  - – emiterea unor judecăţi de valoare, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului , exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutul textului respectiv .
  - – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers, pornind de la un text. Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
  - • să demonstreze capacitatea de a participa activ la conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
2. 2. PROBA SCRISĂ
  
  Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
  - • să dovedească capacitatea de a Înţelege sensul global al unui text necunoscut I nestudiat la clasă prin:
    - – identificarea informaţiilor semnificative din text prin : exerciţii (cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar ,etc.)/ rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);
    - – comentarea unui paragraf I a unei idei / a ideilor textului ; exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutul textului respectiv ;
    - – identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;
    - – recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate.
  - • să dovedească capacitatea de a analiza şi interpreta textul dat prin construirea unui discurs scris logic, coerent şi convingător.
  - • să dovedească capacitatea de exprimare În scris prin :
    - – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;
    - – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
    - – desprinderea ideilor semnificative dintr-un text/articol de ziar;
    - – redactarea unui C.V. / unei scrisori personale / unui articol de presă, integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal ;
    - – descrierea unor locuri (cunoscute/ imaginare)/ activităţi ; descrierea/ caracterizarea unui personaj / unei persoane / unei personalităţi marcante;
    - – relatarea unui eveniment şi a unei experienţe personale
    - – continuarea unui text, unei idei / construirea unui text pe un subiect /o temă dată;
    - – redactarea unui eseu structurat / comentarea unui subiect / exprimarea şi / sau argumentarea unei opinii personale/ unui punct de vedere , pe baza unui text/ unei teme date, susţinută de exemple sau argumente interesante şi relevante .
    - – rezumarea unui text
    - – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
  - • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat prin traducerea în/din limba italiană a unui text literar (bilingv)/ neliterar (normal, intensiv şi minorităţi) .
  1. III. CONTINUTURI
    
    '
    1. 1. LIMBA ITALIANĂ: L1 (normal, intensiv, bilingv) şi L2
      1. 1.1. TEMATICA
        
        Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:
        
        • Viaţa personală şi socială: problemele adolescenţei (alegerea unei meserii, somajul, droguri, tutun, alcool, SIDA; conflict între generaţii, … ); valori şi non-valori umane, drepturile omului; angajarea socială; tinerii şi idolii lor, pasiuni şi sentimente (prietenia, solidaritatea,… ), petrecerea timpului liber (lectura, muzică, sport,… )
        
        • Viaţa cotidiană:: relaţii şi convenienţe sociale (în familie, în magazin, pe stradă, corespondenţă,… ); viaţa cultural-artistică (spectacole, muzică…),mass-media, publicitate; turism, mediul înconjurător (flora, fauna, protecţia mediului); marile probleme şi conflicte ale epocii contemporane la început de mileniu III.
        
        • Spaţiul cultural italian: patrimoniul turistic, artistic şi cultural italian şi european; evenimente marcante istorico-culturale italiene, personalităţi; artă, cultură şi civilizaţie (mituri ale culturii italiene, cinematografia italiană reprezentativă);
        
        • Comunitatea europeană: spirit comunitar, interculturalitate.
      2. 1.2. ACTE DE VORBIRE.
        
        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba italiană pentru ciclul liceal *:
        
        – a angaja, a continua, a încheia o conversaţie
        
        – a prezenta / a face o expunere pe o temă dată
        
        – a realiza descrieri/ prezentări de locuri, obiecte, persoane, oraşe
        
        – a exprima o opinie, o judecată/ a argumenta
        
        – a exprima gusturi şi preferinţe
        
        – a relata (o discuţie, un eveniment, o suită de evenimente)
        
        – a rezuma o discuţie
        
        – a-şi exprima acordul /dezacordul
        
        – a exprima îndoiala, satisfacţia, regretul
        
        – a exprima posibilitatea / imposibilitatea
        
        – a exprima intenţia de a face / a nu face ceva
        
        – a exprima necesitatea /obligaţia
        
        – a exprima admiraţia / dezaprobarea
        
        – a exprima stări emoţionale
      3. 1.3. COMUNICARE IN SCRIS
        
        – a rezuma un text
        
        a caracteriza o persoană, personaj a redacta o scrisoare, un CV
        
        a redacta o povestire, o descriere (obiecte, persoane, personaje) a redacta un eseu
      4. 1.4. CONTINUTURI LINGVISTICE.
        
        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform programei de limba italiană pentru ciclul liceal*.
        
        Lexic: Articolul: Substantivul: Adjectivul:
        
        Numeralul: Pronumele:
        
        relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte) hotărât, nehotărât, partitiv ;
        
        gen, număr; exprimarea cazurilor; nominalizarea.
        
        acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie (forme sintetice) ; sensul şi comportamentul unor adjective în funcţie de poziţia faţă de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso) ; adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative şi nehotărâte).
        
        cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operaţiilor aritmetice.
        
        personal (de politeţe, N., O., Ac., forme combinate), poziţia proclitică şi enclitică a pronumelui personal faţă de verb, pronumele posesivă
        
        Verbul:
        
        Adverbul: Prepoziţia:
        
        Conjuncţia: Sintaxa:
        
        demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul pronumelor personale (C.O.D. şi C.0.1) în propoziţii afirmative, negative şi imperative; pronumele ne şi ci (vi).
        
        modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut), imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu (prezent, trecut) , participiu (prezent, trecut), acordul participiului trecut; diateză activă , reflexivă şi pasivă.
        
        tipuri, gradele de comparaţie ;
        
        prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, prepoziţiile articulate şi folosirea prepoziţiilor.
        
        conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, coordonatoare, subordonatoare.
        
        concordanţa la indicativ; folosirea conjunctivului: după verbe de voinţă, îndoială, sentimente , după conjuncţii , locuţiuni conjuncţionale , expresii impersonale; concordanţa la conjunctiv; exprimarea: cauzei, consecinţei, scopului, ipotezei (se ipotetico);
        
        • conţinuturi comune, L1 şi L2, conform Programei şcolare de Limba italiană, seria liceu , voi. 3, Aria curriculară Limbă şi Comunicare, Tipogrup press, Buc. 2001: Programa şcolară de Limba italiană pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5128 I 21.12.1999 şi modificată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba italiană pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4805/05.10.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/31.05.2001.
        
        Notă: în plus, pentru clasele de bilingv, se vor include:
        
        1. Dante Alighieri: La Divina Commedia: prezentare generală; /'Interno – cânturile V, XXVI;
        
        2. Francesco Petrarca: li Canzoniere: prezentare generală; So/o e pensoso; Pace non trovo.
        
        3. Giovanni Boccaccio: li Decamerone: prezentare generală; Frate Cipolla;
        
        4. Carlo Goldani: La riforma teatrale; La Locandiera
        
        5. Giacomo Leopardi: /'Infinito;
        
        6. Alessandro Manzoni: I promessi sposi;
        
        7. Giovanni Verga: La roba;
        
        8. ltalo Svevo: La coscienza di Zeno;
        
        9. Luigi Pirandello: // treno ha fischiato;
        
        10. Eugenio Mantale: Meriggiare pal/ido e assorto; Spesso ii mal di vivere ho in incontrato; Felicita raggiunta;
        
        11. ltalo Calvina: Fiabe italiane: // contadino astrologo;
        
        12. Oino Buzzati: Sessanta racconti: li mostro Colombre;
        
        LIMBA ITALIANĂ: L3 / MINORITĂ îl
        
        '
        
        2.1. TEMATICĂ
        
        • Universul personal: identitate; adolescenţa, vârsta aspiraţiilor; relaţiile cu familia, relaţiile dintre tineri, preocupări specifice tinerilor (vestimentaţie, spectacol, sport, muzică, excursii, formarea culturală, Internet. .. ), C.V.; gustul aventurii cunoaşterii.
        
        • Viaţa cotidiană: poştă; mijloace de transport; strada: automobilul şi semnele de circulaţie; călătoria, mijloc de cunoaştere, (la mare, la munte, la ţară); corespondenţa personală; fenomene sociale negative (violenţă, rasism, droguri, alcool, tutun); mediul înconjurător (flora, fauna, protecţia mediului).
        
        • Spaţiul cultural italian: obiective turistice şi culturale (monumente, oraşe); sărbători tradiţionale; bucătăria italiană; muzica şi cinematografia italiană, personalităţi ale spaţiului cultural italian.
        
        2.2. ACTE DE VORBIRE
        
        a se prezenta
        
        a angaja, a continua, a termina o conversaţie
        
        a cere I a da informaţii (de orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru, … ) a exprima o opinie personală
        
        stări sufleteşti, evenimente a exprima o stare fizică
        
        a exprima gusturi şi preferinţe
        
        a exprima o dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă… ) a propune/ a invita, a accepta/ a refuza
        
        a cere cuiva ceva I a comanda a exprima acordul / dezacordul
        
        a se scuza , a răspunde la scuze a face o urare, a felicita
        
        a sfătui, a recomanda
        
        a exprima posibilitate, imposibilitatea
        
        2.3. COMUNICARE ÎN SCRIS
        
        a redacta un dialog scurt, un comentariu
        
        a redacta o descriere (peisaje, obiecte, persoane) a redacta un text pe o temă familiară
        
        a redacta scrisori personale a rezuma un text
        
        2.4. CONTINUTURI LINGVISTICE
        
        '
        
        Articolul: SubstantivuI: Adjectivul:
        
        Pronumele:
        
        Numeralul: Verbul:
        
        Adverbul: Prepoziţia: Conjuncţia :
        
        hotărât, nehotărât, partitiv, folosirea articolului gen, număr, substantive cu plural neregulat
        
        adjective calificative, grade de comparaţie şi comportamentul adjectivelor "bello" şi "quello".
        
        personal (subiect, C.O.D. şi C.O.1.), interogativ, relativ, demonstrativ, nehotărât ; forme combinate de pronume.
        
        cardinal, ordinal, exprimarea procentelor şi a secolelor.
        
        modul indicativ, modul conjunctiv (prezent, trecut, imperfect, mai mult ca perfect), modul condiţional (prezent şi trecut), modurile nepersonale ; folosirea modului conjunctiv; concordanţa timpurilor la modul indicativ şi conjunctiv; periodo ipotetico ; diateza pasivă.
        
        de mod, de timp şi de loc ; adverbele relative ; particulele ne şi ci (vt)
        
        prepoziţii simple şi articulate.
        
        conjuncţii coordonatoare şi subordonatoare
        
        ** conţinuturi Minorităţi, conform programei şcolare de Limba italiană, seria liceu , voi. 3, Aria curriculară Limbă şi Comunicare, Tipogrup press , Buc. 2001: Programa şcolară de Limba italiană pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordinuli ministrului educaţiei naţionale nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba italiană pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4805/05.10.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001.
        
        1.4. I 2.4. TEXTE.
        
        Textele de examen vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi. Aceste texte vor fi selectate din cărţi , ziare, reviste în limba italiană.
  2. IV. PRECIZĂRI
  1. 1. Timpul de lucru este :
    1. a) proba orală :
      - – timpul de lucru: 10 – 15 minute ;
      - – prezentarea: 1O – 15 minute
    2. b) proba scrisă :
      - – timp de lucru: 3 ore.
  2. 2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal. Diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând /mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru) şi cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
  + Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA DE LIMBA ITALIANA PENTRU EXAMENUL DE
  
  BACALAUREAT, avizată prin OMEdC.
  
  + Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţile de comunicare orală sau în scris şi nu pe conţinutul textelor din manuale, subiectele fiind elaborate în
  
  concordanţă cu programa şcolară, fără a viza conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
  
  Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei / profilului / specializării.
  
  MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
  
  SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
  
  BACALAUREAT 2007
  
  PROGRAMA PENTRU LIMBA JAPONEZA
  1. I. Statutul disciplinei in cadrul examenului de bacalaureat
    
    In baza Legii Invatamantului nr. 84 / 1995, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, si in conformitate cu metodologia de organizare si desfasurare a examenului de bacalaureat 2004, aprobata prin Ordin al Ministrului Educatiei si Cercetarii, absolventii de liceu, invatamant de zi, au dreptul de a sustine examenul de bacalaureat la limba japoneza in regim de:
    
    Limba japoneza ca limba moderna – proba orala, pentru filiera teoretica – (proba B)
    
    – Limba japoneza ca limba moderna – proba scrisa, la alegere, din aria curriculara corespunzatoare specializarii, pentru filiera teoretica – specializarea filologie (proba E)
  2. II. Obiectivele examenului de bacalaureat la limba japoneza
    
    Respectand tipologia generala a structurii planului de invatamant privind studiul limbilor modeme in liceu, examenul de bacalaureat la limba japoneza este construit pe programele scolare in vigoare aprobate prin Ordinul Ministrului nr. 5201 / 24. 12. 2002.
    
    Candidatii la examenul de bacalaureat la limba japoneza vor trebui sa stapaneasca sistemele fonologic, lexical, gramatical si stilistic al limbii japoneza, precum si elemente de cultura si civilizatie nipona, pentru a fi capabili sa recepteze si sa produca mesaje orale sau scnse.
    
    Baremele de notare sunt:
    - • analitice, fara a exagera in detaliere
    - • construite in favoarea candidatului, pentru a reflecta mai bine ‘ceea ce stie’ / ‘ceea ce poate sa faca’ candidatul
  3. III. COMPETENTE EVALUATE
    
    Pentru a se evalua competenta de comunicare orala sau scrisa, candidatilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru.
    
    PROBA ORALA
    1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral in diferite situatii de comunicare
      - • identificarea sensului unor cuvinte
      - • recunoasterea si folosirea unor elemente si structuri gramaticale studiate
      - • selectarea unor informatii din texte diferite, pentru a indeplini o sarcina de lucru
      - • raspuns la intrebari (chestionar)
    2. 2. Producerea de mesaje orale, adecvate unor anumite contexte
      - • folosirea corecta si adecvata a structurilor gramaticale si lexicale studiate, pe tot parcursul comunicarii orale
      - • rezolvarea unor itemi (exercitii), care au drept tinta acest lucru
      - • relatarea coerenta a unui eveniment/ fapt divers/ unei experiente personale
      - • descrierea unor obiecte/ locuri/ persoane conoscute
3. 3. Realizarea de interactiuni in comunicare orala
  - • realizarea unui chestionar pe baza unei teme date de catre examinator, respectand regulile gramaticale invatate
  - • formularea de opinii personale in legatura cu un text dat
  - • redactarea de intrebari potrivite / corecte pentru raspunsuri date
4. 4. Transferul si medierea mesajelor orale in situatii diverse de comunicare

• adaptarea cunostiintelor lexicale si gramaticale in exercitii de role-play
• transformarea vorbirii directe in vorbire indirecta
• traducerea unui text in / din limba japoneza (avand cuvintele dificile explicate)

PROBA SCRISA

1. Receptarea mesajelor transmise in scris in diferite situatii de comunicare
- • identificarea ideiilor principale dintr-un text de informare generala / narativ / descriptiv
- • recunoasterea si folosirea unor elemente si structuri gramaticale studiate
- • selectarea unor informatii din texte diferite, pentru a indeplini o sarcina de lucru
- • utilizarea informatiilor dintr-un text nestudiat la clasa in diverse exercitii : cu alegere duala/ multipla/ text lacunar/ raspuns la intrebari etc
2. Producerea de mesaje scrise, adecvate unor anumite contexte
- • valorificarea adecvata a competentelor lingvistice dobandite (lexicale, semantice, gramaticale)
- • rezolvarea unor itemi (exercitii), care au drept tinta acest lucru (exercitii de particule, texte lacunare, completarea unor formule gramaticale, construirea unor propozitii pe o formula gramaticala data)
- • relatarea coerenta a unui eveniment real sau imaginar
- • descrierea unor obiecte sau locuri
3. Realizarea de interactiuni in comunicare scrisa
- • formularea de raspunsuri la un chestionar/ interviu dat
- • formularea de opinii personale in legatura cu un text dat
- • redactarea de intrebari potrivite / corecte pentru raspunsuri date
4. Transferul si medierea mesajelor orale sau scrise in situatii diverse de comunicare
- • reformularea unor replici intr-un dialog
- • transformarea vorbirii directe in vorbire indirecta
- • traducerea unui text in / din limba japoneza (avand cuvintele dificile explicate)

IV. CONTINUTURI
1. 1. LEXIC si SEMANTICA
  
  Elementele de lexic si semantica se invata si se insusesc in paralel cu celelalte competente lingvistice, fiind in interdependenta permanenta cu ele.
  
  Din perspectiva bacalaureatului, evaluarea acestor elemente vizeaza controlul vocabularului: varietatea, adecvarea, ortografia in raport cu textul sau retroversiunea data, si se regasesc in schemele de notare.
  
  NOTA
  
  Elementele de vocabular care vor fi evaluate nu vor depasi nivelul de 3 kyu si se regasesc in manualele studiate la clasa.
  
  Clasa a IX – a E de masta Nigongo (Bunkei 85) (Ll – 25) Clasa a X – a Minna no Nihongo, vol. 1, (Ll – Ll4) Clasa a XI – a Minna no Nihongo, vol. 2, (Ll5 – L25) Clasa a XII – a Minna no Nihongo, vol. 2, (L26 -L40)
  
  Pentru evaluarea kanji-lor insusiti se va tine seama de:
  - – lista ceruta pentru Noryoku Shiken / Atestatul Intemational de Limba Japoneza (nivelul 4 kyu)
  - – manualul studiat la clasa: Basic Kanji Book 500, vol. 1, Bojinsha, Japan, (Ll – L25)
2. 2. ACTE DE VORBIRE
  
  Se va urmari capacitatea candidatilor de a folosi in mod corect si adecvat elemente si structuri lexicale corespunzatoare actelor de vorbire din Programa de limba japoneza pentru ciclul liceal
  - – a se prezenta, a prezenta pe cineva
  - – a vorbi despre sine
  - – a descrie locuri, persoane, obiecte pe baza unor imagini date
  - – a relata evenimente
  - – a da si a cere informatii practice cuiva
  - – a propune / a invita / a refuza
  - – a-si exprima acordul / dezacordul
  - – a vorbi despre sine
  - – a participa la o conversatie orala
  - – a exprima o opinie personala
  - – a relata spusele unei alte persoane folosind vorbirea indirecta
  - – a cere permisiunea/ a interzice
3. 3. GRAMATICA
  
  Elementele de gramatica cuprinse in Programa de limba japoneza pentru ciclul liceal (MEC – CNC 2002) organizate pe:
  
  clase: substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb, adverb, conjunctii,
  
  particule
  
  categorii : timp, aspect
  
  structuri : propozitii si fraze, subordonate procese si relatii : topica, transformare, etc.
  
  Pentru structurile gramaticale ce vor fi evaluate in cadrul examenului de bacalaureat se va tine cont de programa de Noryoku Shiken (nivelul 3).
4. 4. TEXTE
Tipul de text: autentic (literar)

Sursa: manualele studiate, carti din spatiul nipon

Lungimea: 50-125 de cuvinte

Dificulatate: nu vor depasi gradul de dificultate al textelor din manual

Nota

In cazul textelor studiate la clasa candidatul va trebui sa demonstreze cunoasterea integrala atat a lexicului, cat si a stucturilor gramaticale studiate.

In cazul textelor nestudiate, acestea vor fi selectate pe teme familiare, fara sa depaseasca ca dificultate gramaticala nivelul de 4 kyu (Noryoku Shiken / Atestatul de Limba Japoneza) si se vor explica elementele de vocabular necunoscute.
V. PRECIZARI

Timpul de lucru: 3 ore

Subiectele: vor fi elaborate in concordanta cu programa scolara si cu manualele studiate.

Textele la prima vedere / nestudiate la clasa folosite pentru examen nu exclud studierea textelor din manuale, deoarece aceste sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

– sa invete a aborda un text necunoscut
– sa se familiarizeze cu diverse teme si stiluri ale limbii
– sa invete cuvinte si expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor in diferite contexte
– sa-si insuseasca structuri gramaticale noi si sa le consolideze pe cele vechi
– sa invete cum sa gaseasca anumite detalii sau exemple pentru sustinerea opiniilor personale

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

BACALAUREAT 2007

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA LATINĂ

1. STATUTUL DISCIPLINEI

ln conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii claselor de liceu vor susţine examenul de limba latină, cu următoarea structură:

-proba scrisă, ca probă la alegere;

-competenţele de evaluat, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte) vor respecta noile programe care descongestionează conţinuturile lingvistice în favoarea studiului literaturii latine.

Testele sunt elaborate în funcţie de numărul de ore săptămânal, din trunchiul comun:

2 ore/săptămână – pentru liceele teoretice, la clasele a XI-a şi a XII-a;

Candidaţii, care studiază limba latină în clasele IX – XII vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute – nestudiate la clasă -, din opera Bellum Gallicum, a autorului latin Gaius Iulius Caesar, pentru a se verifica achiziţiile lingvistice, abilităţile de traducere a unui text din limba latină în limba română (maximum o frază formată din 5 propoziţii).

ln partea a doua a probei elevii vor redacta un eseu şi vor rezolva un test grilă. ln felul acesta, candidaţii vor valorifica, corect şi pertinent, informaţiile istorice şi literare din operele reprezentative ale celor mai importanţi scriitori latini.
2. COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
1. 2.1 Pentru a se evalua nivelul de receptare şi analiză a unei varietăţi de fenomene lingvistice prezente în opera Bellum Gallicum, elevilor li se vor solicita:
  - – să descopere, prin raportare la context şi cu ajutorul dicţionarului, semnificaţia unităţilor lexicale din sfera istoriei;
  - – să analizeze părţile de vorbire;
  - – să identifice valoarea sintactică a părţilor de propoziţie, a relaţiilor sintactice de tip complex la nivelul frazei.
2. 2.2 Elevii vor aborda textul literar, în primul rând, din punct de vedere ideatic,
  
  (avându-se în vedere fragmentele, în original, studiate la clasă şi operele în traducere, conform bibliografiei) şi vor demonstra că sunt capabili :
  - – să sesizeze unele aspecte socio-politice caracteristice perioadei cuprinse între secolul I a. Chr. şi secolul I p. Christum şi să identifice rolul personalităţilor politice şi militare (Caesar, Cicero, Titus Livius, Tacitus);
  - – să identifice modelele antice ale unor genuri şi specii;
  - – să recunoască mărcile estetice ale unor genuri şi specii:
    - – discursul/oratio (Cicero);
    - – minitratatul moral (Cicero);
    - – analele şi istoria naţională (Titus Livius, Tacitus);
    - – epopeea (Vergilius);
    - – satira (Horatius);
    - – elegia (Catullus, Horatius, Ovidius);
    - – oda (Horatius);
    - – poemul mitologic (Ovidius);
    - – romanul (Petronius).
  - – să identifice elementele definitorii pentru arta discursului şi a portretului (Cicero,T. Livius, Tacitus);
  - – să delimiteze realitatea de ficţiune în romanul latin (Petronius);
  - – să demonstreze valoarea de model a capodoperelor poeziei latine (Vergilius, Horatius, Ovidius);
  - – să identifice influenţele de doctrină literară asupra evoluţiei literaturii universale (Horatius-Boileau);
    
    -să identifice trăsăturile specifice unui univers poetic singular în lirica latină (Catullus);
  - – să recunoască teme şi motive poetice din poezia clasică latină (Vergilius, Horatius, Ovidius);
  - – să identifice şi să compare unele elemente de mentalitate şi de morală practică, specifice Romei antice, în poezia satirică latină (Horatius);
3. 2.3 CONŢINUTURI
  1. A. Morfosintaxă
    
    Substantivu I
    - – gen, număr, caz
    - – declinările I-V Adjectivul
    - – clasificare
    - – gradele de comparaţie
      
      Pronumele
      - – pronumele personal, reflexiv, posesiv, relativ-interogativ, demonstrativ, Numeralul
      - – cardinal, ordinal Verbul
      - – verbe regulate, diateza activă şi pasivă;
      - – verbe neregulate: esse şi compuşii; ire şi compuşii; ferre şi compuşii; fieri, velle.
      Noţiuni de sintaxă a propoziţiei şi a frazei Valorile fundamentale ale cazurilor.
      
      Propoziţii principale/secundare, regente/subordonate
      
      Subordonatele relative, participiale relative şi absolute, completive, circumstanţiale.
      
      Consecutio temporum Gerunzialele şi gerundivalele Stil direct şi indirect.
  2. B. Reprezentanţi ai prozei şi poeziei latine din secolul I a.Chr. până în secolul I p. Chr. şi operele acestora:
  1. 1. Marcus Tullius Cicero – Catilinare (ln Catilinam, I), Despre prietenie (De amicitia);
  2. 2. Titus Livius – De la întemeierea Romei (Ab Urbe condita)**;
  3. 3. Catullus- Poezii (Carmina)**;
  4. 4. Publius Vergilius Maro– Eneida (Aeneis);
  5. 5. Quintus Horatius Flaccus – Ode (Carmina), Satire (Sermones) Arta poetică (Epistulae ad Pisones)**;
  6. 6. Publius Ovidius Naso- Metamorfoze (Metamorphoses), Tristele (Tristia), Ponticele (Epistulae ex Ponto)**;
  7. 7. Titus Petronius Niger – Satyricon;
  8. 8. Publius Cornelius Tacitus – Anale (Annales)**.
  **Textele din manualele aprobate
  
  Testul grilă evaluează cunoştinţe fundamentale de cultură greco-latină, cu referire la operele autorilor studiaţi şi contextul socio-politic.
  
  Textele în original, însoţite de traducerea literară, vor fi valorificate într-un eseu
  
  semistructurat; în acest mod candidaţii vor identifica teme, motive din literatura greco-latină şi trăsăturile specifice stilurilor diferiţilor scriitori şi poeţi latini.
4. 2.4 BIBLIOGRAFIE
  
  CICERO, M.T.-Opere alese, voi. I, III, Editura Univers, Bucureşti, 1973;
  
  LIVIUS, Titus – Ab Urbe condita (De la întemeierea Romei), voi. 1-11, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, traducere de Paul Popescu Găleşanu;
  
  CATULLUS, C.V. – Poezii, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969; VERGILIUS, P. M.- Eneida, Editura Univers, Bucureşti, 1980, traducere de G.Coşbuc; Eneida, Editura Tineretului, Lyceum, Bucureşti, 1964, traducere E. Lovinescu; HORATIUS, Q.F – Opera omnia, voi. 1-11, Editura Univers, Bucureşti, 1980 (ediţie bilingvă);
  
  OVIDIUS, P. N. – Metamorfoze, Cluj, 1972, traducere de David Popescu; Tristele şi Ponticele, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966; Scrisori din exil (Tristele şi Ponticele), ediţia a li-a, Editura Univers, 1972;
  
  PETRONIUS, T. N.- Satyricon în volumul Seneca-Petronius,Editura pentru Literatură,1967, traducere de E. Cizek(şi alte ediţii);
  
  TACITUS, P.C.- Anale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, traducere Gh. Guţu.

3. PRECIZĂRI

3.1 Timp de lucru – 3 ore; se permite utilizarea dicţionarului latin-român.
3.2 Gradul de dificultate în rezolvarea subiectelor va fi în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal (2 ore, cls a XI-a şi 2 ore, cls. a XIl-a).
3.3 Prezenta programă pentru bacalaureat a fost elaborată pe baza O.M.E.C. 3540 din

02. 04. 1999, clasa a IX-a. Programele pentru clasele a X-a – XII-a au fost aprobate prin OMEC, nr.5086 din 15. 12. 1999 şi modificate prin ordinul nr. 3915 din 31. 05.

2001.

3.4 Se vor utiliza manualele de Limba latină aprobate de M.Ed.C., după care au studiat candidaţii în ultimii 4 ani.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

BACALAUREAT 2007

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA PORTUGHEZĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În conformitate cu prevederile Legii învăţământului în vigoare, toţi absolvenţii învăţământului liceal vor susţine un examen oral la una din limbile moderne studiate, ca probă obligatorie (proba b). De asemenea, pot alege o limbă modernă pentru examenul scris, ca probă opţională (proba e sau f).

Luând în considerare noul Plan-cadru pentru învăţământul liceal şi Programele şcolare, examenul de bacalaureat 2005 menţine aceeaşi structură în ceea ce priveşte:

probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);

competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte); repartizarea pe categorii de teste, pentru ambele probe (oral şi scris), în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal:
- • 3-4 ore
- • bilingv
Atât pentru proba orală, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii tuturor profilurilor, vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute I nestudiate la clasă.

Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţi de comunicare orală sau în scris şi nu pe conţinutul textelor din manuale.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

Competenţele generale şi specifice sunt aceleaşi pentru toate profilurile (3-4 ore ş1 clase bilingve), în funcţie de probă (oral/scris).
1. 1. LIMBA PORTUGHEZĂ: 3-4 ore şi clase bilingve
  1. 1.1. PROBA ORALĂ
    
    Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de studiu:
    - • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut I nestudiat la clasă.
    - • să demonstreze capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut prin: identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice;
      
      recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate; răspuns la întrebări (chestionar);
      
      traducere I retroversiune;
      
      rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale)/ reformularea textului prin contragere/ reducere;
      
      exprimarea propriilor păreri în legătură cu o afirmaţie / ideile / conţinutul textului dat, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului respectiv.
      
      Candidaţii pot face trimiteri la / asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viaţă.
    - • să demonstreze capacitatea de exprimare prin:
      
      folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot, parcursul comunicării orale;
      
      rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
      
      relatarea unui eveniment / fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale; prezentarea unui film / unei cărţi; descrierea unui obiect, unei persoane / unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute / imaginare; prezentarea/ comentarea unui subiect, printr-un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent pe o temă dată, integrând exemple relevante şi un punct de vedere personal.
      
      Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
    - • să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
  2. 1.2. PROBĂ SCRISĂ
    
    Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi:
    - • să dovedească capaciatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut I nestudiat la clasă prin:
      
      identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice;
      
      recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate; identificarea informaţiilor semnificative din text: exerciţii (cu alegere duală / multiplă / răspuns la întrebări / text lacunar etc.) I rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);
      
      exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutului textului; comentarea unui paragraf/ unei idei / ideilor textului.
    - • să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin:
      
      valorificarea adecvată a competenţelor lingvistice dobândite (lexicale, semantice, gramaticale, de ortografiere corectă);
      
      rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
      
      relatarea unui eveniment / unui fapt divers / unor întâmplări / unei experienţe personale;
      
      descrierea unor obiecte / locuri (cunoscute / imaginare) / activităţi; descrierea / caracterizarea unui personaj / unei persoane/ unei personalităţi marcante; construirea unui interviu / dialog situaţional (pornind sau nu de la reperele oferite de text);
      
      redactarea unui C.V. I unei cărţi poştale / felicitări / scrisori (personale / administrative) integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal;
      
      construirea unui discurs logic şi coerent, pe baza unei teme, pornind de la o afirmaţie / un text dat: continuarea unui text / unei idei, comentarea unui subiect
      
      / exprimarea şi / sau argumentarea unei opinii personale / unui punct de vedere; redactarea unui eseu structurat I liber.
    - • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat: prin traducerea în/ din limba portugheză a unui text literar (clase bilingve) / neliterar (3-4 ore).
III. CONŢINUTURI

LIMBA PORTUGHEZĂ: 3-4 ore şi bilingv
pentru comunicarea orală şi scrisă

Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:
1. a) Sursa: pasaje din cărţi, articole de presă (din ziare, reviste) în limba portugheză;
2. b) Tipul de test: test autentic literar/ neliterar;
3. c) Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150-350 de cuvinte);
4. d) Dificultate: în funcţie de profil.
  
  Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba portugheză, dar vor diferi ca grad de dificultate, în funcţie de profil.
  - ♦ TEXTE
    
    Tipuri de texte: informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere, eseu).
  - ♦ TEME
    
    Ternele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:
    - • Viaţa personală şi socială: identitate (C.V.); relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor; familia: membrii, ocupaţii; sănătate (droguri I SIDA/ tabagismul / alcoolul … ) etc.;
    - • Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; magazine; mijloace de transport; restaurant, hotel, camping, aeroport, gară, poştă, bancă, meteo etc.;
    - • Timp liber: fim-de-semana / vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans) etc.;
    - • Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru, muzee, festivaluri … ); mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă/ şomaj; violenţă/ non-violenţă etc.;
    - • Mediul înconjurător: oraş / sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc.;
    - • Spaţiul lusofon: Portugalia contemporană (evenimente marcante); oraşe ş1 provincii; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; lusofonia şi ţările lusofone;
    - • Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi tehnic european (inclusiv contribuiţii şi personalităţi româneşti); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.
IV. PRECIZĂRI

1. Proba orală:

timpul de lucru: 15 minute prezentarea: 1O minute

Proba scrisă:

timp de lucru: 3 ore.
2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi în raport cu numărul de ore de studiu săptămânal. Diferenţierile (de probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ

(micşorând/ mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru) şi nu

cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
3. Textele necunoscute folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie să neglijeze, sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;

să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să şi le consolideze pe cele vechi; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;

să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut; să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să înveţe sensuri variate ale aceluiaşi cuvânt în contexte diferite;

să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale;

să înveţe cum să găsească anumite detalii / exemple pentru susţinerea opiniilor personale;

să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia portugheză.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

BACALAUREAT 2007

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA RUSĂ STATUTUL DISCIPLINEI

În temeiul Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în conformitate cu Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat – 2007, absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă (promoţia 2007 şi promoţiile anterioare), au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la Limba rusă ca limbă modernă într-una din situaţiile următoare:

• Limba rusă ca limbă modernă – proba b, probă orală comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările din cadrul învăţământului liceal;
• Limba rusă ca limbă modernă – proba e, probă scrisă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică – specializarea filologie;
• Limba rusă ca limbă modernă – proba f, probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – în conformitate cu Anexa ăLista disciplinelor la care se susţine examenul de bacalaureat 2007 pentru probele d, e şi f la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării, privind aprobarea Calendarului şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat – 2007.

Programa pentru examenul de bacalaureat 2007, la disciplina Limba rusă (ca limbă modernă), este întocmită pe baza programelor şcolare pentru clasele a IX-a – a XII-a, aprobate prin Ordinul ministrului nr. 3371/ 02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului nr. 3915/31.05.2001.

TIPOLOGIA PROGRAMELOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

Respectând tipologia generală a structurii planurilor-cadru de învăţământ şi prevederile acestora privind studiul limbilor moderne în liceu, examenul de bacalaureat 2007 se va desfăşura – la disciplina Limba rusă (ca limbă modernă) -după următoarele tipuri de programe:
• Programa 1A, Limba rusă – limba modernă 1 (3 ore/ săpt.): licee teoretice, specializarea filologie; licee militare MApN, specializarea matematică-informatică;
• Programa 1A, Limba rusă – limba modernă 1 (2 ore/ săpt.): licee teoretice, celelalte specializări;
• Programa 18, Limba rusă – limba modernă 1 (2-3 ore/ săpt.): licee vocaţionale, toate profilurile şi specializările, cu excepţia liceelor militare MApN, specializarea matematică-informatică;
• Programa 2, Limba rusă – limba modernă 2 (1-2 ore/ săpt.): licee teoretice şi vocaţionale;
• Programa 3, Limba rusă – limba modernă 3 (1-2 ore/ săpt.): pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii ruse în clasa a IX-a.

Prezenta programă de bacalaureat selectează din programele şcolare în vigoare, pentru clasele a IX-a – a XII-a, acele competenţe specifice care vor fi evaluate prin probele de examen şi care vor arăta în ce măsură cunoştinţele achiziţionate de absolvenţii de liceu sunt valorificate sau aplicate practic în comunicare.

I. PROGRAMA 1A

COMPETENTE EVALUATE

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de cornunicare.
- • Identificarea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ de specialitate/ narativ/ descriptiv
- • Selectarea unor informaţii din texte diferite, pentru a îndeplini o sarcină de lucru
- • Desprinderea esenţialului din texte literare/ narative/ descriptive/ discursuri/ interviuri/ articole şi identificarea at udinii vorbitorului
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Relatarea coerentă a unui eveniment real sau imaginar, sub forma unor descrieri/ povestiri orale sau scrise
- • Redactarea unor texte funcţionale (scrisori, chestionare, CV, interviu)
- • Redactarea unui eseu structurat/ nestructurat pe o temă de interes, cu prezentarea argumentată a propriei opinii
- • Completarea unor texte lacunare legate, valorificând informaţii achiziţionate pe o temă dată
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Comentarea succintă a unor opinii sau afirmaţii exprimate în formă orală sau scrisă şi formularea de argumente pro sau contra
- • Formularea de răspunsuri la un chestionar/ interviu, cu motivarea opţiunii
- • Exprimarea de sentimente/atitudini faţă de fapte, evenimente, idei vehiculate într-un text dat
- • Redactarea unor scrisori de răspuns, pe o temă dată, adresate diverşilor destinatari, vizând diferite scopuri de comunicare (pentru a obţine, a informa, a convinge, a invita)
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
- • Reformularea unor replici (într-un dialog) sau a unor scurte texte
- • Rezumarea, într-un număr determinat de cuvinte sau rânduri, a unui text autentic (publicistic, literar, de specialitate)
- • Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
- • Traducerea în/ din limba rusă, cu ajutorul dicţionarului, a unui text autentic de dimensiune şi dificultate medie
- • Parafrazarea unui citat prin raportare la propria experienţă

li. PROGRAMA 1B

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
- • Selectarea informaţiilor esenţiale dintr-un mesaj formulat în limba standard, pe un subiect cunoscut/ din domeniul vocaţional
- • Desprinderea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ publicistic/ literar
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Rezumarea conţinutului unui text, într-un număr dat de cuvinte sau rânduri
- • Motivarea atitudinii adoptate faţă de diferite aspecte prezentate într-un mesaj
- • Redactarea unor povestiri/ descrieri/ rezumate/ compuneri/ eseuri/ caracterizări pe subiecte de interes general
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Completarea unui chestionar în care se solicită şi exprimarea unui punct de vedere personal faţă de o anumită problemă
- • Formularea de răspunsuri la întrebări pornind de la un text de informare generală sau din domeniul specialităţii
- • Redactarea unor texte funcţionale, ca răspuns la o ofertă/ la o scrisoare personală
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
- • Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
- • Traducerea din limba rusă, cu ajutorul dicţionarului, a unor texte de lungime şi dificultate medie
- • Transpunerea unor informaţii din limbajul de specialitate în limbaj comun

III. PROGRAMA 2

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
- • Selectarea detaliilor dintr-un mesaj exprimat în limba standard
- • Desprinderea ideilor principale dintr-un text de infonnare generală/publicistidliterar pe o temă cunoscută
- • Selectarea infonnaţiilor relevante din mai multe texte, pentru a realiza o sarcină de lucru
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Relatarea coerentă a unui eveniment real sau imaginar, utilizând descrieri, comparaţii
- • Prezentarea de fapte, argumente şi informaţii pentru a susţine o idee sau o apreciere
- • Redactarea unor scrisori în care se prezintă fapte, întâmplări, evenimente, experienţe personale
3. Realizarea de interactiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Fonnularea de răspunsu' ri la un chestionar simplu, cu întrebări deschise sau închise
- • Redactarea unei scrisori de răspuns, cu exprimarea unor gânduri şi sentimente
- • Comentarea succintă a unui punct de vedere exprimat într-un citat, proverb, aforism
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
- • Reformularea unui paragraf prin reducerea la una-două idei
- • Traducerea din limba rusă, cu ajutorul dictionarului, a unor texte de informare generală, de lungime şi dificultate medie

IV. PROGRAMA 3

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
- • Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj exprimat în limba standard
- • Sesizarea ordinii logice/ cronologice a unor fapte sau evenimente prezentate într-un text pe o temă de interes general
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Susţinerea unui dialog situaţional prin oferirea şi solicitarea de informaţii pe teme familiare
- • Formularea de întrebări şi răspunsuri pe o temă dată
- • Descrierea unor persoane/ locuri; relatarea succintă a unor evenimente din universul familiar
- • Redactarea unui text scurt pe teme generale, într-un număr limitat de cuvinte/ rânduri/ enunţuri
3. Realizarea de interactiuni în comunicarea orală sau scrisă

'
- • Formularea de răspunsuri la un chestionar simplu pe teme de interes
- • Comentarea pe scurt a unei informaţii, opinii pe o temă familiară
- • Redactarea unei scurte scrisori personale de răspuns, în care se oferă/ se solicită informaţii din domenii cunoscute

CONTINUTURI

Candidaţii la examenul de bacalaureat vor trebui să stăpânească sistemele fonologic, lexical, gramatical şi stilistic al limbii ruse specificate în programele şcolare în vigoare, corespunzătoare filierei/ profilului/ specializării, pentru a demonstra capacitatea de a recepta şi produce mesaje orale/ scrise, precum şi de a interacţiona în situaţii de comunicare enunţate, corespunzător următoarelor arii tematice:

ARII TEMATICE

Programa 1A (2-3 ore), Programa 1B, Programa 2

Adolescentul despre sine: portret fizic şi moral, aptitudini, interese, pasiuni, aspiraţii, planuri de viitor (locuri de muncă şi profesii), CV, timp de studiu şi timp liber.

Adolescentul în interacţiune socială: relaţii interumane (în familie, în şcoală, în cercul de prieteni, dialogul generaţiilor*), oraşul/ satul natal, universul citadin (transport, servicii, instituţii socio-culturale şi de loisir, tradiţie şi modernitate*, mass-media1'.

* Temele marcate cu asterisc şi scrise cu italice sunt obligatorii numai pentru specializările cu 3 ore săptămânal.

Adolescentul şi natura: spaţiul geografic, timp-natură-anotimpuri, protecţia mediului înconjurător,

rezervaţii naturale*.

Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie rusă:

– Istorie-geografie: locuri istorice, evenimente şi personalităţi istorice (Petru I)*, zone geografice (Baikal, Siberia, Volga1'.

Mari oraşe (Moscova, Sankt-Petersburg): obiective turistice, muzee, itinerare turistice şi spirituale*.

Literatura: scriitori (A.S.Puşkin, M.I.Lermontoi", I.S.Turgheniev*, F.M.Dostoievski, A.P.Cehoi", L.N.Tolstoi, S.A.Esenin, B.L.Pasternak1', curente literare (romantismul şi realismul rus În context european, curente moderniste)*.

Arta: muzica (P.I. Ceaikovski), pictura (I.E. Repin, I.I. Levitan). Specific naţional: obiceiuri şi tradiţii, manifestări culturale*, artizanat*

Programa 3

Adolescentul despre sine: naţionalitate, domiciliu, starea sănătăţii, însuşiri fizice şi morale, activităţi curente, timp ocupat şi timp liber (excursii, vizite la muzee, practicarea sportului), pasiuni, opţiuni profesionale.

Adolescentul şi mediul social: familia, cercul de prieteni, şcoala, oraşul/ satul natal, instituţii şi servicii (la magazin, la gară, la aeroport).

Adolescentul şi natura: lumea vie, protecţia mediului înconjurător, timp-natură-anotimpuri, rezervaţii naturale (Delta Dunării).

Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie rusă: Rusia (prezentare generală), mari oraşe (Moscova, Sankt-Petersburg), personalităţi şi domeniile lor de activitate (A.S.Puşkin, L.N.Tolstoi, S.A.Esenin, V.M.Şukşin).

ACTELE DE VORBIRE şi STRUCTURILE LEXICO-GRAMATICALE necesare construirii comunicării în cadrul ariilor tematice menţionate mai sus sunt cele prevăzute de programele şcolare în vigoare, aprobate prin Ordinele Ministrului nr.3371/02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin Ordinul Ministrului nr. 3915/31.05.2001.

STRUCTURA PROBELOR DE EXAMEN

A. PROBA ORALĂ (PROBĂ OBLIGATORIE)

În cadrul probei B, probă orală de limbă modernă (L1, L2 sau L3), toţi candidaţii vor fi solicitaţi să demonstreze capacitatea de înţelegere a unui text necunoscut – cu un conţinut tematic încadrat în ariile tematice prevăzute de prezenta programă de bacalaureat şi structurat, din punct de vedere lingvistic, la un nivel de dificultate situat în limitele programelor şcolare pentru clasele a IX-a – a XII-a, corespunzătoare filierei/ profilului/ specializării – precum şi să formuleze aprecieri unanim acceptate sau personale, valorificând elemente de cultură şi civilizaţie rusă sau universală

Examinarea candidaţilor la proba orală se va face pe baza unui bilet de examen care va conţine – pentru toate tipurile de programă (1A, 1B, 2, 3) – trei subiecte, fiecare dintre acestea evaluând competenţe diferite.

Subiectul 1 va consta dintr-o autoprezentare şi din susţinerea unui scurt dialog situaţional (cu profesorul examinator) pornind de la o temă indicată pe bilet.

Subiectul 2 va consta din lectura expresivă a unui text şi din rezolvarea unor exerciţii pe baza acestuia.

Subiectul 3 va consta din prezentarea monologată a unei teme date, referitor la textul citit.
B. PROBA SCRISĂ

Verificarea candidaţilor la proba scrisă va consta din rezolvarea a patru subiecte.

Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programele 1A, 1B şi 2, subiectele vor fi structurate corespunzător celor patru tipuri de competenţe generale (de receptare, de producere, de interacţiune, de transfer şi mediere).

Subiectul 1 va consta din redactarea unui eseu structurat/ nestructurat, a unei compuneri, relatarea unei întâmplări sau a unui eveniment etc., susţinerea şi argumentarea opiniei personale referitoare la o temă dată, pornind de la un stimul (citat, proverb, aforism, imagini etc.). Aceste sarcini de lucru vor evalua competentele de producere a mesajului scris.

Subiectul 2 va consta din rezolvarea unor sarcini de lucru pornind de la un text dat (răspunsuri la întrebări, completarea unui text lacunar, ordonarea logică/ cronologică a unor enunţuri, desprinderea ideilor principale, extragerea unor detalii dintr-un text etc.). Aceste sarcini de lucru vor evalua competentele de receptare a mesajului scris.

Subiectul 3 va consta din redactarea unor texte funcţionale (scrisoare de intenţie, scrisoare personală de răspuns, formularea de răspunsuri la un chestionar, CV), completarea unor replici în dialoguri etc. Aceste sarcini de lucru vor evalua competenţele de interactiune în comunicare.

