ANEXE din 31 august 2004

Redacția Lex24
Publicat in Repertoriu legislativ, 18/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 130 bis din 10 februarie 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulARE LEGATURA CUORDIN 4596 31/08/2004
ANEXA 2REFERIRE LALEGE 268 13/06/2003
ANEXA 2REFERIRE LALEGE (R) 84 24/07/1995
Acte care fac referire la acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEORDIN 4873 31/08/2005
ActulCONTINUT DEORDIN 4596 31/08/2004
ANEXA 1APROBAT DEORDIN 4596 31/08/2004
ANEXA 2APROBAT DEORDIN 4596 31/08/2004

cu privire la lista disciplinelor la care se sustine examenul naţional de bacalaureat pentru probele d), e) şi f) şi programele pentru disciplinele examenului naţional de bacalaureat din sesiunile anului 2005*)



____________Notă *) Aprobate prin Ordinul nr. 4.596 din 31 august 2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 10 februarie 2005

ANEXA Nr. 1

image

B. FILIERA TEHNOLOGICĂ

image

Marketing , Economia întreprinderii

Administrativ Matematică Contabilitate, Economia întreprinderii

Economic Matematică

Poştă Matematică Exploatare poştală , Economia întreprinderii

Resurse naturale Industrie alimentară Matematică Operaţii unitare şi utilaje în industria

şi protecţia alimentară, Ecologie şi protectia mediului

mediului Protecţia mediului Matematică Analiza factorilor de mediu, Ecologie şi

rotectia mediului

Chimie industrială I Matematică I Procese şi utilaje, Ecologie şi protecţia

  mediului                                      Agricol şi agromontan I Matematică Agro-pedologie, Ecologie şi protecţia

mediului

Veterinar I Matematică Anatomia şi fiziologia animalelor domestice, Ecologie şi 12rotecţia mediului

Silvic I Matematică I Silvicultură, Ecologie şi protecţia

mediului                                      Prelucrarea lemnului I Matematică I Tehnologia mobilei, Ecologie şi protecţia

mediului

Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane, Educaţie antreprenorială (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)

Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane, Educaţie antreprenorială (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)

Tehnic I Telecomunicaţii Matematică Măsurări speciale în telecomunicaţii , Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,

Solicitări i măsurări tehnice Geografie, Ştiinţe socio-umane, Electronică şi automatizări I Matematică I Măsurări electrice şi electronice, Solicitări Educaţie antreprenorială (probă

3

_ş_i măsurări tehnice

Electrotehnică

Matematică

Măsurări electrice şi electronice, Solicitări şi măsurări tehnice

scrisă), Educaţie fizică (probă practică)

Mecanică

Matematică

Organe de maşini şi mecanisme, Solicitări

şi măsurări tehnice

Lucrări publice – construcţii

Matematică

Desen de construcţii şi instalaţii, Solicitări şi măsurări tehnice

Textile

Matematică

Materii prime textile, Solicitări şi măsurări tehnice

Pielărie

Matematică

Materii prime pentru industria de pielărie, Solicitări şi măsurări tehnice

4

NOTĂ 1) Lista disciplinelor socio-umane conţine: Logică şi argumentare, Psihologie, Economie, Filosofie

2) In cadrul examenului de bacalaureat, candidaţii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite. De exemplu, candidaţii care au susţinut la proba d) Istoria românilor nu mai pot susţine la proba f) Istorie universală.

image

Arhitectură, arte Istoria românilor, Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă), O limbă modernă (alta decât cea susţinută la ambientale i desiGeoafta RomânieiStudiul formelor si desenrobăractică proba b), Matematică, Fizică, Chimie,

Arte plastice şi Istoria românilor, Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă), Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio- decorative Geografia României Studiu formelor si desen (probă practică) umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă

ractică

Coregrafie

Muzică

Istoria românilor, Geografia României

Istoria românilor, Geografia României

Istoria baletului (probă scrisă), Dans O limbă modernă (alta decât cea susţinută la clasic sau Dans modern (probă practică, proba b), Matematică, Fizică, Chimie,

în functie de s ecialitate Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio- Istoria muzicii (probă scrisă), Instrument umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă sau Canto sau Teorie – solfegiu – dicteu practică)

robă practică în funcţie de specialitate

Teatru

Istoria românilor, j Istoria teatrului (probă scrisă), Arta Geografia României actorului (probă practică

Pedagogic

Bibliotecar- Istoria românilor, Biblioteconomie, Pedagogie (probă O limbă modernă (alta decât cea susţinută la documentaristGeografia Românieiscrisă) proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Instructor-animator Istoria românilor, Pedagogie (probă scrisă) Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-

Geografia României umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă

Instructor pentru activităţi extraşcolare

Istoria românilor, Pedagogie (probă scrisă) practică) Geografia României

Pedagog şcolar Istoria românilor, Geografia României

Pedagogie (probă scrisă)

Educaţie fizică şi sport

Liceu cu program sportiv

Istoria românilor, Geografia României

Pregătire teoretică sportivă (probă scrisă), Măiestrie sportivă (probă practică)

O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio­ umane (probă scrisă

5

Militar

Muzici militare

Istoria românilor, Geografia României

Istoria muzicii (probă scrisă), Instrument (probă practică)

O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio- umane (probă scrisă), Pregătire militară,

Educatie fizică (probă practică)

Matematică- informatică

Matematică

Fizică, Chimie, Biologie, Informatică (probă scrisă)

O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-

umane (probă scrisă), Pregătire militară, Educatie fizică (probă practică)

Ştiinţe-sociale

Istoria românilor sau Geografia României

Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă)

O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Limba latina, Matematică, Fizică, Chimie, Biologie (probă scrisă), Pregătire

militară, Educatie fizică forobă practică)

Teologic

Ortodox

Istoria românilor sau Geografia României

Dogmatică ortodoxă, Istoria Bisericii Ortodoxe Române (probă scrisă)

O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Limba latină, Limba greacă, Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,

Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educatie fizică (probă practică)

Patrimoniu cultural

Istoria românilor sau Geografia României

Dogmatică ortodoxă, Istoria Bisericii Ortodoxe Române (probă scrisă), Studiul formelor şi desen (probă practică)

O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Limba latină, Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe

socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)

Teologic

Catolic

Istoria românilor sau Geografia României

Studiul Vechiului şi Noului Testament, Catehism (probă scrisă)

O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Limba latină (doar pentru Catolic, Evanghelic luteran, Unitarian, Reformat), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)

Evanghelic-Luteran

Istoria românilor sau

Geografia României

Cunoştinţe biblice, Istoria universală a

bisericilor (probă scrisă)

Baptist

Istoria românilor sau Geografia României

Studiul Bibliei, Doctrine Biblice (probă scrisă)

Penticostal

Istoria românilor sau Geografia României

Doctrine Biblice, Pneumatologie (probă scrisă)

Adventist

Istoria românilor sau Geografia României

Studiul Bibliei, Dogmatică (probă scrisă)

Unitarian

Istoria românilor sau Geografia României

Studii Biblice, Istoria Bisericii Unitariene (probă scrisă)

Reformat

Istoria românilor sau Geografia României

Studii Biblice, Istoria Bisericii Reformate

(probă scrisă)

Musulman

Istoria românilor sau Geografia României

Legislaţie islamică (probă scrisă)

6

NOTĂ 1) Lista disciplinelor socio-umane conţine: Logică şi argumentare, Psihologie, Economie, Filosofie.

  1. 2) In cadrul examenului de bacalaureat, candidaţii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite. De exemplu, candidaţii care au susţinut la proba d) Istoria românilor nu mai pot susţine la proba f) Istorie universală.

  2. 3) Elevii care studiază în seminarii şi licee teologice, la alte profiluri, specializări decât cel teologic, care studiază în cadrul seminariilor şi liceelor teologice, vor susţine examenul de bacalaureat conform probelor menţionate în această anexă pentru profilurile, specializările respective. Pentru aceşti elevi, la proba f, se adaugă la lista menţionată pentru profilurile şi specializările respective şi disciplinele teologice studiate, ale căror programe de bacalaureat sunt publicate în Anexa 2 a prezentului ordin.

    ANEXA Nr. 2 

    MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

    PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2005

    I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

    Prin ponderea sa reflectată în prezenţa celor două probe obligatorii, scrisă şi orală, limba şi literatura română ocupă un loc important în structura examenului de bacalaureat. Noul Curriculum liceal pune accent pe latura formativă a învăţării, fiind centrat pe achiziţionarea de competenţe, fapt care a determinat precizarea, în programa de bacalaureat, a competenţelor de evaluat şi a conţinuturilor din domeniile: A. literatura română, B. limbă şi comunicare.

    Proba scrisă vizează competenţele de comunicare în scris, aplicate în receptarea/ producerea mesajelor şi în redactarea diferitelor tipuri de texte (compuneri/ eseuri şi texte funcţionale).

    Proba orală vizează competenţele de comunicare orală, fiind centrată pe producerea unor tipuri de discurs (expozitiv, narativ, argumentativ) exersate în cadrul învăţământului liceal.

    Conform Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005, pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

    li. COMPETENŢE DE EVALUAT

    Prin susţinerea examenului de Bacalaureat la această disciplină, elevul va trebui să facă dovada următoarelor abilităţi şi elemente de competenţă, dobândite la nivel liceal (clasele a IX-a – a XII-a):

    1. 1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor, în diferite situaţii de comunicare

      1. a. Competenţe privind producerea mesajelor

        • Utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale în diverse situaţii de comunicare (respectarea normelor limbii literare; pronunţarea corectă; tehnici de comunicare specifice în conversaţie; tehnici de construire a monologului oral; adecvarea mijloacelor verbale, paraverbale şi nonverbale la situaţia dată)

          – pentru proba orală.

        • Construirea diverselor tipuri de discurs: descriere orală, povestire orală, rezumare, expunere, exprimarea unei opinii pe teme diverse, comentarii pe marginea unor texte literare şi nonliterare – pentru proba orală.

        • Utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării scrise în redactarea unor texte diverse (registre stilistice diferite în funcţie de situaţia de comunicare; stilurile funcţionale; calităţile generale şi particulare ale stilului; respectarea normelor ortografice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice).

        • Redactarea diferitelor tipuri de compuneri, pornind de la texte literare (rezumat, analiză, sinteză, paralelă, eseu structurat şi nestructurat) şi a textelor funcţionale (curriculum vitae, proces-verbal, cerere, scrisoare – tipuri diverse de scrisori).

      2. b. Competenţe privind receptarea mesajelor

        • Receptarea adecvată a sensului unui mesaj transmis prin texte orale sau scrise (sens denotativ, sensuri conotative; sesizarea valenţelor stilistice ale unor categorii morfosintactice; influenţa elementelor paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral).

        • Identificarea valorilor stilistice generate de folosirea registrelor limbii în texte studiate sau în texte la prima vedere (elemente de limbaj arhaic, popular, regional, colocvial; argou, jargon).

        • Aplicarea cunoştinţelor de limbă în interpretarea textelor literare (studiate sau la prima vedere).

        • Identificarea expresivităţii şi a subiectivităţii în limbajul comun şi în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere.

    2. 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală în receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare

      • Recunoaşterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficţionale şi nonficţionale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalităţi de receptare).

      • Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcţia subiectului, compoziţia, personajele, modalităţi de caracterizare a personajului, tipuri de personaje, instanţele comunicării, perspectiva narativă).

      • Identificarea particularităţilor de limbaj în textele narative studiate. sau la prima vedere (registre stilistice, limbajul personajelor, mărci lingvistice ale prezenţei naratorului, stilul direct, stilul indirect şi stilul indirect liber).

      • Recunoaşterea şi realizarea de conexiuni/ compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora.

      • Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural şi de limbaj, specifice textului dramatic (construcţia subiectului, compoziţia, modalităţi de caracterizare a personajelor, registre stilistice, limbajul personajelor, notaţiile autorului/ indicaţiile scenice).

      • Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de ordin structural în textul poetic, pe texte studiate sau la prima vedere (titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă – motiv poetic, laitmotiv; instanţele comunicării în textul poetic).

      • Identificarea instanţelor comunicării în textul poetic.

      • Analiza şi realizarea de conexiuni/ compararea diferitelor tipuri de lirism, pe baza unor texte studiate sau la prima vedere.

      • Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice, pe texte studiate sau la prima vedere . (figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi elemente de versificaţie).

      • Aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi în discutarea textelor narative, dramatice, poetice şi de doctrină literară.

      • Realizarea de conexiuni diverse între două sau mai multe texte literare (înrudite tematic, structural sau stilistic).

    3. 3. Argumentarea în scris sau oral a propriilor opinii asupra unui text literar sau nonliterar

      1. a. Receptare

        • Identificarea structurilor lingvistice în diverse situaţii de comunicare, în vederea sesizării logicii şi coerenţei mesajului.

      2. b. Producere

  • Susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-un monolog oral (tehnica argumentării, adecvarea elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale) – pentru proba orală.

  • Elaborarea unei argumentări scrise/ orale pe o temă dată (construcţia discursului argumentativ: structuri, conectori şi tehnici argumentative).

  • Încadrarea unui text dramatic, a unui text narativ sau a unei poezii într-o anumită categorie (de exemplu: comedie, dramă; basm cult, roman modern; poezie romantică, simbolistă), pe baza identificării caracteristicilor acestora.

  • Integrarea unui text literar într-un anumit context (opera autorului, curent literar, epocă).

  • Identificarea unor particularităţi şi realizarea de conexiuni între epoci culturale şi ideologii literare, în vederea caracterizării acestora (Dacia literară, Junimea, tradiţionalism, modernism).

  • Compararea şi evaluarea unor puncte de vedere diferite, exprimate în legătură cu un anumit text literar sau cu un fenomen literar/ cultural.

  • Compararea unor idei şi atitudini diferite, în dezvoltarea aceleiaşi teme literare.

  • Relevarea specificităţii limbajului literar în raport cu limbajul altor arte.

III. CONŢINUTURI

  1. A. LITERATURA ROMÂNĂ

    1. 1. Textul. Aspecte generale

      elemente ale situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context); funcţiile comunicării;

      textul literar/ nonliterar; text şi context;

      teme şi motive literare; literatura şi alte arte.

    2. 2. Proza

      1. a. Proza narativă – accepţii ale termenului; evoluţie şi tipologie (proză romantică, proză realistă; proză fantastică).

      2. b. Specii narative (basmul cult; povestirea; nuvela istorică, fantastică, psihologică; romanul – tradlţional, modern, obiectiv, subiectiv; romanul de până la al doilea război mondial, romanul de după al doilea război mondial).

      3. c. Structura textului narativ

        instanţele comunicării narative (autor, narator, personaje, cititor);

        perspectiva narativă/ viziunea (narator omniscient, personaj-narator, narator ămartor"); naraţiunea la persoana I şi a III-a;

        construcţia subiectului şi a discursului narativ: acţiune, secvenţa narativă, episod, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, momentele subiectului; povestire în ramă, alternanţă, înlănţuire, incipit, final, elipsă, pauză descriptivă;

        personajele – tipuri de personaje (principal, secundar, episodic; ,,caractere", personaje ătipice"); modalităţi de caracterizare a personajului.

      4. d. Limbajul prozei narative

      modalităţi ale narării: povestire; rezumat, scenă;

      mărci ale prezenţei naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă şi indirectă, stilul indirect liber; registre stilistice (popular şi cult, scris şi oral etc.).

    3. 3. Poezia

      1. a. Poezia – accepţii ale termenului; evoluţie (poezia paşoptistă; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului şi ale clasicismului; simbolismul; tradiţionalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirică şi epică).

      2. b. Structura textului poetic

        comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor – eu liric); tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv;

        elemente de compoziţie în textul poetic: titlu, incipit, secvenţe poetice, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă (motiv poetic, laitmotiv);

        nivelurile textului poetic: fonetic, morfosintactic, lexico-semantic şi stilistic.

      3. c. Limbajul şi expresivitatea textului poetic

      caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie etc.); imaginarul poetic;

      procedee artistice/ figuri de stil – concept, clasificare: figuri sintactice şi de construcţie (enumeraţia, repetiţia, paralelismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, interogaţia retorică, exclamaţia retorică, invocaţia retorică), figuri semantice (epitetul, comparaţia, metafora, oximoronul, sinestezia, simbolul), figuri de sunet (aliteraţia);

      elemente de prozodie: strofă, vers, vers alb, măsură metrică, rimă, ritm.

    4. 4. Dramaturgia

      1. a. Dramaturgia – accepţii ale termenului: text dramatic, artă a spectacolului teatral.

      2. b. Specii dramatice (comedia, drama); forme ale dramatugiei în teatrul modern.

      3. c. Structura textului dramatic

        construcţia subiectului dramatic: conflicte dramatice, intrigă, scenă, relaţii temporale şi spaţiale; compoziţia textului dramatic: act, scenă, tablou, replică; indicaţii scenice;

        personajul dramatic – modalităţi de caracterizare.

      4. d. Limbajul dramaturgiei. Expresivitate în textul dramatic

      particularităţi ale construcţiei dialogului dramatic; monologul;

      limbajul personajelor ca modalitate de caracterizare (registre stilistice în vorbirea personajelor); oralitate în dialogul dramatic.

    5. 5. Epoci şi ideologii literare

      Texte de doctrină literară privitoare la:

      romantism (estetica) – Dacia literară (manifest literar; doctrină estetică);

      Junimea şi junimismul – Titu Maiorescu;

      perioada interbelică – ideologii literare, elemente de estetică: modernism – E. Lovinescu; tradiţionalism.

    6. 6. Autori canonici

Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu

Notă. Textele literare la prima vedere pot aparţine atât autorilor canonici, cât şi altor autori. Conform programei şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat nu implică studiul monografic al scriitorilor canonici.

  1. 8. LIMBĂ ŞI COMUNICARE

    Niveluri de constituire a mesajului Notă. Conţinuturile de mai jos vizează:

    aplicarea, în diverse situaţii de comunicare, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice;

    aplicarea cunoştinţelor de limbă, inclusiv cele dobândite în ciclul gimnazial, în exprimarea corectă şi în interpretarea textelor literare.

    Nivelul fonetic

    pronunţarea corectă a neologismelor; accentul, evitarea cacofoniei hipercorectitudinea

    Nivelul lexico-semantic

    variante lexicale câmpuri semantice

    derivate şi compuse, schimbarea categoriei gramaticale

    relaţii semantice (polisemie; sinonimie, antonomie, paronimie, omonimie), sensul corect al cuvintelor (neologismelor)

    elemente verbale ale comunicării (cuvinte, propoziţii, frază); unităţi frazeologice sensul cuvintelor în context; sens denotativ şi sens conotativ

    pleonasmul, tautologia, atracţia paronimică

    Nivelul morfosintactic

    forme flexionare ale părţilor de vorbire; valori expresive ale părţilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului

    elemente de acord gramatical; acordul prin atracţie, acordul logic

    elemente de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume/ adjective pronominale relative, adverbe relative) anacolutul; hipercorectitudinea

    Nivelul ortografic şi de punctuaţie

    norme ortografice şi de punctuaţie în constituirea mesajului scris

    rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie'în înţelegerea mesajelor scrise

    Nivelul stilistic

    calităţile generale şi particulare ale stilului (claritate, proprietate, precizie, concizie, corectitudine; variaţie stilistică, cursivitate, eufonie, oralitate etc.)

    stiluri funcţionale (definire, caracteristici, exerciţii aplicative/ redactarea unor texte) stil direct, stil indirect, stil indirect liber

    registre stilistice ale limbii (popular şi cult, scris şi oral; arhaic, regional, colocvial, argou, jargon)

    . CONCEPTE OPERAŢIONALE

    – act, acţiune, aliteraţie, antiteză, artă poetică, autor, basm cult, câmp semantic, cititor, comedie, comic, comparaţie, compoziţie, conflict, construcţia subiectului (expoziţiune, conflict, intrigă, punct culminant, deznodământ), curent literar, dramaturgie, dramă, elemente ale situaţiei de comunjcare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context)/ funcţiile comunicării, enumeraţie, episod, epitet, eul liric, exclamaţie retorică, fantastic, ficţiune, figură de stil, final, imagine artistică, incipit, indicaţii scenice, interogaţie retorică, laitmotiv, lirism obiectiv/ subiectiv, metaforă, modalităţi de caracterizare a personajului literar, modernism, moduri de expunere (naraţiune, descriere, dialog, monolog), motiv literar, narator (tipuri), neomodernism, nuvelă (tipuri), oximoron, paralelism sintactic, personaj literar (tipuri), perspectivă narativă, poezie (tipuri), povestire, proză, realism, repetiţie, refren, relaţii temporale şi spaţiale, romantism, roman (tipuri), secvenţă narativă, secvenţă poetică, scenă, sens denotativ/ sensuri conotative, simetrie, simbol, simbolism, sincronism, sinestezie, stil direct/ indirect/ indirect liber, stil funcţional, tablou, temă, text literar/ nonliterar, titlu, tradiţionalism, tragic, prozodie (strofă, vers, măsură metrică, rimă, ritm), vorbire directă, vorbire indirectă.

    MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

    PROGRAMĂ

    LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ

    MAGYAR NYELV ES IROOALOM ERETTSEGI KOVETELMENYRENDSZER – 2005

    1. 1. A kovetelmenyek a kepessegekre, a kompetenciâkra, az alkalmazott ismeretekre irânyulnak az ervenyes tantervben megjelolt kepessegtertileteken.

      I. Kommunikacios kepessegek

      A tudatos nyelvi viselkedes kepessege

      Az anyanyelv vâltozatainak szukebb es tâgabb kommunikâci6s kărben val6 sikeres hasznâlata

      Konfliktuskezeles, velemenynyilvânftâs, pârbeszedre val6 kepesseg

      11-111. A szovegolvasas es a torteneti latas kepessegei

      Az irodalmi szăvegnek mint nyelvi alkotâsnak a megragadâsa '

      A beszedm6dok, a szovegszervezodes, a nezopontok, az ertekszerkezet felismerese es ertelmezese

      A szăveggel val6 viszony megteremtese, ertelmezesi szempontok megfogalmazâsa, hâtterismeretek mozg6sftâsa, sajât olvasat letrehozâsa. Az erteklâtâs kepessege

      A nyelvi, kulturâlis hagyomânyok felismerese az frâsban es az olvasâsban A hatâstărteneti tudat ervenyesîtese az ertelmezesben

      Kulturâlis tâjekozottsâg: kapcsolatteremtes az olvasott m(ivek kăzott az eletmu, korszak, stîlusirânyzat alapjân

    2. 2. Reszletezett kimeneti kovetelmenyek

      1. I. Kommunikacios kepessegek

        Kompetenciâk, kepessegek Tartalmak

        1. A kLilonbozo nyelvvâltozatok felismerese es hasznâlata a kommunik{tci6s helyzetnek megfeleloen; az alapvâltozat, a koz- es irodalmi nyelv hasznâlata sz6ban es frâsban

        Alapismeretek a magyar nyelv eredeterol, a magyar nyelv vâltozâsâr6l, a nyelvC1jftâsr6l. Retegzettseg es norma a nyelvhasznâlatban. A magyar nyelv fontosabb belso vâltozatai. A nyelvvâltozatok eltero kifejezesi formai, tartalmi es magatartâsbeli kovetelmenyei.

        Nyelvi regiszterek. Stflusretegek.

        Stflusâmyalatok.

        2. A szoveg, a szovegszeruseg felismerese es alkalmazâsa a szăvegalkotâsban

        A szăveg fogalma

        A szoveg szerkezete, felepîtese, a

        szovegegysegek, a szovegosszefUgges

        A szoveg jelentese: temahăl6zat, tetelmondat, kulcsszavak

        A szoveg es a kommunikăci6s folyamat osszefi.iggese

        Szovegtfpusok: elbeszel6, lefr6, ervel6, ertekez6 szovegek; hivatalos irasmuvek (pl. pălyăzat, elismerveny, jegyz6konyv,

        hivatalos level); publicisztikai szovegek

        (pi. hfr, tud6sftâs)

        3. Erveles sz6ban es frăsban egy bizonyos ăllăspont mellett megadott ternara; erve16- meggy6z6 es ertekezo szovegtf pusok felismerese

        Retorikai alapismeretek: az erveles technikâja (deduktîv es induktfv erveles, a câfolat m6dszerei), a beszed szerkezete, a beszed kidolgozâsa, a meggyozes eljărâsai, ervel6-meggy6z6 szovegtîpusok (intelem, predikăci6, ropirat, sz6noklat)

        Ertekezo szovegek: a târgyhoz val6 viszony, sz6kincs/terminol6gia, szovegszervez6 eljârăsok, idezes,

        hivatkozăs, ertekezo szovegtf pusok:

        ertekezes, tanulmânv, essze

        4. A jelentes es stîlus kapcsolatânak felismerese es alkalmazâsa a mindennapi nyelvhasznălatban; a stflustalansăgok/stflustoresek felismerese a mindennapi nyelvhasznâlatban

        Jelentestani ismeretek: hangalak es jelentes viszonya, jelhasznâlati szabăly, motivâlt es motivălatlan sz6alak, jelentesmezo, denotatf v es konnotatfv jelentes

        Stfluselem, stflushatâs, ălland6 es alkalmi

        stfl usertek

        5. Helyesfrăsi keszseg

        Helyesfrâsi alapelvek

        Egybefrâs es klilonfrăs szabălyai

        A tulajdonnevek frăsănak a szabălyai A kozpontozâs szabâlyai

      2. II. , III. A szovegolvasâs es a iorteneti latâs kepessegei

        1. A szoveggel val6 viszony megteremtese, ertelmezesi szempontok megfogalmazâsa, hâtterismeretek mozg6sîtăsa, sajăt olvasat

        letrehozâsa. Az erteklătăs kepessege

        Befogad6i nezopont, esztetikai tapasztalat, esztetikai ertek

        2. A nyelvi/kulturâlis hagyomânyok felismerese az frăsban es az olvasâsban. Tâjekoz6dâs az irodalmi korszakokban es

        stflusokban

        Kulturâlis emlekezet, kânon, kanonizâci6 Irodalmi korszakok es stilusok

        3. Tăjekoz6dâs nehâny fr6i eletmuben

        Pl. Csokonai, Vorosmarty, Petofi, Arany, Adv, J6zsef Attila, Mikszath, Kosztolânyi

        4. A naITâci6s eljârâsok megragadăsa a peldâzatos, a torteneti targyu es az en- elbeszelesekben; a peldâzatos, a torteneti

        târgy{1 es az en-elbeszelesek torteneti

        Elbeszeles, tanftâs. Peldăzat, legenda, tezisregeny.

        Az elbeszeles ideje, az elbeszelt ido,

        tortenelmi hâtter es eloter. Eposz, torteneti

        văltozatainak es kulturâlis hâttertiknek az ăsszekapcsolâsa

        târgyu muballada, tărtenelmi regeny. En-elbeszeles. Leve!, napl6, levelregeny

        Peldâzatos elbeszeles a kozepkori irodalomban (pl. Margit-legenda)

        A barokk eposz (pi. Zrfnyi: Szigeti veszedelem)

        19. szăzadi miiballada (pl. Arany: Szondi ket apr6dja)

        19. szazadi tărtenelmi regeny (pl. Kemeny: Zord ido)

        Szentimentalista en-regeny (pl. Kârmân: Fanni hagyomânyai)

        20. szâzadi en-elbeszeles

        5. Narrâci6s eljârâsok a regenyben es az elbeszelesben/novellăban: elbeszeles es tărtenet, elbeszeloi es szerepl6i sz6lamok, az elbeszeles idejenek es az elbeszelt idonek a megragadăsa es ertelmezese

        Elbeszeles es tărtenet. Metonimikus es metaforikus tărtenetalakftăs. A folytonossăg alakzatai: ok-okozatisag, idobeli folytonossăg. A megszakftottsâg alakzatai: elhallgatâs, kihagyas, nezopontvâltâs.

        Elbeszeloi es szereploi sz6lamok: mindentud6, korlâtozott tudâsu, szereploi elbeszel6. Ftigg6 beszed, szabad ftigg6 beszed, monolog.

        Az elbeszeles ideje, az elbeszelt ido: lineâris-kronologikus ido, mitikus ido, eloreutalâs-visszautalâs, ktils6 ido, belso ido, emlekezes

        A regeny, az elbeszeles/novella tărteneti vâltozatai. Romantikus regeny es elbeszeles/novella (pl. J6kai, Mikszâth). Realista regeny es elbeszeles/novella (pl. M61icz, Kosztolânyi). Klasszikus modem regeny es elbeszeles/novella (pi.

        Kosztolânyi, Krudy, Tamâsi)

        6. Az elbeszel6 formâk jatekânak a

        felismerese es ertelmezese 20. szâzadi m(ivekben

        Elbeszeloi modalitâs, nyelvjâtek, intertextualitâs (pl. Krudy, Kosztolânyi, Ottlik, Esterhâzy m(ivei)

        7. A kăzăssegi en beszedhelyzeteinek, a kăz

        A kozossegi en. A kozăssegi lfra beszedhelyzetei. Nepdal, romantikus nepies dai (pl. Petofi Sandor)

        Zsoltâr es zsoltârfordftâsok (pl. Balassi Bâlint)

        A himnusz văltozatai (pi. 6magyar Măria­ siralom, Kolcsey)

        A kăzăssegi 6da vâltozatai (pl. Berzsenyi, Vărăsmarty, Petofi, J6zsef Attila)

        A politikai kolteszet vâltozatai (pl. Kolcsey, Petofi, Ady)

        8. Az imitâci6elv miikodesenek a felismerese. Koltoszerep es imităci6

        Imitâci6. Imitâci6elv

        Imitâci6 numanista, barokk, rokok6,

        ăsszeftiggeseinek a felismerese

        klasszicista muvekben (pl. Janus Pannonius, Balassi Bâlint, Csokonai,

        Berzsenyi mtivei)

        9. Ura es eredetiseg viszonyânak, a lfrai en vâltozatainak a megragadâsa

        Lfrai en, vershelyzet, beszedhelyzet. Szemel yesseg, szemel ytelenseg, kăzvetlenseg, kăzvetettseg. Allegodkussâg, szimbolikussâg, târgyiassâg.

        Romantikus lirai en: teremto zseni, lâtnok, hasonmâs.

        Lirai en a klasszikus modemsegben: egyenisegkultusz, az en felnăvesztese, az en hâtterbe huz6dâsa.

        Lfrai en a keso modemsegben: az en megsokszoroz6dasa, ănertelmezes

        (pl. Vărăsmarty, Petofi, Arany, Vajda, Ady, Babits, Kosztolânyi, T6th Ărpâd, Ăprily, J6zsef Attila, Szabo Lorinc, Pilinszky, Kanyădi, Szilagyi Domokos

        kăltemenyei)

        10. Intertextuâlis viszonyok felismerese es ertelmezese lfrai szăvegekben

        Urai formăk/szăvegek emlekezete. Idezes,

        răjâtszăs, utalăs (pl. Weăres Sândor, Szila2:vi Domokos kăltemenyei)

        11. A drămai mu elemeinek a felismerese, a drămavâltozatok kulturâlis ăsszeftiggesekbe hel yezese

        Drâmai cselekmţny, konfliktus, drămai hos, beszedfajtâk. Konfliktusos, kozeppontos, ketszintes drama.

        Klasszicista, romantikus drama. (PI.

        Katona J6zsef: Bănk ban, Vărăsmarty: Csongor es Tunde)

        12. A drămai kăltemeny mufaji sajâtossăgainak es eszmetărteneti ăsszeftiggeseinek a megragadăsa. A drămai funkci6k ătminosiilesenek nyomon kăvetese egy 20. szăzadi drâmâban

        Cselekmeny, konfliktus, szerepl6/h6s, beszed a drâmai kăltemenyben. Az eszmek szerepe a drămai kăltemenyben (pl. Madâch: Az ember tragediăja)

        A cselekmeny, a konfliktus, a szerepl6/h6s ătertelmezodese a 20. szăzadi drâmăban (pi. Orkeny, Suto A., Szekely Janos

        drămăi)

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA PENTRU EXAMENUL .NAT' IONAL DE

        BACALAUREAT 2005

        LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ

        Richtlinie1i. fiir die Abiturpriifung 2005 Deutsche Sprache und Literator

        Die Absolventen der Lyzeen mit deutscher Unterrichtssprache haben im Fach Deutsch eine schrîftliche und eîne mi.indlîche Pri.ifung abzulegen.

        1. 1. Anforderungen

          Dîe Pri.iflînge sollen Făhigkeiten und Kenntnisse m den folgenden Anforderungsbereîchen nachweîsen kănnen:

          • Wîssen, selbstăndiges Denken, Urteîlsfăhîgkeit und Darstellungsvermăgen;

          • Wiedergabe von Wissen und Sachverhalten aus einem abgegrenzten Gebiet im gelernten Zusammenhang, Beschreibung und Verwendung gelernter und gei.ibter Arbeîtstechniken und Verfahrensweîsen in eînem wiederholenden Zusammenhang;

          • Selbstăndiges Erklăren, Bearbeiten und Darstellen bekannter Sachverhalte, selbstăndiges Anwenden und Ubertragen des Gelernten auf vergleîchbare neue Situationen und Sachverhalte;

          • Verarbeiten komplexer Gegebenheiten mit dem Zîel, zu selbstăndigen Lăsungen, Begri.indungen, Folgerungen, Deutungen und Wertungen zu gelangen;

          • Lebensgefi.ihl der literarischen Epochen und Verstăndnis fi.ir die Kunstauffassung der jeweiligen Epochen in literarischen oder freien Erorterungen miteinzubeziehen;

          • Făhigkeit poetische und nicht poetische Texte zu analysieren sowie Sachverhalte und Probleme zu erărtern;

          • Făhigkeit zu aktuellen Themen der Gesellschaft sowîe zum kulturellen Leben Stellung zu bezîehen;

          • Făhigkeit în literarîschen Texten und Sachtexten Vergleiche zum Lebensgefi.ihl der Moderne anzustellen;

          • Făhîgkeit eînige schriftliche Umgangs- und Kommunikationsformen (z.B.Gesuch, Anzeige, Lebenslaut) zu verfassen;

          • • Făhîgkeit gattungsspezifische Merkmalen zu identifizieren und dari.iber hinaus Einblick în dîe Theorie der Gattungen (Novelle, Roman, Drama usw.) zu beweisen;

        2. 2. Inhalte:

          1. a. Literatur:

            • Aufklărung: WesenszUge und Menschenbild anhand von literarîschen und nichtliterarischen Texten.

              G.E.Lessing als Vertreter der Aufklărung. G.E.Lessing: Nathan der Weise.

            • Sturm und Drang: LebensgefUhl und Kunstauffassung anhand von literarîschen und nîchtliterarîschen Texten.

            • Klassik: Lebensgefi.il1l, Kunstauffassung, Menschenbild anhand von literarischen und nichtlitcrarischcn Tcxtcn. J.W. Goethe: Faust I, li (Ausziigc).

            • Romantik: Lcbcnsgcfi.ihl, Kunstauffassung und Menschcnbild anhand von literarischcn und nîchtliterarischen Texten.

            • Realismus: Wesenszi.ige und Problematik anhand von literarischen und nichtliterarischen Texten.

            • Modernes Drama: Problematik und Gestaltungselemente. G. BUchner, B.Brecht, Fr. Diirrenmatt

            • Roman, Novelle und Kurzprosa des 20. Jahrhunderts: Problematik und Gestaltungselemente anhand von literarischen Texten.

            • Lyrik: Strukturen, Themen und Motive von der Aufklărung bis zur Gegenwart.

          2. b. Grammatik/Sprachbetrachtung:

          Gesicherte Kenntnisse zur Phonetik, Morphologie, Syntax, Rechtschreibung, Zeichensetzung, Stilkunde und zum Wortschatz. (verschîedene Ubungstypen, ggf. grammatikalische Analyse).

        3. 3. Die schriftliche Priifung

          Die schriftliche PrUfung dauert drei Stunden, nachdem die Themen verteilt worden sind. Es werden melu-ere Themen gestellt. Alle sind verbindlich. Die Bewertungskriterien werden nach abgelaufener PrUfung bekannt gegeben.

          Absolventen des pădagogischen Profils haben im zweiten Teil der schriftlichen PrUfung ein gesondertes Sprach- bzw. Grammatikthema zu bewăltigen. Absolventen aller anderen Profile haben im zweiten Teii der schriftlichen PrUfung einen funktionalen Text (ein Gesuch, eine Anzeige, einen Lebenslauf o. Ă) zu verfassen.

          Die Aufgabenarten in Literatur werden gemăB dem Lehrplan gestellt, d.h. dass den PrUflingen unbekannte Texte vorgelegt werden anhand derer sie die oben genannten Făhigkeiten beweisen sollen. Bewertet wird:

          • angemessene Behandlung des Themas;

          • strukturierte und differenzierte Argumentation;

          • Transfervermogen;

          • zweckmăBige Gliederung der Arbeit;

          • Beachtung der sprachlichen Normen;

          • ggf. Einteilen eines SatzgefUges, Bestimmen der Nebensătze, morpho – syntaktische Analyse ( nur for das piidagogische Profil);

            Die Bewertung erfolgt in der Punkteskala von 10 bis 100, die der Notenskala von 1 bis 10 entspricht. Die Ausgangsbenotung betrăgt 10 Punkte. Die Punkteanzahl pro Thema wird angegeben.

        4. 4. Die miindliche Priifung

          Die mUndliche PrUfung im Fach Deutsch unterzieht sich vom organisatorischen Standpunkt aus den Bestimmungen der PrUfungsordnung.

          Anforderungen:

          • zusammenhăngende ĂuBerung zu einem gegebenen Thema;

          • Prilfungsgesprăch i.iber groBere fachliche Zusammenhănge;

          • Textinterpretation;

            Bewertet wird :

          • inhaltliche Qualităt des Pri.ifungsgesprăches;

          • Transfervermăgen;

          • sprachliche Bewăltigung der gestellten Aufgaben;

        Die Abiturpriifung in den beiden Spezialabteilungen am ăColegiul German Goethe" in Bukarest undam ăLiceul Teoretic Nikolaus Lenau" wird in allen Priifungsfăchern (aufier dem Fach Rumănisch fiir welches die Bestimmungen der rumănischen Priifungsordnung gelten) gemăfi der von beiden Seiten genehmigten Priifungsordnung durchgefiihrt.

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA DE BACALAUREAT 2005

        LIMBA ŞI LITERATURA BULGARĂ

        I LITERA TURA

        1. 1. CTpaHIIll;I-I oT c1,npeMeHHaTa fr1,nrapcKa JJIITepaTypa (Pagini clin literatura bulgară contemporană);

          • CneTocnan MIIHKOB (Svetoslav Minkov): viaţa şi opera;

          • BanepII I1eTpon (Valeri Petrov): viaţa şi opera;

          • HopJJ;aH PaJJ;wmon (Iordan Radicikov): viaţa şi opera;

        2. 2. E1,nrapc1rn rroeTII oT 6JJII3KOTO MIIHaJJo (Poeţi bulgari din trecutul apropiat);

          • Den:o 5IBopoB (Peio Iavorov): viaţa şi opera;

          • HIIKona Barru,apoB (Nicola Vapţarov): viaţa şi opera;

          • ATairnc ,l],an1rnn (Atanas Dalcev): viaţa şi opera;

          • EnIIcaBeTa Earp5IHa (Elisaveta Bagriana): viaţa şi opera;

        3. 3. EnIIH I1eJJIIH (Elin Pelin): viaţa şi opera; „Ifanop1>T”;

        4. 4. HopJJ;aI-I HoBKOB (Iordan Iovkov): viaţa şi opera; „HHJJ;)Ke”;

        5. 5. AneKo KoHcTaHTIII-IOB (Aleko Konstantinov ): viaţa şi opera; „Ban raH1>0 y Hpe1-1eK”;

        6. 6. I1BaH Ba30B (Ivan Vazov): viaţa şi opera; „A3 CbM 61,nrap1-re" „,l],e e

          bbJJrapII5I?"; "qIICTII5IT IIbT";

        7. 7. XpIIcTo EoTeB (Hristo Botev): viaţa şi opera; „XaJJ;)KII ,l],IIMHTnp”, „Mo51Ta MOJU-ITBa”;

        8. 8. 131,nrapcKII Bn3pmKJJ;eHU,II ( Scriitori Renascentişti bulgari);

          • I1eTKO CnaBeHKOB (Petko Slaveikov): viaţa şi opera;

            . • J1I06en KapaBeJJoB (Liuben Karavelov): viaţa şi opera;

          • ,l],o6pH qIIHTyJJoB (Dobri Cintulov): viaţa şi opera;

        9. 9. 131,nrapcKII HapoJJ;HII necHII (Cântece populare bulgăreşti); 10.131,nrapcKII HapoJJ;HII o6w-rnH (Obiceiuri populare bulgăreşti).

        ARII TEMATICE

        • Adolescentul despre sine: portret fizic, trăsături de caracter; aspiraţii, aptitudini, interese, pasiuni; timp liber.

        • Adolescentul şi mediul social: îndatoriri, drepturi, conduită; în familie (relaţii şi evenimente), în grupul de prieteni (activităţi); în şcoală (spaţii şi activităţi); în oraş (obiective turistice şi culturale, edificii, transport, servicii (la gară/ aeroport, la spectacol).

        • Adolescentul şi natura: în lumea vie (floră, faună), fenomene meteorologice (naturale), spaţiul geografic şi cosmic.

        • Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie bulgară: Bulgaria (repere istorico-geografice şi cultural-ştiinţifice); personalităţi din domeniul literaturii, artei; specific naţional (religie/ obiceiuri şi tradiţii,sărbători).

        II GRAMATICA

        1. 1 FONETICA:

          • Alfabetul chirilic, apariţia şi dezvoltarea limbii bulgare. Limbile slave. Limba bulgară, limbă slavă.

          • Sunet, literă, silabă, cuvânt. Clasificarea sunetelor. Accent. Pronunţie. Ortografie.

        2. 2 LEXICOLOGIA:

          • Cuvânt, sufixe, prefixe. Sensul cuvintelor: sinonime, antonime, omonime. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului – mijloace de îmbogăţire a vocabularului. Derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale.

        3. 3 MORFOLOGIA:

          • Substantivul: fel, gen, număr, articol, caz, funcţia sintactică.

          • Adjectivul: fel, gen, număr, articol, caz, funcţia sintactică, grade de comparaţii.

          • Numeralul: cardinal, ordinal, ortografie, funcţiile sintactice. exprimarea datei.

          • Pronumele: personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ . Nehotărât, negativ, reflexiv.

          • Verbul: aspect: perfectiv şi imperfectiv, persoană, număr timp, conjugare. Verbe tranzitive, intranzitive, personale, impersonale. Modurile. Diatezele. Conjugarea verbelor la toate modurile şi timpurile. Funcţia sintactică.

          • Adverbul: clasificare, gradele de comparaţie.

          • Prepoziţia

          • Conjuncţia

          • Interjecţia

          • Particula

        4. 4 SINTAXA

          • Propoziţia. Feluri.

          • Subie.ctul şi predicatul.

          • Atributul. Apoziţia.

          • Complementul. Complementul circumstanţial.

          • Fraza. Coordonare şi subordonare.

          • Punctuatia

        '

        Bibliografie:

        1. 1. ,,EbJirAPCKH E311K” 1999 Poc:au,a IleHKOBa

          – EnB:apa KaTylll

        2. 2. ” rOBOPHTE JIH EbJirAPCKH?” 1989 – IOmrn AHTOHOBa

          – Enra K:ap5IKOBa

        3. 3. ” EbJirAPCKH E3l1K – EbJirAPIBI 11 EbfilAPHTE” – 1984

          • IO. AHTOHOBa

          • E. K11p5IKoBa

          • T. HaKoBa

        4. 4. ‘TP AMATHKA 3A BCJ1qKJ1″ 1994 – EopHMHp KpncTeB

        5. 5. ,,GRAMATICA LIMBII BULGARE” 2000-Neda Mutafcieva

          • Cătălina Puiu

        6. 6. ANTOLOGII LITERARE – PROZĂ ŞI POEZIE

        7. 7. DICTIONARE

        '

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA PENTRU BACALAUREAT 2005

        LIMBA ŞI LITERATURA CROATĂ

        1. 1. O usmenoj i pisanoj knjizevnosti ( uopce). Knjizevni rodovi ; Lirika ( pojam opcenito). Petar Preradovic – Rodu o jeziku ( oda – opci plikaz); S.S.Kranjcevic – lseljenik ( elegija – opci prikaz); Hasanaginica ( narodna balada – knjizevni komentar). Epika ( pojam opcenito). Smrt Senjanina Jve ( epska pjesma- knjizevni komentar); Ivana Brlic Mazuranic – Regoc ( bajka – opci prikaz); Slavko Kolar – Breza ( pripovijest – opci prikaz). Drama ( pojam opcenito). Marin Drzic – Novela ad Stanca ( komedija – opci prikaz).

        2. 2. Diskurzivni knjizcvni oblici ( pojam opcenito). Antun Gustav Matos ( zivot i knjizevni rad). Oko lobora ( putopis – opci prikaz).

        3. 3. Srednjovckovna lmjizcvnost ( najstariji hrvatski pisani spomenici). Bascanska ploca ( opci. prikaz).

        4. 4. Rcnesansa ( Hrvatska renesansa i njezina sredista: Dubrovnik, Split, Hvar, Zadar – glavni pisci i djela). Marko Marulic ( zivot i rad). Judita ( knjizevni komentar). 1-Ianibal Lucie, Robinja (opci prikaz).Marin Drzic ( zivot i knjizevni rad). Dundo Maroje ( opci prikaz).

        5. 5. Barok ( 1-Irvatski barok – katolicka obnova, knjizevni oblici i znacajke). Ivan Gundulic ( zivot i knjizevni rad). Osman ( opci prikaz).

        6. 6. Klasicizam i prosvetiteljstvo ( Pojam, trajanje i znacenje). Matija Antun Reljkovic,Satir (opci prikaz).Andrija Kacic Miocic, Razgovor ugodni ( opci prikaz).

        7. 7. Romantizam i ilirizam ( Hrvatski romantizam, hrvatski narpdni preporod, ilirski pokret, ilirizam, glavni osnivaci ilirskog pokreta). Stanko Vraz, Otkud modre oei ( opci prikaz). Petar Preradovic ( zivot i knjizevni rad). Smrt smail age Cengica ( knjizevni komentar).

        8. 8. Protorealizam ( Senoino doba). August Senoa ( zivot i knjizevni rad). Zlatarovo zlato( opci prikaz).

        9. 9. Realizam ( pojam opcenito). Ante Kovacic ( zivot i knjizevni rad), U registraturi ( knjizevni komentar). Josip Kozarac ( zivot i knjizevni rad), Mrtvi kapitali ( knjizevni komentar).

        10. 10. Moderna ( opcenito). A.G.Matos, 1909, Utjeha kose ( opci prikaz). Vladimir Nazor ( zivot i knjizevni rad), Suma spava ( opci prikaz).

        11. 11. Ekspresionizam ( opcenito). Miroslav Krleza ( zivot i knjizevni rad), Bitka kod Bistrice Lesne ( knjizevni komentar), Ceinja ( opci prikaz), Ivo Andric, Ex ponto ( opci prikaz). Tin Ujevic ( zivot i knjizevni rad), Svakidasnja jadikovka ( opci prikaz). Ivan Goran Kovacic ( zivot i knjizevni rad.) lama ( knjizevni komentar). Dobrisa Cesaric ( zivot i knjizevni rad). Oblak; Vocka poslije kise ( opci prikaz). Ranko Marinkovic ( zivot i knjizevni rad). Ruke; U znaku vage ( pripovijetka – opci prikaz).

          Literatura : udzbcnici ko_ji se koristc u skolama s nastavnim hrvatskim _jczikom.

          Opaske : nastavni program je namjenjen apsolventima gimnazije s nastavnim hrvatskim. jezikom Ispit je pismeni i usmeni, u skladu s programom. Pismeni radovi se ocenjuju od 10 do 100 bodova a ispit traje 3 sata.

          MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA PENTRU BACALAUREAT 2005

          LIMBA ŞI LITERATURA SÂRBĂ

          1. I. Sadrzaj programa srpskog jezika i knjizevnosti

            1. 1. Narodna lmjizevnost( Narodne pesme, pripovetke, krace narodne umotvorine). Lirske pesme. Podela ( poslenicke, mitoloske, obredne, prigodne, ljubavne, saljive). Lirsko – epske pesme. ( Hasanaginica).

              Epske pesme. ( Zidanje Skadra, Car Lazar i carica Milica, Marko pije uz ramazan vino, Starina Novak i knez Bogosav; Pocetak bune protiv dahija).

              Pripovetke. ( U cara Trojana kozje usi, Ero i Turcin).

            2. 2.   Strednjovekovna knjizevnost: Sveti Sava; Zivot prosvetiteljsko delo; Dositej Obradovic; Zivot i prosvetiteljsko delo.

            3. 3. Knjizevnost doba romantizma:Vuk Stefanovic Karadzic. Rad na reformi knjizevnog jezika i pravopisa. Rad na sakupljanju narodnih umotvorina; Petar Petrovic Njegos. Zivot i pesnicko delo ( Gorski vijenac – opsti prikaz); Branko Radicevic ( Dacki rastanak, Kad mlidijah umreti – knjizevni komentar); Dura Jaksic ( Na Liparu – knjizevni komentar); Jovan Jovanovic Zmaj ( Duliei, Duliei uveoci opsti prikaz); Laza Kostic ( Santa Maria della Salute knjizevni komentar);

            4. 4. Realizam:Laza Lazarevic ( Sve ce narod pozlatiti knjizevni komentar); Vojislav Ilic ( U poznu jesen Grm – knjizevni kornentar); Radoe Dornanovic ( Danga knjizevni kornentar): Aleksa Santic ( Mi znamo sudbu knjizevni kornentar);

            5. 5. Novi realizam:Borislav Stankovic ( Necista krv – opsti prikaz); Petar Kocic ( Jazavac pred sudorn opsti prikaz ); Branislav Nusic ( Gospoda rninistarka knjizevni komentar).

            6. 6. Moderna  poezija: Jovan Ducic ( Morska vrba knjizevni komentar); Milan Rakic ( Dolap, Na Gazi Mestanu knjizevni komentar).

            7. 7. Kniizevnost XX . – og veka: Ivo Andric ( Most na Zepi – knjiz vni komentar, Na Dri,ni cuprija opsti prikaz ); Milos Crnjanski ( Seobe – opsti prikaz); Desanka Maksimovic ( Strepnja, Krvava bajka knjizevni komentar); Veljko Petrovic ( Ratar – knjizevni komentar); Branko Copie ( Basta sljezove boje – knjizevni komentar); Dobrica Copie ( Koreni – opsti prikaz); Stevan Raickovic ( Kamena uspavanka – knjizevni komentar); Vasko Popa ( Patka – knjizevni kornentar).

              Napomene : Kandidati Filolockog smera ce naknadno sprerniti sledeca poglavlja 12

              udzbenika za VIII. razred : Recnik.Sintaksa.Morfoloska analiza.

              Glavni ciljevi i zadaci nastave srpskog jezika i knjizevnosti:

              • raspoznavanje etapa u izradi pismenih sastava;

              • primenjivanje teorijskih stecenih znanja na casovima teorije knjizevnosti;

              • raspoznavanje osobenosti knjizevnih pravaca;

              • raspoznavanje i obrazlozenje stilskih razlika u pismenom izrazavanju;

              • poznavanje imena knjizevnih likova, njihovog mesta i uloge u knjizevnim delima;

              • postovanje normi knjizevnogjezika prilikom pismenog izrazavanja;

              • elaboracija knjizevnog komentara, karakterizacije knjizevnih likova, komparativno prikazivanje dva knjizevna dela, dva pisca ili dva knjizevna perioda, sintezu knjizevne delatnosti pojedinih pisaca;

              • argumentovanje poznavanja osnovnih knjizevnoteorijskih pojmova.

        Literatura:

        Srpska i hrvatska knji.zevnost, IX. razred – 1990 Srpska i hrvatska knjizevnost, X. razred – 1990 Srpska knjizevnost – XI. razred – 1996

        Srpska knjizevnost – XII. razred -1995

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

        PROGRAMA EXAMENULUI NAŢIONAL DE BACALAUREAT – 2005

        LIMBA ŞI LITERATURA UCRAINEANĂ MATERNĂ

        -PENTRU PROFIL REAL ŞI PEDAGOGIC-

        1. I. nITEPATYPA- LITERATURA

          1. 1. I. IT. KoTmipeBChKHH – rroeMa Eneida i rr'eca HamaJZKa floJZmaeKa

          2. 2. r. KBiTKa- OCHOB15IHeHim – npe)].CTaBHHK ceHTHMeHTa.Jii3MY i 0TIHC0B0ro

            pea.rri3MY – rroBiCTh Mapycfl

          3. 3. Po3BHTOK 6aiîKH B I-H IIOJIOBHHi 19 CT.: €BreH fpe6iHKa i IT. fyrraK – ApTeMOBCbKHR -Beâ.1vte:>1cui1 cyo, fla1-t ma Co6a,w

          4. 4. T. r. IlleBqeHKO – I. PaHH5I TBopqÎCTh

            • 6a.rra,z:i;H

            • noeMa KamepuHa

              icTOpmrna noeMa I'aiîâaMaKu i icTOpn:trni Bipmi nipHqHi Bipmi – /{yM1w, flepe6euiJR, Ha ei1J11y naM 'flmb KomJZRpeecbKOMY, /{o Oc1-toe'fl1-1e1-tKa.

              II-ii nepio.u TBopqocTi llieBqeHKa:

              IIocrraHH5I I MepmBUM, i :>1cueuM …, KaeKa1, Cou,

              rroeMH HauMU'iKa, Coea, Bipm 3anoeim

              III-il: rrepioJl TBopqocTi IlleBqeHKa:

              HeeiJlbl-lUIJQ noe3ÎJl. 33aXa.JI5IBHÎ KHmKKH. MOTHBH

              noe3ii1 nepio,z:i;y 3acnaHH5I

              IV-ii nepioJl TBopqocTi IlleBqeHKa: noeMH Mapifl, Heo

              IlC. a.JIMH. . .

              mpHqHl Blpllil.

          5. 5. TBopqicTh IT. MHpuoro, poMaH Xi6a peeymb BORU, flK flCJZa noeui?

          6. 6. TBop1IÎCTh M. BoB1IKa: IHcmumymKa, Ko1a’1Ka, KapMemoK

          7. 7. TBopqÎCTb JI. f rri6oBa: 6a.HKH i rripHqHi Biprni

          8. 8. I. Heqyii JieBHU:hKHiî: MuKona /{:>,cepfl, Kaiîoaiueea ciM'5t

          9. 9. I. 5I. paHKO – noeTHqHa TBOp'IiCTh

            • npo3oBi TB0p11: Eoa KoucmpiKmop, Eopucnae cMiCmbcJl,

          10. 10. JI. YKpaîHKa – rroernqua TBopqicTh

            • ,11.paMa Jlicoea nicwt

          11. 11. M. Kou.106HHChKIIH, rnopqicn: lr1mepMezp10

          12. 12. B. CTeHoeuua

          13. 13. O. Ko6mrnHc1Ka, rnopH: 3eM!lJl, Y ueâimo pano 1i1tJZJl 1wnaJZa

          14. 14. O. Onech, TBopqicTh nipHKa

          15. 15. M. BopoHHii:, rnopqicThnipHKa

          16. 16. IT. THqHHa, 36ÎpKa Co11R'l1-ti KJZap1-1emu

          17. 17. B. Cociopa, iHTHMHa nipHKa

          18. 18. On. ,[(OB)KeHKO, TBopqÎCTh – 3a'lap06Qf/Q J{ecf/a

          19. 19. Onec1, foHqap, poMaH Co6op

          20. 20. ,[(MHTpo ITaBJIHqKo, nipIIKa

        image

        image

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA

        PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2005

        LIMBA ŞI LITERATURA SLOVACĂ SLOVENSKY JAZYK A LITERATURA

        Pre reâlny, humanitny a pedagogicky smer lycei s vyucovacim jazykom slovenskym:

        1. I. Slovenska literatura

          1. 1. Text. Vseobecnosti

            • prvky komunikacnej situâcie (vysielatel’, prijfmatel’, sprâva, k6d, kontext);

            • funkcie komunikâcie

            • literârny / neliterârny text

            • text a kontext

            • temy a literârne motfvy

            • literatura a ine druhy umenia

          2. 2. Proza

            1. a) epickâ proza

              vysvetlenie pojmov; vyvoj a typologia (romantickâ, realistickâ a fantastic,;kâ proza)

            2. b) epicke zânre (umelâ rozprâvka, povest’, novela, historickâ, fantastickâ; psychologickâ; roman klasicky, s(1casny; român do druhej svetovej vojne.

            1. C) struktura epickeho textu

              • zlozky epickeho textu (autor, rozprâvac, postavy, citatei’)

              • druhy rozprâvaca v epickom texte (vseveduci rozpravac, postava – rozprâvac, oko kamery; rozpravanie v 1. a 3. osobe

              • kompozfcia epickeho diela; dej, konflikt, fazy deja, râmcove rozprâvanie,

              • postavy

              • druhy postav (hlavne, vydl’ajsie, epizodicke; charaktery, postavy typ; sp6soby charakterizovania postavy).

            1. d) jazyk epickeho diela

              • spâsoby rozprâvania: rozprâvanie, dialog, opis

              • rec postav, priama a nepriama rec, polopriama rec.

          3. 3. Poezia

            1. a) vysvetlenie termf nu; rozvoj (barokovâ, klasicistickâ, romantickâ, realistickâ; symbolizrnus, modernizmus) typol6gia (lyrickâ a epickâ poezia)

            2. b) struktura 1 yrickeho diela

              • komunikâcia v basnickom texte (lyricky subjekt; vzt’ah autor – lyricky subjekt)

            3. c) jazyk lyrickeho diela

              • charakteristiky (1meleckeho jazyka (sugestivnost’, expresivnost’, atd’)

              • bâsnickâ obrazotvornost’

              • umelecke prostriedky (enumeracia, antiteza, synkretizrnus, opakovanie, refrenovitost’, recnicka otâzka, recnicke zvolanie, epiteton, metafora

              • vers, sloha, vol’ny vers, metricky rozmer, rym, rytmus.

          4. 4. Drama

            1. a) vysvctlenie pojrnu

            2. b) zanre (komedia, tragedia, cinohra)

            3. c) struktura drarnatickeho textu

              • kompozfcia dramatickeho textu: vystup, scena, obraz, replika, scenicke poznâmky, dramatickâ postava, spâsoby charakterizovania

            4. d) jazyk dramy; expresivnost’ v drnmatickom texte, osobitosti, vystavby dialogu v dramatickom texte; monolog.

              • jazyk postâv ako sposob charakterizovania dramatickeho diela

          5. 5. Litcrarne obdobic

            • klasicizmus

            • romantizmus

            • realizmus

            • mcdzi vojnove obdobic

          6. 6. Kanonicki autori:

            Hugolin Gavlovic (Valasskâ skola). J. I. Bajza (Rene mlâdenca prîhody a sk.C1senosti). Jan Kollar (Slâvy dcera). Jan Holly (Svătopluk, Selanky). Andrej Slâdkovic (Marfna, Detvan). Samo Chalupka (Mor ho!). Janko Krâl’ (Zakliata panna).

            Jân Botto (Smrt' Janosikova). J. M. Hurban (Olejkâr). P. O. Hviczdoslav (Krvave sonety, H{ijnikova zcna). M. Kukucin (Neprebudeny). B. Slancikova Timrava (Tapâkovci). J. Gregor Tajovsky (Do konca, Mamka Pâstkovâ) I. Krasko (Otcova rol'a)

            J. Jesensky (Vyhnali ma). I. N. Jege (Adain Sangala). Hronsky (Jozef Mak). M. Urban (Zivy bic)..FrS.vantncr – (Malka). M. Figuli – (Tri gastanove kone). J. Kostra – (Pcniaztek). M. Rufus – (Vyjdi z lesa klcuj zcm). Frantisek Hccko (Cervene vino) V. Sikula – (S Roz{trkou)_- Slovcnska litcrat(ira v Rumunsku.

        2. II. Jazyk a komunikacia

          -uplatnenie pravopisnych, ortoepickych, intcrpunkcnych, 1norfologicko­ syntaktickych noriem

          • vhodne pouzivanie lexikalno-sematickych jednotick

          • hlâskoslovie

            • rytmicky zâkon hlâsk:y

            • delenie hlâsok

            • znelostna asimilâcia

        3. III. Lexikologia

          • nâuka, tvorenie slav, slovo, synonymâ, antonymâ, hornonymâ

          • trieclenie slovncj zâsoby

          • frazeologia a vyznarn slov

        4. IV. Morfologia

          • slovne druhy

          • ohybne a neohybne

          • plnovyznamove, neplnovyznamove

          • gramaticke kategorie slovesnych druhov

          • skloiiovanie a casovanie

        5. V. Syntax

          • vetne cleny: hlavne a vedl’ajsie

          • veta a suvctie

          • pravopis a interpunkcia

        6. VI. Stylistika

          • styly

          • funkcne texty

        7. VII. Detska litcrat(ira *

        l. Pojern, vznik a vyvin lîteratury pre deti a mladcz

        1. 2. Vyrazove osobitnosti literarnej tvorby pre deti a mlâdez

        2. 3. Vekovo – citatel’ske obdobia

        3. 4. Vychovnâ a poznâvacia funkcia v literatCire pre deti a mlâdez

        4. 5. Studovane diela

        * Tematika platnâ pre pedagogicky smer .

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

        PROGRAMA DE BACALAUREAT 2004 LIMBA ŞI LITERATURA TURCĂ (PROFIL TEOLOGIC ŞI PEDAGOGIC)

        1. I OKUMA ANLAMA

          -Bir olay yaz1s1rn anlamll bir şekilde okuyabilme,

          -Hikâye turOnOn ozeliklerini kavrayabilme,

          -Metin it;;inde cOmleyi tarnyabilme,

          -Bir manzurneyi ozeliklerine gore okuyabilme,

          -Manzume ile dUzyaz1 arasindaki fark1 kavrayabilme,

          -Paragraf ve paragraftaki dOşunceyi kavrayabilme,

          -Bir şiiri vurgu ve tonlamaya dikkat ederek okuyabilmek,

          -Bir şiirin şekil ve anlam ozelliklerini kavrayabilme,

          -Olay yaz1lannda sebep-sonui;; ilişkisini kavrayabilmek,

          -Olay yaz1lanrn meydana getiren unsurlan kavrayabilme(yer,zaman,olay

          ve

          kişiler)

          -Sevilen bir şiiri ezberlemeyebilme,

          -Olay yaz1lan ile fikir yaz1lan aras1ndaki fark1 kavrayabilme,

          -Bir metnin yard1mc1 fikirlerini ve ana fikrini bulabilme,

          -Plân ve plârnn yararlanrn kavrayabilmek,

          -Bir metindeki olaylan karş1laşt1rarak benzer ve farkl1 yanlan

          kavrayabilme,

          -Anlama etkinliklerini kavrayabilme (dinleme,okuma,gozlem…)

          -Okunan bir yaz1daki se.bep-sonut;; ilişkilerini kavrayabilme,

          -Bir metnin dii ve anlat1m(uslup) ozelliklerini kavrayabilme,

          -Bir manzumenin ana temasin, kavrayabilme,

          -Sozlu ve yaz1l1 ifade aras1ndaki benzer ve farkl11lklan kavrayabilme.

        2. II -ANLATIM

          1. A) SOZLO ANLATIM B) YAZILI ANLATIM

            -Dogru ve duzgOn konuşabilmek,

            . -TOrkc_;e derslerindeki her turlu faaliyetlere kat1labilmek ve vanlan sonuc_;lan

            anlatabilmek ve ac_;1klayabilmek, yazabilmek, yazabilmek,

            -Bir tart1şmaya kat1labilmek,

            -Gorulen veya yaşanan olaylarla ilgili duygu ve duşuncelerini anlat1p,yazabilmek,

            . -Atasozlerini,ozdeyişleri ve deyimleri ac_;1klayabilmek,

            -c;;:evrenin dogal, toplumsal ve ekonomik olaylanrn anlat1p yazabilmek,

            -6zel mektup,iş mektubu,dilekc_;e ve telegraf yazabilmek,

            -Paragraflardaki duşunceleri ac_;1klayabilmek,

            -Olay veya kişi tasvirleri yapabilmek (sozli.i ve yaztll),

            -Topluluk karş1stnda ac;1ş konuşmas1, kaparnş konuşmas1 yapabilmek,

            -Yaz1lannt uygun bir plâna gore geliştirebilmek,

            -Okuduklanndan notlar alabilmek,

            -Konuşmalanrn uygun bir plâna gore geliştirebilmek,

            -Kompozisyon c;eşitlerini (yaz1ll ve sozli.i kompozisyon) kavrayabilmek,

            -Bir fikir yaz1s1 yazabilmek.

        3. III – DiL BiLGiSi(GRAMER) KONULARI

          1. A) SES BiLGiSi

            -Ti.irkc;e'deki sesii ve sessiz harfleri tan1yabilmek,

            -Bi.iyi.ik i.inli.i uyumu kurallrn kavrayabilmek,

            -Ki.i<;i.ik i.inli.i uyumu kuraltn1 kavrayabilmek,

            -0nsi.izlerin benzeşmesi kural1rn kavrayabilmek,

            -0nli.i di.işmesi kural1rn kavrayabilmek,

            -Si.ireksiz sert i.insi.izlerin yumuşamas1 kurallnt kavrayabilmek,

            -Ti.irkc_;e'de başta ve sonda bulunmayan i.insi.izleri tarnyabilmek,

            -Seslerin birleşmesini,hece ve hece c;eşitlerini kavrayabilmek.

          2. B) KELiME BiLGiSi

            -TUrkc;e'deki kelime tUrlerini kavrayabilmek isimler ve isimlerin yap1lan,

            isim tamlamalan, isimlerin c_;eşitleri

            s1fatlar ve s1fatlann yap1lan, s1fatlann c;eşitleri

            s1fat tamlamalan,

            zamirler ve zamirlerin yap1lan, zamirlerin c_;eşitleri,

            zarflar ve zarflann yap1lan, zarflann c;eşitleri,

            fiiller ve fiillerin yap1lan, fiillerde kip,zaman ve kişi, yap1lanna gore fiiler, edatlar

            baglac_;lar, Unlemler.

          3. C) CUMLE BiLGiSi

            -Anlamlanna gore cUmle c;eşitlerini kavrayabilmek olumlu cUmleler,

            olumsuz ci.imleler, soru cUmleleri, Unlem cUmleleri, şart cUmleleri.

            -Yap1lanna găre cUmle tUrlerini kavrayabilmek basit cUmle,

            bileşik ci.imle, s1ralt cumle, bagll cumle,

            sirall-baglt cumle.

            COmlenin ogelerini kavrayabilmek.

            ozne yUklem

            zarf tumleci dolaylt tumlec; belirtili nesne belirtisiz nesne

          4. D) ANLAM BÎLGiSi

            -TUrkc;e kelimelerin anlam ozelliklerini kavrayabilmek Kelimelerin gerc;ek anlam1,

            Kelimelerin mecaz anlam1, Kelimelerin terim anlam1, Kelimelerin deyim anlam1, Z1t anlamll kelimeler,

            Eş anlamlt kelimeler.

          5. E) YAPI BÎLGiSi

            EKLER

            Yap1m ekleri

            <;ekim ek!eri(Îsim ve fiii c;ekim ek!eri) Basit kelime

            TUremiş kelime Bileşik kelime

          6. F) EDEBÎ BÎLGÎLER

            -Yaz1 turlerini kavrayabilmek. Roman ve roman c;eşitleri Hikâye

            Masai

            Tiyatro ve c;;eşitleri, Destan,

            Şiir ve şiir c;eşitleri, Gezi yaztlan, Nutuk

            Makale F1kra, Sohbet

            -Edebiyattntn tarnmt ve konusu

            -TOrk edebiyat1'rnn devirleri

            -Edebiyatta ifade tarzlan(SozlO ifade-Yaz1II ifade)

            -Şiirle ilgili bilgiler,

            Soz sanatlan(Benzetme,mUbalaga,TenâsUb…)

            -Halk edebiyat, ve ozellikleri,

            -Halk edebiyat, naz,m şekilleri

            -Klâsik TUrk edebiyat, ve ozellikleri

          7. G) ÎMLA VE NOKTALAMA

        -BUyUk harflerin imlas,

        -bzel isimlerin imlas,,

        -Eklerin imlas1,

        -Yabanc, kelimelerin imlâs,, Nokta

        VirgOI Noktall virgul T1rnak işareti Îki nokta Soru işareti Onlem işareti

        NOT 1 Mecidiye Kemal Ataturk Îlahiyat ve Pedagoji Lisesi’nde TUrkiye Cumhuriyeti Millî Egitim Bakanllg, tarafindan oluşturulan komisyon taraf1ndan yaz1lan ders kitaplan okutulmaktad1r.

        2 Okulumuzda teoloji ve pedagoji bolumlerde ayrn mufredat program, uygulanmaktad1r.

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

        PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA TURCĂ

        I STATUTUL DISCIPLINEI

        În baza Legii 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi în conformitate cu Metodologia de organizare şi desfaşurare a examenului de bacalaureat – 2004, art. 5(1), toţi absolvenţii învaţământului liceal vor susţine un examen oral la una din limbile modeme studiate, ca proba obligatorie (proba B).

        Deci, absolvenţii Liceului Internaţional de Informatică au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la limba turcă, intr-una din situaţiile de mai jos:

        limba turcă ca limbă modernă – probă orală pentru specilizarea Filologie.

        limba turcă ca limbă modernă – probă scrisă, comună pentru ambele specializări.(ca fiind alta decât cea susţinută la proba B)

        Programa pentru examenele de Bacalaureat 2005 la disciplina limba turcă (ca limbă modernă) este concepută în baza programei şcolare, aprobată de conducerea ministerului.

        Topologia Programei pentru examenul de Bacalaureat

        Atât pentru proba orală, ca probă obligatorie, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii vor fi evaluaţi în baza unor texte necunoscute / nestudiate la clasă.

        Accentul se va pune pe abilităţile de comunicare orală sau în scris.

        II COMPETENTE DE EVALUAT

        1. 1. Proba orală

          • Receptarea mesajului transmis oral în diferite situaţii de comunicare din diferite tipuri de texte (literar, descriptiv,interviu,articol)

          • Selectarea de informaţii din texte diferite, pentru a îndeplini o sarcină de lucru.

          • Traducerea de mesaje orale prin:

            relatarea coerentă a unui eveniment real sau imaginar;

            comentarea unor opinii, afirmaţii şi formularea de argumente pro/contra; formularea de răspunsuri cu motivarea opţiunii

          • Transferul mesajelor orale în situaţii variate de comunicare prin: transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă; reformularea unor replici;

            traducerea din/în limba turcă a unui text autentic de dificultate medie.

        2. 2. Proba scrisă

          • Receptarea mesajelor în scris, în diferite situaţii de comunicare prin: identificare ideilor principale din diferite tipmi de texte; relatarea în scris a unui eveniment.

          • Traducem de mesaje scrise prin:

        redactarea de texte funcţionale (scrisori , interviuri, telegramă); redactarea unui eseu structurat/nestructurat pe o temă cţată; completarea de texte lacunare, pe o temă dată.

        III CONTINUTURI

        A Lingvistice

        Pronumele personal, interogativ, demonstrativ; Substantivul :gen,număr,cazuri;

        Numeralul :cardinal,ordinal;

        Verbul (diatezele;timpurile de bază, timpurile compuse); Formele verbale:participiile,gerunziile;

        Sintaxa propoziţiei;

        B -Teme pentru comunicare orală şi scrisă

        • Viaţa personală şi socială: identitatea/ CV, tinerii şi comunitatea, familia, ocupaţii, sanatate:

        • Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice, magazine, mijloace de transport, restaurant, hotel, aaeroport, gară, poştă, bancă;

        • Timp liber: sfârşit de săptămână, vacanţă, activităţi (sport, lectură, film, teatru, muzică);

        • Societate: mass-media, şomaj, muncă;

        • Mediul înconjurător: oraş/sat, ocrotirea mediului înconjurător, poluare.

        • Spaţiul turcic :Turcia contemporană; oraşe, provincii, obiceiuri,tradiţii, sărbători.

        Proba orală:

        timp de lucru: 15 minute prezentare: 10 minute

        Proba scrisă:

        timp de lucru : 3 ore

        Biletele vor conţine texte necunoscute. Selecţia acestora se va face ţinând cont de temele indicate pentru cele două probe cât şi de Programele de Limba turcă pentru clasele a IX – XII-a.

        Textele necunoscute folosite nu trebuie să neglijeze studierea textelor din manual.

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

        PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ENGLEZĂ

        I. STATUTUL DISCIPLINEI

        În conformitate cu prevederile Legii învăţământului, în cadrul examenului naţional de Bacalaureat, absolvenţii tuturor claselor de liceu au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la limba engleză într-una din situaţiile următoare:

        • Limba engleză – probă orală obligatorie, comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările (proba b);

        • Limba engleză – probă scrisă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării, . pentru filiera teoretică – specializarea filologie (proba e);

        • Limba engleză – probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare,

        alta decât cele susţinute anterior – pentru toate filierele, profilurile şi specializările nefilologice (proba f).

        Conform Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005, pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu Programa pentru examenul de bacalaureat, avizată prin OMEdC. Manualele şcolare reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de către profesori şi elevi pentru parcurgerea programei şcolare.

        1. 11. PRECIZĂRI METODOLOGICE

          Conform principiilor fundamentale ale Curriculum-ului naţional, examenul de bacalaureat la Limba engleză, fiind examen naţional, se organizează pe baza unei programe de examen construită strict pe baza programelor şcolare de trunchi comun aflate în uz, publicate în colecţia „Curriculum Naţional – Seria liceu – Programe şcolare":

          • Programa 1A, Limba engleză – prima limbă modernă: licee teoretice (clasele de filologie, intensiv şi bilingv) şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică).

          • Programa 1 A, Limba engleză – prima limbă modernă: licee teoretice, celelalte specializări.

          • Programa 18, Limba engleză – prima limbă modernă: licee din filierele tehnologică şi vocaţională cu excepţia liceelor militare MapN, specializarea matematică- informatică.

          • Programa 2, Limba engleză – a doua limbă modernă: toate filierele şi specializările care au prevăzute două limbi moderne în trunchiul comun.

          • Programa 3, Limba engleză – a treia limbă modernă: pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii engleze în clasa a IX-a.

        Programele şcolare în vigoare sunt centrate pe competenţe. Structura programelor şcolare este următoarea:

        1. 1. Competenţe generale:

          • Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

          • Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate anumitor contexte.

          • Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă.

          • Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare (nu se cer în cazul Programei 3).

        2. 2. Competenţe specifice, corelate cu unităţi de conţinut.

        3. 3. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:

          • Conştientizarea contribuţiei limbii engleze la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale şi la vehicularea culturii contemporane.

          • Raportarea critică la civilizaţiile britanică şi americană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei.

          • Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora.

          • Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză.

          • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare.

        4. 4. Sugestii metodologice: recomandări privind ariile tematice, elementele de construcţie a comunicării şi funcţiile comunicative ale limbii.

        în anul 2005, examenul de bacalaureat la limba engleză va fi organizat în conformitate cu Curriculum-ul naţional, pe baza celor patru programe menţionate anterior. Indiferent de programă, examenul va păstra aceeaşi structură generală în ceea ce priveşte probele (oral, ca probă obligatorie, sau scris, ca probă la alegere), precum şi tipurile de subiecte.

        Pe parcursul probei orale se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a comunica eficient prin utilizarea în mod adecvat (stilistic şi funcţional) a elementelor de construcţie a comunicării şi a funcţiilor specifice limbii engleze, achiziţionate pe parcursul studiilor liceale. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune şi transfer, precum şi capacitatea candidaţilor de a construi un discurs convingător, logic şi coerent, susţinut de opinii proprii, exemple, argumente şi asociaţii cu texte cunoscute, cu realitatea înconjurătoare sau cu propria experienţă de viaţă.

        în cadrul probei scrise, se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a opera cu codul scris al limbii engleze în situaţii de comunicare variate, demonstrată prin competenţe de receptare a textului scris la diferite niveluri de profunzime şi prin competenţele de producere a diverselor tipuri de texte, adecvate funţional şi stilistic contextului. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune la nivelul textului scris produs, precum şi cele de transfer.

        Urmărind structura programelor şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat 2005 îşi propune să evalueze:

        • nivelul competenţelor generale ale candidatului;

        • însuşirea conţinuturilor;

        • valorile şi atitudinile formate prin însuşirea limbii engleze;

        • competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială a candidaţilor într-un nou context european: prelucrarea şi utilizarea contextuală de informaţii complexe, gândirea critică, luarea deciziilor şi comunicarea în contexte specifice.

        Programa de bacalaureat pentru limba engleză doreşte să ofere o orientare sistemică atât pentru cadrele didactice cât şi pentru candidaţi. Aceştia vor avea în vedere corelarea competenţelor şi a conţinuturilor din programa şcolară corespunzătoare numărului de ore de studiu săptămânal cu cele din Programa de bacalaureat.

        1. III. COMPETENŢE CARE VOR FI EVALUATE

          1. III.1. Competenţe de comunicare orală

            Pentru a evalua competenţele de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:

            • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut / nestudiat la clasă, să răspundă la întrebări şi să rezolve sarcinile de lucru primite (doar în cazul Programei 3 şi seral);

            • să recunoască elementele de vocabular şi structurile gramaticale dintr-un text dat (doar în cazul Programei 3 şi seral);

            • să identifice ideile principale din textul dat;

            • să recunoască argumentele şi să identifice concluziile dintr-un text;

            • să selecteze informaţiile relevante dintr-un text în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru;

            • să comenteze o informaţie / o părere I un citat / un proverb pentru a realiza un discurs oral pe o temă dată;

            • să prezinte un film / o carte prin raportare la experienţa personală;

            • să relateze un eveniment/ un fapt divers/ o întâmplare/ o experienţă personală;

            • să descrie un obiect, o persoană / un personaj, o activitate, locuri cunoscute/ imaginare;

            • să demonstreze capacitatea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură cu textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri la alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă şi să redea conţinutul textului cu propriile cuvinte;

            • să identifice sensul cuvintelor şi al relaţiilor semantice dintre ele;

            • să schimbe perspectiva narativă într-un text şi să comenteze implicaţiile acestei schimbări;

            • să parafrazeze un citat prin raportare la experienţa personală / experienţa altor persoane;

            • să facă rezumatul unui text într-un număr dat de cuvinte;

            • să exprime şi/ sau să argumenteze o părere personală/ un punct de vedere, pornind de la· un text / o temă dată, susţinuUă de exemple relevante, asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;

            • să folosească corect şi adecvat structurile gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale.

        1. III. 2. Competenţe de comunicare scrisă

          Pentru a evalua competenţele de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidatii trebuie:

          • I

          • să dovedească înţelegerea sensului global al unui text necunoscut/ nestudiat la clasă prin

            rezolvarea unor sarcini de lucru;

          • să recunoască/ ordoneze argumente şi să identifice concuzii dintr-un text argumentativ pe teme cunoscute (Programa 3);

          • să identifice şi să comenteze informaţii semnificative / detalii relevante din text (ideile principale, tema, perspectiva narativă , tonul autorului, mesajul, etc);

          • să schimbe perspectiva narativă într-o povestire/ într-un text şi să comenteze implicaţiile acestei schimbări;

          • să exprime propriile păreri în legătură cu ideile / conţinutul textului respectiv;

          • să analizeze şi să interpreteze un aspect / o idee din textul dat;

          • să descrie locuri cunoscute/ imaginare, activităţi;

          • să descrie / caracterizeze o persoană;

          • să relateze un eveniment/ un fapt divers / o întâmplare / o experienţă personală;

          • să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;

          • să construiască un text pe baza unei teme date;

          • să redacteze un eseu potrivit tipului de programă corespunzător subiectului primit;

          • să comenteze un subiect;

          • să exprime şi / sau să argumenteze o părere personală / un punct de vedere, pornind de la un text / o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;

          • să traducă un text de dificultate medie (nu se cere în cazul Programei 3);

          • să redacteze o scrisoare;

          • să reformuleze un text prin reducere/ expansiune;

          • să parafrazeze un citat folosind exemple personale / prin raportare la experienţa altor persoane;

          • să facă rezumatul unui text într-un număr dat de cuvinte;

          • să folosească corect structurile lexicale şi gramaticale studiate.

        2. IV. CONŢINUTURI CARE VOR FI EVALUATE

          Conţinuturile evaluate corespund trunchiului comun din programele şcolare în vigoare.

          1. IV.1. Conţinuturi lexicale şi tematice

            Se vor evalua cunoştinţele de vocabular specific temelor cuprinse în Programa şcolară de limba engleză, teme inspirate din realitatea înconjurătoare, din viaţa de zi cu zi, din experienţa elevilor şi experienţa umană în general.

            Textele necunoscute şi temele de examen se vor regăsi în texte de diverse tipuri:

            1. a) Tip de text: literar, non-literar de informare generală, interviuri, articole de presă, scrisori; Textele necunoscute / nestudiate la clasă folosite pentru cele două probe de examen nu exclud studierea textelor din manuale, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

              să înveţe a aborda un text necunoscut;

              să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre ale limbii;

              să înveţe cuvinte şi expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor în diferite contexte; să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să le consolideze pe cele vechi;

              să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale;

              să înveţe cum să găsească anumite detalii sau exemple pentru susţinerea opiinilor personale;

              să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris.

            2. b) Sursa: articole din ziare şi reviste, cărţi din spaţiul britanic şi american, literatură cultă şi populară, broşuri, internet.

            3. c) Lungimea: în funcţie de tipul de subiect: 125 – 350 cuvinte

            4. d) Dificultate: în funcţie de programă / tip de subiect, dar fără să depăşească gradul de dificultate a textelor din manuale. Pentru clasele de bilingv, subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară 1 A şi vor avea un grad de dificultate corespunzător numărului de ore de studiu săptămânal.

            5. e) Universul tematic: domeniile tematice cuprinse în programa şcolară:

              1. 1. Domeniul privat (viaţa personală): identitate, idealuri şi proiecte, sentimente, modă, stil de viaţă, activităţi în timpul liber, strategii de studiu, relaţii interumane, comportament social;

              2. 2. Domeniul social (societate): tinerii, familia şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii / conflicte între tineri / generaţii, toleranţă, sănătate, comunicare pe diverse canale I în diverse situaţii (cumpărături, turism, servicii), mass-media, mediul înconjurător;

              3. 3. Domeniul educaţie şi profesie: şcoală, ocupaţii, profesii, piaţa muncii;

              4. 4. Domeniul ştiinţă şi cultură: patrimoniul naţional, britanic şi american – personalităţi, opere, obiceiuri, tradiţii, sărbători, evenimente.

          2. IV.2. Elemente de gramatică – cele cuprinse în Programa de limba engleză: SUBSTANTIV pluralul substantivelor

            • substantive defective de număr ADJECTIV comparaţia intensivă

              VERB timpurile verbale

            • subjonctivul

            • verbe modale I modalitate

            • infinitivul/ participiul/ gerunziul

            • construcţii cu infinitivul şi cu participiul ADVERB – grade de comparaţie

              CUVINTE DE

              LEGATURA – prepoziţii, conjuncţii, locuţiuni

              ARTICOLUL – hotărât, nehotărât, zero, omisiunea articolului

            • cazuri speciale de utilizare a articolului SINTAXA – ordinea cuvintelor în propoziţie

            • tipuri de propoziţii (enunţiative, interogative, etc.)

            • propoziţii condiţionale

            • condiţionale 1,11,111, mixte

            • corespondenţa timpurilor

            • vorbirea directă / indirectă

          3. IV.3. Functii comunicative ale limbii:

            1. 1. iniţiere . întreţinerea şi încheierea unui dialog/ conversaţii

            2. 2. exprimarea opiniei

            3. 3. exprimarea acordului/ dezacordului faţă de opiniile altora

            4. 4. exprimarea satisfacţiei/ insatisfacţieie faţă de un punct de vedere

            5. 5. exprimarea refuzului/ argumentarea refuzului

            6. 6. contrazicerea părerilor altora

            7. 7. comentarea părerilor

            8. 8. solicitarea repetării şi reformulării

            9. 9. exprimarea presupunerilor

            1O. solicitarea de informaţii şi de sugestii

            1. 11. oferirea şi confirmarea I infirmarea de informaţii

            2. 12. solicitarea confirmării / infirmării unor informaţii

            3. 13. formularea de propuneri şi sugestii

            4. 14. exprimarea de condiţii

            5. 15. formularea de sfaturi

            6. 16. exprimarea preferinţelor, intenţiilor

            7. 17. solicitarea şi acordarea /refuzul permisiunii

            8. 18. formularea de invitaţii

            9. 19. exprimarea de mulţumiri

            10. 20. acceptarea I refuzul unei invitaţii

            11. 21. exprimarea surprizei, curiozităţii, temerilor, îndoielilor

            12. 22. exprimarea simpatiei

            13. 23. formularea de comparaţii

            14. 24. formularea de persuasiuni

            15. 25. exprimarea diverselor grade de certitudine

        3. V. PRECIZĂRI

          1. V.1. Timpul de lucru:

            1. a) Proba orală : timp de prezentare: 15 minute

            2. b) Proba scrisă: timp de lucru: 3 ore

          2. V.2. Structura şi dificultatea subiectelor vor fi în raport cu numărul de ore studiate pe săptămână.

        La alcătuirea itemilor / sarcinilor de lucru se va ţine cont de trunchiul comun tuturor profilurilor / filierelor, iar diferenţierea se va face din punct de vedere calitativ şi cantitativ.

        TOATE SUBIECTELE VOR FI ELABORATE ÎN CONCORDANTĂ CU PROGRAMA ŞCOLARĂ,

        FA RA'-'

        A REFLECTA AIN MOD SPECIAL VIZIUNEA UNUI MANUA'

        L ANUME.

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

        BACALAUREAT 2005

        PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA FRANCEZĂ

        I. STATUTUL DISCIPLINEI

        În conformitate cu prevederile Legii învăţământului în vigoare, toţi absolvenţii învăţământului liceal vor susţine un examen oral la una din limbile moderne studiate, ca probă obligatorie (proba b). De asemenea, pot alege o limbă modernă pentru examenul scris, ca probă opţională (proba e sau f ).

        Luând în considerare Planul-cadru pentru învăţământul liceal şi Programele şcolare1, examenul de bacalaureat 2005 menţine aceeaşi structură în ceea ce priveşte:

        • probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);

        • competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte);

        • repartizarea pe categorii de teste, pentru ambele probe (oral şi scris), în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal :

          • 1-2 ore· 2

          • 3-4 ore 3

          • bilingv 4

          • Minorităţi/ L3 5

        Atât pentru proba orală, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii tuturor profilurilor, inclusiv Minorităţi /L3 , vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute /nestudiate la clasă.

        Pentru profilul bilingv, subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară pentru L1 şi vor avea un grad de dificultate corespunzător numărului de ore de studiu săptămânal.

        NOTĂ. Conform Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005, pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC.

        Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţi de comunicare orală sau în scris şi nu pe conţinutul textelor din manuale, subiectele fiind elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul din suporturile didactice utilizate de profesori şi elevi care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

        image

        1Prezenta Programă de bacalaureat a fost elaborată pe baza Programei şcolare de Limba franceză pentru clasa a IX-a, aprobată prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale nr. 3371/02.03.1999, Ed. Cicero, CNC-MEN 1999 şi a Programei şcolare de Limba franceză, seria liceu, voi. 2, Aria curriculară Limbă şi Comunicare, Tipogrup press , Buc. 2001: Programa şcolară de Limba franceză pentru clasa a X-a, aprobată prin O.M.E.N nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin O.M.E.C. nr. 3 15/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba franceză pentru clasele a XI-a -a XII-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 4805/05.10.2000 şi modificată prin O.M.E.C. nr.

        3915/31.05.2001

        2Pentru absolvenţii care au studiat lb.franceză 1-2 ore pe săptămână (indiferent de nivel , L1 sau L2), inclusiv absolvenţii învăţământului în limbile minorităţilor naţionale care au început studiul limbii franceze în gimnaziu .

        3Pentru absolvenţii care au studiat lb.franceză 3-4 ore pe săptămână (inclusiv profilul intensiv).

        4Numai pentru absolvenţii claselor bilingve.

        5Din această categorie fac parte absolvenţii învăţământului în limbile minorităţilor naţionale care au început studiul limbii franceze în clasa a IX-a/ L3 (anul IV de studiu).

        li. COMPETENŢE DE EVALUAT

        Competenţele generale sunt aceleaşi pentru toate filierele, în funcţie de probă (oral/scris). Competenţele specifice ( şi conţinuturile) se diferenţiază pe două nivele :

        1. 1. 1-2 ore , 3-4 ore şi clase bilingve;

        2. 2. Minorităţi / L3.

          1. 1. LIMBA FRANCEZĂ: 1-2 ore , 3-4 ore şi clase bilingve

            1. 1.1. PROBA ORALĂ

              Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, 9andidaţii vor fi solicitaţi :

              + să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut I nestudiat la clasă.

              + demonstreze capacitatea de a Înţelege sensul global al unui text necunoscut – extrăgând şi /sau prelucrând informaţii din text – prin :

              • identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;

              • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;

              • traducere ;

              • identificarea informaţiilor semnificative din text (răspt,ms la întrebări / text lacunar etc.) / rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante)/ reformularea textului prin contragere/ reducere 6;

                Candidaţii pot face trimiteri la / asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viaţă.

                + să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :

              • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;

              • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

              • realizarea unui discurs oral convingător, logic şi coerent, pe o temă dată:

                • relatarea unui eveniment / unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale;

                • prezentarea unui film / unei cărţi 7;

                • descrierea unui obiect, unei persoane/ unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute/ imaginare; •

              • exprimarea unui punct de vedere în legătură cu un subiect /o situaţie /ideile textului;

              • prezentarea I comentarea unui subiect , unui paragraf , unei afirmaţii, unei idei ideilor textului , integrând un punct de vedere personal şi / sau exemple relevante.

                Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.

                + să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen, utilizând limba franceză potrivit contextului comunicaţional.

            2. 1.2. PROBA SCRISĂ

              Pentru evaluarea competenţei de comunicare ln scris, candidaţii vor fi solicitaţi :

              + să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut I

              nestudiat la clasă prin:

              • identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;

              • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate;

              • identificarea informaţiilor semnificative din text (exerciţii cu alegere duală/ multiplă / răspuns la întrebări/ text lacunar etc.) / rezumarea textului

                (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante) / reformularea textului prin contragere/ reducere 6;

                6 eventual, întru-un număr dat de cuvinte (3-4 ore şi bilingv), cf. Programei pentru clasa a XII-a; 13-4 ore şi bilingv.

                • să dovedească capacitatea de exprimare în scris, valorificând în mod adecvat competenţele lingvistice dobândite (lexicale, semantice, gramaticale, de ortografiere corectă), prin :

                  • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

                  • construirea unui discurs logic şi coerent, pe o temă de interes, având sau nu ca suport o afirmaţie / un text dat :

                    • relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unor întâmplări /unei experienţe personale ;

                    • descrierea unor obiecte I locuri (cunoscute/ imaginare)/ activităţi ; descrierea/ caracterizarea unui personaj / unei persoane I unei personalităţi marcante;

                    • construirea unui interviu / unui dialog situaţional (pornind sau nu de la reperele oferite de text) ;

                    • redactarea _unui C.V. / unei cărţi poştale / felicitări / scrisori (personale /

                      administrative) integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal;

                    • dezvoltarea unei idei / continuarea unui text ;

                    • exprimarea / argumentarea unei opinii personale în legătură cu un subiect / o situaţie / conţinutul textului;

                    • comentarea unui subiect / unei afirmaţii / unei idei / ideilor textului 8,

                      integrând un punct de vedere personal, argumente şi exemple relevante;

                    • redactarea unui eseu structurat/ liber 8.

                      Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.

                • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat: prin traducerea în/ din limba franceză a unui text literar (clase bilingve)/ neliterar (1-2, 3-4 ore şi Minorităţi) ;

          2. 2. LIMBA FRANCEZĂ: Minorităţi / L3

            1. 2.1. PROBA ORALĂ

              Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:

              • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscuţi nestudiat la clasă .

              • demonstreze capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut prin:

                • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;

                • răspuns la întrebări (chestionar) ;

                • traducere ;

                • selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale) dintr-un text/ a informaţiei specifice din documente curente simple (v. 2.4., Texte. Tipuri de texte, pag.8)

                  Candidaţii pot face trimiteri la / asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viaţă.

                  8 34 ore şi bilingv .

                  + să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :

                  • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;

                  • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

                  • prezentarea unor detalii personale;

                  • relatarea unui eveniment / unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale; povestirea unui film;

                  • descrierea/ prezentarea unor persoane/ locuri/ obiecte/ activităţi;

                  • exprimarea unei opinii personale în legătură cu o afirmaţie / o idee / ideile textului;

              Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.

              + să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.

            2. 2.2. PROBA SCRISĂ

              Pentru evaluarea competenţei de comunicare În scris, candidaţii vor fi solicitaţi :

              + să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut I nestudiat la clasă prin:

              • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate;

              • identificarea informaţiilor semnificative din text , prin exerciţii diverse (exerciţii cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar etc.) ;

              • selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale)/ a informaţiei specifice din documente curente simple, dintr-un text dat.

        • să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin :

          • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;

          • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

            •solicitarea/ prezentarea unor detalii personale; completarea de formulare (CV, vize);

          • redactarea unui C.V. I unei cărţi poştale/ felicitări/ scrisori (personale/ oficiale);

          • redactarea unui text scurt despre un eveniment, după un plan dat sau cu ajutorul unor elemente ( întrebări, text) de sprijin;

          • relatarea unui fapt divers/ unor întâmplări/ unei experienţe personale ; povestirea unui film;

          • descrierea unei persoane / unui personaj / unor locuri / obiecte / activităţi;

          • exprimarea unei opinii personale în legătură cu un subiect / o situaţie / o afirmaţie / ideile textului;

        Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.

        + să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat :

        prin traducerea în / din limba franceză a unor propoziţii/ fraze/ unui text simplu.

      3. III. CONŢINUTURI

        1. 1. LIMBA FRANCEZĂ: 1-2 ore 9 , 3-4 ore şi bilingv

          1. 1.1. ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ

            Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat , evaluarea acestor elemente vizează varietatea , adecvarea şi gradul de stăpânire al vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).

            9conţinuturi comune, L1 şi L2, conform Programei şcolare de Limba franceză citată la pag.1;

          2. 1.2. ACTE DE VORBIRE.

            Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba franceză pentru ciclul liceal :

            • a se prezenta , a prezenta pe cineva

            • a se prezenta într-un interviu de angajare IC.V.

            • a vorbi despre sine

            • a vorbi despre starea fizică

            • a face o expunere pe o temă dată

            • a exprima un raţionament/ o judecată 10

            • a exprima o opinie personală / stări / sentimente

            • a argumenta o opinie personală

            • a relata evenimente

            • a descrie locuri, persoane, obiecte

            • a da, a cere informaţii practice cuiva

            • a exprima gusturi şi preferinţe

            • a sfătui pe cineva 10 / a cere cuiva sa facă ceva / a interzice

            • a situa în spaţiu şi timp

            • a exprima cantitatea I calitatea; a compara

            • a propune /a invita , a accepta / a refuza

            • a-şi exprima acordul /dezacordul

            • a face o urare, a felicita

            • a rezuma un text (idei esenţiale)

            • a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)

          3. 1.3. CONTINUTURI LINGVISTICE.

            Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform programei de limba franceză pentru ciclul liceal.

            Lexic:

            Articolul: Substantivul:

            Adjectivul:

            Numeralul: Pronumele:

            Verbul:

            Adverbul: Prepoziţia:

            relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime* , familii de cuvinte), câmp lexical/ semantic*, conotaţie/ denotaţie* hotărât, nehotărât, partitiv ;

            gen, număr ; exprimarea cazurilor; nominalizarea (formarea substantivelor pornind de la un verb).

            acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie; adjective pronominale (posesive, demonstrative şi nehotărâte)

            cardinal şi ordinal ;

            personal , reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât; locul pronumelor personale (C.O.D. şi C.0.1.) în propoziţii asertive şi imperative; pronumele en şi y;

            modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut, imperfect* , mai mult ca perfect *), imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu , participiu (prezent, trecut), acordul participiului trecut; diateză activă , reflexivă şi pasivă;

            folosirea formelor perifrastice ( aller, venir de,…); stil direct/ indirect, construcţii impersonale (verbe personale folosite impersonal)*

            tipuri, grade de comparaţie ; folosirea prepoziţiilor.

            Sintaxa propoziţiei: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanţiale ;

            10 3-4 ore şi bilingv ; * elementele notate cu asterisc sunt obligatorii pentru 3-4 ore şi bilingv.

            Sintaxa frazei : concordanţa la .indicativ; concordanţa la conjunctiv (limba vorbită); folosirea conjunctivului: în propoziţii relative*, după verbe de voinţă, îndoială, sentimente , verbe de opinie* la forma interogativă / negativă, după conjuncţii , locuţiuni conjuncţionale , expresii impersonale;

            exprimarea: cauzei, scopului, ipotezei (si condiţional), consecinţei, concesiei* , condiţiei* , comparaţiei* ; propoziţia participială*.

            Tipuri şi forme de fraze: activă, pasivă, negativă, impersonală ;

            imperativă, exclamativă, interogativă , emfaza*.

          4. 1.4. TEXTE şi TEME

            pentru comunicarea orală şi scrisă.

            Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:

            1. a) Sursa: pasaje din cărţi , articole de presă (din ziare, reviste) în limba franceză;

            2. b) Tipul de text : text autentic literar / neliterar;

            3. c) Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150 :_ 350 de cuvinte)

            4. d) Dificultate : în funcţie de profil.

            Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba franceză, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi /L3.

            • TEXTE

            Tipuri de texte: informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere* , eseu*).

            +TEME

            Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:

            • Viaţa personală şi socială: identitate /CV; tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, sentimente; familia: membri, ocupaţii; sănătate (droguri I SIDA/ tabagismul/ alcoolul …) etc.;

            • Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; magazine; mijloace de transport; restaurant , hotel, camping; aeroport, gară , poştă, bancă; meteo etc.

            • Timp liber. week-end 1 vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans) etc.

            • Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru, muzee, festivaluri…); mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă / şomaj ; violenţă / non-violenţă etc.

            • Mediul Înconjurător: oraş/ sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc.

            • Spaţiul francofon: Franţa contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii ; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; francofonia şi ţările francofone;

            • Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi tehnic european (inclusiv contribuţii şi personalităţi româneşţi); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.

            * elementele notate cu asterisc sunt obligatorii pentru 3-4 ore şi bilingv.

        2. 2. LIMBA FRANCEZA: Minorităţi / L3 11

          1. 2.1. ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ (v.1.1., pag. 4)

          2. 2.2. ACTE DE VORBIRE

            a se prezenta

            a angaja, a continua, a termina o conversaţie

            a cere/ a da informaţii (de orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru,… ) a exprima o opinie personală

            a exprima o judecată

            a relata activităţi la prezent, trecut, viitor a situa un eveniment în timp

            a descrie locuri

            a exprima o stare fizică

            a exprima gusturi şi preferinţe

            a exprima o dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă… ) a exprima calităţi şi cantităţi; a compara calităţi

            a propune/ a invita, a accepta/ a refuza a cere cuiva ceva / să facă ceva

            a exprima acordul / dezacordul

            a se scuza , a răspunde la scuze a face o urare, a felicita

            a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)

          3. 2.3. CONŢINUTURI LINGVISTICE

            Articolul:

            Substantivul: Adjectivul:

            Pronumele:

            Verbul:

            Forme de fraze: Adverbul:

            Conjuncţii:

            hotărât, nehotărât, partitiv (forme, înlocuirea articolului partitiv cu prepoziţia de).

            gen, număr ; exprimarea cazurilor; nume de ţări (masculin, feminin). adjective calificative uzuale şi de culoare; acordul în gen şi număr; gradele de comparaţie; adjectivul posesiv, demonstrativ, nehotărât (forme frecvente); adjectivul numeral.

            personale (subiect, C.O.D. şi C.0.1.), interogative ( qui, que, ou), relative simple (qui, que, quoi, dont, ou), demonstrative neutre (ceci, cela, 9a), nehotărâte (forme frecvente) ; pronumele on; pronumele en şi y;

            modul indicativ: prezent (verbe neregulate: lire, ecrire, devoir, connaître, croire, voir,… ; verbe pronominale); perfect compus cu avoir şi etre : verbe de grupa I , a li-a, verbe neregulate (aller, venir, pouvoir, savoir, vouloir, partir, sortir, prendre, mettre, faire, dire… ); imperfect; viitor simplu; viitor apropiat; imperativ; condiţionalul prezent, si condiţional (I şi li); conjunctivul prezent, folosirea conjunctivului după verbe de voinţă, sentiment, expresii impersonale;

            expresii impersonale( ii fait beau/mauvais, chaud/froid, ii pleut, ii neige);

            afirmativă, negativă, interogativă (cu est-ce que şi prin inversiune); adverbe interogative (Comment…? Pourquoi… ? Combien… ?); adverbe de timp (aujourd'hui, maintenant, hier, demain);.

            et, mais, parce que, dane

            11 conform Programei de lb. franceză pentru anul IV (L3), citată la pagina 1.

          4. 2.4. TEXTE şi TEME

        pentru comunicarea orală şi scrisă (v. 1.4., pag. 6 , caracteristici comune)

        +TEXTE

        Tipuri de texte: dialog, descriere, texte simple pe subiecte familiare din viaţa cotidiană, documente curente ( carte poştală, scrisoare, broşuri, prospecte, instrucţiuni, formulare, …); texte informative şi articole de presă.

        +TEME

        • Viaţa personală şi socială: identitate; tinerii şi idolii lor, relaţii între tineri, sentimente; sănătate; modă şi vestimentaţie;

        • Viaţa cotidiană: pe stradă, magazine, poştă, bancă, mijloace de transport; timp liber (sport, jocuri, muzică, dans, cinema, … ), activităţi, călătorii (a roport, gară, vamă); profesii, meserii; vremea etc….

        • Spaţiul francofon: oraşe şi provincii; tradiţii şi sărbători; francofonia.

        • Spaţiul cultural românesc: monumente, locuri, personalităţi marcante.

        1. 1. Proba orală :

      4. IV. PRECIZĂRI

        • timpul de lucru: 15 minute

        • prezentarea : 1O minute.

          Proba scrisă :

        • timpul de lucru: 3 ore.

  1. 2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal . Diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ ( micşorând / mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru )

    şi nu calitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

  2. 3. Textele necunoscute folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie să neglijeze , sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

    să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;

    să-şi însuşească structuri gramaticale noi , să şi le consolideze pe cele vechi;

    să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să _înveţe sensuri vari te ale aceluiaşi cuvânt în

    •• contexte diferite; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;

    să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut; să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale;

    să înveţe cum să găsească anumite detalii / exemple pentru susţinerea opiniilor personale;

    să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia franceză.

    MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

    PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA ITALIANĂ

    I. STATUTUL DISCIPLINEI

    În conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii tuturor claselor de liceu vor susţine, ca probă obligatorie, un examen oral la una din limbile moderne studiate. De asemenea, pot alege o limbă străină la probele opţionale.

    Examenul de limba italiană va păstra aceeaşi structură în ceea ce priveşte:

    • probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);

    • repartizarea în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal :1-2 ore, 3-4 ore (indiferent de nivel , L1 sau L2), bilingv şi Minorităţi/L3, pentru ambele probe (oral şi scris);

    • competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte).

    Atât pentru proba orală, ca probă obligatorie, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii tuturor profilurilor, inclusiv Minorităţi, vor fi evaluaţi pe baza unor texte nescunoscute I nestudiate la clasă. Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţi de comunicare orală sau în scris.

    li. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. 1. PROBA ORALĂ

      Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de studiu:

      • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut I nestudiat la clasă .

      • demonstreze capacitatea de a înţelege un text prin :

        • identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;

        • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;

        • traducere ;

        • rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale) / reformularea textului prin contragere/ reducere.

          Candidaţii pot face trimiteri la / asociaţii cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.

      • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :

        • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;

        • răspuns la întrebări;

        • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

        • relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale, descriere, prezentarea/ comentarea unui subiect, dovedind capacitatea de a construi un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent, integrând exemple sau argumente interesante, relevante şi un punct de vedere personal.

        • emiterea unor judecăţi de valoare, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului , exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / continutul textului respectiv.

        • transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers, pornind de la un text.

          Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.

      • să demonstreze capacitatea de a participa activ la conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.

    2. 2. PROBA SCRISĂ

      Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :

      • să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut I nestudiat la clasă prin:

        • identificarea informaţiilor semnificative din text prin : exerciţii (cu alegere duală/

          multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar ,etc.)/ rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);

        • comentarea unui paragraf/ a unei idei / a ideilor textului ; exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile I conţinutul textului respectiv ;

        • identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;

        • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate.

      • să dovedească capacitatea de a analiza şi interpreta textul dat prin construirea unui discurs scris logic, coerent şi convingător.

      • să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin :

        • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;

        • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

        • desprinderea ideilor semnificative dintr-un texVarticol qe ziar;

        • redactarea unui C.V. I unei scrisori personale I unui articol de presă, integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal ;

        • descrierea unor locuri (cunoscute/ imaginare) I activităţi ; descrierea I

          caracterizarea unui personaj / unei persoane/ unei personalităţi marcante;

        • relatarea unui eveniment şi a unei experienţe personale

        • continuarea unui text, unei idei / construirea unui text pe un subiect /o temă dată;

        • redactarea unui eseu structurat/ comentarea unui subiect / exprimarea şi / sau argumentarea unei opinii personale/ unui punct de vedere , pe baza unui text/ unei teme date, susţinută de exemple sau argumente interesante şi relevante .

        • rezumarea unui text

        • transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.

      • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat prin traducerea în/din limba italiană a unui text literar (bilingv) / neliterar (1-2 ore, 3-4 ore şi minorităţi) .

  1. III. CONŢINUTURI

    1. 1. LIMBA ITALIANĂ: 1-2 ore, 3-4 ore şi bilingv

      1. 1.1. TEMATICA

        Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:

        • Viaţa personală şi socială: problemele adolescenţei (alegerea unei meserii, somajul, droguri, tutun, alcool, SIDA; conflict între generaţii, … ); valori şi non-valori umane, drepturile omului; angajarea socială; tinerii şi idolii lor, pasiuni şi sentimente (prietenia, solidaritatea,), petrecerea timpului liber (lectura, muzică, sport,)

        • Viaţa cotidiană:: relaţii şi convenienţe sociale (în familie, în magazin, pe stradă, corespondenţă,… ); viaţa cultural-artistică (spectacole, muzică…),mass-media, publicitate; turism, mediul înconjurător (flora, fauna, protecţia mediului); marile probleme şi conflicte ale epocii contemporane la început de mileniu III.

        • Spaţiul cultural italian: patrimoniul turistic, artistic şi cultural italian şi european; evenimente marcante istorico-culturale italiene, personalităţi; artă, cultură şi civilizaţie (mituri ale culturii italiene, cinematografia italiană reprezentativă);

        • Comunitatea europeană: spirit comunitar, interculturalitate.

      2. 1.2. ACTE DE VORBIRE.

        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba italiană pentru ciclul liceal *:

        • a angaja, a continua, a încheia o conversaţie

        • a prezenta / a face o expunere pe o temă dată

        • a realiza descrieri / prezentări de locuri, obiecte, persoane, oraşe

        • a exprima o opinie, o judecată/ a argumenta

        • a exprima gusturi şi preferinţe

        • a relata (o discuţie, un eveniment, o suită de evenimente)

        • a rezuma o discuţie

        • a-şi exprima acordul /dezacordul

        • a exprima îndoiala, satisfacţia, regretul

        • a exprima posibilitatea / imposibilitatea

        • a exprima intenţia de a face / a nu face ceva

        • a exprima necesitatea /obligaţia

        • a exprima admiraţia / dezaprobarea

        • a exprima stări emoţionale

      3. 1.3. COMUNICARE IN SCRIS

        – a rezuma un text

        a caracteriza o persoană, personaj a redacta o scrisoare, un CV

        a redacta o povestire, o descriere (obiecte, persoane, personaje) a redacta un eseu

      4. 1.4. CONTINUTURI LINGVISTICE.

        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform programei de limba italiană pentru ciclul liceal*.

        Lexic: Articolul: Substantivul: Adjectivul:

        Numeralul: Pronumele:

        relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte) hotărât, nehotărât, partitiv ;

        gen, număr ; exprimarea cazurilor; nominalizarea.

        acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie (forme sintetice) ; sensul şi comportamentul unor adjective în funcţie de poziţia faţă de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative şi nehotărâte).

        cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operaţiilor aritmetice.

        personal (de politeţe, N., D., Ac., forme combinate), poziţia proclitică şi enclitică a pronumelui personal faţă de verb, pronumele pos sivă demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul pronumelor personale (C.O.D. şi C.0.1) în propoziţii afirmative, negative şi imperative; pronumele ne şi ci (vi).

        Verbul:

        Adverbul: Prepoziţia:

        Conjuncţia: Sintaxa:

        modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut), imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu (prezent, trecut) , participiu (prezent, trecut), acordul participiului trecut; diateză activă , reflexivă şi pasivă.

        tipuri, gradele de comparaţie ;

        prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, prepoziţiile articulate şi folosirea prepoziţiilor.

        conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, coordonatoare, subordonatoare.

        concordanţa la indicativ; folosirea conjunctivului: după verbe de voinţă, îndoială, sentimente , după conjuncţii , locuţiuni conjuncţionale , expresii impersonale; concordanţa la conjunctiv; exprimarea: cauzei, consecinţei, scopului, ipotezei (se ipotetico);

        • conţinuturi comune, L1 şi L2, conform Programei şcolare de Limba italiană, seria liceu , voi. 3, Aria curnculară Limbă ŞI Comunicare, Tipogrup press , Buc. 2001: Programa şcolară de Limba italiană pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin Ordinul ministrului educaţiei şI cercetării nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba italiană pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4805/05.10.2000 şI modificate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/31.05.2001.

    2. 2. LIMBA ITALIANĂ: MINORITĂŢI

      1. 2.1. TEMATICĂ

        • Universul personal: identitate; adolescenţa, vârsta aspiraţiilor; relaţiile cu familia, relaţiile dintre tineri, preocupări specifice tinerilor (vestimentaţie, spectacol, sport, muzică, excursii, formarea culturală, Internet. ..), C.V.; gustul aventurii cunoaşterii.

        • Viaţa cotidiană: poştă; mijloace de transport; strada: automobilul şi semnele de circulaţie; călătoria, mijloc de cunoaştere, (la mare, la munte, la ţară); corespondenţa personală; fenomene sociale negative (violenţă, rasism, droguri, alcool, tutun); mediul înconjurător (flora, fauna, protecţia mediului).

        • Spaţiul cultural italian: obiective turistice şi culturale (monumente, oraşe); sărbători tradiţionale; bucătăria italiană; muzica şi cinematografia italiană, personalităţi ale spaţiului cultural italian.

      2. 2.2. ACTE DE VORBIRE

        a se prezenta

        a angaja, a continua, a termina o conversaţie

        a cere I a da informaţii (de orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru,...) a exprima o opinie personală

        stări sufleteşti, evenimente a exprima o stare fizică

        a exprima gusturi şi preferinţe

        a exprima o dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă...) a propune/ a invita, a accepta/ a refuza

        a cere cuiva ceva / a comanda a exprima acordul / dezacordul

        a se scuza , a răspunde la scuze a face o urare, a felicita

        a sfătui, a recomanda

        a exprima posibilitate, imposibilitatea

      3. 2.3. COMUNICARE ÎN SCRIS

        a redacta un dialog scurt, un comentariu

        a redacta o descriere (peisaje, obiecte, persoane) a redacta un text pe .o temă familiară

        a redacta scrisori personale a rezuma un text

      4. 2.4. CONŢINUTURI LINGVISTICE

    Articolul: Substantivul: Adjectivul:

    Pronumele:

    Numeralul: Verbul:

    Adverbul: Prepoziţia: Conjuncţia :

    hotărât, nehotărât, partitiv, folosirea articolului gen, număr, substantive cu plural neregulat

    adjective calificative, grade de comparaţie şi comportamentul adjectivelor „bello” şi „quello”.

    personal (subiect, C.O.D. şi C.0.1.), interogativ, relativ, demonstrativ, nehotărât ; forme combinate de pronume.

    cardinal, ordinal, exprimarea procentelor şi a secolelor.

    modul indicativ, modul conjunctiv (prezent, trecut, imperfect, mai mult ca perfect), modul condiţional (prezent şi trecut), modurile nepersonale ; folosirea modului conjunctiv ; concordanţa timpurilor la modul indicativ şi conjunctiv ; periodo ipotetico ; diateza pasivă.

    de mod, de timp şi de loc ; adverbele relative ; particulele ne şi ci (v1)

    prepoziţii simple şi articulate.

    conjuncţii coordonatoare şi subordonatoare

    •• conţinuturi Minorităţi, conform programei şcolare de limba italiană, seria liceu , voi. 3, Aria curriculară Limbă şi Comunicare, Tipogrup press , Buc. 2001: Programa şcolară de Limba italiană pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordinull ministrului educaţiei naţionale nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba italiană pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4805/05.10.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001.

    1.4. I 2.4. TEXTE.

    Textele de examen vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi. Aceste texte vor fi selectate din cărţi , ziare, reviste în limba italiană.

  2. IV. PRECIZĂIU

  1. 1. Timpul de lucru este :

    1. a) proba orală : 15 minute ;

    2. b) proba scrisă : 3 ore.

  2. 2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal.

NOTĂ:

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat

2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

image

Pentru 111formatii teoreticesuplimentare, se poate consulta capilolul Consideraţii generale din Programa de L11nba Engleză pentru bacalaureatul 2003

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

BACALAUREAT 2005

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA SPANIOLĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

în conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii tuturor claselor de liceu vor susţine ca probă obligatorie un examen oral la una din limbile moderne studiate. De asemenea, pot alege o limbă străină şi la una din probele opţionale.

11. COMPETENŢE DE EVALUARE

  1. 1. PROBA ORALĂ

    Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de studiu:

    • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut I nestudiat la clasă .

    • demonstreze capacitatea de a înţelege un text prin :

      • identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;

      • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;

      • traducere ;

      • rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale) / reformularea textului prin contragere I reducere.

        Candidaţii pot face trimiteri la / asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.

    • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :

      • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;

      • răspuns la întrebări; .

      • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

      • relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale, descriere, prezentarea/ comentarea unui subiect, dovedind capacitatea de a construi un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent, integrând exemple sau argumente interesante, relevante şi un punct de vedere personal.

      • emiterea unor judecăţi de valoare, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului , exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutul textului respectiv.

      • transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers, pornind de la un text. Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.

    • să demonstreze capacitatea de a participa activ la conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.

  2. 2. PROBA SCRISĂ

    Pentru evaluarea competenţei de comunicare în'scris, candidaţii vor fi solicitaţi :

    • să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut I

      nestudiat la clasă prin:

      • identificarea informaţiilor semnificative din text prin : exerciţii (cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări I text lacunar ,etc.)/ rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);

      • comentarea unui paragraf/ a unei idei / a ideilor textului ; exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutul textului respectiv ;

      • identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;

      • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate.

  • să dovedească capacitatea de a analiza şi interpreta textul dat prin construirea unui discurs scris logic, coerent şi convingător.

  • să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin :

    • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;

    • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru ;

    • desprinderea ideilor semnificative dintr-un text/articol de ziar;

    • redactarea unui C.V. / unei scrisori personale/ unui articol de presă, integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal;

    • descrierea unor locuri (cunoscute/ imaginare)/ activităţi ; descrierea I

      caracterizarea unui personaj / unei persoane / unei personalităţi marcante;

    • relatarea unui eveniment şi a unei experienţe personale

    • continuarea unui text, unei idei / construirea unui text pe un subiect /o temă dată;

    • redactarea unui eseu structurat/ comentarea unui subiect / exprimarea şi / sau argumentarea unei opinii personale / unui punct de vedere , pe baza unui text / unei teme date, susţinută de exemple sau argumente interesante şi relevante .

    • rezumarea unui text

    • transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.

  • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat prin traducerea în/din limba spaniolă a unui text literar (bilingv)/ neliterar (1-2 ore, 3-4 ore şi minorităţi).

NOTĂ: Atât la oral, cât şi la scris, se vor elabora următoarele tipuri de bilete:

  • 1-2 ore • 3-4 ore • bilingv • Minorităţi / L3

Biletele vor conţine texte necunoscute. Selecţia acestora, în ce priveşte gradul de dificultate, se va face în funcţie de numărul de ore alocate pe săptămână. Din punctul de vedere al tematicii, conţinutul textelor se va axa pe:

  1. 1. Universul personal şi social/profesional

  2. 2. Universul cotidian

  3. 3. Oameni şi locuri

  4. 4. Timpul liber

  5. 5. Pasiuni

  6. 6. Societatea şi civilizaţia contemporană

  7. 7. Mijloace de comunicare în societatea modernă

  8. 8. Mediul înconjurător

  9. 9. Obiceiuri şi tradiţii (hispanice şi româneşti)

  10. 10. Elemente de cultură şi civilizaţie hispanică

  11. 11. Comunitatea europeană

    III. CONTINUTURI ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ

    Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se

    achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat , evaluarea acestor elemente vizează varietatea , adecvarea şi gradul de stăpânire al vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).

    TEXTE şi TEME

    pentru comunicarea orală şi scrisă.

    Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:

    1. a) Sursa: pasaje din cărţi , articole de presă (din ziare, reviste) în limba spaniolă;

    2. b) Tipul de text : text autentic literar / neliterar;

    3. c) Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150 – 350 de cuvinte)

    4. d) Dificultate : în funcţie de profil.

Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba spaniolă, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi/ L3.

BILINGV

GRAMATICA

  1. 1. Articolul

    • hotărât şi nehotărât

    • modificări eufonice

    • omiterea articolului

    • valorile neutrului Io

  2. 2. Substantivul

    • genul şi numărul substantivelor

    • substantive defective de număr

    • cazuri speciale de schimbare a sensului în functie de gen

    • funcţiile dativului •

  3. 3. Adjectivul

    • grade de comparaţie (inclusiv forme neregulate)

    • apocopare şi modificări de sens în funcţie de situarea faţă de substantiv

    • adjectivul posesiv

    • adjectivul demonstrativ

    • adjective nehotărâte

  4. 4. Pronumele

    • pronumele personal (forme accentuate/neaccentuate)

    • pronumele posesiv

    • pronumele reflexiv

    • pronumele relativ

    • pronumele interogativ

    • interogaţia directă/indirectă

    • pronumele nehotărîte

    • valorile lui se

  5. 5. Verbul

    • formele şi folosirea timpurilor şi modurilor

    • clase de verbe neregulate

    • timpurile naraţiunii şi ale descrierii

    • folosirea verbelor ser şi estar cu valoare predicativă

    • folosirea verbelor ser/estar cu valoare copulativă

    • perifraze verbale (estar,ir, llevar,  andar,venir,  seguir+ gerunziul; perifraze incoative şi terminative cu infinitivul; perifraze verbale obligative)

    • diateza pasivă ser-estar

      • substantivizarea infinitivu.lui

      • exprimarea probabilităţii

  6. 6. Adverbul

    • de timp, de loc, de mod

    • interogativ/relativ

    • negativ

    • adverbul de probabilitate

  7. 7. Prepoziţia

    • prepoziţii simple şi compuse

    • contrast de-desde, QQL-para, _f!-en

  8. 8. Conjuncţia

    • conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale

  9. 9. Sintaxa

    • subordonata temporală, condiţională, finală, relativă, cauzală, consecutivă, concesivă

    • concordanţa timpurilor

    • stil direct/ indirect 1Q; Lexicologia

    • familia de cuvinte

    • derivare şi compunere

    • sinonime, antonime, omonime, paronime, câmp semantic

    • accentul – rol de distingere între paronime

ACTE DE VORBIRE

  • a caracteriza persoane / personaje

  • a exprima opinia

    a exprima o judecată / dorinţă

  • a comunica prin telefon

  • a relata o intrigă

  • a r.elata un eveniment posibil

  • a justifica/ a argumenta

  • a descrie un peisaj

  • a exprima un sentiment

  • a interzice

  • a trage concluzii

  • a da / a cere informaţii practice

  • a convinge

  • a exprima o ipoteză

    COMUNICARE SCRISĂ

  • a comunica prin scrisori / a redacta o scrisoare de răspuns

  • a redacta o caracterizare a unei persoane/ personaj

  • a descrie un peisaj

  • a rezuma o intrigă

  • a redacta un eseu

  • a redacta o naraţiune, respectând anumite cerinţe

  • a redacta o scrisoare oficială / CV

1-2 ore, 3-4 ore

  1. 1. Articolul

    • hotărât şi nehotărât

    • modificări eufonice

      GRAMATICA

      – valorile articolului neutru Io

  2. 2. Substantivul

    • substantive defective de număr

    • formarea prin derivare şi compunere

    • genul şi numărul substantivelor

  3. 3. Adjectivul

    • apocopare

    • modificarea de sens în funcţie de poziţia faţă de substantiv

    • grade de comparaţie (forme regulate/ neregulate)

    • adjectivul posesiv

    • adjective nehotărâte şi distributive

  4. 4. Pronumele

    • personal – forme neaccentuate (dativ, acuzativ)

    • reflexiv

    • posesiv

    • nehotărât şi negativ

    • interogativ

    • relativ

    • valorile lui se

  5. 5. Verbul

    • formele şi folosirea timpurilor şi modurilor

    • folosirea verbelor ser şi estar cu valoare predicativă

    • folosirea verbelor ser/ estar cu valoare copulativă

    • perifraze verbale (estar, sequir,lr + gerunziul; perifraze incoative şi terminative)

    • diateza pasivă cu ser – estar

  6. 6. Adverbul

    • de timp, de loc, de mod

    • negativ

    • relativ

    • interogativ

  7. 7. Prepoziţia

    • sensuri de bază ale prepoziţiilor E!, con, de, en,QQr, para

    • opoziţiile E!fen, por/para

    • corelaţiile de/-9, desde/hasta

    • prepoziţii grupate

  8. 8. Sintaxa

    -coordonarea

    • subordonarea temporală, cauzală, condiţională, concesivă, consecutivă, relativă

    • si condiţional

    • stil direct/indirect – corespondenţa timpurilor

  9. 9. Lexicologie

    • familia de cuvinte

    • sinonime

    • antonime

    • omonime

    • câmpuri semantice

ACTE DE VORBIRE

  • a relata activităţi la trecut, prezent şi viitor

  • a exprima o dorinţă / un sentiment / o judecată

  • a comunica prin telefon •

  • a exprima opinia

  • a formula o invitaţie

  • a accepta /a refuza

  • a descrie persoane I locuri

    a caracteriza persoane / personaje

  • a exprima visuri / speranţe

    a cere / a da informaţii practice

  • a convinge

  • a exprima o ipoteză

    COMUNICAREA SCRISĂ

  • a comunica prin scrisori / a redacta o scrisoare de răspuns / a redacta o scrisoare oficială /CV

  • a redacta o invitaţie / a răspunde în scris la o invitaţie

  • a caracteriza persoane / personaje

  • a rezuma un text

  • a redacta un text narativ a redacta un eseu

Minorităţi / L3

GRAMATICA

  1. 1. Articolul

    – hotărât şi nehotărât

  2. 2. Substantivul

    – gen şi număr (cazuri particulare)

  3. 3. Numeralul

    • cardinal şi ordinal

  4. 4. Adjectivul

    • gradele de comparaţie

  5. 5. Pronumele

    • personal (forme accentuate şi neaccentuate)

    • demonstrativ

    • posesiv

    • relativ

    • interogativ

  6. 6. Verbul

    • forma şi folosirea timpurilor şi a modurilor

      perifraze verbale uzuale (estar+ gerunziu, ir a + infinitiv, perifraze obligative, incoative şi terminative)

    • folosirea verbelor ser şi estar

    • exprimarea probabilităţii

  7. 7. Adverbul

    • de timp, de loc, de mod

  8. 8. Prepoziţia

    • principalele prepoziţii:.§, de, con, sobre...

  9. 9. Conjuncţia

    • conjuncţii coordonatoare

    • conjuncţii subordonatoare 10.Sintaxa

    • coordonarea

    • subordonarea temporală, cauzală, condiţională, concesivă, consecutivă şi relativă

    • şl_condiţional

    • stil direct / indirect

11. Semantică

  • familia de cuvinte

  • sinonime antonime

  • câmpuri semantice

ACTE DE VORBIRE

a se prezenta I a prezenta pe cineva a cere I a oferi informaţii

a relata o întâmplare

a exprima o părere personală

a exprima preferinţe / dorinţe / sentimente a comunica prin telefon

a recomanda

a exprima o îndoială a exprima obligaţia

a descrie un personaj

– a exprima visuri / speranţe a exprima cantitatea

COMUNICARE SCRISĂ

a redacta scrisori personale

a redacta un text pe o temă familiară

– a caracteriza persoane I personaje a rezuma un text

a redacta o povestire

a redacta mesaje formale (CV, scrisori) a completa formulare tipizate

IV. PRECIZĂRI

  1. 1. Proba orală :

    • timpul de lucru: 15 minute

    • prezentarea : 1O minute.

      Proba scrisă :

    • timpul de lucru: 3 ore.

  2. 2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal . Diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ ( micşorând I mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru )

şi nu cantitativ (micşorând I mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

NOTĂ:

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat

2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA PORTUGHEZĂ

  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

    În conformitate cu prevederile Legii învăţământului în vigoare, toţi absolvenţii învăţământului liceal vor susţine un examen oral la una din limbile moderne studiate, ca probă obligatorie (proba b). De asemenea, pot alege o limbă modernă pentru examenul scris, ca probă opţională (proba e sauj).