Subiectul 4 va solicita candidaţilor să traducă în/ din limba rusă un text, să parafrazeze un citat, să rezume un text, să reformuleze idei incluzând un punct de vedere propriu, etc. Aceste sarcini de lucru vor evalua competentele de transfer şi mediere a mesajului scris.

Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programa 3, cele patru subiecte vor fi structurate corespunzător competenţelor generale de receptare, de producere şi de interacţiune.

Cerinţele exerciţiilor privind sarcinile de lucru vor fi formulate în limba rusă, clar, concis şi la obiect, fără a se da modele de rezolvare.

Enunţurile exerciţiilor vor fi însoţite şi de stimuli (texte, citate, aforisme, elemente grafice etc.) pe baza cărora urmează să fie redactată lucrarea, indicându-se, după caz, numărul de cuvinte sau de rânduri.

C. MOD DE NOTARE

Punctajul maxim pentru rezolvarea corectă a tuturor subiectelor înscrise în proba de examen este de 100 puncte, distribuite după cum urmează:

PROBA

ORALA

PROBA

SCRISA

Subiectul 1

Subiectul 2

Subiectul 3

Din oficiu

TOTAL

25 puncte (25%)

35 puncte (35%)

30 puncte (30%)

1O puncte (10%)

100 puncte

Subiectul Subiectul Subiectul Subiectul Din oficiu

TOTAL

30 puncte (30%)

20 puncte (20%)

10 puncte (10%)

100 puncte

Nota finală se va calcula prin împărţirea la 1O a punctajului obţinut de candidat în urma rezolvării subiectelor.

Criteriile care se iau în calcul la stabilirea punctajului pentru fiecare subiect vor fi indicate în bareme şi vor fi transmise comisiilor, împreună cu subiectele.

D. TIMP DE LUCRU

Pentru proba orală se rezervă 15 minute.

Proba scrisă se elaborează pe durata a 3 (trei) ore.

Pentru a asigura premisele reuşitei candidaţilor la examenul de bacalaureat, subiectele vor fi echilibrate, cu grad mediu de dificultate, care să permită rezolvarea lor în limita timpului alocat.

PRECIZĂRI

Pentru conformitate cu prevederile programelor şcolare pentru clasele a IX-a – a XII-a, aprobate prin Ordinul ministrului nr. 3371/ 02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului nr. 3915/31.05.2001 se vor consulta următoarele titluri:

Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasa a IX-a. Aria curriculară Limbă şi comunicare, voi. 1, Ministerul Educaţiei Naţionale. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, Editura Cicero, 1999, pp. 113-136.

Curriculum Naţional. Seria liceu. Programe şcolare. Aria curriculară Limbă şi comunicare, voi. 3, Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, Tipogrup press, 2001, pp.81-108.

NOTĂ:

Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei / profilului/ specializării.

MANUALE RECOMANDATE

Pentru L1, L2:

Clasa a IX-a: autori Lelia Muşat şi Dana Cojocaru, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a X-a: autor Diana Tetean, ediţia 1997 şi următoarele.

Clasa a XI-a: autori Onufrie Vinţeler şi Odarca Ardelean, ediţia 1997 şi următoarele. Clasa a XII-a: autori Lelia Muşat şi Antoaneta Olteanu, ediţia 1998 şi următoarele.

Menţiune:

Pentru liceele în care, din motive diverse, nu s-au folosit în cei patru ani de studiu manualele enumerate mai sus, la nivelul L1 se pot utiliza pentru pregătirea examenului de bacalaureat manualele din lista de mai jos:

Clasa a IX-a: autori Aneta Safta, Ecaterina Fodor, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a X-a: autori Liubov Dudnicov, Ortansa Tudor, ed ia 1995 şi următoarele. Clasa a XI-a: autori Ludmila Farcaş, Ortansa Tudor, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a XII-a: autori Ludmila Farcaş, Ortansa Tudor, ediţia 1995 şi următoarele.

Pentru L3 (anii I – IV de studiu), minorităţi

Limba rusă. Manual pentru clasa a VII-a, autori: Cornelia Dumitriu, Carmen Nicolau, Elena Proca, 1997 şi următoarele.

Limba rusă. Manual pentru clasa a VII-a. L-2, anul 4 de studiu, autori: Eugen Noveanu, Maria Dumitrescu, EDP, 2001.

Russkaia reci. Manual de limba rusă. Clasa a VII-a, L2, autori: Viktor Kosteţki, Ana Popovici, Editura Sigma, 2001.

Limba rusă. Manual pentru clasa a VIII-a, autori: Cornelia Dumitriu, Carmen Nicolau, Elena Proca, 1997 şi următoarele.

Limba rusă. Manual pentru clasa a VIII-a. L-2, anul 4 de studiu, autori: Eugen Noveanu, Maria Dumitrescu, EDP, 2001.

Russkaia reci. Manual de limba rusă. Clasa a VIII-a, L2, autori: Viktor Kosteţki, Ana Popovici, Editura Sigma, 2001.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

BACALAUREAT 2007

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA SPANIOLĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii tuturor claselor de liceu vor susţine ca probă obligatorie un examen oral la una din limbile moderne studiate. De asemenea, pot alege o limbă străină şi la una din probele opţionale.

li. COMPETENTE DE EVALUARE

'
1. 1. PROBA ORALĂ
  
  Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de studiu:
  - • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut I nestudiat la clasă .
  - • să demonstreze capacitatea de a Înţelege un text prin :
    - – identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;
    - – recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
    - – traducere ;
    - – rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale) / reformularea textului prin contragere/ reducere.
      
      Candidaţii pot face trimiteri la / asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.
  - • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
    - – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
    - – răspuns la întrebări;
    - – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
    - – relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale, descriere, prezentarea I comentarea unui subiect, dovedind capacitatea de a construi un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent, integrând exemple sau argumente interesante, relevante şi un punct de vedere personal.
    - – emiterea unor judecăţi de valoare, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului , exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutul textului respectiv .
    - – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers, pornind de la un text. Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
  - • să demonstreze capacitatea de a participa activ la conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
2. 2. PROBA SCRISĂ
  
  Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
  - • să dovedească capacitatea de a Înţelege sensul global al unui text necunoscut I
    
    nestudiat la clasă prin:
    - – identificarea informaţiilor semnificative din text prin : exerciţii (cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar ,etc.)/ rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);
    - – comentarea unui paragraf I a unei idei / a ideilor textului ; exprimarea
      
      propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutul textului respectiv ;
    - – identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;
    - – recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate.
  - • să dovedească capacitatea de a analiza şi interpreta textul dat prin construirea unui discurs scris logic, coerent şi convingător.
  - • să dovedească capacitatea de exprimare În scris prin :
    - – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;
    - – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;
    - – desprinderea ideilor semnificative dintr-un text/articol de ziar;
    - – redactarea unui C.V. / unei scrisori personale / unui articol de presă, integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal ;
    - – descrierea unor locuri (cunoscute/ imaginare)/ activităţi ; descrierea/ caracterizarea unui personaj / unei persoane / unei personalităţi marcante;
    - – relatarea unui eveniment şi a unei experienţe personale
    - – continuarea unui text, unei idei / construirea unui text pe un subiect /o temă dată;
    - – redactarea unui eseu structurat / comentarea unui subiect / exprimarea şi / sau argumentarea unei opinii personale / unui punct de vedere , pe baza unui text I unei teme date, susţinută de exemple sau argumente interesante şi relevante .
    - – rezumarea unui text
    - – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
  - • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat prin traducerea în/din limba spaniolă a unui text literar (bilingv)/ neliterar (1-2 ore, 3-4 ore şi minorităţi) .

NOTĂ: Atât la oral, cât şi la scris, se vor elabora următoarele tipuri de bilete:

• 1-2 ore • 3-4 ore • bilingv • Minorităţi/ L3

Biletele vor conţine texte necunoscute. Selecţia acestora, în ce priveşte gradul de dificultate, se va face în funcţie de numărul de ore alocate pe săptămână. Din punctul de vedere al tematicii, conţinutul textelor se va axa pe:

1. Universul personal şi social/profesional
2. Universul cotidian
3. Oameni şi locuri
4. Timpul liber
5. Pasiuni
6. Societatea şi civilizaţia contemporană
7. Mijloace de comunicare în societatea modernă
8. Mediul înconjurător
9. Obiceiuri şi tradiţii (hispanice şi româneşti)
10. Elemente de cultură şi civilizaţie hispanică
11. Comunitatea europeană

III. CONTINUTURI ELEMENTE DE LEXIC 51 DE SEMANTICĂ

Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se

achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat , evaluarea acestor elemente vizează varietatea , adecvarea şi gradul de stăpânire al vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).

TEXTE şi TEME

pentru comunicarea orală şi scrisă.

Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:
1. a) Sursa : pasaje din cărţi , articole de presă (din ziare, reviste) în limba spaniolă;
2. b) Tipul de text: text autentic literar/ neliterar;
3. c) Dimensiune (număr de cuvinte) : în funcţie de profil (150 – 350 de cuvinte)
4. d) Dificultate : în funcţie de profil.

Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba spaniolă, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi / L3.

BILINGV

GRAMATICA

1. Articolul

hotărât şi nehotărât modificări eufonice
- – omiterea articolului
- – valorile neutrului Io
2. Substantivul
- – genul şi numărul substantivelor
- – substantive defective de număr
- – cazuri speciale de schimbare a sensului în funcţie de gen
- – funcţiile dativului
3. Adjectivul
- – grade de comparaţie (inclusiv forme neregulate)
- – apocopare şi modificări de sens în funcţie de situarea faţă de substantiv
- – adjectivul posesiv
- – adjectivul demonstrativ
- – adjective nehotărâte
4. Pronumele
- – pronumele personal (forme accentuate/neaccentuate)
- – pronumele posesiv
- – pronumele reflexiv
- – pronumele relativ
- – pronumele interogativ
- – interogaţia directă/indirectă
- – pronumele nehotărîte
- – valorile lui se
5. Verbul
- – formele şi folosirea timpurilor şi modurilor
- – clase de verbe neregulate
- – timpurile naraţiunii şi ale descrierii
- – folosirea verbelor ser şi estar cu valoare predicativă
- – folosirea verbelor ser/estar cu valoare copulativă
  
  perifraze verbale (estar,lr, llevar,andar,venir,seguir+ gerunziul; perifraze
  
  incoative şi terminative cu infinitivul; perifraze verbale obligative)
- – diateza pasivă ser-estar
- – substantivizarea infinitivului
- – exprimarea probabilităţii
6. Adverbul
- – de timp, de loc, de mod interogativ/relativ negativ
- – adverbul de probabilitate
7. Prepoziţia

prepoziţii simple şi compuse
- – contrast de-desde, .QQf-para, §.-en
8. Conjuncţia
- – conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale
9. Sintaxa
- – subordonata temporală, condiţională, finală, relativă, cauzală, consecutivă, concesivă
- – concordanţa timpurilor
- – stil direct/ indirect 1O. Lexicologia
- – familia de cuvinte
- – derivare şi compunere
- – sinonime, antonime, omonime, paronime, câmp semantic
- – accentul – rol de distingere între paronime

ACTE DE VORBIRE

– a caracteriza persoane I personaje
– a exprima opinia

a exprima o judecată/ dorinţă
– a comunica prin telefon
– a relata o intrigă
– a relata un eveniment posibil
– a justifica / a argumenta
– a descrie un peisaj
– a exprima un sentiment
– a interzice
– a trage concluzii
– a da/ a cere informaţii practice
– a convinge
– a exprima o ipoteză

COMUNICARE SCRISĂ
– a comunica prin scrisori/ a redacta o scrisoare de răspuns
– a redacta o caracterizare a unei persoane I personaj
– a descrie un peisaj
– a rezuma o intrigă
– a redacta un eseu
– a redacta o naraţiune, respectând anumite cerinţe
– a redacta o scrisoare oficială / CV

1-2 ore, 3-4 ore

1. Articolul

hotărât şi nehotărât modificări eufonice

GRAMATICA
- – valorile articolului neutru Io
2. Substantivul
- – substantive defective de număr
- – formarea prin derivare şi compunere
- – genul şi numărul substantivelor
3. Adjectivul
- – apocopare
- – modificarea de sens în funcţie de poziţia faţă de substantiv
- – grade de comparaţie (forme regulate/ neregulate)
- – adjectivul posesiv
- – adjective nehotărâte şi distributive
4. Pronumele

personal – forme neaccentuate (dativ, acuzativ) reflexiv

posesiv

nehotărât şi negativ interogativ

relativ

– valorile lui se
5. Verbul
- – formele şi folosirea timpurilor şi modurilor
- – folosirea verbelor ser şi estar cu valoare predicativă
- – folosirea verbelor serI estar cu valoare copulativă
- – perifraze verbale (estar, seguir,lr + gerunziul; perifraze incoative şi terminative)
- – diateza pasivă cu ser – estar
6. Adverbul
- – de timp, de loc, de mod negativ
  
  relativ interogativ
7. Prepoziţia
- – sensuri de bază ale prepoziţiilor§., con, de, en,QQ_[, para…
- – opoziţiile §./en, QQ.f/para
- – corelaţiile de/§., desde/hasta prepoziţii grupate
8. Sintaxa

-coordonarea
- – subordonarea temporală, cauzală, condiţională, concesivă, consecutivă, relativă
- – si condiţional
- – stil direct/indirect – corespondenţa timpurilor
9. Lexicologie
- – familia de cuvinte
- – sinonime
- – antonime
- – omonime
- – câmpuri semantice

ACTE DE VORBIRE

– a relata activităţi la trecut, prezent şi viitor
– a exprima o dorinţă/ un sentiment/ o judecată
– a comunica prin telefon
– a exprima opinia
– a formula o invitaţie
– a accepta /a refuza
– a descrie persoane/ locuri

a caracteriza persoane / personaje
– a exprima visuri / speranţe

a cere I a da informaţii practice
– a convinge
– a exprima o ipoteză

COMUNICAREA SCRISĂ
– a comunica prin scrisori / a redacta o scrisoare de răspuns / a redacta o scrisoare oficială /CV
– a redacta o invitaţie/ a răspunde în scris la o invitaţie
– a caracteriza persoane / personaje
– a rezuma un text
– a redacta un text narativ a redacta un eseu

Minorităti / L3

' GRAMATICA

1. Articolul

hotărât şi nehotărât
2. Substantivul

– gen şi număr (cazuri particulare)
3. Numeralul
- – cardinal şi ordinal
4. Adjectivul
- – gradele de comparaţie
5. Pronumele
- – personal (forme accentuate şi neaccentuate)
- – demonstrativ
- – posesiv
- – relativ
- – interogativ
6. Verbul
- – forma şi folosirea timpurilor şi a modurilor
  
  perifraze verbale uzuale (estar + gerunziu, ir a + infinitiv, perifraze obligative, incoative şi terminative)
- – folosirea verbelor ser şi estar
- – exprimarea probabilităţii
7. Adverbul
- – de timp, de loc, de mod
8. Prepoziţia

principalele prepoziţii:.§., de, con, sobre…
9. Conjuncţia
- – conjuncţii coordonatoare
- – conjuncţii subordonatoare 1O.Sintaxa

– coordonarea
– subordonarea temporală, cauzală, condiţională, concesivă, consecutivă şi relativă
– si condiţional
– stil direct/ indirect

11. Semantică

familia de cuvinte sinonime antonime

câmpuri semantice

ACTE DE VORBIRE

a se prezenta/ a prezenta pe cineva a cere / a oferi informatii

a relata o întâmplare '

a exprima o părere personală

a exprima preferinţe /dorinţe/ sentimente a comunica prin telefon

a recomanda

a exprima o îndoială a exprima obligaţia

a descrie un personaj

a exprima visuri / speranţe a exprima cantitatea

COMUNICARE SCRISĂ

a redacta scrisori personale

a redacta un text pe o temă familiară a caracteriza persoane I personaje

a rezuma un text

a redacta o povestire

a redacta mesaje formale (CV, scrisori) a completa formulare tipizate

IV. PRECIZĂRI

1. Proba orală :
- – timpul de lucru: 15 minute
- – prezentarea : 1O minute.
  
  Proba scrisă :
- – timpul de lucru: 3 ore.
2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal . Diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ ( micşorând/ mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru )

şi nu cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

NOTĂ:

Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor

realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei / profilului / specializării.

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

Serviciul National de E'valuare şi Examinare

..,

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU FIZICA

BACALAUREAT 2007

I. STATUTUL DISCIPLINEI

FIZICA are, în cadrul Examenului de Bacalaureat pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă „e” sau" f " în funcţie de filiera din profilul liceului absolvit.

În intentia de a veni în întâmpinarea candidatilor care se pregătesc pentru continuarea studiilor în diferite filiere din Învătământul superior, elevii vor putea opta pentru două dintre modulele din aria tematică ( I MECANICĂ, li ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ, III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM şi IV OPTICĂ).

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată de O.M.Ed.C. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

Conţinutul programei de examen a fost stabilit ţinându-se seama de programa de fizică aprobată cu nr. 3371 din 2.03.1999, nr. 5086 din 15.12.1999, nr. 4923 din 18.10.2000 modificate prin Ordinul nr. 3915 din 31.05.2001 . Au fost respectate câteva principii:

1. Volumul programei de examen, redus faţă de cel din curriculum, se limitează la unele capitole ale Fizicii, care permit în cadrul examenului o evaluare a atingerii competenţelor de mai jos;
2. Cunoştinţele de matematică necesare examenului de Fizică cuprind, în afara celor de aritmetică, algebră şi geometrie elementară, operaţii cu puteri ra onale, opera i fundamentale cu funcţii trigonometrice, logaritmi, progresii, determinarea extremului unei funcţii cu metodele analizei matematice, folosirea integralei definite şi a geometriei analitice (dreapta şi curbele plane);
3. Numerotarea capitolelor şi a temelor nu coincide cu cele din curriculum, dar formularea

conţinutului respectă întocmai programa şcolară a fiecărei clase;
4. Usta de termeni con ne explicit cunoştinţele care ar putea interveni în itemii subiectului de examen.
5. Pornind de la obiectivele generale şi specifice ale învăţării fizicii s-a optat pentru un conţinut unic al programei de examen, atât pentru filiera teoretică, cât şi pentru cea tehnologică.

li COMPETENŢE DE EVALUAT

1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1. 1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni conţinută în acest material;
2. 1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
3. 1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
4. 1.4. descrierea semnificaţiilor termenilor sau simbolurilor folosite în legi sau relaţii.
2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
4. Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:

4.1 decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;
4.2 selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.

III ARII TEMATICE

I MECANICA CONTINUTURI

' 1.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

1.1 Principiile I, li şi III

1.2. Forţa de frecare
1.3. Forţa de tensiune

1.4 Forţa elastică. Modelul corpului elastic
1.5 Forţa centripetă

2. Cinematica punctului material:
3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

3.1 Lucrul mecanic (mărime de proces). Putere mecanică
3.2 Energia mecanică (mărime de stare)
3.3 Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
3.4 Energia potenţială gravitaţională
3.5 Energia potenţială elastică

3.5 Conservarea energiei mecanice
3.6 Lucrul mecanic efectuat de forţele conservative
3.7 Teorema variaţiei impulsului mecanic şi legea conservării impulsului

LISTA DE TERMENI

1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

principiul inerţiei;

sisteme de referinţă inerţiale; principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;

coeficientului de frecare la alunecare; forţa de tensiune;

forţa centripetă; forţa elastică.
2. Cinematica punctului material:

legea de mişcare;

– viteza, vectorul viteză; acceleraţia, vectorul acceleraţie;

mărimi fizice caracteristice mişcării uniform circulare (perioadă, frecvenţă, viteză unghiulară, acceleraţie centripetă);

legea mişcării rectilinii uniforme; legea mişcării rectilinii uniform variate;

legea de mişcare pentru mişcarea uniform circulară.
3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravita onal uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;

lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; puterea dezvoltată de o forţă constantă;

unitatea de măsură a puterii;

energia mecanică – mărime de stare; energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

relaţia de definiţie a energiei potenţiale;

– variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului format din corpul de masă m şi Pământ;
– variaţia energiei potenţiale de tip elastic a sistemului corp – resort elastic; legea conservării energiei mecanice;

impulsul punctului material;

teorema de variaţie a impulsului unui punct material; legea conservării impulsului punctului material;

teoremei de variaţie a impulsului total al unui sistem format din două puncte materiale;

ciocniri perfect elastice; ciocniri plastice;

legea conservării impulsului total.

li ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ CONTINUTURI

' 1. Echilibrul termic. Temperatura

2. Modelul gazului ideal.Teoria cinetico-moleculară a gazului ideal
3. Transformări simple ale gazului ideal
4. Căldura şi lucrul mecanic în termodinamică
5. Coeficienţii calorici
6. Energia internă. Primul principiu al termodinamicii
7. Aplicaţii ale primului principiu al termodinamicii
8. Al doilea principiu al termodinamicii
9. Motoare termice. Randamentul motoarelor termice. Ciclul Carnat.

LISTA DE TERMENI

unitatea de masă atomică; masa moleculară ; cantitatea de substanţă; masa molară;

– volumul molar; numărul lui Avogadro; echilibrul termic;

corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin;

formula fundamentală a t.c.m. (numai formula şi semnifica a fiecăreia dintre mărimile care intervin);

energia cinetică medie a moleculelor unui gaz ideal;

– viteza termică a moleculelor unui gaz ideal; ecuaţia termică de stare a unui gaz ideal; ecuaţia calorică de stare a gazului ideal;

procesele izoterm, izobar şi izocor ale gazului ideal şi legile acestora;

reprezentări grafice ale transformărilor simple ale gazului ideal în sisteme având parametri de stare ai gazului ideal (p,V,T) drept coordonate;

relaţiile de definiţie ale capacităţii calorice, căldurii specifice, căldurii molare; primul principiu al termodinamicii;

aplicaţii ale principiul I la transformările simple ale gazului ideal şi la transformarea adiabatică;

randamentul unui motor termic;

determinarea randamentului unor motoare termice funcţionând după cicluri simple.

III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM CONTINUTURI

' 1. Electrocinetică

1.1 Curentul electric
1.2 Legea lui Ohm
1.3 Legile lui Kirchhoff pentru reţele electrice
1.4 Gruparea rezistoarelor şi a generatoarelor electrice
1.5 Energia şi puterea electrică. Transferul optim de putere

2. Electromagnetism
1. 2.1 Câmpul magnetic
2. 2.2 Inducţia câmpului magnetic
3. 2.3 Forţa electromagnetică
4. 2.4 Forţa electrodinamică (interacţiunea magnetică a curenţilor electrici staţionari)
5. 2.5 Forţa Lorentz
6. 2.6 Fluxul magnetic
7. 2.7 Inducţia electromagnetică. Legea lui Faraday
8. 2.8 Autoinducţia

LISTA DE TERMENI

1. Electrocinetică:

curentul electric;

intensitatea curentului electric;

unitatea de măsură a intensităţii curentului electric; rezistenţa electrică a unui conductor liniar;

unitatea de măsură a rezistenţei electrice; dependenţa rezistivităVi electrice de temperatură; legea lui Ohm;

elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;

expresia matematică a legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate;

rezistenţa echivalentă la gruparea în serie/ paralel a n rezistoare; gruparea generatoarelor de energie electrică;

efectele curentului electric; legea lui Joule;

puterea electrică;
2. Electromagnetism:

câmpul magnetic;

forţa electromagnetică;

inducva câmpului magnetic generat de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid) ; sensul liniilor câmpului magnetic produs de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid); unitatea de măsură a inducvei câmpului magnetic;

forţa Lorentz;

forţa electrodinamică; fluxul magnetic;

unitatea de măsură a fluxului magnetic; inducva electromagnetică;

legea inducvei electromagnetice; regula lui Lenz;

t.e.m. indusă într-un conductor liniar deplasat uniform într-un câmp magnetic; legea autoinducţiei;

inductanţa unui solenoid.

IV OPTICA CONTINUTURI

' 1. Elemente de optica geometrică şi ondulatorie

1.1 Reflexia şi refracţia luminii
1.2 Oglinzi sferice şi plane
1.3 Lentilele şi asociaţii de lentile

2. Elemente de optica ondulatorie
1. 2.1 Interferenţa luminii.
2. 2.2 Difracţia luminii.
3. 2.3 Reţele de difracţie

LISTA DE TERMENI

1. Elemente de optica geometrică şi ondulatorie:

lungimea de undă; reflexia luminii; refracţia luminii; legile reflexiei; legile refracvei; reflexia totală;

indicele de refracţie; unghiul limită; punctele conjugate; fasciculele paraxiale; dioptrul sferic/plan;

imaginile reale/virtuale; sisteme de dioptri;

oglinda sferică (concavă, convexă); elementele caracteristice ale oglinzilor sferice; formulele oglinzilor sferice;

oglinda plană;

formulele oglinzilor plane; lentila optică;

elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare); convergenţa unei lentile subţiri;

formulele lentilelor subţiri;

imaginile obiectelor reale/virtuale în oglinzi şi lentile subţiri.
2. Elemente de optică ondulatorie:

principiul Huygens- Fresnel;

fenomenul de interferenţă şi interferenţa vizibilă; coerenţa;

dispozitivul Young;

condiVile de maxim şi minim de interferenţă în dispozitivul Young; interfranja;

fenomenul de difracţie; reţeaua de difracve; constanta reţelei de difracţie;

condiva de maxim de difracţie;

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU CHIMIE BACALAUREAT-2007

STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

Chimia are, în contextul examenului de bacalaureat pentru anul şcolar 2006- 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă e sau f, în funcţie de filiera din profilul liceului absolvit.

Elevii care susţin bacalaureatul la chimie pot opta pentru chimia generală şi anorganică sau pentru chimia organică, ca probă scrisă pe durata de 3 ore.

Conţinutul programei de examen a fost stabilit pe baza PROGRAMELOR DE CHIMIE aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale: programele şcolare de Chimie pentru clasa IX-a cu nr. 3371 din 02. 03. 1999, programele şcolare de Chimie pentru clasa X-a cu nr. 5086 din15. 12. 1999 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării cu nr. 3915 din 31. 05. 2001.

Programele şcolare de Chimie pentru clasele a XI-a, XII-a au fost aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale cu nr. 4805 din 18.10.2000 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării cu nr. 3915 din 31.05. 2001.

NOTĂ:

Conform "MetodologÎeÎ pdvÎnd organÎzarea şi desfăşurarea examenuluÎ de bacalaureat 2007", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

CHIMIE ORGANICĂ I

Filiera teoretică. Specializările: Matematică- Informatică, Ştiinţe ale naturii.

Filiera tehnologică.

Profilul Resurse naturale şi protecţia mediului. Specializările: Chimie industrială, Veterinar, Agricol şi Agromontan, Industrie alimentară.

COMPETENTE DE EVALUAT

1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
1. 1.1. Caracterizarea structurii compuşilor organici studiaţi.
2. 1.2. Clasificarea compuşilor organici după diferite criterii.
3. 1.3. Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.
4. 1.4. Anticiparea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.
5. 1.5. Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor organici.
2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
1. 2.1. Reprezentarea unor date rezultate din activitatea experimentală sub formă de tabele; interpretarea rezultatelor.
2. 2.2. Formularea unor concluzii în urma investigării comportării substanţelor organice.
3. 2.3. Stabilirea unor corelaţii între proprietăţile unor substanţe organice şi utilizările acestora.
3. Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.
1. 3.1. Interpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării situaţiilor problemă.
2. 3.2. Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.
4. Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.
1. 4.1. Explicarea schimburilor energetice care însoţesc o reacţie chimică.
5. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.
1. 5.1. Corelarea proprietăţilor compuşilor organici studiaţi cu rolul fiziologic al acestora.
  
  CONTINUTURI
  1. 1. Stru'ctura si compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Legături
    
    chimice în compuşii organici; catene de atomi de carbon.
    
    Formule brute, moleculare, brute, moleculare, structurale ale claselor de compuşi organici studiaţi. Nomenclatura compuşilor organici studiaţi. Izomeria de catenă, de poziţie, geometrică, de funcţiune, pentru compuşii organici studiaţi.
  2. 2. Alcani. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de ardere, cracare, izomerizare, dehidrogenare, halogenare. Combustibili. Putere calorică. Utilizări.
  3. 3. Alchene. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de adiţie (hidrogen, halogen, hidracizi, apă), polimerizare, oxidare blândă şi energică, ardere. Utilizări.
  4. 4. Alchine. Metode de obţinere a acetilenei. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de adiţie ( hidrogen, halogeni, apă, acizi, dimerizare), reacţii de substituţie, reacţii de ardere. Utilizări. Polimerizarea monomerilor vinilici.
  5. 5. Arene: Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de substituţie la nucleu (nitrare, halogenare, alchilare); orientarea substituenţilor în nucleul benzenic;
    
    reacţii de adiţie la nucleu (hidrogen şi halogeni); reacţii la catena laterală: halogenare şi oxidare. Utilizări.
  6. 6. Derivaţi halogenaţi. Proprietăţi chimice: reacţii de hidroliză, cu cianuri alcaline, cu amoniac, de dehidrohalogenare.

?.Alcooli. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii cu metale alcaline, reacţii de eterificare, esterificare, deshidratare, oxidare blândă şi energică, reacţia de ardere, fermentaţia acetică. Utilizări.

8. Fenoli. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: evidenţierea caracterului acid.
9. Amine. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: evidenţierea caracterului bazic, reacţii de alchilare, reacţii de acilare. Utilizări.

1O. Compuşi carboxi/ici. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii comune cu acizii anorganici, reacţia de esterificare – proces la echilibru. Utilizări.

11. Grăsimi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţia de saponificare.

Săpunuri şi detergenţi. Utilizări.
12. Aminoacizi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: caracter amfoter, reacţii de condensare şi policondensare – formarea de peptide ; importanţa fiziologică.
13. Monozaharide – glucoza şi fructoza. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: oxidarea monozaharidelor, fermentaţia alcoolică.

Dizaharide-zaharoza. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţia de hidroliză, carbonizarea zahărului. Importanţa fiziologică.
14. Compuşi macromoleculari naturali. Proteine. Amidon. Celuloză. Stare naturală, proprietăţi fizico-chimice. Identificarea proteinelor şi amidonului. Importanţa.

Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric; interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

CHIMIE ORGANICĂ li

Filiera tehnologică.

Profilul Resurse naturale şi protecţia mediului.

Specializările: Protecţia mediului, Silvic, Prelucrarea lemnului.

Profilul Tehnic. Specializările: Electronică şi automatizări, Electrotehnică, Telecomunicaţii, Mecanică, Lucrări publice-construcţii, Textile, Pielărie, Electromecanică.

Filiera vocatională.

Profilul Militar. Specializarea: Matematică-Informatică.

COMPETENTE DE EVALUAT

1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
1. 1.1. Caracterizarea structurii compuşilor organici studiaţi.
2. 1.2. Clasificarea compuşilor organici după diferite criterii.
3. 1.3. Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.
4. 1.4. Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor organici.
2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
1. 2.1. Reprezentarea unor date rezultate din experienţe sub formă de tabele şi interpretarea rezultatelor.
3. Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.
1. 3.1. Interpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării situaţiilor problemă.
2. 3.2. Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.
4. Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.
1. 4.1. Explicarea schimburilor energetice care însoţesc o reacţie chimică.
5. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

CONTINUTURI

1. S' tructura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Formule

brute, moleculare, structurale ale compuşilor organici studiaţi; catene de atomi de carbon. Nomenclatura compuşilor organici studiaţi. Izomeria de catenă şi de poziţie pentru compuşii organici studiaţi.
2. Alcani. Metan. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: piroliza metanului, reacţii de halogenare, ardere. Utilizări.
3. Alchene. Etena. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de hidrogenare, hidratare, halogenare, polimerizare. Utilizări.
4. Alchine. Acetilena. Metode de obţinere a acetilenei. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de adiţie (hidrogen, halogeni, apă, acizi), reacţia de ardere. Utilizări. Polimerizarea monomerilor vinilici. Materiale plastice – polietena şi policlorura de vinil. Importanţa produşilor de polimerizare.
5. Arene. Benzen. Proprietăţi chimice: reacţii de clorurare. Utilizări.
6. Alcooli. Metanol, etanol, glicerina. Proprietăti fizice. Proprietăţi chimice – etanol: reacţii de oxidare, reacţia de ardere, fermentaţia acetică. Utilizări.
7. Compuşi carboxilici. Acidul acetic, acizi graşi.

Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii comune cu acizii anorganici; reacţia de esterificare. Utilizări.
8. Grăsimi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice – reacţia de saponificare. Săpunuri şi detergenţi. Utilizări.
9. Aminoacizi-glicina, alanina. Proteine. Recunoaşterea şi denaturarea proteinelor; importanţa fiziologică.

1O. Zaharide. Glucoza, fermentaţia alcoolică. Zaharoza – comportarea zahărului la încălzire. Amidonul. Celuloza. Utilizări.

Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric; interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

CHIMIE ANORGANICĂ I

Filiera teoretică. Specializările: Matematică- Informatică, Ştiinţe ale naturii.

Filiera tehnologică.

Profilul Resurse naturale şi protecţia mediului. Specializările: Chimie industrială, Protecţia mediului, Silvic, Prelucrarea lemnului, Veterinar, Agricol şi Agromontan, Industrie alimentară.

Profilul Tehnic. Specializările: Electronică şi automatizări, Electrotehnică, Telecomunicaţii, Mecanică, Textile, Pielărie, Electromecanică.

COMPETENTE DE EVALUAT

1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
1. 1.1. Efectuarea unor clasificări ale elementelor, compuşilor şi sistemelor chimice după diferite criterii
2. 1.2. Anticiparea comportamentului unor substanţe şi al unor sisteme chimice.
3. 1.3. Stabilirea de corelaţii între proprietăţile substanţelor anorganice şi utilizările lor.
4. 1.4. Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor anorganici.
2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
1. 2.1. Corelarea datelor rezultate din experimentele efectuate, prezentarea rezultatelor sub formă de tabele, grafice şi interpretarea rezultatelor.
3. Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă ,

probleme şi interpretarea rezultatelor.
1. 3.1. Interpretarea fenomenelor, proprietăţilor, mărimilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării unor situaţii-problemă.
2. 3.2. Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.
4. Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.
5. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

CONTINUTURI

1. Atom. Element chimic. Izotopi. Structura învelişului electronic pentru elemente de tip:s, p, d. Straturi, substraturi, orbitali.
2. Sistemul periodic. Proprietăţi periodice: valenţa, numărul de oxidare, caracterul metalic şi nemetalic. Corelaţii între structura învelişului electronic – poziţia în sistemul periodic şi caracterul metalic şi nemetalic.
3. Interacţii 7ntre atomi, ioni, molecule.

Legături chimice: legături ionice, covalente (polare, nepolare, simple, multiple), covalent coordinative. Interacţii intermoleculare. Reţele cristaline: ionice, atomice, moleculare.
4. Relaţii Între structură-proprietăţi – utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu (reacţii cu: 02, halogeni, H2O), clorura de sodiu (reacţii cu AgNO3),

hidroxid de sodiu (reacţii cu: acizi, oxizi acizi-CO2,metale-Zn, Al, nemetale-Cb, săruri: NH4CI,

CuSO4, AICb), clor(reacţii cu: H2,H2O, Na, Mg, Fe), acid clorhidric (reacţii cu metale, oxizi metalici, hidroxizi, amoniac, săruri-Na2CO3, Ca3(PO4h AgNO3) apa (reacţii cu metale-Na,

Mg, Ca, Fe, reacţii cu nemetale – Cb, cu oxizi metalici, cu oxizi nemetalici), acid sulfuric (reacţii cu metale – Zn, Cu, nemetale – S, C, oxizi metalici – CuO, ZnO, baze – NaOH, Ca(OHh săruri- BaCb, Na2CO3, Ca3(PO4)2, CaCO3). Alotropie.
5. Soluţii apoase. Solubilitate. Factori care influenţează solubilitatea. Concentraţia procentuală şi molară. Cristalohidraţi.
6. Starea gazoasă. Parametri de stare; relaţii de dependenţă între parametrii de stare; ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legea lui Avogadro. Numărul lui Avogadro. Mol. Volum molar. Densitate relativă, densitate absolută.
7. Legile chimiei (legea proporţiilor definite de masă, legea volumelor constante şi legea proporţiilor multiple).
8. Clasificarea reacţiilor chimice: reacţii exoterme – endoterme; reacţii lente, reacţii rapide; reacţii reversibile şi ireversibile; exemple.
9. Reacţii chimice cu transfer de electroni. Procese de oxidare-reducere. Stabilirea coeficienţilor în reacţii redox. Caracter oxidant şi reducător. Seria activităţii metalelor. Caracterul reducător al metalelor (Na,Mg,Al,Cu,Fe); caracterul oxidant şi reducător al nemetalelor (halogeni, H,C) în reacţiile lor cu substanţe simple şi substanţe compuse. Caracterul oxidant şi reducător al unor compuşi ai metalelor şi nemetalelor (acid sulfuric, acid azotic, permanganat de potasiu, dicromat de potasiu).

Pile electrice- pila Daniel, pile uscate, acumulatorul cu plumb.
10. Reacţii chimice cu transfer de protoni. Acizi, baze. Ionizarea apei, KH20; pH-ul soluţiilor apoase. Ionizarea în soluţii apoase a acizilor şi bazelor. Reacţia de neutralizare.

Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric şi cu utilizarea noţiunilor de:mol, volum molar, numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte; exerciţii de egalare a ecuaţiilor redox, exerciţii de calcul al concentraţiei procentuale şi molare; calcularea pH-ul soluţiilor de acizi tari şi baze tari; interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

CHIMIE ANORGANICĂ li

Filiera tehnologică

Profilul Tehnic. Specializarea: Lucrări publice -construcţii. Filiera vocatională.

Profilul Militar. Specializarea: Matematică-Informatică.

COMPETENTE DE EVALUAT

1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
3. Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.
4. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

CONTINUTURI

'
1. 1. Atom. Element chimic. Izotopi. Structura învelişului electronic.
2. 2. Sistemul periodic. Corelaţii între structura învelişului electronic – poziţia în sistemul periodic şi caracterul metalic şi nemetalic.
3. 3. Interacţii Între atomi,ioni, molecule. Legături chimice: legături ionice, covalente (simple, multiple, polare, nepolare). Interacţii intermoleculare. Reţele cristaline: ionice, atomice şi moleculare.
4. 4. Relaţii Între structură-proprietăţi-utilizări la: diamant, grafit (alotropie), sodiu (reacţii cu:02,Cl2,H20), clorura de sodiu (reacţia cu AgN03), hidroxid de sodiu (reacţii cu: acizi, Zn, Al,săruri: AICb, CuS04), clor (reacţii cu:H2, H20, Na, Mg, Fe), acid clorhidric (reacţii cu metale, oxizi metalici, hidroxizi, amoniac, săruri – Na2C03, AgN03) apa (reacţii cu metale – Na, Mg, Fe, reacţii cu nemetale -Cb, cu oxizi metalici, cu oxizi nemetalici).
5. 5. Soluţii apoase. Solubilitate. Concentraţia procentuală şi molară.

Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric şi cu utilizarea noţiunilor de:mol,volum molar, numărul lui Avogadro; exerciţii de calcul al concentraţiei procentuale şi molare; interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

SISTEME DE EVALUARE

1. Structura probei de examen

Evaluarea prin examenul de bacalaureat se realizează având în vedere competenţele specifice chimiei, prezentate mai sus, astfel încât fiecare elev să-şi poată face o imagine clară asupra nivelului său de pregătire (achiziţii ştiinţifice şi competenţe) care să-l ajute să-şi aleagă ruta profesională pe care o va urma.

Precizarea competenţelor vizate pentru examenul de bacalaureat îi permite profesorului să-şi adapteze modalităţile de evaluare curentă, sumativă la aceste cerinţe.
2. Sistemul de corectare şi acordare a punctajului

Punctajul maxim acordat pe întreaga probă este de 100 puncte, din care fiecare candidat primeşte 10 puncte din oficiu. Punctajul fiecărui subiect este precizat în finalul acestuia. Baremele de corectare şi notare conţin detalierea punctajelor acordate pe subiecte. ATENŢIE !

Pentru aplicarea baremului analitic de corectare şi notare, profesorul corector poartă

Întreaga responsabilitate.

Baremul de corectare şi notare este suficient de analitic, astfel că nu se acordă fracţiuni de punct.

Nota finală se calculează prin Împărţirea punctajului total obţinut la zece.

Toate subiectele sunt elaborate În concordanţă cu programa de curriculum, fără a reflecta În mod special viziunea unui anume manual.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007

BIOLOGIE

I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

În cadrul examenului de bacalaureat, biologia poate constitui probă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării sau probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare.

li. COMPETENTE DE EVALUAT

Varianta I

■ Ierarhizarea unităţilor sistematice ale lumii vii, evidenţiind evoluţia de la simplu la complex.
■ Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice.
■ Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale celulelor, organelor, sistemelor de organe la plante, animale şi om, utilizând limbajul ştiinţific adecvat; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
■ Caracterizarea unor structuri, funcţii ale organismelor, a unor fenomene, procese biologice etc.
■ Explicarea unor procese şi fenomene biologice şi a interrelaţiilor dintre ele; explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
■ Explicarea unor adaptări structurale şi funcţionale ale organismelor la variaţiile de mediu, pe baza conceptelor biologice fundamentale.
■ Compararea modurilor de realizare a funcţiilor fundamentale ale organismelor

(asemănări, deosebiri), evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii, evoluţia lumii vii.
■ Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismelor, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismelor.
■ Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc.
■ Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:

realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc.;

elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc.;

alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă şi rezolvarea lor;

proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc.;
- – explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
- – explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
■ Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.

Varianta li
■ Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice.
■ Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a funcţiilor acestora.
■ Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale ţesuturilor şi sistemelor de organe la om; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
■ Caracterizarea unor fenomene, procese biologice etc.
■ Compararea funcţiilor fundamentale şi evidenţierea interdependenţei lor pentru menţinerea integralităţii organismului uman.
■ Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
■ Explicarea unor adaptări funcţionale ale organismului uman la variaţiile mediului (stimuli interni, stimuli externi).
■ Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismului uman, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman.
■ Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc.
■ Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:

realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc.;

elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc.;

alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă şi rezolvarea lor;

proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc.;
- – explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
- – explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
■ Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.

III. CONTINUTURI

Pe tru proba la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării sau proba la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, proba de biologie se poate susţine în una dintre cele două variante:

I. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ-teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a. pentru:

filiera teoretică, specializările ştiinţe ale naturii şi matematică-informatică;

filiera tehnologică, profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate specializările; filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică.

li. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ- teme din manualele claselor a

XI-a şi a XII-a.

pentru:

filiera teoretică, specializările ştiinţe ale naturii şi matematică-informatică;

filiera tehnologică, profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate specializările, cu excepţia specializărilor chimie industrială şi materiale de construcţii;

filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică.

I. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ – teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a

'
1. 1. Varietatea vietii
  - ■ Clasificare, exemple de reprezentanţi pentru cele cinci regnuri: procariote, protiste (alge, euglenofite, oomicete, rizopode, zoomastigine, ciliofore), fungi, plante şi animale.
2. 2. Structura şi funcţiile fundamentale ale organismelor vii
  - ■ Celula – structura şi rolul componentelor celulei vegetale şi animale (perete celular, membrană, citoplasmă, nucleu, mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi, centrozom, lizozomi, plastide, vacuole etc.).
  diviziunea celulară: mitoza şi meioza – faze, etape, importanţă.
  1. 2.1. Funcţiile fundamentale ale organismelor vii
    1. 2.1.1. Funcţiile de nutriţie
      - ■ Nutriţia în lumea vie:
        
        la plante: – autotrofă – fotosinteza: definiţie, ecuaţie chimică, importanţă, influenţa factorilor de mediu (lumină, temperatură, CO2, 02, apă, săruri minerale) asupra intensităţii fotosintezei;
        
        – heterotrofă: saprofită, parazită – caracteristici, exemple;
        
        la animale: particularităţi ale sistemului digestiv şi ale digestiei la vertebrate.
      - ■ Respiraţia în lumea vie: aerobă, anaerobă; fermentaţia; particularităţi ale sistemului respirator şi ale respiraţiei la vertebrate, în funcţie de mediul de viaţă (respiraţia branhială, pulmonară, cutanee).
      - ■ Particularităţi ale sistemului circulator şi ale circulaţiei sângelui la vertebrate (circulaţie închisă, simplă, dublă, incompletă, completă).
        
        – Sângele: caracteristici morfofuncţionale.
      - ■ Particularităţi ale sistemului excretor şi ale excreţiei la vertebrate.
    2. 2.1.2. Funcţiile de relaţie
      - ■ Mişcarea şi sensibilitatea la plante
      - ■ Sensibilitatea la animale:
        
        Sistemul nervos somatic la mamifere: măduva spinării, encefal – anatomie şi fiziologie; Receptorii şi sensibilităţile: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă la vertebrate.
      - ■ Locomoţia la vertebrate, în diferite medii de viaţă.
    3. 2.1.3. Reproducerea în lumea vie Asexuată: prin organe vegetative.
      
      Sexuată: particularităţi ale sistemului reproducător şi reproducerii la vertebrate.
3. 3. Ereditatea şi variabilitatea lumii vii

Noţiuni generale de ereditate şi variabilitate Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare

li. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ- teme din manualele claselor a XI-a şi a XII-a

1. Tesuturile

definiţie;

tipuri de ţesuturi:

epitelial: clasificare, exemple, structură, rol;

conjunctiv (moale, semidur, dur): clasificare, exemple, structură, rol; muscular (striat, de tip cardiac, neted): structură, rol;

nervos: neuronul – tipuri de neuroni;
- – componentele neuronului: alcătuire, rol;
- – componentele sinapsei şi transmiterea sinaptică; celulele gliale: funcţii.
2. Funcţiile fundamentale ale organismului uman
1. 2.1. Funcţiile de relaţie
  1. 2.1.1. Sensibilitatea
    - ■ Sistemul nervos:
      
      Măduva spinării: localizare, configuraţie externă şi internă (structură);
      - – funcţii: reflexă, de conducere;
      - – nervii spinali.
        