    Luând în considerare noul Plan-cadru pentru învăţământul liceal şi Programele şcolare, examenul de bacalaureat 2005 menţine aceeaşi structură în ceea ce priveşte:

    probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);

    competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte); repartizarea pe categorii de teste, pentru ambele probe (oral şi scris), în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal:

    • 3-4 ore

    • bilingv

    Atât pentru proba orală, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii tuturor profilurilor, vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute I nestudiate la clasă.

    Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţi de comunicare orală sau în scris şi nu pe conţinutul textelor din manuale.

  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    Competenţele generale şi specifice sunt aceleaşi pentru toate profilurile (3-4 ore ş1 clase bilingve), în foncţie de probă (oral/scris).

    1. 1. LIMBA PORTUGHEZĂ: 3-4 ore şi clase bilingve

      1. 1.1. PROBA ORALĂ

        Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de studiu:

        • citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut I nestudiat la clasă.

        • demonstreze capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut prin: identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice;

          recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate; răspuns la întrebări (chestionar);

          traducere/ retroversiune;

          rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale) / reformularea textului prin contragere/ reducere;

          exprimarea propriilor păreri în legătură cu o afirmaţie / ideile / conţinutul textului dat, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului respectiv.

          Candidaţii pot face trimiteri la / asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viaţă.

          • demonstreze capacitatea de exprimare p1in:

            folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot, parcursul comunicării orale;

            rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;

            relatarea unui eveniment / fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale; prezentarea unui film / unei cărţi; descrierea unui obiect, unei persoane I unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute / imaginare; prezentarea / comentarea unui subiect, printr-un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent pe o temă dată, integrând exemple relevante şi un punct de vedere personal.

            Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.

          • demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.

      2. 1.2. PROBĂ SCRISĂ

        Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi:

        • dovedească capaciatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut I nestudiat la clasă prin:

          identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice;

          recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate; identificarea informaţiilor semnificative din text: exerciţii (cu alegere duală / multiplă / răspuns la întrebări / text lacunar etc.) / rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);

          exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile / conţinutului textului; comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului.

        • dovedească capacitatea de exprimare în scris prin:

          valorificarea adecvată a competenţelor lingvistice dobândite (lexicale, semantice, gramaticale, de ortografiere corectă);

          rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;

          relatarea unui eveniment / unui fapt divers / unor întâmplări / unei experienţe personale;

          descrierea unor obiecte/ locuri (cunoscute I imaginare) / activităţi; descrierea/ caracterizarea unui personaj/ unei persoane/ unei personalităţi marcante; construirea unui interviu / dialog situaţional (pornind sau nu de la reperele oferite de text);

          redactarea unui C.V. I unei cărţi poştale / felicitări / scrisori (personale / administrative) intesrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal;

          construirea unui discurs logic şi coerent, pe baza unei teme, pornind de Ia o afirmaţie / un text dat: continuarea unui text / unei idei, comentarea unui subiect

          / exprimarea şi / sau argumentarea unei opinii personale / unui punct de vedere; redactarea unui eseu structurat I liber.

          • dovedească capacitatea de a realiza un tran fer lingvistic adecvat: p1in traducerea în/ din limba portugheză a unui text literar (clase bilingve)/ neliterar (3-4 ore).

  3. III. CONŢINUTUIU

    1. 1. LIMBA PORTUGHEZĂ: 3-4 ore şi bilingv

      1. 1.1 ELEMENTE DE LEXIC ŞI DE SEMANTICĂ

        Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat, evaluarea acestor elemente vizează varietatea, adecvarea şi gradul de stăpânire a vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).

      2. 1.2 ACTE DE VORBIRE

        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod co ·ect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba portugheză pentru ciclul liceal:

        a se prezenta, a prezenta pe cineva

        a se prezenta într-un interviu de angajare/ C.V. a vorbi despre sine

        a vorbi despre starea fizică

        a face o expunere pe o temă dată

        a exprima un raţionament/ o judecată

        a exprima o opinie personală / stări / sentimente a argumenta o opinie personală

        a relata evenimente

        a descrie locuri, persoane, obiecte

        a da, a cere informaţii practice cuiva a exprima gusturi şi preferinţe

        a sfătui pe cineva/ a cere cuiva să facă ceva/ a interzice a situa în spaţiu şi timp

        a exprima cantitatea/ calitatea; a compara a propune/ a invita, a accepta/ a refuza

        a-şi exprima acordul / dezacordul a face o urare a felicita

        a rezuma un text (idei esenţiale)

        a participa la o conversaţie/ interacţiune orală (în situaţie de examen)

      3. 1.3 CONŢINUTURI LINGVISTICE

        Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform Programei de limba portugheză pentru ciclul liceal.

        Lexic: relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime, familii de cuvinte), câmp lexical/ semantic, conotaţie/ denotaţie.

        Articolul: hotărât, nehotărât; contragerea.

        Substantivul: gen, număr; exprimarea cazurilor; nominalizarea (formarea substantivelor pornind de la un verb).

        Adjectivul: adjectivul calificativ, acord; gradele de comparaţie; adjectivul posesiv; demonstrativ.

        Numeralul: cardinal şi ordinal.

        Pronumele: personal, forme, pronumele personal cu funcţie de subiect, complement direct, complement indirect; Formas de tratamento; pronumele posesiv, demonstrativ, relativ şi nehotărât.

        Verbul: modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, perfect), conjunctiv (prezent, imperfect, perfect, mai mult ca perfect, viitor), imperativ (afirmativ şi negativ); forme nominale (infinitivul impersonal şi personal, gerunziu simplu şi compus, participiu);

        perifraze verbale uzuale: estar a, ter de, ter que, haver de + inf, ir +

        inf, ir a + inf, vira + inf, acabar de, precisq,r de.

        verbe auxiliare: ter, haver, ser, estar.

        folosirea verbelor ser şi estar.

        diateza pasivă; conjugarea pronominală, cu pronume personale (o, a,

        os, as), conjugarea pronominală reflexivă.

        Adverbul: de afirmaţie, negaţie; adverbe de timp, de loc, de mod; locuţiuni adverbiale; gradele de comparaţie; adverbele ca şi la utilizare emfatică.

        Prepoziţia: folosirea prepoziţiilor: a, de, em, com, por, para, ate, desele;

        contragerea cu articol sau pronume; locuţiuni prepoziţionale.

        Sintaxa propoziţiei: subiectul, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanţiale.

        Sintaxa frazei: concordanţa la indicativ; concordanţa la conjunctiv; folosirea conjunctivului: după verbe de voinţă, îndoială, sentimente, verbe de opinie, după conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, expresii impersonale, în propoziţii relative;

        exprimarea cauzei, scopului, ipotezei, consecinţei, concesiei, condiţiei, comparaţiei.

        Tipuri şi forme de fraze: activă, pasivă, negativă, impersonală;

        imperativă, exclamativă, interogativă, emfaza

      4. 1.4 TEXTE ŞI TEME

        pentru comunicarea orală şi scrisă

        Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:

        1. a) Sursa: pasaje din cărţi, articole de presă (din ziare, reviste) în limba portugheză;

        2. b) Tipul de test: test autentic literar/ neliterar;

        3. c) Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150-350 de cuvinte);

        4. d) Dificultate: în funcţie de profil.

          Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba portugheză, dar vor diferi ca grad de dificultate, în funcţie de profil.

          • TEXTE

            Tipuri de texte: informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere, eseu).

            + TEME

            Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:

            • Viaţa personală şi socială: identitate (C.V.); relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor; familia: n::iembrii, ocupaţii; sănătate (droguri/ SIDA/ tabagismul/ alcoolul … ) etc.;

            • Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; magazine; mijloace de transp01t; restaurant, hotel, camping, aeroport, gară, poştă, bancă, meteo etc.;

            • Timp liber: :fim-de-semana I vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans) etc.;

            • Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru, muzee, festivaluri … ); mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă/ şomaj; violenţă/ non-violenţă etc.;

            • Mediul înconjurător: oraş/ sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc.;

            • Spaţiul lusofon: Portugalia contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; lusofonia şi ţările lusofone;

            • Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi telmic european (inclusiv contribuiţii şi personalităţi româneşti); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.

  4. IV. PRECIZĂRI

    1. 1. Proba orală:

      timpul de lucru: 15 minute prezentarea: IO minute

      Proba scrisă:

      timp de lucru: 3 ore.

    2. 2. Structura şi dificultatea subic;ctelor (itemilor) vor fi în raport cu numărul de ore de studiu săptămânal. Diferenţierile (de probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ

      (micşorând / mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru) şi nu

      cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

    3. 3. Textele necunoscute folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie să neglijeze, sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

      să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;

      să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să şi le consolideze pe cele vechi; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;

      să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut; să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să înveţe sensuri variate ale aceluiaşi cuvânt în contexte diferite;

      să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale;

      să înveţe cum să găsească anumite detalii / exemple pentru susţinerea opiniilor personale;

      să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia portugheză.

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

      PROGRAMA OE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MODERNĂ

      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI ÎN CADRUL EXAMENULUI DE BACALAUREAT

        În cadrul examenului de bacalaureat absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă, au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la limba germană ca limbă modernă într-una din situaţiile următoare:

        • Limba germană ca limbă modernă – probă orală obligatorie comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările (proba b);

        • Limba germană ca limbă modernă – probă scrisă la alegere din aria curri-culară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică – specializarea filologie (proba e);

        • Limba germană ca limbă modernă – probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – pentru toate fi-lierele, profilurile şi specializările nefilologice ( proba f).

          li. OBIECTIVELE EXAMENULUI OE BACALAUREAT LA LIMBA GERMANĂ

          Respectând tipologia generală a structurii planului de învăţământ privind stu-diul limbilor moderne în liceu, examenul de bacalaureat la limba germană ca lim-bă modernă este construit pe programele şcolare în vigoare, publicate în colecţia "Curriculum Naţional. Seria liceu. Programe şcolare”.

        • Programa 1A, Limba germană – prima limbă modernă: licee teoretice (specializarea Filologie, inclusiv programele intensiv şi bilingv de studiere a limbilor de circulaţie internaţională) şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică).

        • Programa 1A, Limba germană – prima limbă modernă: licee teoretice, celelalte specializări.

        • Programa 1B, Limba germană – prima limbă modernă: licee tehnologice şi vocaţionale (cu excepţia liceelor militare MapN, specializarea matematică­ informatică).

        • Programa 2, Limba germană – a doua limbă modernă: toate filierele şi specializările care au prevăzute două limbi moderne în trunchiul comun.

        • Programa 3, Limba germană – a treia:limbă modernă: pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii germane în clasa a IX-a.

        • Pentru profilul bilingv, subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară pentru L1 şi vor avea un grad de dificultate corespunzător numărului de ore de studiu săptămânal.

          1. 1. Competenţele generale:

            • Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare;

            • Producerea de mesaje scrise, adecvate unor anumite contexte;

            • Realizarea de interacţiuni în comunicarea scrisă;

            • Transferul şi medierea mesajelor scrise în situaţii variate de comunicare.

          2. 2. Competenţele specifice, corelate cu tipuri de conţinuturi.

          3. 3. Ariile tematice, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării.

          4. 4. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:

            • Conştientizarea contribuţiei limbii germane la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale;

            • Raportarea critică la civilizaţia germană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei;

            • Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora;

            • Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba germană;

            • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare;

        Candidaţii la examenul de bacalaureat pentru limba germană ca limbă modernă vor trebui să stăpânească sistemele fonologic, lexical, gramatical şi stilistic ale limbii germane, precum şi elemente de cultură şi civilizaţie germană, pentru a fi capabili să. recepteze, să producă mesaje scrise şi să interacţioneze în limba germană, în situaţii date de comunicare.

        Examenul de Bacalaureat la limba germană modernă 2005 îşi propune să evalueze, după modelul Cadrului comun european de referinţă În învăţarea, predarea şi evaluarea cunoştinţelor lingvistice, document al Consiliului Europei :

        • nivelul competenţelor generale ale candidatului;

        • însuşirea conţinuturilor ;

        • valorile şi atitudinile formate prin însuşirea limbii germane;

        competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială a candidaţilor într-un nou context european: prelucrarea şi utilizarea contextuală de informaţii complexe, gândirea critică, luarea deciziilor şi comunicarea în contexte specifice;

        Totodată, programa de bacalaureat pentru limba·germană modernă doreşte să ofere o orientare sistemică atât pentru cadreie didactice cât şi pentru candidaţi.

        III. EVALUAREA NIVELULUI DE CUNOAŞTERE A LIMBII

        În cadrul probelor orale şi scrise, se evaluează nivelul de cunoaştere a limbii germane ca limbă modernă, modul în care candidatul foloseşte limba în comunicare. Acest lucru presupune evaluarea competenţelor lingvistice şi a conţinuturilor pe care candidatul şi le-a însuşit pe parcursul anilor de studiu, în conformitate cu programa şcolară.

        111.1. COMPETENŢE EVALUATE

        III. 1:1.Competenţa de comunicare orală

        Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:

        • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/nestudiat la clasă.

        • să demonstreze capacitaţea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură cu textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri la alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă pentru bilingv şi 3 – 4 ore săptămânal şi să redea conţinutul textului, să răspundă la întrebări pentru 1 – 2 ore săptămânal şi minorităţi /L3.

        • identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice;

        • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;

        • traducere;

        • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin:

        • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale;

        • rezolvarea unor itemi care au drept ţintă acest lucru;

        • realizarea unui discurs oral convingător, logic şi coerent pe o temă dată:

        • relatarea unui eveniment/unui fapt divers/unei întîmplări/unei experienţe personale;

        • prezentarea unui film/unei cărţi;

        • descrierea unui obiect, unei persoane/unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute/imaginare;

        • să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane.

        • să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) În situaţie de examen, utilizÎnd Jimba germană potrivit contextului comunicaţional.

        111.1.2. Competenţa de comunicare scrisă

        Pentru a evalua competenţa de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidaţii vor fi capabili:

        • să înţelegă sensul global al unui text necunoscut/nestudiat la clasă;

        • să identifice informaţiile semnificative din text;

        • să rezume textul;

        • să comenteze un aspect din text;

        • să exprime propriile păreri în legătură cu ideile/conţinutul textului respectiv;

        • să recunoască şi să utilizeze elemente şi structuri gramaticale studiate;

        • să analizeze şi să interpreteze un aspect/idee din textul dat;

        • să folosească corect structurile lexicale studiate;

        • să descrie locuri cunoscute/imaginare, activităţi;

        • să descrie/caracterizeze o persoană;

        • să relateze un eveniment/un fapt divers/o întâmplare/o experienţă personală.

        • să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;

        • să construiască un text pe baza unei teme date;

        • să redacteze un eseu;

        • să comenteze un subiect;

        • să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;

        1. III. 2. CONŢINUTURI EVALUATE

          Conţinuturile evaluate pentru toate profilurile, corespund trunchiului comun din programele şcolare în vigoare.

          În consecinţă, diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând/mărind gradul de dificultate al unui item sau sarcini de lucru) şi nu cantitativ, (micşorând/mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

              1. 111.2.1. Conţinuturi lexicale şi tematice

                Se vor evalua cunoştinţele de vocabular specific temelor cuprinse în Programa şcolară de limba germană modernă, teme inspirate din realitatea înconjurătoare, din viaţa de zi cu zi, din experienţa elevilor şi experienţa umană în general. (vezi Anexa 2)

                Temele de examen se vor regăsi în texte autentice de diverse tipuri.

                1. a) Tip de text: autentic: literar, non-literar (vezi Anexa 1);

                2. b) Sursa: articole din ziare şi reviste, cărţi din spaţiul germanofon, literatură cultă şi populară, broşuri, internet.

                3. c) Lungimea: în funcţie de profil: 125 – 350 cuvinte

                4. d) Dificultate: în funcţie de profil, dar fără să depăşească gradul de dificultate al textelor din manuale; .

                5. e) Domenii: domenii tematice cuprinse în programa şcolară ( Anexa 2) :

                  1. 1. Domeniul privat (viaţa personală): identitate, idealuri şi proiecte, sentimente, modă, stil de viaţă, activităţi în timpul liber;

                  2. 2. Domeniul social (societate): tinerii, familia şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii/conflicte între tineri/generaţii, toleranţa, sănătate, comunicare pe diverse canale, în diverse situaţii (cumpărături, turism, servicii), mass-media, mediul înconjurător;

                  3. 3. Domeniul educaţie şi profesie: şcoală, ocupaţii, profesii, piaţa muncii;

                  4. 4. Domeniul ştiinţă şi cultură: patrimoniul naţional şi germanofon în cadrul european – personalităţi, opere, obiceiuri, tradiţii, sărbători, evenimente;

              2. 111.2.2. Elemente structurale funcţionale

                1. 111.2.2.1. Acte de vorbire

                  Candidaţii vor fi capabili să folosească actele de vorbire în diverse situaţii de comunicare prevăzute de Programa de limba germană pentru ciclul liceal.

                2. 111.2.2.2. Forme de comunicare în scris

                  Candidaţii vor fi capabili de:

                  • a completa un formular, tabel, schemă cu ajutorul unor indicaţii orale/scrise ;

                  • a redacta un text funcţional: bilet, telegramă, felicitare, CV, scrisoare personală sau oficială, anunţ, text publicitar, reclamaţie;

                  • a redacta o povestire, descriere, caracterizare;

          a redacta un eseu structurat/nestructurat, aducând argumente în sprijinul opiniei formulate.

            1. 111.3. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII

              1. 111.3.1. Vocabular – Lexicul specific temelor propuse (Anexa 2);

              2. 111.3.2. Elemente de gramatică cuprinse în Programa de limba germană modernă pentru ciclul liceal.

          clase: articol, substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziţii, conjuncţii

          categorii: număr, caz, timp, aspect, diateză

          structuri: propoziţii, fraze

          procese şi relaţii: acord, topică, transformare, etc.

          noua ortografie a limbii germane,

          formarea cuvintelor ( substantive, adjective, verbe)

        2. IV. PRECIZĂRI

          1. IV.1. Timpul de lucru:

            1. a) Proba orală : timp de lucru: 15 minute

              : timp de prezentare: 1O minute

            2. b) Proba scrisă: timp de lucru: 3 ore

          2. IV.2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi în raport cu numărul de ore studiate pe săptămână. '

        La alcătuirea itemilor se va ţine cont de trunchiul comun tuturor profilurilor, iar diferenţierea se va face din punct de vedere calitativ.

        TOATE SUBIECTELE SUNT ELABORATE ÎN CONCORDANTĂ CU PROGRAMA ŞCOLARĂ, FĂRĂ A REFLECTA ÎN MOD SPECIAL VIZIUNEA UNUI MANUAL ANUME!

        Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005'', pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

        Textele necunoscute/nestudiate la clasă folosite pentru cele două probe de examen nu exclud studierea textelor din manuale, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

        • să înveţe a aborda un text necunoscut;

        • să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre ale limbii;

        • să înveţe cuvinte şi expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor în diferite contexte;

        • să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să le consolideze pe cele vechi;

        • să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale;

        • să înveţe cum să găsească anumite detalii sau exemple pentru susţinerea opiinilor personale;

        • să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris.

        ANEXA Nr. 1

        la Programa de examen pentru limba și literatura germană modernă

        image

        ANEXA Nr. 2

        la Programa de examen pentru limba și literatura germană modernă

        image

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

        PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA RUSĂ STATUTUL DISCIPLIN_EI

        În temeiul Legii învătământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 26.8/ 2003 pentru modificarea Legii Învăţământului nr. 84/ 1995, precum şi în conformitate cu Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat – 2005, absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă (promoţia 2005 şi promoţiile anterioare), au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la Limba rusă ca limbă modernă într-una din situaţiile următoare:

        • Limba rusă ca limbă modernă – probă orală comună pentru toate filierele şi specializările;

        • Limba rusă ca limbă modernă – probă scrisă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică – specializarea filologie;

        • Limba rusă ca limbă modernă – probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – pentru toate filierele, profilurile şi specializările, cu excepţia specializării filologie din cadrul filierei teoretice.

          Programa pentru examenul de bacalaureat 2005 la disciplina Limba rusă (ca limbă modernă) este întocmită pe baza Curriculumului National, publicat în colecţia „Curriculum Naţional. Seria liceu. Programe şcolare” şi aplicat în sistemul de învăţământ începând.cu anul şcolar 1999-2000.

          Parte a Curriculumului naţional, Programele şcolare de Limba rusă pentru clasele a IX-a – a XII-a, aprobate prin Ordin al ministrului nr.3371/02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin Ordin al ministrului nr. 3915/31.05.2001, stabilesc:

          1. 1. Competenţe generale:

            • Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

            • Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte

            • Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

            • Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

          2. 2. Competenţe specifice – corelate cu tipuri de conţinuturi – pentru fiecare an de studiu

          3. 3. Arii tematice, acte de vorbire şi elemente de construcţie a comunicării.

          4. 4. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:

            • Conştientizarea contribuţiei limbii ruse la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale

            • Raportarea critică la civilizaţia rusă, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei

            • Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora

            • Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba rusă

            • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare

          TIPOLOGIA PROGRAMELOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

          Respectând tipologia generală a structurii planului de învăţământ privind studiul limbilor moderne în liceu, examenul de bacalaureat 2005 la disciplina Limba rusă (ca limbă modernă) se va desfăşura după următoarele tipuri de programe:

        • Programa 1A, Limba rusă – prima limbă modernă (3 ore săptămânal): licee teoretice, specializarea filologie şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică);

        • Programa 1A, Limba rusă – prima limbă modernă (2 ore săptămânal): licee teoretice, celelalte specializări;

        • Programa 1B, Limba rusă – prima limbă modernă (2-3 ore săptămânal): licee tehnologice şi vocaţionale (cu excepţia liceelor militare MApN, specializarea matematică-informatică);

        • Programa 2, Limba rusă – a doua limbă modernă (1-2 ore săptămânal): toate filierele, profilurile şi specializările care au prevăzute două limbi moderne în trunchiul comun;

        • Programa 3, Limba rusă – a treia limbă modernă (1-2 ore săptămânal): pentru minorităţi şi

        pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii ruse în clasa a IX-a.

        Prezenta programă de bacalaureat selectează acele competenţe specifice care vor fi evaluate prin probele de examen şi care vor arăta în ce măsură cunoştinţele achiziţionate de absolvenţii de liceu sunt valorificate sau aplicate practic în comunicare.

        Atât la proba orală, cât şi la proba scrisă, candidaţii care au studiat limba rusă ca limbă modernă 3 ore săptămânal vor fi solicitaţi să demonstreze capacitatea de înţelegere a unui text necunoscut, să formuleze aprecieri unanim acceptate sau personale, să facă referiri la elemente de cultură şi civilizaţie rusă sau universală.

        Pentru elevii care au studiat limba rusă în regim de 1 – 2 ore săptămânal şi pentru minorităţi,

        la baza probelor de examinare şi evaluare vor sta texte din manualele şcolare în vigoare.

        COMPETENŢE EVALUATE

        PROGRAMA1A

        1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.

          • Identificarea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ de specialitate/ narativ/ descriptiv

          • Selectarea unor informaţii din texte diferite, pentru a îndeplini o sarcină de lucru

          • Desprinderea esenţialului din texte literare/ narative/ descriptive/ discursuri/ interviuri/ articole şi identificarea atitudinii vorbitorului

        2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte

          • Relatarea coerentă a unui eveniment real sau imaginar, sub forma unor descrieri/ povestiri orale sau scrise

          • Redactarea unor texte funcţionale (scrisori, chestionare, CV, interviu)

          • Redactarea unui eseu structurat/ nestructurat pe o temă de interes, cu prezentarea argumentată a propriei opinii

          • Completarea unor texte lacunare legate, valorificând informaţii achiziţionate pe o temă dată

        3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

          • Comentarea succintă a unor opinii sau afirmaţii exprimate în formă orală sau scrisă şi formularea de argumente pro sau contra

          • Formularea de răspunsuri la un chestionar/ interviu, cu motivarea opţiunii

          • Exprimarea de sentimente/atitudini faţă de fapte, evenimente, idei vehiculate într-un text dat

          • Redactarea unor scrisori de răspuns, pe o temă dată, adresate diverşilor destinatari, vizând diferite scopuri de comunicare (pentru a obţine, a informa, a convinge, a invita)

        4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

          • Reformularea unor replici (într-un dialog) sau a unor scurte texte

          • Rezumarea, într-un număr determinat de cuvinte sau rânduri, a unui text autentic (publicistic, literar, de specialitate)

          • Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă

          • Traducerea în/ din limba rusă, cu ajutorul dictionarului, a unui text autentic de dimensiune şi dificultate medie

          • Parafrazarea unui citat prin raportare la propria experienţă

        COMPETENŢE EVALUATE

        PROGRAMA1B

        1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

          • Selectarea informaţiilor esenţiale dintr-un mesaj formulat în limba standard, pe un subiect cunoscut/ din domeniul vocaţional

          • Desprinderea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ publicistic/ literar

        2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte

          • Rezumarea conţinutului unui text, într-un număr dat de cuvinte sau rânduri

          • Motivarea atitudinii adoptate faţă de diferite aspecte prezentate într-un mesaj

          • Redactarea unor povestiri/ descrieri/ rezumate/ compuneri/ eseuri/ caracterizări pe subiecte de interes general

        3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

          • Completarea unui chestionar în care se solicită şi exprimarea unui punct de vedere personal faţă de o anumită problemă

          • Formularea de răspunsuri la întrebări .pornind de la un text de informare generală sau din domeniul specialităţii

          • Redactarea unor texte funcţionale, ca răspuns la o ofertă/ la o scrisoare personală

        4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sa4 scrise în situaţii variate de comunicare

          • Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă

          • Traducerea din limba rusă, cu ajutorul dictionarului, a unor texte de lungime şi dificultate medie

          • Transpunerea unor informaţii din limbajul de specialitate în limbaj comun

        PROGRAMA2

        COMPETENŢE EVALUATE

        1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

          • Selectarea detaliilor dintr-un mesaj exprimat în limba standard

          • Desprinderea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ publicistic/ literar pe o temă cunoscută

          • Selectarea informaţiilor relevante din mai multe texte, pentru a realiza o sarcină de lucru

        2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte

          • Relatarea coerentă a unui eveniment real sau imaginar, utilizânq descrieri, comparaţii

          • Prezentarea de fapte, argumente şi informaţii pentru a susţine o idee sau o apreciere

          • Redactarea unor scrisori în care se prezintă fapte, întâmplări, evenimente, experienţe personale

        3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

          • Formularea de răspunsuri la un chestionar simplu, cu întrebări deschise sau închise

          • Redactarea unei scrisori de răspuns, cu exprimarea unor gânduri şi sentimente

          • Comentarea succintă a unui punct de vedere exprimat într-un citat, proverb, aforism

        4. 4. , Transferul şi medierea IŢlesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

          • Reformularea unui paragraf prin reducerea la una-două idei

          • Traducerea din limba rusă, cu ajutorul dictionarului, a unor texte de informare generală, de lungime şi dificultate medie

        COMPETENŢE EVALUATE

        PROGRAMA3

        1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

          • Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj exprimat în limba standard

          • Sesizarea ordinii logice/ cronologice a unor fapte sau evenimente prezentate într-un text pe o temă de interes general

        2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte

          • Susţinerea unui dialog situaţional prin oferirea şi solicitarea de informaţii pe teme familiare

          • Formularea de întrebări şi răspunsuri pe o temă dată

          • Descrierea unor persoane/ locuri; relatarea succintă a unor evenimente din universul familiar

          • Redactarea unui text scurt pe teme generale, într-un număr limitat de cuvinte/ rânduri/ enunţuri

        3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

          • Formularea de răspunsuri la. un chestionar simplu pe teme de interes

          • Comentarea pe scurt a unei informaţii, opinii pe o temă familiară

          • Redactarea unei scurte scrisori personale de răspuns, în care se oferă/ se solicită informaţii din domenii cunoscute

        CONŢINUTURI

        Candidaţii la examenul de bacalaureat vor trebui să stăpânească sistemele fonologic, lexical, gramatical şi stilistic al limbii ruse specificate în programele şcolare în vigoare, pentru a demonstra capacitatea de a recepta şi produce mesaje orale/ scrise, precum şi de a interacţiona în situaţii de comunicare enunţate, corespunzător următoarelor arii tematice:

        ARII TEMATICE

        Programa 1A {2-3 ore), Programa 1B, Programa 2

        Adolescentul despre sine: portret fizic şi moral, aptitudini, interese, pasiuni, aspiraţii, planuri de viitor (locuri de muncă şi profesii), CV, timp de studiu şi timp liber.

        Adolescentul în interacţiune socială: relaţii interumane (în familie, în şcoală, în cercul de prieteni, dialogul generaţiilor"), oraşul/ satul natal, universul citadin (transport, servicii, instituţii socioculturale şi de loisir, tradiţie şi modernitate*, mass-mediaj.

        Adolescentul şi natura: spaţiul geografic, timp-natură-anotimpuri, protecţia mediului înconjurător, rezervaţii naturale*.

        Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie rusă:

        • Istorie-geografie: locuri istorice, evenimente şi personalităţi istorice (Petru I)*, zone geografice (Baikal, Siberia, Volga*).

        • Mari oraşe (Moscova, Sankt-Petersburg): obiective turistice, muzee, itinerare turistice şi spirituale*.

        • Literatura: scriitori (A.S.Puşkin, M./. LermontoV", I.S. Turgheniev*, F.M.Dostoievski, A.P.CehoV", L.N.Tolstoi, S.A.Esenin, B.L.Pasternak*), curente literare (romantismul şi realismul rus în context european, curente moderniste)*.

        • Arta: muzica (P.I. Ceaikovski), pictura (1.E. Repin, I.I. Levitan).

        • Specific naţional: obiceiuri şi tradiţii, manifestări culturale*, artizanat*

        Programa 3

        Adolescentul despre sine: naţionalitate, domiciliu, starea sănătăţii, însuşiri fizice şi morale, activităţi curente, timp ocupat şi timp liber (excursii, vizite la muzee, practicarea sportului), pasiuni, opţiuni profesionale.

        Adolescentul şi mediul social: familia, cercul de prieteni, şcoala, oraşul/ satul natal, instituţii şi servicii (la magazin, la gară, la aeroport).

        Adolescentul şi natura: lumea vie, protecţia mediului înconjurător, timpnatură-anotimpuri, rezervaţii naturale (Delta Dunării).

        Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie rusă: Rusia (prezentare generală), mari oraşe (Moscova, SanktPetersburg), personalităţi şi domeniile lor de activitate (A.S.Puşkin, L.N.Tolstoi, S.A.Esenin, V.M.Şukşin).

        ACTELE DE VORBIRE şi STRUCTURILE LEXICO-GRAMATICALE necesare construirii comunicării în cadrul ariilor tematice menţionate mai sus sunt cele prevăzute de programele şcolare în vigoare, aprobate prin Ordin al Ministrului nr.3371/02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin Ordin al Ministrului nr. 3915/31.05.2001, care au fost publicate în seria „Curriculum Naţional”.

        image

        • Temele marcate cu asterisc şi scrise cu italice sunt obligatorii numai pentru specializările cu 3 ore săptămânal.

        STRUCTURA PROBELOR DE EXAMEN

        A. PROBA ORALĂ (PROBĂ OBLIGATORIE)

        Examinarea candidaţilor la proba orală se va face pe baza unui bilet de examen care va conţine – pentru toate tipurile de programă (1A, 1B, 2, 3) – trei subiecte, fiecare dintre acestea evaluând competenţe diferite.

        Subiectul 1: va consta dintr-o autoprezentare şi din susţinerea unui scurt dialog situaţional (cu profesorul examinator) pornind de la o temă indicată pe bilet.

        Subiectul 2:va consta din lectura expresivă a unui text şi din rezolvarea unor exerciţii pe baza acestuia.

        Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programa 1A (3 ore săptămânal), se va propune lectura unui text necunoscut.

        Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programele 1A (2 ore săptămânal), 1B, 2 şi 3 se va propune lectura unui text cunoscut.

        Subiectul 3:va consta din prezentarea monologată a unei teme date, referitor la textul citit.

        B. PROBA SCRISĂ

        Verificarea candidaţilor la proba scrisă va consta din rezolvarea a patru subiecte.

        Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programele 1A, 1B şi 2, subiectele vor fi structurate corespunzător celor patru tipuri de competenţe generale (de receptare, de producere, de interacţiune, de transfer şi mediere).

        Subiectul 1 va consta din redactarea unui eseu structurat/ nestrjcturat, a unei compuneri, relatarea unei întâmplări sau a unui eveniment etc., susţinerea şi argumentarea opiniei personale referitoare la o temă dată, pornind de la un stimul (citat, proverb, aforism, imagini etc.). Aceste sarcini de lucru vor evalua competentele de producere a mesajului scris.

        Subiectul 2. Rezolvc1rea unor sarcini de lucru pornind de la un text dat (răspunsuri 1'3 întrebări, completarea unui text lacunar, ordonarea logică/ cronologică a unor enunţuri, desprinderea ideilor principale, extragerea unor detalii dintr-un text etc.) urmăreşte evaluarea competentelor  dereceptare a mesajului scris.

        Subiectul 3 va consta din redactarea unor texte funcţionale (scrisoare de intenţie, scrisoare personală de răspuns, formularea de răspunsuri la un chestionar, CV), completarea unor replici în dialoguri. Aceste sarcini de lucru vor evalua competentele de interactiune în comunicare.

        Subiectul 4 va solicita candidaţilor să rezume un text, să parafrazeze un citat, să reformuleze idei incluzând un punct de vedere propriu, să traducă un text etc. Aceste sarcini de lucru urmăresc evaluarea competentelor de transfer şi mediere a mesajului scris.

        Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după Programa 3, cele patru subiecte vor fi structurate corespunzător competenţelor generale de receptare, de producere şi de interacţiune.

        Cerinţele exerciţiilor privind sarcinile de lucru vor fi formulate în limba rusă, clar, concis şi la obiect, fără a se da modele de rezolvare.

        Enunţurile exerciţiilor vor fi însoţite şi de stimuli (texte, citate, aforisme, elemente grafice etc.) pe baza cărora urmează să fie redactată lucrarea, indicându-se, după caz, numărul de cuvinte sau de rânduri.

        C. MODUL DE NOTARE

        Punctajul maxim pentru rezolvarea corectă a tuturor subiectelor înscrise în proba de examen este de 100 puncte, distribuite după cum urmează:

        image

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRI.I BACALAUREAT 2005

        PROGRAMA PENTRU LIMBA JAPONEZA

        T. Statutul disciplinei in cadrul examenului de bacalaureat

        In baza Legii Invatamantului nr. 84 / 1995, republicata cu modificaiile si completaiile ulterioare, si in conformitate cu metodologia de organizare si desfasurare a examenului de bacalaureat 2004, aprobata prin Ordin al Ministrului Educatiei si Cercetaiii, absolventii de liceu, invatamant de zi, au dreptul de a sustine examenul de bacalaureat la limba japoneza 'in regim de:

        • Limbajaponeza ca limba moderna – proba orala, pentru filiera teoretica – (proba B)

        • Limba japoneza ca limba moderna – proba scrisa, la alegere, din aiia curriculara corespunzatoarc specializarii, pentru filiera teoretica – specializarea filologie (proba E)

      2. II. Obiectivele examenului de bacalaureat la limba japoneza

        Respectand tipologia generala a structurii planului de invatamant plivind studiul limbilor moderne in liceu, examenul de bacalaureat la limba japoneza este construit pe programele scalare in vigoare aprobate prin Ordinul Ministrului nr. 5201 / 24. 12. 2002.

        Candidatii la examenul de bacalaureat la limba japoneza vor trebui sa stapaneasca sistemele fonologic, lexical, gramatical si stilistic al limbii japone'za, precum si elemente de cultura si civilizatie nipona, pentru a fi capabili sa recepteze si sa produca mesaje orale sau scrise.

        Baremele de notare sunt:

        • analitice, fora a exagera in detaliere

        • construite in favoarea candidatului, pentru a reflecta mai bine ‘ceea ce stie’ / ‘ceea ce poate sa foca’ candidatul

      3. III. COMPETENTE EVALUATE

        Pentru a se evalua competenta de comunicare orala sau sclisa, candidatilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru.

        PROBA ORALA

        1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral in diferite situatii de comunicare

          • identificarea sensului unor cuvinte

          • recunoasterea si folosirea unor elemente si structuri gramaticale studiate

          • selectarea unor informatii din texte diferite, pentru a îndeplini o sarcina de lucru

          • raspuns la intrebari (chestionar)

        2. 2. Producerea de mesaje orale, adecvate unor anumite contexte

          • folosirea corecta si adecvata a structmilor gramaticale si lexicale studiate, pe tot parcursul comunicarii orale

          • rezolvarea unor itemi (exercitii), care au drept tinta acest lucru

          • relatarea coerenta a unui eveniment/ fapt divers/ unei experiente personale

          • descrierea unor obiecte / locuri / persoane conoscute

        3. 3. Realizarea de interactiuni in comunicare orala

          • realizarea unui chestionar pe baza unei teme date de catre examinator, respectand regulile gramaticale invatate

          • formularea de opinii personale in legatura cu un text dat

          • redactarea de intrebari potrivite/ corecte pentru raspunsuri date

        4. 4. Transferul si medierea mesajelor orale în situatii diverse de comunicare

          • adaptarea cunostiintelor lexicale si gramaticale in ţxercitii de role-play

          • transformarea vorbi1ii directe in vorbire indirecta

          • traducerea unui text in / din limba japoneza (avand cuvintele dificile explicate)

        PROBA SCRISA

        1. 1. Receptarea mesajelor transmise in scris in diferite situatii de comunicare

          • identificarea ideiilor principale dintr-un text de informare generala / narativ / descriptiv

          • recunoasterea si folosirea unor elemente si structuri gramaticale studiate

          • selectarea unor informatii din texte diferite, pentru a îndeplini o sarcina de lucru

          • utilizarea informatiilor dintr-un text nestudiat la clasa in diverse exercitii : cu alegere duala/ multipla/ text lacunar/ raspuns la intrebari etc

        2. 2. Producerea de mesaje scrise, adecvate unor anumite contexte

          • valmificarea adecvata a competentelor lingvistice dobandite (lexicale, semantice, gramaticale)

          • rezolvarea unor itemi (exercitii), care au drept tinta acest lucru (exercitii de particule, texte lacunare, completarea unor formule gramaticale, construirea unor propozitii pe o formula gramaticala data)

          • relatarea coerenta a unui eveniment real sau imaginar

          • descrierea unor obiecte sau locuri

        3. 3. Realizarea de interactiuni in comunicare scrisa

          • formularea de raspunsuri la un chestionar/ interviu dat

          • fmmularea de opinii personale in legatura cu un text dat

          • redactarea de intrebaii potrivite/ corecte pentru raspunsuri date

        4. 4. Transferul si medierea mesajelor orale sau scrise in situatii diverse de comunicare

          • reformularea unor replici intr-un dialog

          • transformarea vorbirii directe in vorbire indirecta

          • traducerea unui text in / din limba japoneza (avand cuvintele dificile explicate)

      4. IV. CONTINUTURI

        1. 1. LEXIC si SEMANTICA

          Elementele de lexic si semantica se invata si se insusesc in paralel cu celelalte competente lingvistice, fiind in interdependenta permanenta cu ele.

          Din perspectiva bacalaureatului, evaluarea acestor elemente vizeaza controlul vocabularului: varietatea, adecvarea, ortografia in raport cu textul sau retroversiunea data, si se regasesc in schemele de notare.

          NOTA

          Elementele de vocabular care vor fi evaluate nu vor depasi nivelul de 3 kyu si se regasesc in manualele studiate la clasa.

          Clasa a IX – a E de masta Nigongo (Bunkei 85) (Ll – 25) Clasa a X – a Minna no Nihongo, vol. 1, (Ll – Ll4) Clasa a XI – a Minna no Nihongo, vol. 2, (L15 – L25) Clasa a XII – a Minna no Nihongo, vol. 2, (L26 -L40)

          Pentru evaluarea kanji-lor insusiti se va tine seama de:

          • lista ceruta pentru Noryoku Shiken / Atestatul Intemational de Limba Japoneza (nivelul 4 kyu)

          • manualul studiat la clasa: Basic Kanji Book 500, vol. 1, Bojinsha, Japan, (Ll – L25)

        2. 2. ACTE DE VORBIRE

          Se va urmari capacitatea candidatilor de a folosi in mod corect si adecvat elemente si structuri lexicale corespunzatoare actelor de vorbire din Programa de limba japoneza pentru ciclul liceal

          • a se prezenta, a prezenta pe cineva

          • a vorbi despre sine

          • a descrie locuri, persoane, obiecte pe baza unor imagini date

          • a relata evenimente

          • a da si a cere informatii practice cuiva

          • a propune / a invita / a refuza

          • a-si exprima acordul / dezacordul

          • a vorbi despre sine

          • a participa la o conversatie orala

          • a exprima o opinie personala

          • a relata spusele unei alte persoane folosind vorbirea indirecta

          • a cere permisiunea / a interzice

        3. 3. GRAMATICA

          Elementele de gramatica cuprinse in Programa de limba japoneza pentru ciclul liceal (MEC – CNC 2002) organizate pe:

          clase: substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb, adverb, conjunctii, particule

          categorii : timp, aspect

          structuri : propozitii si fraze, subordonate procese si relatii : topica, transformare, etc.

          Pentru structurile gramaticale ce vor fi evaluate in cadrul examenului de bacalaureat se va tine cont de programa de Noryoku Shiken (nivelul 3).

        4. 4. TEXTE

        Tipul de text: autentic (literar)

        Sursa: manualele studiate, carti din spatiul nipon

        Lungimea: 50-125 de cuvinte

        Dificulatate: nu vor depasi gradul de dificultate al textelor din manual

        Nota

        In cazul textelor studiate la clasa candidatul va trebui sa demonstreze cunoasterea integrala atat a lexicului, cat si a stucturilor gramaticale studiate.

        In cazul textelor nestudiate, acestea vor fi selectate pe teme familiare, fara sa depaseasca ca dificultate gramaticala nivelul de 4 kyu (Noryoku Shiken / Atestatul de LimbaJaponeza) si se vor explica elementele de vocabular necunoscute.

      5. V. PRECIZARI

Timpul de lucru: 3 ore

Subiectele: vor fi elaborate in concordanta cu programa scalara si cu manualele studiate.

Textele la prima vedere / nestudiate la clasa folosite pentru examen nu exclud studierea textelor din manuale, deoarece aceste sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

  • sa invete a aborda un text necunoscut

  • sa se familiarizeze cu diverse teme si stiluri ale limbii

  • sa invete cuvinte si expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor in diferite contexte

  • sa-si insuseasca structuri gramaticale noi si sa le consolideze pe cele vechi

  • sa invete cum sa gaseasca anumite detalii sau exemple pentru sustinerea opiniilor personale

NOTĂ:

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat

2005 ", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC.

Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Bacalaureat 2005

Programe de examen pentru Limba Greaca moderna

  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

    1n conformitate cu prevederile actualei Legi a invatamantului, absolventii claselor de liceu care studiaza limba greaca moderna vor sustine examene de bacalaureat cu urmatoarea structura:

    Proba orala

    Proba scrisa, ca proba la alegere

    Competentele de evaluat, continuturile si tipurile de itemi (subiecte) vor respecta noile programe de limba greaca moderna clasa a-IX-a – a-XII-a, aprobate prin Ordin al ministrului educatiei si cercetarii nr. 5201 / din 24 decembrie 2003.

    Categoriile de itemi se repartizeaza in functie de numarul ele ore saptamanal, clin trunchiul comun.

    1. a) 2 ore/ saptamanal – pentru liceele teoretice, profil filologie clasele IX-XII, ca limba a treia

    2. b) 4 ore/ sapatamanal la clasele a IX-a si 5 ore/ saptamanal la clasele X-XII, pentru profilul filologie, ca limba a treia

      Candidatii care au studiat limba g1·eaca moderna, ca limba a treia de studiu, pentru limba I sau a­ II-a trunchi comun vor fi evaluati pe baza unor texte necunoscute, ne.studiate la clasa.

  2. II. COMPETENTE DE EVALUAT

      1. 1.1 Desprinderea ideilor generale dintr-un text dat si reformularea lor cu propriile cuvinte

      2. 1.2 Desprinderea ideilor principale dintr-un raport/ prezentare orala din domeniu profesional

      3. 1.3 Recunoasterea argumentelor si identificarea concluziilor dintr-un text argumentativ pe teme cunoscute

      1. 2.1 Prezentarea unor evenimente/ activitati pe baza unui plan dat

      2. 2.2 Redactarea unei pagini de jurnal in propozitii scurte care redau esenta intamplarilor

      3. 2.3 Argumentarea unui punct de vedere

      1. 3.1 Comentarea pe scurt a unei informatii / pareri vehiculate de interlocutor

      2. 3.2 Reformularea unor instructiuni la cererea interlocutorului

      1. 4.1 Transferarea informatiilor din scheme, tabele într-un text simplu

      2. 4.2 Traducerea dintr-o limba in alta a unor texte literare simple

      3. 4.3 Reformularea unor texte scurte pentru a fi adaptate unui alt scop al comunicarii ( informare neutra, persuasiune etc. )

  3. III. CONTINUTURI

  1. I. 1. Fonetica Morfologie

    Sintaxa propozitiei ( integral )

    1. 2. Sintata frazei : propozitii principale, subordonate : completiva directa si indirecta, interogativa indirecta, atributiva, conditionala, finala, concesiva, consecutiva, cauzala, temporala.

    2. 3. Vocabular – lexicul specific temelor propuse

    – familia de cuvinte

    -sinonime, antonime, omonime si paronime

  2. II. Teme propuse :

    • Viata cotidiana ( aniversari, prietenie, familie, locuinta, lumea satului si a orasului, mancaruri / bauturi, mediu ambiant )

    • Hobby ( muzica, turism si calatorie, orase, sport, reviste )

    • Viata profesionala ( profesii, meserii )

  1. IV. PRECIZARI

    1. 1. Subiectele vor avea urmatoarea structura :

      Partea I : un text de tradus din limba greaca de 5-6 randuri pentru proba orala si un text de 15-20 randuri pentru proba scrisa.

      Partea a-II-a: a) Retroversiune 2 fraze formate din maximum 4 propozitii pentru proba orala si 5 fraze ( 7-8 randuri ) pentru proba scrisa.

      b) De completat un text lacunar Partea a-III-a : ( numai pentru proba scrisa)

      Un subiect la alegere clin doua propuse conform temelor studiate.

    2. 2. Gradul de dificultate in rezolvarea subiectelor va fi in functie de m1marul de ore de studie saptamanal.

    3. 3. Vor fi consultate culegerile de exercitii Tora 1 si Tora 2 ( Trupa 1 1m1 Tcopo: 2 ).

    4. 4. Timp de lucru – 3 ore. ( Pentru proba scrisa ). Toate subiectele sunt obligatorii.

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

      PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA LATINĂ

      1. 1. STATUTUL DISCIPLINEI

        In conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii claselor de liceu vor susţine examenul de limba latină, cu următoarea structură:

        -proba scrisă, ca probă la alegere;

        -competenţele de evaluat, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte) vor respecta noile programe care descongestionează conţinuturile lingvistice în favoarea studiului literaturii latine.

        Categoriile de teste se repartizează în funcţie de numărul de ore săptămânal, din trunchiul comun:

        1. a) 2 ore/săptămână – pentru liceele teoretice, la clasele a XI-a şi a XII-a;

        2. b) 1 oră/săptămână – pentru liceele/seininariile teologice ortodoxe, la clasele a XI-a şi a XII-a;

        3. c) l ora/(2 ore)/săptămână, la clasa a IX-a şi 1 oră/săptămână, la clasa a X-a – pentru liceele militare, specializarea ştiinţe sociale şi liceele teologice.

        Candidaţii, care st1idiază limba latfoă în clasele IX – Xll vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute – nestudiate la clasă –, din opera Bellum Gallicum, a autorului latin Caius Iulius Caesar, pentru a se verifica achiziţiile lingvistice, abilităţile de traducere a unui text din limba latină în limba română (maximum o frază formată din 5 propoziţii).

        In partea a doua a probei elevii vor redacta un eseu şi vor rezolva un test grilă. ln felul acesta, candidaţii vor valorifica, corect şi pertinent, informaţiile istorice şi literare din operele reprezentative ale celor mai importanţi scriitori latini.

      2. 2. COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI

        1. 2.1 Pentru a se evalua nivelul de receptare şi analiză a unei varietăţi de fenomene lingvistice prezente în opera Bellum Gallicum, elevilor din primele două categorii a) şi b) li se vor solieita:

          • să descopere, prin raportare la context şi cu ajutorul dicţionarului, semnificaţia unităţilor lexicale din sfera istoriei;

          • să analizeze părţile de vorbire;

          • să identifice valoarea sintactică a părţilor de propoziţie, a relaţiilor sintactice de tip complex la nivelul frazei.

        2. 2.2 Elevii vor aborda textul literar, în primul rând, din punct de vedere ideatic, (avându-se în vedere fragmentele, în original, studiate la clasă şi operele în traducere, conform bibliografiei) şi vor demonstra că sunt capabili :

          • să sesizeze unele aspecte socio-politice caracteristice perioadei cuprinse între secolul I a. Chr. şi secolul I p. Christum şi să identifice rolul personalităţilor politice şi militare (Caesar, Cicero, Titus Livius, Tacitus);

            • să identifice modelele antice ale unor genuri şi specii;

            • să recunoască mărcile estetice ale unor genuri şi specii: discursul/oratio (Cicero);

              minitratatul moral (Cicero);

              analele şi istoria naţională (Titus Livius, Tacitus); epopeea (Vergilius);

              satira (Horatius);

              elegia (Catullus, Horatius, Ovidius);

              *oda (Horatius);

              poemul mitologic (Ovidius); romanul (Petronius).

              • să identifice elementele definitorii pentru arta discursului ŞI. a portretului (Cicero,T. Livius, Tacitus);

              • să delimiteze realitatea de ficţiune în romanul latin (Petronius);

              • să demonstreze valoarea de model a capodoperelor poeziei latine (Vergilius, Horatius, Ovidius, * *poeţii creştini);

              • să identifice influenţele de doctrină literară asupra evoluţiei literaturii universale (Horntius-Boileali);

            • -să identifice trăsăturile specifice unui univers poetic singular în lirica latină (Catullus);

              • să recunoască teme şi motive poetice din poezia clasică latină (Vergilius, Horatius, Ovidius);

              • să identifice şi să compare unele elemente de mentalitate şi de morală practică, specifice Romei antice, în poezia satiricij latină (Horatius);

            -* *să identifice elementele de continuitate şi de specific ale prozei şi poeziei creştine ca etapă distinctă în istoria literaturii latine (Sfântul Augustin, Prudentius Clemens).

            *pentru 2 ore /săptămână

            **pentru liceele/seminariilţ teologice

        3. 2.3 CONŢINUTURI

          1. A. Morfosintaxă

            Substantivul

            • gen, număr, caz

            • declinările I-V Adjectivul

            • clasificare

            • gradele de comparaţie

              Pronumele

              • pronumele personal, reflexiv, posesiv, relativ-interogativ, demonstrativ,

                *nehotărât Numeralul

              • cardinal, ordinal Verbul

              • verbe regulate, diateza activă şi pasivă;

              – verbe neregulate: esse şi *compuşii; ire şi *compuşii; ferre şi *compuşii; fieri, velle.

              Noţiuni de sintaxă a propoziţiei şi a frazei Valorile fundamentale ale cazmilor.

              Propoziţii principale/secundare, regente/subordonate

              Subordonatele relative, participiale relative şi absolute, completive, circumstanţiale.

              Consecutio temporum Gerunzialele şi gerundivalele Stil direct şi indirect.

              * pentru 2 ore/săptămână

          2. B. Reprezentanţi ai prozei şi poeziei latine din secolul I a.Chr. până în secolul I p. Chr. şi operele acestora:

            I.Marcus TulJius Cicero – Catilinare (In Catilinam, I), Despre prietenie (De amicitia);

            2.Titus Livius – De la întemeierea Romei (Ab Urbe condita), XXI – XXII; 3.Catullus- Poezii (Carmina)**;

            1. 4. Publius Vergilius Maro– Eneida (Aeneis);

            2. 5. Quintus Horatius Flaccus – Ode (Carmina), Satire (Sermones) Arta poetică (Epistulae ad Pisones)**;

            3. 6. Publius Ovidius Naso- Metamorfoze (Metamorphoses), Tristele (Tristia), Ponticele (Epistulae ex Ponto)**;

            4. 7. Titus Petronius Niger – Satyricon;

            5. 8. Publius Cornelius Tacitus – Anale (Annales)**.

            image

            **Textele din cele trei manuale aprobate

            Testul grilă evaluează cunoştinţe fundamentale de cultură greco-latină, cu referire la operele autorilor studiaţi şi contextul socio-politic.

            Textele în original, însoţite de traducerea literară, vor fi valorificate într-un eseu semistructurat; în acest mod candidaţii vor identifica teme, motive din literatura greco-latină şi trăsăturile specifice stilurilor diferiţilor scriitori şi poeţi latini.

        4. 2.4 BIBLIOGRAFIE

          CICERO, M.T.-Opere alese, vol. I, III, Editura Univers, Bucureşti, 1973;

          LIVIUS, Titus – Ab Urbe condita (De la întemeierea Romei), vol. I-II, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, traducere de Paul Popescu Găleşanu;

          CATULLUS, C.V. – Poezii, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969; VERGILIUS, P. M.- Eneida, Editura Univers, Bucureşti, 1980, traducere de O.Coşbuc; Eneida, Editura Tineretului, Lyceum, Bucureşti, 1964, traducere E. Lovinescu;

          HORATIUS, Q.F – Opera omnia, vol. I-II, Editura Univers, Bucureşti, 1980 (ediţie bilingvă);

          OVIDIUS, P. N. – Metamorfoze, Cluj, 1972, traducere de David Popescu; Tristele şi Ponticele, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966; Scrisori din exil (Tristele şi Ponticele), ediţia a II-a, Editura Univers, 1972;

          PETRONIUS, T. N.- Satyricon în volumul Seneca-Petronius,Editura pentru Literatură,1967, traducere de E. Cizek(şi alte ediţii);

          TACITUS, P.C.- Anale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, traducere Oh. Guţu.

        5. 2.5 Pentru evaluarea candidaţilor care studiază limba latină 1 oră(2 ore)/săptămână, în clasa a IX-a, respectiv 1 oră/săptămână, la clasa a X-a, categoria c) vor fi vizate următoarele competenţe specifice:

          descoperirea, prin raportare la context şi cu ajutorul dicţionarului, latin-român, a semnificaţiei unităţilor lexicale din sfera istoriei;

          recunoaştem pe texte în proză a elementelor de morfologie achiziţionate anterior şi completate cu: adjectivul-comparaţia neregulată, pronumele demonstrativ, numeralul cardinal – miile, verbul: verbe regulate, diateza pasivă, moduri şi timpuri din tema supinului.

          recunoaşterea şi exersarea pe texte în proză a valorilor fundamentele ale cazurilor; recunoaşterea în context a raporturilor de coordonare la nivelul frazei: propoziţii p1incipale / secundare, subordonatele relative, subordonatele participiale relative şi absolute, subordonatele infinitivale (Ac. + Inf., Nom. + Inf.)

          Elevii vor demonstra competenţele de traducere în limba română a unui text din opera Bellurn Gallicurn (C. Iulius Caesar) de maximum 3-4 propoziţii.

          În vederea utilizării unor elemente de analiză şi interpretare, elevii vor redacta un eseu, având ca suport un text bilingv din opera lui Caesar (Bellum Gallicum) sau din opera lui Sallustius (De coniuratione Catilinae, De bello Iugurthino), în care vor demonstra că sunt capabili:

          să identifice elemente specifice instituţiei militare antice a războiului, a organizării militare romane (Caesar Sallustius); .

          să identifice sursele antice ale .textelor de frontieră care îmbină conţinuturi diverse: rep01taj de război, document istoric, informaţie geografică şi etnografică (Caesar);

          să sesizeze aspecte socio-politice caracteristice epocilor de tranziţie(Caesar, Sallustius);

          să identifice rolul marilor personalităţi politice şi militare (Caesar, Sallustius).

          Pentru rezolvarea testului grilă, elevii vor răspunde unor întrebări referitoare la opera lui C.I. Caesar, "Războiul galic", respectiv operele lui Sallustius, "Despre conjuraţia lui Catilina" şi "Războiul cu Iugurtha".

      3. 3. PRECIZĂRI

        1. 3.1 Timp de lucru – 3 ore; se permite utilizarea dicţionarului latin-român.

        2. 3.2 Gradul de· dificultate în rezolvarea subiectelor va fi în ft.mcţie de numărul de ore ele studiu săptămânal.

        3. 3.3 Prezenta programă pentru bacalaureat a fost elaborată pe baza O.M.E.C. 3540 din

          02. 04. 1999, clasa a IX-a. Programele pentru clasele a X-a – XII-a au fost aprobate prin OMEC, nr.5086 din 15.12.1999 şi modificate prin ordinul nr. 3915 din 31. 05. 2001.

        4. 3.4 Manuale – Limba latină, clasa a IX-a, autori:

Daniela Văduva, EdituraAll Educaţional, Bucureşti, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003. E.Giurgiu, M.Morogan, M.Nasta. Editura Didactică şi Pedagogică, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003.

Ştefana Pîrvu, Monica Dună, Editura Humanitas Educaţional, 1999, 2000, 20001, 2002; 2003.

Cornelia Frişan, Editura Sigma, Bucureşti, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003.

Manuale – Limba latină, clasa a X-a, autori:

Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, 2001, 2002, 2003. Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2000, 2001, 2002, 2003.

  1. C. Jumară, E. Muşetescu, Editura lnstitutul European, laşi, 2000, 2001, 2002, 2003.

Manuale – Limba latină, clasa a XI-a, autori:

Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2001, 2002, 2003. Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, 2002, 2003. Cristiana Isopescu, Editura All Educaţional, Bucureşti, 2001, 2002, 2003.

Manuale – Limba latină, clasa a XII-a, autori:

Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, 2003. Cristiana Isopescu, Editura All Educaţional, Bucureşti, 2002, 2003.

Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002, 2003.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU LIMBA ŞI LITERATURA GREACĂ VECHE

  1. 1. Obiective/Competente de evaluare

    Elevii care susţin proba scrisă la limba şi literatura greacă trebuie:

    Să demonstreze competenţe de traducere din şi în limba greacă cu ajutorul dicţionarului;

    Să interiorizeze modelele şi regulile care structurează sub sistemele limbii greceşti (lexical, morfologic şi sintactic);

    Să identifice cuvintele moştenite şi împrumutate din limba greacă în limba română, fie direct, fie prin împrumut prin intermediul limbii latine;

    Să transforme enunţul conform regulilor gramaticale;

    Să utilizeze elementele lexico-gramaticale în contexte noi;

    Să utilizeze curent şi pettinent informaţii literare, istorice, ştiinţe din cultura greacă;

    Să stăpâneasca tehnici specifice muncii intelectuale: tehnica traducerii, a analizei gramaticale, stilistice şi a interpretării.

  2. 2. Continuturi:

    1. A. Fonetica, morfologia, sintaxa propoziţiei şi a frazei, studiate în clasele !X­

      XIII, integral.

    2. B. Traducerea şi comentariul (ideatic şi stilistic) a textelor studiate, conform programelor în vigoare, aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale nr.5086 din 15.12.1999 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării nr.391Sdin 31.05.2001, după cum urmează:

      1. 1. Aisopos.

      2. 2. Lukianos.

      3. 3. Xenophon.

      4. 4. Homeros („Iliada” şi „Odiseea”).

      5. 5. Hesiodos („Munci şi zile”)

      6. 6. Herodotos.

      7. 7. Demosthenes.

      8. 8. Platon.

      9. 9. Aristoteles.

      10. 10. Apollonios.

      11. 11. Thukydides.

      12. 12. Aischylos.

      13. 13. Sofocles.

      14. 14. Euripides

      15. 15. „Noul Testament” şi „Sfinţii părinţi”

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

        Programa de bacalaureat -2005

        Ml- specializarea matematică-informatică

        1. I. Statutul disciplinei

          Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.

        2. II. Competenţe de evaluat

          1. 1. Folosirea corectă a terminologiei specifice matematicii în contexte variate de aplicare

          2. 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice

          3. 3. Utilizarea corectă a algoritmilor matematici şi a raţionamentelor în rezolvarea de probleme cu diferite grade de dificultate

          4. 4. Exprimarea şi redactarea corectă şi coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme

          5. 5. Analiza unei situaţii problematice şi determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea concluziei

          6. 6. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de definire a problemei sau prin îmbunătăţirea sau generalizarea algoritmilor

            În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.

        3. III. Conţinuturi

        Algebră.

        Geometrie şi trigonometrie .

        Clasa a IX-a

        Clasa a X-a

        Algebră: Progresii. Funcţii. Polinoame. Elemente de combinatorică. Medii; dispersia. Operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment.

        Elemente de geometrie în plan şi în spaţiu: Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a adunării, a scăderii numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real. Numere complexe sub formă trigonometrică; produsul; puterea (formula lui Moivre); rădăcinile de ordinul n ale unităţii; interpretarea geometrică a înmulţirii numerelor complexe sub formă trigonometrică; aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie .

        Produsul scalar a doi vectori în plan şi în spaţiu-condiţii de perpendicularitate. Determinarea distanţelor, ariilor sau a volumelor folosind calculul sintetic sau vectorial.

        Clasa a XI-a

        Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică . (Nu se cer elemente de programare liniară) .

        Elemente de analiză matematică: (Nu se cer marginile unei mulţimi şi diferenţiala) .

        Clasa a XII-a

        Elemente de algebră . (Nu se cer relaţii de echivalenţă, partiţii şi subinele).

        Elemente.de analiză matematică. Notă.

        Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu şi curriculumul nucleu aprofundat al profilului. ( Se cer şi capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).

        Toate subiectele vor fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

        Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMEN:UL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

        Programa de bacalaureat -2005

        Ml-specializările: ştiinţe ale naturii, electronică şi automatizări, electrotehnic, telecomunicaţii, mecanic, lucrăd publice-construcţii, textile, piclă ·ic

        1. I. Statutul disciplinei

          Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.

        2. II. Competenţe de evaluat

          1. 1. Folosirea corectă a terminologiei specifice matematicii în contexte vaiiate de aplicare

          2. 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cup1inse în enunţuri matematice

          3. 3. Utilizarea corectă a algoritmilor matematici şi a raţionamentelor în rezolvarea de probleme cu dife1ite grade de dificultate

          4. 4. Exprimarea şi redactarea corectă şi coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme

          5. 5. Analiza unei situaţii problematice şi determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea concluziei

          6. 6. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de definire a problemei sau prin îmbunătăţirea sau generalizarea algoritmilor

            În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.

        3. III. Conţinuturi

        Algebră.

        Geometrie şi trigonometrie.

        Clasa a IX-a

        Clasa a X-a

        Algebră: Progresii. Funcţii. Polinoame. Elemente de combinatorică. Medii; dispersia. Operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment.

        Elemente de geometrie în plan şi în spaţiu: Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a adunării, a scăderii numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real. Numere complexe sub formă trigonometrică; produsul; puterea (formula lui Moivre); rădăcinile de ordinul n ale unităţii. Produsul scalar a doi vectori în plan şi în spaţiu-condiţii de perpendicularitate. Determinarea distanţelor, ariilor sau a volumelor folo,sind calculul sintetic sau vectorial.

        Clasa a XI-a

        Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică . (Nu se cer elemente de programare liniară) .

        Elemente de analiză matematică: (Nu se cer marginile unei mulţimi şi diferenţiala) .

        Clasa a XII-a Elemente de algebră: (Nu se cer relaţii de echivalenţă, partiţii). Elemente de analiză matematică.

        Notă.

        Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculunml nucleu al profilului (Nu se cer capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară). Toate subiectele vor fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

        Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

        Programa de bacalaureat -2005

        M2- specializările: ştiinţe sociale, chimic industrială, protecţia mediului, silvic şi prelucrarea lemnului, agricol, veterinar, agrnmontan, industrie alimentară, turism şi alimentaţie publică, economic, administrativ, poştă, arhitectură, arte ambientale şi design, ştiinţe sociale

        1. I. Statutul disciplinei .

          Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus proba f.

        2. II. Competenţe de evaluat

          1. 1. Identificarea corectă a unor date matematice şi interpretarea în funcţie de contextul în care au fost definite.

          2. 2. Descoperirea (alegerea) algoritmilor optimi care permit prelucrarea datelor matematice.

          3. 3. Utilizarea algoritmilor şi a raţionamentelor pentru rezolvarea unor probleme teoretice şi practice.

          4. 4. Exprimarea cu ajutorul datelor matematice a unor situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora

          5. 5. Interpretarea rezultatelor unor acţiuni concrete exprimabile matematic

            În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.

        3. III. Conţinuturi

        Algebră. Geometrie.

        Clasa a IX-a

        Clasa a X-a

        Calcul numeric şi elemente de matematici financiare. Progresii.

        Funcţii.

        Metode de numărare.

        Elemente de probabilităţi şi statistică.

        Clasa a XI-a Elemente de calcul matriceal şi sisteme liniare.

        Elemente de analiză matematică.

        Clasa a XII-a

        Elemente de algebră .

        Elemente de analiză matematică.

        Notă.

        Conţinuttirile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu al profilului. (Nu se cer capitolele marcate cu steluţă În programa şcolară). Toate subiectele vor fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta În mod special viziunea unui manual anume.

        Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează În conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

        Programa de bacalaureat -2005

        M3-toate specializările

        1. I. Statutul disciplinei .

          Matematica este disciplină obligatorie de examen proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.

        2. II. Competenţe de evaluat

          1. 1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate

          2. 2. Interpretarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cup1inse în enunţuri matematice

          3. 3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete

          4. 4. Explimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete

          5. 5. Analiza de unei situaţii-problemă în scopul descope1irii de strategii pentru optimizarea soluţiilor În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.·

        3. III. Conţinuturi

        Clasa a IX-a

        Algebră.

        Elemente de geometrie.

        Clasa a X-a

        Calcul numeric aplicat . Elemente de combinatorică . Funcţii, ecuaţii şi inecuaţii .

        Notă.

        Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculunml nucleu şi curriculumul nucleu aprofundat al profilului ( Se cer şi capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).

        Toate subiectele vor fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

        Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacal(lureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

        PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU FIZICĂ BACALAUREAT 2005

        I. STATUTUL DISCIPLINEI

        FIZICA are, în cadrul Examenului de Bacalaureat pentru anul şcolar 2004 – 2005, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă "e" sau” f " în funcţie de filiera din profilul liceului absolvit.

        Programa de examen conţine patru variante ( ,F2, F3, F4) în funcţie de profiluri şi specializări.

        în intenţia de a veni în întâmpinarea candidaţilor care se pregătesc pentru continuarea

        studiilor în diferite filiere din învăţământul superior, elevii vor putea opta, în variantele Fi şi F2,

        pentru două dintre modulele din aria tematică ( I MECANICĂ, li ELEMENTE DE TERMODiNAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ, III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM şi

        IV OPTICĂ pentru F1sau I MECANICĂ, li ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ

        MOLECULARĂ, III ELECTROCINETICĂ pentru F2). Astfel vor exista candidati care vor trata în cadrul probei de examen numai itemii referitori la I MECANICĂ şi III ELECTRICITATE, ori numai III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM ŞI IV OPTICĂ etc.

        Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat· 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă ' cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

        Conţinutul programei de examen a fost stabilit ţinându-se seama de programa de fizică aprobată cu nr.

        3371 din 2.03.1999, nr. 5086 din 15.12.1999, nr. 4923 din 18.10.2000 modificate prin Ordinul

        nr. 3915 din 31.05.2001. Au fost respectate câteva principii:

        1. 1. Volumul programei de examen, redus faţă de cel din curriculum, se limitează la unele capitole ale Fizicii, care permit în cadrul examenului o evaluare a atingerii competenţelor de mai jos;

        2. 2. Cunoştinţele de matematică necesare examenului de Fizică cuprind, în afara celor de aritmetică, algebră şi geometrie elementară, operaţii cu puteri raţionale, operaţii fundamentale cu funcţii trigonometrice, logaritmi, progresii, determinarea extremului unei funcţii cu metodele analizei matematice, folosirea integralei definite şi a geometriei analitice (dreapta şi curbele plane);

        3. 3. Numerotarea capitolelor şi a temelor nu coincide cu cele din curriculum, dar formularea

          conţinutului respectă întocmai programa şcolară a fiecărei clase;

        4. 4. Lista de termeni conţine explicit cunoştinţele care ar putea inteNeni în itemii subiectului de examen.

        PROGRAMA F1 pentru:

        filiera teoretică, specializarea: mate info, ştiinţe ale naturii (proba "e")

        filiera tehnologică, profil tehnic, toate specialităţile (proba "f");

        filiera vocaţională, profil militar (MAPN, Ml), specializarea: mate info (proba "e")

        li COMPETENŢE DE EVALUAT

        1. 1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:

          1. 1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni conţinută în acest material;

          2. 1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;

          3. 1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;

          4. 1.4. descrierea semnificaţiilor termenilor sau simbolurilor folosite în legi sau relaţii.

        2. 2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:

            1. 2.1 selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;

            2. 2.2 aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;

            3. 2.3 utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;

            4. 2.4 utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;

            5. 2.5 interpretarea din punct de vedere fizic a rezultatelor obţinute în rezolvarea unor probleme.

        3. 3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:

          1. 3.1 identificarea fenomenelor fizice în situaţiile din viaţa cotidiană ;

          2. 3.2 realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;

  3. 3. 3 selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice;

3. 4 anticiparea evoluţiei fenomenelor fizice, pornind de la date prezentate;

  1. 3. 5 descrierea şi explicarea unor fenomene din viaţa cotidiană folosind cunoştinţe integrate din diferite domenii ale fizicii.

  2. 4. Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:

    1. 4.1 decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;

    2. 4.2 selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.

III ARII TEMATICE

I MECANICA CONTINUTURI

' 1.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

1.1 Principiile I, li şi 111

    1. 1.2. Forţa de frecare

    2. 1.3. Forţa de tensiune

    1. 1.4 Forţa elastică. Modelul corpului elastic

    2. 1.5 Forţa centripetă

  1. 2. Cinematica punctului material:

      1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniformă a punctului material

      2. 2.2 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material

      3. 2.3 Mişcarea uniform circulară a punctului material

  2. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

    1. 3.1 Lucrul mecanic (mărime de proces). Putere mecanică

    2. 3.2 Energia mecanică (mărime de stare)

    3. 3.3 Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material

    4. 3.4 Energia potenţială gravitaţională

    5. 3.5 Energia potenţială elastică

    6. 3.6 Conservarea energiei mecanice

    7. 3.7 Lucrul mecanic efectuat de forţele conservative

    8. 3.8 Teorema variaţiei impulsului mecanic şi legea conservării impulsului

LISTA DE TERMENI

  1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

    principiul inerţiei;

    • sisteme de referinţă inerţiale; principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii;

    • forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;

    • coeficientului de frecare la alunecare;

    • forţa de tensiune;

    • forţa centripetă;

    • forţa elastică.

  2. 2. Cinematica punctului material:

    legea de mişcare;

    • viteza, vectorul viteză;

    • acceleraţia, vectorul acceleraţie;

      mărimi fizice caracteristice mişcării uniform circulare (perioadă, frecvenţă, viteză unghiulară, acceleraţie centripetă);

      legea mişcării rectilinii uniforme;

      legea mişcării rectilinii uniform variate;

      legea de mişcare pentru mişcarea uniform circulară.

  3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;

lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; puterea dezvoltată de o forţă constantă;

unitatea de măsură a puterii; energia mecanică – mărime de stare;

energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

relaţia de definiţie a energiei potenţiale;

variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului format din corpul de masă m şi Pământ;

variaţia energiei potenţiale de tip elastic a sistemului corp – resort elastic; legea conservării energiei mecanice;

impulsul punctului material;

teorema de variaţie a impulsului unui punct material; legea conservării impulsului punctului material;

teoremei de variaţie a impulsului total al unui sistem format din două puncte materiale;

ciocniri perfect elastice; ciocniri plastice;

legea conservării impulsului total._

11 ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ CONŢINUTURI

  1. 1. Echilibrul termic. Temperatura

  2. 2. Modelul gazului ideal.Teoria cinetico-moleculară a gazului ideal

  3. 3. Transformări simple ale gazului ideal

  4. 4. Căldura şi lucrul mecanic în termodinamică

  5. 5. Coeficienţii calorici

  6. 6. Energia internă. Primul principiu al termodinamicii

  7. 7. Aplicaţii ale primului principiu al termodinamicii

  8. 8. Al doilea principiu al termodinamicii

  9. 9. Motoare termice. Randamentul motoarelor termice. Ciclul Carnat.

LISTA DE TERMENI

unitatea de masă atomică; masa moleculară ; cantitatea de substanţă; masa molară;

volumul molar; numărul lui Avogadro; echilibrul termic;

corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin;

formula fundamentală a t.c.m. (numai formula şi semnificaţia fiecăreia dintre mărimile care intervin);

energia cinetică medie a moleculelor unui gaz ideal; viteza termică a moleculelor unui gaz ideal;

ecuaţia termică de stare a Linui gaz ideal; ecuaţia calorică de stare a gazului ideal;

procesele izoterm, izobar şi izocor ale gazului ideal şi legile acestora;

image

regula lui Lenz;

t.e.m. indusă într-un conductor liniar deplasat uniform într-un câmp magnetic; legea autoinducţiei;

inductanţa unui solenoid.

IV OPTICA CONŢINUTURI

  1. 1. Elemente de optica geometrică şi ondulatorie

    1. 1.1 Reflexia şi refracţia luminii

    2. 1.2 Oglinzi sferice şi plane

    3. 1.3 Lentilele şi asociaţii de lentile

  2. 2. Elemente de optica ondulatorie

    1. 2.1 Interferenţa luminii.

    2. 2.2 Difracţia luminii.

    3. 2.3 Reţele de difracţie

LISTA DE TERMENI

  1. 1. Elemente de optica geometrică şi ondulatorie:

    lungimea de undă; reflexia luminii; refracţia luminii; legile reflexiei;

    legile refracţiei; reflexia totală; indicele de refracţie; unghiul limi; punctele conjugate; fasciculele paraxiale; dioptrul sferic/plan;

    imaginile reale/virtuale; sisteme de dioptri;

    oglinda sferică (concavă, convexă); elementele caracteristice ale oglinzilor sferice; formulele oglinzilor sferice;

    oglinda plană;

    formulele oglinzilor plane; lentila optică;

    elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare); convergenţa unei lentile subţiri;

    formulele lentilelor subţiri;

    imaginile obiectelor reale/virtuale în oglinzi şi lentile subţiri.

  2. 2. Elemente de optică ondulatorie:

principiul Huygens – Fresnel;

fenomenul de interferenţă şi interferenţa vizibilă; coerenţa;

dispozitivul Young;

condiţiile de maxim şi minim de interferenţă în dispozitivul Young; interfranja;

fenomenul de difracţie; reţeaua de difracţie; constanta reţelei de difracţie; condiţia de maxim de difracţie;

PROGRAMA F2 pentru:

filiera tehnologică, profil resurse naturale şi protecţia mediului, toate specializările

(proba "f");

filiera vocaţională, profil artistic, specializarea arhitectură (proba "f");

filiera vocaţională, profil militat (M.I.), specializarea ştiinţe sociale (proba "f");

filiera vocaţională, profil teologic, specializările penticostal,baptist,unitarian şi reformat

(proba "f");

li COMPETENŢE DE EVALUAT

  1. 1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:

    1. 1.1 definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;

    2. 1.2 formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;

    3. 1.3 exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;

  2. 2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:

    1. 2.1 selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;

    2. 2.2 aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;

    3. 2.3 utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;

    4. 2.4 utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme;

  3. 3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:

    1. 3.1 identificarea fenomenelor fizice în situaţiile din viaţa cotidiană ;

    2. 3.2 realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;

  4. 4. Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:

    1. 4.1 decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;

    2. 4.2 selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.

      III ARII TEMATICE

      I MECANICĂ CONŢINUTURI

      1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe

        1. 1.1 Principiile I, li si III

        2. 1.2 Tipuri de forţe

      2. 2. Cinematica punctului material

        1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material

      3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică

        1. 3.1 Lucrul mecanic

        2. 3.2 Energia cinetică, potenţială şi totală 3,3 Legea conservării energiei

LISTA DE TERMENI

  1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe

    principiul inerţiei;

    principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;

    coeficientului de frecare la alunecare; forţa de tensiune;

    forţa elastică.

  2. 2. Cinematica punctului material:

    legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;

    acceleraţia, vectorul acceleraţie; legea mişcării rectilinii uniform variate;

  3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

lucrul mecanic mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic; interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică; lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare;

energia mecanică – mărime de stare; energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

relaţia de definiţie a energiei potenţiale; legea conservării energiei mecanice.

li. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ CONŢINUTURI

  1. 1. Echilibrul termic. Temperatura

  2. 2. Transformări simple ale gazului ideal

  3. 3. Transferul căldurii. Coeficienţi calorici

  4. 4. Calorimetrie

LISTA DE TERMENI

unitatea de masă atomică; masa moleculară ; cantitatea de substanţă; masa molară;

volumul molar; numărul lui Avogadro; echilibrul termic;

corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin;

procesele izoterm, izobar şi izocor ale gazului ideal şi legile acestora;

reprezentări grafice ale transformărilor simple ale gazului ideal în sisteme având parametri de stare ai gazului ideal (p,V,T} drept coordonate;

coeficienţi calorici

III. ELECTROCINETICĂ CONŢINUTURI

  1. 1. Curentul electric

  2. 2. Legea lui Ohm

  3. 3. Legile lui Kirchhoff pentru reţele electrice

  4. 4. Conectarea rezistoarelor

  5. 5. Energia şi puterea electrică

LISTA DE TERMENI

curentul electric;

intensitatea curentului electric;

unitatea de măsură a intensităţii curentului electric; efectele curentului electric;

rezistenţa electrică a unui conductor liniar;

unitatea de măsură a rezistenţei electrice; dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură; legea lui Ohm ;

elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;

expresiile matematice ale legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate;

rezistenţa echivalentă la gruparea în serie/paralel a n rezistoare; legea lui Joule;

puterea electrică.

PROGRAMA F3 pentru:

filiera teoretică, specializările filologie şi ştiinţe sociale (proba "f"); filiera tehnologică, profil servicii, toate specializările (proba "f"); filiera vocaţională, profil sportiv (proba "f");

filiera vocaţională, profil artistic, toate specializările -excepţie specializările arhitectură şi coregrafie (proba "f");

filiera vocaţională, profil teologic, toate specialităţile excepţie specializările baptist, penticostal, unitarian şi reformat (proba "f");

filiera vocaţională profil militar (M.Ap.N.), specializarea muzici militare (proba "f"). li COMPETENŢE DE EVALUAT

  1. 1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:

    1. 1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;

    2. 1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice; .

    3. 1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;

  2. 2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:

      1. 2.1 selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;

      2. 2.2 aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;

      3. 2.3 utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a a·paratului matematic în rezolvarea de probleme;

      4. 2.4 utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea şi rezolvarea unei probleme; •

  3. 3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:

    1. 3.1 identificarea fenomenelor fizice în situaţiile din viaţa cotidiană ;

    2. 3.2 realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;

III ARII TEMATICE I MECANICĂ CONŢINUTURI

  1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

    1. 1.1 Principiile I, 11 si 111

    2. 1.2 Tipuri de forţe

  2. 2. Cinematica punctului material:

    1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material

  3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

    1. 3.1 Lucrul mecanic

    2. 3.2 Energia cinetică, potenţială şi totală

    3. 3.3 Legea conservării energiei

      LISTA DE TERMENI

      1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

        principiul inerţiei;

        principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;

        coeficientului de frecare la alunecare ; forţa de tensiune;

        forţa elastică.

      2. 2. Cinematica punctului material:

        legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;

        acceleraţia, vectorul acceleraţie; legea mişcării rectilinii uniform variate.

      3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică; lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare;

energia mecanică mărime de stare; energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

legea conservării energiei mecanice.

li. ELECTROCINETICĂ CONŢINUTURI

  1. 1. Curentul electric

  2. 2. Legea lui Ohm

  3. 3. Legile lui Kirchhoff pentru reţele electrice

  4. 4. Conectarea rezistoarelor

LISTA DE TERMENI

curentul electric;

intensitatea curentului electric;

unitatea de măsură a intensităţii curentului electric; efectele curentului electric;

rezistenţa electrică a unui conductor liniar; unitatea de măsură a rezistenţei electrice; dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură; legea lui Ohm ;

elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;

expresiile matematice ale legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate;

rezistenţa echivalentă la gruparea în serie/paralel a n rezistoare;

PROGRAMA F4 pentru:

filiera vocaţională, profil pedagogic,

filiera vocaţională, profil artistic, specializarea coregrafie (proba "f").

li COMPETENŢE DE EVALUAT

  1. 1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:

    1. 1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;

    2. 1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;

    3. 1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;

  2. 2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi

    aplicativ:

      1. 2.1 selectarea informaţiilor relevante referitoare la fenomenele prezentate în cadrul problemelor;

      2. 2.2 aplicarea modelelor unor procese în rezolvarea problemelor;

      3. 2.3 utilizarea adecvată a unor algoritmi şi a aparatului matematic în rezolvarea de probleme;

      4. 2.4 utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţefegerea şi rezolvarea unei probleme;

  3. 3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:

    1. 3.1 identificarea fenomenelor fizice în situaţiile din viaţa cotidiană ;

    2. 3.2 realizarea de conexiuni între fenomenele specifice diverselor domenii ale fizicii în scopul explicării principiilor de funcţionare ale unor aparate şi montaje simple;

111 ARII TEMATICE I MECANICĂ CONŢINUTURI

  1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

    1. 1.1 Principiile I, li si III

    2. 1.2 Tipuri de forţe

  2. 2. Cinematica punctului material:

    1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material

  3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare.în mecanică:

    1. 3.1 Lucrul mecanic

    2. 3.2 Energia cinetică, potenţială şi totală

    3. 3.3 Legea conseNării energiei

LISTA DE TERMENI

  1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

    principiul inerţiei;

    principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;

    coeficientului de frecare la alunecare ; forţa de tensiune;

    forţa elastică.

  2. 2. Cinematica punctului material:

    legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;

    acceleraţia, vectorul acceleraţie;

    legea mişcării rectilinii uniform variate.

  3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

    lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

    interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

    expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform;

    expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică; lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare;

    energia mecanică – mărime de stare; energia cinetică a unui punct material;

    teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

    energia potenţială;

    legea conservării energiei mecanice.

    li. ELECTROMAGNETISM CONŢINUTURI

    1. 1. Inducţia câmpului magnetic

    2. 2. Forţa electromagnetică

    3. 3. Inducţia electromagnetică.

    4. 4. Legea lui Faraday

LISTA DE TERMENI

câmpul magnetic;

forţa electromagnetică;

inducţia câmpului magnetic generat de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid); unitatea de măsură a inducţiei magnetice ;

inducţia electromagnetică;

legea inducţiei electromagnetice; regula lui Lenz.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU CHIMIE BACALAUREAT-2005

STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

Chimia are, în contextul examenului de bacalaureat pentru anul şcolar 2004- 2005,statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă e sau f ,în funcţie de filiera din profilul liceului absolvit.

Elevii care susţin bacalaureatul la chimie pot opta pentru chimia generală şi anorganică sau pentru chimia organică, ca probă scrisă pe durata de 3 ore.

Conţinutul programei de examen a fost stabilit pe baza PROGRAMELOR DE CHIMIE aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale:programele şcolare de Chimie pentru clasa IX-a cu nr. 3371 din 02. 03. 1999, programele şcolare de Chimie pentru clasa X-a cu nr. 5086 din15. 12. 1999 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării cu nr. 3915 din 31. 05. 2001.

Programele şcolare de Chimie pentru clasele a XI-a, XII-a au fost aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale cu nr. 4805 din 18.10.2000 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării cu nr. 3915 din 31.05.2001.

NOTĂ:

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea suqiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre supurturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

CHIMIE ORGANICĂ I

Filiera teoretică, specializările: Matematică- informatică, Ştiinţe ale naturii. Filiera tehnologică, profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, specializările: Chimie industrială, Veterinar, Agricol, Agromontan, Industrie alimentară.

COMPETENŢE DE EVALUAT

  1. 1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.

    1. 1.1. Caracterizarea structurii compuşilor organici studiaţi.

    2. 1.2. Clasificarea compuşilor organici după diferite criterii.

    3. 1.3. Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.

    4. 1.4. Anticiparea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.

    5. 1.5. Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor organici.

  2. 2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.

    1. 2.1. Reprezentarea unor date rezultate din activitatea experimentală sub formă de tabele; interpretarea rezultatelor.

    2. 2.2. Formularea unor concluzii în urma investigării comportării substanţelor organice.

    3. 2.3. Stabilirea unor corelaţii între proprietăţile unor substanţe organice şi utilizările acestora.

  3. 3. Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă ,

    probleme şi interpretarea rezultatelor.

    1. 3.1. Interpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării situaţiilor problemă.

    2. 3.2. Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.

  4. 4. Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.

    1. 4.1. Explicarea schimburilor energetice care însoţesc o reacţie chimică.

  5. 5. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

    1. 5.1 Corelarea proprietăţilor compuşilor organici studiaţi cu rolul fiziologic al acestora.

      CONŢINUTURI

      1. 1. Structura si compoziţia substanţelor organice.Elemente organogene.Legături chimice în compuşii organici; catene de atomi de carbon. Formule brute,moleculare,structurale ale claselor de compuşi organici studiaţi.Nomenclatura compuşilor organici studiaţi.Izomeria de catenă, de poziţie, geometrică,de funcţiune.pentru compuşii organici studiaţi.

      2. 2. Alcani.Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice: reacţii de ardere,cracare,izomerizare, dehidrogenare,halogenare. Combustibili. Putere calorică.Utilizări.

      3. 3. Alchene. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice: reacţii de adiţie (hidrogen,halogen,hidracizi,apă), polimerizare.oxidare blândă şi energică,ardere. Utilizări.

      4. 4. Alchine. Metode de obţinere a acetilenei. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:reacţii de adiţie ( hidrogen,halogeni,apă,acizi,dimerizare), reacţii de substituţie, reacţii de ardere. Utilizări. Polimerizarea monomerilor vinilici.

      5. 5. Arene: Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de substituţie la nucleu (nitrare,halogenare,alchilare);orientarea substituienţilor în nucleul benzenic;

        reacţii de adiţie la nucleu ( hidrogen şi halogeni); reacţii la catena laterală: halogenare şi oxidare. Utilizări.

      6. 6. Derivaţi halogenaţi. Proprietăţi chimice: reacţii de hidroliză, cu cianuri alcaline, cu amoniac, de dehidrohalogenare.

?.Alcooli. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii cu metale alcaline, reacţii de eterificare,esterificare,deshidratare, oxidare blândă şi energică.reacţia de ardere.fermentaţia acetică. Utilizări.

8. Fenoli. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:evidenţierea caracterului acid.

9. Amine. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: evidenţierea caracterului bazic, reacţii de alchilare.acilare. Utilizări.

1O. Compuşi carboxilici. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii comune cu acizii anorganici.reacţia de esterificare – proces la echilibru. Utilizări.

î î .Grăsimi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţia de saponificare.

Săpunuri şi detergenţi.Utilizări.

12. Aminoacizi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice : caracter amfoter, ,reacţii de condensare şi policondensare – formarea de peptide ; importanţa fiziologică.

î 3.Monozaharide- glucoza şi fructoza. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice : oxidarea monozaharidelor, fermentaţia alcoolică.

Dizaharide-zaharoza. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:reacţia de hidroliză,carbonizarea zahărului. Importanţa fiziologică.

14.Compuşi macromoleculari naturali. Proteine. Amidon. Celuloză. Stare naturală, proprietăţi fizico-chimice.Identificarea proteinelor şi amidonului. Importanţa.

Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric; interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

CHIMIE ORGANICĂ li

Filiera teoretică, specializările: Filologie, Ştiinţe sociale.

Filiera tehnologică, specializările: Electronică şi automatizări, Electrotehnic, Telecomunicaţii, Mecanică, Lucrări publice-construcţii, Textile, Pielărie.

Profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, specializările: Protecţia mediului , Silvic şi prelucrarea lemnului; profilul Servicii, specializările: Turism şi alimentaţie publică, Poştă, Economic, Administrativ.

Filiera vocatională profilul militar, M.Ap.N., specializarea Matematică- informatică, Muzici militare.

Profilul Militar Ml, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe sociale, Profilul Sportiv.

Profilul Arte vizuale, specializările: Arte plastice şi decorative,Arhitectură,Arte ambientale şi design, Muzică,Teatru.

ProfilulTeologic,specializările:Penticostal,Reformat,Unitarian,Ortodox,Catolic, Adventist, Baptist, Evanghelica luterană S:P.-C.A., Musulman,1 Patrimoniu cultural.

COMPETENŢE DE EVALUAT

  1. 1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.

    1. 1.1. Caracterizarea structurii compuşilor organici studiaţi. 1.2.Clasificarea compuşilor organici după diferite criterii.

        1. 1.3. Descrierea comportării compuşilor organici studiaţi în funcţie de clasa de apartenenţă.

        2. 1.4. Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor organici.

  2. 2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.

    1. 2.1. Reprezentarea unor date rezultate din experienţe sub formă de tabele şi interpretarea rezultatelor.

  3. 3. Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă ,

    probleme şi interpretarea rezultatelor.

    1. 3.1. lnterpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării situaţiilor problemă.

      3.2 Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.

  4. 4. Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.

    4.1 Explicarea schimburilor energetice care însoţesc o reacţie chimică.

  5. 5. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

CONŢINUTURI

  1. 1. Structura şi compoziţia substanţelor organice. Elemente organogene. Formule brute,moleculare,structurale ale compuşilor organici studiaţi; catene de atomi de carbon.

    Nomenclatura compuşilor organici studiaţi. Izomeria de catenă şi de poziţie, pentru compuşii organici studiaţi.

  2. 2. Alcani.Metan.Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:piroliza metanului, reacţii de halogenare, ardere.Utilizări.

  3. 3. Alchene.Etena. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de hidrogenare,hidratare, halogenare,polimerizare. Utilizări.

  4. 4. Alchine.Acetilena. Metode de obţinere a acetilenei. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:reacţii de adiţie ( hidrogen,halogeni,apă,acizi), reacţia de ardere. Utilizări.

    Polimerizarea monomerilor vinilici.Materiale plastice – polietena şi policlorura de vinil. Importanţa produşilor de polimerizare.

  5. 5. Arene.Benzen.Proprietăţi chimice: reacţii de clorurare. Utilizări.

  6. 6. Alcooli. Metanol, etanol, glicerina. Proprietăti fizice.Proprietăţi chimice- etanol: reacţii de oxidare,reacţia de ardere,fermentaţia acetică. Utilizări.

  7. 7. Compuşi carboxilici. Acidul acetic, acizi graşi.

    Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice: reacţii comune cu acizii anorganici;reacţia de esterificare. Utilizări.

  8. 8. Grăsimi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice- reacţia de saponificare. Săpunuri şi detergenţi. Utilizări.

  9. 9. Aminoacizi-glicina, alanina.Proteine. Recunoaşterea şi denaturarea proteinelor; importanţa fiziologică.

1O.Zaharide.Glucoza, fermentaţia alcoolică. Zaharoza – comportarea zahărului la încălzire.

Amidonul. Celuloza. Utilizări.

Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric;interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

CHIMIE ANORGANICĂ

Filiera teoretică, specializările: Matematică- informatică, Ştiinţe ale naturii. Filiera tehnologică

Profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, specializările: Chimie industrială, Protecţia mediului,Silvic şi prelucrarea lemnului, Veterinar, Agricol, Agromontan, Industrie alimentară.

Profilul Tehnic, specializările: Electronică şi automatizări, Electrotehnic, Telecomunicaţii, Mecanică, Textile, Pielărie.

Profilul Servicii, specializările: Turism şi alimentaţie publică, Poştă, Economic, Administrativ.

COMPETENŢE DE EVALUAT

  1. 1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.

    1. 1.1. Efectuarea unor clasificări ale elementelor, compuşilor şi sistemelor chimice după diferite criterii

    2. 1.2. Anticiparea comportamentului unor substanţe şi al unor sisteme chimice. 1.3.Stabilirea de corelaţii între proprietăţile substanţelor anorganice şi utilizările lor.

      1.4. Folosirea corectă a nomenclaturii compuşilor anorganici.

  2. 2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a. unor substanţe. 2.1.Corelarea datelor rezultate din experimentele efectuate, prezentarea rezultatelor sub formă de tabele, grafice şi interpretarea rezultatelor.

  3. 3. Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă ,

    probleme şi interpretarea rezultatelor.

    1. 3.1. Interpretarea fenomenelor, proprietăţilor, mărimilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării unor situaţii-problemă.

    2. 3.2. Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.

  4. 4. Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.

  5. 5. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

CONŢINUTURI

  1. 1. Atom.Element chimic.Izotopi.Structura învelişului electronic pentru elemente de tip:s, p,

    d. Straturi, substraturi, orbitali.

  2. 2. Sistemul periodic. Proprietăţi periodice:valenţa,numărul de oxidare,caracterul metalic şi nemetalic.Corelaţii între structura învelişului electronic-poziţia în sistemul periodic şi caracterul metalic şi nemetalic.

  3. 3. lnteractii Între atomi,ioni ,molecule.

    Legături chimice: legături ionice, covalente (polare, nepolare, simple, multiple), covalent­ coordinative. Interacţii intermoleculare. Reţele cristaline: ionice, atomice, moleculare.

  4. 4. Relaţii între structură-proprietăţi-utilizări la: diamant,grafit (alotropie),sodiu(reacţii cu:O2,halogeni,H2O,),clorura de sodiu (reacţii cu AgNO3},

    hidroxid de sodiu (reacţii cu:acizi,oxizi acizi-CO2,metale-Zn,Al,nemetale-Cl2, săruri: NH4CI, CuSO4, AICl3},clor(reacţii cu:H2,H2O,Na,Mg,Fe),acid clorhidric (reacţii cu metale, oxizi metalici, hidroxizi,amoniac,săruri-Na2CO3, Ca3(PO4)2,AgNO3) apa (reacţii cu metale­ Na,Mg,Ca,Fe, reacţii cu nemetale-Cl2,cu oxizi metalici, cu oxizi nemetalici), acid sulfuric(reacţii cu metale-Zn, Cu, nemetale-S,C, oxizi metalici-CuO, ZnO,baze-NaOH, Ca(OHh, săruri- BaC’2, Na2CO3, Ca3(PO4h, CaCO3). Alotropie.

  5. 5. Soluţii apoase. Solubilitate. Factori care infh-1enţează solubilitatea. Concentraţia procentuală şi molară. Cristalohidraţi.

  6. 6. Starea gazoasă. Parametri de stare; relaţii de dependenţă între parametrii de stare;ecuaţia de stare a gazelor perfecte. Legea lui Avogadro.Numărul lui Avogadro. Mol. Volum molar. Densitate relativă, densitate absolută.

?.Legile chimiei (legea proporţiilor definite de masă, legea volumelor constante şi legea proporţiilor multiple ).

  1. 8. Clasificarea reacţiilor chimice:reacţii exoterme-endoterme;reacţii lente,reacţii rapide;reacţii reversibile şi ireversibile;exemple.

  2. 9. Reacţii chimice cu transfer de electroni.Procese de oxidare-reducere.

Stabilirea coeficienţilor în reacţii redox. Caracter oxidant şi reducător.Seria activităţii metalelor. Caracterul reducător al metalelor (Na,Mg,Al,Cu,Fe); caracterul oxidant şi reducător al nemetalelor (halogeni, H,C) în reacţiile lor cu substanţe simple şi substanţe

compuse.Caracterul oxidant şi reducător al unor compuşi ai metalelor şi nemetalelor (acid sulfuric, acid azotic, permanganat de potasiu, dicromat de potasiu ).

Pile electrice- pila Daniel, pile uscate, acumulatorul cu plumb.

1O.Reacţii chimice cu transfer de protoni. Acizi,baze.lonizarea apei, KH,o; pH-ul soluţiilor apoase,lonizarea în soluţii apoase a acizilor şi bazelor. Reacţia de neutralizare.

Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric şi cu utilizarea noţiunilor de:mol,volum molar,numărul lui Avogadro, ecuaţia de stare a gazelor perfecte;exerciţii de egalare a ecuaţiilor redox, exerciţii de calcul al concentraţiei procentuale şi molare; calcularea pHul soluţiilor de acizi tari şi baze tari; interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

CHIMIE ANORGANICĂ li

Filiera teoretică, specializările: Filologie, Ştiinţe sociale. Filiera tehnologică

Profilul Tehnic,specializarea Lucrări publice -construcţii. Filiera vocatională

Profilul Militar,M.Ap.N., specializarea Matematică-informatică, Muzici militare. Profilul Militar Ml specializările: Matematică- informatică, Ştiinţe sociale.

Profilul Pedagogic, specializările: Bibliotecar- documentarist, Instructor-animator, Instructor pentru activităţile extraşcolare, Pedagog şcolar.

Profilul Sportiv.

Profilul Arte vizuale, specializările: Arte plastice şi decorative, Arhitectură, Arte ambientale şi design. Muzică. Teatru. Coregrafie.

Profilul Teologic,specializările: Ortodox, Catolic, Adventist, Baptist,Penticostal, Unitarian,Reformat, Evanghelica luterană S.P.-C.A., Musulman, Patrimoniu cultural.

COMPETENŢE DE EVALUAT

  1. 1. Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.

  2. 2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe. 3.Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.

  1. 4. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

    CONŢINUTURI

    1. 1. Atom.Element chimic.Izotopi.Structura învelişului electronic.

    2. 2. Sistemul periodic. Corelaţii între structura învelişului electronic-poziţia în sistemul periodic şi caracterul metalic şi nemetalic.

    3. 3. Interacţii între atomi,ioni ,molecule.Legături chimice:legături ionice, covalente (simple, multiple, polare, nepolare). Interacţii intermoleculare. Reţele cristaline: ionice, atomice şi moleculare.

    4. 4. R laţii între structură-proprietăţi-utilizări la: diamant, grafit (a_lotropie),sodiu(reacţii cu:02,Cl,,H,O),clorura de sodiu (reacţia cu AgN03),

      hidroxid de sodiu(reacţii cu:acizi,Zn,Al,săruri: AICl3, CuS04),clor(reacţii cu:H2,H20,Na,Mg,Fe),acid clorhidric (reacţii cu metale, oxizi metalici,

      hidroxizi,amoniac,săruri-Na2CO3,AgNO3) apa (reacţii cu metale-Na,Mg,Fe, reacţii cu nemetale-Cl2,cu oxizi metalici, cu oxizi nemetalici).

    5. 5. Soluţii apoase.Solubilitate.Concentraţia procentuală şi molară.

      Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric şi cu utilizarea noţiunilor de:mol,volum molar, numărul lui Avogadro; exerciţii de calcul al concentraţiei procentuale şi molare; interpretarea rezultatelor din activitatea experimentală.

      SISTEME DE EVALUARE

      1. 1. Structura probei de examen

        Evaluarea prin examenul de bacalaureat se realizează având în vedere competenţele specifice chimiei, prezentate mai sus, astfel încât fiecare elev să-şi poată face o imagine clară asupra nivelului său de pregătire (achiziţii ştiinţifice şi competenţe) care să-l ajute să-şi aleagă ruta profesională pe care o va urma.

        Precizarea competenţelor vizate pentru examenul de bacalaureat îi permite profesorului să-şi adapteze modalităţile de evaluare curentă, sumativă la aceste cerinţe.

      2. 2. Sistemul de corectare şi acordare a pµnctajului

        Punctajul maxim acordat pe întreaga probă este de 100 puncte, din care fiecare candidat primeşte 1O puncte din oficiu. Punctajul fiecărui subiect este precizat în finalul acestuia. Baremele de corectare şi notare conţin detalierea punctajelor acordate pe subiecte.

        ATENŢIE I

        Pentru aplicarea baremului analitic de corectare şi notare, profesorul corector poartă Întreaga responsabilitate.

        Baremul de corectare şi notare este suficient de analitic, astfel că nu se acordă fracţiuni de punct.

        Nota finală se calculează prin Împărţirea punctajului total obţinut la zece.

        Toate subiectele sunt elaborate În concordanţă cu programa de curriculum, fără a reflecta În mod special viziunea unui anume manual.

        MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

        PROGRAMA NAŢIONALĂ PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2005

        BIOLOGIE

        1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

          În cadrul exameţrnlui de bacalaureat, biologia poate constitui probă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării (pentru liceele din filiera teoretică, profilul real) sau probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii cuniculare (pentru liceele din filiera teoretică, profilul umanist, liceele din filiera tehnologică şi liceele din filiera vocaţională).

        2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

          Varianta I

          • Ierarhizarea unităţilor sistematice. ale lumii vii, evidenţiind evoluţia de la simplu la complex.

          • Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice.

          • Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale celulelor, organelor, sistemelor de organe la plante, animale şi om, utilizând limbajul ştiinţific adecvat; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.

          • Caracterizarea unor structuri, funcni ale organismelor, a unor fenomene , procese biologice etc..

          • Explicarea unor procese şi fenomene biologice şi a interrelaţiilor dintre ele; explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.

          • Explicarea unor adaptări stnicturale şi funcţionale ale organismelor la variaţiile de mediu, pe baza conceptelor biologice fundamentale.

          • Compararea modurilor de realizare a funcţiilor fundamentale ale organismelor (asemănări, deosebiri), evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii, evoluţia lumii vii.

          • · Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismelor, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţi lor

            .condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organis111elor.

          • Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc.;

          • Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:

            realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc.;

            elaborarea unui text coerent după un algoritm dal, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc.;

            alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă şi rezolvarea lor;

            proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc.;

            • explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;

            • explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.

          • Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.

            Varianta II

          • Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice.

          • Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a funcţiilor acestora.

          • Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale ţesuturilor şi sistemelor de organe la om; desc1ierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.

          • Caracterizarea unor fenomene, procese biologice etc..

          • Compararea funcţiilor fundamentale şi evidenţierea interdependenţei lor pentru menţinerea integralităţii organismului uman.

          • Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.

          • Explicarea unor adaptări funcţionale ale organismului uman la variaţiile mediului (stimuli interni, stimuli externi).

            11 Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale

            organismului uman, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman.

            a Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc..

          • Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:

            realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc.;

            elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc.;

            alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă şi rezolvarea

            lor'

            proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologiGe etc.;

            • explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;

            • explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.

          • Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.

        3. III. CONŢINUTURI

Pentru proba la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării

( pentru liceele din filiera teoretică, profilul .real ) sau dintre disciplinele din celelalte arii curriculare (pentru liceele din filiera teoretică, profilul umanist şi liceele din filierele tehnologică şi vocaţională), proba de biologie se poate susţine în una dintre cele două variante:

  1. I. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ – teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a. pentru:

    filiera teoretică, toate profilurile şi specializările; filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările; filiera vocaţională, toate profilurile şi specializările.

    Această variantă poate fi aleasă şi de elevii care au studiat biologia pe tot parcursul liceului (filierele, profilurile şi specializările corespunzătoare sunt trecute la vaiiant II).

  2. II. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ- teme din manualele claselor a XI-a şi a XII-a.

pentru:

filiera teoretică: profilul real, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii;

filiera tehnologică: profilul tehnic, specializările textile, pielărie;

  • profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate specializările, cu excepţia chimiei industriale;

  • profilul servicii, specializările turism şi alimentaţie publică; filiera vocaţională: profilul sportiv;

  • profilul militar (MApN), specializarea matematică-informatică;

  • profilul militar (MI), specializările matematică-informatică şi ştiinţe sociale (în cazul în care nu s-a respectat planul-cadru de învăţământ, ci programa şcolară); .

  • profilul teologic, specializările: adventist, penticostal, baptist, reformat, evanghelică luterană, patrimoniu cultural;

  • profilul pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist, instructor pentru activităţi extraşcolare, instructor-animator, pedagog şcolar.

  1. I. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ- teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a'

    1. 1. Varietatea vieţii

      • Clasificare, exemple de reprezentanţi pentru cele cinci regnuri: procariote, protiste (alge, euglenofite, oomicete, rizopode, zoomastigine, ciliofore), fungi, plante şi animale.

    2. 2. Structura şi funcţiile fundamentale ale organismelor vii

      11 Celula – structura şi rolul componentelor celulei vegetale şi animale (perete celular, membrană, citoplasmă, nucleu, mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi, centrozom, lizozomi, plastide, vacuole etc.).

      diviziunea celulară: mitoza şi meioza. faze, etape, importanţă.

      1. 2.1. Funcţiile fundamentale ale organismelor vii

        1. 2.1.1. Funcţiile de nutriţie

          • Nutriţia în lumea vie:

            la plante: – autotrofă – fotosinteza: definiţie, ecuaţie chimică, importanţă, influenţa factorilor de mediu (lumină, temperatură, CO2, 02, apă, săruri minerale) asupra intensităţii fotosintezei;

            – heterotrofă: saprofită, parazită- caracteristici, exemple;

            la animale: particularităţi ale sistemului digestiv şi ale digestiei la vertebrate.

          • Respiraţia în lumea vie: aerobă, anaerobă; fermentaţia; particularităţi ale sistemului respirator şi ale respiraţiei la vertebrate, în funcţie de mediul de viaţă (respiraţia branhială, pulmonară, cutanee).

          • Particularităţi ale sistemului circulator şi ale circulaţiei sângelui la vertebrate (circulaţie închisă, simplă, dublă, incompletă, completă).

            – Sângele: caracteristici morfofuncţionale.

          • Particularităţi ale sistemului excretor şi ale excreţiei la vertebrate.

        2. 2.1.2. Funcţiile de relaţie

          • M şcarea şi sensibilitatea la plante

          • Sensibilitatea la animale:

            Sistemul nervos somatic la mamifere: măduva spinării, encefal – anatomie şi fiziologie; Receptorii şi sensibilităţile: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă la vertebrate.

          • Locomoţia la vertebrate, în diferite medii de viaţă.

        3. 2.1.3. Reproducerea în lumea vie Asexuată: prin organe vegetative.

          Sexuată: particularităţi ale sistemului reproducător şi reproducerii la vertebrate.

    3. 3. Ereditatea şi variabilitatea lumii vii

      Noţiuni generale de ereditate şi variabilitate Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare

  2. II. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ – teme din manualele claselor a XI-a şi a XII-a

    1. 1. Ţesuturile

      definiţie;

      tipuri de ţesuturi:

      epitelial: clasificare, exemple, structură, rol;

      conjunctiv (moale, semidur, dur): exemple, structură, rol; muscular (striat, de tip cardiac, neted): structură, rol; nervos: neuronul – tipuri de neuroni;

      • componentele neuronului: alcătuire, rol;

      • componentele sinapsei şi transmiterea sinaptică; celulele gliale: funcţii.

    2. 2. Funcţiile fundamentale ale organismului uman

      1. 2.1. Funcţiile de relaţie

        1. 2.1.1. Sensibilitatea

          • Sistemul nervos:

            Măduva spinării: configuraţie externă şi internă (structură);

            • funcţii: reflexă, de conducere;

            • nervii spinali.

              Trunchiul cerebral: configuraţie externă şi structură;

            • funcţii: reflexă, de conducere.

              • Nervii cranieni: denumire, tipuri, origine, distribuţie (organele inervate).

              • Cerebelul: configuraţie externă, structură şi funcţii.

              • Diencefalul: componente, structură, funcţii.

              • Emisferele cerebrale – scoarţa cerebrală: neocortexul (senzitiv, motor, de asociaţie).

          • Analizatorii: segmentele unui analizator şi rolul lor;

            • analizatorii – vizual, auditiv – structură şi fiziologie.

          • Sistemul endocrin: hipofiza, tiroida, pancreasul endocrin – localizare, structură, hormonii secretaţi şi acţiunile lor, boli provocate de hipo- şi hipersecreţia glandulară (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, nanism tiroidian, mixedem, boala Basedow – Graves, diabet zaharat etc.) şi caracterizarea lor.

        2. 2.1.2. Mişcarea

          • Sistemul muscular: proprietăţile muşchilor; mecanismul contracţiei musculare şi manifestările mecanice ale contracţiei.

      2. 2.2. Funcţiile de nutriţie:

        • Digestia şi absorbţia: – topografia, morfologia, structura organelor sistemului digestiv;

          – fiziologia sistemului digestiv (sucurile digestive şi acţiunea lor; contracţiile musculaturii tubului digestiv şi importanţa lor în digestie şi absorbţie; absorbţia intestinală).

        • Sângele: – componentele sângelui;

          – funcţiile sângelui; hemostaza; grupele sangvine; Rh-ul.

        • Circulaţia: inima – morfologia, structura, vascularizaţia şi inervaţia inimii; proprietăţile muşchiului cardiac; ciclul cardiac.

        • Respiraţia: topografia, morfologia, structura organelor sistemului respirator; vascularizaţia plămânilor;

          – fiziologia sistemului respirator, volumele şi capacităţile pulmonare.

        • Excreţia: topografia, morfologia, structura organelor sistemului excretor; fiziologia sistemului excretor.

      3. 2.3. Funcţia de reproducere: topografia, morfologia, structura organelor sistemului reproducător;

        • fiziologia sistemului reproducător.

        • boli cu transmitere sexuală: sifilis, gonoree, herpes genital, SIDA.

    3. 3. Genetica moleculară

      • Acizii nucleici – structură (fără formule chimice), funcţii.

      • Sinteza proteinelor

      • Reglajul genetic

        11 Mutaţiile şi factorii cu potenţial mutagen

      • Boli genetice umane

      IV. PRECIZĂRI:

      Biologia este susţinută ca probă scnsa. Timpul alocat probei este de 3 ore.

      Punctajul maxim este de 100 puncte din care 1O puncte se acordă din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului obţinut la 1O. Nota minimă pentru promovarea probei este 5, echivalentul a 50 de puncte.

      Abordarea fiecărei teme din programa de examen se realizează conform cuniculum-ului naţional, fără a reflecta viziunea unui manual anume.

      Conţinuturile din programa de examen (termeni, concepte, principii, legi specifice biologiei etc.) vor fi abordate din perspectiva competenţelor prezentate la punctul II.

      Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a eX(tmenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea• subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC.

      Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

      Programa pentru examenul de bacalaureat a fost elaborată pe baza O.M.E.C. nr. 3670/17.04.2001 (cu privire la aplicarea Planurilor – cadru de învăţământ pentru liceu, în anul şcolar 2001-2002), a Programei şcolare de biologie pentru clasa a IX-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale m. 3371 din 02.03.1999, a Programei şcolare de biologie pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5086 din 15.12.1999, modificată prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3915 din 31.05.2001, a Programelor şcolare de biologie pentru clasele a XI-a şi a XII-a, aprobate prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3915 din 31.05.2001.

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

      PROGRAMA PENTRU EXAM·ENUL

      NATIONAL DE BACALAUREAT

      2005

      ISTORIA ROMANILOR

      image

      tradiţia romanităţii

      politică hegemonică, statut internaţional, secol fanariot

      formarea naţiunii române, europenizare, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, proiect liberal anul 1821 în Ţara Românească

      3.2 Conţinuturi:

      Relaţiile statelor româneşti cu Marile Puteri. Criza orientală Conştiinţa naţională şi emancipare politică

      *Studiu de caz: Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti la 1848

    4. 4. Crearea instituţiilor moderne

        1. 4.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:

          legislaţie modernă, Constituţie, monarhie constituţională, colegiu electoral, corp profesoral, diasporă

          alternanţă la guvernare, responsabilitate ministerială, opoziţie parlamentară

          opera reformatoare a lui Al.I.Cuza •

          progresul societăţii româneşti după cucerirea independenţei de stat

        2. 4.2 Conţinuturi:

      Constituirea şi consolidarea statului român modern, 1859-1881; principalele instituţii (monarhie, parlament, guvern)

      Statul – agent al modernizării, până la primul război mondial Românii din afara graniţelor

      *Studiu de caz ( la alegere): Statutul izraeliţilor, înainte şi după Congresul de la Berlin; Spiru Haret şi modernizarea învăţământului românesc

    5. 5. Unitate şi diversitate în România Mare

        1. 5.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:

          Marea Unire, România Mare, stat naţional unitar

          unificare administrativă, egalitate politică, reformele legislative

          *partid etnic

        2. 5.2 Conţinuturi:

      România în timpul primului război mondial. Constituirea României Mari Unificarea politică şi administrativă

      *Studiu de caz ( la alegere): Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia din 1923; Partid@le

      etnice reprezentate în Parlamentul României Mari

    6. 6. Stat, societate şi cultură

        1. 6.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:

          reforma agrară, clasă politică, proces electoral, legionarism, comunism, monarhie autoritară

        2. 6.2 Conţinuturi:

      Noua clasă politică şi democratizarea societăţii româneşti. Regimul politic între 1918-1938 Sfârşitul regimului parlamentar. Pierderile teritoriale din 1940

    7. 7. Economia şi societatea în perioada comunistă

        1. 7.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:

          naţionalizare, colectivizare, centralism economic, plan cincinal, sovrom chiabur, mic burghez, "erou al muncii socialiste"

          confiscarea proprietăţii private, "proprietate a întregului popor"

        2. 7.2 Conţinuturi:

      Contradicţiile industrializării Colectivizarea şi impactul asupra satului

    8. 8. Dominaţia ideologică şi represiunea politică

        1. 8.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:

          activist, cenzură, proletcultism, dizident, deportare, muncă forţată, rezistenţă armată,

          Securitatea

          "revoluţionar de profesie", "duşman al poporului", "revoluţie culturală", "omul nou", "societate socialistă multilateral dezvoltată"

          desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice

        2. 8.2 Conţinuturi:

      image

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

      PROGRAMA PENTRU EXAM.ENUL • NATIONAL DE BACALAUREAT

      2005

      ISTORIE UNIVERSALA""

      PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU ISTORIA UNIVERSALĂ

      BACALAUREAT 2005

      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

        În cadrul examenului de bacalaureat 2005, Istoria universală are statut de disciplină opţională. Istoria universală poate fi aleasă la proba E sau la proba F, în funcţie de filiera şi profilul liceului absolvit.

        Proba de examen la Istoria universală este o probă scrisă cu durata de 3 ore. li. Competenţe de evaluat

        1. 1. înţelegerea unor noţiuni/ concepte istorice:

          • utilizarea, în contexte noi, a noţiunilor/ a conceptelor istorice menţionate în curriculum;

          • corelarea unor noţiuni/ concepte cu fapte istorice;

        2. 2. utilizarea limbajului istoric adecvat în prezentarea şi analizarea faptelor istorice;

        3. 3. plasarea faptelor istorice în timp şi in spaţiu:

          • recunoaşterea apartenenţei unui eveniment/ proces la o epocă istorică şi la un spaţiu istoric;

        4. 4. operarea cu informaţii provenite din surse istorice scrise, la prima vedere:

          • recunoaşterea, compararea şi analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice;

          • compararea unor opinii diferite despre acelaşi fapt istoric;

        5. 5. analizarea schimbărilor în societate:

          • stabilirea şi prezentarea unor asemănări/ deosebiri între fapte istorice;

          • recunoaşterea şi prezentarea unor schi.mbări intervenite în societate şi a diversităţii surselor schimbării;

          • analizarea unui fapt istoric din perspectiva modificărilor pe care le generează asupra societăţii;

          • stabilirea şi prezentarea relaţiei de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/ între faptele istorice.

      111. TEME

      Clasa a IX-a :

      1. 1. Modele de organizare politică în Grecia Antică

        1. 1.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: polis, cetăţean, spirit civic

          democraţie directă, instituţii, vot omul în viziunea vechilor greci colonizarea greacă, elenismul.

        2. 1.2 Conţinuturi:

          Atena şi Sparta: viaţa publică şi privată Ştiinţa şi arta

      2. 2. Roma imperială

        1. 2.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: romanizare, sincretism, interpretatio Romana stat universal, * frontierele imperiului

        2. 2.2 Conţinuturi:

          Evoluţia ideii imperiale

          *Pax Romana

      3. 3. Moştenirea imperială în Europa creştină

        1. 3.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          papalitate, *ideologie imperială, *imperiu unic, putere seculară, învestitură, erezie

          cruciadele

        2. 3.2 Conţinuturi:

          *De la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin

          *Ideea de Imperiu în Occident

          Creştinismul: crize şi contacte

          *Studiu de caz: Ideea de cruciadă

          Clasa a X-a:

      4. 4. Naşterea democraţiei nord-americane:

        1. 4.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          *boicot, *Declaraţia de independenţă

          Congres, Constituţia americană

        2. 4.2 Conţinuturi:

          *Războiul de independenţă

          Separaţia puterilor în stat: control şi echilibru

      5. 5. Franţa în epoca revoluţiei

        1. 5.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          revoluţie politică, revoluţie socială, democraţie reprezentativă, salvare publică, iacobinism

        2. 5.2 Conţinuturi:

          De la revoluţia moderată la domnia terorii

      6. 6. Europa napoleoniană

        1. 6.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: Concordat, Cod Civil, Blocada Continentală mişcare naţională

        2. 6.2 Conţinuturi:

          De la Consulat la Imperiu Imperiul napoleonian

          Influenţele revoluţiei franceze şi ale epocii napoleoniene asupra Europei moderne

          Clasa a XI-a :

      7. 7. Noile ideologii. Liberalism, naţionalism. socialism

        1. 7.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: Risorgimento, carbonari, Zollverein

        2. 7.2 Conţinuturi:

          Ideologii naţionale şi acţiune politică ( unificarea Italiei şi a Germaniei)

      8. 8. Europa şi lumea la cumpăna veacurilor

        1. 8.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          pact colonial, societate colonială, *emigraţie, *naturalizare, *asimilare, *dominion

          "Realpolitik"

        2. 8.2 Conţinuturi:

          Imperiile coloniale

          *Cursa înarmării şi primele conferinţe pentru dezarmare

          *Studiu de caz: Politica externă a României la sfârşitul secolului al XIX-iea şi începutul secolului al XX-iea

      9. 9. Primul război mondial

        1. 9.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          mobilizare, război mondial, război industrial, război naval

        2. 9.2 Conţinuturi:

      Un nou tip de război; mobilizarea populaţiei

      *Marile bătălii

      1O. Noua ordine internaţională

        1. 10.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          pacifism, demilitarizare, *regim de mandat, *reparaţii de război

          *intervenţionism, *revizionism, *conciliatorism, *moratoriu

          *zonă liberă

        2. 10.2 Conţinuturi:

      Noile frontiere şi noile state. Formarea statului naţional unitar român Societatea Naţiunilor şi politica securităţii colective

      1. 11. Al doilea război mondial

        1. 11.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          Blitzkrieg, genocid rezistenţă, insurecţie

          "războiul ciudat", războiul în Pacific

        2. 11.2 Conţinuturi:

          Războiul total Holocaustul

          Victoria Naţiunilor Unite.. Contribuţia României

      2. 12. Relaţiile internaţionale postbelice

        1. 12.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          *"Cortina de fier"

          politică de securitate, blocurile militare, politică de descurajare nucleară

        2. 12.2 Conţinuturi:

          O.N.U. şi organismele sale "Războiul rece"

      3. 13. Construcţia europeană

        1. 13.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:

          democraţia occidentală, integrare politicoeconomică, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Parlamentul Europei, „cetăţenia europeană”

        2. 13.2 Conţinuturi:

          Necesitatea şi principiile unităţii europene

          Notă:

          • Abordarea temelor din programa de examen a claselor a IX-a, a X-a şi a XI-a, se realizează conform curriculum ului naţional (termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins; conţinuturi; studiu de caz).

          • Fiecare dintre termenii istorici-cheie, conceptele şi problemele de atins din lista de mai sus va fi abordat din perspectiva competeţelor prezentate la punctul li.

          • Termenii istorici-cheie, conceptele şi problemele de atins, respectiv, conţinuturile prevăzute cu asterisc (*) şi scrise cu litere italice se adresează NUMAI elevilor de la clasele cu 2 ore săptămânal (clasa a IX-a) respectiv celor cu 3 ore săptămânal (clasa a X-a şi a XI-a).

          • Sunt recomandate oricare dintre manualele de clasa a IX-a, a X-a, respectiv a XI-a aprobate prin Ordinele Ministrului Educaţiei Naţionale şi aflate în vigoare în anul şcolar 2004-2005.

          • Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005'', pregătirea examenului şi elaborararea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată de OMEdC. Subiectele nu vizează conţinutul unui manual anume. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

      PROGRAMA PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE BACALAUREAT 2005

      GEOGRAFIE

      I. Statutul disciplinei:

      Geografia generală sau Geografia României au, în examenul naţional de bacalaureat, pentru anul şcolar 2004/2005, statutul de disciplină opţională, la alegere cu alte discipline.

      Proba de examen este scrisă şi se desfăşoară pe o durată de 3 ore.

      • Proba „d” vizează Geografia României.

      • Proba „e” vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală (cu conţinuturi selectate din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a).

      • Proba "f' vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală.

      NOTĂ: Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de Bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA EXAMENULUI DE BACALAUREAT avizată prin OMEdC. Manualele şcolare reprezintă doar unul dintre suporturile didactice utilizate de către profesori şi elevi pentru parcurgerea programei şcolare prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

      li. Competenţe de evaluat:

      GEOGRAFIE GENERALĂ- PROBLEME FUNDAMENTALE ALE LUMII

      CONTEMPORANE ,

      1. 1. Perceperea coerentă a elementelor, proceselor şi fenomenelor care definesc mediul geografic;

        1. 1.1 Analiza şi explicarea diversităţii elementelor, proceselor şi fenomenelor ce formează mediul geografic;

        2. 1.2 Analiza mediului înconjurător ca sistem;

        3. 1.3 Explicarea principalelor probleme de geografie fizică, umană, a mediului înconjurător şi a principalelor probleme fundamentale ale lumii contemporane.

      2. 2. Raportarea fenomenelor din realitate la un suport grafic sau cartografic;

        1. 2.1 Identificarea poziţiei elementelor de geografie fizică, umană, a mediului înconjurător şi a principalelor probleme fundamentale ale lumii contemporane reprezentate pe hărţi;

        2. 2.2 Stabilirea unor relaţii de interdependenţă fntre elemente reprezentate grafic sau cartografic;

        3. 2.3 Transformarea informaţiei oferite de suporturi grafice sau cartografice într-un text.

      3. 3. Cunoaşterea şi utilizarea corectă a terminologiei specifice;

        1. 3.1 Definirea termenilor geografici de bază;

        2. 3.2 Elaborarea unui text corect şi coerent utilizând termeni specifici;

        3. 3.3 Elaborarea unui text după un algoritm dat.

      4. 4. Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor din mediul geografic;

        1. 4.1 Explicarea faptelor geografice generale;

        2. 4.2 Compararea situaţiilor geografice din regiuni date;

        3. 4.3 Demonstrarea unor succesiuni şi relaţii cauzale.

      5. 5. Aplicarea, în situaţjj noi, a competenţelor (achiziţiilor) dobândite anterior;

        1. 5.1 Transferul informaţiei dintr-un limbaj în altul, de exemplu din informaţii cantitative (date statistice) în reprezentări grafice, din reprezentări grafice în text; rezolvare de probleme.

        2. 5.2 Caracterizarea geografică a unui teritoriu.

  3. III. Conţinuturi:

CLASA a IX-a

Capitolul 3: RELIEFUL TERESTRU

  • Scoarţa terestră ca suport al reliefului: structură şi alcătuire petrografică;

  • Unităţile majore ale reliefului terestru

  • Agenţi, procese şi rezultate

  • Tipuri, forme şi unităţi de relief- tipuri de relief: litoral, glaciar, deşertic (eolian).

    Capitolul 4: ATMOSFERA TERESTRĂ

  • Alcătuirea şi structura atmosferei – alcătuirea (compoziţia) atmosferei, straturile atmosferei;

  • Masele de aer – circulaţie (dinamică), caracteristici

  • Climatele Globului – tipurile de climă, caracterizarea geografică a tipurilor de climă.

    Capitolul 5: APELE (HIDROSFERA)

  • Apele continentale şi oceanice – fluvii, râuri, lacuri; dinamica apelor oceanice.

    Capitolul 6: VIAŢA ŞI SOLURILE PE PĂMÂNT

  • Zonele biopedoclimatice

CLASA a X-a

Capitolul I: GEOGRAFIE POLITICĂ

    1. 1.1 Statele şi grupările regionale de state

    2. 1.2 Harta politică a lumii

      Capitolul 11. GEOGRAFIA POPULAŢIEI ŞI A AŞEZĂRILOR

      • Dinamica populaţiei

      • Bilanţul natural al populaţiei

      • Mobilitatea teritorială a populaţiei

      • Răspândirea geografică a populaţiei – factori care influenţează răspândirea populaţiei, densitatea populaţiei, răspândirea populaţiei în latitudine şi altitudine.

      • Forme de aglomerare umană: – Definirea noţiunilor: aglomerare umană, sat, oraş.

        – Categorii şi tipuri de aglomerări umane;

      • Urbanizarea şi explozia urbană: – Definirea noţiunilor: urbanizare, explozie urbană.

        • Factorii principali ai urbanizării.

        • Ritmul de creştere a populatiei urbane şi explozia urbană.

          Capitolul III. GEOGRAFIA ECONOMICĂ • ,

      • Resursele naturale Resursele litosferei

        CLASA a XI-a

        Capitolul I: GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

      • Tipuri de medii geografice pe Terra

Caracterizarea mediilor calde, temperate, reci şi montane; caracteristicile principale ale fiecărui tip de mediu: poziţia geografică, factorii care determină fiecare tip de mediu, elementele climatice caracteristice, elemente specifice ale reţelei hidrografice, vegetaţiei, faunei, solurilor, aspecte ale degradării şi conservării fiecărui tip de mediu, exemple regionale semnificative.