        Trunchiul cerebral: configuraţie externă şi structură;
      - – funcţii: reflexă, de conducere.
      - – Nervii cranieni: denumire, tipuri , origine, distribuţie (organele inervate).
      - – Cerebelul: localizare, configuraţie externă, structură şi funcţii.
      - – Diencefalul: localizare, componente, structură, funcţii.
      - – Emisferele cerebrale – scoarţa cerebrală: neocortexul (senzitiv, motor, de asociaţie).
    - ■ Analizatorii: segmentele unui analizator şi rolul lor;
      - – analizatorii – vizual, auditiv – structură şi fiziologie.
    - ■ Sistemul endocrin: hipofiza, tiroida, pancreasul endocrin – localizare, structură, hormonii secretaţi şi acţiunile lor, boli provocate de hipo- şi hipersecreţia glandulară (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, nanism tiroidian, mixedem, boala Basedow – Graves, diabet zaharat etc.) şi caracterizarea lor, reglarea secreţiei de hormoni.
  2. 2.1.2. Mişcarea
    - ■ Sistemul muscular: proprietăţile muşchilor; mecanismul contracţiei musculare şi manifestările mecanice ale contracţiei.
2. 2.2. Funcţiile de nutriţie:
  - ■ Digestia şi absorbţia: – topografia, morfologia, structura organelor sistemului digestiv;
    
    – fiziologia sistemului digestiv (sucurile digestive şi acţiunea lor; contracţiile musculaturii tubului digestiv şi importanţa lor în digestie şi absorbţie; absorbţia intestinală).
  - ■ Sângele: – componentele sângelui;
    
    – funcţiile sângelui; hemostaza; grupele sangvine; Rh-ul.
  - ■ Circulaţia: inima – morfologia, structura, vascularizaţia şi inervaţia inimii; proprietăţile muşchiului cardiac; ciclul cardiac.
  - ■ Respiraţia: topografia, morfologia, structura organelor sistemului respirator; vascularizaţia plămânilor;
    
    – fiziologia sistemului respirator, volumele şi capacităţile pulmonare.
  - ■ Excreţia: topografia, morfologia, structura organelor sistemului excretor; fiziologia sistemului excretor.
3. 2.3. Funcţia de reproducere: topografia, morfologia, structura organelor sistemului reproducător;
  - – fiziologia sistemului reproducător.
  - – boli cu transmitere sexuală: sifilis, gonoree, herpes genital, SIDA.
3. Genetica moleculară

■ Acizii nucleici – structură (fără formule chimice), funcţii.
■ Sinteza proteinelor
■ Reglajul genetic
■ Mutaţiile şi factorii cu potenţial mutagen
■ Boli genetice umane

IV. PRECIZĂRI:

Biologia este susţinută ca probă scrisa. Timpul alocat probei este de 3 ore.

Punctajul maxim este de 100 puncte dintre care 10 puncte se acordă din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului obţinut la 1O. Nota minimă pentru promovarea probei este 5, echivalentul a 50 de puncte.

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2007", pregătirea pentru examen şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

Conţinuturile din programa de examen (termeni, concepte, principii, legi specifice biologiei etc.) vor fi abordate din perspectiva competenţelor prezentate la punctul li.

Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doarunul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi care ajulă larealizarea competenţelor cuprinse în programa şcolară.

Programa pentru examenul de bacalaureat a fost elaborată pe baza O.M.Ed.C. nr. 3670/17.04.2001 (cu privire la aplicarea Planurilor- cadru de învăţământ pentru liceu, în anul şcolar 2001-2002), a Programei şcolare de biologie pentru clasa a IX-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3371 din 02.03.1999, a Programei şcolare de biologie pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5086 din 15.12.1999, modificată prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3915 din 31.05.2001, a Programelor şcolare de biologie pentru clasele a XI-a şi a XII-a, aprobate prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3915 din 31.05.2001.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NATIONAL DE E'VALUARE ŞI EXAMINARE

P'ROGRAMA DE EXAMEN

disciplina INFORMATICĂ- BACALAUREAT 2007

I. STATUTUL DISCIPLINEI

Disciplina INFORMATICĂ are statutul de disciplină opţională aleasă din aria curriculară corespunzătoare specializării matematică-informatică, filiera teoretică, la proba "E".

li. COMPETENTE DE EVALUAT

– construirea algoritmilor corespunzători unor prelucrări elementare şi reprezentarea lor

prin intermediul programelor pseudocod şi programelor scrise în limbaj de programare (Pascal sau C/C++, la alegere);
– analiza rezolvării unei probleme prin urmărirea evoluţiei valorilor variabilelor prelucrate de algoritmul corespunzător;
– abstractizarea rezolvării prin construirea unor algoritmi echivalenţi;

identificarea şi utilizarea tipurilor de date predefinite specifice unui limbaj de programare;
– definirea şi utilizarea unor tipuri de date proprii;
– identificarea şi utilizarea operatorilor predefiniţi elementari;
– identificarea şi utilizarea subprogramelor predefinite elementare;
– identificarea şi utilizarea regulilor sintactice specifice limbajului de programare studiat;
– definirea şi apelul unor subprograme proprii cu înţelegerea mecanismelor de transfer prin intermediul parametrilor;
– identificarea proprietăţilor unor structuri de date necesare în rezolvarea problemelor cu ajutorul calculatorului şi utilizarea unor modele de memorare a acestora;
– organizarea datelor ce intervin în rezolvarea unei probleme utilizând structuri de date adecvate;
– organizarea etapelor de prelucrare ce formează un algoritm utilizând structuri de control şi module de program;
– folosirea unor metode sistematice de rezolvare pentru probleme de generare;
– analiza unor algoritmi echivalenţi de rezolvare a unei probleme în vederea alegerii algoritmului optim.

III. CONTINUTURI

'
1. 1. Algoritmi
  1. 1.1. Noţiunea de algoritm, caracteristici
  2. 1.2. Date, variabile, expresii, operaţii
  3. 1.3. Structuri de bază (liniară, alternativă şi repetitivă)
  4. 1.4. Descrierea algoritmilor (scheme logice şi programe pseudocod)
2. 2. Elementele de bază ale unui limbaj de programare (Pascal sau C, la alegere)
  1. 2.1. Vocabularul limbajului
  2. 2.2. Constante. Identificatori
  3. 2.3. Noţiunea de tip de dată. Operatori aritmetici, logici, relaţionali
  4. 2.4. Definirea tipurilor de date
  5. 2.5. Variabile. Declararea variabilelor
  6. 2.6. Definirea constantelor
  7. 2.7. Structura programelor. Comentarii
  8. 2.8. Expresii. Instrucţiunea de atribuire
  9. 2.9. Citirea/scrierea datelor
  10. 2.10. Structuri de control (instrucţiunea compusă, structuri alternative şi repetitive)
3. 3. Subprograme
  1. 3.1. Subprograme. Mecanisme de transfer prin intermediuI parametrilor
  2. 3.2. Proceduri şi funcţii predefinite
    - – proceduri şi funcţii pentru date de tip ordinal
    - – funcţii matematice
4. 4. Tipuri structurate de date
  1. 4.1. Tipul tablou
  2. 4.2. Tipul şir de caractere
    - – operatori, proceduri şi funcţii predefinite pentru: citire, afişare, concatenare, căutare ,extragere , inserare, eliminare şi conversii (şir+-+ valoare numerică)
  3. 4.3. Tipul înregistrare
5. 5. Fişiere text
  1. 5.1. Fişiere text. Tipuri de acces
  2. 5.2. Proceduri şi funcţii predefinite pentru fişiere text
6. 6. Algoritmi elementari
  1. 6.1. Probleme care operează asupra cifrelor unui număr
  2. 6.2. Divizibilitate. Numere prime. Algoritmul lui Euclid
  3. 6.3. Şirul lui Fibonacci. Calculul unor sume cu termenul general dat
  4. 6.4. Determinare minim/maxim
  5. 6.5. Metode de ordonare (metoda bulelor, inserţie, selecţie, numărare)
  6. 6.6. Interclasare
  7. 6.7. Metode de căutare (secvenţială, binară)
  8. 6.8. Analiza complexităţii unui algoritm (considerând criteriile de eficienţă durata de executare şi spaţiu de memorie utilizat)
7. 7. Subprograme definite de utilizator
  1. 7.1. Proceduri şi funcţii
    - – declarare şi apel
    - – parametri formali şi parametri efectivi
    - – parametri transmişi prin valoare, parametri transmişi prin referinţă
    - – variabile globale şi variabile locale, domeniu de vizibilitate
  2. 7.2. Proiectarea modulară a rezolvării unei probleme
8. 8. Recursivitate
  1. 8.1. Prezentare generală
  2. 8.2. Proceduri şi funcţii recursive
9. 9. Metoda backtracking (iterativă sau recursivă)
  1. 9.1. Prezentare generală
  2. 9.2. Probleme de generare. Oportunitatea utilizării metodei backtracking

1O. Generarea elementelor combinatoriale

10.1. Permutări, aranjamente, combinări
10.2. Produs cartezian, submulţimi, partiţii

11. Structuri dinamice de date (alocare dinamică)
1. 11.1. Tipul referinţă/pointer. Operatori de adresare
2. 11.2. Noţiunea de variabilă dinamică
3. 11.3. Structuri de date înlănţuite alocate dinamic
  - – liste liniare (definire şi operaţii: inserare, căutare, eliminare element)
  - – liste particulare (stive, cozi, liste circulare) şi operaţii specifice
12. Grafuri
1. 12.1. Grafuri neorientate
  - – terminologie (nod/vârf, muchie, adiacenţă, incidenţă, grad, lanţ, ciclu, lungime, subgraf, graf parţial)
  - – proprietăţi (conex, componentă conexă, hamiltonian, eulerian)
  - – metode de reprezentare (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă)
2. 12.2. Grafuri orientate
  - – terminologie (vârf, arc, adiacenţă, incidenţă, grad intern şi extern, drum, circuit, lungime, subgraf, graf parţial)
  - – metode de reprezentare (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă)
3. 12.3. Arbori
  - – terminologie (nod, muchie, rădăcină, descendent, descendent direct/fiu, ascendent, ascendent direct/părinte, fraţi, nod terminal, frunză)
  - – metode de reprezentare în memorie (matrice de adiacenţă, liste „de descendenţi”, vector „de taţi”)

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007 DISCIPLINA ECONOMIE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, disciplina Economie are statut de

disciplină opţională.

La proba susţinută din aria curriculară corespunzătoare specializării, disciplina Economie

poate fi aleasă numai de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

La probasusţinutădin celelaltearii curriculare, altele decât cele corespunzătoare specializării, disciplina Economie poate fi aleasă de către elevii care au absolvit filiera teoretică, specializările Filologie, Matematică-Informatică, Ştiinţe ale naturii, de către elevii care au absolvit filiera tehnologică, specializarea Servicii şi de către elevii care au absolvit filiera vocaţională, cu excepţia elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

li. COMPETENTE DE EVALUAT

– Caracterizarea unor comportamente, fenomene şi procese economice.
– Analizarea unor comportamente economice ale consumatorului şi ale producătorului din perspectiva raportului efort-efect (cheltuieli-rezultate).
– Utilizarea unor instrumente specifice ştiinţei economice pentru determinarea mărimii şi dinamicii fenomenelor şi proceselor economice.
– Analizarea unor situaţii şi probleme economice formulate în limbaj natural, numeric sau grafic.
– Rezolvarea de probleme cu conţinut economic.

Analizarea corelaţiilor dintre diferite comportamente, fenomene şi procese economice.
– Evaluarea, în termeni cantitativi şi calitativi, a unei decizii economice.
– Proiectarea unui comportament economic raţional în raport cu condiţiile unei situaţii date.

III. CONTINUTURI

• Consumatorul
1. 1. Nevoile umane/ trebuinţele (caracterizare; clasificare)
2. 2. Cererea (caracterizare; factori de influenţă; elasticitate)
3. 3. Resursele economice (caracterizare; clasificare; raritate)
4. 4. Activitatea umană (caracterizare, factori de eficientizare)
5. 5. Comportamentul consumatorului (utilitate economică; eficienţa consumului, alegerea consumatorului)
• Producătorul/întreprinzătorul
1. 1. Proprietatea (caracterizare, clasificare)
2. 2. Libera iniţiativă (caracterizare, efecte)
3. 3. Factorii de producţie: Munca; Natura; Capitalul; Neofactorii de producţie; Combinarea factorilor de producţie (caracterizare, condiţii, rol, calcule de eficienţă)
4. 4. Activitatea economică (caracterizare, raport efott-efect, raport cheltuieli-rezultate)
5. 5. Costurile, Productivitatea, Profitul, Indicatorii macroeconomici ai activităţii economice, Venitul, consumul, economiile şi investiţiile, Eficienţa economică (caracterizare, clasificare, factori, condiţii, funeţii, legi)
6. 6. Oferta (caracterizare; factori de influenţă; elasticitate)
7. 7. Comportamentul producătorului/întreprinzătorului (raţionalitate, obiective)
• Piat•a – întâlnire a agent•ilor economici
1. 1. Relaţia cerere-ofertă-preţ (caracterizare)
2. 2. Mecanismul concurenţial (caracterizare, clasificare)
3. 3. Piaţa şi mecanismul economiei de piaţă (caracterizare, legităţi, funcţii)
4. 4. Forme ale pieţei: Piaţa monetară (banii, cererea şi oferta de monedă, instituţiile financiare, creditul, dobânda); Piaţa financiară sau a capitalurilor (acţiuni, obligaţiuni, formele pieţei financiare, operaţiuni la bursa de valori); Piaţa muncii (cererea şi oferta de muncă, salariul); Piaţa mondială (formele pieţei mondiale, comerţul internaţional, eficienţa comerţului exterior); Piaţa valutară (formele pieţei valutare, convertibilitate, operaţiuni)
5. 5. Dezechilibre economice (inflaţia, şomajul)
6. 6. Creştere şi dezvoltare economică (caracterizare, progres economic, ciclu economic)
• Statul în economia de piaţă. Economia deschisă
1. 1. Integrarea economică (caracterizare, tendinţe)
2. 2. Globalizarea (caracterizare, tendinţe)
  
  NOTĂ:
  
  Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007, avizată prin O.M.Ed.C.
  
  Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la realizarea programei şcolare prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
  
  MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
  
  SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
  
  PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007 DISCIPLINA FILOSOFIE
  
  I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, disciplina Filosofie are statut de
  
  disciplină opţională.
  
  La proba susţinută din aria curriculară corespunzătoare specializării, disciplina Filosofie
  
  poate fi aleasă numai de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.
  
  La proba susţinută din celelalte arii curriculare, altele decât cele corespunzătoare specializării, disciplina Filosofie poate fi aleasă de către elevii care au absolvit filiera teoretică, specializările Filologie, Matematică-Informatică, Ştiinţe ale naturii şi de către elevii care au absolvit filiera vocaţională, cu excepţia elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.
  
  li. COMPETENTE DE EVALUAT
  
  '
  
  Identificarea, într-un text dat, a problemei filosofice abordate şi a
  
  conceptelor utilizate în formularea ei.
  - – Explicarea unor concepte filosofice date şi a ideilor principale ale unui text filosofie.
  - – Compararea unor puncte de vedere/poziţii filosofice/soluţii referitoare la o anumită problemă filosofică.
  - – Analizarea structurii argumentative a unui punct de vedere filosofie.
  - – Analizarea comparativă a premiselor, respectiv, a consecinţelor presupuse de o anumită poziţie/punct de vedere filosofie.
  - – Argumentarea unui punct de vedere personal referitor la o anumită problemă filosofică.
  - – *Caracterizarea diferitelor genuri şi stiluri de filosofare.
  - – *Analiza unui text filosofie dat.
  - – *Elaborarea unui eseu filosofie pornind de la elemente date (întrebări filosofice, texte, concepte).
  - – *Construirea unei argumentaţii filosofice în sprijinul unei soluţii practice posibile la o situaţie-problemă.
  III. CONTINUTURI
  
  '
• Omul
1. 1. Problematica naturii umane
2. 2. Sensul vietii
3. 3. *Omul – flin' tă culturală
  
  '
• Morala
1. 1. Bine şi rău
2. 2. Teorii morale
3. 3. Probleme de etică aplicată
4. 4. *Coduri morale
• Politica
1. 1. Libertate şi responsabilitate
2. 2. Egalitate şi dreptate
3. 3. Putere şi legitimitate
4. 4. Teorii politice moderne şi contemporane
5. 5. Drepturile omului
• Cunoaşterea
1. 1. Adevăr şi eroare
2. 2. Forme de cunoaştere şi tipuri de adevăr
3. 3. *Sursele cunoaşterii
4. 4. *Limbaj şi cunoaştere
• *Existenta

'
1. 1. Existenţă şi devenire
2. 2. Spaţiu şi timp
3. 3. Determinism
• Filosofia
1. 1. *Genuri şi stiluri în filosofie
2. 2. Filosofie şi viaţă
  
  NOTĂ:
• Competenţele de evaluat şi conţinuturile marcate cu * sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.
• Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007, avizată

prin O.M.Ed.C. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la realizarea programei şcolare prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007 DISCIPLINA PSIHOLOGIE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, disciplina Psihologie are statut de

disciplină opţională.

Disciplina Psihologie poate fi aleasă numai la proba susţinută din aria curricularăcorespunzătoare specializării, de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale şi de către elevii care au absolvit filiera vocaţională, profilul pedagogic.

li. COMPETENTE DE EVALUAT

'
- – Explicarea unor mecanisme/procese psihice din perspectiva diferitelor modele teoretice.
- – Caracterizarea mecanismelor/proceselor psihice şi a componentelor personalităţii.
- – Analizarea corelaţiilor între:
  - – mecanismele/procesele psihice;
  - – componentele personalităţii;
  - – mecanismele/procesele psihice şi componentele personalităţii;
- – Explicarea specificului şi a rolului/importanţei diferitelor categorii de mecanisme/procese psihice şi componente ale personalităţii pornind de la elemente date (situaţii de viaţă, texte, concepte).
- – Analizarea, pe baza unui text dat, a unor mecanisme/procese psihice şi a unor componente ale personalităţii.
- – Caracterizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare psihologică a mecanismelor/proceselor psihice şi a personalităţii.
- – Argumentarea unui punct de vedere personal referitor la un anumită problematică psihologică.
III. CONTINUTURI

'
• Categorii de mecanisme psihice

1. Mecanisme/procese psihice de cunoaştere primară (senzaţii; percepţii; reprezentări)
1. 2. Mecanisme/procese psihice de cunoaştere superioară (gândire; memorie; imaginaţie)
2. 3. Mecanisme de stimulare şi de energizare a comportamentului (motivaţia; afectivitatea)
3. 4. Mecanisme de reglare psihică (comunicare şi limbaj; atenţia; voinţa)
• Personalitatea ca mecanism integrator
1. 1. Personalitatea
2. 2. Temperamentul
3. 3. Aptitudinile
4. 4. Inteligenţa
5. 5. Caracterul
6. 6. Creativitatea
7. 7. Structura şi devenirea/manifestarea personalităţii
  
  NOTĂ:
  
  Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007, avizată prin
  
  O.M.Ed.C. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la realizarea programei şcolare prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
  
  MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NATIONAL DE E'VALUARE ŞI EXAMINARE
  
  ' BACALAUREAT 2007
  
  PROGRAMA DE PEDAGOGIE GENERALĂ
  
  FILIERA VOCATIONALĂ- PROFILUL PEDAGOGIC
  
  '
  
  SPECIALIZAREA :

• Învăţători-educatoare

I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

În temeiul Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat, absolvenţii ultimei clase de liceu, învăţământ de zi, filiera vocaţională, au dreptul să susţină examenul de bacalaureat la disciplina Pedagogie generală (Introducere În pedagogie şi teoria şi metodologia curriculumului, Teoria şi practica instruirii şi evaluării, Teoria educaţiei şi managementul clasei de elevt), în cadrul probei la alegere (proba E) din disciplinele de specialitate din cadrul profilului pedagogic, specializarea învăţători-educatoare.

Prezenta programă selectează competenţele specifice care vor fi evaluate, competenţe la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice, prin conţinuturile lor specifice.

COMPETENTE DE EVALUAT

Competente

Conţinuturile învăţării

1. Identificarea semnificaţiilor educaţiei, în plan social şi individual, şi a limitelor acesteia

Funcţiile individuale şi sociale ale educaţiei

Rolul educa ei în dezvoltarea personalităţii. Educabilitatea

Educatia formală, nonformală. informală

2. Selectarea surselor de selecţie şi organizarea pedagogică

argumentată a conţinuturilor învătării

3. Analiza şi evaluarea principalelor produse curriculare – plan de învăţământ, programe şcolare, manuale etc. – cu ajutorul unor

criterii şi metode adecvate

– Dimensiuni metodologice şi evaluative ale produselor curriculare: plan de învăţământ, programă şcolară, manuale şi auxiliare curriculare (softuri educaţionale, pachete de

învătare, suporturi audio-video)

4. Utilizarea metodologiilor de operaţionalizare a obiectivelor educaţionale, în analiza produselor curriculare şi a documentelor de

organizare a activităţii didactice (planificări, proiecte didactice etc.)

5. Identificarea avantajelor şi a

limitelor modernizărilor la nivelul

obiectivelor şi al conţinuturilor, prin analiza comparativă a unor

– Reforma curriculumului

Inovaţii reprezentative: interdisciplinaritatea

Reforma curriculară în România

– Educaţia – delimitări conceptuale Structura acţiunii educaţionale Determinările educaţiei
– Forme şi tipuri de educaţie

– Noţiunea de curriculum
– Surse şi criterii de selecţie şi de organizare a conţinuturilor învăţării

– Sisteme de clasificare a obiectivelor
– Categorii de finalităţi educaţionale
– Metodologii de operaţionalizare a obiectivelor

produse curriculare
6. Clasificarea metodelor, a tehnicilor şi a strategiilor de instruire, potrivit criteriilor specifice
7. Caracterizarea metodelor, a tehnicilor şi a strategiilor de instruire, relevând avantajele şi limitele acestora
8. Aplicarea metodelor, a tehnicilor şi a strategiilor de instruire, valorificând condiţiile utilizării lor eficiente
9. Elaborarea şi utilizarea unor strategii de abordare diferenţiată a elevilor
1O. Elaborarea planificării calendaristice a activităţilor de instruire, pentru diferite discipline de învătământ	– Proiectarea instruirii – niveluri (disciplină de învăţământ, unitate de învăţare, lecţie) şi metodologie
11. Proiectarea unităţilor de învăţare, pentru diferite discipline de învătământ
12. Elaborarea proiectului de lectie
metodelor şi a formelor de Funcţiile evaluării. evaluare, apreciind rolul acestora Strategii/forme de evaluare (iniţială, în practica evaluării continuă/formativă, sumativă) t i în practica evaluării a metodelor practică tradiţionale şi a celor Metode de evaluare: observaţia curentă, complementare de evaluare chestionare, teste, lucrări practice Metode complementare de evaluare(portofoliul, proiectele, testele de performanţă etc.) Examinările curente, examenele şi testele naţionale Aprecierea rezultatelor şcolare. Criterii şi sisteme de apreciere a rezultatelor şcolare.
continuturilor domeniilor educatiei reprezentative personalităţii tehnologică. Obiective şi conţinuturi Noile educaţii – educaţia interculturală, educaţia pentru sănătate, educaţia ecologică, educaţia antreprenorială etc. Obiective şi continuturi
17. Operarea cu concepte specifice – Managementul clasei de elevi managementului clasei de elevi Structuri normative ale clasei de elevi

– Metodologia instruirii
- – Metode de instruire
- – Resurse tehnice ale instruirii
  - – Categorii de mijloace de învăţământ
  - – Noile tehnologii informaţionale şi de comunicare
- – Moduri de instruire ( frontal, individual, grupal)
- – Strategii de predare-învăţare
  - – Tipuri de strategii de predare- învăţare
  - – Criterii şi tipuri de structurare
- – Integrarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare în şcoală
- – Stiluri de instruire

13. Caracterizarea şi analiza – Tipuri, metode şi forme de evaluare a comparativă a tipurilor, a rezultatelor şcolare
14. Introducerea şi utilizarea adecvată Tipuri de probe de evaluare: orală, scrisă,

15. Definirea obiectivelor şi a – Teoria educaţiei: domenii educaţionale
16. Interpretarea şi evaluarea – Educaţia intelectuală, educaţia semnificaţiilor domeniilor educaţiei, morală, educaţia estetică, educaţia în raport cu dezvoltarea religioasă, educaţia fizică, educaţia

18. Optimizarea procesului educaţional pe baza diagnozei

realizate

Proceduri şi strategii de intervenţie Decizia educaţională în clasă

li. TEME

• INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE ŞI TEORIA ŞI METODOLOGIA CURRICULUMULUI

1. Educaţia – delimitări conceptuale
1. 1.1. Structura acţiunii educa onale
2. 1.2. Determinările educaţiei
3. 1.3. Funcţiile individuale şi sociale ale educaţiei
  
  1.4. Rolul educaţiei în dezvoltarea personalităţii. Educabilitatea
2. Forme şi tipuri de educaţie
1. 2.1. Educaţia formală, nonformală, informală
3. Finalităţi şi conţinuturi educaţionale
1. 3.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor
2. 3.2. Categorii de finalităţi educaţionale
3. 3.3. Metodologii de operaţionalizare a obiectivelor
4. 3.4. Noţiunea de curriculum
5. 3.5. Surse şi criterii de selecţie şi de organizare a conţinuturilor învăţării
4. Dimensiuni metodologice şi evaluative ale produselor curriculare: plan de învăţământ, programă şcolară, manuale şi auxiliare curriculare (softuri educaţionale, pachete de învăţare, suporturi audio-video)
5. Reforma curriculumului
1. 5.1. Inovaţii reprezentative: interdisciplinaritate
2. 5.2. Reforma curriculară în România
  - • TEORIA ŞI PRACTICA INSTRUIRII ŞI A EVALUĂRII
6. Metodologia instruirii
1. 6.1. Metode de instruire
2. 6.2. Resurse tehnice ale instruirii
  1. 6.2.1. Categorii de mijloace de învăţământ
  2. 6.2.2. Noile tehnologii informaţionale şi de comunicare
3. 6.3. Moduri de instruire ( frontal, individual, grupal)
4. 6.4. Strategii de predare-învăţare
  1. 6.4.1. Tipuri de strategii de predare-învăţare
  2. 6.4.2. Criterii şi tipuri de structurare
5. 6.5. Integrarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare în şcoală
6. 6.6. Stiluri de instruire
7. Proiectarea instruirii – niveluri (disciplină de învăţământ, unitate de învăţare, lecţie) şi metodologie
8. Tipuri, metode şi forme de evaluare a rezultatelor şcolare
1. 8.1. Funcţiile evaluării.
2. 8.2. Strategii/forme de evaluare (iniţială, continuă/formativă, sumativă)
3. 8.3. Tipuri de probe de evaluare: orală, scrisă, practică
4. 8.4. Metode de evaluare: observaţia curentă, chestionare, teste, lucrări practice
5. 8.5. Metode complementare de evaluare(portofoliul, proiectele, testele de performanţă etc.)
6. 8.6. Examinările curente, examenele şi testele naţionale
7. 8.7. Aprecierea rezultatelor şcolare. Criterii şi sisteme de apreciere a rezultatelor şcolare.
  - • TEORIA EDUCATIEI ŞI MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI
  '
9. Teoria educaţiei: domenii educaţionale reprezentative
1. 9.1. Educaţia intelectuală, educaţia morală, educaţia estetică, educaţia religioasă, educaţia fizică, educaţia tehnologică. Obiective şi conţinuturi
2. 9.2. Noile educaţii – educaţia interculturală, educaţia pentru sănătate, educaţia ecologică, educaţia antreprenorială etc. Obiective şi conţinuturi

1O. Managementul clasei de elevi

10.1. Structuri normative ale clasei de elevi
10.2. Proceduri şi strategii de intervenţie

10.3. Decizia educaţională în clasă

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NATIONAL DE E'VALUARE ŞI EXAMINARE

' BACALAUREAT 2007

PROGRAMA DE PEDAGOGIE

FILIERA VOCATIONALĂ-PROFILUL PEDAGOGIC

SPECIALIZĂRILE:

• bibliotecar-documentarist
• instructor-animator
• instructor de educaţie extraşcolară

• pedagog şcolar

I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

În temeiul Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat, absolvenţii ultimei clase de liceu, învăţământ de zi, filiera vocaţională, au dreptul să susţină examenul de bacalaureat la disciplinele pedagogice (Pedagogie generală, Didactică, Teoria educaţiei, Pedagogie socială), în cadrul probei la alegere (proba e) din aria curriculară specifică profilului pedagogic şi specializărilor bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară şi pedagog şcolar.

Prezenta programă selectează competenţele generale şi specifice la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice, prin conţinuturile lor specifice, şi care vor fi evaluate.

li. COMPETENTE DE EVALUAT

1. Utilizarea adecvată a unor concepte ştiinţelor edcuaţiei în diferite contexte de comunicare
Competenţe specifice	Conţinuturile învăţării
1 .1 Analiza conceptelor şi a relaţiilor dintre conceptele specifice ştiinţelor educa ei, în scopul interpretării mesajelor cu conţinut educativ	ideal, scop, obiective) auxiliare curriculare)
1.2 Elaborarea unor mesaje cu conţinut educativ în scopul facilitării comunicării cu parteneri educaţionali – elevi, cadre didactice, părinti etc.	– Medii educaţionale – şcoala, familia, Biserica, mijloacele de informare în masă, organizaţiile nonguvernamentale
2. Aplicarea conceptelor specifice ştiintelor în organizarea unor activităti educative
2.1 Corelarea elementelor de conţinut ale proiectării activităţilor educative cu cerintele acesteia	practice.
2.2 Elaborarea într-o succesiune logică a etapelor proiectării activităţilor educative
3. Analiza fenomenului educaţional şi a interdependenţei dintre fadorii implicaţi în procesul educational

– Funcţiile şi formele educaţiei
– Finalităţile educaţiei (tipuri de finalităţi –
– Introducere în teoria curriculum-ului (concepte, tipuri de curriculum, surse şi criterii de selecţie şi organizare a conţinuturilor învăţării, produse curriculare – plan de învăţământ, programă, manual şi

– Organizarea activităţilor educative
– Proiectarea activităţilor educative (cerinţe, conţinut, etape, metode şi mijloace)
– Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale
– Funcţii şi forme ale evaluării şcolare. Tipuri de probe de evaluare: orale, scrise,

3.1 Descrierea specificului fenomenului educaţional, în scopul interpretării relaţiilor dintre factorii implicaţi în

procesul educational

4. Valorificarea specificului diferitelor forme de educaţie în acţiunile educative şi de

orientare şcolară

4.1 Identificarea caracteristicilor diferitelor tipuri de educaţie, în scopul integrării lor într-un demers didactic centrat pe nevoile de

dezvoltare ale elevilor

specifice, raportul conştiinţă – conduită morală

obiective, factorii orientării

4.2 Formularea unor direcţii de orientare şcolară cu ajutorul aspectelor specifice diferitelor tipuri de educaţie

4.3 Argumentarea necesităţii educaţiei permanente în societatea actuală

– Educaţia permanentă – o necesitate în

lumea contemporană (specific, conţinut,

obiective, metode, forme de organizare)

– Funcţiile şi formele educaţiei
– Sistemul de învăţământ din România

– Educaţia intelectuală – obiective, raportul formativ-informativ
– Educaţia morală – obiective, metode
– Educaţie estetică – obiective
– Educaţie religioasă – obiective
– Educaţie fizică – obiective
– Consilierea şcolară şi profesională –
– Socializarea – (mecanisme, functii, etape)

III. TEME
- • PEDAGOGIE GENERALĂ

1. Funcţiile şi formele educaţiei
2. Finalităţile educaţiei (tipuri de finalităţi – ideal, scop, obiective)
3. Sistemul de învăţământ din România.
- • DIDACTICĂ

1. Organizarea activităţilor educative
2. Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale
3. Introducerea în teoria curriculum-ului (concepte, tipuri de curriculum, surse şi criterii de selecţie şi organizare a conţinuturilor învăţării, produse curriculare – plan de învăţământ, programă, manual şi auxiliare curriculare)
4. Proiectarea activităţilor educative (cerinţe, conţinut, etape, metode şi mijloace)
5. Funcţii şi forme ale evaluării şcolare. Tipuri de probe de evaluare: orale, scrise, practice.
- • TEORIA EDUCATIEI

1. Educaţia intelectu'ală – obiective, raportul formativ-informativ
2. Educaţia morală – obiective, metode specifice, raportul conştiinţă – conduită morală
3. Educaţia estetică – obiective
4. Educaţia religioasă – obiective
5. Educaţia fizică – obiective
6. Consilierea şcolară şi profesională – obiective, factorii orientării
- • PEDAGOGIE SOCIALĂ

1. Educaţia permanentă – o necesitate în lumea contemporană (specific, conţinut,

obiective, metode, forme de organizare)
2. Socializarea – (mecanisme, funcţii, etape)
3. Medii educaţionale – şcoala, familia, Biserica, mijloacele de informare în masă Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate

strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007

DISCIPLINELE TEOLOGICE PENTRU

SEMINARII ŞI LICEE TEOLOGICE

– PE CULTE –

STATUTUL DISCIPLINELOR

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, DISCIPLINELE TEOLOGICE au statut de discipline obligatorii pentru proba E, filiera vocaţională, profil teologic, pentru elevii seminariilor şi liceelor teologice; în funcţie de cultul de care aparţin, elevii susţin examen, probă scrisă, la o disciplina de specialitate teologică.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

Disciplinele teologice de Bacalaureat, pe culte, pentru proba E sunt: *
1. 1. Biserica Ortodoxă Română:
  1. a. Dogmatică Ortodoxă
  2. b. Istoria Bisericii Ortodoxe Române
  3. c. Studiul formelor şi Desenul*
2. 2. Biserica Romano-Catolică (de limbă română):
  1. a. Studiul Vechiului şi Noului Testament
  2. b. Catehism
3. 3. Biserica Romano – Catolică (de limbă maghiară):
  1. a. Catehism
  2. b. Studiul Vechiului şi Noului Testament
4. 4. Biserica Română Unită cu Roma (Greco – Catolică):
  1. a. Studiul Vechiului şi Noului Testament
  2. b. Catehism
5. 5. Biserica Reformată:
  1. a. Studii Biblice
  2. b. Istoria Bisericii Reformate
6. 6. Biserica Unitariană:
  1. a. Studii Biblice
  2. b. Istoria Bisericii Unitariene
7. 7. Biserica Baptistă:
  1. a. Studiul Bibliei
  2. b. Doctrine Biblice
8. 8. Biserica Penticostală:
  1. a. Pneumatologie
  2. b. Doctrine Biblice
9. 9. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:
  1. a. Studiul Bibliei
  2. b. Dogmatică

1O. Cultul Musulman:

a. Legislaţie Islamică

* elevii pot alege o singură disciplină dintre disciplinele propuse pentru fiecare cult;
* disciplina Studiul formelor si Desenul, la alegere, pentru elevii de la specializarea teologie-patrimoniul cultural.

COMPETEN

E GENERALE DE EVALUAT

T, _

1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice religiei;
2. Interpretarea unor evenimente prezentate în Biblie sau Sfânta Scriptură, analizând consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă şi problema existenţială a omului;
3. Descrierea si explicarea unor unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportarea la mesajul biblic, a tradiţiilor religioase şi a istoriei Bisericii;
4. Descrierea raporturilor existente între religia creştină şi celelalte religii;
5. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
6. Integrarea în ansamblul cunoştinţelor religioase a cunoştinţelor dobândite la alte discipline de învaţământ;
7. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi limbajului religios în contexte variate;
8. * Explicarea legislaţiei islamice.

* Competenţă valabilă numai pentru Cultul Musulman.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

TEMATICA DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE TEOLOGICĂ PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ	4
		4
		6
BISERICA ROMANO – CATOLICĂ de limbă română :	8
		8
		10

♦ Dogmatica Ortodoxă

♦ Istoria Bisericii Ortodoxe Române

♦ Studiul Vechiului şi Noului Testament

♦ Catehism

BISERICA ROMANO – CATOLICĂ (de limbă ma hiară),: 1_1_

♦ Catehism 11

BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO – 15
		15
		17
BISERICA REFORMATĂ	18
		18
		22
BISERICA UNITARIANĂ	24
		24
		25
BISERICA BAPTISTĂ	27
		27
		29
BISERICA PENTICOSTALĂ	31
		31
		32
BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA AAPTEA	33
		33

♦ Studiul Vechiului şi Noului Testament

♦ Catehism

♦ Studii Biblice

♦ Istoria Bisericii Reformate

♦ Studii Biblice

♦ Istoria Bisericii Unitariene

♦ Studiul Bibliei

♦ Doctrine Biblice

♦ Pneumatologie

♦ Doctrine Biblice

♦ Studiul Bibliei

♦ D ' 3–5

♦ Studiul Vechiului şi Noului Testament 13

CATOLICĂ:

ogmatică

CULTUL MUSULMAN

37
♦ Legislaţie Islamică 37

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

SEMINARII ŞI LICEE TEOLOGICE ORTODOXE

DOGMATICA ORTODOXĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, DOGMATICA ORTODOXĂ are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor liceale teologice, profil teologic, şi poate fi sustinută la proba E, la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Interpretarea corecta a învăţăturilor de baza, generale, formulate succint în SimboIul niceo-constantinopolitan;
2. 2. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice dogmaticii ortodox;
3. 3. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
4. 4. Utilizarea adecvata a limbajului religios, a terminologiei cu care operează Teologia dogmatica;
5. 5. Stimularea interesului pentru cunoaşterea adevărului divin revelat, cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie;
6. 6. Aplicarea în viaţa zilnică a acestor valori divine.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Revelaţia dumnezeiască (Revelaţia naturală şi supranaturală);
2. 2. Căile de transmitere a Revelaţiei supranaturale: Sfânta Scriptură (inspiraţia, lectura şi tâlcuirea), Sfânta Tradiţie (Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, aspectul statornic şi dinamic al Sfintei Tradiţii, monumente sau documente ale Sfintei Tradiţii, criteriile Sfintei Tradiţii). Raportul dintre Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfânta Biserică (deosebiri confesionale);
3. 3. Cunoaşterea lui Dumnezeu (cunoaşterea naturală, supranaturală, catafatică şi apofatică; cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii);
4. 4. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre fiinţa şi lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umană a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale şi morale);
5. 5. Dogma Sfintei Treimi (descoperim Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură ; formularea dogmei Sfintei Treimi şi precizarea terminologiei trinitare; Persoanle Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi – perihoreză şi apropriere; învăţătura despre filioque şi combaterea acesteia);
6. 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natura şi funcţia îngerilor; numărul şi ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau diavolii; cinstirea îngerilor);
7. 7. Crearea lumii văzute (referatul biblic; creaţionism şi evoluţionism);
8. 8. Crearea omului – antropologia creştină (originea omului; natura omului; omul ca protopărinte; sufletul omenesc – funcţiile şi spiritualitatea sa; nemurirea sufletului argumente; teorii cu privire la transmiterea sufletului; menirea omului);
9. 9. Starea originară a omului – deosebiri confesionale;
10. 10. Căderea omului în păcat (originea şi fiinţa păcatului strămoşesc; teorii privind transmiterea păcatului strămoşesc; urmările păcatului strămoşesc şi deosebiri confesionale);
11. 11. Dumnezeu Proniatorul (aspectele şi realitatea providenţei dumnezeieşti; obiecţii şi combaterea lor);
12. 12. Dumnezeu Mântuitorul (introducere; pregătirea omemm pentru venirea Mântuitorului, proorociri despre venirea Mântuitorului; Întruparea Fiului lui Dumnezeu; unirea ipostatică şi urmările ei dogmatice; chenoza);
13. 13. Opera de mântuire a lui Iisus Hristos (raportul dintre Persoana şi opera Mântuitorului, întreita slujire a Mântuitorului; Răscumpărarea şi aspectele ei – deosebiri confesionale; adeverirea morţii şi Învierii Domnului);
14. 14. Dumnezeu Sfinţitorul (Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt; relaţia dintre Hristos şi Duhul Sfânt în iconomia mântuirii; harul divin mântuitor, însuşiri; harul, harismele şi darurile Sfântului Duh; raportul dintre har şi libertatea omului – interconfesional);
15. 15. Mântuirea subiectivă; etapele îndreptării, condiţiile însuşirii mântuirii subiective; mântuirea subiectivă privită interconfesional);
16. 16. Cinstirea sfinţilor, cinstirea sfintelor moaşte, cinstirea sfintelor icoane, cinstirea sfintei cruci, preacinstirea Maicii Domnului – deosebiri confesionale;
17. 17. Sfânta Biserică (întemeierea; fiinţa, însuşirile şi membrii Bisericii; deosebiri confesionale cu privire la Biserică);
18. 18. Sfintele Taine (fiinţa, necesitatea, numărul Sfintelor Taine, ierurgiile, Sfintele Taine şi ierurgiile în viaţa Bisericii şi a credincioşilor);
19. 19. Eshatologia creştină (învăţătura creştină despre moarte şi judecata particulară; starea sufletelor după moarte: rai şi iad, combaterea doctrinei despre purgatoriu; a doua venire a Domnului; semnele Parusiei – texte scripturistice; învierea morţilor şi judecata obştească – judecata universală; milenismul sau milenarismul; sfârşitul lumii – cer nou şi pământ nou; viaţa de veci).

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor liceale teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOGMATICA ORTODOXĂ..

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Explicarea noţiunilor istorice în contexte de comunicare diferite;
2. 2. Identificarea caracteristicilor globale şi de detaliu ale unui document ş1 receptarea adecvata a sensului mesajului transmis;
3. 3. Descrierea rolului Bisericii Ortodoxe Române, ca factor de formare, îmbogăţire şi păstrare a limbii, culturii si identităţii naţionale;
4. 4. Utilizarea variată a metodelor şi tehnicilor specifice ştiintelor istorice în analiza schimbarilor sociale trecute şi prezente;
5. 5. Redactarea unei lucrări, folosind termeni si noţiuni istorice cunoscute.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Începuturile vieţii creştine pe teritoriul ţării noastre. Mărturii lingvistice;
2. 2. Mărturi arheologice despre răspândirea creştinismului pe teritoriul ţării noastre;
3. 3. Viaţa creştină în Scythia Minor: Martiri, Episcopia Tomisului, teologi din Scythia Minor;
4. 4. Viaţa bisericească a românilor în sec. VII -XIV;
5. 5. Începuturile Mitropoliei Ungrovlahiei. Mitropolia Severinului;
6. 6. Mitropolia Moldovei în sec. XIV – XV;
7. 7. Viaţa bisericească în Transilvania în sec. XN -XV;
8. 8. Viaţa monahală la români în sec. XIV – XV: Sfântul Nicodim de la Tismana. Mânăstiri mai importante;
9. 9. Viaţa bisericească în cele trei ţări româneşti în sec. al XVI-lea;
10. 10. Tiparul în Ţara Românească şi Moldova în sec. al XVI-lea: Macarie, Filip Moldoveanu, Diaconul Coresi;
11. 11. Mitropolia Ungrovlahiei în prima jumătate a sec. al XVII-lea: Mitropoliţii Teofil şi Ştefan;
12. 12. Mitropolia Ungrovlahiei în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Mitropoliţii Varlaam şi Teodosie. Biblia de la Bucureşti;
13. 13. Mitropolitul Varlaam al Moldovei;
14. 14. Mitropolitul Petru Movilă şi Sinodul din Iaşi;
15. 15. Mitropoliţii Ilie Iorest şi Simion Ştefan ai Transilvaniei;
16. 16. Mitropolitul Sava Brancovici al Transilvaniei;
17. 17. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei;
18. 18. Mitropolitul Antim Ivireanul;
19. 19. Dezbinarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania în anii 1698 – 1701;
20. 20. Lupta clerului şi a credincioşilor pentru apărarea Ortodoxiei în Transilvania în sec. al XVIII-lea;
21. 21. Biserica din Ţara Românească în timpul regimului fanariot. Mitropoliţi şi Episcopi de Râmnic – îndrumători ai culturii;
22. 22. Biserica din Moldova în timpul regimului fanariot. Mitropoliţi mai însemnaţi;
23. 23. Viaţa monahală în ţările române în sec. al XVIII-lea. Stareţul Paisie şi ucenicii lui;
24. 24. Mitropolitul Veniamin Costachi;
25. 25. Mitropolitul Andrei Şaguna;
26. 26. Biserica din România între anii 1859 – 1918. Reformele bisericeşti ale lui Alexandru Ioan Cuza. Recunoaşterea autocefaliei;
27. 27. Biserica Ortodoxă Română în perioada 1918 – 1944. Patriarhii Miron Cristea şi Nicodim Munteanu;
28. 28. Biserica Ortodoxă Română după 1948. Patriarhii Justinian Marina, Iustin Moisescu. Biserica Ortodoxă Română după 1989. Prea Fericitul Patriarh Teoctist Arăpaşu.
  
  NOTĂ:
  
  Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.
  
  Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.
  
  BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
  1. A. LICEELE TEOLOGICE ROMANO-CATOLICE (limba de predare româna)
    
    STUDIUL VECIDULUI ŞI NOULUI TESTAMENT
    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
      
      În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina CATEHISM.
      
      Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
    2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT
      1. 1. Recunoaşterea şi definirea noţiunilor de bază cu pnvire la Biblie, ca document unic în istoria omenirii;
      2. 2. Înţelegerea şi explicarea semnificaţiei principalelor concepte ş1 pnnc1p11 ale istoriei mântuirii;
      3. 3. Interpretarea unor evenimente biblice, vetero- testamentare şi neo testamentare, şi analizarea consecinţelor acestora pentru viaţa spirituală a omului din toate timpurile;
      4. 4. Analizarea şi explicarea evenimentelor vetero-testamentare în lumina Noului Testament, ca imagini mesianice;
      5. 5. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.
    3. III. CONŢINUTURI
      1. 1. Prezentarea generală a Bibliei ( Ce este Sfânta Scriptură, Autorul, inspiraţia şi sensurile Sfintei Scripturi).
      2. 2. Canonul şi împărţirea Sfintei Scripturi.
      3. 3. Marile epoci ale istoriei biblice (prezentare generală).
        