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

CLASA a XII-a GEOGRAFIA ROMÂNIEI PROBLEME FUNDAMENTALE

li. Competenţe de evaluat:

  1. 1. Perceperea coerentă a elementelor, proceselor şi fenomenelor de bază ce definesc mediul geografic al României;

    1. 1.1 Identificarea elementelor de referinţă ce definesc poziţia geografică şi geopolitică a României;

    2. 1.2 Evidenţierea diferenţierilor teritoriale ale caracteristicilor geografice fundamentale ale ţării;

    3. 1.3 Precizarea elementelor definitorii ale regiunilor geografice ale României;

    4. 1.4 Analiza problemelor fundamentale ale geograf iei României.

  2. 2. Raportarea fenomenelor din realitate la un suport grafic sau cartografic;

    1. 2.1 Identificarea elementelor de geografie a României reprezentate pe hărţi;

    2. 2.2 Identificarea poziţiei unor elemente geografice fundamentale ale României;

    3. 2.3 Transformarea informaţiei de pe reprezentări grafice sau cartografice întrun text şi invers.

  3. 3. Cunoaşterea şi utilizarea corectă a terminologiei specifice referitoare la problemele! fundamentale ale geografiei României;

    3.i Definirea termenilor;

    3.2 Elaborarea unui text coerent şi corect utilizând termeni specifici;

    3.3 Elaborarea unui text după un algoritm dat.

  4. 4. Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor fundamentale din mediul geografic al României;

    1. 4.1 Explicarea faptelor sau a realităţilor geografice;

    2. 4.2 Compararea unor situaţii geografice date;

    3. 4.3 Demonstrarea, prin argumente, a unor succ siuni şi cauze.

  5. 5. Aplicarea, în situaţii noi, a competenţelor (achiziţiilor) dobândite anterior;

    1. 5.1 Transformarea informaţiei dintrun limbaj în altul, de exemplu din informaţii cantitative într-o reprezentare grafică, dintr-o reprezentare grafică/cartografică în text etc;

    2. 5.2 Analiza geografică a componentelor naturale şi sociale ale unui teritoriu;

    3. 5.3 Identificarea de soluţii pentru probleme aplicative pe baza datelor statistice sau a reprezentărilor grafice/cartografice.

      image

      image

      PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE BACALAUREAT 2005

      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, disciplina Logică şi argumentare are statut de disciplină opţională.

La proba sustinută din aria curriculară corespunzătoare specializării, disciplina Logică şi argumentare poate fi aleasă numai de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

La proba  sustinută  din celelalte  arii curriculare, altele decât cele corespunzătoare specializării, disciplina Logică şi argumentare poate fi aleasă de către elevii de la oricare filieră şi specializare, cu excepţia celor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

li. OBIECTIVE DE EVALUAT

Să construiască argumentări, definiţii şi clasificări, *silogisme în limbaj natural şi/sau formal pe baza utilizării regulilor specifice.

Să determine corectitudinea logică a definiţiilor şi clasificărilor.

*Să verifice validitatea silogismelor.

*Să recunoască tipuri de definiţii şi forme de clasificare.

Să opereze corect cu termeni specifici şi formule logice.

Să construiască exemple în limbaj natural şi în limbaj formal pe baza unor scheme de inferenţă date.

Să identifice/să pună în evidenţă, într:-un text dat, *indicatori ai argumentării, tipurile de propoziţii şi raporturile între propoziţii, raţionamentele, tipul de argumentare şi structura argumentativă, erorile de argumentare în comunicarea prin limbajul natural. Să analizeze argumente (validitatea, erorile de argumentare).

Să construiască exemple concrete pentru tipuri de argumentare (prin analogie, inductive, deductive); pentru structura unui argument.

  1. III. CONŢINUTURI

    • Argumentarea

  1. 1. Ce este argumentarea?

  2. 2. *Recunoaşterea (indicatorii) argumentării

  3. 3. Structura argumentării

    • Analiza logică a argumentelor

  1. 1. Termenii: – definire;

    • caracterizare generală;

    • raporturi între termeni.

  2. 2. Propoziţii: – tipuri de propoziţii (categorice, compuse);

    • raporturi între propoziţii categorice.

  3. 3. Raţionamente: – definire;

    • caracterizare generală.

  4. 4. Inferenţe imediate cu propoziţii categorice (conversiunea şi obversiunea).

  5. 5. Definirea şi clasificarea: – caracterizare generală;

    • corectitudinea în definire şi clasificare;

    • *tipuri de definiţii;

    • *forme de clasificare.

  • Tipuri de argumentare

    1. 1. Prin analogie

    2. 2. Inductivă

    3. 3. Deductivă: – *Silogismul (figuri şi moduri silogistice, legile generale ale .silogismului, metode de verificare a validităţii)

    – Demonstraţia

  • Evaluarea argumentelor

  1. 1. Validitatea argumentelor

  2. 2. Erori de argumentare

    • Argumentare şi contraargumentare

  1. 1. Critica argumentelor

  2. 2. Construirea unei poziţii alternative

  3. 3. Argumente şi contraargumente în conversaţie, dezbatere, discurs public, eseu

    NOTĂ:

    • Obiectivele de evaluat şi conţinuturile marcate cu * sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

    • Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA PSIHOLOGIE BACALAUREAT 2005

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, disciplina Psihologie are statut de

disciplină opţională.

La probasustinutădinariacurricularăcorespunzătoarespecializării, disciplina

Psihologie poate fi aleasă numai de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

La proba  sustinută  din celelalte  arii  curriculare, altele decât cele corespunzătoare specializării, disciplina Psihologie poate fi aleasă de către elevii de la oricare filieră şi specializare, cu excepţia elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

li. COMPETENŢE DE EVALUAT

Caracterizarea proceselor psihice, a componentelor structurii de personalitate, a tipurilor de relaţii interpersonale, a etapelor dezvoltării personalităţii, a comportamentelor pro şi antisociale, *diferenţelor individuale în dezvoltarea personalităţii.

– Analizarea corelaţiilor între: – procesele psihice; procesele psihice şi componentele structurii de personalitate; structura personalităţii şi conduita psihosocială; procesele psihice şi diferitele etape ale dezvoltării personalităţii.

Analizarea, pe baza unui text dat, a unor tipuri de relaţii interpersonale, a unor

*comportamente sociale (textele pot fi: articole din mass-media; fragmente literare; fragmente din fişe de observaţie etc.)..

*Caracterizarea conduitei psihosociale şi proiectarea unui comportament adecvat/inadecvat în raport cu o anumită situaţie.

111. CONŢINUTURI

  • Structura şi dezvoltarea personalităţii

  1. 1. Etape ale dezvoltării personalităţii (copilăria, adolescenţa, maturitatea, bătrâneţea)

  2. 2. Procesele psihice şi rolul lor în evoluţia personalităţii:

    procese cognitive superioare (Gândirea; Limbajul; Memoria; Imaginaţia); procese reglatorii (Motivaţia; Afectivitatea; Voinţa; Atenţia);

    sistemul de personalitate (Personalitatea; Temperamentul; Aptitudinile; Caracterul).

  3. 3. *Diferenţe individuale în construirea şi manifeştarea personalităţii

    • Conduita psihosocială

  1. 1. Relaţiile interpersonale şi rolul lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii

  2. 2. Comportamente pro şi antisociale

  3. 3. *Atitudinile sociale şi evoluţia lor

    NOTĂ:

    • Competenţele de evaluat şi conţinuturile marcate cu * sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

    • Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA ECONOMIE BACALAUREAT 2005

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, disciplina Economie are statut de disciplină opţională.

La probasustinutădinariacurricularăcorespunzătoarespecializării, disciplina

Economie poate fi aleasă numai de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

La proba  sustinută  din  celelalte  arii  curriculare, altele decât cele corespunzătoare specializării, disciplina Economie poate fi aleasă de către elevii de la oricare filieră şi specializare, cu excepţia elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

li. COMPETENŢE DE EVALUAT

Caracterizarea unor comportamente, fenomene şi procese economice.

Analizarea unor comportamente economice ale consumatorului şi ale producătorului din perspectiva raportului efort-efect (cheltuieli-rezultate).

Utilizarea unor instrumente specifice ştiinţei economice pentru determinarea mărimii şi dinamicii fenomenelor şi proceselor economice.

Analizarea unor situaţii şi probleme economice formulate în limbaj natural, numeric sau grafic.

Rezolvarea de probleme cu conţinut economic.

Analizarea corelaţiilor dintre diferite comportamente, fenomene şi procese economice.

Evaluarea, în termeni cantitativi şi calitativi, a unei decizii economice.

Proiectarea unui comportament economic raţional în raport cu condiţiile unei situaţii date.

  1. III. CONŢINUTURI

    • Consumatorul

  1. 1. Nevoile umane (caracterizare; clasificare)

  2. 2. Cererea (caracterizare; factorii de influenţă ai, cererii; elasticitatea)

  3. 3. Resursele economice (caracterizare; clasificare; raritate)

  4. 4. Comportamentul consumatorului (utilitatea economică; eficienţa consumului)

    • Producătorul/întreprinzătorul

  1. 1. Proprietatea (caracterizare, clasificare)

  2. 2. Factorii de producţie: Munca; Natura; Capitalul; Neofactorii de producţie; Combinarea factorilor de producţie

  3. 3. Costurile, Productivitatea, Profitul, Indicatorii macroeconomIcI ai activităţii economice, Venitul, consumul, economiile şi investiţiile, Eficienţa economică

  4. 4. Oferta (caracterizare; factorii de influenţă ai ofertei; elasticitatea)

  5. 5. Comportamentul producătorului/întreprinzătorului (obiectivele producătorului)

    • Piaţa întâlnire a agenţilor economici

  1. 1. Relaţia cerere-ofertă-preţ

  2. 2. Mecanismul concurenţial (forme de concurenţă)

  3. 3. Piaţa – legităţi şi mecanismul economiei de piaţă

  4. 4. Forme ale pieţei: Piaţa monetară (banii, cererea şi oferta de monedă, instituţiile financiare, creditul, dobânda); Piaţa financiară sau a capitalurilor (acţiuni, obligaţiuni, formele pieţei financiare, operaţiuni la bursa de valori); Piaţa muncii (cererea şi ofertc;:1 de muncă, salariul); Piaţa mondială (formele pieţei mondiale, comerţul internaţional, eficienţa comerţului exterior); *Piaţa valutară

  5. 5. *Echilibrul economic

  6. 6. Dezechilibre economice (inflaţia, şomajul)

  7. 7. *Fluctuaţii economice

    NOTĂ:

    • Conţinuturile marcate cu * sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

    • Conform „Metodologiei de organizare şi desfăşurare a 'examenului de bacalaureat 2005″, pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA FILOSOFIE BACALAUREAT 2005

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, disciplina Filosofie are statut de disciplină opţională.

La proba sustinută din aria curriculară corespunzătoare specializării, disciplina Filosofie

poate fi aleasă numai de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

La proba  sustinută  din celelalte  arii  curriculare, altele decât cele corespunzătoare specializării, disciplina Filosofie poate fi aleasă de către elevii de . la oricare filieră şi specializare, cu excepţia elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

li. COMPETENŢE DE EVALUAT

Identificarea, într-un text dat, a problemei filosofice abordate şi a conceptelor utilizate în formularea ei.

Compararea unor puncte de vedere/poziţii filosofice referitoare la o anumită problemă filosofică.

  • Analizarea structurii argumentative a unui punct de vedere filosofie.

  • Analizarea comparativă a premiselor, respectiv, a consecinţelor presupuse de o anumită poziţie/punct de vedere filosofie.

Argumentarea unui punct de vedere personal referitor la o anumită problemă filosofică. Elaborarea unui eseu filosofie pornind de la elemente date (întrebări filosofice, texte, concepte).

*Construirea unei argumentaţii filosofice în sprijinul unei soluţii practice posibile la o situaţie-problemă.

  1. III. CONŢINUTURI

    • Omul

  1. 1. Problematica naturii umane

  2. 2. Sensul vieţii

  3. 3. *Omul – fiinţă culturală

    • Morala

  1. 1. Bine şi rău; teorii morale

  2. 2. Probleme de etică aplicată

    • Politica

  1. 1. Libertate şi responsabilitate

  2. 2. Egalitate şi dreptate

  3. 3. Putere şi legitimitate

  4. 4. Teorii politice moderne şi contemporane

  5. 5. Drepturile omului

    • Cunoaşterea

1. Adevăr şi eroare

  1. 2. Forme de cunoaştere şi tipuri de adevăr

  2. 3. *Sursele cunoaşterii

  3. 4. *Limbaj şi cunoaştere

    • *Existenţa

  1. 1. Existenţă şi devenire

  2. 2. Spaţiu şi timp

    • Filosofia

1. *Genuri şi stiluri în filosofie

  1. 2. Filosofie şi viaţă

    NOTĂ:

    • Competenţele de evaluat şi conţinuturile marcate cu * sunt incluse NUMAI în programa pentru examenul de bacalaureat a elevilor care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

    • Pentru itemii de evaluare se vor alege texte aparţinând autorilor menţionaţi în programa şcolară pentru disciplina Filosofie, astfel: Aristotel, Augustin, Lucian Blaga, Rene Descartes, Immanuel Kant, John Locke, John Stuart Mill, Platon, Karl R. Popper, Jean-Paul Sartre, la care se adaugă, NUMAI pentru elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale, Thoma d'Aquino, Mircea Eliade, F. Hayek, G. W. Leibniz, Friedrich Nietzsche, Constantin Noica, Blaise Pascal, John Rawls, Jean-Jacques Rousseau, Ludwig Wittgenstein.

    • Conform „Metodologiei de organizare şi.desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005″, pr gătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

      PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA SOCIOLOGIE BACALAUREAT 2005

      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, disciplina Sociologie are statut de

disciplină opţională.

Disciplina Sociologie poate fi aleasă numai la proba  sustinută  din aria  curricularăcorespunzătoare specializării, şi numai de către elevii care au absolvit specializarea Ştiinţe sociale.

11. COMPETENŢE DE EVALUAT

Identificarea, într-un text dat, a unor factori, fenomene şi procese sociale.

Caracterizarea unor factori, fenomene şi procese sociale.

Utilizarea unor instrumente specifice sociologiei pentru analiza vieţii sociale.

Analizarea corelaţiilor dintre: – factorii şi condiţiile vieţii sociale; structura, stratificarea şi dinamica vieţii sociale; status şi rol social; individ şi grup.

Interpretarea unui comportament social.

Proiectarea unui comportament prosocial impus de relatia status-rol.

NOTĂ: ,

Pentru unităţile de conţinut Societatea şi viaţa socială şi Individul subiect şi obiect al acţiunii sociale, menţionate mai jos, elevul va face dovada unor competente specificeprivindutilizareametodologieicercetăriisociologice. Se vor avea în vedere următoarele metode şi tehnici: observatia, monografia, ancheta pe bază de chestionar,interviul, sondajul de opinie.

  1. III. CONŢINUTURI

    • Societatea şi viaţa socială

  1. 1. Viaţa socială: – Factorii şi condiţiile vieţii sociale

    • Structura şi stratificarea socială

    • Dinamica vieţii sociale

  2. 2. Relaţiile sociale

  3. 3. Instituţii şi organizaţii sociale

  4. 4. Ordine şi control social

  • Individul subiect şi obiect al acţiunii sociale

  1. 1. Status şi rol

  2. 2. Grupurile sociale

  3. 3. Integrare şi adaptare socio-profesională

  4. 4. Fenomene anomice

    • Metodologia cercetării sociologice

  1. 1. Etapele investigaţiei sociologice

  2. 2. Metode, tehnici, procedee, instrumente de investigare

Notă:

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA EDUCAŢIE ANTREPRENORIALĂ BACALAUREAT 2005

  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

    În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, disciplina Educaţie antreprenorială are statut de disciplină opţională.

    Disciplina Educaţie antreprenorială poate fi aleasă numai la probasustinută  dincelelalte arii curriculare, altele decât cele corespunzătoare specializării, şi numai de către elevii de la filiera tehnologică (toate specializările).

    li. COMPETENŢE DE EVALUAT

    Precizarea elementelor caracteristice antreprenorului, activităţii antreprenoriale, comportamentului antreprenorial şi reuşitei în afaceri.

    Caracterizarea unor tipuri de comportament în afaceri.

    – Analizarea corelaţiilor dintre: aptitudinile întreprinzătorului şi reuşita în afaceri; aptitudinile întreprinzătorului, oportunităţile pieţei şi realizarea unei afaceri; tipuri de comportament antreprenorial şi reuşita în afaceri; cadrul legislativ şi reuşita în afaceri.

    Elaborarea/adaptarea şi evaluarea unui plan de afaceri.

    Evaluarea rezultatelor unei afaceri.

    1. III. CONŢINUTURI

      • Antreprenorul

    1. 1. Caracteristici şi aptitudini ale întreprinzătorului

    2. 2. Rolul antreprenorului

    3. 3. Relaţii antreprenoriale

      • Acţiunea antreprenorială (afacerea)

    1. 1. Stabilirea obiectului de activitate

    2. 2. Modalităţi şi criterii de identificare şi seiecţionare a oportunităţilor pieţei

    3. 3. Planul de afaceri: structură şi fundamentare

    4. 4. Realizarea, dezvoltarea şi diversificarea afacerii

      • Comportamentul în afaceri

    1. 1. Tipuri de comportament în afaceri

    2. 2. Răspunderea în afaceri

      • Reuşita în afaceri

    1. 1. General şi particular în realizarea unei afaceri reuşite

      Notă:

      Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

      MINISTERUL EDUCATIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUR'EAT 2005

      PROGRAMA DE PEDAGOGIE

      FILIERA VOCATIONALĂ PROFILUL PED'AGOGIC

      SPECIALIZĂRILE:

      • bibliotecar-documentarist

      • instructor-animator

      • instructor de educaţie extraşcolară

      • pedagog şcolar

        1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

          , '

          În temeiul Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat, absolvent'ii ultimei clase de liceu, învătământ de zi, filiera vocatională,

          au dreptul să susţină examenul de bacalaureat la disciplinele pedagogice (Pedagogie

          generală, Didactică, Teoria educaţiei, Pedagogie socială), în cadrul probei la alegere (proba e) din aria curriculară specifică profilului pedagogic şi specializărilor bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară şi pedagog şcolar.

          Prezenta programă selectează competenţele generale şi specifice la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice, prin conţinuturile lor specifice, şi care vor fi evaluate.

          Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

          li. COMPETENTE DE EVALUAT

          1. Utilizarea adecvată a unor concepte ştiinţelor edcuaţiei în diferite contexte de

          comunicare

          Competente specifice

          Continuturile învătării

          1.1 Analiza conceptelor şi a relaţiilor dintre conceptele specifice ştiinţelor educaţiei, în scopul interpretării mesajelor cu conţinut educativ

          (concepte, tipuri de curriculum)

          1.2 Elaborarea unor mesaje cu conţinut educativ în scopul facilitării comunicării cu parteneri educaţionali

          – elevi, cadre didactice, părinti etc.

          Medii educaţionale – şcoala, familia, Biserica, mijloacele de informare în masă, organizaţiile nonguvernamentale

          2. Aplicarea conceptelor specifice ştiinţelor în organizarea unor activităti educative

          2.1 Corelarea elementelor de conţinut ale proiectării activităţilor educative cu cerintele acesteia

          2.2 Elaborarea într-o succesiune logică a

          etapelor proiectării activităţilor educative

          • Funcţiile şi formele educaţiei

          • Finalităţile educaţiei (tipuri de finalităţi – ideal, scop, obiective)

          • Introducere în teoria curriculum-ului

          • Organizarea activităţilor educative

          • Proiectarea activităţilor educative (cerinţe, conţinut, etape, metode şi mijloace)

          • Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale

          • Funcţii şi forme ale evaluării şcolare

          3. Analiza fenomenului educaţional şi a interdependenţei dintre factorii implicaţi în

          procesul educational

          3.1 Descrierea specificului fenomenului educaţional, în scopul interpretării

          relaţiilor dintre factorii implicaţi în procesul educational

          4. Valorificarea specificului diferitelor forme de educaţie în acţiunile educative şi de

          orientare şcolară

          4.1 Identificarea caracteristicilor diferitelor tipuri de educaţie, în scopul integrării lor într-un demers didactic centrat pe nevoile de

          dezvoltare ale elevilor

          obiective, factorii orientării

          4.2 Formularea unor direcţii de orientare şcolară cu ajutorul aspectelor specifice diferitelor tipuri de educaţie

          4.3 Argumentarea necesităţii educaţiei permanente în societatea actuală

          Educaţia permanentă o necesitate în

          lumea contemporană (specific, conţinut,

          obiective, metode, forme de orqanizare)

          • Funcţiile şi formele educaţiei

          • Sistemul de învăţământ

          • Educaţia intelectuală – obiective, raportul formativ-informativ

          • Educaţia morală obiective, metode specifice, raportul conştiinţă conduită morală

          • Educaţie estetică – obiective

          • Educaţie religioasă – obiective

          • Educaţie fizică – obiective

          • Consilierea şcolară şi prosională

          • Socializarea – (mecanisme, functii, etape)

          '

          111. TEME

          • PEDAGOGIE GENERALĂ

          1. 1. Funcţiile şi formele educaţiei

          2. 2. Finalităţile educaţiei (tipuri de finalităţi – ideal, scop, obiective)

          3. 3. Sistemul de învăţământ

            • DIDACTICĂ

          1. 1. Organizarea activităţilor educative

          2. 2. Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale

          3. 3. Introducerea în teoria curriculum-ului (concepte, tipuri de curriculum, conţinuturile învăţării)

          4. 4. Proiectarea activităţilor educative (cerinţe, conţinut, etapte, metode şi mijloace)

          5. 5. Funcţii şi forme ale evaluării şcolare

            • TEORIA EDUCAŢIEI

          1. 1. Educaţia inteleatuală – obiective, raportul formativ-informativ

          2. 2. Educaţia morală – obiective, metode specifice, raportul conştiinţă – conduită morală

          3. 3. Educaţia estetică – obiective 4.Educaţia religioasă – obiective 5.Educaţia fizică – obiective

            6, Consilierea şcolară şi profesională – obiective, factorii orientării

            • PEDAGOGIE SOCIALĂ

          1. 1. Educaţia permanentă – o necesitate în lumea contemporană (specific, conţinut, obiective, metode, forme de organizare)

          2. 2. Socializarea – (mecanisme, funcţii, etape)

          3. 3. Medii educaţionale – şcoala, familia, Biserica, mijloacele de informare în masă

            MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

            PROGRAMA DE BIBLIOTECONOMIE FILIERA VOCAŢIONALĂ

            PROFIL PEDAGOGIC SPECIALIZAREA BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST

            Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

            COMPETENŢE DE EVALUAT

            1. 1. Valorificarea cunoştinţelor necesare activităţii în biblioteca şcolară

              i Formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicaţiilor

              1. 3. . Manifestarea unor comportamente adecvate în relaţia cu publicul cititor

              2. 4. . Organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor europene

                1. Valorificarea cunoştintelor necesare activitătii în biblioteca şcolară

                Competente specifice

                Continuturile învătării

                1.1 Familiarizarea elevului cu noţiunile generale de biblioteconomie

                1.2 Realizarea activităţii practice în bibliotecă

                1.3 Realizarea unei biblioqrafii specifice

                Biblioqrafii specifice

                2..Formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicatiilor

                2.1 Însuşirea modalităţilor de catalogare şi de clasificare a documenţelor

                2.2 Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea normelor de conservare a colectiilor

                – Conservarea publicaţiilor

                ..,

                3. Manifestarea unor comportamente adecvate în relatia cu publicul cititor

                3.1 Identificarea comportamentului adecvat în relatia cu cititorul

                – Biblioteca – factor de educaţie în şcoală

                3.2 Perfecţionarea profesională a bibliotecarului

                Relaţiile profesionale ale bibliotecarului

                3.3 ·Relaţionarea bibliotecii şcolare cu celelalte institutii implicate în sfera educatiei

                Colaborarea bibliotecii şcolare cu celelalte tipuri de biblioteci

                4. Organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor europene

                4.1 Elaborarea unei legislaţii care să permită modernizarea şi informatizarea bibliotecii

                – Legislaţia după care funcţionează biblioteca şcolară

                4.2 Realizarea informatizării bibliotecii

                Informatizarea bibliotecii

                4.3 Actualizarea fondului de carte

                – Dezvoltarea colecţiilor bibliotecii şcolare

                4.4 Crearea unor relaţii de colaborare cu institutii similare

                Colaborarea bibliotecii cu instituţii similare din străinătate

                • Elemente generale de biblioteconomie şi bibliologie ,

                • Traseul publicaţiilor de la intrarea în bibliotecă până la ieşire

                • Utilizarea eficientă a spaţiilor şi a mobilierului de bibliotecă

                • Structura functională a bibliotecii

                • Colecţii: constituire, dezvoltare, evidenţă, conservare

                • Catalogarea şi clasificarea documentelor

                MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

                PROGRAMA PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE BACALAUREAT 2005

                DISCIPLINELE TEOLOGICE PENTRU SEMINARII ŞI LICEE TEOLOGICE

                – PECULTE-

                image

                      STATDTOL DISCIPLINELOR

                În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, DISCIPLINELE TEOLOGICE au statut de discipline obligatorii pentru proba E, filiera vocaţională, profil teologic, pentru elevii seminariilor şi liceelor teologice; în funcţie de cultul de care aparţin, elevii susţin examen, probă scrisă, la o disciplina de specialitate teologică.

                Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

                Disciplinele teologice de Bacalaureat, pe culte, pentru proba E sunt: *

                1. 1. Biserica Ortodoxă Română:

                  1. a. Dogmatică Ortodoxă

                  2. b. Istoria Bisericii Ortodoxe Române

                  3. c. Studiul formelor şi Desenul*

                2. 2. Biserica Romano – Catolică (de limbă română):

                  1. a. Studiul Vechiului şi Noului Testament.

                  2. b. Catehism

                3. 3. Biserica Romano – Catolică (de limbă maghiară):

                  1. a. Catehism

                  2. b. Studiul Vechiului şi Noului Testament

                4. 4. Biserica Română Unită cu Roma (Greco – Catolică):

                  1. a. Studiul Vechiului şi Noului Testament

                  2. b. Catehism

                5. 5. Biserica Reformată:

                  1. a. Studii Biblice

                  2. b. Istoria Bisericii Reformate

                6. 6. . Biserica Unitariană:

                  1. a. Studii Biblice

                  2. b. Istoria Bisericii Unitariene

                7. 7. . Biserica Baptistă:

                  1. a. Studiul Bibliei

                  2. b. Doctrine Biblice

                8. 8. ·Biserica Penticostală:

                  1. a. Pneumatologie

                  2. b. Doctrine Biblice

                9. 9. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:

                  1. a. Studiul Bibliei

                  2. b. Dogmatică

                10. 10. Cultul Musulman:

                  1. a. Legislaţie Islamică

              • * elevii pot alege o singură disciplină dintre disciplinele propuse pentru fiecare cult;

              • * disciplina Studiul formelor si Desenul, la alegere, pentru elevii de la specializarea teologie-patrimoniul cultural.

              image

              COMPETENTE GENERA.LE DE EVAElJA.T

              '

              1. 1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice religiei;

              2. 2. Interpretarea unor evenimente prezentate în Biblie sau Sfânta Scriptură, analizând consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă şi problema existenţială a omului;

              3. 3. · Descrierea si explicarea unor unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportarea la mesajul biblic, a tradiţiilor religioase şi a istoriei Bisericii;

              4. 4. Descrierea raporturilor existente între religia creştină şi celelalte religii;

              5. 5. ·Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;

              6. 6. ·Integrarea în ansamblul cunoştinţelor religioase a cunoştinţelor dobândite la alte discipline de învaţământ;

              7. 7. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi limbajului religios în contexte variate;

              8. 8. * Explicarea legislaţiei islamice.

                * Competenţă valabilă numai pentru Cultul Musulman.

                NOTĂ:

                Conform "Metodologiei de organizare şi defijăşurare a examenului de bacalaureat 2005 ", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC.

                Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare-, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

                BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ

                SEMINARII ŞI LICEE TEOLOGICE ORTODOXE

                image

                DOGMATICA ORTODOXĂ

                1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

                  În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, DOGMATICA ORTODOXĂ are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor liceale teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.

                  Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

                2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

                  1. 1. Interpretarea corecta a învăţăturilor de baza, generale, formulate succint în Simbolul niceo-constantinopolitan;

                  2. 2. , Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice dogmaticii ortodox;

                  3. 3. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;

                  4. 4. Utilizarea adecvata a limbajului religios, a terminologiei cu care operează Teologia dogmatica;

                  5. 5. , Stimularea interesului pentru cunoaşterea adevărului divin revelat, cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie;

                  6. 6. Aplicarea în viaţa zilnică a acestor· valori divine.

                3. III. CONŢINUTURI

                  1. 1. Revelaţia dumnezeiască (Revelaţia naturală şi supranaturală);

                  2. 2. Căile de transmitere a Revelaţiei supranaturale: Sfânta Scriptură (inspiraţia, lectura şi tâlcuirea), Sfânta Tradiţie (Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, aspectul statornic şi dinamic al Sfintei Tradiţii, monumente sau documente ale Sfintei Tradiţii, criteriile Sfintei Tradiţii). Raportul dintre Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfânta Biserică (deosebiri confesionale);

                  3. 3. Cunoaşterea lui Dumnezeu (cunoaşterea naturală, supranaturală, catafatică şi apofatică; cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii);

                  4. 4. A.tributele lui Dumnezeu (raportul dintre fiinţa şi lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umană a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale şi morale); •

                  5. 5. Dogma Sfintei Treimi (descoperim Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură ; formularea dogmei Slintei Treimi şi precizarea terminologiei trinitare; Persoanle Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi – perihoreză şi apropriere; învăţătura despre filioque şi combaterea acesteia);

                  6. 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natura şi funcţia îngerilor; numărul şi ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau diavolii; cinstirea înge1ilor); .

                  7. 7. Crearea lumii văzute (referatul biblic; creaţionism şi evoluţionism);

                  8. 8. Crearea omului – antropologia creştină (originea omului; natura omului; omul ca

                    • protopărinte; sufletul omenesc – funcţiile şi spiritualitatea sa; nemurirea sufletului­ argumente; teorii cu privire la transmiterea sufletului; menirea omului);

                  9. 9. Starea originară a omului – deosebiri confesionale;

                  10. 10. Căderea omului în păcat (originea şi fiinţa păcatului strămoşesc; teorii privind transmiterea păcatului strămoşesc; urmările păcatului strămoşesc şi deosebiri

                    . confesionale);

                  11. 11. Dumnezeu Proniatorul (aspectele şi realitatea providenţei dumnezeieşti; obiecţii şi combaterea lor);

                  12. 12. Dumnezeu Mântuitorul (introducere; pregătirea omemru pentru venirea Mântuitorului, proorociri despre venirea Mântuitorului; Întruparea Fiului lui Dumnezeu; unirea ipostatică şi urmările ei dogmatice; chenoza);

                  13. 13. Opera de mântuire a lui Iisus Hristos (raportul dintre Persoana şi opera Mântuitorului, întreita slujire a Mântuitorului; Răscumpărarea şi aspectele ei – deosebiri confesionale; adeverirea morţii şi Învierii Domnului);

                  14. 14. Dumnezeu Sfinţitorul (Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt; relaţia dintre Hristos şi Duhul Sfânt în iconomia mântuirii; harul divin mântuitor, însuşiri; harul, harismele şi darurile Sfântului Duh; raportul dintre har şi libertatea omului – intercon fesional);

                  15. 15. Mântuirea subiectivă; etapele îndreptării, condiţiile însuşirii mântuirii subiective; mântuirea subiectivă privită interconfesional);

                    16.-Cinstirea sfinţilor, cinstirea sfintelor moaşte, cinstirea sfintelor icoane, cinstirea sfintei cruci, preacinstirea Maicii Domnului – deosebiri confesionale;

                    1. 17. Sfânta Biserică (întemeierea; fiinţa, însuşirile şi membrii Bisericii; deosebiri

                      . confesionale cu privire la Biserică);

                    2. 18. Sfintele Taine (fiinţa, necesitatea, numărul Sfintelor Taine, ierurgiile, Sfintele Taine şi ierurgiile în viaţa Bisericii şi a credincioşilor); .

                    3. 19. Eshatologia creştină (învăţătura creştină despre moarte ş’i judecata particulară; starea sufletelor după moarte: rai şi iad, combaterea doctrinei despre purgatoriu; a doua venire a Domnului; semnele Parusiei – texte scripturistice; învierea morţilor şi judecata obştească – judecata universală; rnilenismul sau milenarismul; sfârşitul lumii – cer nou şi pământ nou; viaţa de veci).

                    BIBLIOGRAFIE:

                    Pr. Prof. dr. I. Zăgrean – Teologie Dogmatică manual pentru Seminmiile Teologice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti- 1991 (reeditat, Cluj -Napoca, 1997, 2000).

                    image

                    ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

                    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

                      În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor liceale teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOGMATICA ORTODOXĂ.

                      Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

                    2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

                      1. 1. Explicarea noţiunilor istorice în contexte de comunicare diferite;-

                      2. 2. Identificarea caracteristicilor globale şi de detaliu ale unui document ş1 receptarea adecvata a sensului mesajului transmis;

                      3. 3. Descrierea rolului Bisericii Ortodoxe Române, ca factor de formare, îmbogăţire şi păstrare a limbii, culturii si identităţii naţionale;

                      4. 4. Utilizarea variată a metodelor şi tehnicilor specifice ştiintelor istorice în analiza schimbarilor sociale trecute şi prezente;

                      5. 5. Redactarea unei lucrări, folosind termeni si noţiuni istorice cunoscute.

                    3. III. ACONŢINUTURI

                      1. 1. Inceputurile vieţii creştine pe teritoriul ţării noastre. Mărturii lingvistice;

                      2. 2. Mărturi arheologice despre răspândirea creştinismului pe teritoriul ţării noastre;

                      3. 3. Viaţa creştină în Scythia Minor: Martiri, Episcopia Tomisului, teologi din Scythia Minor;

                      4. 4. Viaţa bisericească a românilor în sec. VII – XIV;

                      5. 5. Începuturile Mitropoliei Ungrovlahiei. Mitropolia Severinului;

                      6. 6. Mitropolia Moldovei în sec. XIV – XV;

                      7. 7. . Viaţa bisericească în Transilvania în sec. XIV – XV;

                      8. 8. Viaţa monahală la români în sec. XIV – XV: Sfântul Nicodim de la Tismana. Mânăstiri mai importante;

                      9. 9. Viaţa bisericească în cele trei ţări româneşti în sec. al XVI-lea;

                      10. 10. Tiparul în Ţara Românească şi Moldova în sec. al XVI-lea: Macarie, Filip Moldoveanu, Diaconul Coresi;

                      11. 11. Mitropolia Ungrovlahiei în prima jumătate a sec. al XVII-lea: Mitropoliţii Teofil şi Ştefan;

                      12. 12. Mitropolia Ungrovlahiei în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Mitropoliţii Varlaam şi Teodosie. Biblia de la Bucureşti;

                      13. 13. Mitropolitul Varlaam al Moldovei;

                      14. 14. Mitropolitul Petru Movilă şi Sinodul din Iaşi;

                      15. 15. Mitropoliţii Ilie Iorest şi Simion Ştefan ai Transilvaniei;

                      16. 16. Mitropolitul Sava Brancovici al Transilvaniei;

                      17. 17. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei;

                      18. 18. Mitropolitul Antim Ivireanul;

                      19. 19. Dezbinarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania în anii 1698 – 1701;

                      20. 20. Lupta clerului şi a credincioşilor pentru apărarea Ortodoxiei în Transilvania în sec. al XVIII-lea;

                      21. 21. Biserica din Ţara Românească în timpul regimului fanariot. Mitropoliţi şi Episcopi de Râmnic – îndrumători ai culturii;

                      22. 22. Biserica din Moldova în timpul regimului fanariot. Mitropoliţi mai însemnaţi;

                      23. 23. .Viaţa monahală în ţările române în sec. al XVIII-lea. Stareţul Paisie şi ucenicii lui;

                      24. 24. Mitropolitul Veniamin Costachi;

                      25. 25. Mitropolitul Andrei Şaguna;

                      26. 26. Biserica din România între anii 1859 – 1918. Reformele bisericeşti ale lui Alexandru Ioan Cuza. Recunoaşterea autocefaliei;

                      27. 27. Biserica Ortodoxă Română în perioada 1918 – 1944. Patriarhii Miron Cristea şi Nicodim Munteanu;

                      28. 28. Biserica Ortodoxă Română după 1948. Patriarhii Justinian Marina, Iustin Moisescu. Biserica Ortodoxă Română după 1989. Prea Fericitul Patriarh Teoctist Arăpaşu.

                    BIBLIOGRAFIE :

                    Pr. Prof. dr. Mircea Păcurariu – Istoria Bisericii Ortodoxe Române – Manual pentru Seminariile Teologice, ediţia IV, Galaţi, 1997; ediţia V, Bucureşti, 2000 (se pot folosi, la nevoie, şi ediţiile anterioare).

                    image

                    image

                    image

                    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

                      CATEHISM

                      image

                      În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, CATEHISM are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT.

                      Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

                    2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

                      1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea principalelor adevăruri teologice mărturisite de Biserică exprimate în simbolul credinţei;

                      2. 2. . Cunoaşterea şi explicarea importanţei Sacramentelor, ca fundament al vieţii de credinţă;

                      3. 3. Explicarea caracteristicilor şi a modului de celebrare a fiecărui Sacrament;

                      4. 4. Însuşirea şi punerea în practică a diferitelor modalităţi de comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele.

                    3. III. CONŢINUTURI

                      1. 1. Revelaţia – definire şi transmitere

                      2. 2. Sfânta Scriptură, izvorul principal al revelaţiei

                      3. 3. Credinţa şi caracteristicile ei

                      4. 4. Dumnezeu – creator a toate

                      5. 5. Omul – capodopera creaţiei

                      6. 6. Căderea în păcat

                      7. 7. Isus Cristos, Fiul tinic al lui Dumnezeu

                      8. 8. Întruparea naşterea din Maria Fecioara

                      9. 9. Pătimirea, moartea şi învierea răscumpărătoare

                      10. 10. Duhul Sfânt

                      11. 11. Biserica în planul lui Dumnezeu

                      12. 12. Biserica – una, sfântă, catolică şi apostolică

                      13. 13. Credincioşii: ierarhie, laici, viaţă consacrată

                      14. 14. Misterul pascal în sacramentele Bisericii

                      15. 15. Celebrarea sacramentală a misterului pascal

                      16. 16. Sacramentele iniţierii creştine

                      17. 17. Sacramentele de vindecare

                      18. 18. Sacramentele de slujire

                      19. 19. Cele zece porunci – generalităţi

                      20. 20. Iubirea fală de Dumnezeu – poruncile I – III

                      21. 21. Iubirea fată de aproapele – poruncile IV – X

                      22. 22. Viaţa de rugăciune

                      23. 23. Rugăciunea Tatăl nostru

                    Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

                    image

                    image

                    STUDIUL··VECi:IIULUI·ŞJNOUI..iUl TESTA.l!IEJNT·

                    I . STATUTUL DISCIPLINEI

                    În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina CATEHISM.

                    Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

        2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

          1. 1. Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text biblic;

          2. 2. Argumentarea biblică a unui punct de vedere teologic;

          3. 3. Elaborarea argumentelor teologice pentru susţinerea unui punct de vedere religios;

          4. 4. Caracterizarea unui personaj biblic pe baza unei structuri de idei dată;

          5. 5. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.

        3. III. CONŢINUTURI

          1. 1. EPOCA PATRIARI-IALĂ

            1. a. Abraham

            2. b. Isac

            3. c. Iacob

            4. d. Istoria lui Iosif

          2. 2. EXODUL: Moise şi Iosua

          3. 3. EPOCA JUDECĂTORILOR

            1. a. Ghedeon

            2. b. Samson

          4. 4. EPOCA REGILOR

            1. a. Samuel şi Saul

            2. b. David

            3. c. Solomon

          5. 5. EPOCA CAPTIVITĂTII BABILONIENE ŞI ELIBERAREA

            1. a. Ieremia

            2. b. Daniel

            3. c. Tabia

            4. d. Iona

          6. 6. CANONUL NOULUI TESTAMENT

          7. 7. EVANGHELIILE SINOPTICE:

            1. a. EVANGHELIA DUPĂ MATEI: prezentare generală, particularităţi.

            2. b. EVANGI-IELIA DUPĂ MARCU: prezentare generală, particularităţi.

            3. c. EVANGHELIA DUPĂ LUCA: prezentare generală, particularităţi.

          8. 8. EVANGHELIA DUPĂ IOAN: prezentare generală, particularităţi.

          9. 9. FAPTELE APOSTOLILOR

            1. a. Rusaliile

            2. b. Biserica stramoseasca

            3. c. Viata primilor crestini

            4. d. Sinodul din Ierusalim

          10. 10. CONVERTIREA LUI SF. PAVEL ŞI CĂLĂTORIILE SALE MISIONARE

          11. 11. SCRISORILE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL:

            1. a. prezentare generală;

            2. b. teme centrale.

          12. 12. SCRISOAREA CĂTRE EVREI:

            1. a. prezentare generală;

            2. b. teme abordate.

          13. 13. SCRISORILE CATOLICE:

            1. a. prezentare generală;

            2. b. teme abordate.

      BIBLIOGRAFIE:

      • Bar6ti Lasz16-Sandor: BEVEZETES AZ OSZOVETSEGBE (Întroducere în Vechiul Testament – limba maghiară), Ed. Gloria – Cluj 1994.

      • Bar6ti Lasz16-Sândor: BEVEZETES AZ UJSZOVETSEG OLVASĂSĂHOZ

        (Întroducere în Noul Testament – limba maghiară), Ed. Status – Miercurea Ciuc 1994.

      • 6- ES UJSZOVETSEGI SZENTÎRĂS (BlBLIA), Szent Jeromos Bibliatârsulat – Bp. 1997.

      image

      BISERICA ROMANĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ)

      image

      LICEELE GRECO CATOLICE

      image

      sTun1ut. V"Eţ-ăiuEu:c şî NQî/r_0u:î.:rr str1Mţ ţ··

      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

        În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina CATEHISM.

        Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

      2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

        1. 1. Identificarea mesajului biblic într-un context dat;

        2. 2. Caracterizarea unui personaj biblic;

        3. 3. . Descrierea şi interpretarea unor evenimente biblice în contextul Revelaţiei;

        4. 4. Utilizarea adecvată a limbajului teologic;

        5. 5. Interpretarea personală a textului sacru;

        6. 6. Comentarea textului sacru din punct de vedere teologic şi spiritual.

      3. III. CONŢINUTURI:

        1. 1. Vechiul Testament:

          1. 1. Creaţia

          2. 2. Potopul

          3. 3. Perioada Patriarhilor:

            1. a. Chemarea lui Avraam

            2. b. Jertfa lui Isaac

            3. c. Lupta lui Iacov cu îngerul

          4. 4. Moise şi ieşirea din Egipt

          5. 5. Drumul în deşert şi legea de pe Sinai

          6. 6. Regele David

          7. 7. Regatul de nord şi profeţii săi:

            1. a. Profetul Ilie

            2. b. Profetul Osea

          8. 8. Regatul de Sud şi profeţii săi:

            1. a. Chemarea profetului Isaia

            2. b. Profe(ia lui Isaia despre Emanuel

            3. c. Noul Legământ ( Ier 31)

          9. 9. Rugăciunea lui Israel: Ps 8; Ps 50(51); Ps 21(22)

        2. 2. Noul Testament

          1. 1. Cele patru evanghelii: autor; destinatari, mesaj

          2. 2. Buna Vestire

          3. 3. Naşterea lui Isus

          4. 4. Închinarea magilor

          5. 5. Botezul lui Isus

          6. 6. Fericirile

          7. 7. ,Parabola semănătorului

            image

            `

            CATEHISM

            1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

              În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, CATEHISM are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL VECHIULUI ŞI NOULUI TESTAMENT.

              Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

            2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

              l. Descrierea adevărurilor de credinţă;

                1. 2. Identificarea mesajului biblic într-un context dat;

                2. 3. Utilizarea adecvată a limbajului teologic;

                3. 4. Descrierea sacramentelor;

                4. 5. Explicarea poruncilor şi a normelor de morală creştină.

            3. III. CONŢINUTURI

              1. 1. Teologie dogmatică:

                l. Revelaţia lui Dumnezeu. Transmiterea revelaţiei.

              2. 2. Crearea lumii văzute şi nevăzute.

              3. 3. Misterul Întrupării, copilăriei şi vieţii publice a lui Isus.

              4. 4. Misterul Pascal: patima, moartea şi Învierea Domnului.

              5. 5. Spiritul Sfânt Sfinţitorul.

              6. 6. Însuşirile Bisericii.

              7. 7. Sacramentele de iniţiere.

              8. 8. Sacramentele de vindecare.

              9. 9. Sacramentele de slujire.

            1O. Viaţa veşnică: raiul, purgatoriul, iadul.

    2. 2. Teologie morală:

      1. 1. , Conştiinţa morală.

      2. 2. Păcatul.

      3. 3. • Legea morală

      4. 4. Porunca întâi.

      5. 5. Porunca a doua şi a treia.

      6. 6. Porunca a patra.

      7. 7. Porunca a cincea.

      8. 8. Porunca a şasea şi a noua.

      9. 9. Porunca a şaptea şi a zecea. 1O. Porunca a opta.

    BISERICA REFORMATĂ

    LICEELE TEOLOGICE REFORMATE

    imageimage

                                                                   STUDII BIBLICE·                      

    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

      În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, STUDII BIBLICE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII REFORMATE.

      Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

    2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

      1. 1. Definirea conceptelor specifice al limbajului biblic;

      2. 2. Utilizarea adecvată a termenilor limbajul biblic;

      3. 3. Susţinerea cu argumente biblice a unui concept religios dat;

      4. 4. Interpretarea unei text biblic pe baza unei structuii de idei dat;

      5. 5. Redactarea unei compoziţii, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale ale conţinutului textului biblic dat, şi să motiveze în compoziţie accepţiunile sale, conform cerinţelor formulate.

    3. III. CONŢINUTURI

      1. A. STUDII BIBLICE DIN VECHIUL TESTAMENT

        1. 1. Primele istorisiri Geneza 1-11.

          Cele două relatări ale Facerii (Geneza 1-2,4a şi Geneza 2,4b-24.); Căderea în păcat; Alungarea din Paradis; Escaladarea păcatului; Cain şi Abel, Lamec (Geneza capitolele 3-4.); Istoria lui Noe (Geneza capitolele 6-9.); Turnul din Babe! (Geneza 11,1-9.)

        2. 2. Istoria patriarhilor Geneza 15-50.

          Avram şi Isaac; Iacov şi Esau; Istoria lui Iosif

        3. 3. Fapta slobozitoare a lui Dumnezeu Exod 1-14.

          Captivitatea. Chinuire (Exod 1.); Moise (Exod 311.); Slobozirea. Pasca şi ieşirea (Exod 12-13.); Migrarea în deşert, urmărire şi.scăpare (Exod 1314.)

        4. 4. Greutăţile vieţii noi Exod 15-20, 32-34

          Migrare în deşe1i: (Exod 15,22-27. 16, 17.); Legea: La Simi (Exod 19.) Decalogul (Exod 20,1- 17.); Viţelul de aur: Idolul şi mijlocirea lui Moise, mânia lui Dumnezeu, faţa lui Moise (Exod 32- 34.)

        5. 5. _Ocuparea pământului făgăduielii Cartea fui fosua 1-6, 24

        6. 6. Instalare în ţarn nouă

          Prezentarea generală a judecătorilor, Debora şi Barac (Judecători 4.) Ghideon (Judecători 67.) Samson (Judecători 13-16.)

        7. 7. Cine să fie regele’? 1,2 Samuil, 1 Regi

          Samuil: (1Samuil 1-6.); Saul: Puterea regelui, Samuil şi Sau!, păcatul lui Sau! (lSamuil 8-10. 13. 15.); Spiritism (lSamuil 28.)

          David (1,2 Sam.): Dumnezeu îl alege pe David (16.); David şi Goliat (17.); Ionatan şi David (18. 20.); Fuga lui David (2122. 24.);Moartea lui Saul şi al lui Ionatan (31.);Păcatul şi ispăşirea lui David (11-12.); Revolta lui Absalom (15-18.)

          Solomon (1.Regi): Solomon devine rege (1-4.);Templul lui Solomon. l.Regi 5-8

        8. 8. Captivitate şi întoarcere acasă 1 Regi 17-21; 2 Regi 1-8

          Ilie: (!Regi 17-19.); Via lui Nabot (lRegi 21.)

          Elisei: Ridicarea lui Ilie în cer; Elisei (2Regi 2.); Minunile lui Elisei (2Regi 3-8.)

        9. 9. Profeţii scriitori Isaia 6-7, 9-11, Ieremia 1; 23, 1-8; 29, 1-15; Ezechiel 1-3; 37,1-

          14, Daniel 1, 3, 5 6

          Isaia: Chemarea lui (6.); Immanuel (7,11-16.); Împărăţia Mesiei (9. 11.) Ieremia: Chemarea lui (I.); Seminţie adevărată pentru David (23,1-8.); Ezechiel: Chemare şi misiune (1-3.);

          Daniel: Educaţia tinerilor evrei (1.); Cuptorul arzând (3.); Ospăţul lui Baltazar (5-6.)

        10. 10. Cartea lui Iov 1-2. 19,25-27. 42.

          Iov în suferinţe şi în biruinţă

      2. B. STUDII BIBLICE DIN NOUL TESTAMENT

      1. 1. Noul Testament

        Formarea şi distribuirea Canonului Biblic. Caracteristici

      2. 2. Naşterea şi copilăria lui Iisus

        Naşterea lui Ioan Botezătorul, vestirea naşterii lui Iisus (Luca 1.); îngerul la Iosif (Matei 1,18-23.); Recensământul, păstorii, oastea îngerilor, tăiatul împrejur al copilului, Simeon şi Ana (Luca 2,21-40.); Magii, Irod, fuga în Egipt, uciderea pruncilor, întoarcerea acasă (Matei 2.); Iisus în vârsta de 12 ani (Luca 2,41-52.)

      3. 3. Pregătirea lui Iisus

        Predica lui Ioan Botezătorul la Iordan. Trimişii care se interesează de persoana sa. Botezarea lui Iisus. Ispitirea lui Iisus (Luca 3,1-20. 21-23. 4,1-15. Matei 3,1-12. 13-

        17. 4,1-11. Marcu 1,1-8. 9-12. Ioan 1,34.)

      4. 4. Iisus îşi începe activitatea; chemarea ·ucenîcilor

        Iisus începe să predice, primirea sa în Nazaret (Matei 4,12-17. Marcu 1,14-15. Luca 4,13-30.); Îşi cheamă primii ucenici (Matei 4,18-25. Marcu 1,16-20. Ioan 1,35-52.); Chemarea Iui Matei (Luca 5,1-11.)

      5. 5. Întâlniri cu Iisus

        Nicodim; Samariteanca (Ioan 3-4.)

      6. 6. Mesia cuvântului şi al faptei I. Cuvântarea de pe munte Matei (5-7.) Luca (6,20- 49.)

        Macarismele. Antiteze. Milostenie. Post. Rugăciune. Tatăl nostru. Comori în cer.

        Îngrijorare.

        Măsură egală. Învăţători falşi. Casa clădită pe stâncă. Încheiere.

      7. 7. Mesia cuvântului şi al faptei II. Minuni: ,,

        Iisus umblă pe mare (Marcu 6,45-52.); Fiica lui Iair (Marcu 5,21-43. Luca 8,40-56. Matei 9,18-26.); Ospătarea celor cinci mii (Marcu 6,30-44. Luca 9,11-17. Matei 14,13-21. Ioan 6,1-15.); Nunta din Cana (Ioan 2,1-25.); Căpitanul din Capernaum (Ioan 4,43-54. Luca 7,1-10. Matei 8,5-13.);

        8: Mesia Învăţător: tainele Împărătiei lui Dumnezeu

        Parabolele lui Iisus despre Împărăţia' lui Dumnezeu Parabolele (Matei 13,10-17. 34- 35. Marcu 4,10-13.); Semănătorul (Matei 13,1-9. Marcu 4,1-9. Luca 8,4-18.);

        Neghina şi grâul (Matei 13,24-30. 36-43.)

        Parabolele lui Iisus despre păcătosul pocăit şi despre iertare: Oaia rătăcită, drahma pierdută, fiul risipitor (Luca 15.)

        Parabolele lui Iisus despre rugăciune, îngrijorare, credinţă: Rugăciunea (Luca 11,1- 13.)

        Judecătorul răutăcios, fariseul şi vameşul (Luca 18,1-14.)

        Problema vieţii veşnice: Samariteanul milostiv (Luca 10,29-37.); Maria şi Marta (Luca 10,38-42.); Tânărul bogat (Marcu 10,17-31); Calea largă şi cea strâmtă (Lua 13,22-30.); Bogatul şi Lazăr cel sărac (Luca 16,1931.•)

        1. 9. Problema: ,,cine este Iisus?”

          Oamenii vor să vadă semne: Profet în propria ţară (Matei 13,53-58.); Regina Sudului (Matei 12,38-42.)

          Titluri distinctive: Fiul Omulu; Fiul lui Dumnezeu; Fiul lui David; Hristos

        2. 10. Iisus în Ierusalim

          Intrarea (Luca 19,28-40. Matei 21,1-11. Marcu 11,1-11. Ioan 13,2-10.)

          Purificarea Templului (Matei 21,12-17. Marcu 11,15-19. Luca 19,45-48.)

          În faţa inamicilor (Matei 22-23; Marcu 12; Luca 20-21;

        3. 11. Suferinţele

          Joia mare şi Vinerea mare (Matei 26-28; Luca 21-23; Marcu 14-15; Ioan 17-19)

        4. 12. Învierea (Marcu 16,1-8. Matei 28,1-10. 11-15. Luca 24,1-11. Ioan 20,1-10.) Maria Magdalena (Ioan 20,11-15.); Toma (Ioan 20,24-29.); Marea Tiberiaclei (Ioan 21,1-14.)

          Emaus (Luca 24,1335.); În faţa ucenicilor (Ioan 20,19-23. Matei 28,16-20. Luca 24,36-49.)

        5. 13. Naşterea comunităţii creştine

        Rămas bun de la Iisus. Înălţarea (Luca 24,50-53. Fapte 1,1-14.); Pogorârea Sfântului Duh şi formarea Bisericii (Fapte 2.)

        ' i

        Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordantă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

        imageimage

        image

        image

        –- –··- J

              ISTORIA BISERICII REFO;RMATE            

        IST.ATOTUL DISCIPLINEI

        În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, ISTORIA BISERICII REFORMA TE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDJI BIBLICE.

        Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. 1. Definirea de termeni, noţiuni, concepte folosite in istoria Bisericii ;.

    2. 2. Utilizarea adecvată, şi explicarea termenilor specifici istoriei Bisericii în contexte complexe;

    3. 3. Caracterizarea unui eveniment, un proces istoric sau o instituţie în complexitatea lui, dintr-o epoca dată;

    4. 4. Interpretarea consecinţele istorice a unui eveniment, a unui proces istoric, sau a unei instituţii, pe baza unei structuri de idei date;

    5. 5. Redactarea unei compoziţii-sinteză, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale în epocă a evenimentului, sau personajului istoric dat;

    6. 6. Utilizarea cunoştinţelor asimilate în evaluarea evenimentelor şi documentelor istorice, ţinând cont totodată de realitatea în care se găseşte astăzi confesiunea şi comunitatea clin care face parte, definind şi posibilităţile de dezvoltare ale acestora în viitor;

    7. 7. Asumarea responsabilităţi pentru relaţiile sale cu semenii, cu comunitatea şi societatea, ţinând cont de determinarea lui istorică.

  3. III. CONŢINUTURI

    1. 1. Viaţa primilor creştini. Viaţa şi slujirea apostolului Pavel 2..Creştinătatea din sfârşitul secolului I. până la Constantin cel Mare

      Creştinismul ca religie de stat; Erezii şi secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice

      1. 3. Biserica celor două imperii romane

        Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice

      2. 4. Epoca cruciadelor

        Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinţei cruciadelor

      3. 5. Albigenţii

        Motivele naşterii sectelor secolelor XI-XIII.; Valdezii, albigenţii;

      4. 6. . Jan Hus şi John Wyclif

        Husiţii; Evenimente premergătoare papalităţii din Avignon;

      5. 7. Papalitatea din Avignon

        Papalitatea dublă şi triplă

      6. 8. Influenţa renaşterii şi a umanismului asupra Bisericii

        Antecedentele directe ale Reformei; Devotio moderna; Antropocentricitatea Renaşterii şi a umanismului; Activitatea lui; Erasmus din Rotterdam; Activitatea lui Thomas Morus

      7. 9. Viaţa şi activitatea lui Martin Luther

        Reformă; Indulgenţele; Viaţa lui Martin Luther; 31 octombrie 1517. Cele 95 de teze "Stau aici, nu pot face altfel, Dumnezeu să mă ajute!” ;

      8. 10. Viaţa şi activitatea lui Huldrych Zwingli

        Slujirea la Maria Einsiedeln; ,,Şcoala de profeţi"; Hoti;trârile adunării imperiale din Speyer şi împrejurările morţii lui Zwingli

      9. 11. Viaţa şi activitatea lui Jean Calvin

        Cuvântarea ăFilozofia creştină" la deschiderea anului universitar în Paris ş1 consecinţele

        INSTITUTIO RELIGI0NIS CI-IRISTIANAE; Însemnătatea în activitatea reformatorului a primei perioade geneveză, celei petrecute la Stral3burg şi celei de a doua din Geneva;

      10. 12. Creştinătatea maghiară din năvălirea tătarilor până la tragedia din Mohacs Prezentările învăţăturilor Reformei în Ungaria; Primii reformatori maghiari: Devai Bfr6 Mâtyas, Ozorai Imre, Szegedi Kis Istvan;

      11. 13. Epoca Izabellei şi a lui Ioan Sigismund

        Reforma luterană şi elveţiană; Despărţirea Bisericilor Reformei;

      12. 14. Contrareforma în Europa

        Contrareforma; Inchiziţia; Întemeierea şi funcţionarea ordinului iezuiţilor; Sinodul din Trento, Index librorum prohibitorum

      13. 15. Biserica Reformată în secolul al XVII-iea

        Bocskai Istvan, Bethlen Gâbor; Râk6czy Gyorgy I.;

      14. 16. Bisericile Angliei

        Anglicanii, puritanii, presbiterienii, baptiştii; Restauraţia; Reformaţii scoţieni;

      15. 17. Protestantismul nord-american

        Emigrări. Pilgrim Fathers; Coloniştii şi Biserica; Libertatea americană a religiei: Pennsylvania;

      16. 18. ,,Marea decădere a Transilvaniei” şi ultimele zile ale Principatului Transilvan

        Rak6czy Gyărgy II.; Lupte interne în Biserica Reformată; Apafi Mihaly, ultimul principe transilvan; Independenţa principatului; Concepţii teologice noi: cartesianismul, cocceianismul

      17. 19. Luptele pentru libertate ale kuruţilor

        Perioada care a urmat moartea lui Apafi; Intrarea Habsburgilor în Transilvania; Transilvania îşi pierde independenţa; Izbucnirea luptei pentru libertate

      18. 20. Epoca lui Leopold I., Carol III. şi a Mariei Tereza

        Diploma Leopoldinum, Carolina Resolutio; Contrareformă în Ungaria cu asistenţă imperială;

        Războaiele de succesiune; Prejudiciile pricinuite protestanţilor

      19. 21. Iosif II.

        Absolutismul iluminist; Regele ăcu pălărie"; Ordinul Toleranţei (Ungaria şi Transilvania)

        Efectul şi punerea în practică a Ordinului Toleranţei; Alte ordine; Căderea şi moartea lui Iosif II.

      20. 22. Curente teologice în creştinism

        Iluminismul; Mişcări de deşteptare sufletească în Europa (la scoţieni, germam, olandezi)

      21. 23. Bisedcile noastre protestante în secolele XIX-XX.

      Curente teologice: liberalismul, raponalismul, romantica; Formarea mişcărilor ecumenice: 1948 – Consiliul Ecumenic al Bisericilor;

      BISERICA UNITARIANĂ

      LICEELE TEOLOGICE UNITARIENE

      imageimage

      STUDII BIBLICE

      image

      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

        În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, STUDII BIBLICE are statut de disciplină obligatorie pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E , la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII UNITARIENE.

        Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

      2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

        1. 1. Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text teologic;

        2. 2. Elaborarea argumentelor pentru susţinerea unui punct de vedere personal;

        3. 3. Interpretarea simbolurilor şi motivelor religioase dintr-un text dat;

        4. 4. Interpretarea unor fragmente din Biblie (parabole, rugăciuni, povestiri, comparaţii) pe baza unei structuri de idei dată;

        5. 5. Utilizarea limbajului teologic adecvat.

      3. III. CONŢINUTURI

        1. 1. Relaţia divinitate – om (Schi1pbarea relaţiei divinitate – om în Vechiul Testament, Relaţia tată-individ);

        2. 2. Elementele mitologice şi istorice în vechiul Testament (geneza, istoria şi formarea evreilor în comunitate religioasă; rolul concucătorilor în istoria evreilor – Moise, regii, judecătorii, profeţii; practica şi rolul religiei în viaţa cotidiană a evreilor);

        3. 3. Simbolurile religioase din Vechiul Testament (chipul lui Dumnezeu, Eden, alungarea din Eden, potop, curcubeu, turnul Babel, scara lui Iacov; legământul)

        4. 4. Caracteristicile specifice ale religiei evreieşti faţă de religia popoarelor înconjurătoare (Dumnezeu, rolul credinţei în comportamentul moral-religios al evreilor);

        5. 5. Căile de cunoaştere ale lui Dumnezeu (rugăciunea, formele şi sensul rugăciunii autentice, meditaţia, credinţa, carac'terul personal al credinţei);

        6. 6. Viaţa şi personalitatea lui Isus ;

        7. 7. Parabolele lui Isus (teme: cinstea şi adevărul, adevărul omenesc şi adevărul dumnezeiesc, iubirea faţă de semeni şi de Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi vocaţia omului, Fericirile);

        8. 8. Învăţătura lui lsus despre Dumnezeu, despre om şi porunca iubirii;

        9. 9. . Locul şi valoarea Bibliei în religia unitariană; orientare în Biblie, traducerile.

      Notă : Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

      image

      BISERICA BAPTISTĂ

      LICEELE BAPTISTE

      image

      STUDIULBIBLIEI

      image

      I. STATOTUL DISCIPLINEI

      În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, STUDIUL BIBLIEI are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOCTRINE BIBLICE.

      Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

        1. 11. COMPETENŢE DE EVALUAT

      1. 1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;

      2. 2. Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale mmi text biblic şi situarea acestuia în context;

      3. 3. Explicarea scopului şi a implicaţiilor din relatarea unor concepte, evenimente sau întâmplări biblice;

      4. 4. Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;

      5. 5. Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic.