        VECHIUL TESTAMENT:
      4. 4. Cartea Genezei: a. prezentare generală;

b. personalitatea patriarhilor Abraham, Isac, Iacob.

5. Cartea Exodului:
1. a. prezentare generală;
2. b. Legământul de pe Sinai: conţinut, semnificaţie, consecinţe.
6. Cartea Deuteronomului: prezentare generală.
7. Cărţile profetice: a. prezentare generală;

b. profeţii mesianice.
8. Cărţile sapienţiale: prezentare generală.

NOUL TESTAMENT:
9. Canonul Noului Testament.
10. Evanghelia după Matei: prezentare generală, particularităţi.
11. Evanghelia după Marcu: prezentare generală, particularităţi.
12. Evanghelia după Luca: prezentare generală, particularităţi.
13. Evanghelia după Ioan: prezentare generală, particularităţi.
14. Scrisorile Sfântului Pavel: a. prezentare generală;

b. teme centrale.
15. Scrisorile catolice: a. prezentare generală;

b. teme abordate.
16. Scrisoarea către evrei: a. prezentare generală;

b. teme abordate.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

CATEHISM

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, CATEHISM are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea principalelor adevăruri teologice mărturisite de Biserică exprimate în simbolul credinţei;
2. 2. Cunoaşterea şi explicarea importanţei Sacramentelor, ca :fundament al vieţii de credinţă;
3. 3. Explicarea caracteristicilor şi a modului de celebrare a fiecărui Sacrament;
4. 4. Însuşirea şi punerea în practică a diferitelor modalităţi de comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Revelaţia – definire şi transmitere
2. 2. Sfânta Scriptură, izvorul principal al revelaţiei
3. 3. Credinţa şi caracteristicile ei
4. 4. Dumnezeu – creator a toate
5. 5. Omul – capodopera creaţiei
6. 6. Căderea în păcat
7. 7. Isus Cristos, Fiul unic al lui Dumnezeu
8. 8. Întruparea – naşterea din Maria Fecioara
9. 9. Pătimirea, moartea şi învierea răscumpărătoare
10. 10. Duhul Sfânt
11. 11. Biserica în planul lui Dumnezeu
12. 12. Biserica – una, sfântă, catolică şi apostolică
13. 13. Credincioşii: ierarhie, laici, viaţă consacrată
14. 14. Misterul pascal în sacramentele Bisericii
15. 15. Celebrarea sacramentală a misterului pascal
16. 16. Sacramentele iniţierii creştine
17. 17. Sacramentele de vindecare
18. 18. Sacramentele de slujire
19. 19. Cele zece porunci – generalităţi
20. 20. Iubirea faţă de Dumnezeu-poruncile I – III
21. 21. Iubirea faţă de aproapele -poruncile IV – X
22. 22. Viaţa de rugăciune
23. 23. Rugăciunea Tatăl nostru

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

B. LICEELE TEOLOGICE ROMANO-CATOLICE (limba de predare maghiară)

CATEHISM

I . STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, CATEHISM are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea unui concept teologic;
2. 2. Identificarea problemelor teologice abordate într-o temă dată;
3. 3. Elaborarea argumentelor teologice pentru susţinerea unui punct de vedere religios;
4. 4. Analizarea şi interpreterea punctelor de vedere şi concepţiilor teologice;
5. 5. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. AUTOREVELAŢIA DUMNEZEASCĂ:
  1. a. Omul – căutătorul fericirii în Dumnezeu
  2. b. Esenţa naturii lui Dumnezeu
  3. c. Viaţa internă a lui Dumnezeu
  4. d. Dumnezeu: Sf.-treime
2. 2. DUMNEZEU TATĂ-CREATOR:
  1. a. Crearea Lumii
  2. b. Crearea îngerilor
  3. c. Crearea omului
  4. d. Păcatul omului şi pedeapsa
  5. e. Crearea materiei
  6. f. Poporul ales
3. 3. DUMNEZEU FIU-MÂNTUITOR
  1. a. Speranţa mântuirii în Vechiul Testament
  2. b. Plinirea aşteptărilor Vechiului Testament în Isus Cristos
  3. c. Isus – Omul-dumnezeu
  4. d. Sf. Fecioară- Născătoare de Dumnezeu
  5. e. Originea, întemeierea şi misiunea Bisericii
  6. f. Organizarea Bisericii
  7. g. Caracteristicile Bisericii
4. 4. SACRAMENTELE
  1. a. Harul divin
  2. b. Sacramentele în general
  3. c. Botezul
  4. d. Mirul
  5. e. Euharistia
  6. f. Sacramentul pocăinţei
  7. g. Maslul
  8. h. Preoţia
  9. i. Căsătoria

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

STUDIUL VECIDULUI I NOULUI TESTAMENT

I . STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina CATEHISM.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text biblic;
2. 2. Argumentarea biblică a unui punct de vedere teologic;
3. 3. Elaborarea argumentelor teologice pentru susţinerea unui punct de vedere religios;
4. 4. Caracterizarea unui personaj biblic pe baza unei structuri de idei dată;
5. 5. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. EPOCA PATRIARHALA
  1. a. Abraham
  2. b. Isac
  3. c. Iacob
  4. d. Istoria lui Iosif
2. 2. EXODUL: Moise şi Iosua
3. 3. EPOCA JUDECĂTORILOR
  1. a. Ghedeon
  2. b. Samson
4. 4. EPOCA REGILOR
  1. a. Samuel şi Saul
  2. b. David
  3. c. Solomon
5. 5. EPOCA CAPTNITĂŢII BABILONIENE ŞI ELIBERAREA
  1. a. Ieremia
  2. b. Daniel
  3. c. Tobia
  4. d. Iona
6. 6. CANONUL NOULUI TESTAMENT
7. 7. EVANGHELIILE SINOPTICE:
  1. a. EVANGHELIA DUPĂ MATEI: prezentare generală, particularităţi.
  2. b. EVANGHELIA DUPĂ MARCU: prezentare generală, particularităţi.
  3. c. EVANGHELIA DUPĂ LUCA: prezentare generală, particularităţi.
8. 8. EVANGHELIA DUPĂ IOAN: prezentare generală, particularităţi.
9. 9. FAPTELE APOSTOLILOR
  1. a. Rusaliile
  2. b. Biserica stramoseasca
  3. c. Viata primilor crestini
  4. d. Sinodul din Ierusalim
10. 10. CONVERTIREA LUI SF. PAVEL ŞI CĂLĂTORIILE SALE MISIONARE
11. 11. SCRISORILE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL:
  1. a. prezentare generală;
  2. b. teme centrale.
12. 12. SCRISOAREA CĂTRE EVREI:
  1. a. prezentare generală;
  2. b. teme abordate.
13. 13. SCRISORILE CATOLICE:
  1. a. prezentare generală;
  2. b. teme abordate.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

BISERICA ROMANĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ)

LICEELE GRECO-CATOLICE

STUDIUL VECIDULUI I NOULUI TESTAMENT

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TEST AMENT are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina CATEHISM.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Identificarea mesajului biblic într-un context dat;
2. 2. Caracterizarea unui personaj biblic;
3. 3. Descrierea şi interpretarea unor evenimente biblice în contextul Revelaţiei;
4. 4. Utilizarea adecvată a limbajului teologic;
5. 5. Interpretarea personală a textului sacru;
6. 6. Comentarea textului sacru din punct de vedere teologic şi spiritual.
III. CONŢINUTURI:
1. 1. Vechiul Testament:
  1. 1. Creaţia
  2. 2. Potopul
  3. 3. Perioada Patriarhilor:
    1. a. Chemarea lui Avraam
    2. b. Jertfa lui Isaac
    3. c. Lupta lui Iacov cu îngerul
  4. 4. Moise şi ieşirea din Egipt
  5. 5. Drumul în deşert şi legea de pe Sinai
  6. 6. Regele David
  7. 7. Regatul de nord şi profeţii săi:
    1. a. Profetul Ilie
    2. b. Profetul Osea
  8. 8. Regatul de Sud şi profeţii săi:
    1. a. Chemarea profetului Isaia
    2. b. Profeţia lui Isaia despre Emanuel
    3. c. Noul Legământ ( Ier 31)
  9. 9. Rugăciunea lui Israel: Ps 8; Ps 50(51); Ps 21(22)
2. 2. Noul Testament
  1. 1. Cele patru evanghelii: autor; destinatari, mesaj
  2. 2. Buna Vestire
  3. 3. Naşterea lui Isus
  4. 4. Închinarea magilor
  5. 5. Botezul lui Isus
  6. 6. Fericirile
  7. 7. Parabola semănătorului
  8. 8. Parabola samariteanului
  9. 9. Nunta din Cana
  10. 10. Minunea orbului din naştere
  11. 11. Agonia lui Isus în Ghetsimani
  12. 12. Cina cea de Taină
  13. 13. Învierea lui Isus
  14. 14. Rusaliile
  15. 15. Chemarea Sf. Paul

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

CATEIDSM

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, CATEHISM are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Descrierea adevărurilor de credinţă;
2. 2. Identificarea mesajului biblic într-un context dat;
3. 3. Utilizarea adecvată a limbajului teologic;
4. 4. Descrierea sacramentelor;
5. 5. Explicarea poruncilor şi a normelor de morală creştină.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Teologie dogmatică:
  1. 1. Revelaţia lui Dumnezeu. Transmiterea revelaţiei.
  2. 2. Crearea lumii văzute şi nevăzute.
  3. 3. Misterul Întrupării, copilăriei şi vieţii publice a lui Isus.
  4. 4. Misterul Pascal: patima, moartea şi Învierea Domnului.
  5. 5. Spiritul Sfânt Sfinţitorul.
  6. 6. Însuşirile Bisericii.
  7. 7. Sacramentele de iniţiere.
  8. 8. Sacramentele de vindecare.
  9. 9. Sacramentele de slujire.
    
    1O.Viaţa veşnică: raiul, purgatoriul, iadul.
2. 2. Teologie morală:
  1. 1. Conştiinţa morală.
  2. 2. Păcatul.
  3. 3. Legea morală
  4. 4. Porunca întâi.
  5. 5. Porunca a doua şi a treia.
  6. 6. Porunca a patra.
  7. 7. Porunca a cincea.
  8. 8. Porunca a şasea şi a noua.
  9. 9. Porunca a şaptea şi a zecea. 1O. Porunca a opta.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

BISERICA REFORMATĂ

LICEELE TEOLOGICE REFORMATE

STUDII BIBLICE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, STUDII BIBLICE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII REFORMATE.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea conceptelor specifice al limbajului biblic;
2. 2. Utilizarea adecvată a termenilor limbajul biblic;
3. 3. Susţinerea cu argumente biblice a unui concept religios dat;
4. 4. Interpretarea unei text biblic pe baza unei structuri de idei dat;
5. 5. Redactarea unei compoziţii, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale ale conţinutului textului biblic dat, şi să motiveze în compoziţie accepţiunile sale, conform cerinţelor formulate.
III. CONTINUTURI

' A. STUDII BIBLICE DIN VECHIUL TESTAMENT
1. 1. Primele istorisiri
  - • Facerea lumii (Geneza 1-2,4a.)
  - • Primul om în grădina Eden (Gen. 2,4b+25)
  - • Căderea în păcat şi alungarea din Paradis (Gen.cap.3)
  - • Cain şi Abel (Gen.4, 1-16)
  - • Istoria lui Noe (Gen.6,5-9,17)
  - • Turnul din Babei (Geneza 11,1-9.)
2. 2. Istoria patriarhilor
  - • Chemarea lui Avraam; Avraam şi Sara în Egipt (Gen.12, 1-20)
  - • Legământul (Gen. cap.15)
  - • Agar şi lsmael (Gen. cap.16)
  - • Reînnoirea legământului, circumcizia, prevestirea naşterii lui Isaac (Gen. cap. 17)
  - • Vizita Domnului la Avraam, mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma (Gen.cap. 18)
  - • Nimicirea Sodomei şi Gomorei, salvarea lui Lot (Gen. 19, 1-29)
  - • Naşterea lui Isaac, izgonirea lui Agar şi lsmael (Gen. 21,1-21)
  - • Jerftirea lui Isaac (Gen. 22,1-19)
  - • Căsătoria lui Isaac cu Rebeca, naşterea lui lacov şi Esau (Gen.cap.24 şi Gen. 25,19- 26)
  - • Vinderea dreptului de întâi-născut. Înşelăciunea şi fuga lui lacov. Visul şi jurământul lui lacov (Gen. 25,27-34 şi Gen. 27,1-28,22)
  - • lacov la Laban, soţiile şi copiii lui (Gen. 29,1-30,24)
  - • Întoarcerea acasă a lui lacov şi lupta lui la valea labocului (Gen. 32, 2-32)
  - • Copilăria, visele şi ajungerea în Egip a lui Iosif (Gen.cap.37)
  - • Iosif în casa lui Potifar şi în închisoare (Gen. 39,1 – 40,23)
  - • Iosif explică visele faraonului şi devine supraveghetor al Egiptului (Gen.cap.41)
  - • Primul drum în Egipt al fraţilor lui Iosif (Gen.cap. 42)
  - • Al doilea drum, lacov se mută în Egipt (Gen. 43,1 -46,7; 47,1-6; 50,20)
3. 3. Fapta slobozitoare a lui Dumnezeu
  - • Captivitatea şi naşterea lui Moise (Exod 1,1 – 2,1O)
  - • Tinereţea, fuga din Egipt şi căsătoria lui Moise (Exod 2,11-25)
  - • Chemarea lui Moise (Exod 3,1 – 4,17)
  - • Aşezarea Paştilor şi pedeapsa a zecea (Exod cap. 12)
  - • Trecerea Mării Roşii (Exod cap. 14)
4. 4. Migrarea în deşert şi ocuparea pământului făgăduinţei
  - • Mana şi prepeliţele, apa din stâncă (Exod cap. 16 şi 17, 1-7)
  - • Israel la Sinai şi Decalogul (Exod 19,1 -20,21)
  - • V elul de aur (Exod cap. 32)
  - • Cercetarea lerihonului. Rahav şi spionii. Ocuparea lerihonului (Iosua capitolele 2 şi 6)
5. 5. Perioada judecătorilor
  - • Debara şi Barac (Judecători cap. 4)
  - • Ghideon (Judecători capitolele 6-7)
  - • Samson (Judecători capitolele 13-16)
  - • Rut (Rut capitolele 1-4)
6. 6. Perioada regilor
  - • Naşterea şi chemarea lui Samuil(1 şi 3)
  - • Israeliţii cer un rege. Regele Saul (capitolele 8-10)
  - • Dumnezeu îl alege pe David. David în curtea lui Saul (16.)
  - • David şi Goliat (1Samuil cap.17)
  - • Ionatan şi David (18-20.)
  - • Păcatul şi ispăşirea lui David (1Samuil capitolele 11-12.)
  - • Revolta lui Absalom (1Samuil 15,1 – 19,5)
  - • Judecata înţeleaptă a lui Solomon (1 Regi 3, 16-28)
  - • Ilie. Văduva din Sarepta (1 Regi 17,1-24)
  - • Ilie pe muntele Carmel (1 Regi 18,20-46)
  - • Via lui Nabot (1 Regi cap. 21)
  - • Răpirea lui Ilie la cer şi Elisei, prooroc după Ilie (2 Regi 2,1-14)
  - • Înmulţirea untdelemnului şi fiul Sunamitei (2 Regi 4,1-37)
  - • Vindecarea lui Naaman (2 Regi cap. 5)
7. 7. Profeţii
  - • Daniel şi cei trei tovarăşi ai săi în slujba lui Nebucadneţar (Daniel cap. 1)
  - • Daniel explică primul vis al lui Nebucadneţar (Daniel cap. 2)
  - • Cuptorul arzând (Daniel cap. 3)
  - • Al doilea vis, boala şi vindecarea lui Nebucadneţar (Daniel cap. 4)
  - • Ospăţul lui Belşaţar (Daniel cap. 5)
  - • Daniel în groapa leilor (Daniel cap. 6)
  - • Profetul Iona (Iona capitolele 1-4)

B. STUDII BIBLICE DIN NOUL TESTAMENT

1. Naşterea lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus
- • Vizita îngerului Gabriel la Zaharia şi la Maria. Maria la Elisabeta. Naşterea lui Ioan Botezătorul (Luca cap. 1)
- • Naşterea lui Isus după Luca: recensământul, păstorii, circumcizia lui Isus, Simion şi Ana (Luca 2,1-40)
- • Naşterea lui Isus după Matei: Visul lui Iosif, magii, fuga în Egipt, uciderea pruncilor, întoarcerea acasă (Matei 1,18 – 2,23)
- • Iisus la vârsta de 12 ani (Luca 2,41-52)
2. Pregătirea lui Iisus
- • Predica lui Ioan Botezătorul la Iordan. Botezarea lui Iisus (Matei cap.3)
- • Ispitirea lui Iisus (Matei 4,1-11)
3. Chemarea ucenicilor şi primul semn
- • Iisus îşi cheamă primii ucenici: Petru, Andrei, lacov şi Ioan (Matei 4,18-25)
- • Chemarea lui Filip şi Natanael (Ioan 1,43-51)
- • Primul semn făcut de Isus: Nunta din Cana (Ioan 2,1-11)
4. Isus în Galileea şi ludea
- • Nicodim (Ioan 3, 1-21)
- • Samariteanca (Ioan 4,1-41)
- • Vindecarea paraliticului (Marcu 2,1-12)
- • Spicele de grâu şi sabatul (Marcu 2, 23-28)
- • Omul cu mâna uscată (Marcu 3,1-6)
- • Macarismele (Matei 5,3-12)
- • Femeia păcătoasă unge picioarele lui Isus (Luca 7,36-50)
- • Fiica lui lair şi femeia cu hemoragie (Luca 8,40-56)
- • Moartea lui Ioan Botezătorul (Marcu 6,14-29)
- • Înmulţirea pâinilor (Ioan 6,1-15)
- • Schimbarea la faţă a lui Isus (Matei 17,1-13)
- • Tânărul bogat (Marcu 10,17-31)
5. Parabolele lui Iisus
- • Pilda semănătorului şi explicaţia parabolei (Matei 13,1-23)
- • Pilda neghinei şi explicaţia parabolei (Matei 13,24-30 şi 36-43)
- • Pilda samariteanului milostiv (Luca 10,25-37)
- • Pilda fiului rătăcitor (Luca 15,11-32)
- • Pilda talantilor (Matei 25,13-30)
6. În drum spre l rusalim
- • Învierea lui Lazăr (Ioan 11,1-45)
- • Orbul Bartimeu (Marcu 10,46-52)
- • Zacheu (Luca 19,1-1O)
- • Intrarea în Ierusalim (Luca 19,28-40)
- • Curăţirea templului (Matei 21,12-17)
- • Judecata de apoi (Matei 25,31-46)
7. Suferinţele, moartea şi învierea lui Isus
- • Isus spală picioarele ucenicilor (Ioan 13,1-20)
- • Vânzarea lui Isus. Cina cea de taină. Cina Domnului (Matei 26,14-29)
- • Înştiinţarea lui Petru. Rugăciunea de pe munte. Arestarea lui Isus şi tăgăduirea lui Petru (Luca 22, 31-62)
- • Isus condamnat de sinedriu (Matei 26,57-68)
- • Isus în faţa lui Pilat. Isus sau Baraba. Biciuire şi condamnare (Ioan 18,28 – 19,16)
- • În drum spre Golgota: Simon din Cirene (Matei 27,31-36)
- • Rugăciunea lui Isus pe cruce. Pocăinţa tâlharului răstignit (Luca 23,32-43)
- • Moartea lui Isus. Sutaşul (Marcu 15,33-39)
- • Îngroparea lui Isus şi păzirea mormântului (Matei 27,57-66)
- • Învierea lui Isus. Întâlnirea cu Maria şi cu ucenicii (Ioan 20,1-23)
- • Ucenicii din Emmaus (Luca 24,13-35)
- • Isus se arată la marea Tiberiadei. Dialogul cu Petru (Ioan 21,1-19)
- • Porunca botezului (Matei 28,16-20)
8. Naşterea comunitătii creştine
- • Înălţarea (Fapt 1,1-14.)
- • Alegerea lui Matia (Fapte 1,15-26)
- • Pogorârea Sfântului Duh şi formarea Bisericii (Fapte cap. 2.)
- • Vindecarea ologului din naştere (Fapte 3,1-1O)
- • Filip şi etiopianul (Fapte 8,26-40)
- • Isus se arată lui Saul (Fapte 9,1-22)
9. Citate biblice

Se cere cunoaşterea aprofundată a următoarelor citate biblice: Vechiul Testament

Gen.1,27; Gen. 3,15; Gen. 4,6-7; Gen. 4,10; Gen. 22,2; Gen. 32,27-28; Gen.50,20; Exod.

3,14; Iosua 2, 11b; Iosua 6,16b; Iosua 6,26; Judec. 6,22b; Judec. 6,32; Judec. 14,14; Rut

1,16b-17; 1Sam. 3,10; 1Sam. 8,5; 1Sam. 10,11b; 2Sam. 12,7a; 2Sam. 12,11-12; 1Regi 18,

21; 2Regi 2,14; 2Regi 5,17; Dan. 1,7; Dan. 3,17-18; Dan. 6,27-28; Iona 3,2; Isaia 7, 14;

Isaia 9, 6; Isaia 11, 1-2.

Noul Testament

Matei 1,22-23; Mat. 2,5-6; Mat. 3,17; Mat. 4,4; Mat. 4,7; Mat. 4,1O; Mat. 5, 3-12; Luca 1,28;

Luca 2,14; Luca 2,29-30; Ioan 1,14; Luca 2,49; Ioan 1,46; Ioan 2,11; Ioan. 3,8; Ioan 3,16;

Ioan 4,24; Marcu 2,27-28; Luca 8,48; Marcu 6,23; Jn. 6,7; Mat. 17,4; Marcu 10,21b; Mat.

13,23; Mat. 13,30; Luca 10,27; Luca 10,29; Luca 15,21; Luca 15,31; Mat. 25,29; Ioan 11,43;

Marcu 10,47b; Luca 19,1O; Luca 19,38; Luca 19,40; Mat. 21,13; Mat. 25,40; Ioan 13,8b; Mat. 26,23; Luca 22,31-32; Luca 22,46; Luca 22,48; Luca 22,58; Luca 22,61-62; Mat. 26,63-64;

Ioan 18,36; Ioan 19,5b; Luca 23,34; Luca 23,43; Ioan 19,27; Marcu 15,39; Ioan 20,29; Ioan

21,15; Mat. 28,18-20; Fapte 1,11; Fapte 2,42; Fapte 3,6; Fapte 8,36b-37; Fapte 9,4.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

ISTORIA BISERICII REFORMATE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, ISTORIA BISERICII REFORMATE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDII BIBLICE.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea de termeni, noţiuni, concepte folosite in istoria Bisericii ;
2. 2. Utilizarea adecvată, şi explicarea termenilor specifici istoriei Bisericii în contexte complexe;
3. 3. Caracterizarea unui eveniment, un proces istoric sau o instituţie în complexitatea lui, dintr-o epoca dată;
4. 4. Interpretarea consecinţele istorice a unui eveniment, a unm proces istoric, sau a unei instituţii, pe baza unei structuri de idei date;
5. 5. Redactarea unei compoziţii-sinteză, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale în epocă a evenimentului, sau personajului istoric dat;
6. 6. Utilizarea cunoştinţelor asimilate în evaluarea evenimentelor şi documentelor istorice, ţinând cont totodată de realitatea în care se găseşte astăzi confesiunea şi comunitatea din care face parte, definind şi posibilităţile de dezvoltare ale acestora în viitor;
7. 7. Asumarea responsabilităţi pentru relaţiile sale cu semenii, cu comunitatea şi societatea, ţinând cont de determinarea lui istorică.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Viaţa primilor creştini. Viaţa şi slujirea apostolului Pavel
2. 2. Creştinătatea din sfârşitul secolului I. până la Constantin cel Mare
  
  Creştinismul ca religie de stat; Erezii şi secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumemce
3. 3. Biserica celor două imperii romane
  
  Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice
4. 4. Epoca cruciadelor
  
  Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinţei cruciadelor
5. 5. Albigenţii
  
  Motivele naşterii sectelor secolelor XI-XIII.; Valdezii, albigenţii;
6. 6. Jan Hus şi John Wyclif
  
  Husiţii; Evenimente premergătoare papalităţii din Avignon;
7. 7. Papalitatea din Avignon
  
  Papalitatea dublă şi triplă
8. 8. Influenţa renaşterii şi a umanismului asupra Bisericii. Antecedentele directe ale Reformei; Devotio moderna; Antropocentricitatea Renaşterii şi a umanismului; Activitatea lui; Erasmus din Rotterdam; Activitatea lui Thomas Morus
9. 9. Viaţa şi activitatea lui Martin Luther
  
  Reformă; Indulgenţele; Viaţa lui Martin Luther; 31 octombrie 1517. Cele 95 de teze "Stau aici, nu pot face altfel, Dumnezeu să mă ajute!" ;
10. 10. Viaţa şi activitatea lui Huldrych Zwingli
  
  Slujirea la Maria Einsiedeln; ,,Şcoala de profeţi"; Hotărârile adunării imperiale din Speyer şi împrejurările morţii lui Zwingli
11. 11. Viaţa şi activitatea lui Jean Calvin
  
  Cuvântarea ăFilozofia creştină" la deschiderea anului universitar în Paris şi consecinţele INSTITUTI0 RELIGIONIS CHRISTIANAE; Însemnătatea în activitatea reformatorului a primei perioade geneveză, celei petrecute la Stra!3burg şi celei de a doua din Geneva;
12. 12. Creştinătatea maghiară din năvălirea tătarilor până la tragedia din Mohacs Prezentările învăţăturilor Reformei în Ungaria; Primii reformatori maghiari: Devai Bir6 Mityis, Ozorai Imre, Szegedi Kis Istvan;
13. 13. Epoca lzabellei şi a lui Ioan Sigismund
  
  Reforma luterană şi elveţiană; Despărţirea Bisericilor Reformei;
14. 14. Contrareforma în Europa
  
  Contrareforma; Inchiziţia; Intemeierea şi funcţionarea ordinului iezuiţilor; Sinodul din Trento, Index librorum prohibitorum
15. 15. Biserica Reformată în secolul al XVII-iea
  
  Bocskai Istvan, Bethlen Gibor; Rik6czy Gyorgy I.;
16. 16. Bisericile Angliei
  
  Anglicanii, puritanii, presbiterienii, baptiştii; Restauraţia; Reformaţii scoţieni;
17. 17. Protestantismul nord-american
  
  Emigrări. Pilgrim Fathers; Coloniştii şi Biserica; Libertatea americană a religiei: Pennsylvania;
18. 18. ,,Marea decădere a Transilvaniei” şi ultimele zile ale Principatului Transilvan Rak6czy Gyărgy II.; Lupte interne în Biserica Reformată; Apafi Mihaly, ultimul principe transilvan; Independenţa principatului; Concepţii teologice noi: cartesianismul, cocceianismul
19. 19. Luptele pentru libertate ale kuruţilor
  
  Perioada care a urmat moartea lui Apafi; Intrarea Habsburgilor în Transilvania; Transilvania îşi pierde independenţa; Izbucnirea luptei pentru libertate
20. 20. Epoca lui Leopold I., Carol III. şi a Mariei Tereza
  
  Diploma Leopoldinum, Carolina Resolutio; Contrareformă în Ungaria cu asistenţă imperială; Războaiele de succesiune; Prejudiciile pricinuite protestanţilor
21. 21. Iosif II.
  
  Absolutismul iluminist; Regele ăcu pălărie"; Ordinul Toleranţei (Ungaria şi Transilvania) Efectul şi punerea în practică a Ordinului Toleranţei; Alte ordine; Căderea şi moartea lui Iosif II.
22. 22. Curente teologice în creştinism
  
  Iluminismul; Mişcări de deşteptare sufletească în Europa (la scoţieni, germani, olandezi)
23. 23. Bisericile noastre protestante în secolele XIX-XX.

Curente teologice: liberalismul, raţionalismul, romantica; Formarea mişcărilor ecumenice: 1948 – Consiliul Ecumenic al Bisericilor;

NOTĂ:Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

BISERICA UNITARIANĂ

LICEELE TEOLOGICE UNITARIENE

STUDII BIBLICE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, STUDII BIBLICE are statut de disciplină obligatorie pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E , la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII UNITARIENE.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text teologic;
2. 2. Elaborarea argumentelor pentru susţinerea unui punct de vedere personal;
3. 3. Interpretarea simbolurilor şi motivelor religioase dintr-un text dat;
4. 4. Interpretarea unor fragmente din Biblie (parabole, rugăciuni, povestiri, comparaţii) pe baza unei structuri de idei dată;
5. 5. Utilizarea limbajului teologic adecvat.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Relaţia divinitate – om (Schimbarea relaţiei divinitate – om în Vechiul Testament, Relaţia tată-individ);
2. 2. Elementele mitologice şi istorice în vechiul Testament (geneza, istoria şi formarea evreilor în comunitate religioasă; rolul concucătorilor în istoria evreilor – Moise, regii, judecătorii, profeţii; practica şi rolul religiei în viaţa cotidiană a evreilor);
3. 3. Simbolurile religioase din Vechiul Testament (chipul lui Dumnezeu, Eden, alungarea din Eden, potop, curcubeu, turnul Babel, scara lui Iacov; legământul)
4. 4. Caracteristicile specifice ale religiei evreieşti faţă de religia popoarelor înconjurătoare (Dumnezeu, rolul credinţei în comportamentul moral-religios al evreilor);
5. 5. Căile de cunoaştere ale lui Dumnezeu (rugăciunea, formele şi sensul rugăciunii autentice, meditaţia, credinţa, caracterul personal al credinţei);
6. 6. Viaţa şi personalitatea lui Isus;
7. 7. Parabolele lui Isus (teme: cinstea şi adevărul, adevărul omenesc şi adevărul dumnezeiesc, iubirea faţă de semeni şi de Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi vocaţia omului, Fericirile);
8. 8. Învăţătura lui Isus despre Dumnezeu, despre om şi porunca iubirii;
9. 9. Locul şi valoarea Bibliei în religia unitariană; orientare în Biblie, traducerile.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

ISTORIA BISERICII UNITARIENE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, ISTORIA BISERICII UNITARIENE are statut de disciplină obligatorie pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDII BIBLICE.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea de termeni, noţiuni, concepte folosite in istoria Bisericii ;
2. 2. Utilizarea adecvată, şi explicarea termenilor specifici istoriei Bisericii în contexte complexe;
3. 3. Caracterizarea unui eveniment, un proces istoric sau o instituţie în complexitatea lui, dintr-o epocă dată;
4. 4. Interpretarea consecinţelor istorice a unui eveniment, a unui proces istoric, sau a unei instituţii, pe baza unei structuri de idei date;
5. 5. Redactarea unei compoziţii-sinteză, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale în epocă a evenimentului, sau personajului istoric dat;
6. 6. Utilizarea cunoştinţelor asimilate în evaluarea evenimentelor şi documentelor istorice, ţinând cont totodată de realitatea în care se găseşte astăzi confesiunea şi comunitatea din care face parte, definind şi posibilităţile de dezvoltare ale acestora în viitor;
7. 7. Asumarea responsabilităţi pentru relaţiile sale cu semenii, cu comunitatea şi societatea, ţinând cont de determinarea lui istorică.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Controverse teologice privind unitatea lui Dumnezeu în primele epoci ale creştinismului
2. 2. Creştinătatea din sfârşitul secolului I. până la Constantin cel Mare
  
  Creştinismul ca religie de stat; Sinoadele ecumenice ; Prigonirea creştinilor
3. 3. Mişcările premergătoare reformei din Europa

Jan Hus şi John Wyclif

4 Viaţa şi activitatea lui Martin Luther

Reformă; Indulgenţele; Viaţa lui Martin Luther; 31 octombrie 1517. Cele 95 de teze "Stau aici, nu pot face altfel, Dumnezeu să mă ajute!" ;
5 Viaţa şi activitatea lui Jean Calvin

6. Începuturile mişcărilor antitrinitariene

Viaţa şi activitatea lui Miguel Serveto, Fausto Sozzini
7. Începuturile mişcării unitariene din Transilvania

Viaţa şi activitatea lui Divid Perene
8. Biserica Unitariană din Transilvania în secolul al XVII-iea
9. Complanaţia Desiană şi consecinţele acestuia
10. Viaţa şi activitatea episcopului Koncz Boldizsăr
11. Diploma Leopoldinum şi consecinţele acestuia
12. Rolul episcopilor şi patronilor din secolul al XVIII-iea
13. Viaţa şi activitatea episcopului Kriza Janos
14. Patronii secolului al XIX-iea
15. Viaţa şi activitatea episcopului Ferencz Jozsef
16. Istoricul colegiilor unitariene
17. Biserica unitariană între cele două războaie mondiale
18. Biserica Unitariană în timpul regimului comunist.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

BISERICA BAPTISTĂ

LICEELE BAPTISTE

STUDIUL BIBLIEI
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, STUDIUL BIBLIEI are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOCTRINE BIBLICE
  
  Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT
  1. 1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;
  2. 2. Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale unui text biblic şi situarea acestuia în
    
    context;
  3. 3. Explicarea scopului şi a implicaţiilor din relatarea unor concepte, evenimente sau întâmplări biblice;
  4. 4. Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;
  5. 5. Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic.
3. III. CONŢINUTURI
  
  STUDIUL VECHIULUI TESTAMENT
  1. 1. Genesa: Cartea începuturilor
    1. a. Creaţia (zilele creaţiei, crearea omului)
    2. b. Căderea (ispitirea şi neascultarea, urmările neascultării, prima profeţie mesianică)
    3. c. Potopul (cauze, descriere, legământul cu Noe)
    4. d. Babel (descriere, urmări)
    5. e. Avraam (chemare, legământ, credinţa ca neprihănire, jertfirea lui Isaac)
    6. f. Iacov (lupta cu oamenii: Esau, Isaac, Laban; lupta cu Dumnezeu: Betel, Peniel, schimbarea numelui; profeţia mesianică: Gen. 49:1O)
    7. g. Iosif (visul, vinderea ca rob, întemniţarea, înălţarea, Iosif ca salvator, caracterul lui)
  2. 2. Exodul. Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său
    1. a. Eliberarea din Egipt (robia aspră, pregătirea lui Moise, scopul urgiilor, împietrirea lui Faraon, moartea întâilor născuţi, Paştele)
    2. b. Legământul Mozaic (scopul, conţinutul, Decalogul, diferite legi)
    3. c. Cortul întâlnirii (elemente componente)
  3. 3. Iosua: Cucerirea t,ării Canaan
    1. a. Intrarea în Canaan (Iosua 1:8, iscoadele, trecerea Iordanului, căderea ierihonului, Ai)
    2. b. Cucerirea ţării (campania de sud şi nord)
  4. 4. Judecători. Ghedeon şi Samson
    1. a. Caracteristicile perioadei judecătorilor (păcat, pedeapsă, pocăinţă, pace, Jud. 21:25)
    2. b. Ghedeon (istoria, caracterizarea personajului)
    3. c. Samson (istoria, caracterizarea personajului)
  5. 5. Samuel, ultimul judecător al lui Israel
    1. a. Naşterea şi chemarea
    2. b. Samuel ca judecător (judecarea şi învăţarea poporului)
    3. c. Instituirea monarhiei (ungerea lui Saul şi a lui David)
  6. 6. Saul, primul rege al Israelului
    1. a. Credincioşia lui Saul (ungerea, biruinţa asupra duşmanilor)
    2. b. Căderea lui Saul (neascultarea de Dumnezeu, prigonirea lui David)
  7. 7. David, întemeietorul Statului naţional evreu
    1. a. Împărat peste Iuda şi Israel
    2. b. Păcatul lui David şi consecinţele lui
    3. c. Legământul davidic (2 Samuel 7:11-16)

STUDIUL NOULUI TESTAMENT

1. Contextul cultural-religios al Noului Testament
1. a. Teologia iudaismului (monoteism, Dumnezeu ca Tată, omul – creaţia lui Dumnezeu, păcatul, aşteptarea mesianică)
2. b. Templul şi sinagoga
2. Evangheliile – privire generală
1. a. Autorul, data şi locul scrierii
2. b. Destinaţia şi scopul evangheliei
3. Viaţa şi lucrarea Domnului Isus Cristos
1. a. Naşterea şi copilăria
2. b. Misiunea de trei ani (zonele geografice, exemple de lucrări)
3. c. Moartea, învierea, înălţarea
4. Învăţătura Domnului Isus şi minunile Sale
1. a. Metodele de învăţare ale lui Isus
2. b. Scopul şi conţinutul învăţăturii
3. c. Minunile lui Isus (împlinirea profeţiilor mesianice, exemple)
5. Divinitatea şi umanitatea Domnului Isus în Evanghelia după Ioan
1. a. Prologul Evangheliei după Ioan
2. b. Afirmaţiile ăEu sunt … „
3. c. Minunile
4. d. Elementele esenţiale ale naturii umane
6. Prima călătorie misionară: iudaizatorii
1. a. Biserica din Antiohia Siriei (motivaţiile misiunii)
2. b. Traseul şi piedicile întâlnite
3. c. Conciliul din Ierusalim (probleme şi soluţia)
7. Epistola către Romani
1. a. Autor, destinatari, scop
2. b. Revelaţia lui Dumnezeu, justificarea credinciosului, relaţia creştinului cu statul, îngăduinţa creştină

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

DOCTRINE BIBLICE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, DOCTRINE BIBLICE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL BIBLIEI.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;
2. 2. Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale unui text biblic şi situarea acestuia în
  
  context;
3. 3. Interpretarea din punct de vedere doctrinar, a unor afirmaţii date şi explicarea acestora în contextul Scripturii;
4. 4. Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;
5. 5. Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului
  1. a. Termeni înrudiţi
  2. b. Teorii inadecvate
  3. c. Doctrina biblică a inspiraţiei
  4. d. Dovezile inspiraţiei
2. 2. Natura şi atributele lui Dumnezeu
  1. a. Esenţa naturii şi atributelor
  2. b. Atribute nonrnorale
  3. c. Atribute morale
3. 3. Revelaţia lui Dumnezeu. Revelaţia generală şi specială
  1. a. Revelaţia generală
  2. b. Revelaţia specială
4. 4. Persoana lui Isus Cristos. Divinitate şi umanitate
  1. a. Dumnezeirea lui Cristos
  2. b. Umanitatea lui Cristos
5. 5. Lucrarea lui Cristos. Moartea învierea şi ispăşirea
  1. a. Importanţa morţii lui Cristos
  2. b. Interpretări greşite
  3. c. Adevărata semnificaţie a morţii
  4. d. Sfera de cuprindere a morţii lui Cristos
  5. e. Învierea lui Cristos
6. 6. Persoana Duhului Sfânt
  1. a. Personalitatea Duhului Sfânt
  2. b. Dumnezeirea Duhului Sfânt
7. 7. Lucrarea Duhului Sfânt
  1. a. Darurile Duhului Sfânt
  2. b. Umplerea cu Duhul Sfânt
8. 8. Originea omului. Căderea şi păcatul originar
  1. a. Caracteristicile creării
  2. b. Modelul pentru crearea omului
  3. c. Căderea omului
9. 9. Păcatul. Natura păcatului. Consecinţe

BISERICA PENTICOSTALĂ

PNEUMATOLOGIE

I. STATULTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, PNEUMATOLOGIA are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOCTRINE BIBLICE.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea şi explicarea conceptelor şi noţiunilor de bază specifice pneumatologiei;
2. 2. Analiza şi interpretarea doctrinelor şi simbolurilor teologice;
3. 3. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;
4. 4. Elaborarea unui eseu structurat;
5. 5. Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;
6. 6. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Doctrina despre Duhul Sfânt şi locul ei în teologie.
2. 2. Duhul Sfânt este o Persoană.
3. 3. Dumnezeirea Duhului Sfânt.
4. 4. Simbolurile Duhului Sfânt .
5. 5. Denumirile Duhului Sfânt.
6. 6. Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii.
7. 7. Cele patru lucrări de bază ale Duhului Sfânt.
8. 8. Roada Duhului Sfânt.
9. 9. Plinătatea Duhului Sfânt.

1O. Cele nouă daruri ale Duhului .

11. Călăuzirea Duhului Sfânt .
12. Rolul şi locul Duhului Sfânt în predicarea Evangheliei.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

DOCTRINE BIBLICE

I. STATULTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, DOCTRINE BIBLICE, are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina PNEUMATOLOGIA.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea conceptelor şi noţinilor biblice de bază;
2. 2. Interpretarea unui text biblic;
3. 3. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;
4. 4. Elaborarea unui eseu structurat;
5. 5. Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;
6. 6. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Canonul Bibliei . Criterii de canonicitate.
2. 2. Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului.
3. 3. Natura şi atributele lui Dumnezeu.
4. 4. Învăţătura despre Trinitate.
5. 5. Revelaţia lui dumnezeu. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
6. 6. Lucrările lui Dumnezeu . Creaţia.
7. 7. Persoana lui Isus Christos. Divinitate şi umanitate.
8. 8. Lucrarea lui Isus Christos. Moartea şi Învierea Sa
9. 9. Ispăşirea realizată de Isus Christos.

1O. Originea omului. Căderea şi păcatul originar.

11. Păcatul. Natura păcatului şi consecinţele lui.
12. Planul de mântuire a omenirii.
13. Actele de cult ale Bisericii. Botezul şi cina Domnului.
14. Slujbele din Biserică.
15. Funcţiile Bisericii : închinare, părtăşie, evanghelizare

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

LICEELE ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA

STUDIUL BIBLIEI

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, STUDIUL BIBLIEI, are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOGMATICA.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea termenilor şi a noţiunilor ce conturează structura creştinismului;
2. 2. Interpretarea simbolurilor dintr-un text studiat;
3. 3. Argumentarea aspectelor esenţiale ce aparţin creştinismului;
4. 4. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.
III. CONŢINUTURI

UNITATEA I
1. 1. Căile de acces către studiul Apocalipsei.
2. 2. Cele şapte biserici (componentele fiecărei scrisori – făgăduinţă, salut, laudă, repoş, sfat şi răsplata promisă; interpretarea frazelor simbolice; perioade istorice).
3. 3. Sigilii şi trâmbiţe (interpretare şi aplicare la experienţa personală).
4. 4. Rămăşiţa şi criza finală (identificarea bisericii rămăşiţei; nemulţumirea lui Lucifer; Mihail şi îngerii Lui; biruinţa Mielului; pregătirea pentru criza finală).
5. 5. Fiara care semăna cu un leopard şi Fiara cu coarne ca ale unui miel.
6. 6. Cele trei soli îngereşti(semnificaţiile şi caracteristicile specifice fiecărei solii; adevăratul şi falsul sigiliu; consecinţe ale primirii şi refuzului soliei).
7. 7. Ultimele plăgi şi babilonul modern.
8. 8. Nunta Mielului şi mileniul(necazul cel mare; descrierea cetăţii sfinte; bucuria celor mântuiţi şi cântarea Mielului).
9. 9. Noul Pământ (un cer nou şi un pământ nou; caracteristicile celor mântuiţi; răsplătirea celor mântuiţi).
  
  UNITATEA II
10. 10. Natura păcătoasă şi pocăinţa(păcătosul şi Hristos; adevărata pocăinţă; predarea voinţei lui Hristos; relaţia dintre pocăinţă şi bucurie; iudeii şi mântuirea; neamurile şi mântuirea).
11. 11. Mărturisirea şi iertarea păcatului(conştienţa păcatului; credinţa şi faptele; credinţa şi sentimentele).
12. 12. Definirea, experimentarea şi efectele sfinţeniei.
13. 13. Harul şi Legea (Planul de Mântuire; îndreptăţirea prin credinţă).
14. 14. Câştigarea bătăliei cu noi înşine(răstignirea eu-lui).
15. 15. Personalitatea şi lucrarea Duhului Sfânt (semnificaţia umplerii cu Duhul Sfânt).
16. 16. Schimbarea şi rezultatele ei practice: responsabilitate civică, responsabilitate financiară, toleranţă şi discernământ, apreciere şi laudă.

LISTA DE TERMENI I NOŢIUNI

TERMENI

Binecuvântat, Biruitor, Biserică, Căldicel, Condamnare, Conducere, Controversă, Credinţă, Criza finală, Curăţire, Descoperire, Dragostea dintâi, Evanghelia veşnică, Fărădelege, Iertare, Împăcare, Înger, Laodiceean, Mângâietor, Martor credincios, Mărturie, Milă, Mileniu, Naştere din nou, Neprihănire, Noul Pământ, Păcat, Pocăinţă, Profeţie, Redeşteptare, Revelaţia, Sfinţire, Sigiliul, Transformare, Voinţă.

NOŢILJNI

Ahfie pentru ochi, Ape mari, Aur curăţit prin foc, Babilonul cel mare, Biruitorii fiarei, Biserica Laodiceea, Botez, Cai – prezentaţi în cartea Apocalips, Căderea Babilonului, Călăuzirea Duhului, Cărticică, Cel Îmbătrânit de zile, Cele patru vânturi, Cer nou, Chipul veacului, Condamnat la moarte, Darul foră plată, Darul lui Dumnezeu, Darul neprihănirii lui Hristos, Duhul proorociei, Evanghelie veşnică, Evanghelie, Faptele legii, Femeia curată, Fiara care se ridică din adânc, Fiara cu zece coarne, Fiara, Fire duhovnicească, Fire pământească, Haine albe, Har, Hristos sfârşitul Legii, Icoana fiarei, Izabela, Împlinirea Legii, Îndreptăţit prin credinţă, Îngăduinţă creştină, Învăţătura lui Balaam, Legământul harului, Lege duhovnicească, Lege firească, Legea, Lucrarea Duhului, Mântuire prin fapte, Mântuirea neamurilor, Martorul credincios, Mielul cu două coarne, Mielul lui Dumnezeu, Naştere din nou, Nădejde, Neprihănire prin credinţă, Nunta Mielului, Păcatul, Peceţi, Piatră de poticnire, Plan de mântuire, Plata păcatului, Potrivit Duhului, Răbdarea sfinţilor, Răstignirea eu-lui, Secerişul pământului, Semn – sigiliu, Sigilare, Sinagoga Satanei, Slujbă duhovnicească, Solie întreită, Sub har, Sub lege, Şapte potire, Trâmbiţe, Trupul lui Hristos, Vinul mâniei lui Dumnezeu.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

DOGMATICA

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, DOGMATICA, are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL BIBLIEI.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea termenilor esenţiali şi a noţiunilor specifice folosite în Biblie şi în dogmatica adventistă;
2. 2. Identificarea bazelor biblice a doctrinelor majore ce rezumă declaraţia de credinţă a Bisericii Adventiste;
3. 3. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
4. 4. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.
III. CONŢINUTURI
1. 1. DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU
  1. a. Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu.
  2. b. Dumnezeirea – Sfânta Treime.
  3. c. Dumnezeu Tatăl, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânul întregii creaţiuni.
  4. d. Dumnezeu Fiul cel veşnic, Creator, Mântuitor Întrupat şi Judecător.
  5. e. Dumnezeu Duhul Sfânt, Părtaş creaţiunii, întrupării şi răscumpărării.
2. 2. DOCTRINA DESPRE OM
  1. a. Creaţiunea – opera desăvârşită a lui Dumnezeu.
  2. b. Omul – chip al lui Dumnezeu; consecinţele păcatului.
3. 3. DOCTRINA DESPRE MÂNTUIRE
  1. a. Marea luptă dintre Hristos şi Satana.
  2. b. Viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos.
  3. c. Mântuirea prin credinţa în Isus lucrată de Duhul Sfânt.
4. 4. DOCTRINA CU PRIVIRE LA BISERICĂ
  1. a. Biserica – Comunitatea credincioşilor, Mireasa lui Isus Hristos.
  2. b. Rămăşiţa şi misiunea ei.
  3. c. Unitatea trupului lui Hristos.
  4. d. Botezul – mărturie şi simbolul unirii cu Hristos.
  5. e. Cina Domnului – părtăşie cu trupul şi sângele lui Hristos.
  6. f. Darurile şi slujbele spirituale.
  7. g. Darul profeţiei.
5. 5. DOCTRINA DESPRE VIAŢA CREŞTINĂ
  1. a. Legea veşnică a lui Dumnezeu.
  2. b. Sabatul – monument al creaţiunii şi semn al legământului.
  3. c. Administrarea creştină a bunurilor vieţii.
  4. d. Comportamentul creştin.
  5. e. Căsătoria şi familia creştină.
6. 6. DOCTRINA DESPRE EVENIMENTELE FINALE
  1. a. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc.
  2. b. A doua venire a Domnului Isus Hristos.
  3. c. Moartea şi învierea celor mântuiţi şi a celor nelegiuiţi.
  4. d. Mileniul şi sfârşitul păcatului.
  5. e. Noul pământ- căminul celor mântuiţi.

LISTA DE TERM:ENI / NOŢIUNI

TERMENI

A doua venire, Atribute divine, Autor, Biblie, Biserică, Călăuzire, Chivot, Creaţiune, Evanghelie, Fărădelege, Fiul omului, Îndreptăţire, Întrupare, Înviere, Jertfă, Laodiceea, Lege Ceremonială, Legea Morală, Liberul arbitru, Logos, Mângâietor, Mântuitor, Mileniul, Naştere din nou, Natura umană, Natură divină, Personalitate, Planul Mântuirii, Pocăinţă, Rămăşiţă, Revărsare, Revelaţie, Sabat, Sanctuar, Sfinţenie, Sala Scriptura, Solie îngerească, Tetelestai, Trinitate Divină, Viaţă veşnică, Ziua Ispăşirii.

NOŢIUNI

Atotprezenţă, Atotputernicie, Atotştiinţă, Biserica invizibilă, Chinuri veşnice, Curăţirea Sanctuarului, Daruri duhovniceşti, Desăvârşit, Dragostea lui Dumnezeu, Dreptatea lui Hristos, Duhul Sfânt – Înlocuitorul, Duhul Sfânt – Mângâietor, Dumnezeire, Evanghelie, Făgăduinţa învierii, Fărădelege, Haine albe, Iertare, Inspiraţie, Împăcarea, Îndreptăţirea împărtăşită, Înlocuitor, Întrupare, Învierea morţilor, Învierea parţială, Judecata de cercetare, Laodiceea, Mântuirea prin har, Mărturisire, Mesia, Mielul lui Dumnezeu, Mielul, Milenium, Naştere din nou, Natura, Natură divină, Neschimbător, Păcatul împotriva Duhului Sfânt, Plata păcatului, Ploaia târzie, Ploaia timpurie, Pocăinţă, Predare, Preexistenţă, Preoţie universală, Profeţie, Proorocie, Rămăşiţă, Revărsarea Duhului Sfânt, Revelaţie, Revenirea vizibilă, Sabat – obicei, Sabatul ca desfatare, Sabatul ca semn, Sabatul pe noul pământ, Sanctuar, Scaunul de domnie, Scaunul harului, Semn, Sfânta Scriptură, Sfânta Sfintelor, Sfârşitul Legii, Sfinţenia lui Dumnezeu, Sfinţire, Soia Scriptura, Spiritul Profetic, Suficienţa Scripturilor, Taina evlaviei, Transformarea caracterului, Trinitate, Tronul harului, Viaţă veşnică, Zi binecuvântată.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

CULTUL MUSULMAN

LEGISLATIE ISLAMICA

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2007, LEGISLATIE ISLAMICA are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENTE GENERALE (în limba română):
1. 1. Utilizarea corecta a terminologiei specifice Legislatiei Islamice .(Scopul s1 obiectul de studiu);
2. 2. Interpretarea cu argumente din Coran si Sunna a notiunii ritualului, a felurilor si a modurilor de practicare a acestora;
3. 3. Definirea notiunii de „persoana responsabila” si a sarcinilor cei revin acestuia din punct de vedere al Legislatiei Islamice;
4. 4. Insusirea legilor Islamului si metodologia de aplicare a acestora in viata sociala.

II. COMPETENTE GENERALE (în limba turcă):

1. Fikih ilminin terminolojisini ,konusunu ve amacini dogru tanimak ve kullanmak.
2. Kur’an’i Kerim ve Hadisler’den deliller getirerek ibadetin tanimini,yapilisini ve cesitlerini ogrenmek.
3. Mukellefin tanimini ve gorevlerini ogrenmek.
4. Fikih ilminin konularini ve hukumlerini toplumsal hayatta uygulayabilmek.

III. CONŢINUTURI

10.SINIF

KONU 1 FIKIH ÎLMÎ

A.F1k1hm tamm1,konusu ve amac1 KONU2.ÎBADET

A.ibadetin tamnn ve <;eşitleri

B.Ibadetin yap1hş1 ama<;lan

KONU 3. MUKELLEF VE GOREVLERÎ

A.Mukellefin gorevleri

KONU 4. TEMÎZLÎK

A.Hades ve necasetin mahiyeti B.Abdest

C.Gusul(Boy Abdest)

KONU 5. NAMAZ

A. Namaz vakitleri
B. Namazm farzlan
C. Namazm Vacib ve siinnetleri

KONU 6.NAMAZLARIN KILINIŞI

A. Beş vakit namaz ve kihmş1
B. Vitir namaz1 ve k1hmş1
C. Cenaze namaz1 ve k1hmş1

<:;.Cuma namaz1 ve kihmş1
D. Bayram namaz1 ve k1hmş1
E. Teravih namaz1

KONU 7 NAMAZLARLA ÎLGÎLÎ DÎGER MESELELER

A.Sehiv,tilavet ve şiikiir secdeleri 11.SINIF KONU8ORU(;

A.Orucun tamm1,ănemi,hikmeti ve faydalan

B.Orucun farz olmas1 ve c;eşitleri

C.Orucun şartlan ve hiikmii

<:;.Oruc bozan ve bozmayan şeyler

KONU 9ZEKAT

A.Zekatm tan1m1,ănem,hikmeti ve faydalan

B.Zeketm tabi olan ve olmayan mallar

C.Zekat verilecek kimseler ve ăncelik s1ras1

KONUl0SADAKA

A.Sadaka ve c;eşitleri B.F1t1r sadakas1

KONUllHACC

A.Hacc ve faydalan

B.Hacc ile ilgili terimleri ve hacc ibadeti

C.Hacc c;eşitleri

<:;.Haccm riikiinleri D.Haccm şartlan E.Umre
F. Hacc ve umreyle ilgili diger meseleler

KONU 12 KURBAN VE AV

A. Kurbanm mahiyeti ve ănemi
B. Kurbamn vacib olams1 ve Kurban edilecek hayvanlar
C. Nezir ve Ahika kurban1

<;.Eti yenilen ve yenmeyen hayvanlar.

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAME PENTRU

EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT

2007

PROFIL: TEHNIC

DISCIPLINE TEHNOLOGICE

proba scrisă "E"

Profil		Finalitate	Disciplina de specialitate
Profil	,. –	Finalitate	Disciplina de specialitate
TEHNIC	Mecanic	Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii	Organe de maşini şi mecanisme	Solicitări şi măsurări tehnice
		Tehnician prelucrări mecanice
		Tehnician mecatronist
		Tehnician operator roboţi industriali
		Tehnician în transporturi
	Electrotehnică	Tehnician electrotehnist	Măsurări electrice şi electronice
	Electronică şi automatizări	Tehnician electronist
		Tehnician în automatizări
		Tehnician operator tehnici de calcul
		Tehnician în metrologie
	Telecomunicaţii	Tehnician telecomunicaţii	Măsurări speciale în telecomunicatii
	Textile	Tehnician în industria textilă	Materii prime textile
	Pielărie	Tehnician în industria pielăriei	Materii prime pentru industria de pielărie
	Construcţii şi lucrări publice	Tehnician în lucrări publice şi construcţii	Desen de construcţii şi instalatii '
	Construcţii şi lucrări publice	Tehnician desenator tehnic	Desen de construcţii şi instalatii '
	Electromecanică	Tehnician electromecanic	Măsurări mecanice şi electrice

Pentru profilul TEHNIC, la proba "E", candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

• ,li

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

240

242

244

246

248

251

254

256

SOLICITĂRI ŞI MĂSURĂRI TEHNICE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Solicitări şi măsurări tehnice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea solicitărilor, cauzelor şi efectelor acestora, mijloacelor de măsurare.

W Stabilirea şi descrierea etapelor unui proces de măsurare.

W Utilizarea unui aparat în funcţie de proprietăţile sale metrologice şi de natura măsurării.

m Aplicarea relaţiilor de transformare între mărimile fizice în probleme tehnice şi efectuarea de transformări între unităţile de măsură ale mărimilor fizice utilizate în tehnică

W Elaborarea de schiţe /scheme specifice domeniului.

W Aplicarea principiilor de funcţionare a unor aparate de măsură.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor) SOLICITĂRI TEHNICE
1. 1. Forţe, tensiuni şi deformaţii: definiţii, clasificări, unităţi de măsură.
2. 2. Solicitări: definire, tipuri de solicitări.
3. 3. Solicitări mecanice:
  
  întindere-compresiune – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la întindere şi compresiune; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
  
  forfecare – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la forfecare; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
  
  încovoiere – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la încovoiere; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
  
  răsucire – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la răsucire; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
4. 4. Solicitări electrice şi electrodinamice, cauze şi efecte, exemplificări pe: prize, întrerupătoare, prelungitoare, corpuri de iluminat, siguranţe fuzibile.
  
  SOLICITĂRI ŞI MĂSURĂRI TEHNICE
5. 5. Solicitări termice:
  
  cauzele apariţiei solicitărilor termice (efectul termic al curentului electric, frecarea, transmiterea căldurii);
  
  transmiterea căldurii prin conducţie, convecţie, radiaţie – caracterizare; efecte (dilatări-contracţii, libere-împiedicate, deformări);
  
  exemple.
  
  MĂSURĂRI TEHNICE
6. 6. Mărimi fizice şi unităţi de măsură utilizate în tehnică.
7. 7. Sistemul Internaţional: mărimi fundamentale, asociate, derivate. Multiplii şi submultiplii; transformări.
8. 8. Procesul de măsurare: definire, elemente.
9. 9. Metode de măsurare: definire, clasificare, caracterizare.
10. 10. Mijloace de măsurare: definire, clasificare.
11. 11. Erori de măsurare: clasificare (sistematice, aleatoare, greşeli), definire, caracterizare. Calculul erorilor absolute şi erorilor relative.
12. 12. Proprietăţi metrologice: sensibilitate, fidelitate, precizie.
13. 13. Mijloace de măsurare pentru:
  
  lungimi: şublerul, micrometrul – definire; precizie de măsurare; clasificare; elemente componente; caracterizare; citirea dimensiunilor măsurate;
  
  suprafeţe: planimetrul – definire; tipuri; caracterizare;
  
  unghiuri: raportoare – definire; tipuri; caracterizare.
14. 14. Mijloace de măsurare pentru:
  
  masă: elemente componente ale mijloacelor pentru măsurat masa; clasificarea instrumentelor de cântărit; tipuri de mijloace de cântărit mecanice,
  
  densitate: metode de măsurare a densităţii; tipuri de mijloace de măsurare a densităţii.
15. 15. Mijloace de măsurare pentru turaţie: tahometrul – definire; tipuri; caracterizare.
16. 16. Mijloace de măsurare pentru:
  
  forţe: dinamometrul – definire; tipuri; caracterizare;
  
  presiuni: manometrul cu lichid şi manometrul cu elemente elastice – definire; caracterizare.
17. 17. Mijloace de măsurare pentru debit: metode de măsurare; aparate pentru măsurarea debitului de lichide – apometrul: definire, caracterizare, rol.
18. 18. Mijloace analogice de măsurare pentru intensitatea curentului electric: ampermetre de curent continuu şi alternativ; tipuri – simboluri; conectarea în circuit.
19. 19. Mijloace analogice de măsurare pentru tensiunea electrică: voltmetre de curent continuu şi alternativ, tipuri – simboluri; conectarea în circuit.
20. 20. Mijloace analogice de măsurare pentru rezistenţa electrică: ohmmetre serie, paralele; conectare şi utilizare.
21. 21. Mijloace de măsurare pentru temperaturi: termometrul de sticlă cu lichid, termocuplul, termorezistenţa: părţi componente, principiul de funcţionare, utilizare.
22. 22. Mijloace de măsurare pentru energia electrică: contorul de inducţie monofazat – rol, părţi componente, montaj.

DESEN DE CONSTRUCTII ŞI INSTALATII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Desen de construcţii şi instalaţii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea construcţii şi lucrări publice din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Citirea şi reprezentarea planurilor de ansamblu şi a detaliilor de construcţii şi instalaţii:

■ Utilizarea elementelor de bază standardizate în desenul de construcţii.
■ Reprezentarea la scară şi cotarea unui plan de arhitectură.
■ Desenarea la scară dată a detaliilor de fundaţii continue de mică adâncime.
■ Reprezentarea unui plan de cofraj şi de armare a unui planşeu de beton armat.
■ Întocmirea unui extras de armătură.
■ Citirea desenelor de specialitate.
■ Reprezentarea tipurilor de îmbinări pe detalii de noduri metalice.
■ Realizarea detaliilor de finisaje, de tâmplărie

m Rezolvarea unor probleme simple de proiectare:

■ Reprezentarea unui planşeu din lemn.
■ Întocmirea secţiunilor transversale pentru drumuri şi căi ferate.
■ Reprezentarea unei hale industriale simple din beton armat şi în secţiune după un plan dat.
■ Întocmirea detaliilor de armare pentru un stâlp şi o grindă cu extrase de armătură.
■ Proiectarea unei scări.

W Corelarea planurilor şi a secţiunilor în desenul de construcţii şi instalaţii:

■ Întocmirea planului de trasare a fundaţiei unei clădiri simple, după un plan de arhitectură dat.
■ Reprezentarea secţiunilor verticale şi faţadelor conform unui plan de arhitectură dat.
■ Realizarea secţiunilor verticale (până la nivelul acoperişului) printr-o construcţie de zidărie.
■ Reprezentarea faţadelor unei clădiri conform planurilor de arhitectură (plan, secţiuni, detalii).
■ Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.
■ Corelarea planurilor de instalaţii între ele.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Elementele de bază ale desenului tehnic de construcţii:
  
  Cotarea în desenul de construcţii. Reprezentări convenţionale. Reprezentarea planului unei clădiri simple.
2. 2. Reprezentarea fundaţiilor:
  
  Notări conven onale. Reprezentarea materialelor. Reprezentarea funda ilor (în se une şi în plan).
  
  DESEN DE CONSTRUCTII ŞI INSTALATII
3. 3. Reprezentarea zidăriilor:
  
  Detalii de alcătuire. Elemente constructive. Secţiune verticală prin clădire.
4. 4. Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn:
  
  Reprezentarea elementelor de asamblare şi a îmbinărilor. Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn: pereţi, planşee. Reprezentarea planului de acoperiş. Reprezentarea planului de ansamblu al şarpantei. Detalii de noduri.
5. 5. Reprezentarea detaliilor de învelitori şi a faţadelor:
  
  Detalii de învelitori, de streaşină şi coamă. Faţada principală şi laterală a clădirii.
6. 6. Reprezentarea elementelor de instalaţie electrică:
  
  Reprezentări convenţionale. Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.
7. 7. Reprezentarea în desen a lucrărilor de căi de comunicaţii:
  
  Reprezentarea lucrărilor de drumuri şi de căi ferate. Planul de amplasare al unui ansamblu de clădiri, cu reţeaua de drumuri.
8. 8. Reprezentarea structurilor de construcţii:
  
  Reprezentarea structurilor cu pereţi portanţi. Reprezentarea structurilor cu stâlpi şi grinzi.
9. 9. Reprezentarea elementelor structurale din beton armat:
  
  Reprezentarea stâlpilor şi grinzilor din beton armat. Planuri şi detalii de armare.
10. 10. Reprezentarea elementelor structurale din metal:
  
  Reprezentări convenţionale. Reprezentarea grinzilor şi stâlpilor metalici.
11. 11. Reprezentarea structurilor din zidărie complexă:
  
  Detalii de zidărie şi de centuri. Planul de arhitectură. Secţiunea verticală şi faţada scara 1:50.
12. 12. Reprezentarea planşeelor din beton armat:
  
  Plan cofraj şi plan armare planşeu. Reprezentarea izolaţiilor hidrofuge şi termice la terasă.
13. 13. Reprezentarea scărilor în plan şi în secţiune:
  
  Tipuri de scări. Elementele scărilor. Notări convenţionale.
14. 14. Reprezentarea detaliilor de finisaje:
  
  Detalii de pardoseli şi placaje.
15. 15. Reprezentarea tâmplăriei din lemn:
  
  Detalii de uşi şi ferestre.
16. 16. Reprezentarea planurilor de instalaţii:

Plan alimentare cu apă rece şi apă caldă. Centrală individuală de încălzire. Instalaţia de canalizare. Amplasarea obiectelor sanitare. Instalaţii de gaze (semne convenţionale, simboluri, notaţii)

MĂSURĂRI ELECTRICE ŞI ELECTRONICE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Măsurări electrice şi electronice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările Electrotehnică şi Electrotehnică şi automatizări din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea şi selectarea unor aparate de măsurat în funcţie de mărimea măsurată şi de principiul de funcţionare.

iWl Definirea caracteristicilor metrologice ale aparatelor de măsurat.

W Utilizarea aparatelor electrice şi electronice pentru efectuarea unor determinări.

Utilizarea aparatelor auxiliare în vederea aplicării unor tehnici de măsurare

iWl Interpretarea rezultatelor măsurătorilor şi compararea lor cu valorile specificate în documentaţia tehnică.

iWl Extinderea domeniului de măsurare al unor aparate electrice şi electronice.

iWl Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Metode de măsurare a mărimilor caracteristice elementelor de circuit (rezistenţă, inductanţă, capacitate):
  
  puntea 1/heatstone – principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul;
  
  puntea Sauty- principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul; puntea Maxwell – principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul;
2. 2. Aparate analogice: (magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice) principiul de funcţionare,
  
  elemente constructive,
  
  caracteristica statică de funcţionare (de conversie), interval de măsurare,
  
  sensibilitate,
  
  prag de sensibilitate, clasă de exactitate.
3. 3. Aparate pentru vizualizarea semnalelor şi măsurarea parametrilor acestora
  
  (osciloscoape): utilizări,
  
  principiul de funcţionare, elemente constructive,
  
  măsurări cu ajutorul osciloscopului (tensiune, frecvenţă, timp).
  
  MĂSURĂRI ELECTRICE ŞI ELECTRONICE
4. 4. Aparate numerice: intervale de măsurare, rezoluţie, clasă de exactitate: Aparate numerice pentru măsurarea frecvenţei (frecvenţmetru numeric).
  - ■ principiul de funcţionare,
  - ■ părţi componente (construcţie),
  - ■ scheme bloc.
    
    Aparate numerice pentru măsurarea tensiunii, intensităţii curentului electric, rezistenţelor electrice (voltmetre digitale, multimetre digitale):
  - ■ principii de funcţionare,
  - ■ părţi componente (construcţie),
  - ■ scheme bloc.
5. 5. Scheme electrice pentru măsurarea intensităţii, tensiunii, puterii în c.c. şi în c.a. monofazat.

Extinderea domeniului de măsurare pentru voltmetre şi ampermetre. Şunturi, rezistenţe adiţionale (definiţie, calcul).

Transformatoare de măsură de tensiune şi de curent (raport de transformare, montare în circuit).

Wattmetre (electrodinamice şi ferodinamice) – caracteristică de funcţionare, constanta aparatului, domeniu de măsurare.

MĂSURĂRI MECANICE ŞI ELECTRICE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Măsurări mecanice şi electrice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Electromecanică din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

iWl Folosirea terminologiei de specialitate.

iWl Utilizarea mijloacelor de măsurare şi verificare mecanică.

iWl Identificarea şi selectarea aparatelor de măsurat în funcţie de mărimea măsurată, de metoda de măsurare şi de principiul de funcţionare.

W Definirea caracteristicilor metrologice ale aparatelor de măsurat.

iWl Utilizarea aparatelor pentru efectuarea determinărilor specifice lucrărilor de întreţinere şi reparaţii.

W Utilizarea aparatelor auxiliare în cadrul metodelor de măsurare.

iWl Extinderea domeniului de măsurare al aparatelor.

iWl Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Mijloace de măsurare şi verificare pentru:
  
  abateri de formă, abateri de la planeitate,
  
  abateri de la cilindricitate şi circularitate, abateri de poziţie,
  
  abateri de la paralelism,
  
  abateri de la perpendicularitate, defecte de material.
2. 2. Metode de măsurare a mărimilor mecanice specifice lucrărilor de întreţinere şi reparaţii ale utilajelor electromecanice:
  
  măsurarea bătăii radiale, frontale şi axiale măsurarea şi controlul filetelor
  
  măsurarea şi controlul rugozităţilor măsurarea zgomotelor şi a vibraţiilor controlul coaxialităţii arborilor măsurarea şi controlul roţilor dinţate
3. 3. Aparate şi instrumente pentru măsurarea şi controlul mărimilor mecanice: etaloane, calibre, şabloane, comparatoare, ortoteste, pasametre, rugozimetre, sonometre micrometre speciale – descriere.
4. 4. Aparate pentru măsurarea puterii electrice în c.a.: wattmetre, varmetre.
5. 5. Aparate pentru măsurarea elementelor de circuit: punţi de c.a. şi c.c.
  
  MĂSURĂRI MECANICE ŞI ELECTRICE
6. 6. Aparate pentru vizualizarea semnalelor şi pentru măsurarea parametrilor acestora: osciloscoape.
7. 7. Aparate numerice pentru măsurarea timpului şi frecvenţei: numărătoare universale, frecvenţmetre numerice.
8. 8. Aparate numerice pentru măsurarea tensiunii, intensităţii curentului electric, rezistenţelor electrice (voltmetre digitale, multimetre digitale) – principii de funcţionare, părţi componente (construcţie), scheme bloc.
9. 9. Aparate analogice:

caracteristică de conversie, interval de măsurare, sensibilitate,

prag de sensibilitate, clasă de exactitate

1O. Aparate numerice:

intervale de măsurare, rezoluţie,

clasă de exactitate.

11. Scheme de conectare a aparatelor de măsurat.
12. Reguli de manevrare a aparatelor de măsurat.
13. Determinarea valorii mărimilor măsurate prin metode indirecte.
14. Erori de măsurare.
15. Limitări în utilizarea aparatelor.
16. Surse de alimentare
17. Traductoare şi senzori pentru măsurări.
18. Metode de extindere a domeniului de măsurare pentru voltmetre şi ampermetre în

c.c. şic.a.

şunturi, rezistenţe adiţionale

transformatoare de măsură de tensiune şi de curent.

MĂSURĂRI SPECIALE ÎN TELECOMUNICATII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Măsurări speciale în telecomunicaţii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Telecomunicaţii din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

iWl Folosirea terminologiei de specialitate.

iWl Identificarea şi localizarea unor deranjamente în liniile de telecomunicaţii.

W Identificarea unor soluţii de eliminare a pierderilor le transmisiile de telecomunicaţii.

W Determinarea calităţii parametrilor de transmisie a semnalelor de telecomunicaţii.

W Utilizarea documentaţiei tehnice care reglementează transmisiile în telecomunicaţii.

W Măsurarea parametrilor elementelor electrice de circuit. Efectuarea unor măsurători specifice transmisiei de putere a semnalelor de telecomunicaţii

W Analizarea semnalelor electrice cu ajutorul osciloscopului catodic.

iWl Evaluarea parametrilor liniilor fizice de telecomunicaţii.

iWl Evaluarea performanţelor de transmisie a echipamentelor analogice de telecomunicaţii.

W Evaluarea performanţelor la transmisiile numerice şi cu impulsuri.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Măsurarea rezistoarelor:
  
  metoda voltmetrului şi ampermetrului. metode de punte.
  
  megohmetre.
2. 2. Măsurarea bobinelor:
  
  inductanţa bobinelor. coeficientul de calitate.
3. 3. Măsurarea condensatoarelor:
  
  capacitatea condensatorului. coeficientul de pierderi.
4. 4. Impedanţa complexă:
  
  modulul şi argumentul.
5. 5. Osciloscopul catodic:
  
  caracteristici şi avantaje.
  
  structura osciloscopului: tubul catodic; schema bloc; baze de timp.
  
  regimuri de funcţionare: sincronizarea bazei de timp; funcţionarea declanşată; funcţionarea liberă.
  
  MĂSURĂRI SPECIALE ÎN TELECOMUNICATII
  
  circuite auxiliare: linii de întârziere; sonde de măsură etc.
  
  utilizări: osciloscopul monocanal; osciloscopul cu 2 canale; osciloscopul cu memorie.
6. 6. Evaluarea parametrilor liniilor fizice de telecomunicaţii:
  
  criterii de clasificare. parametrii primari. parametrii secundari.
7. 7. Deranjamente la liniile fizice:
  
  criterii de clasificare. deranjamente de izolament. deranjamente de întrerupere. deranjamente de omogenităţi.
8. 8. Prize de pământ:
  
  clasificare, rol, realizare.
  
  măsurarea rezistenţei prizelor de pământ.
9. 9. Măsurări în tehnica protecţiei contra electrocoroziunii:

depistarea electrocoroziunii. metode de protecţie pasivă. metode de protecţie activă. ridicarea diagramei de potenţial.

valori uzuale, norme şi recomandări.

1O. Nivele de transmisie:

nivele relative. nivele absolute. unităţi de măsură.

11. Generatoare de semnal:

clasificare, caracteristici. generatoare de semnale sinusoidale. scheme-bloc, funcţionare. generatoare modulate şi speciale. utilizare.
12. Indicatoare de nivel:

indicatoare de bandă largă. indicatoare selective. indicatoare combinate.
13. Metode de măsurare a nivelurilor: măsurarea în nivel. măsurarea în terminal.

măsurarea zgomotelor electrice.

localizarea deranjamentelor în echipamente prin măsurarea nivelelor intermediare.

valori uzuale şi recomandări.
14. Măsurarea caracteristicilor electrice ale diporţilor (cuadripolilor):

impedanţe specifice ale cuadripolului. atenuarea proprie (pe imagini). atenuarea de inserţie.

câştigul (amplificarea) diporţilor activi. adaptarea şi simetria.
15. Măsurarea defazajelor: circuitul de defazare; utilizarea osciloscopului catodic.

MĂSURĂRI SPECIALE ÎN TELECOMUNICATII
16. Măsurarea distorsiunilor neliniare: distorsiunea armonică, ecarturi de armonici;

distorsiunea de intermodulaţie; metoda zgomotului alb. măsurarea diafoniei: Paradiafonie, telediafonie.

atenuările de diafonie; ecarturile de diafonie.
17. Măsurarea frecvenţelor:

precizia necesară la măsurare; frecvenţmetrul cu lamele; frecvenţmetrul numeric;

compararea frecvenţelor cu osciloscopul catodic; valori uzuale, norme şi recomandări.
18. Măsurarea subansamblurilor specifice de telecomunicaţii:

subansambluri pasive. subansambluri active. subansambluri complexe.
19. Măsurarea căilor de telecomunicaţii:

banda de frecvenţe efectiv transmisă de transmisie; nivele şi impedanţe nominale;

caracteristica de amplitudine; diafonia liniară;

zgomote;

sincronizarea frecvenţelor purtătoare; valori uzuale, norme şi recomandări.
20. Aparate numerice de măsură:

subansambluri funcţionale.

aparate numerice prin compensare.

aparate numerice cu trecere intermediară prin frecvenţă. aparate cu integrare.

utilizări.
21. Măsurări la sistemele cu modulaţie în cod a impulsurilor:

parametrii analogici. rata erorilor. diagrama ochiului.

zgomotul de cuantizare. jitterul.
22. Măsurări în transmisiile de date:

transmisii sincrone şi asincronice. transmisii plesiosincrone.

modem-uri de date. aparatul teletax.

distorsiuni în transmisia de date. valori uzuale, norme şi recomandări.

MATERII PRIME PENTRU INDUSTRIA DE PIELĂRIE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Materii prime pentru industria de pielărie are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Pielărie din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat:

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Identificarea materiilor prime pentru confecţiile din piele şi înlocuitori şi a elementelor structurale ale pielii.

W Identificarea sortimentelor de înlocuitori de piele.

m Selectarea operaţiilor de transformare a pielii crude în piele finită în funcţie de destina e. m Selectarea sortimentelor adecvate de piei finite în vederea obţinerii unor produse specifice. m Determinarea proprietăţilor pieilor finite.

m Utilizarea materialelor auxiliare în funcţie de tipul de produs.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1. 1. Clasificarea materiilor prime:
  
  Clasificarea pieilor finite după:
  - ■ provenienţă;
  - ■ modul de prelucrare şi finisare;
  - ■ destinaţie;
    
    Clasificarea înlocuitorilor de piele.
2. 2. Pielea crudă:
  
  Structura histologică a pielii crude; Topografia şi zonificarea pielii;
3. 3. Prelucrarea pieilor crude:
  
  Conservarea şi depozitarea pieilor crude:
  - ■ metode de conservare;
  - ■ defecte provenite de la pieile crude;
  - ■ defectele pieilor finite: clasificare, exemple. Pregătirea pieilor pentru tăbăcire şi argăsire:
  - ■ definirea pielii gelatină; influenta calităţii pielii gelatină asupra calităţii pielii finite. Tăbăcirea pieilor:
  - ■ tăbăcirea minerală: materiale utilizate, proprietăţile pielii tăbăcite mineral;
  - ■ tăbăcirea vegetală: materiale utilizate, proprietăţile pielii tăbăcite vegetal. Finisarea pieilor finite:
  - ■ finisare faţă naturală: netedă sau presată;
  - ■ finisare faţă corectată: netedă sau presată.
    
    MATERII PRIME PENTRU INDUSTRIA DE PIELĂRIE
4. 4. Caracteristicile pieilor finite:
  
  Caracteristici fizice:
  - ■ aria pieilor: definiţie, unităţi de măsură;
  - ■ grosimea pieilor: definiţie, unităţi de măsură, micrometru;
  - ■ masa pieilor: definiţie, unităţi de măsură
  - ■ densitatea pieilor: definiţie, unităţi de măsură;
  - ■ caracteristici de transfer: absorbţia la apa a pieilor finite, permeabilitatea la aer şi vapori de apa a pieilor finite, permeabilitatea la apa a pieilor finite, conductibilitatea termică a pieilor finite: definiţii.
    
    Caracteristici mecanice:
  - ■ comportarea la solicitări mecanice: dinamometru, unităţi de măsură, relaţie de calcul pentru alungirea relativă, diagrama de deformare a materialelor elastoplastice;
  - ■ alungirea relativa la sarcina de 1dan/mm2;
  - ■ alungirea relativa la crăparea feţei;
  - ■ alungirea relativă la rupere;
  - ■ rezistenţa la rupere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
  - ■ rezistenţa la sfâşiere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
  - ■ rezistenţa la cusătură: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
  - ■ rezistenţa la uzură prin frecare;
  - ■ rezistenţa la flexiune: definiţie;
  - ■ rigiditatea şi flexibilitatea;
  - ■ rezistenţa vopsirii: definiţie.
5. 5. Sortimente de piei finite:
  
  Piei pentru încălţăminte:
  - ■ piei pentru feţe de încălţăminte: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
  - ■ piei pentru piese rigide ale încălţămintei: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
  - ■ piei pentru căptuşeli de încălţăminte: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie.
    
    Piei pentru marochinărie: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie; Piei pentru mănuşi: provenienţă, mod de prelucrare;
    
    Piei pentru îmbrăcăminte: provenienţă, caracteristici;
    
    Piei pentru articole tehnice şi harnaşamente: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
6. 6. Înlocuitori de piele:
  
  Înlocuitori rigizi:
  - ■ înlocuitori de tip cauciuc pentru talpă şi tocuri: sortimente, caracteristici, destinaţie;
  - ■ produse din mase plastice: sortimente, caracteristici, destinaţie;
  - ■ înlocuitori pe bază de materiale fibroase: sortimente, caracteristici, destinatie.
    
    Înlocuitori flexibili:
  - ■ înlocuitori pe suport: sortimente, caracteristici, destinaţie;
  - ■ înlocuitori fără suport: sortimente, caracteristici, destinaţie.
7. 7. Materiale auxiliare.
  
  Materiale textile:
  - ■ aţe folosite pentru confecţii din piele;
  - ■ ţesături pentru confecţii din piele;
  - ■ tricoturi pentru confecţii din piele;
  - ■ alte materiale textile.

Materiale metalice: destinaţie, tipuri de materiale metalice;

MATERII PRIME PENTRU INDUSTRIA DE PIELĂRIE

Materiale lemnoase: tipuri de materiale lemnoase, destinaţie. Materiale chimice.

■ adezivi: destinaţie, tipuri de adezivi;
■ agenţi de spălare: destinaţie, tipuri de agenţi de spălare
■ materiale pentru finisare şi impregnare: destinaţie, tipuri de materiale pentru finisare şi impregnare.

MATERII PRIME TEXTILE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Materii prime textile are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea textile din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul mecanică, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Identificarea fibrelor după structură şi proprietăţi.

m Precizarea domeniilor de utilizare a fibrelor după proprietăţi.

m Caracterizarea firelor în funcţie de proprietăţi.

W Stabilirea destinaţiei diferitelor tipuri de fire, ţesături şi tricoturi.

W Alegerea materialelor auxiliare în funcţie de proprietă le specifice şi de cerinţele produsului.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor) FIBRE TEXTILE:
1. 1. Clasificarea fibrelor textile după natura lor.
2. 2. Proprietăţi generale ale fibrelor textile:
  
  Proprietăţi fizice:
  - ■ masa specifică;
  - ■ culoarea;
  - ■ luciul;
  - ■ lungimea;
  - ■ densitatea de lungime: definiţie, indici de fineţe, relaţii de transformare, calcule;
  - ■ higroscopicitatea: definiţie, tipuri de umidităţi, masa comercială, calcule;
  - ■ comportarea fibrelor la căldură: comportarea la temperatură, la călcare şi la ardere;
  - ■ alte proprietăţi fizice ale fibrelor: ondulaţiile, neşifonabilitatea, încărcarea electrostatică, stabilitatea faţă de lumină şi microorganisme.
    
    Proprietăţi mecanice:
  - ■ rezistenţa la rupere: forţa de rupere, lungimea de rupere, tenacitatea, calcule;
  - ■ alungirea la rupere: alungirea absolută şi relativă, gradul de elasticitate;
  - ■ comportarea fibrelor la frecare, fenomenul pilling. Proprietăţi chimice:
  - ■ comportarea în mediu acid a fibrelor celulozice, proteice şi sintetice;
  - ■ comportarea în mediu bazic a fibrelor celulozice, proteice şi sintetice;
  - ■ comportarea la substanţe oxidante a fibrelor naturale şi sintetice.
    
    MATERII PRIME TEXTILE
3. 3. Fibre naturale vegetale (bumbac, in, cânepă): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.
  
  Fibra de bumbac: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico mecanice, întrebuinţări;
  
  Fibrele liberiene (inul şi cânepa): obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări.
4. 4. Fibre naturale animale (lână, păruri, mătase): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.
  
  Fibra de lână: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico mecanice, întrebuinţări;
  
  Fibra de mătase naturală: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări.
5. 5. Fibre chimice (fibre din polimeri naturali-celulozice şi fibre din polimeri sintetici): obţinere, proprietăţi întrebuinţări.
  
  Noţiuni generale de obţinere a fibrelor chimice;
  
  Fibre chimice artificiale (viscoza, celofibra, acetat): proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări;
  
  Fibre sintetice (poliamida, poliesterul, poliacrilonitril): proprietăţi fizico – mecanice, întrebuinţări.
  
  FIRE TEXTILE:
6. 6. Definirea şi clasificarea firelor(după natura fibrelor componente şi după torsiune).
7. 7. Proprietăţile firelor:
  
  Densitatea de lungime, calcule; Torsiunea;
  
  Rezistenţa şi alungirea la rupere.
  
  TESĂTURI ŞI TRICOTURI
  
  '
8. 8. Definiţia şi clasificarea ţesăturilor (după natura firelor, destinaţie, procese de
  
  finisare).
9. 9. Definiţia şi clasificarea tricoturilor (după natura firelor, destinaţie, structură, forma în care sunt produse de maşină).
10. 10. Proprietăţile ţesăturilor şi tricoturilor: Stabilitatea dimensională; Rezistenţă;
  
  Comportare la frecare; Permeabilitate la aer şi căldură.
  
  MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ
11. 11. Materiale textile: căptuşeli, întărituri, furnituri, aţă de cusut, accesorii. Căptuşeli: proprietăti, roluri în cadrul produsului, tipuri de căptuşeli; Întărituri: proprietăţi,' rolul în cadrul produsului, tipuri de întărituri;
  
  Furnituri (aţa de cusut, bandă pentru confecţii, vatelină): proprietăţi, rolul în cadrul produsului, tipuri de furnituri.
12. 12. Alte materiale auxiliare (nasturi, fermoare, catarame, accesorii, capse, copci): roluri în cadrul produsului.

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME

I. Statutul disciplinei

Disciplina Organe de maşini şi mecanisme are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea mecanică din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Utilizarea conceptelor fizice în domeniul mecanicii tehnice.

W Identificarea diferitelor tipuri de solicitări mecanice.

W Identificarea tipurilor de organe de maşini

m Identificarea principalelor mecanisme în diferite tipuri de sisteme tehnice mecanice

m Descrierea principiilor care stau la baza calculelor de rezistenţă

m Descrierea tipurilor de organe de maşini

W Efectuarea de calcule specifice diferitelor solicitări mecanice

W Explicarea structurii principalelor sistemelor tehnice din mecanică

W Alegerea organelor de maşini adecvate diferitelor sisteme tehnice

m Verificarea prin calcul a comportamentului organelor de maşină la diferite solicitări

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Elemente de statică:
  
  Legăturile solidului rigid. Reazeme şi reacţiuni. Calculul reacţiunilor.
  
  Caracteristici geometrice ale secţiunilor plane (arie, moment static, moment de inerţie, modul de rezistenţă).
2. 2. Calcule de rezistenţă
  
  Solicitări compuse: definire, tipuri, exemplificări (cu acelaşi tip de tensiune şi cu tensiuni de tip diferit).
  
  Principiile calculului de rezistenţă (coeficienţi de siguranţă; rezistenţă admisibilă; concentratori de tensiune).
  
  Calculul de verificare, dimensionare, sarcină capabilă şi deformaţii pentru (întindere – compresiune; forfecare; încovoiere; torsiune).
3. 3. Organe de maşini şi mecanisme:
  
  Structura sistemelor tehnice:
  - ■ definirea conceptelor specifice: sistem tehnic, maşină, mecanism, organ de maşină;
  - ■ clasificarea şi rolul organelor de maşini;
  - ■ condiţii impuse organelor de maşini;
  - ■ standardizarea şi interschimbabilitatea organelor de maşini.
    
    ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME
    
    Asamblări şi organe de asamblare:
    - ■ tipuri, prezentare generală;
    - ■ asamblări nedemontabile (nituite, sudate, lipite);
    - ■ asamblări demontabile (cu filet, cu pene, canelate, presate);
    - ■ asamblări elastice. Organele mişcării de rotaţie:
    - ■ categorii de organe ale mişcării de rotaţie;
    - ■ osii şi arbori; fusuri şi pivoţi: rol funcţional, tipuri, materiale, elemente constructive, calcule de rezistentă;
    - ■ lagăre: rol funcţional, tipuri, condiţii impuse, specific, construcţie, materiale pentru: lagăre de alunecare; rulmenţi: tipuri, simbolizare şi alegere.
    - ■ cuplaje: clasificare, rol funcţional, condiţii impuse; construcţie, materiale pentru: cuplaje permanente (cu flanşe, cu bolţuri); cuplaje intermitente (ambreiaj cu discuri de fricţiune).
      
      Mecanisme şi organe pentru transmiterea mişcării de rotaţie:
    - ■ rol, tipuri, condiţii impuse;
    - ■ principiul de funcţionare, construcţie, avantaje, dezavantaje, materiale, calculul turaţiei şi raportul de transmitere pentru:
      - • transmisii prin cablu;
      - • transmisii prin lanţ;
      - • transmisii prin roti de fricţiune;
      - • transmisii prin roti dinţate.
    - ■ mecanisme variatoare de turaţie (cu curea, cu roţi baladoare); principiu de funcţionare, construcţie.
4. 4. Mecanisme pentru transformarea mişcării:

Mecanisme de transformare a mişcării de rotaţie în mişcarea rectilinie continua: şurub-piuliţă, pinion-cremalieră;

Mecanisme de transformare a mişcării de rotaţie în mişcarea rectilinie alternativă: bielă-manivelă, mecanism cu culisă;

Mecanism de transformare a mişcării de rotaţie continuă în mişcare de rotaţie intermitentă: mecanism cu clichet, mecanism cu cruce de Malta.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAME PENTRU

EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT

2007

PROFIL: SERVICII

DISCIPLINE TEHNOLOGICE

proba scrisă "E"

Pentru profilul SERVICII, la proba "E", candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

Profil	Specializare	Finalitate	Disciplina de specialitate
SERVICII	Economic	Tehnician în activităţi financiare şi comerciale	Contabi Iitate	Economia întreprinderii
	Administrativ	Tehnician în administraţia publică
	Turism şi alimentaţie publică	Tehnician în turism	Marketing
		Tehnician în alimentaţia publică
	Poştă	Tehnician în activităţi de poştă	Exploatare poştală

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

261

264

265

267

ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Economia întreprinderii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale întreprinderii în raport cu evoluţia economiei.

■ Clasificarea întreprinderilor şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale acestora.
■ Compararea diferitelor tipuri de întreprinderi.
■ Încadrarea unei întreprinderi conform tipologiei generale.