      III. CONŢINUTURI

      STUDIUL VECHIULUI TESTAMENT

      1. 1. Genesa: Cartea începuturilor (Schultz, p. 23-30, 45-59)

        1. a. Creaţia (zilele creaţiei, crearea omului)

        2. b. Căderea (ispitirea şi neascultarea, urmările neascultării, prima profeţie mesianică)

        3. c. Potopul (cauze, descriere, legământul cu Noe)

        4. d. Babei (descriere, urmări)

        5. e. Avraain (chemare, legământ, credinţa ca neprihănire, jertfirea lui Isaac)

        6. f. Iacov (lupta cu oamenii: Esau, Isaac, Laban;· lupta cu Dumnezeu: Betel, Peniel, schimbarea numelui; profeţia mesianică: Gen. 49:1O)

        7. g. Iosif (visul, vinderea ca rob, întemniţarea, înălţarea, Iosif ca salvator, caracterul lui)

      2. 2. Exodul. Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (Schultz, p. 63, 70-88)

        1. a. Eliberarea din Egipt (robia aspră, pregătirea lui Moise, scopul urgiilor, împietrirea lui Faraon, moartea întâilor născuţi, Paştele)

        2. b. Legământul Mozaic (scopul, conţinutul, Decalogul, diferite legi)

        3. c. Cortul întâlnirii (elemente componente)

      3. 3. Iosua: Cucerirea ţării Canaan (Schultz, p. 123-135)

        1. a. Intrarea în Canaan (Iosua 1:8, iscoadele, trecerea Iordanului, căderea ierihonului, Ai)

        2. b. Cucerirea ţării (campania de sud şi nord)

      4. 4. Judecători. Ghedeon şi Samson (Schultz, p. 135-150)

        1. a. Caracteristicile perioadei judecătorilor (păcat, pedeapsă, pocăinţă, pace, Jud. 21:25)

        2. b. Ghedeon (istoria, caracterizarea personajului)

        3. c. Samson (istoria, caracterizarea personajului)

      5. 5. Samuel, ultimul judecător al lui Israel (Schultz, p. 156-161)

        1. a. Naşterea şi chemarea

        2. b. Samuel ca judecător (judecarea şi învăţarea poporului)

        3. c. Instituirea monarhiei (ungerea lui Saul şi a lui David)

      6. 6. Sau!, primul rege al Israelului (Schultz, p. 161-165)

        1. a. Credincioşia lui Saul (ungerea, biruinţa asupra duşmanilor)

        2. b. Căderea lui Saul (neascultarea de Dumnezeu, prigonirea lui David)

      7. 7. David, întemeietorul Statului naţional evreu (Schultz, p. 167-184)

        1. a. Împărat peste Iuda şi Israel

        2. b. Păcatul lui David şi consecinţele lui

        3. c. Legământul davidic (2 Samuel 7:11-16)

          STUDIUL NOULUI TESTAMENT

          1. l. Contextul cultural-religios al Noului Testament (Tenney, p. 59-105)

            1. a. Teologia iudaismului (monoteism, Dumnezeu ca Tată, omul – creaţia lui Dumnezeu, păcatul, aşteptarea mesianică)

            2. b. Templul şi sinagoga

    2. 2. Evangheliile – privire generală (Tenney, p. 127-175)

      1. a. Autorul, data şi locul scrierii

      2. b. Destinaţia şi scopul evangheliei

    3. 3. Viaţa şi lucrarea Domnului Isus Cristos (Tenney, p. 179-187)

      1. a. Naşterea şi copilăria

      2. b. Misiunea de trei ani (zonele geografice, exemple de lucrări)

      3. c. Moartea, învierea, înălţarea ,

  1. 8. Învăţătura Domnului Isus şi minunile Sale (Tenney, p. 197-203)

    1. a. Metodele de învăţare ale lui Isus

    2. b. Scopul şi conţinutul învăţăturii

    3. c. Minunile lui Isus (împlinirea profeţiilor mesianice, exemple)

  2. 9. Divinitatea şi umanitatea Domnului Isus în Evanghelia după Ioan (Tenney, p. 174- 175)

    1. a. Prologul Evangheliei după Ioan

    2. b. Afirmaţiile ăEu sunt. .. „

    3. c. Minunile

    4. d. Elementele esenţiale ale naturii umane

  3. 10. Prima călătorie misionară: iudaizatorii (Tenney, p. 229-237, 240, 245-246)

    1. a. Biserica din Antiohia Siriei (motivaţiile misiunii)

    2. b. Traseul şi piedicile întâlnite

    3. c. Conciliul din Ierusalim (probleme şi soluţia)

  4. 11. Epistola către Romani (Tenney, p. 274-279)

    1. a. Autor, destinatari, scop

    2. b. . Revelaţia lui Dumnezeu, justificarea credinciosului, relaţia creştinului cu statul, îngăduinla creştină

BIBLIOGRAFIE:

  1. 1. Schultz, J. Samuel, Călătorie prin Vechiul Testament, Harper and Row Publishers, Inc. , 1980;

  2. 2. Talpoş, Vasile Dr., Studiu introductiv în Legea, Istoria şi Poezia Vechiului

    Testament, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1999;

  3. 3. Tenney, C. Menill, Studiu al Noului Testament, Eerdmans Publishing Co., 1986

imageimage

DOCTRINE BIBLICE

  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

    În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, DOCTRINE BIBLICE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL BIBLIEI.

    Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. 1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;

    2. 2. Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale tmui text biblic şi situarea acestuia în context;

    3. 3. Interpretarea din punct de vedere doctrinar, a unor afirmaţii date şi explicarea acestora în contextul Scripturii;

    4. 4. Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;

    5. 5. Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic.

  3. III. CONŢINUTURI

    1. 1. Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului (Thiessen, p. 72-79)

      1. a. Termeni înrudiţi

      2. b. Teorii inadecvate

      3. c. Doctrina biblică a inspiraţiei

      4. d. Dovezile inspiraţiei

    2. 2. Natura şi atributele lui Dumnezeu (Thiessen, p. 85-102)

      1. a. Esenţa naturii şi atributelor

      2. b. Atribute nonmorale

      3. c. Atribute morale

    3. 3. Revelaţia lui Dumnezeu. Revelaţia generală şi specială (Thiessen, p. 9-20)

      1. a. Revelaţia generală

      2. b. Revelaţia specială

    4. 4. Persoana lui Isus Cristos. Divinitate şi umanitate (Ryrie cap. 42, pct. I-III)

      1. a. Dumnezeirea lui Cristos

      2. b. Umanitatea lui Cristos

    5. 5. Lucrarea lui Cristos. Moartea învierea şi ispăşirea (Thiessen, p. 263-285)

      1. a. Importanţa morţii lui Cristos

      2. b. Interpretări greşite

      3. c. Adevărata semnificaţie a morţii

      4. d. Sfera de cuprindere a morţii lui Cristos

      5. e. Învierea lui Cristos

    6. 6. Persoana Duhului Sfânt (Ryrie, cap. 59)

      1. a. Personalitatea Duhului Sfânt

      2. b. Dumnezeirea Duhului Sfânt

    7. 7. Lucrarea Duhului Sfânt (Ryrie, cap. 65-66)

      1. a. Darurile Duhului Sfânt

      2. b. Umplerea cu Duhul Sfânt

    8. 8. Originea omului. Căderea şi păcatul originar (Ryrie, cap. 31 pct. 1-11, 33)

      1. a. Caracteristicile creării

      2. b. Modelul pentru crearea omului

      3. c. Căderea omului

    9. 9. Păcatul. Natura păcatului. Consecinţe (Ryrie, cap. 34-35)

      1. a. Conceptul biblic despre păcat

      2. b. Consecinţele păcatului

      3. c. Iertarea păcatului

    10. 10. Mântuirea. Planul de mântuire în Vechiul şi Noul Testament (Ryrie, cap. 48-49)

      1. a. Consideraţii introductive

      2. b. Mântuirea în Vechiul Testament

      3. c. Mântuirea în Noul Testament

    11. 11. Actele de cult ale Bisericii: Botezul şi Cina Domnului (Ryrie, cap. 74)

      1. a. Introducere

      2. b. Botezul

      3. c. Cina Domnului

    12. 12. Funcţiile Bisericii: închinare, părtăşie, evanghelizare (Ryrie, cap. 75)

      1. a. Semnificaţia închinării

      2. b. Conţinutul închinării

      3. c. Ziua de închinare

BIBLIOGRAFIE:

  1. 1. Erickson, J. Millard, Teologie creştină, voi. 1-IIL Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1998;

  2. 2. Ryrie, C. Charles, Teologie elementară, BEE International, Dallas, Texas, 1993;

  3. 3. Truţa, Ionel, Doctrinele biblice, Ed. Candela, Arad, 1996;

  4. 4. Thiessen, Henry Clarence, Prelegeri de teologie sistematică,. Societatea Misionară

I

Română, 1986

imageimage

         BISERICA PENTICOSTALĂ             

PNEUMATOLOGIE

  1. I. STATULTUL DISCIPLINEI

    În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, PNEUMATOLOGIA are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOCTRINE BIBLICE.

    Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. 1. Definirea şi explicarea conceptelor şi noţiunilor de bază specifice pneumatologiei;

    2. 2. Analiza şi interpretarea doctrinelor şi simbolurilor teologice;

    3. 3. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;

    4. 4. Elaborarea unui eseu structurat;

    5. 5. Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;

    6. 6. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.

  3. III. CONŢINUTURI

    1. 1. Doctrina despre Duhul Sfânt şi locul ei în teologie.

    2. 2. Duhul Sfânt este o Persoană.

    3. 3. Dumnezeirea Duhului Sfânt.

    4. 4. Simbolurile Duhului Sfânt .

    5. 5. Denumirile Duhului Sfânt.

    6. 6. Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii.

    7. 7. Cele patru lucrări de bază ale Duhului Sfânt.

    8. 8. Roada Duhului Sfânt.

    9. 9. Plinătatea Duhului Sfânt.

    10. 10. Cele nouă daruri ale Duhului .

    11. 11. Călăuzirea Duhului Sfânt .

    12. 12. Rolul şi locul Duhului Sfânt în predicarea Evangheliei.

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

image

DOCTRINE BIBLICE

image

  1. I. STATULTUL DISCIPLINEI

    În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, DOCTRINE BIBLICE, are statut de disciplină de spţcialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina PNEUMATOLOGIA.

    Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

    1. 1. Definirea conceptelor şi noţinilor biblice de bază;

    2. 2. Interpretarea unui text biblic;

    3. 3. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;

    4. 4. Elaborarea unui eseu structurat;

    5. 5. Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;

    6. 6. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.

  3. III. CONŢINUTURI

    1. 1. Canonul Bibliei . Criterii de canonicitate.

    2. 2. Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului.

    3. 3. Natura şi atributele lui Dumnezeu.

    4. 4. Învăţătura despre Trinitate.

    5. 5. Revelaţia lui dumnezeu. Revelaţia generală şi revelaţia specială.

    6. 6. Lucrările lui Dumnezeu . Creaţia.

    7. 7. Persoana lui Isus Christos. Divinitate şi umanitate.

    8. 8. Lucrarea lui Isus Chri tos. Moartea şi Învierea Sa

    9. 9. Ispăşirea realizată de Isus Christos.

1O. Originea omului. Căderea şi păcatul originar.

11. Păcatul . Natura păcatului şi consecinţele lui.

12. Planul de mântuire a omenirii.

13, Actele de cult ale Bisericii. Botezul şi cina Domnului. 14_. Slujbele din Biserică.

15. Funcţiile Bisericii : închinare, părtăşie, evanghelizare

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

LICEELE ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA

image

image

                                                                   ŞTl]DIUL QIBLIEI                   

  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

    În cadrnl examenului de Bacalaureat 2005, STUDIUL BIBLIEI, are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina DOGMATICA.

    Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

  2. II. COMPETENTE DE EVALUAT

    1. 1. Definirea termenilor şi a noţiunilor ce conturează structura creştinismului;

    2. 2. Interpretarea simbolurilor dintr-un text studiat;

    3. 3. Argumentarea aspectelor esenţiale ce aparţin creştinismului;

    4. 4. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.

  3. III. CONTINUTURI

    UNITATEA I

    1. 1. Căile de acces către studiul Apocalipsei.

    2. 2. Cele şapte biserici (componentele fiecărei scrisori – făgăduinţă, salut, laudă, repoş, sfat şi răsplata promisă; interpretarea frazelor simbolice; perioade istorice).

    3. 3. Sigilii şi trâmbiţe (interpretare şi aplicare la experienţa personală).

    4. 4. Rămăşiţa şi criza finală (identificarea bisericii rămăşiţei; nemulţumirea lui Lucifer; Mihail şi îngerii Lui; biruinţa Mielului; pregătirea pentru criza finală).

    5. 5. Fiara care semăna cu un leopard şi Fiara cu coarne ca ale unui miel.

    6. 6. Cele trei solii îngereşti(semnificaţiile şi caracteristicile specifice fiecărei solii; adevăratul şi falsul sigiliu; consecinţe ale primirii şi refuzului soliei).

    7. 7. Ultimele plăgi şi babilonul modern.

    8. 8. Nunta Mielului şi mileniul(necazul cel mare; descrierea cetăţii sfinte; bucuria celor mântuiţi şi cântarea Mielului).

    9. 9. Noul Pământ (un cer nou şi un pământ nou; caracteristicile celor mântu*; răsplătirea celor mântui ).

      UNITATEA II

    10. 10. Nah1ra păcătoasă şi pocăinţa(păcătosul şi Hristos; adevărata pocăinţă; predarea voinţei lui Hristos; relaţia dintre pocăinţă şi bucurie; iudeii şi mântuirea; neamurile şi mântuirea).

    11. 11. Mărturisirea şi iertarea păcatului(conştienţa păcatului; credinţa şi faptele; credinţa şi sentimentele).

    12. 12. Definirea, experimentarea şi efectele sfinţeniei.

    13. 13. Harul şi Legea (Planul de Mântuire; îndreptăţirea prin credinţă).

    14. 14. Câştigarea bătăliei cu noi înşine(răstignirea eu-lui).

    15. 15. Personalitatea şi lucrarea Duhului Sfânt (semnificaţia umplerii cu Duhul Sfânt).

    16. 16. Schimbarea şi rezultatele ei practice: responsabilitate civică, responsabilitate financiară, toleranţă şi discernământ, apreciere şi laudă.

      LISTA DE TERMENI/ NOŢIUNI

      TERMENI

      Binecuvântat, Biruitor, Biserică, Căldicel, Condamnare, Conducere, Controversă, Credinţă, Criza finală, Curăţire, Descoperire, Dragostea dintâi, Evanghelia veşnică, Fărădelege, Iertare, Împăcare, Înger, Laodiceean, Mângâietor, Martor credincios, Mărturie, Milă, Jvfileniu, Naştere din nou, Neprihănire, Noul Pământ, Păcat, Pocăinţă, Profeţie, Redeşteptare, Revelaţia, Sfinţire, Sigiliul, Transformare, Voinţă.

      NOŢIUNI

      Ali.fie pentru ochi, Ape mari, Aur curăţit prin foc, Babilonul cel mare, Biruitorii fiarei, Biserica Laodiceea, Botez, Cai prezentaţi în cartea Apocalips, Căderea Babilonului, Călăuzirea Duhului, Cărticică, Cel Îmbătrânit de zile, Cele patru vânturi, Cer nou, Chipul veacului, Condamnat la moarte, Darul fără plată, Darul lui Dumnezeu, Darul neprihănirii lui Hristos, Duhul proorociei, Evanghelie veşnică, Evanghelie, .Faptele legii, Femeia curată, Fiara care se ridică din adânc, Fiara cu zece coarne, Fiara, Fire duhovnicească, Fire pământească, Haine albe, Har, Hristos sfârşitul Legii, Icoana fiarei, Izabela, Împlinirea Legii, Îndreptăţit prin credinţă, Îngăduinţă creştină, Învăţătura lui Balaam, Legămânlul harului, Lege duhovnicească, Lege firească, Legea, Lucrarea Duhului, Mântuire prin fapte, Mântuirea neamurilor, Martorul credincios, Mielul cu doztă coarne, Mielul lui Dumnezeu, Naştere din nou, Nădejde, Neprihănire prin credinţă, Nunta Mielului, Păcatztl, Peceţi, Piatră de poticnire, Plan de mântuire, Plata păcatului, Potrivit Duhului, Răbdarea sjinţUor, Răstignirea eu-lui, Secerişul pământului, Semn sigiliu, Sigilare, Sinagoga Satanei, Sliţjbă duhoynicească, Solie întreită, Sub har, Sub lege, Sapte potire, Trâmbiţe, Trupul lui Hristos, Vinul mâniei lui Dumnezeu.

      Notă : Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

      image

      image

      DOGMATICA

      image

      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

        În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, DOGMATICA, are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E, la alegere cu disciplina STUDIUL BIBLIEI.

        Proba ele examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

      2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

        l. Definirea termenilor esenţiali şi a noţiunilor specifice folosite în Biblie şi în dogmatica adventistă;

        1. 2. Identificarea bazelor biblice a doctrinelor majore ce rezumă declaraţia de credinţă a Bisericii Adventiste;

        2. 3. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;

        3. 4. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.

      3. III. CONŢINUTURI

        1. 1. DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU

          1. a. Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu.

          2. b. Dumnezeirea – Sfânta Treime.

          3. c. Dumnezeu Tatăl, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânul întregii creaţiuni.

          4. d. Dumnezeu Fiul cel veşnic, Creator, Mântuitor Întrupat şi Judecător.

          5. e. Dumnezeu Duhul Sfânt, Părtaş creaţiunii, întrupării şi răscumpărării.

        2. 2. DOCTRINA DESPRE OM

          1. a. Creaţiunea – opera desăvârşită a lui Dumnezeu.

          2. b. Omul – chip al lui Dumnezeu; consecinţele păcatului.

            3: DOCTRINA DESPRE MÂNTUIRE

            1. a. Marea luptă dintre Hristos şi Satana.

            2. b. Viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos.

            3. c. Mântuirea prin credinţa în Isus lucrată de Duhul Sfânt.

            1. 4. DOCTRINA CU PRIVIRE LA BISERICĂ

              1. a. Biserica Comunitatea credincioşilor, Mireasa lui Isus I Iristos.

              2. b. Rămăşiţa şi misiunea ei.

              3. c. Unitatea trupului lui Hristos.

              4. d. Botezul mărturie şi simbolul unirii cu Hristos.

              5. e. Cina Domnului – părtăşie cu trupul şi sângele lui Hristos.

              6. f. Darurile şi slujbele spirituale.

              7. g. Darul profeţiei.

            2. 5. _ DOCTRINA DESPRE VIAŢA CREŞTINĂ

              1. a. Legea veşnică a lui Dumnezeu.

              2. b. Sabatul monument al creaţiunii şi semn al legământului.

              3. c. Administrarea creştină a bunurilor vieţii.

              4. d. Comportamentul creştin.

              5. e. Căsătoria şi familia creştină.

            3. 6. DOCTRINA DESPRE EVENIMENTELE FINALE

              1. a. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc.

              2. b. A doua venire a Domnului Isus Hristos.

              3. c. Moartea şi înviel’ea celor mântuiţi şi a celor nelegiuiţi.

              4. d. Mileniul şi sfârşitul păcatului.

              5. e. Noul pământ – căminul celor mântuiţi.

            LISTA DE TERMENI I NOŢIUNI

            TERMENI

            A doua venire, Atribute divine, Autor, Biblie, Biserică, Călăuzire, Chivot, Creaţiune, Evanghelie, Fărădelege, Fiul omului, Îndreptăţire, Întrupare, Înviere, Jertfă, Laodiceea, Lege Ceremonială, Legea Morală, Liberul arbitru, Logos, Mângâietor, Mântuitor, Mileniul, Naştere din nou, Natura umană, Natură divină, Personalitate, Planul Mântuirii, Pocăinţă, Rămăşiţă, Revărsare, Revelaţie, Sabat, Sanctuar, Sfinţenie, Sola Scriptura, Solie îngerească, Tetelesjai, Trinitate Divină, Viaţă veşnică, Ziua Ispăşirii.

            NOŢIUNI

            Atotprezenţă, Atotputernicie, Atotştiinţă, Biserica invizibilă, Chinuri veşnice, Curăţirea Sanctuarului, Daruri duhovniceşti, Desăvârşit, Dragostea lui Dumnezeu, Dreptatea lui Hristos, Duhul Sfânt Înlocuitorul, Duhul Sfânt Mângâietor, Dumnezeire, Evanghelie, F’ăgăduinţa învierii, Fărădelege, Haine albe, Iertare, Inspiraţie, Împăcarea, Îndreptăţirea împărtăşită, Înlocuitor, Întrupare, Învierea morţilor, Învierea parţială, Judecata de cercetare, Laodiceea, Jvfântuirea prin har, Mărturisire, Mesia, Mielul lui Dumnezeu, Mielul, Milenium, Naştere din nou, Natura, Natură divină, Neschimbător, Păcatul împotriva Duhului Sfânt, Plata păcatului, Ploaia târzie, Ploaia timpurie, Pocăinţă, Predare, Preexistenţă, Preoţie universală, Profeţie, Proorocie, Rămăşiţă, Revărsarea Duhului Sfânt, Revelaţie, Revenirea vizibilă, Sabat obicei, Sabatul ca desfătare, Sabatul ca semn, Sabatul pe noul pământ, Sanctuar, Scaunul de domnie, Scaunul harului, Semn, Sfânta Scriptură, Sfânta Sfintelor, Sfârşitul Legii, Sfinţenţa lui Dumnezeu, Sfinţire, Sala Scriptura, Spiritul Profetic, Suficienţa Scripturilor, Taina evlaviei, Tramformarea caracterului, Trinitate, Tronul harului, Viaţă veşnică, Zi binecuvântată.

            Notă : Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

            CULTUL MUSULMAN

            imageimage

            LEGISLATlE ISLAMICA

            image

            1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

              În cadrul examenului de Bacalaureat 2005, LEGISLATIE ISLAMICA are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, şi poate fi susţinută la proba E.

              Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.

            2. II. COMPETENTE GENERALE (în limba română):

              1. 1. Utilizarea corecta a terminologiei specifice Legislatiei Islamice .(Scopul s1 obiectul de studiu);

              2. 2. Interpretarea cu argumente din Coran si Sunna a notiunii ritualului, a felurilor si a modmilor de practicare a acestora;

              3. 3. Definirea notiunii de „persoana responsabila” si a sarcinilor cei revin acestuia din punct de vedere al Legislatiei Islamice;

              4. 4. Insusirea legilor Islamului si metodologia de aplicare a acestora in viata sociala.

            II. COMPETENTE GENERALE (în limba turcă):

            1. 1. Fikih ilminin terminolojisini ,konusunu ve amacini dogru tanimak ve kullanmak.

            2. 2. Kur’an’i Kerim ve Hadisler’den deliller getirerek ibadetin tanimini,yapilisini ve cesitle1ini ogrenmek.

            3. 3. Mukellefin tanimini ve gorevlerini ogrenmek.

            4. 4. Fikih ilminin konularini ve hukumlerihi toplumsal hayatta uygulayabilmek.

            III. CONŢINUTURI

            10.SINIF

            KONU 1 FIKIH iLMt

            A.Fdohm tamm1,konusu ve amac1 KONU 2.ÎBADET

            A.ibadetin tamm1 ve 9eşitleri

            B.Ibadetin yap1hş1 ama9lan

            KONU 3. MUKELLEF VE GOREVLERi

            A.Mi.ikellefin gorevleri

            KONU 4. TEMiZLiK

            A.Hades ve necasetin mahiyeti B.Abdest

            C.GusUI(Boy Abdest)

            KONU 5. NAMAZ

            1. A. Namaz vakitleri

            2. B. Namazm farzlan

            3. C. Namazm Vacib ve slinnetleri

            KONU 6.NAMAZLARIN KILINIŞI

            1. A. Beş vakit namaz ve k1lm1ş1

            2. B. Vitir namaz1 ve k1hmş1

            3. C. Cenaze namaz1 ve kihmş1

              <;.Cuma namaz1 ve k1hmş1

            4. D. Bayram namaz1 ve k1hmş1

            5. E. Teravih namaz1

              KONU 7 NAMAZLARLA iLGiLi DiGER MESELELER

              1. A. Sehiv,tilavet ve ştikilr secdeleri11.SINIF KONU8ORU<;

                1. A. Orucun tamm1,6nemi,hikmeti ve faydalan

                2. B. Orucun farz olmas1 ve c;eşitleri

                3. C. Orucun şaitlan ve hiikmti

                <;.Oruc bozan ve bozrnayan şeyler

                KONU 9ZEKAT

                1. A. Zekatm tamm1,6nem,hikmeti ve faydalan

                2. B. Zeketm tabi olan ve olmayan mallar

                3. C. Zekat verilecek kimseler ve oncelik s1ras1

                KONU 10 SADAKA

                1. A. Sadaka ve c;eşitleri B.F1tir sadakas1

                  KONUllHACC

                  A.I-Iace ve faydalan

                2. B. Hacc ile ilgili terirnleri ve hacc ibadeti

                3. C. Hacc c;eşitleri

                <;.Haccm riikiinleri D.Haccm şartlan E.Urnre

            6. F. Hacc ve umreyle ilgili diger meseleler

            KONU 12 KURBAN VE AV

            1. A. Kurbamn mahiyeti ve onemi

            2. B. Kurbamn vacib olams1 ve Kurban edilecek hayvanlar

            3. C. Nezir ve Ahika kurbam

            <;.Eti yenilen ve yenmeyen hayvanlar.

            Notă : Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

            MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

            LICEE DE ARTĂ, MUZICĂ, COREGRAFIE. ŞI ARTA ACTORULUI ISTORIA MUZICII, ISTORIA BALETULUI, ISTORIA TEATRULUI .

            BACALAUREAT 2005

            1. I. Statutul disciplinei

              În cadrul examenului de bacalaureat 2005, istoria muzicii, teatrului şi baletului constitme probă la alegere din aria curriculară specifică profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale şi constituie probă scrisă.

            2. II. Competenţe de ev lluat

              Istoria muzicii, teatrului şi baletului se înscrie în rândul disciplinelor de strictă specialitate, ce se adresează elevilor de la liceele de artă.

              Competenţele de evaluat:

              utilizarea noţiunilor istorice specifice menţionate în curriculum; corelarea unor noţiuni cu fapte istorice;

              interpretarea unor evenimente istorice marcante şi prezentarea personalităţilor epocii respective care au condus la dezvoltarea artelor;

              recunoaşterea, şi analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice;

              compararea unor opinii diferite privind încadrarea stilistică a creatorilor reprezentativi; descrierea şi explicarea unor fapte şi fenomene istorice prin raportarea la curentul epocii respective ;

              utilizarea corectă şi adecvată a limbajului specific;

              operarea cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară;

              1. 1. PROGRAMA PENTRU ISTORIA MUZICII

                1. A. ISTORIA MUZICII UNIVERSALE

                  Conţinuturi:

                  1. 1. Antichitatea greco-romană: semnificaţie privind evoluţia ideilor estetice în cadrul spiritualităţii europene.

                  2. 2. Cultura muzicală medievală bizantină; importanţa acesteia privind specificul muzicu ortodoxe la români. Evoluţia gândirii muzicale a Evului Mediu în apusul Europei, de la „cantus planus” gregorian, până la momentul apariţiei polifoniei (Ars antiqua). Muzica laică a Evului Mediu creaţia muzical-poetică, trubaduri, trouveri, minnesengeri.

                  3. 3. Renaşterea muzicală (caracteristici şi cronologia perioadei) debutul epocii moderne în spiritualitatea europeană; dezvoltarea profesionalismului; genuri muzicale caracteristici; madrigalul, motetul, missa. „Ars nova”, şcoala franco-flamandă (caracteristici, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei. Camerata florentină şi Monteverdi.

                  4. 4. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-iea (creatori ai preclasicismului muzical A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc.).

                    J.S.Bach – creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore, creaţia vocal­ instrumentală de operă barocă. (Purcelle, Hăendel).

                  5. 5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical (D.Scarlatti, fii lui J.S.Bach, Şcoala de la Mannheim). Forma de „sonată” (semnificaţie) evoluţia simfoniei şi a cvartetului clasic (I.Haydn); muzica simfonică şi de operă (W.A.Mozart); simfonismul, sinteza clasică, premise romantice (L.van Beethoven).

                  6. 6. Romantismul: încadrarea în epocă, trăsături generale; forme şi genuri predilecte, evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului, virtuozitatea instrumentală. Şcolile muzicale naţionale; compozitori reprezentativi (cu precădere Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner).

                  7. 7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-iea şi începutul sec.XX; impersionism, post­ romantism, expresionism, compozitori repreztentativi ( în special C.Debussy, R.Strauss, A. Schănberg şi noua şcoală vieneză). Avangarda muzicală contemporană; multitudinea orientărilor stilistice ale secolului nostru (de la neoclasicism la muzica concretă şi electronică; aleatorismul, constructivismul, sisteme muzicale de sinteză, compozitori reprezentativi I.Stravinski, B,Bartok, O.Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, ·Y. Xenakis, J. Cage ş.a.).

                2. B. ISTORIA MUZICII ROMÂNEŞTI

                  1. 1. G. Enescu creator şi interpret; naţional şi universal în opera compozitorului

                  2. 2. Creatori români în perioada interbelică (11. Jora, P. Constantinescu ş.a.)

                  3. 3. Direcţii şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec.XX (A. Stroe, Şt. Niculescu, I. Olah, A.Vieru, W. Berger ş.a.)

                  4. 4. Genuri muzicale predilecte (coral, cameral, simfonic, operă) în muzica secolului XX şi compozitori reprezentativi.

            NOTĂ:

            Pentru anul şcolar 2004-2005, structura de subiecte pentru disciplina Istoria muzicii şi Istoria teatrului va conţine obligatoriu şi minimum un item reprezentând fragmente muzicale/literare de referinţă din lucrările compozitorilor/dramaturgilor indicaţi în programa de bacalaureat, pentru a fi recunoscute în sistem grilă.

            1. 2. PROGRAMA PENTRU ISTORIA BALETULUI

              Conţinuturi:

              l. Dansul în Grecia Antică:

              dansul alături de muzică şi poezie felurile dansului antic grecesc

              1. 2. Naşterea şi fundamentarea baletului

                – Ballet comique de la reine. Epoca lui Ludovic al XIV-iea. Academia de dans; Lully, Moliere – comedia balet.

              2. 3. J. G. Noverre reformator şi teoretician al baletului „Scrisori despre dans şi balete”.

              3. 4. Baletul în epoca romantică

                climatul romantic; F.Taglioni, "La Silphide". Caracterele artei noi. F.Elsser, C.Grisi şi "Gissele". Rolul celor trei dansatoare în evoluţia baletului.

                J.Perrot, J.Mazilier, A. S.Saint-Leon, C.Blasis. Caracterele baletului în perioada romantică până la sfârşitul sec.XIX în Franţa, Italia, Danemarca.

                A.Bournonville. Baletul în Rusia. Înfiinţarea şcolilor iniperiale şi regale de dans. Coregrafi.

                P.I.Ceaikovski şi noua orientare în muzica de balet: "Frumoasa din pădurea adormită", "Lacul lebedelor", "Spărgătorul de nuci".

                Mmius Petipa, personalitate aiiistică şi creatoare.

              4. 5. Precursorii modernismului şi contribuţia lor la dezvoltarea baletului Loi”e Fuller, Isadora Duncan, E.Dalcroze

              5. 6. S. Diaghilev şi „Baletele ruse”. Coregrafi, compozitori, interpreţi, baletele.

              6. 7. Perioada experimentală în baletul contemporan.

                suprarealismul în balet. I.Stravinski, Serge Lifar şi neoclasicismul.

              7. 8. Expresionismul german.

                premisele apariţiei curentului artistic

                reprezentanţii expresionismului şi discipolii acestora

              8. 9. Baletul post-modern. Baletul contemporan.

                tehnică, expresie în baletul american, olandez., Coregrafi şi interpreţi.

              9. 10. Baletul în România:

              evoluţie, coregrafi, compozitori, interpreţi Floria Capsali-fondator de şcoală naţională balete româneşti

            2. 3. PROGRAMA PENTRU ISTORIA TEATRULUI

        3. 3. A. ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL

Continuturi:

  1. 1. Antichitatea greaca: – tragedia, la alegere o opera: – Eschil – „Orestia”

    • „Prometeu inlantuit”

    • Sofocle -„Oedip Rege”

    • „Antigona”

    • Euripide – „Medeea”

    • comedia – Aristofan – „Broastele”

  2. 2. Teatrul latin – Plaut – „Ulcica” si „Soldatul fanfaron” – la alegere

  3. 3. Teatrul medieval – Misterele

  4. 4. Comedia clell’Arte, Renasterea

  5. 5. Lope de Vega – „Fantana turmelor” si „Cainele gradinarului” – la alegere

  6. 6. William Shakespeare – drama istorica – „Richard al III-lea” Hamlet

    • comedia fantastică „Visul unei nopţi de vară” 7.Clasicismul francez – Corneille -„Ciclul”

    • Racine – „Fedra”

    • Moliere – „Avarul” si „Don Juan” – la alegere

  1. 8. Teatrul secolului al XVIII-lea – Marivaux – o piesa

    – Beaumarchai – o piesa

  2. 9. C. Goldani – „Hangita” si „Sluga la doi stapani” – la alegere IO.Teatrul romantic – V.Hugo – „Hemani”

l I.Comedia sociala rusa la începutul secolului al XIX-lea – N. Gogol "Revizorul"

  1. 12. Teatrul realist – A. P. Cehov „Pescarusul”

    • B.Show – „Pygmalion”

    • H.Ibsen – „Nora”

  2. 13. Strindberg – „Dansul Mortii” si „Domnisoara Julia” , la alegere

  3. 14. Teatrul contemporan

    1. a) teatrul poetic – J.Giradoux – „Electra”

    2. b) teatrul absurdului – Eugen Ionescu -„Cantareata cheala”

    3. c) teatrul american – E. ONeill – „Din jale se intrupeaza Electra”

3. H. ISTORIA TEATRULUI ROMANESC

Continuturi:

  1. 1. Inceputurile dramaturgiei romanesti – secolul al XIX-lea

    – Vasile Alecsandri – "Chirita in provintie" 2.B.P.Hasdeu – "Razvan si Vidra" 3.Al.Davila – "Vlaicu-Voda" 4.I.L.Caragiale – "O sc1isoare pierduta" 5.B.St. Delavrancea – "Apus de soare" 6.T.Musatescu – „Titanic vals”

    7.C.Petrescu – "Jocul ielelor" si "Act venetian" , la alegere 8.L.Blaga – „Mesterul Manole”

    1. 9. M.Sebastian – „Steaua fara nume”

    2. 10. M.Sorescu – „Raceala”

    1 LT.Mazilu- "Prostii sub clar de luna"

    Bibliografie

    Istoria teatrului uuiversal Ovidiu Drâmba

    Istoria culturii şi civilizaţiei – Ovidiu Drâmba

    Istoria teatrului universal – Ion Zamfirescu, voi. I-III, Ed. Pentru Literatura Universala

    Istoria teatrului universal – Vido Pandolfi, voi. I-IV, Ed. Meridiane

    Termeni-cheie ai analizei teatrului – Anne Ubersfeld, Ed. Institutului European, 1999

    Panorama dramaturgiei universale – Ion Zamfirescu, Ed. Aius, Craiova, 1999

    Istoria teatrului românesc – Mihai Vasiliu

    Istoria literaturii universale – Ion Zamfirescu, Margareta Dolinescu, vol. I, EDP

    Istoria teatrului în România, vol. I-III, Ed. Academiei, 1965, Bucureşti

    Teatrul românesc – Ioan Masoff, Ed. Pentru Literatură

    Istoria literaturii dramatice româneşti şi a artei spectacolului – Virgil Brădăţeanu, EDP, 1979, Bucureşti

    *** Alte cursuri, prelegeri, studii de specialitate

    MlJZICĂ, COREGRAFIE, ARTA ACTORULUI – PROBE PRACTICE

    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

      În cadrul examenului de bacalaureat 2005, proba practică pentru muzică, coregrafie şi arta actorului, constituie probă la alegere din aria curriculară specifică profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale.

    2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

      redarea corectă a textului/partiturii, cu elementele tehnice, stilistice şi interpretative ale repertoriului;

      elaborarea fundamentului teoretic al repertoriului specific;

      realizarea calităţii artistice în interpretarea repertoriului specific profilului studiat; valorificarea potenţialului personal şi creativ în actul interpretativ;

      comunicarea artistică în perspectiva relaţiei interpret-public.

      1. 1. MUZICĂ – proba practică

        1. I. Secţia instrumentală (pian şi instrumente orchestrale simfonice

          instrumente populare)

          1. A) un studiu – din programa de liceu;

          2. B) două lucrări la alegere, diferite ca stil, caracter, formă din programa de liceu diferenţiate pentru pian şi instrumentele orchestrale simfonice şi instrumentţ populare;

          3. C) citire la prima vedere minimum 12 măsuri, de dificultate medie. Proba C) se va desfăşura astfel:

            În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare instrument, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.

            Pentru evaluarea probei practice (proba de recital, respectiv A şi B), se va ţine cont de următoarele criterii:

            fidelitatea respectării textului realizare tehnică

            realizare stilistică

            expresivitate, creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei.

            Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului

            realizare tehnică realizare stilistică

            Pentru fiecare candidat, timpul maxim acordat este de maximum 30 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.

            Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.

            NOTĂ:

            Pentru absolvenţii care au avut ca disciplină principală de specialitate muzică de jazz-muzică uşoară (instrumentală sau vocală), proba practică va avea următorul conţinut:

            1. A. un studiu (din programa de liceu);

            2. B. o lucrare la alegere din repertoriul specific şi o improvizaţie de maxim 3 minute pe o temă dată de comisie (pentru instrumente) sau o lucrare la indicaţia comisiei dintr-un repertoriu alcătuit din 5 lucrări pregătite ele candidat (pentru muzică de jazz muzică uşoară);

            3. C. citire la prima vedere la fel ca la punctul C.l de la secţia Instrumentală, respectiv solfegiu la prima vedere, la fel ca la punctul B.lV de la secţia Canto popular.

            Pentru evaluarea probei A. (proba de recital) şi a probei B, se va ţine cont de criteriile de la punctul I – secţia Instrumentală.

            Metodologia de desfăşurare precum şi evaluarea probei C va fi aceeaşi ca la pct. I de la secţia Instrumentală, respectiv pct. B.IV de la secţia Canto popular.

            Aprecierea se va face conform baremului probei.

            Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.

        2. II. Secţia teoretică

          1. A) Auz muzical

            • 1 interval simplu consonant şi disonant;

            • 1 interval compus (până la cvintadecima inclusiv);

            • 1 trison în poziţie strânsă;

            • 1 trison în poziţie largă;

              Pentru evaluarea probei A., recunoaşterea corectă a intervalelor se poate realiza din trei încercări. Fiecare interval recunoscut, va fi apreciat conform baremului probei.

          2. B) Solfegiu la prima vedere, de 12 măsuri de 2, 3 sau 4 timpi, în cheile sol şi fa, în tonalităţi cu maximum 3 alteraţii constitutive, cu salturi ele maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii şi modulaţii pasagere la tonalităţi apropiate – o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, la relativă, la omonimă.

            Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.

            Pentru evaluarea probei B., se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă

            execuţia corectă din punct de vedere ritmic analiză corectă din punct de vedere teoretic

            Aprecierea se va face conform baremului probei

          3. C) Dicteu:

            1. 1) dictat melodic de 12 măsuri, de complexitate şi conţinut similare celor de la proba de solfegi.u;

            2. 2) dictat armonic la 4 voci de 8 măsuri, în tonalităţi majore, cu maximum 2 alteraţii constitutive, cu acorduri placate, cu valori de pătrimi, doimi şi note întregi.

            Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii: notarea corectă a înălţimilor

            notarea corectă a duratelor

            Aprecierea se va face conform·baremului probei

            Pentru candidaţii Secţiei Teoretice, timpul maxim alocat fiecărui candidat, este după cum urmează:

            proba A) 5 minute proba B) 10 minute proba C) 2 ore

            Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.

        3. III. Secţia canto clasic

          1. A) trei lucrări cuprinzând o arie antică, un lied şi o piesă românească în tonalitatea şi limba originală;

          2. B) solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitate cu 1 până la 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţinând intervale simple, într-una din măsurile de 2, 3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).

          3. C) Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.

            Pentru evaluarea probei practice (proba de recital, respectiv A.), se va ţine cont de următoarele criterii:

            fidelitatea respectării textului 'realizare tehnică

            realizare stilistică

            expresivitate, creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei Proba B. se va desfăşura astfel:

            În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.

            Pentru secţia canto clasic, comisia va fi alcătuită dintr-un profesor de specialitate canto şi un profesor de teorie-solfegiu-dicteu.

            Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă;

            execuţia corectă din punct de vedere ritmic; analiză corectă din punct de vedere teoretic;

            Aprecierea se va face conform baremului probei.

            Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.

        4. IV. Secţia canto popular

          1. A) trei lucrări cuprinzând o doină sau baladă şi 2 melodii populare in ritmuri diferite din zona de provenienţă a candidatului.

          2. B) solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitat cu 1 până la 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţii1ând intervale sirnple, într-una din măsurile de 2, 3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).

          3. C) Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.

        Pentru evaluarea probei practice (proba de recital, respectiv A.), se va ţine cont de următoarele criterii:

        fidelitatea respectării textului; realizare tehnică;

        realizare stilistică;

        expresivitate, creativitate (nota personală).

        Aprecierea se va face conform baremului probei. Proba B) se va desfăşura astfel:

        În ziua probei, comisia elaborează un număr Qe subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.

        Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă;

        ex_ecuţia corectă din punct de vedere ritmic; analiză corectă din punct ele vedere teoretic;

        Aprecierea se va face conform baremului probei.

        Pentru candidaţii secţiei Canto (clasic şi popular), timpul maxim alocat fiecărui candidat, este după cum urmează:

        proba A) – 20 de minute proba B) şi C) – 15 minute

        Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.

      2. 2. COREGRAFIE proba practică Pentru candidaţii grupei (a)

        A) Repertoriu – fragmente coregrafice din repertoriul coregrafilor W. Forsyte, J. Kilian, Mat­ Ek. Elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic form·a, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.

        Pentru candidaţii grupei (b)

        A) Repertoriu – variaţii clasice. Din repertoriul de trei variaţii clasice impuse, elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic forma, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.

        Variaţiile impuse sunt:

        Fete: P. I. Ceaikovsky: „Frumoasa din pădurea adormită” – actul I

        L. Minkus: "Don Quijote" – actul Ul

        A. Adam: "Gissele" – actul I (varianta Gisselei )

        Băieti L. Minkus: „Don Quijote”- actul III

        R. Driga: "Corsarul " – actul II

        P. I. Ceaikovsky" Lacul lebedelor" – actul III

        Pentru evaluare probei practice pentru coregrafie, atât pentru candidaţii grupei (a) cât şi pentru candidaţii grupei (b), se va ţine cont de următoarele criterii:

        tehnic – gradul de dificultate al execuţiei

        artistic – fidelitate stilistică, expresivitate, muzicalitate analiză corectă din punct de vedere teoretic

        Pentru candidaţii secţiei Coregrafie (grupa a şi b), timpul maxim alocat fiecărui candidat este

        de 15 de minute.

        Aprecierea se va face conform baremului probei.

        Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la proba A.

        Notele acordate la probele A, B, C pentru muzică, respectiv A, pentru coregrafie, precum şi nota finală a probei practice sunt consemnate în borderouri cu rubricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente vor fi pregătite de către comisia de examen, înainte de începerea probei practice.

        NOTĂ:

        Probele practice pentru muzică, coregrafic şi tţatru nu se susţin cu public.

        La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la dicteu melodic şi armonic.

        Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.

      3. 3. ARTA ACTORULUI probă practică

    1. A. Lectura la prima vedere a unui text (lectura albă, lectura logică, nuanţare în funcţie de diferite stări psihice indicate de comisie).

    2. B. Improvizaţie liberă cu 1-3 obiecte şi o stare sufletească. Obiectele vor fi alese prin din numărul de obiecte fixate de comisie.

    3. C. Recital din texte cuprinse în repertoriul personal (maximum 5 texte, diferite ca gen literar).

      Proba A. şi B. se va desfăşura astfel:

      În ziua probei, comisia elaborează, fixează şi pregăteşte textele la prima vedere, numărul de obiecte precum şi starea sufletească care le vor însoţi. Subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.

      Proba C se va desfăşura astfel:

      Din repertoriul personal, elevul va prezenta un text indicat de comisie, după care va analiza teoretic textul prezentat (gen literar, integrarea acestuia în spectacol-după caz, personaje).

      Pentru evaluarea probelor practice, respectiv A, B, C, se va ţine cont de următoarele criterii:

      prezenţa scenică (încadrarea în perspectivă într-un anumit gen de erou, unitatea psiho­ fizică în acţiune)

      expresivitatea vorbirii (dicţie, respiraţie, calitatea vocii, capacitatea de nuanţare logică şi afectivă)

      aptitudini scenice (capacitatea de improvizare a acţiunilor scenice, im.ţginaţie repertoriu, notă personală).

      Pentru fiecare candidat, timpul maxim acordat este de 15 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.

      Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.

      Notele acordate la probele A, B, şi C, precum şi nota finală a probei practice sunt consemnate în borderouri cu rubricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente vor fi pregătite de către comisia de examen, înaintea începerii probei practice.

      NOTĂ:

      Probele practice pentru muzică, teatru şi coregrafie nu se susţin cu public.

      La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la clicteu melodic şi armonic.

      Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII BACALAUREAT 2005

      STUDIUL FORMELOR ŞI DESEN

      ARTE PLASTICE ŞI DECORATIVE

      1. 1. Organizarea unei suprafeţe folosind contraste valorice.

        Contraste cantitative şi calitative. Echilibrarea petelor. Aplicaţii (studiul figurii umane, mulaj gips).

      2. 2. Valoraţia, mijloc de expresie a volumului. Relaţia plan-valoare;. despre pasaj. Importanţa pasajului în scurgerea volumului. Trepte în înălţime spre alb şi profunzime spre negru. Se vor urmări probleme de paginaţie, raportul dintre obiectul studiat şi suprafaţa înconjurătoare. Portret compoziţional cu mâini.

      3. 3. · Raportul dintre obiectul studiat şi ambient. Rezolvarea compunerii spaţiului plastic. Portret compoziţional cu mâini.

      4. 4. Construcţia pe baza observaţiei formelor morfologice ale corpului omenesc.

        Construcţia va avea în vedere arhitectura detaliului anatomic. Cap de expresie

      5. 5. Articulări de forme anatomice. Articulare. Cap-gât-torace. Cap de expresie

      6. 6. Expresia figurii umane. Nuanţării expresive a liniei şi valorilor. Cap de expresie

      7. 7. Construcţia figurii umane folosind linia modulată şi expresia volumului. Se vor urmări cu insistenţă experimentarea potenţelor expresive ale liniei.

      8. 8. Linia şi pata, mijloc de expresie plastică în studiul figurii umane. Se va realiza un studiu după model viu, figură întreagă, îmbrăcată, aşezat într-o ambiaţă

        .compusă de profesor.

      9. 9. Linia şi valoarea, mijloace plastice în studiul construcţiei corpului uman. Studiu organizat pe contraste, urmărindu-se descifrarea formelor mari anatomice, realizarea articulării acestor forme şi sugerarea expresivă a formelor prin linie şi pată.

      10. 10. Linia de construcţie, linia expresivă şi valoarea, mijloace de realizare a studiului corpului uman.

    STUDIUL DESENULUI PENTRU CLASELE DE ARHITECTURA ARTE AMBIENT ALE SI DESIGN

    1. 1. Valoarea, mijloc de sugerare a volumului

      Pe pretextul unei naturi statice complexe se va realiza o lucrare în care elevii vor sugera volumele obiectelor din natură, urmărind, totodată, caracterul de echilibru static al lucrării.

    2. 2. Construcţia şi valoraţia mijloace de studiu. Aplicaţie având ca pretext mulaje de gips. Se va evidenţia ritmul proporţiilor care stabilesc caracterul formelor studiate şi expresivitatea liniei şi valorilor.

    3. 3. Compunerea simetrică faţă de o axă. Aplicaţie la un grup limitat de forme geometrice(5-7) regulate. Acorduri şi contraste valorice.

    4. 4. Crearea unei compoziţii cu o semnificaţie dată. Studiu după natură, aplicat la un grup de obiecte diferite ca structură, textură, utilitate şi formă.

    5. 5. Construcţia umbrei proprii şi a umbrei purtate. Studiu aplicat unui ansamblu de forme geometrice dat. Se va solicita valorarea indicându-se două surse de lumină şi precizându-se direcţia lor.

    6. 6. Compunerea unui spaţiu bidimensional dat utilizând contrastele de formă şi valorice. Secţionarea unui obiect solid dat şi utilizarea formei rezultate ca modul decorativ.

    7. 7. Alcătuirea unui obiect compozit din elemente disparate. Se vor utiliza 5 din următoarele corpuri geometrice: tetraedru, cub, prismă, piramidă, con, cilindru şi sferă.

    8. 8. Compoziţie cu volume. Poliedre regulate şi secţiuni ale acestora.

      SEMINARII TEOLOGICE – CLASE DE PATRIMONIU

      1. 1. Construcţia figurii umane prin linie şi valoare aplicată la portret în canon bizantin.

      2. 2. Linia şi pata, mijloc de expresie plastică în studiul figurii umane. Se va realiza un studiu după model viu, realizat în viziune bizantină, îmbrăcată, aşezat într-o ambiaţă compusă.

      3. 3. Studiul structurilor. Aplicarea cunoştinţelor căpătate la studiul elementelor plastice, nuanţarea valorilor. Se vor urmări ritmurile formelor folosite în vestimentaţi_a bizantină.

      4. 4. Linia şi valoarea, mijloace plastice în studiul construcţiei corpului uman. Studiu organizat pe contraste, urmărindu-se descifrarea formelor mari anatomice. Realizarea articulării detaliilor şi sugerarea. expresivă a volumelor prin pată valorică. Tratare în viziune bizantină

      5. 5. Construcţia şi valoarea (după cap model viu). Se va insista asupra nuanţării treptelor valorice, impusă de canonul bizantin.

      6. 6. Linia de construcţie, linia expresivă şi valoarea, mijloace de realizare plastică a figmii umane. Portret compoziţional cu mâini.

    ISTORIA ARTEI ŞI ARHITECTURII

    1. 1. Civilizaţia Greciei Antice. Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei artistice, domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, ceramică, epoci artistice, personalităţi şi opere reprezentative

    2. 2. Civilizaţia Romei Antice. Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei artistice; premise şi influenţe din arta etruscă; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură şi mozaic; arta romană provincială.

    3. 3. Renaşterea în Italia Dezvoltarea artelor plastice în Quattracento – domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalităţi şi opere reprezentative); sculptură (genuri, personalităţi şi opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a şcolii florentine şi veneţiene, personalităţi aparţinând diverselor şcoli artistice şi opere literare reprezentative •

    4. 4. Renaşterea în Italia Dezvoltatrea artelor plastice în Cinquencento – Caracteristici ale Renaşterii de apogeu; domenii de manifestare: arhitectură (personalităţi şi opere reprezentative); sculptură (personalităţi şi opere reprezentative); pictură (personalităţi şi opere reprezentative) prefigurarea tendinţelor artistice ulte1ioare.

    5. 5. Renaşterea în Tărilc de Jos. Condilii geo-istorice; caracteristici fundamentale ale picturii; personalităţi şi opere reprezentative.

    6. 6. Arta bizantina. Caracteristici generale(arhitectura, sculptura, pictura, arte decorative). Particularitatile artistice in spatiului cultural romanesc.

    7. 7. Secolul al XVII-iea în arta europeană

      1. a. Barocul. Caracteristici general (arhitectură, sculptura, pictură, arte decorative). Barocul in spatiul cultural romanesc.

    8. 8. Secolul al XVIII-iea în arta europeană. Clasicism si Romantism (arhitectura, sculptura, pictura).

    9. 9. Secolul al XIX-iea în arta europeană Impresionismul – Premise artistice (Realismul, peisajul englez); caracteristici fundamentale ale impresionismului, reprezentanţi şi opere.

    10. 10. Pictura postimpresionista – definire. Caracte1istici generale, art1st1 şi opere reprezentative. Directii artistice deschise de pictura postimpresionista(cubism, futurism, simbolism, fovism, suprarealism, expresionism, stilurile 1900, rationalism, constructivism, arta abstracta.)

    11. 11. Arta europeană în secolul XX Principalele curente europene în pictura de avangardă: cubism, futurism, fovism, suprarealism, expresionism, arta abstracta.

    12. 12. Arta românească în secolele XIX şi XX Personalităţi marcante care au contribuit la evoluţia artei româneşti, influenţe artistice europene: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, St. Dumitrescu, Dimitrie Ghiaţă, Camil Ressu, Francisc Sirato, losif lscr, Lucian Grigorescu, Corneliu Baba, Alexandru .Ciucurcncu, Ion Tuculescu, Dimitrie Paciurea, Constantin Brâncuşi, Ion Jalea, Romul Ladea, Cornel Medrea, Gheorghe Anghel.

    MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2005

    EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI

      În cadrul Examenului de Bacalaureat 2005, disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport are statut de disciplină opţională pentru elevii din liceele cu învăţămînt de masă.

      Proba de Educatie Fizică şi Sporteste probă practică.

      Se pot înscrie toţi elevii din liceele aparţinând tuturor filierelor, profilurilor şi specializărilor, indiferent de numărul orelor de specialitate alocate prin planurile-cadru de învăţământ.

      Elevii care optează pentru această probă îşi asumă întreaga responsabilitate· privind compatibilitatea nivelului propriu de pregătire sportivă cu nivelul exigenţelor impuse· de Examenul de Bacalaureat.

      li. COMPETENŢE DE EVALUAT

      • Nivelul capacităţii motrice generale şi specifice practicării a 3 discipline/probe sportive.

    1. III. CONŢINUTURI

      Fiecare candidat va fi evaluat la următoarei 5 probe obligatorii:

      1. 1. Alergare de -viteză pe distanţa de 50m, cu start de jos

      2. 2. Flotări

      3. 3. Săritură în lungime de pe loc

      4. 4. Gimnastică acrobatică exerciţiu liber la sol, cu elemente impuse

      5. 5. Joc sportiv la alegere structură tehnică

    2. IV. STRUCTURA EXAMENULUI

      1. A. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXAMENULUI

          • Exprimarea opţiunii elevilor pentru susţinerea probei practice la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport, în cadrul Examenului de Bacalaureat, se face pe fişe individuale, în termenul prevăzut de Regulament, care se depun, în mod obligatoriu, la secretariatul, unităţii de învăţământ de care aparţin.

          • Corespunzător bazei materiale a unităţii de învăţământ, numărului elevilor şi a opţiunilor acestora pentru joc;ul sportiv, se constituie grupe de elevi mixte sau demixtate, astfel încât să se asfgure o bună desfăşurare a examinării acestora.

          • Ordinea obligatorie de susţinere a probelor practice de Bacalaureat este următoarea:

      1. 1. alergare de viteză pe distanţa de 50 m plat, cu start de jos;

      2. 2. joc sportiv la alegere – structură tehnică;

      3. 3. gimnastică acrobatică – exerciţiu liber la sol, cu elemente impuse;

      4. 4. săritură în lungime de pe loc;

      5. 5. flotări.

        • Toţi elevii care optează pentru probele sportive la Educaţie Fizică şi Sport au obligaţia de a prezenta avizul medical "APT PENTRU SUSŢINEREA PROBELOR SPORTIVE LA EXAMENUL DE BACALAUREAT 2005", condiţie eliminatorie pentru înscrierea în examen.

        • Toate probele Examenului de Bacalaureat la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport se organizează şi se desfăşoară numai în unităţile de învăţământ cu baze sportive care asigură condiţii tehnico-materiale propice acestui gen de examinare.

        • Inspectorul şcolar general şi inspectorul şcolar de educaţie fizică şi sport, pe parcursul anului şcolar, vor lua măsuri privind amenajarea, în unităţile de învăţământ, de baze sportive proprii, dotate corespunzător cu materiale didactice, instalaţii, aparate şi instrumente de măsurare, pentru buna desfăşurare a Examenului de Bacalaureat.

        • Numărul mare de elevi, stricteţea specificului şi prevenirea accidentărilor, impun ca inspectorul şcolar de educaţie fizică şi sport, să fie membru al Comisiei judeţene/a municipiului Bucureşti de Bacalaureat şi să răspundă de întreaga organizare şi desfăşurare a probei practice la educaţie fizică şi sport.

        • Comisia judeţeană/a municipiului Bucureşti de Bacalaureat răspunde de asigurarea asistenţei medicale autorizate, la toate bazele sportive unde se. organizează şi se desfăşoară examenul, pe tot parcursul acestuia.

        • Subcomisia de examen, la disciplina educaţie fizică şi sport, este compusă din patru: cadre didactice de specialitate, remunerate conform criteriilor examinatorilor de la probele orale.

        • Toate probele Examenului de Bacalaureat la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport se organizează şi se desfăşoară în „zone de concurs” delimitate prin marcaje vizuale. În aceste zone au acces doar examinatorii, concurenţii, membrii Comisiei Judeţene/a municipiului Bucureşti şi delegaţii M.E.C.T.

    1. B. ORGANIZAREA ŞI DESCRIEREA PROBELOR

      1. 1. Alergarea de viteză pe 50 m plat, cu start de jos

        • Numărul elevilor care aleargă în serie este de 2 (doi).

        • înainte de începerea probei, Comisia de examinare are obligaţia de a verifica exactitatea funcţionării cronom·etrelor.

        • Se înregistrează timpul individual realizat de fiecare concurent, în secunde şi fracţiuni de secundă, din momentul semnalului sonor şi până la depăşirea cu pieptul a liniei de sosire.

        • Se acordă o singură încercare.

      2. 2. Jocul sportiv

        BASCHET

        • Structură tehnică: deplasare laterală în poziţie fundamentală medie pe linia de aruncări libere (3 paşi laterali stânga, 3 paşi laterali dreapta), culegerea mingii aflată pe sol în apropierea centrului liniei de aruncări libere, pasă prin procedeu la alegere către un partener aflat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, prindere, oprire, dribling în viteză, aruncare la coş prin procedeu preferat.

        • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .

          HANDBAL

        • Structură tehnică: deplasare laterală în poziţie fundamentală pe semicercul de 6 m (3 paşi laterali stânga, 3 paşi laterali dreapta), culegerea mingii aflată pe sol pe linia de 7 m, pasă prin procedeu la alegere către un partener situat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, prindere, dribling în viteză, aruncare la poartă prin procedeu preferat.

        • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .

          VOLEI

          • Structură tehnico-tactică: serviciu de sus din faţă în terenul advers, alergare spre fileu, preluarea mingii aruncată de un partener situat în propriul teren către acesta, lovitură de atac prin procedeu la alegere, din mingea ridicată de partener.

          • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .

            FOTBAL

          • Structură tehnico-tactică: conducerea mingii printre 5 jaloane (primul jalon se află pe linia de fund a terenului de handbal), situate la distanţa de 3 m unul faţă de celălalt, pasă prin procedeu preferat către un partener situat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, preluarea mingii prin procedeu preferat şi şut la poartă din afara semicercului de 6 m, prin procedeu preferat.

          • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .

      3. 3. Gimnastica acrobatică – exerciţiu liber ales la sol cu următoarele elemente impuse:

        1. a) fete:

          • rostogolire înainte din ghemuit în depărtat,

          • rostogolire înapoi din depărtat în depărtat,

          • stând pe mâini (3 sec.),

          • stând pe omoplaţi (3 sec.),

          • podul de sus (3 sec.);

        2. b) băieţi:

        • rostogolire înainte din ghemuit în depărtat,

        • rostogolire înapoi din depărtat în depărtat,

        • stând pe cap (3 sec.),

        • stând pe mâini (3 sec.),

        • cumpăna pe un picior (3 sec.).

        • Se acordă o singură încercare pentru întregul exerciţiu.

      4. 4. Săritura în lungime de pe loc

        • Din poziţia stând cu membrele inferioare uşor depărtate, vîrfurile picioarelor înapoia liniei trasate pe sol, săritură în lungime cu desprindere de pe ambele picioare, aterizare pe ambele picioare pe un marcaj trasat pe sol (din 5 în 5 cm.).

        • Se înregistrează lungimea săriturii, în metri şi centimetri, la ultimul punct de sprijin pe sol.

        • Se acordă o singură încercare.

      5. 5. Flotările

        • Poziţia culcat facial cu sprijin pe palme şi vârful picioarelor, corpul întins, privirea înainte, coatele întinse, îndoirea braţelor până la atingerea solului cu pieptul (fără a se sprijini pe sol), revenire în poziţia iniţială.

        • Se înregistrează numărul de execuţii consecutive corecte.

    Notă : Elevii nusuntprimiti la probele practice fără echipament sportiv adecvat: încălţăminte sport, ciorapi, şort, tricou cu mâneci scurte. Nu vor purta ceasuri şi nici podoabe care pot provoca răniri.

    C.NOTAREA

    Toţi candidaţii susţin obligatoriu cele 5 probe şi sunt notaţi individual pentru performanţa obţinută la fiecare probă.

    După fiecare probă, un membru al Comisiei de examinare anunţă cu voce tare, fiecărui candidat, performanţa, nota obţinută şi efectul acesteia.

    Pentru probele din gimnastică acrobatică şi joc sportiv la alegere, notarea se face pe baza observării execuţiei. Examinatorii apreciază execuţia candidaţilor, individual, cu note întregi, diferenţa dintre notele acordate nu trebuie să depăşească un punct. Nota acordată de fiecare din cei doi examinatori reflectă corectitudinea, cursivitatea, expresivitatea şi/sau eficienţa structurilor. Nota finală la aceste probe este media aritmetică a notelor acordate de către cei doi examinatori.

    Pentru celelalte 3 probe, notarea se face prin transformarea performanţelor în note, conform Anexei nr. 1.

    Nota minimă pentru fiecare dintre cele 5 probe este 5 (cinci).

    În cazul în care, un candidat obţine o notă mai mică de 5 (cinci) la una dintre probe, indiferent de notele obţinute până atunci, la celelalte probe susţinute, acesta este declarat respins, din acel moment,· pentru sesiunea de Bacalaureat respectivă.

    Notarea se face numai prin note întregi. Performanţele intermediare se rotunjesc în 1favoarea candidatului numai dacă acestea depăşesc jumătatea intervalului dintre performanţe.

    Exemplu:

    • * O performanţă de 17 flotări la băieţi se rotunjeşte spre 18. O performanţă de 16 flotări la băieţi se rotunjeşte spre 15.

    • * O performanţă de 2,23 m la băieţi se rotunjeşte spre 2,25. O performanţă de 2,22 m la băieţi se rotunjeşte spre 2,20.

    Probele sportive nu se repetă, nu li se poate schimba ordinea şi nu se contestă.

    Cele 5 probe au pondere egală (20%) în calcularea mediei finale, în cazul în care candidatul obţine minim nota 5(cinci) la fiecare probă.

    Comisia de examinare, cu aprobarea Comisiei Judeţene de Bacalaureat, în funcţie de condiţiile climaterice, poate amâna sau poate schimba locul de desfăşurare a probelor sportive.

    Candidatul care nu se prezintă la probele sportive sau care nu participă la acestea din motive de sănătate, survenite înaintea sau pe parcursul probelor, este eliminat şi pierde Examenul de Bacalaureat.

    În cazul probelor de gimnastică acrobatică şI Joc sportiv, pentru a asigura un caracter unitar al notării, se vor aplica următoarele criterii de depunctare:

    Gimnastică acrobatică:

    • neexecutarea unui element acrobatic = 1p.