W Identificarea şi interpretarea relaţiilor economice de bază dintre întreprindere şi mediul economic extern.
■ Identificarea elementelor mediului extern al întreprinderii.
■ Descrierea şi compararea acţiunii diferi lor factori externi asupra activită i întreprinderii.
■ Determinarea unor implica i ale rela ilor cu partenerii externi asupra activită i întreprinderii.

iWl Explicarea modului de organizare şi funcţionare a întreprinderii.
■ Identificarea sistemelor de organizare procesuală a întreprinderii şi analiza efectelor acestora.
■ Descrierea funcţiilor întreprinderilor în cadrul diferitelor sisteme de organizare a întreprinderilor.
■ Identificarea sistemelor de organizare structurală şi descrierea structurii

organizatorice a unei întreprinderi.
■ Descrierea elementelor de bază ale unei organigrame şi întocmirea organigramei unei întreprinderi mici /mijlocii.
■ Compararea diferitelor tipuri de organigrame ale întreprinderilor.

iWl Luarea unor decizii cu privire la organizarea şi conducerea resurselor umane dintr-o întreprindere.
■ Elaborarea unor criterii de selectare a resurselor umane şi alegerea soluţiilor optime de încadrare.
■ Diferenţierea atribuţiilor diferitelor categorii de personal conform fişei postului.
■ Identificarea şi selectarea unor forme şi modalităţi eficiente de motivare a (cointeresare) a personalului dintr-o întreprindere mică /mijlocie.

iWl Analiza proceselor economice ale întreprinderii şi elaborarea unor soluţii de optimizare.
■ Identificarea şi analiza unor procese economice specifice întreprinderilor.
■ Compararea proceselor economice din diferite tipuri de întreprinderi.
■ Cunoaşterea importanţei activităţii de optimizarea şi selectarea tehnicilor specifice.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)
1. 1. Întreprinderea:
  
  Conceptul de întreprindere: definiţie Trăsăturile caracteristice ale întreprinderii:
  - ■ întreprinderea – unitate tehnico-productivă (caracteristici);
  - ■ întreprinderea – unitate organizatoric-administrativă (caracteristici);
  - ■ întreprinderea – unitate economico-socială (caracteristici); Clasificarea întreprinderilor în funcţie de următoarele criterii:
  - ■ forma de proprietate asupra capitalului social şi al patrimoniului;
  - ■ apartenenţa la una din ramurile industriale de activitate;
  - ■ gradul de mărime;
  - ■ gradul de specializare;
  - ■ tipul de producţie,
    
    Tipul de producţie: definirea, clasificarea şi compararea tipurilor de producţie.
2. 2. Mediul extern al întreprinderii:
  
  Definirea conceptului de mediu extern al întreprinderii. Factorii externi care influenţează activitatea întreprinderii:
  - ■ modalităţi de influenţă;
  - ■ enumerarea şi descrierea factorilor externi (economici, tehnici şi tehnologici, de management, politici, socio-culturali, juridici, demografici, mediul natural şi înconjurător);
  - ■ compararea acţiunii diferiţilor factori externi asupra activităţii întreprinderii; Relaţiile externe ale întreprinderii cu:
  - ■ furnizorii – definire, caracterizare.
  - ■ clienţii – definire, caracterizare.
  - ■ instituţiile bancare – definire, caracterizare.
  - ■ societăţile de asigurări – definire, caracterizare.
  - ■ camerele de comerţ şi industrie – definire, caracterizare.
  - ■ instituţiile statului – definire, caracterizare.
  - ■ întreprinderile concurente – definire, caracterizare.
  - ■ mass-media – definire, caracterizare.
3. 3. Organizarea procesuală a întreprinderii: Definirea conceptului de "organizare procesuală". Obiectivele întreprinderii:
  - ■ definirea conceptului de obiectiv,
  - ■ tipuri de obiective (fundamental, obiectiv derivat de grad I, obiectiv derivat de gradul li, obiective specifice, obiective individuale);
    
    Efectele organizării procesuale a întreprinderii; conceptele de funcţiune, activitate, atribuţie, sarcină: definire, caracterizare;
    
    Funcţiunile sistemului de organizare procesuală:
  - ■ funcţiunea de cercetare-dezvoltare – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea de producţie – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea comercială – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea de marketing – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea financiar-contabilă – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea de personal – activităţi, sarcini, atribuţii.
4. 4. Organizarea structurală a întreprinderii: Definirea conceptului de "structură organizatorică". Elementele de bază ale structurii organizatorice.
  - ■ Structura funcţională (de management) şi compartimentele sale:
    - • postul – concept, trăsături;
    - • funcţia – concept, tipuri;
    - • compartimentul de muncă – tipuri;
    - • nivelul ierarhic: concept, piramida ierarhică;
      
      ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
    - • ponderea ierarhică: concept, mărimea ponderii ierarhice.
    - • relaţiile organizatorice: concept, tipuri, categorii de relaţii.
  - ■ Structura operaţională de producţie şi concepţie şi compartimentele sale:
    - • definirea conceptului;
    - • compartimentele structurii operaţionale;
    - • definirea conceptelor de: secţia de producţie, secţia de bază, secţia auxiliară, secţia de servire, atelier, loc de muncă.
      
      Tendinţe actuale în organizarea structurală a întreprinderilor.
5. 5. Resursele umane ale întreprinderii:
  
  Categorii de personal: structura personalului unei întreprinderi.
  
  Drepturi şi obligaţii ale personalului: clauzele contractului de muncă privind drepturile angajaţilor şi obligaţiile acestora.
  
  Selecţia personalului: enumerarea şi descrierea etapelor recrutării personalului. Promovarea personalului:
  - ■ concept;
  - ■ criterii de promovare;
  - ■ modalităţi de promovare;
  - ■ formarea personalului;
  - ■ principii de evaluare a personalului.
  - ■ cointeresarea personalului: concept.
6. 6. Procese economice:
  
  Aprovizionarea şi pregătirea mărfurilor:
  - ■ concept,
  - ■ funcţii;
  - ■ conceptul de flux tehnologic;
  - ■ forme de organizare.
    
    Depozitarea: concept, necesitate, tipuri, programarea activităţilor de depozitare. Producţia de mărfuri şi servicii: definirea conceptelor de "producţie de mărfuri" şi "producţie de servicii".
    
    Comercializarea:
  - ■ opera ile de pregătire a mărfurilor în vederea vânzării, opera i comune, opera i specifice;
  - ■ vânzarea mărfurilor cu ridicata; angrosistul, definiţie, caracterizare;
  - ■ vânzarea mărfurilor cu amănuntul; detailistul, definiţie, caracterizare, tipologie;
  - ■ magazinul – concept, forme de vânzare cu amănuntul, forme de vânzare a mărfurilor cu ridicata.
7. 7. Optimizarea proceselor economice:

Eficienţa economică: definire, efecte, modalităţi de determinare a eficienţei economice (raportarea efectelor obţinute la eforturile depuse pentru obţinerea lor: raportarea eforturilor la efectele înregistrate).

Rentabilitatea întreprinderii: modalităţi de calcul, rata rentabilităţii.

CONTABILITATE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Contabilitate are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările: economic şi administrativ din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

W Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în cadrul întreprinderii şi instituţiei publice:

■ Efectuarea inventarierii unei gestiuni.
■ Stabilirea rezultatelor inventarierii.
■ Soluţionarea eventualelor diferenţe constând în plusuri sau minusuri.

W Evaluarea performanţei întreprinderii şi instituţiei publice pe baza informaţiilor contabile:
■ Identificarea funcţiilor bilanţului.
■ Prezentarea structurii bilanţului şi a anexelor la bilanţ.
■ Stabilirea indicatorilor economico-financiari şi interpretarea acestora.

W Utilizarea elementelor planului de conturi:
■ Folosirea corelaţiilor planului de conturi.
■ Identificarea claselor de conturi în planul de conturi.
■ Identificarea funcţiei contabile a conturilor.

m Elaborarea documentelor de sinteză şi interpretarea datelor furnizate de acestea:
■ Întocmirea balanţei de verificare.
■ Verificarea corectitudinii înregistrărilor în conturi prin intermediul balanţei conturilor.
■ Identificarea tipurilor de balanţe de verificare.

W Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă din patrimoniul întreprinderii şi instituţiei publice.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)
1. 1. Înregistrări contabile privind operaţiile patrimoniale frecvente în cadrul unei societăţi comerciale:
  
  Operaţii privind capitalurile proprii – capitalul social şi rezervele; aplicaţii. Operaţii privind activele imobilizate: imobilizări necorporale şi corporale; aplicaţii.
  
  Operaţii privind stocurile şi producţia în curs de execuţie – contabilitatea stocurilor de mărfuri după metoda inventarului permanent; aplicaţii.
  
  Operaţii privind datoriile şi creanţele: comerciale, salariale, sociale şi fiscale ale agentului economic; aplicaţii.
  
  Operaţii privind trezoreria – de încasări şi plăţi prin conturi la bănci şi casierie; aplicaţii.
2. 2. Balanţele de verificare a înregistrărilor în conturi:
  
  Noţiune, importanţă, formă.
  
  Tehnica întocmirii balanţei de verificare.
3. 3. Inventarierea patrimoniului: Inventarierea – procedeu al contabilităţii Etapele desfăşurării inventarierii Stabilirea rezultatelor inventarierii
4. 4. Bilanţul contabil:

Importanţa, rolul şi funcţiile bilanţului contabil Structura bilanţului contabil şi a anexelor

EXPLOATARE POŞTALĂ

I. Statutul disciplinei

Disciplina Exploatare poştală are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Poştă din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul Servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Identificarea principalelor tipuri de trimiteri poştale interne, a caracteristicilor şi a simbolurilor acestora

■ Remiterea la destinaţie Încredinţarea sumelor de bani, de persoane fizice şi juridice, oficiilor poştale pentru remiterea lor la destinaţie.
■ Achitarea mandatelor poştale, telegrafice şi on-line.

m Aplicarea normelor de exploatare specifice serviciilor poştale interne.
■ Verificarea formularelor specifice unei activită poştale şi întocmirea actelor de nereguli.

m Efectuarea unor operaţiuni specifice activităţii de exploatare poştală.
■ Efectuarea operaţiunilor specifice trimiterilor din categoria „Obiecte de corespondenţă”.
■ Operarea cu sistemele de distribuire a obiectelor de corespondenţă simplă şi înregistrată.
■ Efectuarea operatiunilor specifice trimiterilor din categoria „Obiecte de mesagerii”.
■ Înmânarea obiect lor de mesagerii la sediul oficiului sau domiciliul destinatarului.
■ Expedierea bunurilor de larg consum la domiciliu prin serviciile poştale.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Obiecte de corespondenţă – procesul de exploatare:
  
  Trimiteri care fac parte din categoria obiecte de corespondenţă:
  - ■ definiţii,
  - ■ dimensiuni,
  - ■ limite de greutate,
  - ■ condiţionare.
    
    Redactarea adresei la obiectele de corespondenţă:
  - ■ reguli generale,
  - ■ excepţii.
    
    Indicaţiile speciale şi specifice aplicate la această categorie:
  - ■ A.R.,
  - ■ P.C.,
  - ■ Expres,
  - ■ Post-restant,
  - ■ Căsuţă Poştală,
  - ■ Recomandat,
  - ■ confirmările ulterioare.
    
    Prezentarea obiectelor de corespondenţă simplă şi recomandată:
  - ■ prezentarea bucată cu bucată;
    
    EXPLOATARE POŞTALĂ
  - ■ prezentarea în serii.
    
    Încheierea operaţiunilor de prezentare; închiderea expediţiei; efectuarea schimbului de expediţie;
    
    Primirea expediţiei şi prelucrarea în vederea distribuirii. Distribuirea:
  - ■ distribuirea corespondenţei simple;
  - ■ distribuirea corespondenţei înregistrate;
  - ■ distribuirea actelor de procedură;
  - ■ trimiteri care nu pot fi distribuite: avizarea, reavizarea, înapoierea, reexpedierea, trimiterea la păstrare.
2. 2. Mandate poştale şi on-line – procesul de exploatare:
  
  Mandate poştale şi on-line:
  - ■ definiţie;
  - ■ completarea formularelor.
    
    Redactarea adresei la mandate, excepţii de la adrese.
    
    Indicaţii generale folosite la mandatele poştale şi indicaţii specifice folosite la mandatele on-line.
    
    Prezentarea mandatelor poştale şi on-line – operaţiuni efectuate de oficiant la prezentarea mandatelor (prezentarea bucată cu bucată; prezentarea în serii; modalităţi de plată la mandate.;
    
    Prelucrarea la sosire a mandatelor – verificarea în vederea achitării. Achitarea mandatelor:
  - ■ formalităţi la achitare: cu numerar, cu ordin de plată, cu cont avans, cu proces verbal f.31;
  - ■ mandate care nu pot fi achitate: avizate, reavizate, înapoiate, reexpediate,
    
    trimise la păstrare;
    
    Înaintarea conturilor de mandate şi verificările efectuate la controlul ulterior.
3. 3. Obiecte de mesagerie – procesul de exploatare:
  
  Trimiteri ce fac parte din această categorie: definiţii, dimensiuni, limite de greutate, condiţionare.
  
  Condiţii de admitere la prezentarea obiectelor de mesagerie:
  - ■ adresarea;
  - ■ indicaţii specifice: voluminos, fragil, valoare, factaj, ramburs; ambalarea; legarea; sigilarea.
    
    Prezentarea obiectelor de mesagerie – operaţiuni efectuate de oficiant la primirea unui obiect de mesagerie: colet, scrisoare cu valoare declarată (prezentarea bucată cu bucată, prezentarea în serii.
    
    Prelucrarea în vederea expedierii şi efectuarea schimbului de expediţii. Primirea expeditiei la oficiu – operatiuni de primire, verificare şi cartare pe locuri de muncă.
    
    Înmân rea obiectelor de esagerie:
  - ■ înmânarea coletelor cu şi fără valoare declarată;
  - ■ înmânarea scrisorilor cu valoare;
  - ■ predarea sacilor cu corespondenţă, gropurilor, casetelor colectoare şi C.F.R;
  - ■ mesagerii ce nu pot fi înmânate.

MARKETING

I. Statutul disciplinei

Disciplina Marketing are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările: turism şi alimentaţie publică din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Dezvoltarea capacităţii de investigare a fenomenelor economice de piaţă:

■ Identificarea factorilor care influenţează cercetarea pieţei şi a concurenţei de piaţă.
■ Analiza cerinţelor unei segmentări eficiente a pieţei.
■ Aplicarea metodelor de monitorizare a mediului de afaceri.
■ Determinarea cauzelor şi efectelor principalelor modificări ale mediului de afaceri ale firmei.

m Cunoaşterea tipurilor de strategii de marketing şi dezvoltarea acestora la nivelul

întreprinderii:
■ Identificarea diferitelor modalităţi de organizarea a compartimentului de marketing.
■ Descrierea criteriilor de apreciere a activităţii specialistului în marketing turistic.
■ Analiza raportului dintre cererea şi oferta de servicii turistice şi identificarea factorilor care le influenţează.

m Utilizarea metodelor, tehnicilor şi procedeelor de marketing ca instrument al

managementului întreprinderii:
■ Aprecierea atitudinii turiştilor prin diferite metode de scalare.
■ Elaborarea şi efectuarea de sondaje şi chestionare tipice domeniului serviciilor turistice.
■ Interpretarea rezultatelor statistice şi luarea de decizii pentru îmbunătăţirea ofertei turistice.
■ Elaborarea şi aplicarea mix-ului de marketing specific firmelor din domeniul serviciilor turistice (produsul şi formarea preţurilor, distribuţia şi promovarea produselor turistice).

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Piaţa activităţii de turism: Definiţia pieţei turistice. Cererea turistică:
  - ■ particularităţile cererii turistice;
  - ■ determinanţii cererii turistice;
  - ■ elasticitatea cererii turistice;
  - ■ sezonalitatea cererii turistice; Oferta turistică:
  - ■ particularităţile ofertei turistice;
  - ■ determinanţi ai ofertei turistice. Estimarea potenţialului pieţei:
  - ■ definiţia şi scopul cercetării pieţei;
    
    MARKETING
  - ■ criteriile segmentării pieţei; segmentarea după criterii: geografice, demografice, psiho-sociale (clasă socială, stil de viaţă), comportamentale.
  - ■ condiţiile unei segmentări eficiente.
2. 2. Instrumente ale cercetării de piaţă:
  
  Măsurarea şi scalarea.
  
  Tipuri de scale.
  
  Metode de scalare:
  - ■ diferenţiala semantică,
  - ■ scala lui Likert,
  - ■ modelul Fishbein-Rosenberg.
3. 3. Organizarea activităţii de marketing în turism:
  
  Organizarea compartimentului de marketing al întreprinderii turistice după diferite criterii. Profesiograma specialistului de marketing.
4. 4. Mixul de marketing turistic:
  
  Politica de produs în turism:
  - ■ definirea produsului turistic;
  - ■ elementele produsului turistic;
  - ■ clasificarea produselor turistice;
  - ■ ciclul de viaţă al produselor turistice;
  - ■ strategii privind produsele turistice. Politica de preţuri în turism:
  - ■ forme de prezentare a preţurilor în turism;
  - ■ particularităţile preţurilor şi tarifelor în turism;
  - ■ strategii şi politici de preţuri în turism;
  - ■ diferenţieri de preţuri în turism. Politica de distribuţie:
  - ■ canalele de distribuţie: caracteristici, tipologie;
  - ■ organizarea canalelor de distribuţie;
  - ■ distribuţia fizică şi managementul logisticii. Politica de promovare:
  - ■ definirea şi obiectivele publicităţii;
  - ■ structura publicităţii;
  - ■ alegerea mediului publicitar;
  - ■ promovarea vânzărilor: tipuri şi modalităţi de promovare.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE '

PROGRAME PENTRU

EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT

2007

PROFIL:

RESURSE NATURALE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

DISCIPLINE TEHNOLOGICE

proba scrisă "E"

Pentru profilul RESURSE NATURALE ŞI PROTECTIA MEDIULUI, la proba "E",

candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente

specializării, conform tabelului de mai jos:

Profil	Specializare	Finalitate	Disciplina de specialitate
	Chimie	Tehnician în chimie	Procese şi	Ecologie şi protecţia mediului
	industrială	industrială	utilaje
	Protecţia mediului	Tehnician în protecţia mediului	Analiza factorilor de mediu
			Operaţii unitare
	Industria	Tehnician în industria	şi utilaje în
	alimentară	alimentară	industria
RESURSE			alimentară
NATURALE
ŞI	Agricol	Tehnician în agricultură
PROTECŢIA MEDIULUI	Agricol	Tehnician în agricultură	Agropedologie
PROTECŢIA MEDIULUI	Agromontan	Tehnician agromontan	Agropedologie
			Anatomia şi
	Veterinar	Tehnician veterinar	fiziologia animalelor
			domestice
	Silvic	Tehnician în silvicultură	Silvicultură
	Prelucrarea	Tehnician în prelucrarea	Tehnologia
	lemnului	lemnului	mobilei
	Materiale de	Tehnician în industria	Chimia silicatilor '
	construc i	materialelor de construcţii	Chimia silicatilor '

NOTĂ:

Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

272

274

276

278

280

281

285

288

291

ECOLOGIE ŞI PROTECTIA MEDIULUI

I. Statutul disciplinei

Disciplina Ecologie şi protecţia mediului are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Recunoaşterea şi definirea unor concepte specifice ecologiei şi protecţiei mediului.

■ Identificarea şi descrierea principalelor componente ale mediului natural.
■ Caracterizarea sistemelor biologice în vederea aprecierii stării lor de funcţionare.

iWl Recunoaşterea diferitelor tipuri de ecosisteme şi descrierea relaţiilor intra şi interspecifice ale acestora.
■ Identificarea componentelor structurale ale unui ecosistem.
■ Interpretarea relaţiilor biotop-biocenoză în cadrul diferitelor tipuri de ecosisteme.
■ Identificarea şi caracterizarea tipurilor de ecosisteme antropizate.

iWl Identificarea şi corelarea agenţilor /factorilor care influenţează echilibrul ecologic.
■ Identificarea surselor de poluare a mediului înconjurător şi indicarea modului de dispersie a poluanţilor.
■ Stabilirea influenţei factorilor poluanţi asupra diferitelor componente ale mediului

înconjurător.

W Interpretarea efectelor factorilor poluanţi asupra echilibrului ecologic.
■ Identificarea şi măsurarea acţiunii factorilor poluanţi asupra componentelor mediului.

W Elaborarea unor măsuri pentru protecţia mediului şi combaterea poluării.
■ Stabilirea unor măsuri de protecţie a resurselor naturale în funcţie de natura factorilor poluanţi.
■ Propunerea unor modalităţi de eliminare /diminuare a efectelor poluării asupra mediului înconjurător.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)
1. 1. Caracteristicile sistemelor biologice:
  
  Evoluţia;
  
  Integralitatea;
  
  Echilibrul dinamic;
  
  Autoreglarea.
2. 2. Ecosistemul:
  
  Biotop. Structuri şi caracteristici Biocenoză. Structuri şi caracteristici
  
  ECOLOGIE ŞI PROTECTIA MEDIULUI
  
  Relaţii intra şi interspecifice în cadrul biocenozei Structura şi caracteristicile ecosistemului
3. 3. Tipuri de ecosisteme naturale şi seminaturale:
  
  Ecosisteme terestre (păduri, pajişti)
  
  Ecosisteme acvatice (ape stătătoare, curgătoare).
4. 4. Surse de poluare a apei şi modul de dispersie a poluanţilor.
  
  Apă în natură: importanţă; circuit; clasificare; forme de existenţă a apei. Poluanţii apei. Criterii de clasificare.
  
  Surse de poluare a apei. Criterii de clasificare. Compoziţia surselor de poluare. Influenţa poluanţilor apelor asupra mediului: substanţe organice; substanţe anorganice; substanţe radioactive; suspensii; produse petroliere; apele calde; microorganismele.
5. 5. Surse de poluare a aerului şi modul de dispersie a poluanţilor.
  
  Aerul. Generalităţi.
  
  Poluanţii aerului.
  
  Surse de poluare a aerului.
  
  Influenţa poluanţilor aerului asupra mediului.
6. 6. Surse de poluare a solului şi modul de dispersie a poluanţilor.
  
  Solul. Importanţă.
  
  Poluanţii solului.
  
  Surse de poluare a solului.
  
  Influenţa poluanţilor solului asupra mediului.
7. 7. Efecte majore ale poluării mediului:
  
  Efectul de seră Ploi acide
  
  Deprecierea stratului de ozon
8. 8. Epurarea apelor.
9. 9. Folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură şi silvicultură.
10. 10. Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea şi recuperarea deşeurilor.

AGROPEDOLOGIE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Agropedologie are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările Agricol şi Agromontan din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea nivelurilor factorilor de mediu şi corelarea lor cu cerinţele plantelor de câmp.

m Identificarea şi descrierea proprietăţilor solului.

m Identificarea factorilor care diminuează producţia plantelor cultivate şi aplicarea măsurilor de reducere a influenţei acestora.

W Recunoaşterea componentelor profilului de sol şi descrierea proceselor de formare a acestuia.

m Explicarea rolului componentelor organice şi minerale ale solului în viaţa plantelor.

m Explicarea însuşirilor principalelor tipuri de soluri.

m Selectarea lucrărilor de îngrijire necesare pentru întreţinerea unei culturi.

m Stabilirea intervalului optim de recoltare a culturilor, în funcţie de destinaţia produsului.

m Proiectarea regimului de fertilizare a unei culturi, în funcţie de fertilitatea naturală a solului şi de sortimentul de îngrăşăminte existente.

m Proiectarea sistemelor de lucrări ale solului pentru grupele de culturi de câmp. m Proiectarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor prin însămânţare sau plantare. m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)
1. 1. Factori de mediu şi niveluri optime ale acestora.
2. 2. Mijloace şi măsuri de reglare a nivelului factorilor de mediu al vieţii plantelor.
3. 3. Sursele de provenienţă ale părţii minerale şi ale celei organice ale solului
4. 4. Influenţa componentelor minerale si organice asupra fertilităţii solului: produse rezultate în urma proceselor de dezagregare, alterare şi humificare.
5. 5. Proprietăţi fizico-chimice şi mecanice ale solului: textura, structura.
6. 6. Proprietăţile hidrofizice, de aeraţie şi termice ale solului: formele de apă din sol, permeabilitatea solului pentru apă, ascensiunea capilară a apei.
7. 7. Proprietăţile chimice ale solului: soluţia solului, reacţia solului.
  
  AGROPEDOLOGIE
8. 8. Procese de diferenţiere pe adâncime a compoziţiei solului: bioacumularea, argilizarea, argiluvierea, podzolirea, gleizarea, salinizarea, carbonatailuvierea, procese vermice, procese vertice.
9. 9. Clasele de soluri: molisoluri, argiluvisoluri (caracteristici generale).
10. 10. Însuşirile solului şi profilului de sol: cerniozom; brun – roşcat.
11. 11. Îngrăşăminte minerale şi organice folosite pentru creşterea fertilităţii solului.
12. 12. Lucrările solului: lucrarea cu plugul, lucrarea cu grapa, lucrarea cu cultivatorul, lucrarea cu combinatorul.
13. 13. Sisteme de lucrare a solului pentru diferite grupe de culturi de câmp.
14. 14. Semănatul şi plantatul – procedee de înfiinţare a unei culturi.
15. 15. Sămânţa – însuşirile de calitate ale seminţei, pregătirea seminţei pentru semănat.
16. 16. Materialul de plantat – însuşiri de calitate şi pregătirea lui pentru plantare.
17. 17. Metode de înfiinţare a unei culturi de câmp.
18. 18. Parametrii pentru înfiinţarea unei culturi: distanţe de semănat, epoca de semănat, adâncimea de semănat pentru culturile de câmp şi culturile legumicole.
19. 19. Lucrări de îngrijire cu caracter general: afânarea solului (cu grapa cu colţi, cu grapa cu discuri sau cu subsolierul – în vii, cu sapa rotativă)
20. 20. Combaterea buruienilor, combaterea dăunătorilor şi agenţilor patogeni, fertilizarea suplimentară, irigarea.
21. 21. Lucrări de îngrijire specifice sau cu caracter ocazional: eliminarea excesului de apă, verificarea viabilităţii plantelor anuale sau a viabilităţii mugurilor plantelor multianuale, tăvălugirea după semănat, muşuroitul, completarea golurilor, răritul, susţinerea plantelor în poziţie verticală, copilitul, cârnitul, tăieri de formare şi tăieri de rodire.
22. 22. Buruienile din culturile agricole şi combaterea lor: pagube produse de buruieni, clasificarea buruienilor, surse de îmburuienare, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a buruienilor.
23. 23. Boli şi dăunători ai plantelor cultivate: pagube produse de dăunători şi agenţi patogeni, principalele grupe de boli şi dăunători ai plantelor cultivate, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi agenţilor patogeni.
24. 24. Insuficienţa apei din sol – irigarea.
25. 25. Recoltarea culturilor la maturitatea fiziologică pentru produse destinate înfiinţărilor culturilor.
26. 26. Recoltarea culturilor la maturitatea tehnică pentru produsele destinate consumului.

ANALIZA FACTORILOR DE MEDIU

I. Statutul disciplinei

Disciplina Analiza factorilor de mediu are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Protecţia mediului din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Identificarea şi utilizarea aparatelor pentru efectuarea unor analize fizico-chimice ale factorilor de mediu.

m Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize.

m Alegerea sticlăriei şi a reactivilor în vederea analizelor de apă.

m Aplicarea şi respectarea normelor de P.M. şi P.S.I. în efectuarea de analize.

m Efectuarea analizelor de apă, aer, sol prin metode fizice, chimice, fizico-chimice, biologice şi microbiologice în conformitate cu standardele în vigoare.

W Corelarea şi interpretarea rezultatelor analizelor în vederea aprecierii calităţii factorilor de mediu.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)
1. 1. Norme de protecţia muncii şi de pază şi stingere a incendiilor.
2. 2. Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize chimice, fizico-chimice, biologice şi microbiologice: tehnici de recoltare, ustensile, condiţii de conservare.
3. 3. Analize de ape (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; calcule):
  
  Determinarea proprietăţilor organoleptice ale apelor. Determinarea suspensiilor totale din ape.
  
  Determinarea pH-ului apei: hârtie de pH, indicator universal, ph neutru. Determinarea alcalinităţii şi acidităţii apelor.
  
  Determinarea regimului de oxigen(R.O.) al apelor:
  - ■ Determinarea oxigenului dizolvat în apă;
  - ■ Determinarea consumului biochimic de oxigen (CBO5);
  - ■ Determinarea substanţelor oxidabile din apă (CCOMn). Determinarea regimului de mineralizare (R.M.) al apelor:
  - ■ Determinarea reziduului fix;
  - ■ Determinarea Ca şi Mg din apă prin metoda complexonometrică;
  - ■ Determinarea durităţii prin metoda complexonometrică;
  - ■ Determinarea clorurilor din apă;
    
    ANALIZA FACTORILOR DE MEDIU
  - ■ Determinarea carbonaţilor şi bicarbonaţilor din apă. Determinarea indicatorilor regimului toxic ( R.T.) al apei:
  - ■ Determinarea spectrofotometrică a amoniacului din apă; Analiza biologică a apelor naturale:
  - ■ Aparate şi instrumente Analiza bacteriologică a apelor:
  - ■ Aparate şi instrumente
  - ■ Determinarea bacteriilor mezofile
  - ■ Determinarea coliformilor totali
4. 4. Analize de aer (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):
  
  Determinarea pulberilor totale din aer:
  - ■ Pulberi sedimentabile;
  - ■ Pulberi în suspensie.
5. 5. Analize de sol (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):
  
  Pregătirea solului pentru analiză. Determinarea umidităţii solului. Determinarea pH-ului solului.
  
  Determinarea acidităţii şi alcalinităţii solului.
  
  Determinarea sărurilor solubile din soluri (în extrasul apos):
  - ■ Dozarea anionilor : co/- , HCO3-, C-I
  - ■ Dozarea cationilor: Ca 2+,Mg2+

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANIMALELOR DOMESTICE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Anatomia şi fiziologia animalelor domestice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Veterinar din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea componentelor celulei animale şi clasificarea ţesuturilor.

m Recunoaşterea oaselor şi a articula ilor în seria animală şi explicarea funcţiei acestora.

m Explicarea funcţionalităţii aparatelor din organismul animal.

m Efectuarea unor secţiuni de calitate pentru evidenţierea corectă a principalelor grupe de muşchi.

W Analiza preparatelor histologice în vederea diferenţierii tipurilor de ţesuturi. m Diferenţierea şi delimitarea segmentelor aparatelor din organismul animal. m Determinarea calitativă a constantelor fiziologice ale organismului animal.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1. 1. Noţiuni de histologie:
  
  Celula: definiţie; morfologie (componente fundamentale; forme şi dimensiuni) şi fiziologie; Ţesuturile: epitelial (tipuri, morfologie); conjunctiv (tipuri, morfologie); muscular (morfologie); sanguin – limfatic (elemente figurate); nervos (morfologie).
2. 2. Osteologia şi artrologia: Morfologia oaselor; Componentele scheletului; Articulaţiile: clasificare, funcţii.
3. 3. Miologia:
  
  Morfologia, fiziologia muşchilor.
  
  Clasificarea muşchilor (după formă; poziţie, mişcări).
4. 4. Aparatul digestiv: componente, glande anexe: Enumerare, morfologie, particularităţi pe specii; Digestia: etape şi particularităţi;
  
  Glandele anexe: ficatul şi pancreasul (structură şi funcţii); Aparatul digestiv la păsări (segmente, particularităţi).
5. 5. Aparatul respirator: componente. Segmente (enumerare);
  
  ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANIMALELOR DOMESTICE
  
  Pulmonul (morfologie);
  
  Aparatul respirator la păsări (particularităţi); Respiraţia: mecanica respiratorie, schimbul de gaze.
6. 6. Aparatul circulator: componente. Cordul: morfologie;
  
  Vasele sanguine (clasificare, structură); Circulaţia sanguină.
7. 7. Aparatul urinar: componente. Segmente (enumerare); Rinichiul (morfologie); Fiziologia aparatului urinar.
8. 8. Aparatul genital mascul şi femelă: componente, glanda mamară. Segmente: morfologie şi particularităţi;

Reproducerea;

Glanda mamară (morfologie; fiziologie);

Aparatul genital la pasăre (segmente, descriere, rol).

CHIMIA SILICATILOR

I. Statutul disciplinei

Disciplina Chimia silicaţilor are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Materiale de construcţii din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Operarea cu termenii tehnici specifici chimiei silicaţilor. m Identificarea elementelor de structură a silicaţilor tehnici. m Explicarea transformărilor fizico-chimice ale silicaţilor.

m Definirea şi caracterizarea componenţilor oxidici şi a influenţei lor asupra sistemelor în care se regăsesc.

W Utilizarea caracteristicilor fizico-chimice din literatura de specialitate pentru realizarea calculelor la procesele chimice ale silicaţilor.

W Descrierea caracteristicilor materiilor prime şi materialelor din domeniul silicaţilor tehnici.

W Explicarea proceselor fizico-chimice care au loc la formarea compuşilor silicatici.

W Descrierea proceselor de solidificare şi topire în sistemele de silicaţi.

W Descrierea modului în care decurg transformările polimorfe în sistemul de silicaţi.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1. 1. Structura silicaţilor:
  
  Structura cristalină a silicaţilor: tipurile de structură cristalină transformările polimorfe
  
  deshidratarea şi hidratarea silicaţilor izotipia; izomorfismul
  
  Structura vitroasă a silicaţilor:
  
  starea fizică a silicaţilor vitroşi proprietăţile structurilor vitroase
  
  Structura coloidală a silicaţilor:
  
  soluţii coloidale ale silicaţilor transformările structurilor coloidale
2. 2. Termochimia silicaţilor:
  
  Căldura specifică Căldura de formare
  
  CHIMIA SILICATILOR
  
  Căldura de reacţie
  
  Căldura de topire şi căldura de cristalizare Căldura de transformare polimorfă
3. 3. Echilibre termice. Legea echilibrului de faze:
  
  Tipuri de sisteme:
  
  unare
  - • binare (cu eutectic, cu compuşi chimici congruenţi şi incongruenţi, cu componenţi polimorfi)
  - • ternare elementare Reacţii în fază solidă
4. 4. Chimia aplicatâ a silicaţilor:
  
  Componenţii oxidici principali ai silicaţilor: silicea
  
  alumina calcea magnezita oxidul feric
5. 5. Chimia silicaţilor tehnici:

Chimia cimentului Chimia ceramicii Chimia sticlelor tehnice.

OPERATII UNITARE ŞI UTILAJE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

I. Statutul disciplinei

Disciplina Operaţii unitare şi utilaje în industria alimentară are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea industrie alimentară din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea factorilor care influenţează desfăşurarea operaţiilor unitare din industria alimentară.

m Identificarea principalelor repere ale utilajelor folosite în industria alimentară.

W Explicarea proceselor mecanice şi fizico-chimice, de transformare a materiilor prime şi semifabricatelor în produse finite.

m Explicarea funcţionării utilajelor de prelucrare a materiei prime de origine vegetală, animală şi minerală.

W Verificarea parametrilor de lucru ai utilajelor folosite în industria alimentară

W Sesizarea apariţiei defecţiunilor la utilaje şi stabilirea momentului intervenţiei tehnice.

W Aplicarea măsurilor de protecţia muncii la exploatarea utilajelor din industria alimentară.

m Aprecierea avantajelor şi dezavantajelor diverselor tipuri de utilaje folosite în industria alimentară şi alegerea celor mai eficiente.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)

OPERATII, PROCES TEHNOLOGIC, SCHEMA DE FABRICATIE: definitii. BILANTUL DE

MATERIALE: total şi parţial: definiţie, calcul şi aplicaţii. ' ' '

OPERATIILE UNITARE:
1. 1. Trans' portul fluidelor:
  - ■ proprietăţile fizice ale fluidelor: densitate, volum, greutate specifică, vâscozitate;
  - ■ regimuri de curgere;
  - ■ pompe pentru transportul fluidelor: pompa cu roţi dinţate, pompa centrifugă, injectorul, suflanta cu pistoane rotative.
2. 2. Transportul materialelor solide: transportorul bandă, transportorul elicoidal, elevatorul, transportorul pneumatic – consideraţii generale, instalaţii de transport pneumatic prin aspiraţie, ciclonul.
3. 3. Mărunţirea: definiţie.
  - ■ metode de mărunţire.
  - ■ utilaje de mărunţire: moara cu ciocane, valţul automat, tipuri de cuţite pentru tăiat.
    
    OPERATII UNITARE ŞI UTILAJE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
4. 4. Separarea materialelor solide: definiţie;
  
  + Cernerea:
  - ■ principii generale;
    
    + Separarea după mărime şi formă: triorul;
    
    + Separarea pneumatică: tararul.
5. 5. Separarea amestecurilor eterogene: definirea amestecurilor eterogene;
  
  + Separarea prin sedimentare:
  - ■ principiul separării fazelor,
  - ■ factori de influenţă,
  - ■ utilaje: camera de desprăfuire cu şicane, decantorul orizontal, vasul florentin simplu.
    
    + Separarea prin filtrare:
  - ■ definiţie,
  - ■ principiul separării prin filtrare,
  - ■ factori ce influenţează filtrarea,
  - ■ utilaje pentru filtrare: filtrul deschis cu agitator, filtrul cu saci, filtrul cu rame şi plăci.
    
    + Centrifugarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ utilaje de centrifugare: centrifuga decantoare verticală.
6. 6. Amestecarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ eficienţa amestecării,
  - ■ amestecarea materialelor păstoase: malaxorul cu cuvă dublă,
  - ■ amestecarea în mediu lichid: amestecarea mecanică: – amestecătoare cu braţe şi cu elice.
7. 7. Presarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ factorii care influenţează presarea,
  - ■ utilaje: presa mecanică cu melc.
8. 8. Operaţii bazate pe transfer de căldură:
  - ■ definirea căldurii,
  - ■ moduri de transmitere a căldurii – definiţie şi caracterizare,
  - ■ agenţi termici de încălzire şi de răcire,
  - ■ schimbătoare de căldură: cu manta, multitubular, cu plăci.
    
    + Pasteurizarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ caracterizare.
    
    + Sterilizarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ caracterizare.
    
    + Concentrarea prin vaporizare:
  - ■ baza teoretică a concentrării,
  - ■ schemele de evaporare cu simplu efect şi efect multiplu.
    
    + Condensarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ scopul operaţiei de condensare,
  - ■ utilaje de condensare: condensatorul barometric cu şicane.
    
    + Refrigerarea şi congelarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ caracterizare.
9. 9. Difuzia:
  - ■ definiţie,
  - ■ caracterizare,
  - ■ principiul realizării difuziei.
    
    OPERATII UNITARE ŞI UTILAJE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
10. 10. Distilarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ metode de distilare,
  - ■ instalaţia de distilare.
11. 11. Uscarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ mecanismul uscării,
  - ■ factorii ce influenţează uscarea,
  - ■ metode de uscare,
  - ■ utilaje: uscătorul turn
    
    Notă:
    
    Pentru toate utilajele cuprinse În programă se cere: – construcţia, funcţionarea şi domeniile de utilizare În industria alimentară (fără schită)
    
    PROCESE ŞI UTILAJE
    
    I. Statutul disciplinei
    
    Disciplina Procese şi utilaje are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea chimie industrială din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
    
    li. Competenţe de evaluat
    
    m Folosirea terminologiei de specialitate.
    
    m Descrierea funcţionarii utilajelor din instalaţiile chimice.
  - ■ Identificarea utilajelor statice şi dinamice dintr-o instalaţie
  - ■ Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale aparatelor şi instalaţiilor pentru procesele hidrodinamice şi termice.
  - ■ Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale utilajelor şi instalaţiilor pentru procesele de difuziune, mecanice şi a reactoarelor chimice.
    
    W Efectuarea de calcule tehnologice simple la utilaje tip şi la instalaţii prin aplicarea legilor şi a principiilor care guvernează procesele din industria chimică.
  - ■ Citirea caracteristicilor fizico-chimice şi tehnice din tabele, diagrame, nomograme.
  - ■ Aplicarea şi rezolvarea ecuaţiilor de bilanţ de materiale corespunzătoare utilajelor tip.
  - ■ Determinarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajelor (debit volumetric, debit masic pentru procesele hidrodinamice, cantitate de căldura, arie de transfer termic, diferenţa medie de temperatură pentru procese de transfer termic).
  - ■ Utilizarea informaţiilor tehnice din literatura de specialitate pentru realizarea calculelor tehnologice.
  - ■ Efectuarea de calcule tehnologice pentru utilajele şi instalaţiile de difuziune.
    
    m Alegerea utilajelor adecvate desfăşurării optime a unui proces tehnologic.
  - ■ Corelarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajului cu particularităţile procesului tehnologic.
  - ■ Selectarea utilajelor necesare în procesul tehnologic pe criterii de protecţia mediului.
    
    m Aplicarea normelor de exploatare raţională la utilajele tip.
  - ■ Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele hidrodinamice şi termice.
  - ■ Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele de difuziune şi mecanice.
  - ■ Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele hidrodinamice şi termice şi identificarea măsurilor de remediere ale acestora.
  - ■ Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele
    
    de difuziune şi mecanice
  - ■ Identificarea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la reactoarele chimice şi

a măsurilor de remediere ale acestora.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

PROCESE ŞI UTILAJE

III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)
1. 1. Proces tehnologic. Simbolizarea utilajelor din industria chimică: definirea procesului tehnologic, a operaţiei unitare; desenarea şi recunoaşterea simbolurilor utilajelor folosite în industria chimică (uscătoare, transportoare, reactoare chimice, pompe, filtre, amestecătoare, schimbătoare de căldură, coloane de distilare-rectificare).
2. 2. Elemente de calcul tehnic:
  
  Sistemul internaţional de unităţi; bilanţ de materiale (total şi parţial) randament; aplicaţii.
3. 3. Curgerea fluidelor:
  
  starea fluidă (definire şi caracterizare): mărimi fizice caracteristice fluidelor (volum, densitate, greutate, presiune etc.);
  
  conducte şi armături – definirea conductelor, enumerarea şi definirea principalelor elemente ale conductelor (conducta, piese de legătură, armături).
4. 4. Transportul fluidelor:
  
  parametrii pompelor;
  1. A. Utilaje pentru transportul şi dozarea lichidelor – pompe fără elemente mobile (Montejusul), pompe cu mişcări alternative (pompa cu piston cu simplu şi dublu efect), pompe centrifuge – caracteristici şi funcţionare;
  2. B. Utilaje pentru transportul, comprimarea şi rarefierea gazelor- compresorul cu piston
    
    – caracteristici şi funcţionare.
5. 5. Separarea sistemelor eterogene:
  
  definirea sistemelor eterogene (faza dispersă, faza dispersată).
  
  A Separarea sistemelor eterogene lichide: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene lichide, filtrarea – definiţia, caracteristicile filtrării (factori, etapele filtrării, medii de filtrare, viteza de filtrare); filtrul celular cu tambur rotativ.
  
  B. Separarea sistemelor eterogene gazoase: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene gazoase purificarea prin filtre a gazelor – filtru cu saci.
6. 6. Transmiterea căldurii:
  
  definirea transferului termic, moduri de transmitere a căldurii, agenţi de încălzire şi rac1re (enumerare, caracteristicile fiecărui agent cu metode de transmitere a căldurii), ecuaţia generală a transferului termic, aplicaţi – transferul căldurii prin conducţie (calculul cantităţii de căldură, aria de transfer termic), schimbătoare de căldură cu fascicul tubular.
7. 7. Operaţii şi procese de difuziune:
  
  definirea şi aspecte ale fenomenului de difuziune (compoziţia fazelor, stabilirea echilibrului dinamic de fază), ecuaţia generală de transfer de masă.
  
  A Distilarea şi rectificarea: definiţii, legea lui Raoult, legea lui Dalton, diagrama Y-X, procedee de distilare (enumerare), distilarea simplă, instalaţia continuă de rectificare (fenomenul de pe talere, reflux), bilanţ de materiale al procesului de rectificare – aplicaţii pe o schemă dată.
  
  B. Uscarea: definiţie, descrierea mecanismului procesului (viteza de uscare, timp de uscare) schemele de principiu ale uscării convective şi prin contact, uscarea convectivă
  
  – uscătorul de cameră, bilanţ de materiale al procesului de uscare convectivă – aplicaţii.
8. 8. Reactoare chimice:
  
  definiţie, funcţiile reactoarele; reactorul tip autoclavă.
9. 9. Coroziunea în industria chimică:

definiţie, tipuri de coroziuni, factorii care influenţează coroziunea, enumerarea metodelor de eliminare a defectelor coroziunii.

Notă:la toate utilajele tip amintite se cere: recunoaşterea utilajului, enumerarea părţilor componente, descrierea funcţionării utilajului, avantaje şi dezavantaje ale folosirii utilajului respectiv, specificarea normelor de exploatare şi Întreţinere raţională (pornire, oprire, cauzele producerii incidentelor), particularităţi În funcţionare – ex. Pompa cu piston uniformizarea şi reglarea debitului.

SILVICULTURA

I. Statutul disciplinei

Disciplina Silvicultura are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Silvic din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Aplicarea măsurilor necesare pentru asigurarea continuităţii pădurilor.

■ Efectuarea operaţiilor specifice pentru producerea materialului săditor.
■ Identificarea etapelor în pregătirea materialului pentru plantat.
■ Alegerea şi aplicarea tehnologiei de împădurire în funcţie de condiţiile pedoclimatice din zonă.
■ Determinarea condiţiilor de regenerare a pădurii.
■ Stabilirea strategiei de regenerare a pădurii pe baza aplicării tratamentelor silvice specifice zonei.
■ Aplicarea normelor de protecţie a muncii la executarea lucrărilor din domeniul silvic.

m Efectuarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a pădurii pentru realizarea func ilor specifice.
■ Descrierea structurii arboretului şi a caracteristicilor sale.
■ Identificarea etapelor de dezvoltare ale arboretelor.
■ Corelarea intervenţiilor pentru realizarea funcţiilor specifice pădurii.
■ Elaborarea măsurilor pentru reglarea structurii şi a stării fitosanitare.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1. 1. Recoltarea, prelucrarea şi păstrarea fructelor şi seminţelor forestiere.
  
  Recoltarea seminţelor forestiere:
  - ■ epoca de recoltare: clasificarea speciilor forestiere în funcţie de raportul dintre maturare şi coacere.
  - ■ evaluarea recoltei de seminţe: clasificarea şi descrierea metodelor de evaluare a fructificaţiei.
  - ■ metode şi tehnici de recoltare: clasificarea şi descrierea metodelor şi a tehnicilor de recoltare a seminţelor forestiere.
  - ■ organizarea lucrărilor de recoltare: măsuri organizatorice care se iau la recoltarea
    
    seminţelor forestiere; unelte şi utilaje folosite; norme de protecţia muncii la recoltarea seminţelor forestiere.
    
    Păstrarea seminţelor forestiere:
  - ■ măsuri şi tehnici de păstrare a seminţelor forestiere,
  - ■ condiţii de păstrare a seminţelor forestiere în funcţie de umiditatea seminţelor zvântate în aer.
    
    SILVICULTURA
2. 2. Calitatea seminţelor forestiere:
  
  Indicii calitativi ai seminţelor: descrierea principalilor indici calitativi ai seminţelor forestiere Controlul calităţii seminţelor forestiere:
  - ■ constituirea probelor medii pentru laborator,
  - ■ clasificarea seminţelor forestiere pe categorii de calitate.
3. 3. Pregătirea pepinierei pentru cultură:
  
  Pregătirea terenului:
  - ■ lucrări premergătoare a pregătirii solului,
  - ■ lucrări de pregătire a terenului în pepinieră, Lucrările solului:
  - ■ scopul şi importanţa lucrărilor de pregătire a solului,
  - ■ descrierea lucrărilor de pregătire a solului. Administrarea îngrăşămintelor şi amendamentelor:
  - ■ necesitatea şi importanţa administrării îngrăşămintelor în pepiniere,
  - ■ clasificarea şi descrierea principalelor tipuri de îngrăşăminte utilizate în pepiniere. Sistemul de asolament:
  - ■ necesitatea şi importanţa aplicării amendamentelor în pepinieră.
4. 4. Înfiinţarea culturilor în pepinieră:
  
  Metode şi scheme de semănat: clasificarea şi descrierea principalelor metode şi scheme de semănat.
  
  Adâncimea şi epoca de semănat:
  - ■ criterii de care se ţine seama la alegerea adâncimii de semănat,
  - ■ alegerea epocii de semănat. Repicajul:
  - ■ definiţie,
  - ■ procedee de repicaj,
  - ■ tehnica de repicare.
    
    Tehnologii noi de producere a puieţilor:
  - ■ necesitatea producerii puieţilor cu rădăcini protejate,
  - ■ producerea puieţilor pe paturi nutritive,
  - ■ producerea puieţilor în solarii,
  - ■ producerea puieţilor în recipiente. Butăşire şi altoirea:
  - ■ caracteristicile înmulţirii vegetative,
  - ■ tehnica de execuţie a butăşirii,
  - ■ tehnica de execuţie a altoirii.
5. 5. Îngrijirea culturilor în pepinieră:
  
  Dăunătorii culturilor din pepiniere şi combaterea lor: necesitatea îngrijirii culturilor în pepiniere, Mulcirea şi umbrirea culturilor:
  - ■ necesitatea mulcirii culturilor,
  - ■ procedee de mulcire a culturilor,
  - ■ necesitatea umbririi culturilor,
  - ■ procedee de umbrire a culturilor.
    
    Combaterea mecanică a buruienilor şi afânarea solului:
  - ■ necesitatea şi modul de executare a spargerii crustei solului,
  - ■ prăşitul şi plivitul culturilor în pepiniere.
    
    Combaterea chimică a buruienilor: clasificarea principalelor tipuri de erbicide utilizate în pepiniere.
    
    Udarea culturilor:
  - ■ norma de udare,
  - ■ sisteme de udare a culturilor în pepiniere.
    
    Tăieri de formare a puieţilor: descrierea principalelor tipuri de tăieri de formare a coroanei puieţilor.
    
    SILVICULTURA
6. 6. Scosul puieţilor:
  
  sezonul şi vârsta scosului puieţilor, procedee de scoatere a puieţilor.
7. 7. Criterii de sortare a materialului recoltat:
  
  criterii de sortare a puieţilor, tehnica sortării puieţilor,
8. 8. Transportul şi depozitarea materialului săditor:
  
  modalităţi de păstrare a puieţilor. ambalarea şi transportul puieţilor:
  - ■ modalităţi de ambalare şi transport a puieţilor.
9. 9. Condiţiile staţionale ale suprafeţelor de împădurit:
  
  definirea şi clasificarea lucrărilor de împădurire: definirea lucrărilor de împădurire, reîmpădurire, refacere, substituire şi ameliorare.
  
  principii şi criterii economice şi silviculturale privind alegerea şi asocierea speciilor pentru împădurire:
  - ■ enumerarea şi descrierea principiilor şi criteriilor de alegere şi asociere a speciilor;
  - ■ definirea ţelului culturilor;
  - ■ descrierea culturilor pure şi amestecate.
    
    1O. Scheme ecologice:
    
    formule şi scheme de împădurire:
  - ■ definiţia formulei şi schemei de împădurire,
  - ■ clasificarea speciilor forestiere în funcţie de importanţă.

11. Semănătura directă şi plantarea puieţilor:

împădurirea prin semănături directe:
- ■ descrierea procedeelor de semănare,
- ■ adâncimea, epoca şi norma de semănat. împădurirea prin plantare:
- ■ procurarea materialului pentru plantat,
- ■ descrierea procedeelor de plantare,
- ■ adâncimea de plantare,
- ■ dispozitivul de plantare,
- ■ desimea şi epoca de plantare.
12. Întreţinerea culturilor instalate şi a regenerărilor:

întreţinerea solului:
- ■ necesitatea lucrărilor de îngrijire a culturilor. îndepărtarea vegetaţiei copleşitoare:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. rărirea semănăturilor:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. receptarea puieţilor:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării.
  
  fertilizarea şi mulcirea solului:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării.
13. Regimurile de cultură: consideraţii generale; tipuri:
- ■ regimul codrului.
- ■ regimul crângului.
14. Metodele de regenerare ale pădurii.

regenerarea naturală:
- ■ descrierea regenerării naturale din sămânţă şi lăstari
  
  SILVICULTURA
- ■ prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării din sămânţă şi lăstari regenerarea artificială:
- ■ descrierea regenerării artificiale,
- ■ prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării artificiale
15. Dinamica proceselor colective în instalarea seminţişurilor.

constituirea stării de masiv.
16. Tratamente în regim codru:

Tratamente cu regenerare sub masiv: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie;
- ■ tratamentul regenerărilor succesive: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare;
- ■ tratamentul regenerărilor în ochiuri (progresive): definiţie, scop, obiective, tehnică
  
  de execuţie, exploatare şi regenerare;
- ■ tratamentul regenerărilor în codru grădinărit: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare.
  
  Tratamente cu regenerare în teren descoperit: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie.
- ■ tratamentul tăierilor rase în codru: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare.
17. Tratamentul în regim crâng:

Tratamentul tăierilor rase în crâng: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, explorare şi regenerare.
18. Lucrări pregătitoare pentru instalarea seminţişurilor.
19. Conversiunea:

necesitatea şi tehnica de execuţie a lucrărilor.
20. Refacerea , substituirea şi ameliorarea arboretelor slab productive:

consideraţii generale

tehnica lucrărilor de refacere, ameliorare şi substituire:

refacerea, ameliorarea şi substituirea gârniţelor şi ceretelor:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. substituirea arboretelor derivate:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor.
  
  refacerea molidişurilor degradate:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. refacerea şi substituirea zăvoaielor.
21. Protecţia muncii la intervenţiile de îngrijire şi conducere în arborete.
22. Norme de protecţia muncii la aplicarea tratamentelor.
23. Limita, durata şi caracteristicile fazelor de dezvoltare ale arboretelor: seminţiş; desiş; nuieliş – prăjiniş; păriş; codrişor; codru mijlociu; codru bătrân:

etapele de dezvoltare: caracterizarea etapelor de dezvoltare ale arboretului; fazele de dezvoltare: descrierea fazelor de dezvoltare ale arboretului.
24. Lucrări de conducere şi îngrijire: degajări, depresaj; curăţiri; rărituri; operaţiuni de igienă: scopul lucrărilor;

lucrări de îngrijire şi conducere: degajări, depresaj, curăţiri, rărituri;

definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea degajărilor; definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea curăţirilor; definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea răriturilor; descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor de igienă.

TEHNOLOGIA MOBILEI

I. Statutul disciplinei

Disciplina Tehnologia mobilei are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2006 – 2007, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea prelucrarea lemnului din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Efectuarea calculului privind necesarul de materii prime şi materiale tehnologice pentru executarea produselor de mobilier.

m Stabilirea fazelor de lucru pentru un reper în funcţie de locul şi rolul acestuia în produsul finit.

W Aplicarea:

■ normelor (standardelor) la debitarea lemnului masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn;
■ tehnologiilor specifice de asamblare a ramelor şi bordurare a canturilor panourilor;
■ tehnologiei de şlefuire a lemnului masiv şi a panourilor;
■ procedeului de finisare corespunzător destinaţiei mobilierului.
■ operaţiilor de premontare şi montare a mobilierului într-o succesiune logică.

m Alegerea parametrilor regimului de lucru la prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv.

m Asigurarea rugozităţii suprafeţelor şlefuite impuse de tehnologia de finisare.m Conducerea procesului de furniruire a panourilor utilizate la fabricarea mobilei. m Conservarea calităţii mobilierului de la producător la beneficiar.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)
1. 1. Tehnologia modernă a debitării reperelor din lemn masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn:
  
  Operaţii de debitare:
  - ■ definiţia debitării;
  - ■ debitarea lemnului masiv – operaţii: retezare, secţionare, tivire, spintecare, însemnare, decupare;
  - ■ debitarea semifabricatelor superioare pe bază de lemn – procedee de debitare; Tipizarea semifabricatelor şi calculul supradimensiunilor
  - ■ pentru lemnului masiv: tipodimensiuni; adaosul de prelucrare la debfarea acestuia;
  - ■ pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: tipizarea pe baza dimensionării modulate; adaosul de prelucrare la debitarea panourilor în funcţie de structura panourilor (formule de calcul, valori);
    
    Indicatori economici la debitare (formule de calcul, exemple): indicele de utilizare; randamentul de folosire, randamentul la debitare; pierderile; consumul specific.
    
    Utilaje şi agregate folosite:
    
    TEHNOLOGIA MOBILEI
  - ■ pentru debitarea lemnului masiv: f. c. cu avans mecanic tip CTAm; ferăstrăul panglică – : părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru;
  - ■ pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: agregatul de debitat panouri – : părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
    
    Scule tăietoare:
  - ■ discuri tăietoare – definiţie, caracteristici tehnice, formula de calcul a vitezei de tăiere cu discuri tăietoare, clasificarea discurilor tăietoare, alegerea discului şi stabilirea regimului de tăiere.
  - ■ pânza panglică – definiţie, caracteristicile tehnice ale pânzelor pentru ferăstraie panglică în funcţie de materialul care se prelucrează, pregătirea pentru lucru a pânzelor panglică.
2. 2. Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a reperelor din lemn masiv:
  
  Tipuri de operaţii (scopul operaţiei, schema tehnologică):
  - ■ îndreptarea;
  - ■ rindeluirea şi profilarea pe 2 feţe;
  - ■ retezarea la lungime finală;
  - ■ cepuirea;
  - ■ burghierea şi scobirea;
  - ■ frezarea;
  - ■ strunjirea.
    
    Utilaje (scheme de lucru la maşina de îndreptat, MRG8; MNF; SL); Scule folosite;
    
    Defecte, cauze şi remedierea lor.
3. 3. Tehnologii moderne de asamblare prin încleiere:
  
  Asamblarea ramelor:
  - ■ dispozitive de asamblat acţionate pneumatic, cu încălzire în curenţi de înaltă frecvenţă- faze de lucru, părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
  - ■ valorificarea lemnului masiv de dimensiuni scurte şi subscurte – instalaţia de asamblare la lungime în CIF (operaţii de pregătire a elementelor din lemn masiv, schema de lucru, părţi componente, funcţionare).
    
    Bordurarea canturilor panourilor:
  - ■ soluţii de protejare a canturilor (reprezentări grafice);
  - ■ aplicarea bordurilor din lemn masiv; condiţii de calitate a lemnului masiv pentru borduri; dispozitive cu strângere pneumatică, presa de încleiat în CIF
    
    – schema de lucru, regim de lucru;
  - ■ aplicarea bordurilor din furnire: grosimi ale furnirelor pentru bordurare; supradimensiuni la lăţime pentru furnire.
    
    Furniruirea panourilor:
  - ■ Definiţie.
  - ■ Tipuri de furniruire (simplă, dublă).
  - ■ Furnire utilizate (grosimi, sortimente, specii).
  - ■ Operaţii de furniruire:
    - ■ Pregătirea suprafeţelor panoului (scopul operaţiei de calibrare şi zimţuire);
    - ■ Pregătirea furnirelor: criterii de selecţionare a furnirelor; retezarea la lungime; îndreptarea canturilor cu foarfecă ghilotină (mod de lucru); îmbinarea cu hârtie gumată (maşina de înnădit cu bandă gumată, schema tehnologică de aplicare a benzii, funcţionare);
      - • Aplicarea adezivului (adezivi utilizaţi, consum specific, funcţionarea şi reglarea maşinii de aplicat adeziv tip MAA;
      - • Formarea pachetului pentru presare (mod de lucru pentru furniruirea simplă şi dublă);
        
        TEHNOLOGIA MOBILEI
      - • Încleierea furnirelor (presarea): presa hidraulică tip pH-6 (regim de presare, funcţionare, reglare, ciclu de presare);
      - • Condiţionarea panourilor furniruite (scop, etape, mod de realizare). Defecte, cauze şi remedierea lor.
4. 4. Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a panourilor şi ramelor:
  
  Prelucrarea panourilor şi ramelor la maşini – unelte şi agregate:
  - ■ Operaţiile specifice la prelucrarea panourilor: tunderea furnirului, formatizare şi profilare, furniruire canturi, frezare, burghiere multiplă, frezare locaşuri pentru feronerie.
  - ■ Succesiunea operaţiilor la maşini simple: tunderea furnirului; formatizarea panourilor cu canturi paralele; burghiere.
  - ■ Maşini şi utilaje: maşina de frezat cu ax vertical, ferăstrăul circular dublu, maşina de burghiat multiplu – părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru, norme de protecţia muncii.
  - ■ Prelucrarea panourilor la agregate: agregatul de prelucrat panouri tip CPC-25; agregatul de furniruit şi aplicat canturi – succesiunea opera ilor de prelucrare (descriere), regimul de lucru, scule tăietoare, reglare, norme de protecţia muncii.
5. 5. Tehnologia modernă de şlefuire a suprafeţelor:
  
  Şlefuirea: definiţie; scop.
  
  Factorii care influenţează calitatea şlefuirii. Alegerea corectă a abrazivilor:
  - ■ criterii de alegere a abrazivilor;
  - ■ tipuri de materiale abrazive;
  - ■ simbolizarea abrazivilor.
    
    Şlefuirea lemnului masiv şi a panourilor:
  - ■ materiale abrazive utilizate;
  - ■ etape, mod de realizare.
    
    Şlefuirea suprafeţelor plane, curbe şi profilate;
    
    Utilaje şi instalaţii folosite – părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
  - ■ maşina de şlefuit cu bandă orizontală îngustă şi sabot de presare;
  - ■ maşina de şlefuit cu bara de presiune;
  - ■ maşina de şlefuit cu bandă cu contact de jos;
  - ■ maşina de şlefuit cu bandă lată cu contact de sus;
  - ■ linii de şlefuire a panourilor furniruite. Defecte, cauze, remedierea lor.
6. 6. Tehnologia modernă a finisării:
  
  Finisare: definiţie, scop, procedee. Pregătirea suprafeţelor pentru finisare:
  - ■ succesiunea operaţiilor,
  - ■ scopul operaţiilor,
  - ■ materiale tehnologice utilizate,
  - ■ mod de lucru.
    
    Aplicarea materialelor peliculogene:
  - ■ Aplicarea lacurilor prin pulverizare pneumatică hidraulică:
    - • aparatul de pulverizat lac (părţi componente, formarea jetului de lac);
    - • cabina de pulverizare;
    - • avantajele aplicării peliculelor încălzite;
    - • condiţii impuse pentru obţinerea peliculelor de calitate;
    - • succesiunea operaţiilor la aplicarea lacului nitro-mat prin pulverizare.
  - ■ Aplicarea lacurilor prin turnare:
    - • avantaje, procedee;
    - • maşina de turnat lac (schema de principiu, funcţionare, reglare);
    - • aplicarea prin turnare a lacului nitrocelulozic mat;
      
      TEHNOLOGIA MOBILEI
    - • aplicarea prin turnare a lacurilor poliesterice.
  - ■ Aplicarea lacurilor prin imersie:
    - • procedee;
    - • avantaje.
    Uscarea peliculelor de lacuri şi vopsele:
  - ■ Mod de realizare;
  - ■ Procedee de uscare (naturală şi artificială):
    - • instalaţii de uscare artificială (camera de uscare, tunelul de preîncălzire, tunelul de uscare; regim de uscare).
    Prelucrarea peliculelor – operaţii, materiale tehnologice, mod de realizare a operaţiilor, maşini folosite (maşina de şlefuit cu bandă orizontală), funcţionare, reglare, regim de lucru:
  - ■ Prelucrarea peliculelor nitrocelulozice.
  - ■ Prelucrarea peliculelor poliesterice.
    
    Finisarea suprafeţelor cu folii din PVC şi fibre celulozice:
  - ■ instala a pentru aplicarea automată a foliilor pe panouri (părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru).
    
    Defecte, cauze şi remedierea lor.
7. 7. Tehnologia modernă a asamblării şi montării mobilei:
  
  Sisteme de montare;
  
  Montarea accesoriilor:
  - ■ accesorii de asamblare, scule şi instalaţii;
  - ■ condiţii pentru fixarea accesoriilor în panourile de PAL. Montarea în subansamblu şi produs:
  - ■ operaţii de premontare;
  - ■ succesiunea operaţiilor de montare în subansamblu şi ansamblu la mobila corp;
  - ■ prese de asamblat corpuri cu acţionare pneumatică (părţi componente, mod de lucru).
    
    Scule, unelte, dispozitive de asamblare şi montare;
8. 8. Ambalarea, depozitarea şi transportul mobilei:
  
  Condiţii generale de ambalare şi depozitare, manipulare, transport. Sisteme şi tipuri de ambalaje:
  - ■ Ambalarea cu hârtie şi carton în stelaje şi lăzi.
  - ■ Ambalarea în folie termocontractibilă. Paletizarea şi containerizarea.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

LICEE DE ARTĂ, MUZICĂ, COREGRAFIE ŞI ARTA ACTORULUI ISTORIA MUZICII, ISTORIA BALETULUI, ISTORIA TEATRULUI

BACALAUREAT 2007

I. Statutul disciplinei

În cadrul examenului de bacalaureat 2005, istoria muzicii, teatrului şi baletului constltme probă la alegere din aria curriculară specifică profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale şi constituie probă scrisă.
II. Competenţe de evaluat

Istoria muzicii, teatrului şi baletului se înscrie în rândul disciplinelor de strictă specialitate, ce se adresează elevilor de la liceele de artă.

Competenţele de evaluat:

utilizarea noţiunilor istorice specifice menţionate în curriculum; corelarea unor noţiuni cu fapte istorice;

interpretarea unor evenimente istorice marcante şi prezentarea personalităţilor epocii respective care au condus la dezvoltarea artelor;

recunoaşterea, şi analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice;

compararea unor opinii diferite privind încadrarea stilistică a creatorilor reprezentativi; descrierea şi explicarea unor fapte şi fenomene istorice prin raportarea la curentul epocii respective ;

utilizarea corectă şi adecvată a limbajului specific;

operarea cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară;
1. 1. PROGRAMA PENTRU ISTORIA MUZICII
  1. A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE
    
    Conţinuturi:
    1. 1. Antichitatea greco-romană: semnificaţie privind evoluţia ideilor estetice în cadrul spiritualităţii europene.
    2. 2. Cultura muzicală medievală bizantină; importanţa acesteia privind specificul muzicii ortodoxe la români. Evoluţia gândirii muzicale a Evului Mediu în apusul Europei, de la „cantus planus” gregorian, până la momentul apariţiei polifoniei (Ars antiqua). Muzica laică a Evului Mediu creaţia muzical-poetică, trubaduri, trouveri, minnesengeri.
    3. 3. Renaşterea muzicală (caracteristici şi cronologia perioadei) debutul epocii moderne în spiritualitatea europeană; dezvoltarea profesionalismului; genuri muzicale caracteristici; madrigalul, motetul, missa. "Ars nova”, şcoala franco-flamandă (caracteristici, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei. Camerata florentină şi Monteverdi.
    4. 4. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-iea şi începutul secolului al XVIII-lea (creatori ai preclasicismului muzical A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc.).
      
      J.S.Bach – creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore, creaţia vocal instrumentală de operă barocă. (Purcelle, Hăendel).
    5. 5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical (D.Scarlatti, fii lui J.S.Bach, Şcoala de la Mannheim). Forma de „sonată” (semnificaţie) evoluţia simfoniei şi a cvartetului clasic (J.Haydn); muzica simfonică şi de operă (W.A.Mozart); simfonismul, sinteza clasică, premise romantice (L.van Beethoven).
    6. 6. Romantismul: încadrarea în epocă, trăsături generale, forme şi genuri predilecte, evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului, virtuozitatea instrumentală. Şcolile muzicale naţionale; compozitori reprezentativi (cu precădere Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner).
    7. 7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec.XX; impersionism, post romantism, expresionism, compozitori repreztentativi ( în special C.Debussy, R.Strauss, A. Schănberg şi noua şcoală vieneză). Avangarda muzicală contemporană; multitudinea orientărilor stilistice ale secolului nostru (de la neoclasicism la muzica concretă şi electronică; aleatorismul, constructivismul, sisteme muzicale de sinteză, compozitori reprezentativi I.Stravinski, B,Bartok, O.Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ş.a.).
  2. B. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI
    1. 1. G. Enescu – creator şi interpret; naţional şi universal în opera compozitorului
    2. 2. Creatori români în perioada interbelică (M. Jora, P. Constantinescu ş.a.)
    3. 3. Direcţii şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec.XX (A. Stroe, Şt. Niculescu, I. Olah, A. Vieru, W. Berger ş.a.)
    4. 4. Genuri muzicale predilecte (coral, cameral, simfonic, operă) în muzica secolului XX şi compozitori reprezentativi.

NOTĂ:

Pentru anul şcolar 2004-2005, structura de subiecte pentru disciplina Istoria muzicii şi Istoria teatrului va conţine obligatoriu şi minimum un item reprezentând fragmente muzicale/literare de referinţă din lucrările compozitorilor/dramaturgilor indicaţi în programa de bacalaureat, pentru a fi recunoscute în sistem grilă.

Conţinuturi:

2. PROGRAMA PENTRU ISTORIA BALETULUI
1. 1. Dansul în Grecia Antică:
  
  dansul alături de muzică şi poezie felurile dansului antic grecesc
2. 2. Naşterea şi fundamentarea baletului
  
  – Ballet comique de la reine. Epoca lui Ludovic al XIV-lea. Academia de dans; Lully, Moliere – comedia balet.
3. 3. J. G. Noverre – reformator şi teoretician al baletului „Scrisori despre dans şi balete”.
4. 4. Baletul în epoca romantică
  
  climatul romantic; F.Taglioni, "La Silphide". Caracterele artei noi. F.Elsser, C.Grisi şi "Gissele". Rolul celor trei dansatoare în evoluţia baletului.
  
  J.Perrot, J.Mazilier, A. S.Saint-Leon, C.Blasis. Caracterele baletului în perioada romantică până la sfârşitul sec.XIX în Franţa, Italia, Danemarca.
  
  A.Bournonville. Baletul în Rusia. Înfiinţarea şcolilor imperiale şi regale de dans. Coregrafi.
  
  P.LCeaikovsk:i şi noua orientare în muzica de balet: "Frumoasa din pădurea adormită", "Lacul lebedelor", "Spărgătorul de nuci".
  
  Marius Petipa, personalitate artistică şi creatoare.
5. 5. Precursorii modernismului şi contribuţia lor la dezvoltarea baletului Loi”e Fuller, Isadora Duncan, E.Dalcroze
6. 6. S. Diaghilev şi „Baletele ruse”. Coregrafi, compozitori, interpreţi, baletele.
7. 7. Perioada experimentală în baletul contemporan.
  
  suprarealismul în balet. I.Stravinski, Serge Lifar şi neoclasicismul.
8. 8. Expresionismul german.
  
  premisele apariţiei curentului artistic
  
  reprezentanţii expresionismului şi discipolii acestora
9. 9. Baletul post-modem. Baletul contemporan.
  
  tehnică, expresie în baletul american, olandez., Coregrafi şi interpreţi.
10. 10. Baletul în România:
  
  evoluţie, coregrafi, compozitori, interpreţi Floria Capsali-fondator de şcoală naţională balete româneşti
3. PROGRAMA PENTRU ISTORIA TEATRULUI

3. A. ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL

Continuturi:

1. Antichitatea greaca: – tragedia, la alegere o opera: – Eschil – „Orestia”
- – „Prometeu inlantuit”
- – Sofocle -„Oedip Rege”
- – „Antigona”
- – Euripide – „Medeea”
- – comedia – Aristofan – „Broastele”
2. Teatrul latin – Plaut – „Ulcica” si „Soldatul fanfaron” – la alegere
3. Teatrul medieval – Misterele
4. Comedia dell’Arte, Renasterea
5. Lope de Vega – „Fantana turmelor” si „Cainele gradinarului” – la alegere
6. William Shakespeare – drama istorica – „Richard al Iii-lea” Hamlet
- – comedia fantastică „Visul unei nopţi de vară”

?.Clasicismul francez – Corneille -"Ciclul"

– Racine – „Fedra”
– Moliere – „Avarul” si „Don Juan” – la alegere

8. Teatrul secolului al XVIII-lea – Marivaux – o piesa

– Beaumarchai – o piesa
9. C. Goldoni – „Hangita” si „Sluga la doi stapani” – la alegere 10.Teatrul romantic – V.Hugo – „Hemani”

1 I.Comedia sociala rusa la inceputul secolului al XIX-lea – N. Gogol "Revizorul"

12. Teatrul realist – A. P. Cehov „Pescarusul”
- – B.Show – „Pygmalion”
- – H.lbsen – „Nora”
13. Strindberg – „Dansul Mortii” si „Domnisoara Julia” , la alegere
14. Teatrul contemporan
1. a) teatrul poetic – J.Giradoux – „Electra”
2. b) teatrul absurdului – Eugen Ionescu -„Cantareata cheala”
3. c) teatrul american – E. O’Neill – „Din jale se intrupeaza Electra”

3. B. ISTORIA TEATRUL Ul ROMANESC

Continuturi:

l.Inceputurile dramaturgiei romanesti – secolul al XIX-lea

– Vasile Alecsandri – "Chirita in provintie" 2.B.P.Hasdeu – "Razvan si Vidra" 3.Al.Davila – "Vlaicu-Voda" 4.I.L.Caragiale – "O scrisoare pierduta" 5.B.St. Delavrancea – "Apus de soare" 6.T.Musatescu – "Titanic vals"

7.C.Petrescu – "Jocul ielelor" si "Act venetian", la alegere 8.L.Blaga – "Mesterul Manole"

9. M.Sebastian – „Steaua fara nume”
10. M.Sorescu – „Raceala”
11. T.Mazilu- „Prostii sub clar de luna”

Bibliografie

Istoria teatrului universal – Ovidiu Drâmba

Istoria culturii şi civilizaţiei – Ovidiu Drâmba

Istoria teatrului universal – Ion Zamfirescu, vol. I-III, Ed. Pentru Literatura Universala

Istoria teatrului universal – Vido Pandolfi, vol. I-IV, Ed. Meridiane

Termeni-cheie ai analizei teatrului – Arme Ubersfeld, Ed. Institutului European, 1999

Panorama dramaturgiei universale – Ion Zamfirescu, Ed. Aius, Craiova, 1999

Istoria teatrului românesc – Mihai Vasiliu

Istoria literaturii universale – Ion Zamfirescu, Margareta Dolinescu, vol. I, EDP

Istoria teatrului în România, vol. I-III, Ed. Academiei, 1965, Bucureşti

Teatrul românesc – Ioan Masoff, Ed. Pentru Literatură

Istoria literaturii dramatice româneşti şi a artei spectacolului – Virgil Brădăţeanu, EDP, 1979, Bucureşti

*** Alte cursuri, prelegeri, studii de specialitate

MUZICĂ, COREGRAFIE, ARTA ACTORULUI – PROBE PRACTICE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de bacalaureat 2005, proba practică pentru muzică, coregrafie şi arta actorului, constituie probă la alegere din aria curriculară specifică profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

redarea corectă a textului/partiturii, cu elementele tehnice, stilistice şi interpretative ale repertoriului;

elaborarea fundamentului teoretic al repertoriului specific;

realizarea calităţii artistice în interpretarea repertoriului specific profilului studiat; valorificarea potenţialului personal şi creativ în actul interpretativ;

comunicarea artistică în perspectiva relaţiei interpret-public.
1. 1. MUZICĂ- proba practică
  1. I. Secţia instrumentală (pian şi instrumente orchestrale simfonice
    
    instrumente populare)
    1. A) un studiu – din programa de liceu;
    2. B) două lucrări la alegere, diferite ca stil, caracter, formă – din programa de liceu – diferenţiate pentru pian şi instrumentele orchestrale simfonice şi instrumente populare;
    3. C) citire la prima vedere – minimum 12 măsuri, de dificultate medie. Proba C) se va desfăşura astfel:
      
      În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare instrument, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
      
      Pentru evaluarea probei practice (proba de recital, respectiv A şi B), se va ţine cont de următoarele criterii:
      
      fidelitatea respectării textului realizare tehnică
      
      realizare stilistică
      
      expresivitate, creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei.
      
      Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului
      
      realizare tehnică realizare stilistică
      
      Pentru fiecare candidat, timpul maxim acordat este de maximum 30 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.
      
      Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.
      
      NOTĂ:
      
      Pentru absolvenţii care au avut ca disciplină principală de specialitate muzică de jazz-muzică uşoară (instrumentală sau vocală), proba practică va avea următorul conţinut:
      1. A. un studiu (din programa de liceu);
      2. B. o lucrare la alegere din repertoriul specific şi o improvizaţie de maxim 3 minute pe o temă dată de comisie (pentru instrumente) sau o lucrare la indicaţia comisiei dintr-un repertoriu alcătuit din 5 lucrări pregătite de candidat (pentru muzică de jazz – muzică uşoară);
      3. C. citire la prima vedere la fel ca la punctul C.I de la secţia Instrumentală, respectiv solfegiu la prima vedere, la fel ca la punctul B.IV de la secţia Canto popular.
      Pentru evaluarea probei A. (proba de recital) şi a probei B, se va ţine cont de criteriile de la punctul I – secţia Instrumentală.
      
      Metodologia de desfăşurare precum şi evaluarea probei C va fi aceeaşi ca la pct. I de la secţia Instrumentală, respectiv pct. B.IV de la secţia Canto popular.
      
      Aprecierea se va face conform baremului probei.
      
      Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.
  2. II. Secţia teoretică
    1. A) Auz muzical
      - – 1 interval simplu consonant şi disonant;
      - – 1 interval compus (până la cvintadecima inclusiv);
      - – 1 trison în poziţie strânsă;
      - – 1 trison în poziţie largă;
        
        Pentru evaluarea probei A., recunoaşterea corectă a intervalelor se poate realiza din trei încercări. Fiecare interval recunoscut, va fi apreciat conform baremului probei.
    2. B) Solfegiu la prima vedere, de 12 măsuri de 2, 3 sau 4 timpi, în cheile sol şi fa, în tonalităţi cu maximum 3 alteraţii constitutive, cu salturi de maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii şi modulaţii pasagere la tonalităţi apropiate – o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonimă.
      
      Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.
      
      Pentru evaluarea probei B., se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă
      
      execuţia corectă din punct de vedere ritmic analiză corectă din punct de vedere teoretic
      
      Aprecierea se va face conform baremului probei
    3. C) Dicteu:
      1. 1) dictat melodic de 12 măsuri, de complexitate şi conţinut similare celor de la proba de solfegiu;
      2. 2) dictat armonic la 4 voci de 8 măsuri, în tonalităţi majore, cu maximum 2 alteraţii constitutive, cu acorduri placate, cu valori de pătrimi, doimi şi note întregi.
      Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii: notarea corectă a înălţimilor
      
      notarea corectă a duratelor
      
      Aprecierea se va face conform baremului probei
      
      Pentru candidaţii Secţiei Teoretice, timpul maxim alocat fiecărui candidat, este după cum urmează:
      
      proba A) 5 minute proba B) 1O minute proba C) 2 ore
      
      Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.
  3. III. Secţia canto clasic
    1. A) trei lucrări cuprinzând o arie antică, un lied şi o piesă românească în tonalitatea şi limba originală;
    2. B) solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitate cu 1 până la 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţinând intervale simple, într-una din măsurile de 2, 3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).
    3. C) Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.
      
      Pentru evaluarea probei practice (proba de recital, respectiv A.), se va ţine cont de următoarele criterii:
      
      fidelitatea respectării textului realizare tehnică
      
      realizare stilistică
      
      expresivitate, creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei Proba B. se va desfăşura astfel:
      
      În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
      
      Pentru secţia canto clasic, comisia va fi alcătuită dintr-un profesor de specialitate canto şi un profesor de teorie-solfegiu-dicteu.
      
      Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă;
      
      execuţia corectă din punct de vedere ritmic; analiză corectă din punct de vedere teoretic;
      
      Aprecierea se va face conform baremului probei.
      
      Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.
  4. IV. Secţia canto popular
    1. A) trei lucrări cuprinzând o doină sau baladă şi 2 melodii populare in ritmuri diferite din zona de provenienţă a candidatului.
    2. B) solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitate cu 1 până la 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţinând intervale simple, într-una din măsurile de 2, 3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).
    3. C) Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.
  Pentru evaluarea probei practice (proba de recital, respectiv A.), se va ţine cont de următoarele criterii:
  
  fidelitatea respectării textului; realizare tehnică;
  
  realizare stilistică;
  
  expresivitate, creativitate (nota personală).
  
  Aprecierea se va face conform baremului probei. Proba B) se va desfăşura astfel:
  
  În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
  
  Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă;
  
  execuţia corectă din punct de vedere ritmic; analiză corectă din punct de vedere teoretic;
  
  Aprecierea se va face conform baremului probei.
  
  Pentru candidaţii secţiei Canto (clasic şi popular), timpul maxim alocat fiecărui candidat, este după cum urmează:
  
  proba A) – 20 de minute proba B) şi C) – 15 minute
  
  Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.
2. 2. COREGRAFIE – proba practică Pentru candidaţii grupei (a)
  
  A)Repertoriu – fragmente coregrafice din repertoriul coregrafilor W. Forsyte, J. Kilian, Mat Ek. Elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic forma, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.
  
  Pentru candidaţii grupei (b)
  
  A) Repertoriu – variaţii clasice. Din repertoriul de trei variaţii clasice impuse, elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic forma, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.
  
  Variaţiile impuse sunt:
  
  Fete: P. I. Ceaikovsky: „Frumoasa din pădurea adormită” – actul I
  
  L. Minkus: "Don Quijote" – actul III
  
  A. Adam: "Gissele" – actul I (varianta Gisselei )
  
  L. Minkus: "Don Quijote"- actul III
  
  R. Drigo: "Corsarul " – actul II
  
  P. I. Ceaikovsky" Lacul lebedelor" – actul III
  
  Pentru evaluare probei practice pentru coregrafie, atât pentru candidatii grupei (a) cât ş1 pentru candidaţii grupei (b), se va ţine cont de următoarele criterii:
  
  tehnic – gradul de dificultate al execuţiei
  
  artistic – fidelitate stilistică, expresivitate, muzicalitate analiză corectă din punct de vedere teoretic
  
  Pentru candidaţii secţiei Coregrafie (grupa a şi b), timpul maxim alocat fiecărui candidat este de 15 de minute.
  
  Aprecierea se va face conform baremului probei.
  
  Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la proba A.
  
  Notele acordate la probele A, B, C pentru muzică, respectiv A, pentru coregrafie, precum şi nota finală a probei practice sunt consemnate în borderouri cu rubricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente vor fi pregătite de către comisia de examen, înainte de începerea probei practice.
  
  NOTĂ:
  
  Probele practice pentru muzică, coregrafie şi teatru nu se susţin cu public.
  
  La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la dicteu melodic şi
  
  annonic.
  
  Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.
3. 3. ARTA ACTORUL Ul – probă practică

A. Lectura la prima vedere a unui text (lectura albă, lectura logică, nuanţare în funcţie de diferite stări psihice indicate de comisie).
B. Improvizaţie liberă cu 1-3 obiecte şi o stare sufletească. Obiectele vor fi alese prin din numărul de obiecte fixate de comisie.
C. Recital din texte cuprinse în repertoriul personal (maximum 5 texte, diferite ca gen literar).

Probele A. şi B. se vor desfăşura astfel:

În ziua probei, comisia elaborează, fixează şi pregăteşte textele la prima vedere, numărul de obiecte precum şi starea sufletească care le vor însoţi. Subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.

Proba C se va desfăşura astfel:

Din repertoriul personal, elevul va prezenta un text indicat de comisie, după care va analiza teoretic textul prezentat (gen literar, integrarea acestuia în spectacol-după caz, personaje).

Pentru evaluarea probelor practice, respectiv A, B, C, se va ţine cont de următoarele criterii: prezenţa scenică (încadrarea în perspectivă într-un anumit gen de erou, unitatea psiho fizică în acţiune)

expresivitatea vorbirii (dicţie, respiraţie, calitatea vocii, capacitatea de nuanţare logică şi afectivă)

aptitudini scenice (capacitatea de improvizare a acţiunilor scenice, imaginaţie repertoriu, notă personală).

Pentru fiecare candidat, timpul maxim acordat este de 15 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.

Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.

Notele acordate la probele A, B, şi C, precum şi nota finală a probei practice sunt consemnate în borderouri cu rubricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente vor fi pregătite de către comisia de examen, înaintea începerii probei practice.

NOTĂ:

Probele practice pentru muzică, teatru şi coregrafie nu se susţin cu public.

La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la dicteu melodic şi

armonic.

Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.

Notă: Pregătirea candidaţilor şi elaborarea subiectelor pentru examenul de bacalaureat 2007 se vor realiza în conformitate cu prevederile prezentei programe de bacalaureat şi a programelor şcolare în vigoare. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi în predare-învăţare, conţinutul acestuia fiind valorificat în funcţie de specificările din prezenta programă de bacalaureat şi din programa şcolară corespunzătoare filierei / profilului / specializării.

MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NATIONAL'

'

DE EVALUARE ŞI EXAMINARE BACALAUREAT 2007

STUDIUL FORMELOR ŞI DESEN

ARTE PLASTICE ŞI DECORATIVE
1. 1. Organizarea unei suprafeţe folosind contraste valorice.
  
  Contraste cantitative şi calitative. Echilibrarea petelor. Aplicaţii (studiul figurii umane, mulaj gips).
2. 2. Valoraţia, mijloc de expresie a volumului. Relaţia plan-valoare; despre pasaj. Importanţa pasajului în scurgerea volumului. Trepte în înălţime spre alb şi profunzime spre negru. Se vor urmări probleme de paginaţie, raportul dintre obiectul studiat şi suprafaţa înconjurătoare. Portret compoziţional cu mâini.
3. 3. Raportul dintre obiectul studiat şi ambient. Rezolvarea compunerii spaţiului plastic. Portret compoziţional cu mâini.
4. 4. Construcţia pe baza observaţiei formelor morfologice ale corpului omenesc.
  
  Construcţia va avea în vedere arhitectura detaliului anatomic. Cap de expresie
5. 5. Articulări de forme anatomice. Articulare. Cap-gât-torace. Cap de expresie
6. 6. Expresia figurii umane. Nuanţării expresive a liniei şi valorilor. Cap de expresie
7. 7. Construcţia figurii umane folosind linia modulată şi expresia volumului. Se vor urmări cu insistenţă experimentarea potenţelor expresive ale liniei.
8. 8. Linia şi pata, mijloc de expresie plastică în studiul figurii umane. Se va realiza un studiu după model viu, figură întreagă, îmbrăcată, aşezat într-o ambiaţă compusă de profesor.
9. 9. Linia şi valoarea, mijloace plastice în studiul construcţiei corpului uman. Studiu organizat pe contraste, urmărindu-se descifrarea formelor mari anatomice, realizarea articulării acestor forme şi sugerarea expresivă a formelor prin linie şi pată.
10. 10. Linia de construcţie, linia expresivă şi valoarea, mijloace de realizare a studiului corpului uman.

STUDIUL DESENULUI PENTRU CLASELE DE ARHITECTURA ARTE AMBIENTALE SI DESIGN

1. Valoarea, mijloc de sugerare a volumului

Pe pretextul unei naturi statice complexe se va realiza o lucrare în care elevii vor sugera volumele obiectelor din natură, urmărind, totodată, caracterul de echilibru static al lucrării.
2. Construcţia şi valoraţia mijloace de studiu. Aplicaţie având ca pretext mulaje de gips. Se va evidenţia ritmul proporţiilor care stabilesc caracterul formelor studiate şi expresivitatea liniei şi valorilor.
3. Compunerea simetrică faţă de o axă. Aplicaţie la un grup limitat de forme geometrice(5-7) regulate. Acorduri şi contraste valorice.
4. Crearea unei compoziţii cu o semnificaţie dată. Studiu după natură, aplicat la un grup de obiecte diferite ca structură, textură, utilitate şi formă.
5. Construcţia umbrei proprii şi a umbrei purtate. Studiu aplicat unui ansamblu de forme geometrice dat. Se va solicita valorarea indicându-se două surse de lumină şi precizându-se direcţia lor.
6. Compunerea unui spaţiu bidimensional dat utilizând contrastele de formă şi valorice. Secţionarea unui obiect solid dat şi utilizarea formei rezultate ca modul decorativ.
7. Alcătuirea unui obiect compozit din elemente disparate. Se vor utiliza 5 din următoarele corpuri geometrice: tetraedru, cub, prismă, piramidă, con, cilindru şi sferă.
8. Compoziţie cu volume. Poliedre regulate şi secţiuni ale acestora.

SEMINARII TEOLOGICE – CLASE DE PATRIMONIU

1. Construcţia figurii umane prin linie şi valoare aplicată la portret în canon bizantin.
2. Linia şi pata, mijloc de expresie plastică în studiul figurii umane. Se va realiza un studiu după model viu, realizat în viziune bizantină, îmbrăcată, aşezat într-o ambiaţă compusă.
3. Studiul structurilor. Aplicarea cunoştinţelor căpătate la studiul elementelor plastice, nuanţarea valorilor. Se vor urmări ritmurile formelor folosite în vestimentaţia bizantină.
4. Linia şi valoarea, mijloace plastice în studiul construcţiei corpului uman. Studiu organizat pe contraste, urmărindu-se descifrarea formelor mari anatomice. Realizarea articulării detaliilor şi sugerarea expresivă a volumelor prin pată valorică. Tratare în viziune bizantină
5. Construcţia şi valoarea (după cap model viu). Se va insista asupra nuanţării treptelor valorice, impusă de canonul bizantin.
6. Linia de construcţie, linia expresivă şi valoarea, mijloace de realizare plastică a figurii umane. Portret compoziţional cu mâini.

ISTORIA ARTEI ŞI ARHITECTURll

1. Civilizaţia Greciei Antice. Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei artistice, domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, ceramică, epoci artistice, personalităţi şi opere reprezentative
2. Civilizaţia Romei Antice. Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei artistice; premise şi influenţe din arta etruscă; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură şi mozaic; arta romană provincială.
3. Renaşterea în Italia Dezvoltarea artelor plastice în Quattracento – domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalităţi şi opere reprezentative); sculptură (genuri, personalităţi şi opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a şcolii florentine şi veneţiene, personalităţi aparţinând diverselor şcoli artistice şi opere literare reprezentative
4. Renaşterea în Italia Dezvoltatrea artelor plastice în Cinquencento – Caracteristici ale Renaşterii de apogeu; domenii de manifestare: arhitectură (personalităţi şi opere reprezentative); sculptură (personalităţi şi opere reprezentative); pictură (personalităţi şi opere reprezentative) prefigurarea tendinţelor artistice ulterioare.
5. Renaşterea în Ţările de Jos. Condiţii geo-istorice; caracteristici fundamentale ale picturii; personalităţi şi opere reprezentative.
6. Arta bizantina. Caracteristici generale(arhitectura, sculptura, pictura, arte decorative). Particularitatile artistice in spatiului cultural romanesc.
7. Secolul al XVII-iea în arta europeană
1. a. Barocul. Caracteristici generale (arhitectură, sculptura, pictură, arte decorative). Barocul in spatiul cultural romanesc.
8. Secolul al XVIII-iea în arta europeană. Clasicism si Romantism (arhitectura, sculptura, pictura).
9. Secolul al XIX-iea în arta europeană Impresionismul – Premise artistice (Realismul, peisajul englez); caracteristici fundamentale ale impresionismului, reprezentanţi şi opere.
10. Pictura postimpresionista – definire. Caracteristici generale, art1sh şi opere reprezentative. Directii artistice deschise de pictura postimpresionista(cubism, futurism, simbolism, fovism, suprarealism, expres10msm, stilurile 1900, rationalism, constructivism, arta abstracta.)
11. Arta europeană în secolul XX Principalele curente europene în pictura de avangardă: cubism, futurism, fovism, suprarealism, expresionism, arta abstracta.
12. Arta românească în secolele XIX şi XX Personalităţi marcante care au contribuit la evoluţia artei româneşti, influenţe artistice europene: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, St. Dumitrescu, Dimitrie Ghiaţă, Camil Ressu, Francisc Sirato, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Dimitrie Paciurea, Constantin Brâncuşi, Ion Jalea, Romul Ladea, Cornel Medrea, Gheorghe Anghel.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007 EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

MĂIESTRIE SPORTIVĂ LICEE CU PROGRAM SPORTIV

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul Examenului de Bacalaureat 2007, disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport are statut de disciplină obligatorie pentru elevii din învăţământul sportiv.

Proba de MĂIESTRIE SPORTIVĂ este probă practică.

Pentru proba E, elevii din învăţământul sportiv optează pentru una dintre cele două probe: proba scrisă (Pregătire teoretică sportivă) sau proba practică (Măiestrie sportivă).
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
- • Nivelul de măiestrie sportivă dobândit de elevi la disciplina/ proba sportivă studiată.
III. CONŢINUTURI

Nivelul global de performanţă:
- • Pregătirea fizică generală;
- • Pregătirea fizică specifică disciplinei / probei sportive;
- • Pregătirea tehnico-tactică specifică disciplinei / probei sportive;
- • Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor regulamentului specific disciplinei / probei sportive;
IV. STRUCTURA PROBEI DE EXAMEN

La toate disciplinele / probele sportive, elevii sunt evaluaţi pe baza unui test de măiestrie sportivă care poate cuprinde una sau mai multe probe evaluatorii.

Notă: Disciplinele sportive, probele sportive, probele evaluatorii şi baremele la măiestrie sportivă sunt cuprinse în ANEXA acestei programe.