    • execuţia cu greşeli a unui element acrobatic= 0,5 p.

    • lipsa cursivităţii şi expresivităţii exerciţiului integral = 1,5 p.

      Handbal:

    • deplasare laterală deficitară= 0,5 p

    • imprecizia pasei către partener = 0,5 p

    • nesiguranţă în prinderea mingii de la partener= 0,5 p

    • scăparea mingii la prindere= 1,0 p

    • controlul slab al mingii în dribling = 0,5 p

    • pierderea mingii din dribling = 1,0 p

    • comiterea de paşi = 1,0 p

    • aruncarea în afara spaţiului porţii = 1,5 p

    • aruncare lipsită de forţă= 1,0 p

    • discontinuitatea execuţiei structurii= 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structurii = 1,0 p

      Baschet:

    • deplasare laterală deficitară = 0,5 p

    • imprecizia pasei către partener = 0,5 p .

    • nesiguranţă în prinderea mingii de la partener= 0,5 p

    • scăparea mingii la prindere= 0,5 p

    • oprire incorectă cu comitere de paşi = O,5 p

    • control slab al mingii în dribling = 0,5 p

    • comiterea de dublu dribling = 1,0 p

    • pierderea mingii din dribling= 1,0 p

    • aruncare la coş cu comitere de paşi= 0,5 p

    • nerealizarea desprinderii de pe ambele picioare la o aruncare din săritură = 0,5 p

    • oprire înainte de o aruncare din dribling = 0,5 p

    • aruncarea în afara panoului = 1,0 p

    • discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p

    • ritm lent de execuţie a întregii structuri = 1,0 p

      Volei:

    • serviciul în fileu = 1,0 p

    • serviciul în afara terenului = 1,0 p

    • serviciul de jos = 1,0 p

    • preluare imprecisă = 0,5 p

    • preluare greşită= 1,0 p

    • lovitură de atac în fileu = 1,0 p

    • lovitură de atac în afara terenului= 1,0 p

    • lovitură de atac lipsită de forţă =1,0 p

    • discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p

    • ritm lent de execuţie a întregii structurii = 1,0 p

      Fotbal:

    • scăparea unui jalon la conducerea mingii= 1,0 p

    • control slab al conducerii mingii printre jaloane = 1,0 p

    • pasă imprecisă către partener= 1,5 p

    • preluare imprecisă= 1,0 p

    • şut în afara spaţiului porţii = 1,5 p

    • şut lipsit de forţă la poartă = 1,5 p

    • discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p

    • ritm lent de execuţie a întregii structurii = 1,0 p

      Precizări pentru probele de joc sportiv

    • candidaţii beneficiază de o singură încercare;

    comisia desemnează persoana care va pasa mingea candidatului;

    dacă execuţia este stânjenită sau întreruptă din vina pasatorului, comisia poate dispune reluarea acesteia, fără a depuncta candidatul;

    pasatorul va fi amplasat într-un cerc cu raza de un metru, trasat astfel:

    1. a) la intersecţia liniei de centru cu linia laterală a terenului (baschet, handbal, fotbal);

    2. b) în centrul zonei 2 (volei). candidaţii vor începe execuţia:

    1. a) de la linia de aruncări libere a terenului propriu (baschet);

    image

    ANEXA Nr. 1

    la Programa pentru examenul de bacalaureat 2005. Educație fizică și sport

    image

    PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2005 EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

    LICEE CU PROGRAM SPORTIV

    I. STATUTUL DISCIPLINEI

    în cadrul Examenului de Bacalaureat 2005, disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport are statut de disciplină obligatorie pentru toţi elevii din învăţământul sportiv.

    Proba Pregătire  Teoretică  Sportivă, susţinută din „Teoria şi metodica pregătirii sportive de performanţă” este o probă scrisă.

    Elevii optează pentru una dintre cele două probe: proba practică (măiestrie sportivă) sau proba scrisă (pregătire teoretică sportivă).

    li. COMPETENŢE DE EVALUAT

    • Nivelul pregătirii teoretice şi metodice de specialitate al elevilor.

      1. III. CONŢINUTURI – Conform Ghidului metodologic de aplicare a programei şcolare „Pregătire sportivă teoretică” – Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Naţional pentru Curriculum, 2000.

        CLASA a IX-a

    • Sportul – fenomen social

    • Jocurile Olimpice

    • Conceptele (categoriile) fundamentale ale domeniului

    • Conţinutul antrenamentului sportiv

    • Factorii favorizanţi ai capacităţii de performanţă

    • Mijloace de control şi autocontrol a evoluţiei individului

    • Noţiuni de igienă sportivă

    • Regimul alimentar

    • Protecţia individuală

      CLASA a X-a

    • Termeni de specialitate

    • Deprinderi şi priceperi motrice

    • Sistemul mijloacelor antrenamentului sportiv··

    • Exerciţiul fizic – principalul mijloc al antrenamentului sportiv

    • Călirea organismului

    • Obo’seala

    • Refacerea după efort

    • Factorii care prejudiciază starea de sănătate şi capacitatea de performanţă

      CLASA a XI-a

    • Motricitatea generală

    • Efortul în antrenamentul sportiv. Mărimea, orientarea şi caracterul efortului.

    • Metode şi procedee de antrenament pentru dezvoltarea calităţilor motrice bazate pe relaţia efort-odihnă

    • Aparatură, metode, procedee de investigaţie medico-sportivă

    • Lecţia de antrenament sportiv

    • Pregătirea biologică pentru concurs

    • Pregătirea psihologică pentru concurs

    image

    image

    ANEXA Nr. 2

    195

    la Programa pentru examenul de bacalaureat 2005. Educație fizică și sport

    image

    196

    BASCHET

      1. A. 1. Două aruncări la coş de la linia de aruncări libere.

  2. 2. Două aruncări la coş din dribling, prin două procedee de finalizare diferite: de sus, oferită.

  3. 3. Trei aruncări la coş din săritură, din afara trapezului, din trei poziţii diferite, la alegere.

  4. 4. Trei aruncări la coş, specifice postului, astfel:

    1. a. pentru conducători de joc – de la 6,25 m, din trei poziţii diferite, la alegere.

    2. b. pentru extreme – de la semidistanţă, din trei poziţii diferite, la alegere.

    3. c. pentru pivoti – din zona trapezului, din trei poziţii diferite: cârlig şi/sau semicârlig. Pentru fiecare aruncare, cu coş înscris, dintre cele 1O execuţii, se acordă 1 punct. Pentru fiecare aruncare ratată, dintre cele 1O execuţii, se acordă 0,5 puncte.

    1. B. Joc bilateral în condiţii regulamentare, cu durată stabilită de comisie.

Se evaluează nivelul de pregătire tehnică individuală, potrivit cu specializarea pe post.

BADMINTON

  1. A. Structură tehnico-tactică:

    • jucătorul A serveşte din stânga pe diagonală;

    • jucătorul B returnează clear pe diagonală în eros;

    • jucătorul A drop (stop) în lung de linie (longlein);

    • jucătorul B returnează lob (ridicare) în acelaşi loc;

    • jucătorul A drop (stop) pe diagonală (în eros);

    • jucătorul B returnează lob (ridicare);

    • jucătorul A clear pe diagonală (în eros).

      Se repetă cu schimbarea sarcinilor celor doi jucători.

  2. B. Joc bilateral 1×1 sau 2×2 în condiţii regulamentare, apreciindu-se eficienţa acţiunilor întreprinse.

image

198

TEMATICA PROBEI:

Parcurgerea de două (2) ori a unei distanţe de 1.000 m, fără timp, cu următoarele tematici:

– 1.000 m în cadenţă 24 – 26 pentru 1x

26 – 28 pentru 2-

-. 1.000 m în cadenţă 32 – 34 pentru 1x

34 – 36 pentru 2- Tematica este valabilă pentru toate categoriile de sportivi. Se poate participa într-o singură probă 1x sau 2-.

În ambele cazuri, este obligatorie parcurgerea de două ori a distanţei de 1.000 m în cadenţele indicate. Se vor urmări 3 elemente:

  • corectitudinea mişcării, din punct de vedere al execuţiei tehnice;

  • menţinerea cadenţei, pe întreaga distanţă care trebuie parcursă;

  • menţinerea ritmului, pe întreaga distanţă care trebuie parcursă.

FOTBAL

  1. 1. COMPLEX

    Lovitură de la colţul terenului, cu piciorul drept spre punctul de 11 m (cerc cu raza de 4 m), aleargă până la colţul suprafeţei de pedeapsă (16 m), pe a cărei latură mare se găsesc 4 mingii aşezate din 2 în 2 m.

    Din uşoară alergare, patru şuturi la poartă cu piciorul stâng. Aleargă spre cealaltă parte a terenului, de unde execută o lovitură de la colţ cu piciorul stâng spre punctul de 11 m (cerc cu raza de 4 m). Aleargă din nou spre colţul apropiat al suprafeţei de pedeapsă, pe a cărei latură mare se găsesc 4 mingi. Şutează la poartă de patru ori cu piciorul drept.

    Complex executat în maxim un minut.

    – �

    image

       Nota      

      Rezultat  

    Notă: şuturile (cele 8) trebuie executate pe spaţiul porţii, iar mingea să cadă pe sol, dincolo de linia de poartă, obţinându-se 8 puncte.

    – centrările trebuie să cadă în cercul de la 11 m, obţinându-se 2 puncte.

  2. 2. JOC BILATERAL în condiţii regulamentare, evaluându-se comportamentul tehnico-tactic specific post lui.

    GIMNASTICĂ ARTISTICĂ SPORTIVĂ – BĂIEŢI

    Exerciţiu liber ales minimum categoria a li-a de clasificare la:

    1. 1. sol;

    2. 2. aparat la care se lucrează în sprijin (cal sau Paralele);

    3. 3. aparat la care se lucrează din atârnat (inele sau bară fixă).

Notarea fiecărui exerciţiu se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică.

GIMNASTICĂ ARTISTICĂ SPORTIVĂ – FETE

  1. 1. O săritură la cal din codul de punctaj;

  2. 2. Exerciţiu liber ales la sol cu durata de 1 minut şi 1O secunde, care să conţină următoarele elemente:

    • două linii acrobatice, dintre care una să cuprindă minimum un element de valoare „B”;

    • seria artistică cu 3 elemente şi o săritură de valoare „C”;

    • piruetă 360°;

    • serie mixtă din trei elemente.

  3. 3. Exerciţiu liber ales la paralele, cuprinzând 6 elemente din care minim unul de valoare „B”. Notarea fiecărui exerciţiu se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică.

GIMNASTICĂ RITMICĂ SPORTIVĂ

Exerciţiu liber ales la două aparate diferite (opţionale) de nivel minim categoria a li-a.

199

Notarea fiecărui exerciţiu se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică.

200

HANDBAL

  1. 1. Pasă în trei cu schimb de locuri, finalizată cu aruncare la poartă din săritură, de la 9 m (cu portar). Se execută până când fiecare candidat efectuează câte trei aruncări la poartă.

    Fiecare gol marcat se apreciază cu trei puncte, iar aruncările pe spaţiul po ii (fără a marca gol) cu un punct. Pentru nouă puncte acumulate se acordă nota1O.

    Regresia notelor se face din punct în punct.

  2. 2. Joc bilateral în condiţii regulamentare, două reprize a 1O minute.

    Se apreciază comportamentul tehnico-tactic corespunzător postului din echipă.

    HALTERE

    Nr.

    crt.

    Categoria de greutate

    Valocţrea notelor acordate

    Nota 1

    Nota 2

    Nota 3

    Nota 4

    Nota 5

    Nota 6

    Nota 7

    Nota 8

    Nota 9

    Nota 10

    F

    B

    F

    B

    . F

    B

    F

    B

    F

    8

    F

    B

    F

    i B

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    1.

    54kq-B, 48kq-F

    40

    105

    42,3

    11O

    45

    i 15

    47,5

    120

    50

    125

    52,5

    130

    55

    135

    60

    140

    65

    145

    70

    150

    2.

    62kq-B, 53kq-F

    45

    135

    47,5

    140

    50

    145

    52,5

    150

    55

    155

    57,5

    160

    60 i 165

    65

    170

    70

    175

    75

    180

    3.

    69kg-B, 58kq-F

    50

    150

    52,5

    155

    55

    160

    57,5

    165

    60

    170

    62,5

    175

    65

    180

    70

    185

    75

    190

    80

    195

    4.

    77kq-B, 63kq-F

    55

    I

    160

    57,5

    165

    60

    165

    62,5

    170

    65

    175

    180

    70

    185

    75

    190

    80

    -195

    85

    200

    5.

    83kq-B, 69kq-F

    65

    175

    67,5

    180

    70

    185

    72,5

    190

    75

    195

    77,5

    200

    80

    205

    85

    210

    90

    215

    95

    220

    6.

    94kq-B, 75kq-F

    75

    190

    77,5

    195

    80

    200

    82,5

    205

    85

    210

    87,5

    215

    90

    220

    95

    225

    100

    230

    105

    235

    7.

    105kg-B;

    +75kq-F

    80

    195

    82,5

    200

    85

    210

    -87,5

    215

    90

    220

    92,5

    225

    95

    230

    100

    235

    105

    240

    11O

    245

    8.

    +105kq-B

    205

    210

    215

    220

    225

    230

    235

    240

    245

    ! 250

    • 67,5

    Notă: Performanţele în kg, reprezintă suma performanţelor realizate de un candidat la cele două stiluri (SMULS ŞI RIDICAT).

    image

    202

    KAIAC – CANOE

    Nr. Crt.

    Proba

    Valoarea notelor acordate

    Nota 1

    Nota 2

    Nota 3

    Nota 4

    Nota 5

    Nota 6

    Nota 7

    Nota 8

    Nota 9

    Nota 10

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    F

    B

    F I

    B

    1.

    Caiac – K1-500m

    3.00

    2.45

    2.55

    2.40

    2.50

    2.35

    2.45

    2.30

    2.40

    2.25

    2.35

    2.20

    2.30

    2.15

    2.25

    2.10

    2.2

    2.05

    2.1s I

    2.00

    2.

    Caiac- K1-1000m

    5.35

    5.25

    5.30

    5.2

    5.25

    5.15

    5.20

    5.10

    5.15

    5.05

    5.10

    5.00

    5.00

    4.50

    4.50

    4.40

    4.40

    4.30

    4.30 i

    4.20

    3.

    Canoe – C1-500m

    3

    2,55

    2,5

    2,45

    2,4

    '

    2,34

    2,3

    2,22

    2,18

    I

    2,15

    4.

    Canoe – C1-1000m

    5.35

    5.30

    5.25

    5.20

    5.15

    5.08

    4.56

    4.44

    4.38

    I

    4.32

    O singură probă la alegere în ambarcaţiuni de simplu (500 m sau 1OOO m).

    KARATE

    KIHON: ZENKUTSU – DACHI

    1. 1. SANBON-ZUKI-GYAKU SANBON/ZUKY;

    2. 2. SOTO-UKE-EMPI/YAKU/ZUKI -mae – ni – sagaru;

    3. 3. OCHI – UKE – KIZAMI – ZUKI – GZAKU – ZUKI – GZAKU -mae – ni – sagaru;

    4. 4. GEDAN-BARAI- UKAKEN-HAITO;

    5. 5. MAE – GERI – NAWASHI – GERI – ZOKO – GERI;

    6. 6. USHIRO – GERI;

KOKUTSU – DACHI 1 SHUTO – UKE – KIZAMI – GERI – NUKITE; KIBA- DACHI 1 YOKO- KEAGE-YOKO- KEKOMI.

KATA: HEIAN SHODAN; HEIAN NIDAN; HEIAN SANDAN; HEIAN YODAN; HEIAN GODAN 1 impuse BASSI – DAI; KANKU – DAI; EMPI; JION – 2 OBLIGATORII;

KUMITE: KIKON JPPON KUMITE

  1. 1. OR- KUZI JORDAN; AGE- UKE-GYAKU -ZUKU; TATESHUTO- UKE- SHUTO- UCHI (eschivă 45° lateral);·

  2. 2. OR/ZUKI CHUDAN; SOTO – UKE- GYAKU – ZUKI; SOTO-UKE – YOKO -EMPI – UCHI;

  3. 3. MAE- GERI; GEDAN- BARAI – GYAKU-ZUKI; GYAKU GEDAN- BARAI- KIZAMI -ZUKI – GYAKU/ZUKI;

  4. 4. YOKO/GERI/KEKONI; SOTO – UKE-GYAKU – ZUKI; HAIWAN – UKE – HAITO – UCHI;

  5. 5. NAWASHI – GERI; HAIWAN UGHI – UKE; GYAKU/ZUKI; AWASE SHUTO- UKE – YOKO- EMPI–:- UCHI.

JIYA JPPON KUMITE:

  1. 1. TATE SHUTO – UKE (eschivă 45° lateral) GYAKU – ZUKI atac GI – ZUKI JORDAN;

  2. 2. AGE – UKE (eschivă 45° lateral pas spate) KIZAMI – NAWASHI – GERI – GYAKU – ZUKI – HIKITE – GANAE.

JIKU KUMITE:

Se urmăreşte: poziţia corectă; utilizarea şoldurilor; HIKITE; tehnica corectă; respiraţia corectă; direcţia privirii; ritmul de execuţie, viteza de execuţie; stabilitate şi echilibru; control, KIAI, KIME.

LUPTE GRECO – ROMANE

  1. A. 1. Aruncări peste şold, 1O exerciţii;

    1. 2. Aruncări peste piept, 1O exerciţii;

    2. 3. Intrări în pod de sus;

Exerciţiile vor fi realizate cu partener activ, pentru fiecare execuţie reuşită acordându-se un punct.

  1. 8. 1. Luptă liberă de sus 2×2 minute.

2. Lupta la parter 2×2 minute.

Se apreciază nivelul exerciţiilor, orientarea tactică şi combativitatea.

LUPTE LIBERE

  1. A. 1. Doborâri cu intrare la coapsă, 10 exerciţii;

    1. 2. Salt cu cârlig, 1O exerciţii;

    2. 3. Podul din picioare.

      Exerciţiile vor fi realizate cu partener activ, pentru fiecare execuţie reuşită acordându-se un punct.

      203

  2. B. 1. Luptă liberă în condiţii regulamentare, cu partener activ de aceeaşi categorie. Se apreciază nivelul exerciţiilor, orientarea tactică şi combativitatea.

204

ORIENTARE SPORTIVĂ

  1. 1. Probe cu caracter tehnic şi teoretico – practic:

    • manevrarea busolei;

    • citirea hărtii;

    • orientarea hărtii;

    • recunoaşterea semnelor convenţionale;

    • 2,5 puncte

    • 2,5 puncte

    • 2,5 puncte

    • 2,5 puncte

  2. 2. Parcurgerea unui traseu de orientare sportivă, elaborat de comisie, cu dificultate specifică vârstei şi sexului.

Timpul de parcurgere, sistemul de punctaj şi echivalarea acestora în note se stabilesc, de asemenea, de către comisia de examinare.

PATINAJ ARTISTIC

  1. 1. Executarea pe uscat a următoarelor sărituri simple:

    • salchow

    • Toe Loop

    • Rittberger

    • Flip Lutz

  2. 2. Executarea pe patine cu role în sală, a unui program pe fond muzical, cuprinzând:

    • tăierea gheţii cu faţa şi spatele

    • paşi în cerc

    • paşi în linie

    • elemente de echilibru (fandări, cumpene, puşcă, cioară).

POLO PE APĂ

  1. A. 1. Tras la poartă din înot pe apă – 3 exerciţii.

    1. 2. Tras la poartă din înot de la 5 m cu 2 fente – 3 exerciţii.

    2. 3. Tras la poartă din înot cu înaintare în fentă (2 m) – 4 exerciţii.

Fiecare execuţie reuşită din cele 1O (zece) încercări se apreciază cu un punct.

      1. 8. Joc bilateral, în condiţii regulamentare, apreciindu-se comportamentul tehnico – tactic specific postului.

RUGBY

  1. 1. COMPLEX TEHNICO-TACTIC:

    – alergare 5 metri – placaj spate – alergare 5 metri – placaj faţă – alergare 5 m şi culegerea unui balon – fentă pas dreapta şi pas stânga pas dreapta – alergare 5 m şi culegerea unui balon – lovitură de picior de urmărire – prinderea balonului şi schimbarea de direcţie stânga, schimbare de direcţie dreapta – alergare 5 m şi percuţie stânga, percuţie dreapta cu schimbarea balonului dintr-o mână în alta – alergare şi înscrierea unei încercări din plonjon.

    Nota

    1 I 2 I 3

    4

    I

    s

    6

    7

    a I 9 I 10 I

    Timp

    41" I 39″ I 37″

    1 35"

    J

    33"

    31"

    29"

    27" I 2s” I 23″ I

  2. 2. JOC BILATERAL în condiţii regulamentare.

Se apreciază comportamentul tehnico-tactic specific postului din echipă.

SĂRITURI ÎN APĂ

  1. 1. O PROBĂ OBLIGATORIE – trambulina 1 m.

    Fete – 5 sărituri libere, suma coeficientilor săriturilor, minim 11,2; Băieţi – 6 (şase) sărituri libere, suma coeficienţilor săriturilor, minim 14.

  2. 2. O PROBĂ LA ALEGERE de la trambulina de 3 m sau platforma de 1O m. Trambulina 3 m:

Fete – 5 sărituri libere şi 5 sărituri impuse, suma coeficienţilor săriturilor, maxim 9,5; Băieţi – 5 sărituri libere şi 6 sărituri impuse.

Platforma:

Fete – 4 sărituri libere şi 5 sărituri impuse, suma coeficienţilor săriturilor, maxim 7,6; Băieţi – 4 sărituri libere şi 6 sărituri impuse.

205

Notă: în programul de la trambulina 3 m sau platformă, elevii vor prezenta obligatoriu 2 sărituri cu grad de dificultate 2,7. Notarea se face conform tabelelor Federaţiei Române de Nataţie.

image

SCHI FOND

  1. 1. Complex de procedee tehnice executat pe schiuri cu role:

    • mersul alternativ

    • mersul simultan

    • pasul de patinaj

    • trecerile de la un mers la altul

  2. 2. Schi fond role pe distanţa de 600 m (fete) şi 800 m ( băieţi).

Timpii realizaţi vor fi echivalaţi în note pe baza unei scale de notare elaborată de comisie, corespunzător profilului traseului.

SCRIMĂ

  1. 1. Atac 3 acţiuni a 5 repetări;

    • bătaie lovitură dreaptă;

    • fentă şi degajament;

    • fentă înşală contra (six sau qaqrt).

      Apărare 3 acţiuni a 5 repetări:

    • contră de six ripostă dreaptă;

    • contră de quqrt ripostă dreaptă;

    • ocolire – paradă ripostă (dreaptă sau dagajament).

  2. 2. Asalt liber la proba preferată (floretă, spadă sau sabie), în condiţii regulamentare.

Notarea la probele cu caracter tehnico-tactic se face prin acordarea a câte două puncte pentru fiecare execuţie reuşită, totalul punctelor acumulate fiind împărţit la cele 6 probe.

Asaltul liber va fi notat în concordanţă cu comportamentul tehnico-tactic.

SPORT AEROBIC

Exerciţiu liber ales, individual, care să cuprindă, ca dificultate minimă, elementele 2E+3D+3C+28+2A.

207

Notarea se face conform codului de punctaj al Federaţiei Române de Gimnastică, acordându-se o notă întreagă.

208

ŞAH

  1. A. 1. Matul cu cal şi nebun

    1. 2. Matul cu doi nebuni

    2. 3. Dama împotriva pionului pe ultima linie

    3. 4. Turn şi pion contra turn

    4. 5. Regula opoziţiei

    5. 6. Regula pătratului

    6. 7. Mat în două mutări

    7. 8. Una din deschiderile: spaniolă, siciliană.

      În funcţie de demonstrarea corectă a subiectului, se va acorda nota 1O, urmând ca pentru fiecare neprecizare să-i fie scăzut un punct. La problema nr. 2, în funcţie de numărul mutărilor.

      La problema nr. 3, în funcţie de precizări.

      La problema nr. 4, în funcţie de găsirea celei mai bune apărări.

      La problema nr. 5, dacă se cunoaşte opoziţia la distanţă, la semidistanţă. La problema nr. 6, dacă se cunosc şi exerciţii.

      La problema nr. 7, în funcţie de durată. Una din deschiderile:

      • spaniolă

      • siciliană

      • italiană

      • gambitul damei Din 1O mutări.

  2. B. Partidă în condiţii regulamentare.

TENIS DE CÂMP

  1. 1. SERVICII – se execută 16 servicii, câte 2 în fiecare parte alternativ în ţinte de 1,25 m.

    Se serveşte de două ori în ţinta 1, apoi de două ori în ţinta 3; de două ori în ţinta 2 şi de două ori în ţinta 4. Se repetă totul încă odată. Nimerirea ţintei cu forţă şi precizie este egală cu 2 puncte. Doar cu precizie 1 punct; iar numai în careu 0,5 puncte.

    Nota

    1

    2

    3

    4

    5

    6

    7

    8

    9

    10

    8

    10

    12

    14

    16

    18

    20

    24

    26

    28

    image

  2. 2. JOC DE SIMPLU, un set.

    TENIS DE MASĂ

    Proba

    Criterii de apreciere

    Evaluare

    – joc de mijloc tăiat + semizbor pe toată masa

    siqurantă

    2 pct.

    – combinare contraatac forhard + rever pe o parte a mesei

    16 schimburi; control în ritm sustinut

    2 pct.

    – combinarea preluării topspin forhard + rever prin blocaj directionat

    control în ritm sustinut

    2 pct.

    – initierea atacului din forhand pe serviciul scurt tăiat

    3 reuşite din 5 exercitii

    2 pct.

    – serviciul de efect (preferat) pe un punct al mesei

    3 reuşite din 5 exercitii

    2 pct.

    • Model ofensiv _(baz9t  viteză):

    • Model ofensiv (bazat pe efecte):

      Proba

      Criterii de apreciere

      Evaluare

      – joc de mijloc tăiat + semizbor pe toată masa

      siQurantă

      2 pct.

      – combinare topspinului forhard + rever directionat

      16 schimburi; control în ritm sustinut

      2 pct.

      – combinarea preluării topspin forhard + rever prin blocaj directionat .

      control în ritm sustinut

      2 pct.

      – iniţierea atacului din forhand pe serviciul scurt

      3 reuşite din 5 exercitii

      2 pct.

      – serviciul de efect (preferat) pe un punct al mesei

      3 reusite din 5 exercitii

      2 pct.

    • Model complet (bazat pe defensivă):

Proba

image

Criterii de apreciere

Evaluare

– ioc de miiloc tăiat + semizbor directionat

siqurantă

ct.

image

– atac din ioc de miiloc cu lovitura oreferată

capacitate de decizie în ale

ct.

image

image

– combinarea apărării topsoin forhard directionat

image

ct.'

– ,,reluare topspin

siaurantă

ct.

– serviciul de efect

3 reuşite din 5 exercitii

ct.

Exprimarea în jocul pe puncte (JOC BILATERAL) a modelului aplicat.

209

Notă: Se va acorda o notă pentru unul dintre modelele de la punctul A normelor minimale şi o notă la punctul B.

210

  1. 1. SERVICIUL DE SUS DIN FAŢĂ – (procedeul preferat), orientat în ultima treime a terenului advers, în zonele 1 şi 5. Se execută în total 1O servicii, alternativ.

  2. 2. PRELUARE DIN SERVICIU. Se efectuează, alternativ, 10 preluări din zonele 5 – 6 şi dirijarea mingei în spaţiul dintre zonele 2 şi 3.

  3. 3. LOVITURA DE ATAC – procedeu „drept” şi „întors”, alternativ, în funcţie de zonele din care se atacă 4, 3 şi 2. Se efectuează 1O încercări.

  4. 4. JOC BILATERAL în condiţii regulamentare, 6×6, iar în_ lip ă de efectiv se efectuează joc cu 4×4 sau 3×3.

Se apreciază comportamentu.I fiecărui candidat, în funcţie de postul din echipă, precum şi a jocului în ansamblu.

Proba

Nota

1

2

3

·4

5

6

7

8

9

10

Serviciu de sus din fată

o

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Preluare din serviciu

o

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Lovitură de atac

o

1

2

3

4

5

6

7

8

9

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII PROGRAMA DE EXAMEN

disciplina INFORMATICĂ- BACALAUREAT 2005

I. STATUTUL DISCIPLINEI

Disciplina INFORMATICĂ are statutul de disciplină opţională aleasă din aria curriculară corespunzătoare specializării matematică-informatică, filiera teoretică, la proba "E".

li. COMPETENŢE DE EVALUAT

  • construirea algoritmilor corespunzători unor prelucrări elementare $i reprezentarea lor prin intermediul schemelor logice, programelor pseudocod şi programelor scrise în.. limbaj de programare (Pascal sau C/C++, la alegere);

    – analiza rezolvării unei probleme prin urmărirea evoluţiei valorilor variabilelor prelucrate de algoritmul corespunzător;

  • abstractizarea rezolvării prin construirea unor algoritmi echivalenţi;

    identificarea şi utilizarea tipurilor de date predefinite specifice unui limbaj de programare;

  • definirea şi utilizarea unor tipuri de date proprii;

  • identificarea şi utilizarea operatorilor predefiniţi elementari;

  • identificarea şi utilizarea subprogrameior predefinite elementare;

  • identificarea şi utilizarea regulilor sintactice specifice limbajului de programare studiat;

  • definirea şi apelul unor subprograme proprii cu înţelegerea mecanismelor de transfer prin intermediul parametrilor;

    identificarea proprietăţilor unor structuri de date necesare în rezolvarea problemelor cu ajutorul calculatorului şi utilizarea unor modele de memorare a acestora;

  • organizarea d telor ce intervin în rezolvarea unei probleme utilizând structuri de date adecvate;

  • orga!lizarea etapelor de prelucrare ce formează un algoritm utilizând structuri de control şi module de program;

  • folosirea unor metode sistematice de rezolvare pentru probleme de generare;

  • analiza unor algoritmi echivalenţi de rezolvare a unei probleme în vederea alegerii algoritmului optim.

  1. III. CONŢINUTURI

    1. 1. Algoritmi

      1. 1.1. Noţiunea de algoritm, caracteristici

      2. 1.2. Date, variabile, expresii, operaţii

      3. 1.3. Structuri de bază (liniară, alternativă şi repetitivă)

      4. 1.4. Descrierea algoritmilor (scheme logice şi programe pseudocod)

    2. 2. Elementele de bază ale unui limbaj de programare (Pascal sau C, la alegere)

      1. 2.1. Vocabularul limbajului

      2. 2.2. Constante. Identificatori

      3. 2.3. Noţiunea de tip de dată. Operatori aritmetici, logici, relaţionali

      4. 2.4. Definirea tipurilor de date

      5. 2.5. Variabile. Declararea variabilelor

      6. 2.6. Definirea constantelor

      7. 2.7. Structura programelor. Comentarii

      8. 2.8. Expresii. Instrucţiunea de atribuire

      9. 2.9. Citirea/scrierea datelor

        2.1O. Structuri de control (instrucţiunea compusă, structuri alternative şi repetitive)

    3. 3. Subprograme

      1. 3.1. Subprograme. Mecanisme de t,ransfer prin intermediul parametrilor

      2. 3.2. Proceduri şi funcţii predefinite

        • proceduri şi funcţii pentru date de tip ordinal

        • funcţii matematice

    4. 4. Tipuri structurate de date

      1. 4.1. Tipul tablou

      2. 4.2. Tipul şir de caractere

        • operatori, proceduri şi funcţii predefinite pentru: citire, afişare, concatenare, căutare ,extragere, inserare, eliminare şi conversii (şir H valoare numerică)

      3. 4.3. Tipul înregistrare

    5. 5. Fişiere text

      1. 5.1. Fişiere text. Tipuri de acces

      2. 5.2. Proceduri şi funcţii predefinite pentru fişiere text

    6. 6. Algoritmi elementari

      1. 6.1. Probleme care operează asupra cifrelor unui număr

      2. 6.2. Divizibilitate. Numere prime. Algoritmul lui Euclid

      3. 6.3. Şirul lui Fibonacci. Calculul unor sume cu termenul general dat

      4. 6.4. Determinare minim/maxim

      5. 6.5. Metode de ordonare (metoda bulelor, inserţie, selecţie, numărare)

      6. 6.6. Interclasare

      7. 6.7. Metode de căutare (secvenţială, binară)

      8. 6.8. Analiza complexităţii unui algoritm (considerând criteriile de eficienţă durata de executare şi spaţiu de memorie utilizat)

    7. 7. Subprograme definite de utilizator

      1. 7.1. Proceduri şi funcţii

        • declarare şi apel

        • parametri formali şi parametri efectivi

        • parametri transmişi prin valoare, parametri transmişi prin referinţă

        • variabile globale şi variabile locale, domeniu de vizibilitate

      2. 7.2. Proiectarea modulară a rezolvării unei probleme

    8. 8. Recursivitate

      1. 8.1. Prezentare generală

      2. 8.2. Proceduri şi funcţii recursive

    9. 9. Metoda backtracking (iterativă sau recursivă)

      1. 9.1. Prezentare generală

      2. 9.2. Probleme de generare. Oportunitatea utilizării metodei backtracking

1O. Generarea elementelor combinatoriale

    1. 10.1. · Permutări, aranjamente, combinări

    2. 10.2. . Produs cartezian, submulţimi, partiţii

  1. 11. Structuri dinamice de date (alocare dinamică)

    ' .

    1. 11.1. Tipul referinţă/pointer. Operatori de adresare 11-.2. Notiunea de variabilă dinamică

        1. 11.3. Structuri de date înlănţuite alocate dinamic

          • liste liniare (definire şi operaţii: inserare, căutare, eliminare element)

          • liste particulare (stive, cozi, liste circulare) şi operaţii specifice

  2. 12. Grafuri

    1. 12.1. Grafuri neorientate

      • terminologie (nod/vârf, muchie, adiacenţă, incidenţă, grad, lanţ, ciclu, lungime, subgraf, graf pc;1rţial)

      • proprietăţi (conex, componentă conexă, hamiltonian, eulerian)

      • metpde de reprezentare (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă)

12.2,. Grafuri orientate

  • – terminologie (vârf, arc, adiacenţă'. incidenţă, grad intern şi extern, drum, circuit, lungime, subgraf, graf parţial)

– metode de reprezentare (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă)

    1. 12.3. Arbori

      • terminologie (nod, muchie, rădăcină, descendent, descendent direct/fiu, ascendent, ascendent direct/părinte, fraţi, nod terminal, frunză)

      • metode de reprezentare în memorie (matrice de adiacenţă, liste „de descendenţi”, vector „de taţi”)

NOTĂ:

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAM_ENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

PROGRAMA DE BACALAUREAT PENTRU DISCIPLINA "PREGĂTIRE MILITARĂ"

ÎN COLEGIILE MILITARE LICEALE

I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN:

În cadrul Examenului de Bacalaureat disciplina ăPregătire Militară" are statut de disciplină opţională pentru elevii din colegiile militare subordonate Ministerului Apărării Naţionale, putând fi aleasă în cadrul probei ăF".

Exprimarea opţiunii elevilor pentru susţinerea probei practice la disciplina

ăPregătire Militară" se face pe fişe individuale, în termenul prevăzut de ăMetodologia de organizare şi desfăşurare a Examenului de Bacalaureat" care se depun, în mod obligatoriu la secretariatul colegiului militar.

Evaluarea elevilor se realizează prin susţinerea unei probe practice care vizează competenţele şi abilităţile de executare a mişcărilor, acţiunilor şi operaţiunilor prevăzute în regulamentele militare generale şi manualele şcolare de pregătire militară.

La proba practică ăPregătire Militară" se pot înscrie toţi elevii din colegiile militare care îşi asumă întreaga responsabilitate privind compatibilitatea nivelului de pregătire militară generală cu nivelul exigenţelor impuse de Examenul de Bacalaureat.

li. COMPETENŢE DE EVALUAT:

Pentru susţinerea Examenului de Bacalaureat la disciplina ăPregătire Militară", elevul va trebui să facă dovada următoarelor abilităţi şi elemente de competenţă dobândite la nivel liceal:

  • valorificarea capacităţii motrice necesare executării corecte a mişcărilor specifice instrucţiei de front individuale;

  • aplicarea corectă şi cu siguranţă a regulilor şi operaţiunilor de tragere cu arma de calibru redus 5,6mm, în condiţiile specifice executării sedinţei 1 de tragere cu această categorie de armament;

  • valorificarea deprinderilor privind aplicarea procedeelor expeditive de măsurare, orientare şi indicare a obiectivelor în teren, întrebuinţarea hărţilor topografice pentru rezolvarea unor probleme specifice activităţii militare.

III. CONŢINUTURI:

  • lnstructia de front ( I.F.) Instrucţia de front fără armă:

– poziţiile fără armă;

  • alinierea;

  • descoperirea şi acoperirea;

  • deplasarea militarilor;

  • întoarcerile de pe loc;

  • oprirea;

  • salutul militar;

  • prezentarea în faţa comandantului.

  • Topografie militară (T.M.)

    Procedee expeditive de măsurare în teren:

    • determinarea expeditivă a distanţelor în teren;

    • determinarea expeditivă a înălţimilor şi detaliilor de teren;

    • determinarea expeditivă a unghiului de pantă, a caracteristicilor cursurilor de apă şi păduri

    • orientarea în teren şi măsurarea obiectivelor fără hartă:

    • determinarea punctelor cardinale după aştri şi prin alte procedee;

    • determinarea punctelor cardinale cu busola;

    • determinarea azimutului unei direcţii;

      • · deplasarea după azimut.

        Probleme ce se rezolvă în teren, cu ajutorul hărţii:

        • orientarea în teren cu harta;

        • procedee de orientare a hărţii şi stabilire a locului de staţie;

        • deplasarea în teren după hartă.

  • lnstructia tragerii ( I.T.)

executarea şedinţei 1 de tragere cu arma de tir cu calibru redus (5,6

mm.).

IV. PRECIZĂRI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA PROBEI:

În cadrul probei, fiecare candidat va rezolva minimum două probleme la

ăInstrucţia de Front" şi ăTopografie Militară” şi va executa obligatoriu sedinţa 1 de tragere cu arma de tir cu calibru redus 5,6 mm.

  • Evaluarea candidatilor se execută de către o subcomisie formată din 2-3 ofiteri

cu experienţă în domeniu,' propuşi de Statul Major al Forţelor Terestre. '

Candidaţii vor fi repartizaţi în grupe, iar ordinea de susţinere a probelor nu este obligatorie, ea fiind stabilită de membrii subcomisiei pentru disciplina ă Pregătire Militară” şi aprobată de preşedintele comisiei examenului de bacalaureat din colegiul militar.

Toate probele se organizează şi se desfăşoară în spaţii delimitate prin marcaje vizuale, unde au acces numai examinatorii, candidaţii şi delegaţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

Punctele obţinute în urma executării şedinţei 1 de tragere cu arma de tir cu calibru redus (5,6 mm.) se transformă în note, astfel: 27-30 p = 10; 24-26p = 9; 22- 23p = 8; 20-21p = 7; 17-19p = 6; 15-16p = 5; sub 15p = 4.

Media finală (MF) se calculează aplicându-se formula:

MF= IF + TM  + IT

3

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

PROGRAME PENTRU

EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT 2005

PROFIL: TEHNIC

DISCIPLINE TEHNOLOGICE

proba scrisă "E"

Pentru profilul TEHNIC, la proba „E”, candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

image

Profil Sp ci 'li M/

Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii

Tehnician prelucrări mecanice

,, "' Organe de maşini şi

Mecanic

Electrotehnică

Tehnician mecatronist

Tehnician operator roboţi industriali

Tehnician în transporturi

Tehnician electrotehnist

mecanisme

TEHNIC

Electronică şi automatizări

Telecomunicaţii

Textile

Pielărie

Tehnician electronist

Tehnician în automatizări

Tehnician operator tehnici de calcul

Tehnician în metrologie

Tehnician telecomunicaţii

Tehnician în indus"tria textilă

Tehnician în industria pielăriei

Măsurări electrice şi electronice

Măsurări speciale în telecomunicaţii

Materii prime textile

Materii prime pentru industria de pielărie

Solicitări şi măsurări tehnice

Construcţii şi lucrări publice

Tehnician în lucrări publice şi construcţii

Desen de construcţii şi instalaţii

NOTĂ:

Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de

bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

SOLICITĂRI ŞI MĂSURĂRI TEHNICE

image

I. Statutul disciplinei

Disciplina Solicitări şi măsurări tehnice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

rn Identificarea solicitărilor, cauzelor şi efectelor acestora, mijloacelor de măsurare.

W Stabilirea şi descrierea etapelor unui proces de măsurare.

ID Utilizarea unui aparat în funcţie de proprietăţile sale metrologice şi de natura măsurării.

ffi Aplicarea relaţiilor de transformare între mărimile fizice în probleme tehnice şi efectuarea de transformări între unităţile de măsură ale mărimilor fizice utilizate în tehnică

fi Elaborarea de schiţe /scheme specifice domeniului.

ffi Aplicarea principiilor de funcţionare a unor aparate de măsură.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor) SOLICITĂRI TEHNICE

    1. 1. Forţe, tensiuni şi deformaţii: definiţii, clasificări, unităţi de măsură.

    2. 2. Solicitări: definire, tipuri de solicitări.

    3. 3. Solicitări mecanice:

      întindere-compresiune – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la întindere şi compresiune; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.

      forfecare – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la forfecare; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.

      încovoiere – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la încovoiere; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.

      răsucire – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la răsucire; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.

    4. 4. Solicitări electrice şi electrodinamice, cauze şi efecte, exemplificări pe: prize, întrerupătoare, prelungitoare, corpuri de iluminat, siguranţe fuzibile.

    5. 5. Solicitări termice:

      cauzele apariţiei solicitărilor termice (efectul termic al curentului electric, frecarea, transmiterea căldurii);

      transmiterea căldurii prin conducţie, convecţie, radiaţie – caracterizare; efecte (dilatări-contracţii, libere-împiedicate, deformări);

      exemple.

      MĂSURĂRI TEHNICE

    6. 6. Mărimi fizice şi unităţi de măsură utilizate în tehnică.

    7. 7. Sistemul Internaţional: mărimi fundamentale, asociate, derivate. Multiplii şi submultiplii; transformări.

    8. 8. Procesul de măsurare: definire, elemente.

    9. 9. Metode de măsurare: definire, clasificare, caracterizare.

1O. Mijloace de măsurare: definire, clasificare.

  1. 11. Erori de măsurare: clasificare (sistematice, aleatoare, greşeli), definire, caracterizare. Calculul erorilor absolute şi erorilor relative.

  2. 12. Proprietăţi metrologice: sensibilitate, fidelitate, precizie.

  3. 13. Mijloace de măsurare pentru:

    lungimi: şublerul, micrometrul – definire; precizie de măsurare; clasificare; elemente componente; caracterizare; citirea dimensiunilor măsurate;

    suprafeţe: planimetrul – definire; tipuri; caracterizare;

    unghiuri: raportoare – definire; tipuri; caracterizare.

  4. 14. Mijloace de măsurare pentru:

    masă: elemente componente ale mijloacelor pentru măsurat masa; clasificarea instrumentelor de cântărit; tipuri de mijloace de cântărit mecanice,

    densitate: metode de măsurare a densităţii; tipuri de mijloace de măsurare a densităţii.

  5. 15. Mijloace de măsurare pentru turaţie: tahometrul definire; tipuri; caracterizare.

  6. 16. Mijloace de măsurare pentru:

    forţe: dinamometrul – definire; tipuri; caracterizare;

    presiuni: manometrul cu lichid şi manometrul cu elemente elastice – definire; caracterizare.

  7. 17. Mijloace de măsurare pentru debit: metode de măsurare; aparate pentru măsurarea debitului de lichide – apometrul: definire, caracterizare, rol.

  8. 18. Mijloace analogice de măsurare pentru intensitatea curentului electric: ampermetre de curent continuu şi alternativ; tipuri – simboluri; conectarea în circuit.

  9. 19. Mijloace analogice de măsurare pentru tensiunea electrică: voltmetre de curent continuu şi alternativ, tipuri – simboluri; conectarea în circuit.

  10. 20. Mijloace analogice de măsurare pentru rezistenţa electrică: ohmmetre serie, paralele; conectare şi utilizare.

  11. 21. Mijloace de măsurare pentru temperaturi: termometrul de sticlă cu lichid, termocuplul, termorezistenţa: părţi componente, principiul de funcţionare, utilizare.

  12. 22. Mijloace de măsurare pentru energia electrică: contorul de inducţie monofazat – rol, părţi componente, montaj.

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu – filieră tehnoloqică, aria curriculară ·"Tehnoloqii", profilul Tehnic:

DISCIPLINA

EDITURA

AUTORI

Solicitări şi măsuri tehnice clasa a X-a

AII Educaţional, 2001

Mariana Constantin, Aurel Ciocârlea-Vasilescu

Solicitări şi măsurări tehnice

Filiera tehnologică, Profil: Tehnic clasa a X-a

Economică Preuniversitaria, 2000

Ion Ionescu, Maria Manole, Constantin Manole

DESENDE CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Desen de construcţii şi instalaţii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea construcţii şi lucrări publice din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Citirea şi reprezentarea planurilor de ansamblu şi a detaliilor de construcţii şi instalaţii:

  • Utilizarea elementelor de bază standardizate în desenul de construcţii.

  • Reprezentarea la scară şi cotarea unui plan de arhitectură.

  • Desenarea la scară dată a detaliilor de fundaţii continue de mică adâncime.

  • Reprezentarea unui plan de cofraj şi de armare a unui planşeu de beton armat.

  • Întocmirea unui extras de armătură.

  • Citirea desenelor de specialitate.

  • Reprezentarea tipurilor de)mbinări pe detalii de noduri metalice.

  • Realizarea detaliilor de finisaje, de -tâmplărie

    m Rezolvarea unor probleme simple de proiectare:

  • Reprezentarea unui planşeu din lemn.

  • Întocmirea secţiunilor transversale pentru drumuri şi căi ferate.

  • Reprezentarea unei hale industriale simple din beton armat şi în secţiune după un plan dat.

  • Întocmirea detaliilor de armare pentru un stâlp şi o grindă cu extrase de armătură.

  • Proiectarea unei scări.

    m Corelarea planurilor şi a secţiunilor în desenul de construcţii şi instalaţii:

  • Întocmirea planului de· trasare a fundaţiei unei clădiri simple, după un plan de arhitectură dat.

  • Reprezentarea secţiunilor verticale şi faţadelor conform unui plan de arhitectură dat.

  • Realizarea secţiunilor verticale (până la nivelul acoperişului) printr-o construcţie de zidărie.

  • Reprezentarea faţadelor unei clădiri conform planurilor de arhitectură (plan, secţiuni, detalii).

  • Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.

  • • Corelarea planurilor de instalaţii între ele.

ffi Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)

    1. 1. Elementele de bază ale desenului tehnic de construcţii:

      Cotarea în desenul de construcţii. Reprezentări convenţionale. Reprezentarea planului unei clădiri simple.

    2. 2. Reprezentarea fundaţiilor:

      Notări convenţionale. Reprezentarea materialelor. Reprezentarea fundaţiilor (în secţiune şi în plan).

    3. 3. . Reprezentarea zidăriilor:

      Detalii de alcătuire. Elemente constructive. Secţiune verticală prin clădire.

    4. 4. Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn:

      Reprezentarea elementelor de asamblare şi a îmbinărilor. Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn: pereţi, planşee. Reprezentarea planului de acoperiş. Reprezentare·a planului de ansamblu al şarpantei. Detalii de noduri.

    5. 5. Reprezentarea detaliilor de învelitori şi a faţadelor·:

      Detalii de învelitori, de streaşină şi coamă. Faţada principală şi laterală a clădirii.

    6. 6. Reprezentarea elementelor de instalaţie electrică:

      Reprezentări convenţionale. Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.

    7. 7. Reprezentarea în desen a lucrărilor de căi de comunicaţii:

      Reprezentarea lucrărilor de drumuri şi de căi ferate. Planul de amplasare al unui ansamblu de clădiri, cu reţeaua de drumuri.

    8. 8. Reprezentarea structurilor de construcţii:

      Reprezentarea structurilor cu pereţi portanţi. Reprezentarea structurilor cu stâlpi şi grinzi.

    9. 9. Reprezentarea elementelor structurale din beton armat:

      Reprezentarea stâlpilor şi grinzilor din beton armat. Planuri şi detalii de armare.

    10. 10. Reprezentarea elementelor structurale din metal:

      Reprezentări convenţionale. Reprezentarea grinzilor şi stâlpilor metalici.

    11. 11. Reprezentarea structurilor din zidărie complexă:

      Detalii de zidărie şi de centuri. Planul de arhitectură. Secţiunea verticală şi faţada scara 1:50.

    12. 12. Reprezentarea planşeelor din beton armat:

      Plan cofraj şi plan armare planşeu. Reprezentarea izolaţiilor hidrofuge şi termice la terasă.

    13. 13. Reprezentarea scărilor în plan şi în secţiune: · Tipuri de scări. Elementele scărilor. Notări convenţionale.

    14. 14. Reprezentarea detaliilor de finisaje:

      Detalii de pardoseli şi placaje.

    15. 15. Reprezentarea tâmplăriei din lemn:

      Detalii de uşi şi ferestre.

    16. 16. Reprezentarea planurilor de instalaţii:

Plan alimentare cu apă rece şi apă caldă. Centrală individuală de încălzire. Instalaţia de canalizare. Amplasarea obiectelor sanitare. Instalaţii de gaze (semne convenţionale, simboluri, notaţii)

BIBLIOGRAFIE

TITLUL

EDITURA

AUTORI

Desen tehnic de instalaţii – Manual pentru clasele a X- a şi a XI- a licee industriale cu profil de

constructii montai si anii li şi 111 şcoli profesionale

Editura Didactică şi

Pedagogică – Bucureşti

Florea, V.,

Tonciu, E., Sîrbu, V.

Desen de construcţii – Manual pentru clasa a IX- a licee industriale şi anul I şcoli profesionale cu profil

de constructii-montai

Editura Didactică şi

Pedagogică – Bucureşti

Sârbu, V.

Desen tehnic de construcţii – Manual pentru

clasele a X- a şi a XI- a licee industriale cu profil de constructii şi şcoli profesionale

Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti

Prundeanu, O., Mărgineanu, R., Sîrbu, V.

MĂSURĂRI        ELECTRICE    ŞI      ELECTRONICE                  

I. Statutul disciplinei

Disciplina Măsurări electrice şi electronice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările Electrotehnică şi Electrotehnică şi automatizări din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

rn Folosirea terminologiei de specialitate.

ID Identificarea şi selectarea unor aparate de măsurat în funcţie de mărimea măsurată şi de principiul de funcţionare.

m Definirea caracteristicilor metrologice ale aparatelor de măsurat.

m Utilizarea aparatelor electrice şi electronice pentru efectuarea unor determinări.

Utilizarea aparatelor auxiliare în vederea aplicării unor tehnici de măsurare

fi Interpretarea rezultatelor măsurătorilor şi compararea lor cu valorile specificate în documentaţia tehnică.

m Extinderea domeniului de măsurare al unor aparate electrice şi electronice.

llJJi Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)

    1. 1. Metode de măsurare a mărimilor caracteristice elementelor de circuit (rezistenţă, inductanţă, capacitate):

      puntea Wheatstone – principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul;

      puntea Sauty – principiul de functionare; schema electrică; utilizare; relatii de calcul; puntea Maxwell – principiul de’funcţion·are; schema electrică; utilizar’e; relaţii de calcul; .

    2. 2. Aparate analogice: (magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice) principiul de funcţionare,

      elemente constuctive,

      caracteristica statică de funcţionare (de conversie), interval de măsurare,

      sensibilitate,

      prag de sensibilitate, clasă de exactitate.

    3. 3. Aparate pentru vizualizarea semnalelor şi măsurarea parametrilor acestora

      (osciloscoape): utilizări,

      principiul de funcţionare, elemente constructive,

      măsurări cu ajutorul osciloscopului (tensiune, frecvenţă, timp).

    4. 4. Aparate numerice: intervale de măsurare, rezoluţie, clasă de exactitate: Aparate numerice pentru măsurarea frecvenţei (frecvenţmetru numeric).

      • principiul de funcţionare,

      • părţi componente (construcţie),

      • scheme bloc.

        Aparate numerice pentru măsurarea tensiunii, intensităţii curentului electric, rezistenţelor electrice (voltmetre digitale, multimetre digitale):

      • principii de funcţionare,

      • părţi componente (construcţie),

      • scheme bloc.

    5. 5. Scheme electrice pentru măsurarea intensităţii, tensiunii, puterii în c.c. şi în c.a. monofazat.

Extinderea domeniului de măsurare pentru voltmetre şi ampermetre. Şunturi, rezistenţe adiţionale (definiţie, calcul).

Transformatoare de măsură de tensiune şi de curent (raport de transformare_, montare în circuit).

Wattmetre (electrodinamice şi ferodinamice) – caracteristică de funcţionare, constanta aparatului, domeniu de măsurare.

BIBLIOGRAFIE

TITLUL

EDITURA

AUTORI

Electrotehnica şi electronica aplicată manual pentru clasele a IX-a – a XI-a licee

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

'

Fratiloiu, Gh. şi Tugulea, A.

Măsurări electrice şi electronice manual pentru clasele a X-a – a XII- a licee industriale

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

!sac, E.

Manualul inginerului electronist, Măsurări electrice

Editura Tehnică, Bucureşti, 1979

Nicolau, E.

Măsurări electrice, volumul I, li

Editura Tehnică, Bucureşti, 1969

Wiener, U.

Probteme de electrotehnică şi maşini electrice

Editura Didactică şi Pedaqoqică, Bucureşti, 1982

Preda, M. şi Cristea, P.

Introducere în electronică şi aplicatiile ei

Ed. MATRIX ROM, Bucureşti 1996

Bistriceanu, Eleodor

Dispozitive şi circuite electronice

Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1982

Dascalu, D. si colectiv

Electronică

Ed. Didactica şi Pedagogica, Bucureşti 1983

Spânulescu, I. şi colectiv

Agenda radioelectronistului – Ediţia a 11I,a

Editura tehnică, Bucureşti î989

Dragulanescu, Nicolae

Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică industrială

Editura Didactică şi Pedaqogică; Bucureşti; 1992

Stan, Alexandru Iulian şi colectiv

Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică profesională

Editura Didactică şi Pedagogică; Bucureşti; 1994

Radoi, C-tin

image

MĂSURĂRISPECIALE ÎN TELECOMUNICAŢII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Măsurări speciale în telecomunicaţii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Telecomunicaţii"din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li.

w m rn

ID

rn

m

m m

(Q. j

w m

Competenţe de evaluat

Folosirea terminologiei de specialitate.

Identificarea şi localizarea unor deranjamente în liniile de telecomunicaţii. Identificarea unor soluţii de eliminare a pierderilor le transmisiile de telecomunicaţii. Determinarea calităţii parametrilor de transmisie a semnalelor de telecomunicaţii.

Utilizarea documentaţiei tehnice care reglementează transmisiile în telecomunicaţii.

Măsurarea parametrilor elementelor electrice de circuit. Efectuarea unor măsurători specifice transmisiei de putere a semnalelor de telecomunicaţii

Analizarea semnalelor electrice cu ajutorul osciloscopului catodic. Evaluarea parametrilor liniilor fizice de telecomunicaţii.

Evaluarea performanţelor de transmisie a echipamentelor analogice de telecomunicaţii.

Evaluarea performanţelor la transmisiile numerice şi cu impulsuri.

Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)

    1. 1. Măsurarea rezistoarelor:

      metoda voltmetrului şi ampermetrului. metode de punte.

      megohmetre.

    2. 2. Măsurarea bobinelor:

      inductanţa bobinelor. coeficientul de calitate.

    3. 3. Măsurarea condensatoarelor:

      capacitatea condensatorului. coeficientul de pierderi.

    4. 4. Măsurarea impedanţelor complexe:

      modulul.

      modulul şi argumentul.

    5. 5. Osciloscopul catodic:

      caracteristici şi avantaje.

      structura osciloscopului: tubul catodic; schema bloc; baze de timp.

      regimuri de funcţionare: sincronizarea bazei de timp; funcţionarea declanşată; funcţionarea liberă.

      circuite auxiliare: linii de întârziere; sonde de măsură etc.

      utilizări: osciloscopul monocanal; osciloscopul cu 2 canale; osciloscopul cu memorie.

    6. 6. Evaluarea parametrilor liniilor fizice de telecomunicaţii:

      criterii de clasificare. parametrii primari. parametrii secundari.

    7. 7. Deranjamente la liniile fizice:

      criterii de clasificare. deranjamente de izolament. deranjamente de întrerupere. deranjamente de omogenităţi.

    8. 8. Prize de pământ:

      clasificare, rol, realizare.

      măsurarea rezistenţei prizelor de pământ.

    9. 9. Măsurări în tehnica protecţiei contra electrocoroziunii:

depistarea electrocoroziunii. metode de protecţie pasivă. metode de protecţie activă. ridicarea diagramei 'de potenţial.

valori uzuale, norme şi recomandări.

1O. Nivele de transmisie:

nivele relative. nivele absolute. unităţi de măsură.

  1. 11. Generatoare de semnal:

    clasificare, caracteristici. generatoare de semnale sinusoidale. scheme-bloc, funcţionare. generatoare modulate şi speciale. utilizare.

  2. 12. Indicatoare de nivel:

    indicatoare de bandă largă. indicatoare selective. indicatoare combinate.

  3. 13. Metode de măsurare a nivelurilor: măsurarea în nivel. măsurarea în terminal.

    măsurarea zgomotelor electrice.

    localizarea deranjamentelor în echipamente prin măsurarea nivelelor intermediare.

    valori uzuale şi recomandări.

  4. 14. Măsurarea caracteristicilor electrice ale diporţilor (cuadripolilor):

    impedanţe specifice ale cuadripalului. atenuarea proprie (pe imagini).

    atenuarea de inserţie.

    câştigul (amplificarea) diporţilor activi. adaptarea şi simetria.

  5. 15. Măsurarea defazajelor: circuitul de defazare; utilizarea osciloscopului catodic.

  6. 16. Măsurarea distorsiunilor neliniare: distorsiunea armonică, ecarturi de armonici;

    distorsiunea de intermodulaţie; metoda zgomotului alb. măsurarea diafoniei: Paradiafonie, telediafonie.

    atenuările de diafonie; ecarturile de diafonie.

  7. 17. Măsurarea frecvenţelor:

    precizia necesară la măsurare; frecvenţmetrul cu lamele; frecvenţmetrul numeric;

    compararea frecvenţelor cu osciloscopul catodic; valori uzuale, norme şi recomandări.

  8. 18. Măsurarea subansamblurilor specifice de telecomunicaţii:

    subansambluri pasive. subansambluri active. subansambluri complexe.

  9. 19. Măsurarea căilor de telecomunicaţii:

    banda de frecvenţe efectiv transmisă de transmisie; nivele şi impedanţe nominale;

    caracteristica de amplitudine; diafonia liniară;

    zgomote;

    sincronizarea frecvenţelor purtătoare; valori uzuale, norme şi recomandări.

  10. 20. Aparate numerice de măsură:

    subansambluri funcţionale.

    aparate numerice prin compensare.

    aparate numerice cu trecere intermediară prin frecvenţă. aparate cu integrare.

    utilizări.

  11. 21. Măsurări la sistemele cu modulaţie în cod a impulsurilor:

    parametrii analogici. rata erorilor. diagrama ochiului.

    zgomotul de cuantizare. jitterul.

  12. 22. Măsurări în transmisiile de date:

transmisii sincrone şi asincronice. transmisii plesiosincrone. modem-uri de date.

aparatul telefax.

distorsiuni în transmisia de date. valori uzuale, norme şi recomandări.

BIBLIOGRAFIE

TITLUL

EDITURA

AUTORI

Introducere în electronică şi aplicatiile ei

Ed. MATRIX ROM, Bucureşti 1996

Bistriceanu, Eleodor

Dispozitive şi circuite electronice

Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1982

Dascalu, D.

Electronică

Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983

Spânulescu, I.

Agenda radioelectronistului

Editura tehnică, Bucureşti 1989

Dragulanescu, Nicolae

Telecomunicaţii

Editura Teara Bucureşti 1998

Radulescu, Tatiana

lnitiere în telefonia diQitală

Editura Tehnică

Vasilescu, A.

Aplicaţii în domeniul transmisiunilor de date pe linii locale la debite binare până la 144 bit/s

Pana, Liviu

Tehnica moderna a comunicatiilor

1982

Niculae, Necula

MATERII PRIME PENTRU INDUSTRIA DE PIELĂRIE

image

I. Statutul disciplinei

Disciplina Materii prime pentru industria de pielărie are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Pielărie din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat:

IIJJi Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea materiilor prime pentru confecţiile din piele şi înlocuitori şi a elementelor structurale ale pielii.

m Identificarea sortimentelor de înlocuitori de piele.

ID Selectarea operaţiilor de transformare a pielii crude în piele finită în funcţie de destinaţie. ffi Selectarea sortimentelor adecvate de piei finite în vederea obţinerii unor produse specifice. ffi Determinarea proprietăţilor pieilor finite.

m Utilizarea materialelor auxiliare în funcţie de tipul de produs.

rn Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formărîi în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor):

    1. 1. Clasificarea materiilor prime:

      Clasificarea pieilor finite după:

      • provenienţă;

      • modul de prelucrare şi finisare;

      • destinaţie;

        Clasificarea înlocuitorilor de piele.

    2. 2. Pielea crudă:

      Structura histologică a pielii crude; Topografia şi zonificarea pielii;

    3. 3. Prelucrarea pieilor crude:

      Conservarea şi depozitarea pieilor crude:

      • metode de conservare;

      • defecte provenite de la pieile crude;

      • defectele pieilor finite: clasificare, exemple. Pregătirea pieilor pentru tăbăcire şi argăsire:

      • definirea pielii gelatină; influenta calităţii pielii gelatină asupra calităţii pielii finite. Tăbăcirea pieilor:

      • tăbăcirea minerală: materiale utilizate, proprietăţile pielii tăbăcite mineral;

      • tăbăcirea vegetală: materiale utilizate, proprietăţile pielii tăbăcite vegetal. Finisarea pieilor finite:

      • finisare faţă naturală: netedă sau presată;

      • finisare faţă corectată: netedă sau presată.

    4. 4. Caracteristicile pieilor finite:

      Caracteristici fizice:

      • aria pieilor: definiţie, unităţi de măsură;

      • grosimea pieilor: definiţie, unităţi de măsură, micrometru;

      • masa pieilor: definiţie, unităţi de măsură

      • densitatea pieilor: definiţie, unităţi de măsură;

      • caracteristici de transfer: absorbţia la apa a pieilor finite, permeabilitatea la aer şi vapori de apa a pieilor finite, permeabilitatea la apa a pieilor finite, conductibilitatea termică a pieilor finite: definiţii.

        Caracteristici mecanice:

      • comportarea la solicitări mecanice: dinamometru, unităţi de măsură, relaţie de calcul pentru alungirea relativă, diagrama de deformare a materialelor elastoplastice;

        • alungirea relativa la sarcina de 1dan/mm2;

        • alungirea relativa la crăparea feţei;

      • alungirea relativă la rupere;

      • rezistenţa la rupere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;

      • rezistenţa la sfâşiere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;

        11 rezistenţa la cusătură: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;

      • rezistenţa la uzură prin frecare;

      • rezistenţa la flexiune: definiţie;

      • rigiditatea şi flexibilitatea;

      • rezistenţa vopsirii: definiţie.