ANEXA

ATLETISM

309

O probă, la alegere, din prezentul tabel:

Nr. crt.	Proba	Valoarea notelor acordate
		Nota 1		Nota 2		Nota 3		Nota 4		Nota 5		Nota 6		Nota 7		Nota 8		Nota9		Nota 10
		F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B
1.	100 m (sec)	14.6	12.6	14,4	12.5	14.2	12.4	14.0	12.3	13.8	12.2	13.6	12.1	13.4	12.0	13.2	11.9	13.0	11.7	12.8	11.5
2.	200 m (sec)	28.3	25.2	28.1	25.1	27.9	25.0	27.7	24.9	27.5	24.8	27.3	24.6	27.1	24.4	26.9	24.2	26.7	24.0	26.5	23.8
3.	400 m (sec)	64.5	58.0	64.0	57,5	63.5	57.0	63.0	56,5	62.5	56.0	62.0	55.5	61.5	55.0	61.0	54.5	60.5	54.0	60.0	53.5
4.	800 m (min)	2.30	2.15	2.28	2.10	2.26	2.08	2.24	2.06	2.22	2.04	2.20	2.02	2.18	2.00	2.17	1.59	2.16	1.58	2.15	1.57
5.	1500 m (min)	5.00	4.30	4.58	4.28	4.56	4.26	4.54	4.24	4.52	4.22	4.50	4.20	4.48	4.18	4.47	4.17	4.46	4.16	4.45	4.15
6.	11O mg băieţi, 100 mg fete (sec)	18.6	18.1	18.4	18.0	18.2	17.9	18.0	17.8	17.8	17.7	17.6	17.6	17.4	17.5	17.2	17.4	17.0	17.3	16.8	17.2
7.	înăltime (m)	1.33	1.50	1.36	1.55	1.39	1.60	1.42	1.65	1.45	1.70	1.48	1.73	1.51	1.76	1.54	1.79	1.57	1.82	1.60	1.85
8.	lungime (m)	4.60	5.60	4.70	5.70	4.80	5.60	4.9	5.90	5.00	6.00	5.10	6.10	5.20	6.20	5.30	6.30	5.40	6.40	5.50	6.50
9.	triplu salt (m)	10.50	12.60	10.60	12.70	10.70	12.80	10.80	12.90	10.90	13.00	11.50	13.1O	11.60	13.20	11.70	13.30	11.80	13.40	11.90	13.50
10.	greutate 7.257 kg B, 4 kg F	8.50	9.50	9.00	10.00	9.50	10.50	10.00	11.00	10.50	11.50	11.00	12.00	11.50	12.50	12.00	13.00	12.50	13.50	13.00	14.00
11.	disc (m)	30.50	29.50	31.00	30.00	31.50	30.50	32.00	31.00	32.50	31.50	33.00	32.00	33.50	32.50	34.00	33.00	34.50	33.50	35.00	34.00
12.	prăjină (m)	1.95	3.15	2.00	3.20	2.05	3.25	2.10	3.30	2.15	3.15	2.20	3.20	2.25	3.25	2.30	3.30	2.35	3.35	2.40	3.40
13.	sulită (m)	25	35	26	36	27	37	28	38	29	39	30	40	31	41	32	42	33	43	34	44
14.	ciocan (m)	26	27	27	28	28	29	29	30	30	31	31	32	32	33	33	34	34	35	35	36
15.	5000 m (min)	–	16.45	–	16.40	–	16.35	–	16.30	–	16.25	–	16.20	–	16.15	–	16.10	–	16.05	–	16.00
16.	400 m garduri (sec)	80.0	64.5	79.0	64.0	78.0	63.5	77.0	63.0	76.0	62.5	75.0	62.0	74.0	61.5	73.0	61.0	72.0	60.5	71.0	60.0
17.	3000 m obst (min)	11.45	11.1O	11.40	11.05	11.35	11.00	11.30	10.55	11.25	10.50	11.20	10.45	11.15	10.40	11.1O	10.35	11.05	10.30	11.0	10.25

310

BASCHET

A. 1. Două aruncări la coş de la linia de aruncări libere.
1. 2. Două aruncări la coş din dribling, prin două procedee de finalizare diferite: de sus, oferită.
2. 3. Trei aruncări la coş din săritură, din afara trapezului, din trei poziţii diferite, la alegere.
3. 4. Trei aruncări la coş, specifice postului, astfel:
  1. a. pentru conducători de joc – de la 6,25 m, din trei poziţii diferite, la alegere.
  2. b. pentru extreme – de la semidistanţă, din trei poziţii diferite, la alegere.
  3. c. pentru pivoţi – din zona trapezului, din trei poziţii diferite: cârlig şi/sau semicârlig. Pentru fiecare aruncare, cu coş înscris, dintre cele 1O execuţii, se acordă 1 punct. Pentru fiecare aruncare ratată, dintre cele 1O execuţii, se acordă 0,5 puncte.
B. Joc bilateral în condiţii regulamentare, cu durată stabilită de comisie.

Se evaluează nivelul de pregătire tehnică individuală, potrivit cu specializarea pe post.

BADMINTON

A. Structură tehnico-tactică:
- – jucătorul A serveşte din stânga pe diagonală;
- – jucătorul B returnează clear pe diagonală în eros;
- – jucătorul A drop (stop) în lung de linie (longlein);
- – jucătorul B returnează lob (ridicare) în acelaşi loc;
- – jucătorul A drop (stop) pe diagonală (în eros);
- – jucătorul B returnează lob (ridicare);
- – jucătorul A clear pe diagonală (în eros).
  
  Se repetă cu schimbarea sarcinilor celor doi jucători.
B. Joc bilateral 1×1 sau 2×2 în condiţii regulamentare, apreciindu-se eficienţa acţiunilor întreprinse.

TEMATICA PROBEI:

Parcurgerea de două (2) ori a unei distanţe de 1.000 m, fără timp, cu următoarele tematici:

– 1.000 m în cadenţă 24 – 26 pentru 1x

26 – 28 pentru 2-
– 1.OOO m în cadenţă 32 – 34 pentru 1x

34 – 36 pentru 2- Tematica este valabilă pentru toate categoriile de sportivi. Se poate participa într-o singură probă 1x sau 2-.

În ambele cazuri, este obligatorie parcurgerea de două ori a distanţei de 1.000 m în cadenţele indicate. Se vor urmări 3 elemente:

– corectitudinea mişcării, din punct de vedere al execuţiei tehnice;
– menţinerea cadenţei, pe întreaga distanţă care trebuie parcursă;
– menţinerea ritmului, pe întreaga distanţă care trebuie parcursă.

312

FOTBAL

1. COMPLEX

Lovitură de la colţul terenului, cu piciorul drept spre punctul de 11 m (cerc cu raza de 4 m), aleargă până la colţul suprafeţei de pedeapsă (16 m), pe a cărei latură mare se găsesc 4 mingii aşezate din 2 în 2 m.

Din uşoară alergare, patru şuturi la poartă cu piciorul stâng. Aleargă spre cealaltă parte a terenului, de unde execută o lovitură de la colţ cu piciorul stâng spre punctul de 11 m (cerc cu raza de 4 m). Aleargă din nou spre colţul apropiat al suprafeţei de pedeapsă, pe a cărei latură mare se găsesc 4 mingi. Şutează la poartă de patru ori cu piciorul drept.

Complex executat în maxim un minut. – – – – – – – –

Nota

Rezultat

Notă: – şuturile (cele 8) trebuie executate pe spaţiul po ii, iar mingea să cadă pe sol, dincolo de linia de poartă, obţinându-se 8 puncte.

– centrările trebuie să cadă în cercul de la 11 m, obţinându-se 2 puncte.
2. JOC BILATERAL în condiţii regulamentare, evaluându-se comportamentul tehnico-tactic specific postului.

GIMNASTICĂ ARTISTICĂ SPORTIVĂ – BĂIETI

'

Exerciţiu liber ales minimum categoria a li-a de clasificare la:
1. 1. sol;
2. 2. aparat la care se lucrează în sprijin (cal sau Paralele);
3. 3. aparat la care se lucrează din atârnat (inele sau bară fixă).

Notarea fiecărui exerciţiu se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică.

GIMNASTICĂ ARTISTICĂ SPORTIVĂ- FETE

1. O săritură la cal din codul de punctaj;
2. Exerciţiu liber ales la sol cu durata de 1 minut şi 1O secunde, care să conţină următoarele elemente:
- – două linii acrobatice, dintre care una să cuprindă minimum un element de valoare „B”;
- – seria artistică cu 3 elemente şi o săritură de valoare „C”;
- – piruetă 360°;
- – serie mixtă din trei elemente.
3. Exerciţiu liber ales la paralele, cuprinzând 6 elemente din care minim unul de valoare „B”. Notarea fiecărui exerciţiu se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică.

GIMNASTICĂ RITMICĂ SPORTIVĂ

Exerciţiu liber ales la două aparate diferite (opţionale) de nivel minim categoria a li-a.

313

Notarea fiecărui exerciţiu se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică.

314

HANDBAL

1. Pasă în trei cu schimb de locuri, finalizată cu aruncare la poartă din săritură, de la 9 m (cu portar). Se execută până când fiecare candidat efectuează câte trei aruncări la poartă.

Fiecare gol marcat se apreciază cu trei puncte, iar aruncările pe spaţiul porţii (fără a marca gol) cu un punct. Pentru nouă puncte acumulate se acordă nota10.

Regresia notelor se face din punct în punct.

2. Joc bilateral în condiţii regulamentare, două reprize a 1O minute.

Se apreciază comportamentul tehnico-tactic corespunzător postului din echipă.

HALTERE

Nr. crt.	Categoria de greutate	Valoarea notelor acordate
		Nota 1		Nota 2		Nota 3		Nota4		NotaS		Nota 6		Nota 7		Nota8		Nota9		Nota 10
		F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B
1.	54kQ-B, 48kQ-F	40	105	42,3	11O	45	115	47,5	120	50	125	52,5	130	55	135	60	140	65	145	70	150
2.	62kq-B, 53kq-F	45	135	47,5	140	50	145	52,5	150	55	155	57,5	160	60	165	65	170	70	175	75	180
3.	69kQ-B, 58kQ-F	50	150	525	155	55	160	57,5	165	60	170	62,5	175	65	180	70	185	75	190	80	195
4.	77kg-B,63kg-F	55	160	57,5	165	60	165	62,5	170	65	175	67,5	180	70	185	75	190	80	195	85	200
5.	83kQ-B,69kQ-F	65	175	67,5	180	70	185	72,5	190	75	195	77,5	200	80	205	85	210	90	215	95	220
6.	94kg-B, 75kg-F	75	190	775	195	80	200	82,5	205	85	210	87,5	215	90	220	95	225	100	230	105	235
7.	105kg-B, +75kQ-F	80	195	82,5	200	85	210	87,5	215	90	220	92,5	225	95	230	100	235	105	240	11O	245
8.	+105 kq -B	–	205	–	210	–	215	–	220	–	225	–	230	–	235	–	240	–	245	–	250

Notă: Performanţele în kg, reprezintă suma performanţelor realizate de un candidat la cele două stiluri (SMULS ŞI RIDICAT).

316

KAIAC – CANOE

Nr. Crt.	Proba	Valoarea notelor acordate
		Nota 1		Nota 2		Nota 3		Nota 4		Nota 5		Nota 6		Nota 7		Nota 8		Nota 9		Nota 1O
		F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B
1.	Caiac – K1-500m	3.00	2.45	2.55	2.40	2.50	2.35	2.45	2.30	2.40	2.25	2.35	2.20	2.30	2.15	2.25	2.10	2.2	2.05	2.15	2.00
2.	Caiac- K1-1000m	5.35	5.25	5.30	5.2	5.25	5.15	5.20	5.10	5.15	5.05	5.10	5.00	5.00	4.50	4.50	4.40	4.40	4.30	4.30	4.20
3.	Canoe – C1-500m	–	3	–	2,55	–	2,5	–	2,45	–	2,4	–	2,34	–	2,3	–	2,22	–	2,18	–	2,15
4.	Canoe – C1-1000m	–	5.35	–	5.30	–	5.25	–	5.20	–	5.15	–	508	–	4.56	–	4.44	–	4.38	–	4.32

O singură probă la alegere în ambarcaţiuni de simplu (500 m sau 1OOO m).

KARATE

KIHON: ZENKUTSU – DACHI

1. SANBON-ZUKI-GYAKU SANBON/ZUKY;
2. SOTO-UKE-EMPI/YAKU/ZUKI -mae – ni – sagaru;
3. OCHI – UKE – KIZAMI – ZUKI – GZAKU – ZUKI – GZAKU -mae – ni – sagaru;
4. GEDAN – BARAI – UKAKEN -HAITO;
5. MAE – GERI – NAWASHI – GERI – ZOKO – GERI;
6. USHIRO – GERI;

KOKUTSU – DACHI 1 SHUTO – UKE – KIZAMI – GERI – NUKITE; KIBA – DACHI 1 YOKO – KEAGE – YOKO – KEKOMI.

KATA: HEIAN SHODAN; HEIAN NIDAN; HEIAN SANDAN; HEIAN YODAN; HEIAN GODAN 1 impuse BASSI – DAI; KANKU – DAI; EMPI; JION – 2 OBLIGATORII;

KUMITE: KIKON JPPON KUMITE

1. OR- KUZI JORDAN; AGE – UKE – GYAKU – ZUKU; TATESHUTO – UKE – SHUTO – UGHI (eschivă 45° lateral);
2. OR/ZUKI CHUDAN; SOTO – UKE – GYAKU -ZUKI; SOTO -UKE – YOKO -EMPI – UGHI;
3. MAE – GERI; GEDAN – BARAI – GYAKU – ZUKI; GYAKU GEDAN – BARAI – KIZAMI – ZUKI – GYAKU/ZUKI;
4. YOKO/GERI/KEKONI; SOTO – UKE -GYAKU -ZUKI; HAIWAN – UKE – HAITO – UGHI;
5. NAWASHI – GERI; HAIWAN UGHI – UKE; GYAKU/ZUKI; AWASE SHUTO – UKE – YOKO – EMPI – UGHI.

JIYA JPPON KUMITE:

1. TATE SHUTO – UKE (eschivă 45° lateral) GYAKU – ZUKI atac GI -ZUKI JORDAN;
2. AGE – UKE (eschivă 45° lateral pas spate) KIZAMI – NAWASHI – GERI – GYAKU -ZUKI – HIKITE – GANAE.

JIKU KUMITE:

Se urmăreşte: poziţia corectă; utilizarea şoldurilor; HIKITE; tehnica corectă; respiraţia corectă; direcţia privirii; ritmul de execuţie, viteza de execuţie; stabilitate şi echilibru; control, KIAI, KIME.

LUPTE GRECO – ROMANE

A. 1. Aruncări peste şold, 10 exerciţii;
1. 2. Aruncări peste piept, 1O exerciţii;
2. 3. Intrări în pod de sus;
  
  Exerciţiile vor fi realizate cu partener activ, pentru fiecare execuţie reuşită acordându-se un punct.
B. 1. Luptă liberă de sus 2×2 minute.
1. 2. Lupta la parter 2×2 minute.

Se apreciază nivelul exerciţiilor, orientarea tactică şi combativitatea.

LUPTE LIBERE

A. 1. Doborâri cu intrare la coapsă, 1O exerciţii;
1. 2. Salt cu cârlig, 1O exerciţii;
2. 3. Podul din picioare.
  
  Exerciţiile vor fi realizate cu partener activ, pentru fiecare execuţie reuşită acordându-se un punct.
  
  317
B. 1. Luptă liberă în condiţii regulamentare, cu partener activ de aceeaşi categorie. Se apreciază nivelul exerciţiilor, orientarea tactică şi combativitatea.

ORIENTARE SPORTIVĂ

1. Probe cu caracter tehnic şi teoretico – practic:
- – manevrarea busolei;
- – citirea hărtii;
- – orientarea' hărtii;
- – recunoaşterea' semnelor convenţionale;
  
  318
- – 2,5 puncte
- – 2,5 puncte
- – 2,5 puncte
- – 2,5 puncte
2. Parcurgerea unui traseu de orientare sportivă, elaborat de comisie, cu dificultate specifică vârstei şi sexului.

Timpul de parcurgere, sistemul de punctaj şi echivalarea acestora în note se stabilesc, de asemenea, de către comisia de examinare.

PATINAJ ARTISTIC

1. Executarea pe uscat a următoarelor sărituri simple:
- – salchow
- – Toe Loop
- – Rittberger
- – Flip
- – Lutz
2. Executarea pe patine cu role în sală, a unui program pe fond muzical, cuprinzând:
- – tăierea gheţii cu faţa şi spatele
- – paşi în cerc
- – paşi în linie
- – elemente de echilibru (fandări, cumpene, puşcă, cioară).

POLO PE APĂ

A. 1. Tras la poartă din înot pe apă – 3 exerciţii.
1. 2. Tras la poartă din înot de la 5 m cu 2 fente – 3 exerciţii.
2. 3. Tras la poartă din înot cu înaintare în fentă (2 m)- 4 exerciţii.
  
  Fiecare execuţie reuşită din cele 10 (zece) încercări se apreciază cu un punct.
B. Joc bilateral, în condiţii regulamentare, apreciindu-se comportamentul tehnico – tactic specific postului.

RUGBY

1. COMPLEX TEHNICO – TACTIC:

– alergare 5 metri – placaj spate – alergare 5 metri – placaj faţă – alergare 5 m şi culegerea unui balon – fentă pas dreapta şi pas stânga pas dreapta – alergare 5 m şi culegerea unui balon – lovitură de picior de urmărire – prinderea balonului şi schimbarea de direcţie stânga, schimbare de direcţie dreapta – alergare 5 m şi percuţie stânga, percuţie dreapta cu schimbarea balonului dintr-o mână în alta – alergare şi înscrierea unei încercări din plonjon.

Nota 1 I 2 3 I 4 5 6 7 8 9 10

Tim 41″ I 39″ 37″ I 35″ 33″ 31″ 29″ 27″ 25″ 23″
2. JOC BILATERAL în condiţii regulamentare.

Se apreciază comportamentul tehnico-tactic specific postului din echipă.

SĂRITURI ÎN APĂ

1. O PROBĂ OBLIGATORIE – trambulina 1 m.

Fete – 5 sărituri libere, suma coeficienţilor săriturilor, minim 11,2; Băie – 6 (şase) sărituri libere, suma coeficienţilor săriturilor, minim 14.
2. O PROBA LA ALEGERE de la trambulina de 3 m sau platforma de 1Om. Trambulina 3 m:

Fete – 5 sărituri libere şi 5 sărituri impuse, suma coeficienţilor săriturilor, maxim 9,5; Băieţi – 5 sărituri libere şi 6 sărituri impuse.

Platforma:

Fete – 4 sărituri libere şi 5 sărituri impuse, suma coeficienţilor săriturilor, maxim 7,6; Băieţi – 4 sărituri libere şi 6 sărituri impuse.

Notă: în programul de la trambulina 3 m sau platformă, elevii vor prezenta obligatoriu 2 sărituri cu grad de dificultate 2,7.

Notarea se face conform tabelelor Federatiei Române de Natalie.

319

' '

SCHI FOND

SCRIMĂ

1. Complex de procedee tehnice executat pe schiuri cu role:
- – mersul alternativ
- – mersul simultan
- – pasul de patinaj
- – trecerile de la un mers la altul
2. Schi fond role pe distanţa de 600 m (fete) şi 800 m ( băieţi).

Timpii realizaţi vor fi echivalaţi în note pe baza unei scale de notare elaborată de comisie, corespunzător profilului traseului.

1. Atac 3 acţiuni a 5 repetări;
- – bătaie lovitură dreaptă;
- – fentă şi degajament;
- – fentă înşală contra (six sau qaqrt).
  
  Apărare 3 acţiuni a 5 repetări:
- – contră de six ripostă dreaptă;
- – contră de quqrt ripostă dreaptă;
- – ocolire – paradă ripostă (dreaptă sau dagajament).
2. Asalt liber la proba preferată (floretă, spadă sau sabie ), în condiţii regulamentare.

Notarea la probele cu caracter tehnico-tactic se face prin acordarea a câte două puncte pentru fiecare execuţie reuşită, totalul punctelor acumulate fiind împărţit la cele 6 probe.

Asaltul liber va fi notat în concordanţă cu comportamentul tehnico-tactic.

SPORT AEROBIC

Exerciţiu liber ales, individual, care să cuprindă, ca dificultate minimă, elementele 2E+3D+3C+28+2A.

321

Notarea se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică, acordându-se o notă întreagă.

ŞAH

A. 1. Matul cu cal şi nebun
1. 2. Matul cu doi nebuni
2. 3. Dama împotriva pionului pe ultima linie
3. 4. Turn şi pion contra turn
4. 5. Regula opoziţiei
5. 6. Regula pătratului
6. 7. Mat în două mutări
7. 8. Una din deschiderile: spaniolă, siciliană.
  
  În funcţie de demonstrarea corectă a subiectului, se va acorda nota 1O, urmând ca pentru fiecare neprecizare să-i fie scăzut un punct. La problema nr. 2, în funcţie de numărul mutărilor.
  
  La problema nr. 3, în funcţie de precizări.
  
  La problema nr. 4, în funcţie de găsirea celei mai bune apărări.
  
  La problema nr. 5, dacă se cunoaşte opoziţia la distanţă, la semidistanţă. La problema nr. 6, dacă se cunosc şi exerciţii.
  
  La problema nr. 7, în funcţie de durată. Una din deschiderile:
  - – spaniolă
  - – siciliană
  - – italiană
  - – gambitul damei Din 1O mutări.
B. Partidă în condiţii regulamentare.

322

TENIS DE CÂMP

1. SERVICII – se execută 16 servicii, câte 2 în fiecare parte alternativ în ţinte de 1,25 m.

Se serveşte de două ori în ţinta 1, apoi de două ori în ţinta 3; de două ori în ţinta 2 şi de două ori în ţinta 4. Se repetă totul încă odată. Nimerirea ţintei cu forţă şi precizie este egală cu 2 puncte. Doar cu precizie 1 punct; iar numai în careu 0,5 puncte.

Nota 1 2 3 4 5 6 I 7 I 8 I 9 I 10

8 10 12 14 16 18 I 20 I 24 I 26 I 28
2. JOC DE SIMPLU, un set.

TENIS DE MASĂ

– Model ofensiv (bazat pe viteză):

Proba	Criterii de apreciere	Evaluare
– joc de mijloc tăiat + semizbor pe toată masa	sigurantă	2 pct.
– combinare contraatac forhard + rever pe o parte a mesei	16 schimburi; control în ritm sustinut	2 pct.
– combinarea preluării topspin forhard + rever prin blocai directionat	control în ritm sustinut	2 pct.
– initierea atacului din forhand pe serviciul scurt tăiat	3 reuşite din 5 exercitii	2 pct.
– serviciul de efect (preferat) pe un punct al mesei	3 reuşite din 5 exercitii	2 pct.

– Model ofensiv (bazat pe efecte):

Proba	Criterii de apreciere	Evaluare
– joc de mijloc tăiat + semizbor pe toată masa	siqurantă	2 pct.
– combinare topspinului forhard + rever directionat	16 schimburi; control în ritm sustinut	2 pct.
– combinarea preluării topspin forhard + rever prin blocaj directionat	control în ritm sustinut	2 pct.
– initierea atacului din forhand pe serviciul scurt	3 reuşite din 5 exercitii	2 pct.
– serviciul de efect (preferat) pe un punct al mesei	3 reuşite din 5 exercitii	2 pct.

– Model complet (bazat pe defensivă):

Proba	Criterii de apreciere	Evaluare
– ·oe de mi"loc tăiat+ semizbor directionat	si urantă	ct.
– atac din ·oe de mi"loc cu lovitura referată	ca acitate de decizie în ale	ct.
– combinare ării topspin forhard directionat	sigurantă 16 schimburi	ct.
– reluare to + rever directionat	sigurantă	ct.
– serviciul d unct al mesei	3 reu ite din 5 exercitii	ct.

Exprimarea în jocul pe puncte (JOC BILATERAL) a modelului aplicat.

323

Notă: Se va acorda o notă pentru unul dintre modelele de la punctul A normelor minimale şi o notă la punctul B.

324

VOLEI

1. SERVICIUL DE SUS DIN FAŢĂ- (procedeul preferat), orientat în ultima treime a terenului advers, în zonele 1 şi 5. Se execută în total 1O servicii, alternativ.
2. PRELUARE DlN SERVICIU. Se efectuează, alternativ, 1O preluări din zonele 5 – 6 şi dirijarea mingei în spaţiul dintre zonele 2 şi 3.
3. LOVITURA DE ATAC – procedeu „drept” şi „întors”, alternativ, în funcţie de zonele din care se atacă 4, 3 şi 2. Se efectuează 10 încercări.

4. JOC BILATERAL în condiţii regulamentare, 6×6, iar în lipsă de efectiv se efectuează joc cu 4×4 sau 3×3.

Se apreciază comportamentul fiecărui candidat, în funcţie de postul din echipă, precum şi a jocului în ansamblu.

Proba	Nota
Proba	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10
Serviciu de sus din fată	o	1	2	3	4	5	6	7	8	9
Preluare din serviciu	o	1	2	3	4	5	6	7	8	9
Lovitură de atac	o	1	2	3	4	5	6	7	8	9

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2007 EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

PREGĂTIRE TEORETICĂ SPORTIVĂ LICEE CU PROGRAM SPORTIV

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul Examenului de Bacalaureat 2007, disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport are statut de disciplină obligatorie pentru toţi elevii din învăţământul sportiv.

Proba PREGĂTIRE TEORETICĂ SPORTIVĂ, susţinută din „Teoria şi metodica pregătirii sportive de performanţă” este probă scrisă.

Pentru proba E, elevii din învăţământul sportiv optează pentru una dintre cele două probe: proba scrisă (Pregătire teoretică sportivă) sau proba practică (Măiestrie sportivă).
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
- • Nivelul pregătirii teoretice şi metodice de specialitate al elevilor.
III. CONŢINUTURI

• Sportul – fenomen social.
• Jocurile Olimpice.
• Conceptele (categoriile) fundamentale ale domeniului.
• Conţinutul antrenamentului sportiv.
• Principiile antrenamentului.
• Factorii favorizanţi ai capacităţii de performanţă.
• Mijloace de control şi autocontrol a evoluţiei individului.
• Noţiuni de igienă sportivă.
• Regimul alimentar.
• Protecţia individuală.
• Sistemul de educaţie fizică şi sport din România.
• Prezenţa educaţiei fizice şi sportului în unităţile şcolare.
• Termeni de specialitate.
• Deprinderi şi priceperi motrice.
• Sistemul mijloacelor antrenamentului sportiv.
• Exerciţiul fizic – principalul mijloc al antrenamentului sportiv.
• Călirea organismului.
• Bioritmul.
• Oboseala.
• Refacerea după effort.
• Factorii care prejudiciază starea de sănătate şi capacitatea de performanţă.
• Documente de specialitate.
• Structura organizatorică a mişcării sportive pe plan judeţean şi local.
• Motricitatea generală.
• Efortul în antrenamentul sportiv. Mărimea, orientarea şi caracterul efortului.
• Metode şi procedee de antrenament pentru dezvoltarea calităţilor motrice bazate pe relaţia efort- odihnă.
• Aparatură, metode, procedee de investigaţie medico-sportivă.
• Lecţia de antrenament sportiv.
• Pregătirea biologică pentru concurs.
• Pregătirea psihologică pentru concurs.
• Amenajarea şi întreţinerea bazelor sportive.
• Organizarea activităţii sportive pe plan mondial, european şi naţional.
• Selecţia sportivă.
• Forma sportivă.
• Metoda modelării.
• Structura antrenamentului sportiv.
• Adaptarea şi antrenamentul sportiv.
• Forme speciale de organizare a pregătirii sportive.
• Evaluarea antrenamentului sportiv.
• Refacerea după concurs.

NOTĂ: Pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin O.M.Ed.C.

Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA DE LIMBA ITALIANĂ PENTRU LICEELE BILINGVE

INTRODUCERE

În primii doi ani de liceu, studiul limbii italiene se efectuează în cadrul educaţiei lingvistice, bazându-se pe text şi orientează activitatea educativă pe limbajul verbal studiat din punctul de vedere al:

aspectelor comunicative; aspectelor structurale;

aspectelor propedeutice studiului literaturii.

Educaţia lingvistică face mai ample şi mai conştiente :funcţiile care caracterizează diferitele tipologii textuale, folosind în mod special texte autentice care să prezinte diferitele întrebuinţări sociale ale limbii (presă, publicitate, T.V., etc.). Obiectul specific rolului său educativ vizează reliefarea varietăţii caracterului şi :funcţiilor asumate ca bază şi premisă pentru folosirea şi înţelegerea limbajelor proprii altor discipline.

FINALITĂŢI

În cadrul abilităţilor lingvistice:

dobândirea capacităţilor de utilizare a limbii în cadrul abilităţilor :fundamentale (receptarea şi producerea orală şi scrisă) în funcţie de scopuri şi de situaţiilr comunicative;

dobândirea deprinderilo de lectură ca mijloc de neînlocuit pentru accesul la domenii mai ample ale cunoaşterii pentru a satisface exigenţele personale de cultură în scopul consolidării capacităţilor de reflecţie şi pentru o mai mare participare la relităţile sociale

CAPACITĂŢI LINGVISTICE

formarea deprinderilor de citire;

formarea deprinderilor de sesizare a raporturilor între limbă, gândire şi comportament uman;

dobândirea unei metode mai riguroase pentru analiza limbii.

EDUCAŢIA LITERARĂ

dobândirea şi consolidarea capacităţilor de analiză şi studiere a textelor literare italiene şi cu scopul de a o lega contextelor ambientale şi istorice.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ

CLASA a IX-a

ABILITĂŢI LINGVISTICE

La sfârşitul primei clase de liceu

referitor la CAPACITATEA DE RECEPTARE A MESAJULUI ORAL (ascultare) elevul trebuie să fie capabil să:
- o înţeleagă un mesaj emis cu o viteză medie în limba italiană standard;
- o identifice din discurs nucleele conceptuale şi organizarea textelor narative ş1 descriptive;
  
  referitor la CAPACITATEA DE EXPRIMARE ORALĂ (vorbire) elevul trebuie să fie capabil să:
  - • emită mesaje ţinînd cont de diferitele situaţii comunicative;
  - • planifice şi să organizeze propriul discurs, în funcţie de caracteristicile tipului de text narativ sau descriptiv;
  - • să îmbine registrul lingvistic (uz formal sau informal)

referitor la CAPACITATEA DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS (lectura) elevul trebuie să fie capabil să:

o înţeleagă un mesaj scris de dificultate mijlocie în italiană standard;
o identifice diferenţele fundamentale între comunicarea orală şi scrisă;
o să aplice diferitele strategii de lectură în funcţie de varietatea situaţiilor comunicative;
o să recunoască structurile fundamentele ale tipurilor de texte narative ş1 descriptive;
o să îmbine aspectele fonetice, prosodice şi de comunicare în timpul lecturii cu voce tare.

referitor la CAPACITATEA DE EXPRIMARE A MESAJULUI SCRIS (scrierea) elevul trebuie să fie capabil să:
o să producă corect texte în italiană, adecvate diferitelor scopuri comunicative: referitor la STUDIUL LITERATURII elevul trebuie să fie capabil să:
o recunoască aspectele formale ale diferitelor texte în proză (argumentative ş1 expozitive)

referitor la DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR LINGVISTICE,elevul trebuie să fie capabil să:
o recunoască structurile gramaticale morfo-sintactice de bază;
o să recunoasccă şi să utilizeze, din punct de vedere lexical, patrimoniul lexical adecvat.

CONŢINUTURI

LEXICUL

Despărţirea în silabe;

Accentele, apostroful, trunchierea;

Sensurile cuvintelor:

cuvinte cu mai multe sensuri; sinonime şi antonime; familia de cuvinte;

Derivarea cuvintelor:

prefixe şi sufixe;

SUBSTANTIVUL

Felurile substantivului:

comune şi proprii; concrete şi abstracte; numărabile, colective, de masă; genul şi numărul; defective de singular/plural; cu două plurale;

ARTICOLUL

Formele articolului:

articolul hotărât; prepoziţiile articulate; întrebuinţare; articolul nehotărât şi partitiv;

ADJECTIVUL

Rolul adjectivului:

– Specificare şi descriere; Felurile adjectivului şi aşezarea lui; Gradele de comparaţie;

Adjectivele determinative: posesive, demonstrative, nehotărâte, interogative, numerale; Reguli de întrebuinţare.

PRONUMELE

Felurile pronumelui şi :funcţiile sintactice:

personale, posesive, demonstrative, interogative, relative.

VERBUL

Conjugarea verbului:

mod, timp, persoană, număr;

Diateza:

activă, pasivă, reflexivă.

Întrebuinţarea indicativului.

ADVERBUL

Felurile adverbului;

Gradele de comparaţie

PREPOZIŢIA

Sensul/semnificaţia prepoziţiilor; Felurile şi întrebuinţarea prepoziţiilor;

CONJUNCŢIA

Sensul/semnificaţia conjuncţiilor; Felurile şi întrebuinţarea conjuncţiilor.

INTERJECŢIA

Semnificaţia interjecţiilor;

Felurile şi întrebuinţarea interjecţiei.

TEXTUL

Tipuri de texte;

Moduri de expunere;

textul narativ; textul descriptiv;

Texte :funcţionale:

scnsoarea; procesul-verbal; fişa; curriculum; descrierea;

cererea; rezumatul;

EDUCAŢIA LITERARĂ

Elemente de bază ale analizei textului narativ;

Momentele subiectului literar: spaţiu, timp, personaj, intriga, desfăşurarea, deznodământul.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ

CLASA a X-a

ABILITĂŢI LINGVISTICE

La sfârşitul clasei a X-a:

– referitor la CAPACITATEA DE RECEPTARE A MESAJULUI ORAL (ascultare) elevul trebuie să fie capabil să:
- o identifice din mesaj nucleele conceptuale şi organizarea textelor argumentative şi expozitive;
- o să sesizeze cu claritate argumentele, structura lor, punctul de vedere şi scopurile emiţătorului.
  
  referitor la CAPACITATEA DE EXPRIMARE ORALĂ (vorbire) elevul trebuie să fie capabil sa:
- o planifice şi să organizeze propriul discurs, în funcţie de caracteristicile tipului de text argumentativ şi expozitiv;
  - • să-şi adapteze registrul lingvistic (uz formal sau informal) şi elementele care conferă eficacitate discursului;
  referitor la CAPACITATEA DE RECEPTARE A MESAJULUI SCRIS (lectura) elevul trebuie să fie capabil să:
- o efectueze lecturi diversificate;
- o folosească textul pentru activităţi de învăţarea limbii;;
- o recunoască structurile fundamentele ale tipurilor de texte argumentative ş1 expositive;
- o îmbine aspectele fonetice, prosodice şi de comunicare în timpul lecturii cu voce tare.
  
  referitor la CAPACITATEA DE EXPRIMARE A MESAJULUI SCRIS (scrierea) elevul trebuie să fie capabil să:
- o realizeze texte scrise, în fucţie de caracteristicile fundamentale ale diferitelor tipuri de texte;
  
  referitor la STUDIUL LITERATURII elevul trebuie să fie capabil să:
- o recunoască şi săexplice aspectele formale ale unui text narativ, liric, dramatic; referitor la DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR LINGVISTICE,elevul trebuie să fie capabil să:
- o recunoască şi să utilizeze structurile gramaticale marfo-sintactice de bază;
- o facă legătura între fenomenele şi elmentele lingvistice fundamentale ale limbii italiene cu acelea ale propriei limbi şi ale altor limbi străine.

CONŢINUTURI

LEXIC

Schimbarea sensului cuvintelor: metonimia:

metafora;

alte figuri de stil: comparaţie, antonomază, oximoron.

Derivarea cuvintelor:

moduri de derivare: alterarea; cuvintele alterate şi compuse.

SINTAXA

Felul propoziţiilor:

enunciative, interogative, exclamative; afirmative şi negative.

Sintaxa propoziţiei:

subiectul; predicatul (verbal/nominal); atributul; complementul.

Sintaxa frazei:

Coordonarea.

Subordonarea:

dependente şi principale; subordonate explicite şi implicite.

Tipuri de subordonate:

propoziţii subiective; propoziţii completive directe; propoziţii declarative; propoziţii cauzale;

propoziţii concesive; propoziţiiconsecutive; propoziţii finale;

propoziţii condiţionale şi ăperiodo ipotetico"; propoziţii temporale;

propoziţii relative.

Anacolutul: sintaxa liberă. Vorbirea directă şi indirectă. Registre lingvistice:

informal (colocvial), formal.

TEXTE

Tipuri de texte, moduri de expunere: argumentativ;

expozitiv;

interpretativ şi argumentativ; descriptiv:

Pratica della lettura

cromca; naraţiunea;

darea-de-seamă; planul de idei

NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ

Textul narativ: coordonatele timpului (ordinea şi durata), naratorul, punctul de vedere, ecc.

Textul poetic: conotaţie şi denotaţie;

Cele mai frecvente figuri retorice:

aliteraţia repetiţia metafora hiperbola comparaţia alegoria 1roma metonimia oximoronul

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

SERVICIUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

Programa pentru studiul limbii italiene in liceele bilingve (clasele a XI si a XII-a)

Premiza

In cei doi ani ai claselor a XI-a si a XII-a, educatia pentru literatura ocupa o pozitie centrala si are drept scop imbogatirea adusa de limba literara atat in ceea ce pnvesc competentele lingvistice cat si cunostintele de cultura si civilizatie italiana

Studiul si analiza textului literar ajuta la:

• lmbogatirea cunostintelor generale
• Incadrarea operelor in contextul istoric
• Reflectia asupra conceptului de text literar si asupra tipurilor de texte
• Efectuarea unei cercetari stiintifice a criticii aferente, a raporturilor intre literatura si societate, intre literatura si alte manifestari artistice.

Asadar, spatiul alocat consolidarii si imbogatirii educatiei lingvistice, trebuie sa fie strans legat de munca pe text, tinandu-se cont de pluralitatea punctelor de plecare aplicative intrinseci ale dimensiunii textuale.

Finalitati

In sectorul abilitatilor lingvistice:
• Dezvoltarea si consolidarea capacitatii de a folosi limba in receptionarea s1 m productia orala si scrisa in functie de o dimensiune propriu-zis textuala si imbogatirea vocabularului.
• Deprinderea obisnuintei de a citi ca mijloc de neinlocuit pentru a ajunge la extinse domenii ale cunoasterii, pentru a satisface exigentele personale in cultura, pentru desavarsirea capacitatii de a reflecta si pentru o cat mai mare participare la realitatea sociala.

In sectorul de reflectie asupra limbii:
• Dezvoltarea si consolidarea unei metode riguroase de analiza a limbii , pentru a surprinde raporturile dintre limba, gandire si comportament uman, in afara de a recunoaste in limba marturiile intamplarilor istorice si culturale.

In sectorul educatiei literare:
• Desavarsirea, prin apropierea de texte literare si prin experienta analizei directe efectuata asupra lor, unui interes specific pentru operele italiene si literare.
• Deprinderea unei perspective interculturale, cu o atentie sporita asupra dimensiunii europene, prin intermediul descoperirii literaturii ca reprezentare de sentimente si situatii universale.

Obiective de invatare

Abilitati lingvistice

In ceea ce priveste receptarea mesajului oral (ascultare) elevul,
• Sa recunoasca nucleele conceptuale si organizarea textului, mai ales in expunerile cu tema
• Sa deduca in mod corect punctul de vedere si scopurile emitatorului

In ceea ce priveste producerea mesajului oral (vorbit) elevul trebuie sa fie in stare :
- • Sa planifice si sa-si organizeze propriul discurs tinand cont de diferitele scopuri ale mesajului si de timpul pus la dispozitie
- • Sa aleaga in mod potrivit registrul lingvistic si elementele ce confera discursului coerenta
  
  In ceea ce priveste receptarea mesajului scris (lectura) elevul trebuie sa fie in stare:
- • Sa efectueze lecturi diversificate, avand in vedere scopuri diferite, precum obtinerea de date si informatii, parcurgerea sumara, intelegerea globala si cea aprofundata, folosirea textului pentru studiu.
- • Sa identifice structurile diverselor tipuri de texte
- • Sa foloseasca propriile cunostinte pentru a deduce si a argumenta
- • Sa imbine informatiile textului cu cele provenite din alte surse
- • Sa stabileasca aspectele fonice, prozodice si ale directiei comunicative in lectura cu voce tare.
  
  In ceea ce priveste productia scrisa (scrierea) elevul trebuie sa fie in stare:
- • Sa realizeze forme de scriere diverse in raport cu folosirea, functiile si situatiile comunicative (diferenta dintre scrierea pentru uz personal si aceea cu difuzare mai ampla care cere o planificare atenta)
- • Sa foloseasca in mod inteligent si corect informatii si modele de scriere din alte texte
  
  Reflectie asupra limbii
  
  Obiectivele reflectiei asupra limbii au finalitati atat aplicative, cat si cognitive, si elevul trebuie sa fie capabil sa:
- • Analizeze limba italiana legand fenomenele si stabilind comparatii intre elementele fundamentale ale limbii italiene si intre acelea ale limbii materne si ale altor limbi straine.
- • Recunoasca diverse utilizari pe care le au structuri lingvistice in diferite tipuri de texte.
- • Surprinda raportul intre traditiile lingvistice, cele culturale si problemele societatii relevand aspectele istoriei limbii si ale varietatii lingvistice.
  
  Educatie literara
  
  Elevul trebuie sa fie capabil sa:
• Recunoasca aspectele formale ale textului literar, ordinea interna a constructiei, alegerile lingvistice si, in poezie, trasaturile ritmice si prozodice si configuratia grafica.
• Surprinda raportul intre opera literara si contextul cultural si istoric general, efectuand si legaturi si confruntari cu realitatea istorico-culturala europeana si a propriei tari.
• Furnizeze, pe baza elementelor textuale si contextuale, o interpretatre complexa si metodologica a textului.
• Formuleze pareri motivate care sa puna in evidenta raportul dintre mesajul operei, sensibilitatea estetica a cititorului si experienta sa culturala.

Continuturi

Educatie lingvistica
• Practicarea lecturii (libera si directa, dar si cea condusa si organizata, extinsa catre textele non literare si care munca de consultare a textelor)
• Practicare expunerii orale a diferitelor subiecte pentru a indeplini cerintele complexitatii, caracteristicii si corectitudinii formale a discursului

• Practicarea de comentarii orale (chiar si
• Practicarea scrierii in prealabil (recurgerea la tehnicile documentarii si cercetarii)
• Exercitii de constructie de planuri si de fise
• Practicarea scrierii (elaborarea in diferite scopuri si cu diverse functii a unei serii de teste):
- o Practicarea traducerii
- o Rezumate (chiar si
- o Parafraze
- o Fise de lectura
- o Recenzii sau comentarii cu note interpretative
- o Teste argumentative si de examen critic de pagini literare
- o Compuneri cu dezvoltarea unor subiecte in mod coerent si complet
- o Analiza de texte (parcursul tematic al autorului, contextul istoric al apartenentei, identificarea elementelor formale, stilistice si de gen)
- o Elaborari creative
- o Cercetari si studii aprofundate pe terne captivante si rnotivante
- o Cercetari si studii aprofundate pe terne captivante si rnotivante
• Practica scrierii ulterioare (controlul si corectarea textelor produse)

Opere, autori si curente

In ceea ce priveste continuturile, educatia literara considera esentiala centralizarea textului si prioritara calitatea fata de cantitatea textelor parcurse. Va fi favorizata alegerea de texte din autori reprezentativi ai literaturii italiene. Intr-o asemenea alegere va trebui insa, sa se tina cont si de interesele si rnotivatiile culturale ale elevilor, precum si de obiectivele mai ample si organice ale educatiei lingvisticee si literare, ai carei interpreti sunt profesorii, in baza programei. Prin aceasta alegere, trebuie propus un orizont cultural amplu, integrat in literatura europeana. 1n ceea ce priveste parcursurile, acestea ar putea fi de gen, tematice sau istorico-culturale; la acestea trebuie adaugat chiar si un parcurs de ordine cognitiv care sa analizeze intregul problemelor pe care prin intermediul operei sale, autorul le pune in evidenta prin propria viziune asupra lumii si asupra vietii.

Este indicata lectura individuala pentru fiecare an, acordandu-se elevului posibilitatea alegerii cel putin a unei opere integrale, dintr-o lista propusa in acest scop de catre profesor

Cls. a XI – a

Selectia operelor, autorilor si a curentelor fundamentale indicate pentru studiu
• Referirea succinta la originile limbii si literaturii italiene; Franceso D’ Assisi (11 cantico di Frate Sole)
• Perioada comunala in Italia: Scoala Siciliana, Dulcele Stil Nou, Dante Alighieri (La Divina Cornrnedia, Innfemo, canti I, V, ,XXVI; Purgatorio: canto XXXIII); Francisco Petrarca (11 Canzoniere: cel putin 3 poezii); Giovanni Boccacio (11 Decameron: nuvelele Chichibio e la gru, Melshisedec e Saladino, Frate Cipolla, Andreuccio da Perugia, Elisabetta da Messina)
• Perioada umanist-renascentista; (Machiavelli, 11 Principe: capitolul XV; Ariosto, Orlando Furioso: Astolfo sulla luna)
• Contrareforma si barocul
• Originea stiintei modeme, Galileo Galilei
• Arcadia, ,Iluminismul, Clasicismul si Preromantismul, gandirea reformatoare a fratilor Verri si Beccaria; reforma teatrului; (Golddoni, La locandiera; Foscolo, I Sepolcri: fragmente la alegere)

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

	Redacția Lex24
	Publicat in Repertoriu legislativ, 21/11/2024

Informatii Document

2007

MAGYAR NYELV ES IRODALOM ERETTSEGIKOVTELMENENYRENDSZER-2007

BACALAUREAT 2007

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETĂRII

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ

BISERICA ROMANĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ)

BISERICA UNITARIANĂ

BISERICA BAPTISTĂ

BISERICA PENTICOSTALĂ

BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

CULTUL MUSULMAN