    5. 5. Sortimente de piei finite:

      Piei pentru încălţăminte:

      • piei pentru feţe de încălţăminte: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;

      • piei pentru piese rigide ale încălţămintei: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;

      • piei pentru căptuşeli de încălţăminte: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie.

      Piei pentru marochinărie: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie; Piei pentru mănuşi: provenienţă, mod de prelucrare;

      Piei pentru îmbrăcăminte: provenienţă, caracteristici;

      Piei pentru articole tehnice şi harnaşamente: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;

    6. 6. Înlocuitori de piele:

      Înlocuitori rigizi:

      • înlocuitori de tip cauciuc pentru talpă şi tocuri: sortimente, caracteristici, destinaţie;

      • produse din mase plastice: sortimente, caracteristici, destinaţie;

      • înlocuitori pe bază de materiale fibroase: sortimente, caracteristici, destinatie.

        Înlocuitori flexibili:

      • înlocuitori pe suport: sortimente, caracteristici, destinaţie;

      • înlocuitori fără suport: sortimente, caracteristici, destinaţie.

    7. 7. Materiale auxiliare.

Materiale textile:

  • aţe folosite pentru confecţii din piele;

  • ţesături pentru confecţii din piele;

  • tricoturi pentru confecţii din piele;

  • alte materiale textile.

    Materiale metalice: destinaţie, tipuri de materiale metalice;

    Materiale lemnoase: tipuri de materiale lemnoase, destinaţie. Materiale chimice.

    • adezivi: destinaţie, tipuri de adezivi;

    • agenţi de spălare: destinaţie, tipuri de agenţi de spălare

    • materiale pentru finisare şi impregnare: destinaţie, tipuri de materiale pentru finisare şi impregnare.

BIBLIOGRAFIE

TITLUL

EDITURA

AUTORI

Materii prime şi materiale folosite în industria uşoară – Manual pentru clasa a IX- a, licee industriale cu profil de industrie uşoară

Editura Didactică şi Pedagogică,

R.A. – Bucureşti, 1995

leacobeanu, E., Cociu V.

MATERII PRIME TEXTILE

image

I. Statutul disciplinei

Disciplina Materii prime textile are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea textile din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul mecanică, absolventul. are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

rn Identificarea fibrelor după structură şi proprietăţi.

rn Precizarea domeniilor de utilizare a fibrelor după proprietăţi.

m Caracterizarea firelor în funcţie de proprietăţi.

mi Stabilirea destinaţiei diferitelor tipuri de fire, ţesături şi tricoturi.

rn Alegerea materialelor auxiliare în funcţie de proprietăţile specifice şi de cerinţele produsului.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor) FIBRE TEXTILE:

    1. 1. Clasificarea fibrelor textile după natura lor.

    2. 2. Proprietăţi generale ale fibrelor textile:

      Proprietăţi fizice:

      • masa specifică;

      • culoarea;

      • luciul;

        • lungimea;

      • densitatea de lungime: definiţie, indici de fineţe, relaţii de transformare, calcule;

      • higroscopicitatea: definiţie, tipuri de umidităţi, masa comercială, calcule;

        • comportarea fibrelor la căldură: comportarea la temperatură, la călcare şi la ardere;

      • alte proprietăţi fizice ale fibrelor: ondulaţiile, neşifonabilitatea, încărcarea electrostatică, stabilitatea faţă de lumină şi microorganisme.

        Proprietăţi mecanice:

        • rezistenţa la rupere: forţa de rupere, lungimea de rupere, tenacitatea, calcule;

        • alungirea la rupere: alungirea absolută şi relativă, gradul de elasticitate;

      • comportarea fibrelor la frecare, fenomenul pilling. Proprietăţi chimice:

      • comportarea în mediu acid a fibrelor celulozice, proteice şi sintetice;

      • comportarea în mediu bazic a fibrelor celulozice, proteice şi sintetice;

        • comportarea la substanţe oxidante a fibrelor naturale şi sintetice.

    3. 3. Fibre naturale vegetale (bumbac, in, cânepă): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.

      Fibra de bumbac: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico­ mecanice, întrebuinţări;

      Fibrele liberiene (inul şi cânepa): obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări.

    4. 4. Fibre naturale animale (lână, păruri, mătase): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.

      Fibra de lână: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico­ mecanice, întrebuinţări;

      Fibra de mătase naturală: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări.

    5. 5. Fibre chimice (fibre din polimeri naturali-celulozice şi fibre din polimeri sintetici): obţinere, proprietăţi întrebuinţări.

Noţiuni generale de obţinere a fibrelor chimice;

Fibre chimice artificiale (viscoza, celofibra, acetat): proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări;

Fibre sintetice (poliamida, poliesterul, poliacrilonitril): proprietăţi fizico – mecanice, întrebuinţări.

FIRE TEXTILE:

  1. 7. Definirea şi clasificarea firelor(după natura fibrelor componente şi după torsiune).

  2. 8. Proprietăţile firelor:

    Densitatea de lungime, calcule; Torsiunea;

    Rezistenţa şi alungirea la rupere.

    ŢESĂTURI ŞI TRICOTURI

  3. 9. Definiţia şi clasificarea ţesăturilor (după natura firelor, destinaţie, procese de finisare).

1O. Definiţia şi clasificarea tricoturilor (după natura firelor, destinaţie, structură, forma în care sunt produse de maşină).

  1. 11. Proprietăţile ţesăturilor şi tricoturilor: Stabilitatea dimensională; Rezistenţă;

    Comportare la frecare; Permeabilitate la aer şi căldură.

    MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ

  2. 12. Materiale textile: căptuşeli, întărituri, furnituri,'

    aţă de cusut, accesorii.

    Căptuşeli: proprietăţi, roluri în cadrul produsului, tipuri de căptuşeli; Întărituri: proprietăţi, rolul în cadrul produsului, tipuri de întărituri;

    Furnituri (aţa de cusut, bandă pentru confecţii, vatelină): proprietăţi, rolul în cadrul produsului, tipuri de furnituri.

  3. 13. Alte materiale auxiliare (nasturi, fermoare, catarame, accesorii, capse, copci): roluri în cadrul produsului.

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a XI-a liceu – filieră tehnoloqică, aria curriculară ”Tehnoloqii”, profilul Tehnic:

DISCIPLINA

EDITURA

AUTORI

Materii prime textile Filiera tehnologică Profil: Tehnic Clasa a XI-a

Economica Preuniversitaria, 2001

Virginia Meticaru, Daniela Giurgiu

                             ORGANE  DE  MAŞINI  ŞI  MECANISME                  

I. Statutul disciplinei

Disciplina Organe de maşini şi mecanisme are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea mecanică din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Utilizarea conceptelor fizice în domeniul mecanicii tehnice.

fi Identificarea diferitelor tipuri de solicitări mecanice.

m Identificarea tipurilor de organe de maşini

m Identificarea principalelor mecanisme în diferite tipuri de sisteme tehnice mecanice

W Descrierea principiilor care stau la baza calculelor de rezistenţă

m Descrierea tipurilor de organe de maşini

W Efectuarea de calcule specifice diferitelor solicitări mecanice

W Explicarea structurii principalelor sistemelor tehnice din mecanică

ffi Alegerea organelor de maşini adecvate diferitelor sisteme tehnice

m Verificarea prin calcul a comportamentului organelor de maşină la diferite solicitări

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)

    1. 1. Elemente de statică:

      Legăturile solidului rigid. Reazeme şi reacţiuni. Calculul reacţiunilor.

      Caracteristici geometrice ale secţiunilor plane (arie, moment static, moment de inerţie, modul de rezistenţă).

    2. 2. Calcule de rezistenţă

      Solicitări compuse: definire, tipuri, exemplificări (cu acelaşi tip de tensiune şi cu tensiuni de tip diferit).

      Principiile calculului de rezistenţă (coeficienţi de siguranţă; rezistenţă admisibilă; concentratori de tensiune).

      Calculul de verificare, dimensionare, sarcină capabilă şi deformaţii pentru (întindere – compresiune; forfecare; încovoiere; torsiune).

    3. 3. Organe de maşini şi mecanisme:

      Structura sistemelor tehnice:

      • definirea conceptelor specifice: sistem tehnic, maşină, mecanism, organ de maşină;

      • clasificarea şi rolul organelor de maşini;

      • condiţii impuse organelor de maşini;

      • standardizarea şi interschimbabilitatea organelor de maşini.

        Asamblări şi organe de asamblare:

        • tipuri, prezentare generală;

        • asamblări nedemontabile (nituite, sudate; lipite);

        • asamblări demontabile (cu filet, cu pene, canelate, presate);

        • asamblări elastice. Organele mişcării de rotaţie:

        • categorii de organe ale mişcării de rotaţie;

        • osii şi arbori; fusuri şi pivoţi: rol funcţional, tipuri, materiale, elemente constructive, calcule de rezistenţă;

        • lagăre: rol funcţional, tipuri, condiţii impuse, specific, construcţie, materiale pentru: lagăre de alunecare; rulmenţi: tipuri, simbolizare şi alegere.

          • cuplaje: clasificare, rol funcţional, condiţii impuse; construcţie, materiale pentru: cuplaje permanente (cu flanşe, cu bolţuri); cuplaje intermitente (ambreiaj cu discuri de fricţiune).

          Mecanisme şi organe pentru transmiterea mişcării de rotaţie:

        • rol, tipuri, condiţii impuse;

        • principiul de funcţionare, construcţie, avantaje, dezavantaje, materiale,· calculul turaţiei şi raportul de transmitere pentru:

          • transmisii prin cablu;

          • transmisii prin lanţ;

          • transmisii prin roti de fricţiune;

          • transmisii prin roti dinţate.

        • mecanisme variatoare de turaţie (cu curea, cu roţi baladoare); principiu de funcţionare, construcţie.

    4. 4. Mecanisme pentru transformarea mişcării: .

      Mecanisme de transformare a mi_şcării de rotaţie în mişcarea rectilinie continua: şurub-piuliţă, pinion-cremalieră;

      Mecanisme de transformare a mişcării de rotaţie în mişcarea rectilinie alternativă: bielă-manivelă, mecanism cu culisă;

      Mecanism de transformare a mişcării de rotaţie continuă în mişcare de rotaţie intermitentă: mecanism cu clichet, mecanism cu cruce de Malta.

      BIBLIOGRAFIE

      DISCIPLINA

      EDITURA

      AUTORI

      Organe de maşini şi mecanisme Clasa a XI-a

      Sigma, 2002

      Ruxandra Noia Liliana Ţenescu

      Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a XI-a liceu – filieră tehnoloqică, aria curriculară "Tehnoloqii", profilul Tehnic·

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

      PROGRAME PENTRU

      EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT

      2005

      PROFIL: SERVICII

      DISCIPLINE TEHNOLOGICE

      proba scrisă "E"

      image

      Economic

      Tehnician în activităţi financiare şi comerciale

      Contabilitate

      SERVICII

      Economia întreprinderii

      Exploatare• poştală

      I

      Tehnician în activităţi de poştă

      Poştă

      Tehnician în alimentaţia publică

      Marketing

      Tehnician în turism

      Turism şi alimentaţie publică

      Tehnician în administraţia publică

      Administrativ

      Pentru profilul SERVICII, la proba "E", candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

      NOTĂ:

      Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de

      bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

      ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

      image

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Economia întreprinderii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      m Folosirea terminologiei de specialitate.

      m Identificarea şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale întreprinderii în raport cu evoluţia economiei.

      • Clasificarea întreprinderilor şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale acestora.

      • Compararea diferitelor tipuri de întreprinderi.

      • Încadrarea unei întreprinderi conform tipologiei generale.

        W Identificarea şi interpretarea relaţiilor economice de bază dintre întreprindere şi mediul economic extern.

        • Identificarea elementelor mediului extern al întreprinderii.

      • Descrierea şi compararea acţiunii diferiţilor factori externi asupra activităţii întreprinderii.

      • Determinarea unor implicaţii ale relaţiilor cu partenerii externi asupra activităţii întreprinderii.

        iO.JJ Explicarea modului de organizare şi funcţionare a întreprinderii.

        • Identificarea sistemelor de organizare procesuală a întreprinderii şi analiza efectelor acestora.

      • Descrierea funcţiilor întreprinderilor în cadrul diferitelor sisteme de organizare a întreprinderilor.

      • Identificarea sistemelor de organizare structurală şi descrierea structurii organizatorice a unei întreprinderi.

      • Descrierea elementelor de bază ale unei organigrame şi întocmirea organigramei unei întreprinderi mici /mijlocii.

        • Compararea diferitelor tipuri de organigrame ale întreprinderilor.

          W Luarea unor decizii cu privire la organizarea şi conducerea resurselor umane dintr-o întreprindere.

        • Elaborarea unor. criterii de selectare a resurselor umane şi alegerea soluţiilor optime de încadrare.

        • Diferenţierea atribuţiilor diferitelor categorii de personal conform fişei postului.

      • Identificarea şi selectarea unor forme şi modalităţi eficiente de motivare a (cointeresare) a personalului dintr-o întreprindere mică /mijlocie.

        ID Analiza proceselor economice ale întreprinderii şi elaborarea unor soluţii de optimizare.

      • Identificarea şi analiza unor procese economice specifice întreprinderilor.

      • Compararea proceselor economice din diferite tipuri de întreprinderi.

      • Cunoaşterea importanţei activităţii de optimizarea şi selectarea tehnicilor specifice.

      W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)

        1. 1. Întreprinderea:

          Conceptul de întreprindere: definiţie Trăsăturile caracteristice ale întreprinderii:

          • întreprinderea – unitate tehnico-productivă (caracteristici);

          • întreprinderea – unitate organizatoric-administrativă (caracteristici);

          • întreprinderea – unitate economico-socială (caracteristici); Clasificarea întreprinderilor în funcţie de următoarele criterii:

            • forma de proprietate asupra capitalului social şi al patrimoniului;

          • apartenenţa la una din ramurile industriale de activitate;

            • gradul de mărime;

          • gradul de specializare;

            • tipul de producţie,

              Tipul de producţie: definirea, clasificarea şi compararea tipurilor de producţie.

        2. 2. Mediul extern al întreprinderii:

          Definirea conceptului de mediu extern al întreprinderii. Factorii externi care influenţează activitatea întreprinderii:

          • modalităţi de influenţă;

          • enumerarea şi descrierea factorilor externi (economici, tehnici şi tehnologici, de management, politici, socio-culturali, juridici, demografici, mediul natural şi înconjurător);

            • compararea acţiunii diferiţilor factori externi asupra activităţii întreprinderii; Relaţiile externe ale întreprinderii cu:

          • furnizorii – definire, caracterizare.

          • clienţii – definire, caracterizare.

          • instituţiile bancare – definire, caracterizare.

          • societăţile de asigurări – definire, caracterizare.

          • camerele de comerţ şi industrie – definire, caracterizare.

          • instituţiile statului – definire, caracterizare.

          • întreprinderile concurente – definire, caracterizare.

          • mass-media – definire, caracterizare.

        3. 3. Organizarea procesuală a întreprinderii: Definirea conceptului de "organizare procesuală". Obiectivele întreprinderii:

          • definirea conceptului de obiectiv,

          • tipuri de obiective (fundamental, obiectiv derivat de grad I, obiectiv derivat de gradul 11, obiective specifice, obiective individuale);

            Efectele organizării procesuale a întreprinderii; conceptele de funcţiune, activitate, atribuţie, sarcină: definire, caracterizare;

            Funcţiunile sistemului de organizare procesuală:

          • funcţiunea de cercetare-dezvoltare – activităţi, sarcini, atribuţii.

          • funcţiunea de producţie – activităţi, sarcini, atribuţii.

          • funcţiunea comercială – activităţi, sarcini, atribuţii.

            • funcţiunea de marketing – activităţi, sarcini, atribuţii.

          • funcţiunea financiar-contabilă – activităţi, sarcini, atribuţii.

            • funcţiunea de personal – activităţi, sarcini, atribuţii.

        4. 4. Organizarea structurală a întreprinderii: Definirea conceptului de "structură organizatorică". Elementele de bază ale structurii organizatorice.

      • Structura funcţională (de management) şi compartimentele sale:

        • postul – concept, trăsături;

        • funcţia – concept, tipuri;

        • compartimentul de muncă – tipuri;

        • nivelul ierarhic: concept, piramida ierarhică;

        • ponderea ierarhică: concept, mărimea ponderii ierarhice.

        • relaţiile organizatorice: concept, tipuri, categorii de relaţii.

          • Structura operaţională de producţie şi concepţie şi compartimentele sale:

        • definirea conceptului;

        • compartimentele structurii operaţionale;

        • definirea conceptelor de: secţia de producţie, secţia de bază, secţia auxiliară, secţia de servire, atelier, loc de muncă.

      Tendinţe actuale în organizarea structurală a întreprinderilor.

    5. 5. Resursele umane ale întreprinderii:

      Categorii de personal: structura personalului unei întreprinderi.

      Drepturi şi obligaţii ale personalului: clauzele contractului de muncă privind drepturile angajaţilor şi obligaţiile acestora.

      Selecţia personalului: enumerarea şi descrierea etapelor recrutării personalului. Promovarea personalului:

      • concept;

      • criterii de promovare;

      • modalităţi de promovare;

      • formarea personalului;

      • principii de evaluare a personalului.

      • cointeresarea personalului: concept.

    6. 6. Procese economice:

      Aprovizionarea şi pregătirea mărfurilor:

      • concept,

      • funcţii;

      • conceptul de flux tehnologic;

      • forme de organizare.

        Depozitarea: concept, necesitate, tipuri, programarea activităţilor de depozitare. Producţia de mărfuri şi servicii: definirea conceptelor de „producţie de mărfuri” şi „producţie de servicii”.

        Comercializarea:

      • operaţiile de pregătire a mărfurilor în vederea vânzării, operaţii comune, operaţii specifice;

      • vânzarea mărfurilor cu ridicata; angrosistul, definiţie, caracterizare;

      • vânzarea mărfurilor cu amănuntul; detailistul, definiţie, caracterizare, tipologie;

      • magazinul – concept, forme de vânzare cu amănuntul, forme de vânzare a mărfurilor cu ridicata.

    7. 7. Optimizarea proceselor economice:

      Eficienţa economică: definire, efecte, modalităţi de determinare a eficienţei economice (raportarea efectelor obţinute la eforturile 'depuse pentru obţinerea lor: raportarea eforturilor la efectele înregistrate).

      Rentabilitatea întreprinderii: modalităţi de calcul, rata rentabilităţii.

      BIBLIOGRAFIE

      Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu – filieră tehnoloqică, aria curriculară „Tehnoloqii”, profilul Servicii:

      DISCIPLINA

      EDITURA

      AUTORI

      Economia întreprinderii

      Economica Preuniversitaria

      Viorel Lefter, Iulia Chivu

      Economia întreprinderii

      Ali Educational

      Vasile Dan, Ruxandra lsaic-Maniu, Daniela Mitran

      Economia întreprinderii

      Oscar Print

      G. Stănciulescu, C. Dinca, N. Doroş, C. Dumitriu,

      L. lftimie, F. Jelescu, M. Jipa, N. Pătraşcu

      CONTABILITATE

      image

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Contabilitate are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003

      – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările: economic şi administrativ din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      W Folosirea terminologiei de specialitate.

      ID Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în cadrul întreprinderii şi instituţiei publice:

      • Efectuarea inventarierii unei gestiuni.

      • Stabilirea rezultatelor inventarierii.

      • Soluţionarea eventualelor diferenţe constând în plusuri sau minusuri.

        ffi Evaluarea performanţei întreprinderii şi instituţiei publice pe baza informaţiilor contabile:

      • Identificarea funcţiilor bilanţului.

      • Prezentarea structurii bilanţului şi a anexelor la bilanţ. ,

      • Stabilirea indicatorilor economico-financiari şi interpretarea acestora.

        m Utilizarea elementelor planului de conturi:

        • Folosirea corelaţiilor planului de conturi.

      • Identificarea claselor de conturi în planul de conturi.

      • Identificarea funcţiei contabile a conturilor.

        W Elaborarea documentelor de sinteză şi interpretarea datelor furnizate de acestea:

      • Întocmirea balanţei de verificare.

      • Verificarea corectitudinii înregistrărilor în conturi prin intermediul balanţei conturilor.

      • Identificarea tipurilor de balanţe de verificare.

      m Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă din patrimoniul întreprinderii şi instituţiei publice.

      m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcvrsul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)

        1. 1. Înregistrări contabile privind operaţiile patrimoniale frecvente în cadrul unei societăţi comerciale:

          Operaţii privind capitalurile proprii – capitalul social şi rezervele; aplicaţii. Operaţii privind activele imobilizate: imobilizări necorporale şi corporale; aplicaţii.

          Operaţii privind stocurile şi producţia în curs de execuţie – contabilitatea stocurilor de mărfuri după metoda inventarului permanent; aplicaţii.

          Operaţii privind datoriile şi creanţele: comerciale, salariale, sociale şi fiscale le agentului economic; aplicaţii.

          Operaţii privind trezoreria – de încasări şi plăţi prin conturi la bănci şi casierie; aplicaţii.

        2. 2. Balanţele de verificare a înregistrărilor în conturi:

      Noţiune, importanţă, formă.

      Tehnica întocmirii balanţei de verificare.

      3, Inventarierea patrimoniului: Inventarierea – procedeu al contabilităţii Etapele desfăşurării inventarierii Stabilirea rezultatelor inventarierii

      4. Bilanţul contabil:

      Importanţa, rolul şi funcţiile bilanţului contabil Structura bilanţului contabil şi a anexelor

      BIBLIOGRAFIE

      Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000, nr.4144/18.07.2001, nr. 3918/11.06.2002 pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Servicii:

      DISCIPLINA

      CLASA

      EDITURA

      AUTORI

      Contabilitate

      a X-a

      AII Educational

      V. lsai, Gh. Negoescu

      Contabilitate

      a X-a

      Economică Preuniversitaria

      N. Feleaga, L. Malciu, S. Bunea, E. Candea

      Contabilitate

      a X-a

      Didactică şi Pedagogică

      M. Ristea, C. Panciu, R. Ionescu, M.

      Dinescu

      Contabilitate

      a X-a

      Oscar Print

      Maria Popan

      Contabilitate

      a X-a

      Tehnică

      A. Teiusanu, M. Popescu, G. Croitoru

      Contabilitate

      a XI-a

      Ali Educational

      V. lsai

      Contabilitate

      a XII-a

      AII Educational

      Violeta lsai

      Contabilitate

      a XII-a

      Economică Preuniversitaria

      Aurelia Guoadelia Cojocea, Alexandru

      Sălceanu '

      Contabilitate

      a XII-a

      Tribuna Sibiului·

      Ana Alexandrina Matei, Nicolae Poenariu

      OMF nr. 306/2002 şi 94/2001 – privind aplicarea Noului Plan de Conturi

      EXPLOATARE POŞTALĂ

      image

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Exploatare poştală are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Poştă din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul Servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      m Folosirea terminologiei de specialitate.

      l(IlJ Identificarea principalelor tipuri de trimiteri poştale interne, a caracteristicilor şi a simbolurilor acestora

      • Remiterea la destinaţie încredinţarea sumelor de bani, de persoane fizice şi juridice, oficiilor poştale pentru remiterea lor la destinaţie.

      • Achitarea mandatelor poştale, telegrafice şi on-line.

        ililJ Aplicarea normelor de exploatare specifice serviciilor poştale interne.

      • Verificarea formularelor specifice unei activităţi poştale şi întocmirea actelor de nereguli.

        m Efectuarea unor operaţiuni specifice activităţii de exploatare poştală.

      • Efectuarea operaţiunilor specifice trimiterilor din categoria „Obiecte de corespondenţă”.

      • Operarea cu sistemele de distribuire a obiectelor de corespondenţă simplă şi înregistrată.

      • !=fectuarea operaţiunilor specifice trimiterilor din categoria „Obiecte de mesagerii”.

      • lnmânarea obiectelor de mesagerii la sediul oficiului sau domiciliul destinatarului’.

      • Expedierea bunurilor de larg consum la domiciliu prin serviciile poştale.

        lill Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

        1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)

          1. 1. Obiecte de corespondenţă – procesul de exploatare:

            Trimiteri care fac parte din categoria obie9te de corespondenţă:

            • definiţii,

            • dimensiuni,

            • limite de greutate,

            • condiţionare.

              Redactarea adresei la obiectele de corespondenţă:

              • reguli generale,

          • excepţii.

            Indicaţiile speciale şi specifice aplicate la această categorie:

          • A.A.,

          • P.C.,

          • Expres,

          • Post-restant,

          • Căsuţă Poştală,

          • Recomandat,

          • confirmările ulterioare.

            Prezentarea obiectelor de corespondenţă simplă şi recomandată:

          • prezentarea bucată cu bucată;

          • prezentarea în serii.

            încheierea operaţiunilor de prezentare; închiderea expediţiei; efectuarea schimbului de expediţie;

            Primirea expediţiei şi prelucrarea în vederea distribuirii. Distribuirea:

          • distribuirea corespondenţei simple;

            • distribuirea corespondenţei înregistrate;

          • distribuirea actelor de procedură;

            • trimiteri care nu pot fi distribuite: avizarea, reavizarea, înapoierea, reexpedierea, trimiterea la păstrare.

        1. 2. Mandate poştale şi telegrafice – procesul de exploatare:

          Mandate poştale, telegrafice şi on-line:

          • definiţie;

          • completarea formularelor.

            Redactarea adresei la mandate, excepţii de la adrese.

            Indicaţii generale folosite la mandatele poştale şi indicaţii specifice folosite la· mandatele telegrafice şi on-line.

            Prezentarea mandatelor poştale, telegrafice şi on-line – operaţiuni efectuate de oficiant la prezentarea mandatelor (prezentarea bucată cu bucată; prezentarea în serii; modalităţi de plată la mandate.;

            Prelucrarea la sosire a mandatelor – verificarea în vederea achitării. Achitarea mandatelor:

            • formalităţi la achitare: cu numerar, cu ordin de plată, cu cont avans, cu proces verbal f.31;

            • mandate care nu pot fi achitate: avizate, reavizate, înapoiate, reexpediate,

            trimise la păstrare;

            Înaintarea conturilor de mandate şi verificările efectuate la controlul ulterior.

        2. 3. Obiecte de mesagerie – procesul de exploatare:

          Trimiteri ce fac parte din această categorie: definiţii, dimensiuni, limite de greutate, condiţionare.

          Condiţii de admitere la prezentarea obiectelor de mesagerie:

          • adresarea;

            • indicaţii specifice: voluminos, fragil, valoare, factaj, ramburs; ambalarea; legarea; sigilarea.

              Prezentarea obiectelor de mesagerie – operaţiuni efectuate de oficiant la primirea unui obiect de mesagerie: colet, scrisoare cu valoare declarată (prezentarea bucată cu bucată, prezentarea în serii.

              Prelucrarea în vederea expedierii şi efectuarea schimbului de expediţii. Primirea xpediţiei la oficiu – operaţiuni de primire, verificare şi cartare pe locuri de muncă. lnmânarea obiectelor de mesagerie:

            • înmânarea coletelor cu şi fără valoare declarată;

            • înmânarea scrisorilor cu valoare;

          • predarea sacilor cu corespondenţă, gropurilor, casetelor colectoare şi C.F.R;

          • mesagerii ce nu pot fi înmânate.

      BIBLIOGRAFIE

      • Instrucţiunile de exploatare pentru „obiecte de corespondenţă”.

      • Instrucţiunea comună pentru problemele interne comune ale unităţilor poştale.

      • Norme interne ale C.N POŞTA ROMÂNĂ.

      • (NOMENCLATOARE POŞTALE):

      • GHIDUL FACTORULUI POŞTAL-C.N. POŞTA ROMÂNĂ.

      • Legea poştei 85/1997.

      • Ordine interne ale C.N. POŞTA ROMÂNĂ privind completarea formularelor poştale.

                                                                 MARKETING                                

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Marketing are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 .- 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările: turism şi alimentaţie publică din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      m Folosirea terminologiei de specialitate.

      m Dezvoltarea capacităţii de investigare a fenomenelor economice de piaţă:

      • Identificarea factorilor care influenţează cercetarea pieţei şi a concurenţei de piaţă.

      • Analiza cerinţelor unei segmentări eficiente a pieţei.

      • Aplicarea metodelor de monitorizare a mediului de afaceri.

      • Determinarea cauzelor şi efectelor principalelor modificări ale mediului de afaceri ale firmei.

        m Cunoaşterea tipurilor de strategii de marketing şi dezvoltarea acestora la nivelul

        întreprinderii:

      • Identificarea diferitelor modalităţi de organizarea a compartimentului de marketing.

      • Descrierea criteriilor de apreciere a activităţii specialistului în marketing turistic.

      • Analiza raportului dintre cererea şi oferta de servicii turistice şi identificarea factorilor care le influenţează.

        m Utilizarea metodelor, tehnicilor şi procedeelor de marketing ca instrument al

        managementului întreprinderii:

      • Aprecierea atitudinii turiştilor prin diferite metode de scalare.

      • Elaborarea şi efectuarea de sondaje şi chestionare tipice domeniului serviciilor turistice.

      • Interpretarea rezultatelor statistice şi luarea de decizii pentru îmbunătăţirea ofertei turistice.

      • Elaborarea şi aplicarea mix-ului de marketing specific firmelor din domeniul serviciilor turistice (produsul şi formarea preţurilor, distribuţia şi promovarea

      produselor turistice).

      m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor)

        1. 1. Piaţa activităţii de turism: Definiţia pieţei turistice. Cererea turistică:

          • particularităţile cererii turistice;

          • determinanţii cererii turistice;

          • elasticitatea cererii turistice;

          • sezonalitatea cererii turistice; Oferta turistică:

          • particularităţile ofertei turistice;

          • determinanţi ai ofertei turistice. Estimarea potenţialului pieţei:

          • definiţia şi scopul cercetării pieţei;

            • criteriile segmentării pieţei; segmentarea după criterii: geografice, demografice, psiho-sociale (clasă socială, stil de viaţă), comportamentale.

            • condiţiile unei segmentări eficiente.

        2. 2. Instrumente ale cercetării de piaţă:

          Măsurarea şi scalarea.

          Tipuri de scale.

          Metode de scalare:

          • diferenţiala semantică,

          • scala lui Likert,

          • modelul.Fishbein-Rosenberg.

        3. 3. Organizarea activităţii de marketing în turism:

          Organizarea compartimentului de marketing al întreprinderii turistice dl!pă diferite criterii. Profesiograma specialistului de marketing.

        4. 4. Mixul de marketing turistic:

          Politica de produs în turism:

          • definirea produsului turistic;

            • elementele produsului turistic;

          • clasificarea produselor turistice;

          • ciclul de viaţă al produselor turistice;

          • strategii privind produsele turistice. Politica de preţuri în turism:

          • forme de prezentare a preţurilor în turism;

            • particularităţile preţurilor şi tarifelor în turism;

          • strategii şi politici de preţuri în turism;

            • diferenţieri de preţuri în turism. Politica de distribuţie:

            • canalele de distribuţie: caracteristici, tipologie;

          • organizarea canalelor de distribuţie;

      • distribuţia fizică şi managementul logisticii. Politica de promovare:

      • definirea _şoi biectivele publicităţii;

      • structura publicităţii;

      • alegerea mediului publicitar;

      • promovarea vânzărilor: tipuri şi modalităţi de promovare.

      BIBLIOGRAFIE

      TITLUL

      EDITURA

      AUTORI

      Marketing turistic – manual

      clasa a XI-a, specializările Turism şi alimentatie publică

      Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2002;

      Dincă C., colectiv

      Elemente de marketing turistic

      Ed. Global Media lmaqe, Deva 2000

      Dumitru Patriche, Filimon Stremţan, Ana Ispas, Iulian Patriche

      Piaţa turistică a României

      Ed. Ecran magazin, Braşov, 2000

      Ilie Niţă, C-tin Niţă

      Turismul şi dezvoltarea durabilă

      Ed. Expert, Bucureşti, 2000

      N. Neacşu

      Statistică în turism (teorie şi aplicatiil

      Ed. Albastră, Cluj Napoca,2000

      Nicoleta Petcu

      Marketing turistic

      Ed. Economică, 1999

      Toader Gherasim, Daniel Gherasim

      MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

      PROGRAME PENTRU

      EXAMENUL NATIONAL DE BACALAUREAT 2005

      PROFIL:

      RESURSE NATURALE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

      DISCIPLINE TEHNOLOGICE

      proba scrisă "E"

      Pentru profilul RESURSE NATURALE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI, la proba "E", candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

      image

      .-:-::- ,_.-·

      .. <,:.;,,,

      '?Fi,:i'iHh#J .'

      "' . ' ·, .,

      /:;: .,:

      Chimie industrială

      Procese şi utilaje

      Protecţia mediului

      Industria alimentară

      RESURSE NATURALE.

      ŞI PROTECŢIA

      ·MEDIULUI

      Agricol

      Agromontan

      Ecologie şi protecţia mediului

      Veterinar

      Silvic

      Prelucrarea lemnului

      Tehnologia mobilei

      Tehnician în prelucrarea.,

      lemnului

      Silvicultură

      Tehnician în silvicultură

      Anatomia şi fiziologia animalelor domestice

      Tehnician veterinar

      Tehnician agromontan

      Agropedologie

      Tehnician în agricultură

      Operaţii unitare şi utilaje în industria alimentară

      Tehnician în industria alimentară

      Analiza factorilor de mediu

      Tehnician în protecţia mediului

      Tehnician în chimie industrială

      NOTĂ:

      Conform "Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2005", pregătirea examenului şi elaborarea subiectelor se realizează în conformitate strictă cu PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT, avizată prin OMEdC. Manualul şcolar este doar unul dintre suporturile didactice utilizate de profesori şi de elevi, care ajută la parcurgerea programei şcolare, prin însuşirea de cunoştinţe şi formarea de competenţe.

                                           ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI                      

      1. I. Statutul disciplinei

        Disciplina Ecologie şi protecţia mediului are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentr.u anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia

        mediului . Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul a.re posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în

        conformitate cu specializarea urmată.

        li. Competenţe de evaluat

        W Folosirea terminologiei de specialitate.

        lill Recunoaşterea şi definirea unor concepte specifice ecologiei şi protecţiei mediului.

        • Identificarea şi descrierea principalelor componente ale mediului natural.

        • Caracterizarea sistemelor biologice în vederea aprecierii stării lor de funcţionare.

          (Dl Recunoaşterea diferitelor tipuri de ecosisteme şi descrierea relaţiilor intra şi interspecifice ale acestora.

        • Identificarea componentelor structurale ale unui ecosistem.

        • Interpretarea relaţiilor biotop-biocei:-ioză în cadrul diferitelor tipuri de ecosisteme.

        • Identificarea şi caracterizarea tipurilor de ecosisteme antropizate.

          lill Identificarea şi corelarea agenţilor /factorilor care influenţează echilibrul ecologic.

        • Identificarea surselor de poluare a mediului înconjurător şi indicarea modului de dispersie a poluanţilor.

          11 Stabilirea influenţei factorilor poluanţi asupra diferitelor componente ale mediului înconjurător.

          rn Interpretarea efectelor factorilor poluanţi asupra echilibrului ecologic.

        • Identificarea şi măsurarea acţiunii factorilor poluanţi asupra componentelor mediului.

          rn Elaborarea unor măsuri pentru protecţia mediului şi combaterea poluării.

        • Stabilirea unor măsuri de protecţie a resurselor naturale în funcţie de natura factorilor poluanţi.

        • Propunerea unor modalităţi de eliminare /diminuare a efectelor poluării asupra mediului înconjurător.

      m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

        1. 1. Caracteristicile sistemelor biologice:

          Evoluţia;

          Integralitatea;

          Echilibrul dinamic;

          Autoreglarea.

        2. 2. Ecosistemul:

          Biotop. Structuri şi caracteristici Biocenoză. Structuri şi caracteristici

          Relaţii intra şi interspecifice în cadrul biocenozei Structura şi caracteristicile ecosistemului

        3. 3. Tipuri de ecosisteme naturale şi seminaturale:

          Ecosisteme terestre (păduri, pajişti)

          Ecosisteme acvatice (ape stătătoare, curgătoare).

        4. 4. Surse de poluare a apei şi modul de dispersie a poluanţilor.

          Apă în natură: importanţă; circuit; clasificare; forme de existenţă a apei. Poluanţii apei. Criterii de clasificare.

          Surse de poluare a apei. Criterii de clasificare. Compoziţia surselor de poluare. Influenţa poluanţilor apelor asupra mediului: substanţe organice; substanţe anorganice; substanţe radioactive; suspensii; produse petroliere; apele calde; microorganismele.

        5. 5. Surse de poluare a aerului şi modul de dispersie a poluanţilor.

          Aerul. Generalităţi.

          Poluanţii aerului.

          Surse de poluare a aerului.

          Influenţa poluanţilor aerului asupra mediului.

        6. 6. Surse de poluare a solului şi modul de dispersie a poluanţilor.

      Solul. Importanţă.

      Poluanţii solului.

      Surse de poluare a solului.

      Influenţa poluanţilor solului asupra mediului.

      7.

      Efecte majore ale poluării mediului:

      Efectul de seră Ploi acide

      Deprecierea stratului de ozon

      1. 8. Epurarea apelor.

      2. 9. Folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură şi silvicultură.

      3. 10. Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea şi recuperarea deşeurilor.

      BIBLIOGRAFIE

      Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu filieră tehnologică, aria curriculară „Tehnologii”, profilul Resurse naturale şi protectia mediului· '

      DISCIPLINA

      EDITURA

      AUTORI

      Ecologie şi protecţia mediului clasa a X-a

      Constelaţii

      Irina Teodorescu, Geta Râşnoveanu, Claudia Manuela Negut

      Ecologie şi protecţia mediului clasa a X-a -Filiera tehnologică, Profil:

      Resurse naturale şi protecţia mediului

      Economica Preuniversitaria

      Rodica Ciarnău (coordonator)

                                                           AGROPEDOLOGIE                            

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Agropedologie are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină ·opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările Agricol şi Agromontan din· cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      ru Folosirea terminologiei de specialitate.

      ID Identificarea nivelurilor factorilor de mediu şi corelarea lor cu cerinţele plantelor de câmp.

      ID Identificarea şi descrierea proprietăţilor solului.

      ffi Identificarea factorilor care diminuează producţia plantelor cultivate şi aplicarea măsurilor de reducere a influenţei acestora.

      Ql Recunoaşterea componentelor profilului de sol şi descrierea proceselor de formare a acestuia.

      rn Explicarea rolului componentelor organice şi minerale ale solului în viaţa plantelor.

      W Explicarea însuşirilor principalelor tipuri de soluri.

      ID Selectarea lucrărilor de îngrijire necesare pentru întreţinerea unei culturi.

      ru Stabilirea intervalului optim de recoltare a culturior, în funcţie de destinaţia produsului.

      ID Proiectarea regimului de fertilizare a unei culturi, în funcţie de fertilitatea naturală a solului şi de sortimentul de îngrăşăminte existente.

      iWI Proiectarea sistemelor de lucrări ale solului pentru grupele de culturi de câmp.

      rn Proiectarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor prin însămânţare sau plantare.

      ffi Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)

        1. 1. Factori de mediu şi niveluri optime ale acestora.

        2. 2. Mijloace şi măsuri de reglare a nivelului factorilor de mediu al vieţii plantelor.

        3. 3. Sursele de provenienţă ale părţii minerale şi ale celei organice ale solului

        4. 4. Influenţa componentelor minerale si organice asupra fertilităţii solului: produse rezultate în urma proceselor de dezagregare, alterare şi humificare.

        5. 5. Proprietăţi fizico-chimice şi mecanice ale solului: textura, structura.

        6. 6. Proprietăţile hidrofizice, de aeraţie şi termice ale solului: formele de apă din sol, permeabilitatea solului pentru apă, ascensiunea capilară a apei.

        7. 7. Proprietăţile chimice ale solului: soluţia solului, reacţia solului.

        8. 8. Procese de diferenţiere pe adâncime a compoziţiei solului: bioacumularea, argilizarea, argiluvierea, podzolirea, gleizarea, salinizarea, carbonatailuvierea, procese vermice, procese vertice.

        9. 9. Clasele de soluri: molisoluri, argiluvisoluri (caracteristici generale).

      1O. Însuşirile solului şi profilului de sol: cerniozom; brun – roşcat.

      1. 11. Îngrăşăminte minerale şi organice folosite pentru .creşterea fertilităţii solului.

      2. 12. Lucrările solului: lucrarea cu plugul, lucrarea cu grapa, lucrarea cu cultivatorul, lucrarea cu combinatorul.

      3. 13. Sisteme de lucrare a solului pentru diferite grupe de culturi de câmp.

      4. 14. Semănatul şi plantatul – procedee de înfiinţare a unei culturi.

      5. 15. Sămânţa – însuşirile de calitate ale seminţei, pregătirea seminţei pentru semănat.

      6. 16. Materialul de plantat – însuşiri de calitate şi pregătirea lui pentru plantare.

      7. 17. Metode de înfiinţare a unei culturi de câmp.

      8. 18. Parametrii pentru înfiinţarea unei culturi: distanţe de semănat, epoca de semănat, adâncimea de semănat pentru culturile de câmp şi culturile legumicole.

      19.Lucrări de îngrijire cu caracter general: afânarea solului (cu grapa cu colţi, cu grapa cu discuri sau cu subsolierul – în vii, cu sapa rotativă)

      20.Combaterea buruienilor, combaterea dăunătorilor şi agenţilor patogeni, fertilizarea suplimentară, irigarea.

      21.Lucrări de îngrijire specifice sau cu caracter ocazional: eliminarea excesului de apă, verificarea viabilităţii plantelor anuale sau a viabilităţii mugurilor plantelor multianuale, tăvălugirea după semănat, muşuroitul, completarea golurilor, răritul, susţinerea plantelor în poziţie verticală, copilitul, cârnitul, tăieri de formare şi tăieri de rodire.

      22, Buruienile din culturile agricole şi combaterea lor: pagube produse de buruieni, clasificarea buruienilor, surse de îmburuienare, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a buruienilor.

      1. 23. _Boli şi dăunători ai plantelor cultivate: pagube produse de dăunători şi agenţi patogeni, principalele grupe de boli şi dăunători ai plantelor cultivate, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi agenţilor patogeni.

      2. 24. Insuficienţa apei din sol – irigarea.

      3. 25. Recoltarea culturilor la maturitatea fiziologică pentru produse destinate

        • înfiinţărilor culturilor.

      4. 26. Recoltarea culturilor la maturitatea tehnică pentru produsele destinate

      consumului.

      BIBLIOGRAFIE

      Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a XI-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară „Tehnologii”, profilul Resurse naturale      i   rotectia mediului:                                                

      image

      DISCIPLINA EDITURA AUTORI

      Gimnasium Costel Scriosteanu, Gher hina Untarescu

      ANALIZA FACTORILOR DE MEDIU

      image

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Analiza factorilor de mediu are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Protecţia mediului din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      ID Folosirea terminologiei de specialitate.

      m Identificarea şi utilizarea aparatelor pentru efectuarea unor analize fizicochimice ale factorilor de mediu.

      rn Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize.

      1W Alegerea sticlăriei şi a reactivilor în vederea analizelor de apă.

      lfJJ Aplicarea şi respectarea normelor de P.M. şi P.S.I. în efectuarea de analize.

      W Efectuarea analizelor de apă, aer, sol prin metode fizice, chimice, fizicochimice, biologice şi microbiologice în conformifate cu standardele în vigoare.

      m Corelarea şi interpretarea rezultatelor analizelor în vederea aprecierii calităţii factorilor de mediu.

      m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

        1. 1. Norme de protecţia muncii şi de pază şi stingere a incendiilor.

        2. 2. Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize chimice, fizico-chimice, biologice şi microbiologice: tehnici de recoltare, ustensile, condiţii de conservare. '

        3. 3. Analize de ape (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; calcule):

          Determinarea proprietăţilor organoleptice ale apelor. Determinarea suspensiilor totale din ape.

          Determinarea pH-ului apei: hârtie de pH, indicator universal, ph neutru. Determinarea alcalinităţii şi acidităţii apelor.

          Determinarea regimului de oxigen(RO.) al apelor:

          • Determinarea oxigenului dizolvat în apă;

          • Determinarea consumului biochimic de oxigen (CBO5);

          • Determinarea substanţelor oxidabile din apă (CCOMn). Determinarea regimului de mineralizare (R.M.) al apelor:

          • Determinarea reziduului fix;

          • Determinarea Ca şi Mg din apă prin metoda complexonometrică;

          • Determinarea durităţii prin metoda complexonometrică;

          • Determinarea clorurilor din apă;

            • Determinarea carbonaţilor şi bicarbonaţilor din apă. Determinarea indicatorilor regimului toxic ( R.T.) al apei:

            • Determinarea spectrofotometrică a amoniacului din apă; Analiza biologică a apelor naturale:

            • Aparate şi instrumente Analiza bacteriologică a apelor:

            • Aparate şi instrumente

            • Determinarea bacteriilor mezofile

            • Determinarea coliformilor totali

        4. 4. Analize de aer (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):

          Determinarea pulberilor totale din aer:

          • Pulberi sedimentabile;

          • Pulberi în suspensie.

        5. 5. Analize de sol (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este· cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):

          Pregătirea solului pentru analiză. Determinarea umidităţii solului.

          Determinarea pH-ului solului. Determinarea acidităţii şi alcalinităţii solului.

          Determinarea sărurilor solubile din soluri (în extrasul apos):

          • Dozarea anionilor : co/-, HCO3 -, C-I

          • Dozarea cationilor: Ca 2+, Mg2+

      BIBLIOGRAFIE

      TITLUL

      EDITURA

      AUTORI

      Poluarea mediului ambient

      Ed. Tehnică Buc. 1978

      L. I. Ciolea, AL. Ciplea

      Protecţia Mediului încQniurător

      Ed Tehnică Buc. 1981

      M. Negulescu, S. lanculescu, L. Vaicum

      Analiza apelor

      Ed. Tehnică Bucureşti 1968

      T D. Ionescu, F Constantinescu

      Analiza apelor

      Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1980

      C. Patroescu, I.Ganescu

      Chimia Sanitară a Mediului

      Ed, Medicală Buc.

      S. Manescu, M. Cucu

      Analiza Chimică a apei

      Ed. Facia, 1978

      D. Ceausescu

      lndrumător pentru studiul solului pe teren şi în laborator

      Ed. Agrosilvică Bucureşti 1967

      A. Canarache, I. Serbanescu

      Teste agrochimice de teren şi

      laborator

      Ed. Ceres, Buc. 1983

      V. Davidescu, T. Davidescu

                             ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA  ANIMALELOR DOMESTICE              

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Anatomia şi fiziologia animalelor domestice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Veterinar din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      rn Folosirea terminologiei de specialitate.

      m Identificarea componentelor celulei animale şi clasificarea ţesuturilor.

      ffi Recunoaşterea oaselor şi a articulaţiilor în seria animală şi explicarea funcţiei acestora.

      m Explicarea funcţionalităţii aparatelor din organismul animal.

      fJdl Efectuarea unor secţiuni de calitate pentru evidenţierea corectă a principalelor grupe de muşchi.

      m Analiza preparatelor histologice în vederea diferenţierii tipurilor de ţesuturi. W Diferenţierea şi delimitarea segmentelor aparatelor din organismul animal. m Determinarea calitativă a constantelor fiziologice ale organismului animal.

      m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării I detalierii competenţelor):

        1. 1. Noţiuni de histologie:

          Celula: definiţie; morfologie (componente fundamentale; forme şi dimensiuni) şi fiziologie; Ţesuturile: epitelial (tipuri, morfologie);. conjunctiv (tipuri, morfologie); muscular (morfologie); sanguin – limfatic (elemente figurate); nervos (morfologie).

        2. 2. . Osteologia şi artrologia: Morfologia oaselor; Componentele scheletului; Articulaţiile: clasificare, funcţii.

      3.- Miologia:

      Morfologia, fiziologia muşchilor.

      Clasificarea muşchilor (după formă; poziţie, mişcări).

      1. 4. Aparatul digestiv: compon nte, glande anexe: 1 Enumerare, morfologie, particularităţi pe specii; Digestia: etape şi particularităţi;

        Glandele anexe: ficatul şi pancreasul (structură şi funcţii); Aparatul digestiv la păsări (segmente, particularităţi).

      2. 5. Aparatul respirator: componente. Segmente (enumerare);

        Pulmonul (morfologie);

        Aparatul respirator la păsări (particularităţi); Respiraţia: mecanica respiratorie, schimbul de gaze.

      3. 6. Aparatul circulator: componente. Cordul: morfologie;

        Vasele sanguine (clasificare, structură); Circulaţia sanguină.

      4. 7. Aparatul urinar: componente. Segmente (enumerare); Rinichiul (morfologie); Fiziologia aparatului urinar.

      5. 8. Aparatul genital mascul şi femelă: componente, glanda mamară. Segmente: morfologie şi particularităţi;

      Reproducerea;

      Glanda mamară (morfologie; fiziologie);

      Aparatul genital la pasăre (segmente, descriere, rol).

      BIBLIOGRAFIE

      TITLU

      EDITURA

      AUTORI

      Anatomia şi fiziologia animalelor domestice

      Editura CERES, 1989, Bucureşti

      Coţofan V.

      Anatomia, fiziologia şi bolile animalelor domestice

      Editura CERES, 1983, Bucureşti

      Coţofan V. şi col.

      Fiziologia animalelor domestice

      Editura Didactică şi Pedagogică, 1978, Bucureşti

      Cristea N. şi col.

      Lucrări practice la anatomia şi fizioloqia animalelor domestice

      Editura Didactică şi Pedagogică, 1975, Bucureşti

      Jurubescu V. şi col.

      Indrumător de lucrări practice pentru meseria veterinar

      Editura CERES, 1993, Bucureşti

      Moisiu M. şi col.

                       OPERAŢII UNITARE ŞI UTILAJE ÎN INDUSTRIA  ALIMENTARĂ            

      I. Statutul disciplinei

      Disciplina Operaţii unitare şi utilaje în industria alimentară are, în cadrul Examenului cte Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea industrie alimentară din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele dou.ă discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

      li. Competenţe de evaluat

      mi Folosirea terminologiei de specialitate.

      W Identificarea factorilor care influenţează desfăşurarea operaţiilor unitare din industria alimentară.

      m Identificarea principalelor repere ale utilajelor folosite în industria alimentară.

      W Explicarea proceselor mecanice şi fizico-chimice, de transformare a materiilor prime şi semifabricatelor în produse finite.

      m Explicarea funcţionării utilajelor de pr lucrare a materiei prime de origine vegetală, animală şi minerală.

      m Verificarea parametrilor de lucru ai utilajelor folosite în industria alimentară

      m Sesizarea apariţiei defecţiunilor la utilaje şi stabilirea momentului intervenţiei tehnice.

      m Aplicarea măsurilor de protecţia muncii la exploatarea utilajelor din industria alimentară.

      W Aprecierea avantajelor şi dezavantajelor diverselor tipuri de utilaje folosite în industria alimentară şi alegerea celor mai eficiente.

      m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)

        OPERAŢII, PROCES TEHNOLOGIC, SCHEMA DE FABRICAŢIE:.definiţii. BILANŢUL DE

        MATERIALE: total şi parţial: definiţie, calcul şi aplicaţii.

        OPERAŢIILE UNITARE:

        1. 1. Transportul fluidelor:

          • proprietăţile fizice ale fluidelor: densitate, volum, greutate specifică, vâscozitate;

          • regimuri de curgere;

          • pompe pentru transportul fluidelor: pompa cu roţi dinţate, pompa centrifugă, injectorul, suflanta cu pistoane rotative.

        2. 2. Transportul materialelor solide: transportorul bandă, transportorul elicoidal, elevatorul, transportorul pneumatic – consideraţii generale, instalaţii de transport pneumatic prin aspiraţie, ciclonul.

        3. 3. Mărunţirea: definiţie.

          • metode de mărunţire.

          • utilaje de mărunţire: moara cu ciocane, valţul automat, tipuri de cuţite pentru tăiat.

        4. 4. Separarea materialelor solide: definiţie;

          • Cernerea:

            • principii generale;

              + Separarea după mărime şi formă: triorul;

          • Separarea pneumatică: tararul.

        5. 5. Separarea amestecurilor eterogene: definirea amestecurilor eterogene;

          • Separarea prin sedimentare:

            • principiul separării fazelor,

            • factori de influenţă,

            • utilaje: camera de desprăfuire cu şicane, decantorul orizontal, vasul florentin simplu.

          • Separarea prin filtrare:

            • definiţie,

            • principiul separării prin filtrare,

            • factori ce influenţează filtrarea,

            • utilaje pentru filtrare: filtrul deschis cu agitator, filtrul cu saci, filtrul cu rame şi plăci.

          • Centrifugarea:

            • definiţie,

            • utilaje de centrifugare: centrifuga decantoare verticală.

        6. 6. Amestecarea:

          • definiţie,

          • eficienţa amestecării,

          • amestecarea materialelor păstoase: malaxorul cu cuvă dublă,

          • amestecarea în mediu lichid: amestecarea mecanică: – amestecătoare cu braţe şi cu elice.

        7. 7. Presarea:

          • definiţie,

          • factorii care influenţează presarea,

          • utilaje: presa mecanică cu melc.

        8. 8. Operaţii bazate pe transfer de căldură:

          • definirea căldurii,

          • moduri de transmitere a căldurii – definiţie şi caracterizare,

          • agenţi termici de încălzire şi de răcire,

          • schimbătoare de·căldură: cu manta, multitubular, cu plăci.

          • Pasteurizarea:

            • definiţie,

            • caracterizare.

          • Sterilizarea:

            • definiţie,

              • caracterizare.

          • Concentrarea prin vaporizare:

            • baza teoretică a concentrării,

            • schemele de evaporare cu simplu efect şi efect multiplu.

          • Condensarea:

            • definiţie,

            • scopul operaţiei de condensare,

            • utilaje de condensare: condensatorul barometric cu şicane.

          • Refrigerarea şi congelarea:

            • definiţie,

          • caracterizare.

        9. 9. Difuzia:

          • definiţie,

          • caracterizare,

          • principiul realizării difuziei.

            1 O. Distilarea:

            • definiţie,

            • metode de distilare,

            • instalaţia de distilare.

      11. Uscarea:

      • definiţie,

      • mecanismul uscării,

      • factorii ce influenţează uscarea,

      • metode de uscare,

      • utilaje: uscătorul turn

      Notă:

      Pentru toate utilajele cuprinse În programă se cere: construcţia, funcţionarea şi domeniile de utilizare În industria alimentară (fără schită)

      BIBLIOGRAFIE

      TITLU

      EDITURA

      AUTORI

      Operaţii şi utilaje în industria chimică

      Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980

      Crăciun I, Hasci Z, Stan C.,

      Desen tehnic industrial

      pentru constructii de maşini

      Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990

      Dale C, Nitulescu Th.,

      Precupetu P.,

      Instalaţii electromecanice din industria alimentară

      Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985

      Petculescu e, lvancea L, Dinache P.

      Operaţii şi utilaje în industria

      chimică

      Ed. Tehnică, Bucureşti, 1993

      St n C, Crăciun I.,

      Procese şi aparate în

      industria alimentară

      Ed. Didactică şi pedagogică, R.A, Bucureşti, 1992

      Teleoacă R, Petculescu E, Onofreî I,

      Pregătire de bază în industria alimentară – şcoală profesională – pregătire teoretică

      Editura Oscar Print

      Mileu V., Nichita L.

                                                       PROCESE ŞI UTILAJE                            

      1. I. Statutul disciplinei

        Disciplina Procese şi utilaje are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea chimie industrială din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

        li. Competenţe de evaluat

        fi Folosirea terminologiei de specialitate.

        fi Descrierea funcţionarii utilajelor din instalaţiile chimice.

        • Identificarea utilajelor statice şi dinamice dintr-o instalaţie

        • Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale aparatelor şi instalaţiilor pentru procesele hidrodinamice şi termice.

        • Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale utilajelor şi instalaţiilor pentru procesele de difuziune, mecanice şi a reactoarelor chimice.

          ID Efectuarea de calcule tehnologice simple la utilaje tip şi 1a instalaţii prin aplicarea legilor şi a principiilor care guvernează procesele din industria chimică.

        • Citirea caracteristicilor fizico-chimice şi tehnice din tabele, diagrame, nomograme.

        • Aplicarea şi rezolvarea ecuaţiilor de bilanţ de materiale corespunzătoare utilajelor tip.

        • Determinarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajelor (debit volumetric, debit masic pentru procesele hidrodinamice, cantitate de căldura, arie de transfer termic, diferenţa medie de temperatură pentru procese de transfer termic).

        • Utilizarea informaţiilor tehnice din literatura de specialitate pentru realizarea calculelor tehnologice.

          • Efectuarea de calcule tehnologice pentru utilajele şi instalaţiile de difuziune.

          fi Alegerea utilajelor adecvate desfăşurării optime a unui proces tehnologic.

        • Corelarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajului cu particularităţile procesului tehnologic.

        • Selectarea utilajelor necesare în procesul tehnologic pe criterii de protecţia mediului.

          m Aplicarea normelor de explaatare raţională la utilajele tip.

        • Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele hidrodinamice şi termice.

      • • Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele de difuziune şi mecanice.

        • Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele hidrodinamice şi termice şi identificarea măsurilor de remediere ale acestora.

        • Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele de difuziune şi mecanice

        • Identificarea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la reactoarele chimice şi a măsurilor de remediere ale acestora.

      W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

      1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

        1. 1. Proces tehnologic. Simbolizarea utilajelor din . industria chimică: definirea procesului tehnologic, a operaţiei unitare; desenarea şi recunoaşterea simbolurilor utilajelor folosite în industria chimică (uscătoare, transportoare, reactoare chimice, pompe, filtre, amestecătoare, schimbătoare de căldură, coloane de distilarerectificare).

        2. 2. Elemente de calcul tehnic:

          Sistemul internaţional de unităţi; bilanţ de materiale (total şi parţial) randament; aplicaţii.

        3. 3. Curgerea fluidelor:

          starea fluidă (definire şi caracterizare): mărimi fizice caracteristice fluidelor (volum, densitate, greutate, presiune etc.);

          conducte şi armături – definirea conductelor, enumerarea şi definirea principalelor elemente ale conductelor (conducta, piese de legătură, armături).

        4. 4. Transportul fluidelor:

          parametrii pompelor; .

          1. A. Utilaje pentru transportul şi dozarea lichidelor – pompe fără elemente mobile (Montejusul), pompe cu mişcări alternative (pompa cu piston cu simplu şi dublu efect), pompe centrifuge – caracteristici şi funcţionare;

    8. 8. Utilaje pentru transportul, comprimarea şi rarefierea gazelor – compresorul cu piston

– caracteristici şi funcţionare.

    1. 5. Separarea sistemelor eterogene:

      definirea sistemelor eterogene (faza dispersă, faza dispersată).

      1. A. Separarea sistemelor eterogene lichide: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene lichide, filtrarea – definiţia, caracteristicile filtrării (factori, etapele filtrării, medii de filtrare, viteza de filtrare); filtrul celular cu tambur rotativ.

        8. Separarea sistemelor eterogene gazoase: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene gazoase purificarea prin filtre a gazelor – filtru cu saci.

    2. 6. Transmiterea căldurii:

      definirea transferului termic, moduri de transmitere a căldurii, agenţi de încălzire şi răcire (enumerare, caracteristicile fiecărui agent cu metode de transmitere a căldurii), ecuaţia generală a transferului termic, aplicaţi transferul căldurii prin conducţie (calculul cantităţii de căldură, aria de transfer termic), schimbătoare de căldură cu fascicul tubular.

    3. 7. Operaţii şi procese de difuziune:

      definirea şi aspecte ale fenomenului de difuziune (compoziţia fazelor, stabilirea echilibrului dinamic de fază), ecuaţia generală de transfer de masă.

      1. A. Distilarea şi rectificarea: definiţii, legea lui Raoult, legea lui Dalton, diagrama Y-X, procedee de distilarE;) (enumerare), distilarea simplă, instalaţia continuă de rectificare (fenomenul de pe talere, reflux), bilanţ de materiale al procesului de rectificare – aplicaţii pe o schemă dată.

      2. B. Uscarea: definiţie, descrierea mecanismului procesului (viteza de uscare, timp c;ie uscare) schemele de principiu ale uscării convective şi prin contact, uscarea convectivă – uscătorul de cameră, bilanţ de materiale al procesului de uscare convectivă – aplicaţii.

    4. 8. Reactoare chimice:

      definiţie, funcţiile reactoarele; reactorul tip autoclavă.

    5. 9. Coroziunea în industria chimică:

definiţie, tipuri de coroziuni, factorii care influenţează coroziunea, enumerarea metodelor de eliminare a defectelor coroziunii.

Notă:la toate utilajele tip amintite se cere:.recunoaşterea utilajului, enumerarea părţilor componente, descrierea funcţionării utilajului, avantaje şi dezavantaje ale folosirii utilajului

respectiv, specificarea normelor de exploatare şi Întreţinere raţională (pornire, oprire, cauzele producerii incidente/or), particularităţi În funcţionare ex. Pompa cu piston uniformizarea şi reglarea debitului

BIBLIOGRAFIE

TITLU

EDITURA

AUTORI

Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din

industria chimică

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1991

Mihăilescu F.,

Bănăţeanu I., Luputiu I.

Maşini, utilaje şi instalaţii din

industria chimică, rafinării şi petrochimie

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978

Mihăilescu F., Tudor P.

Operaţii şi utilaje în industria chimică

Editura Tehnică Bucureşti 1984

Bratu E.

Operaţii şi utilaje în industria chimică

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980

Floarea O., Jinescu G., Dima R.

Procese hidrodinamice şi utilaje specifice în industria chimică

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1983

Jinescu G.

Proces şi aparate în ingineria chimică

Editura Tehnică Bucureşti 1981

Pavlov F.

SILVICULTURA

image

I. Statutul disciplinei

Disciplina Silvicultura are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 :- 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Silvic din cadrul profilului .Resurse naturale şi protecţia mediului Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

ffi Folosirea terminologiei de specialitate.

m Aplicarea măsurilor necesare pentru asigurarea continuităţii pădurilor.

  • Efectuarea operaţiilor specifice pentru producerea materialului săditor.

  • Identificarea etapelor în pregătirea materialului pentru plantat.

  • Alegerea şi aplicarea tehnologiei de împădurire în funcţie de condiţiile

    pedoclimatice din zonă.

  • Determinarea condiţiilor de regenerare a pădurii.

  • Stabilirea strategiei de regenerare a pădurii pe baza aplicării tratamentelor silvice specifice zonei.

  • Aplicarea normelor de protecţie a muncii la executarea lucrărilor din domeniul silvic.

    m Efectuarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a pădurii pentru realizarea funcţiilor specifice.

    • Descrierea structurii arboretului şi a caracteristicilor sale.

    • Identificarea etapelor de dezvoltare ale arboretelor.

  • Corelarea intervenţiilor pentru realizarea funcţiilor specifice pădurii.

  • Elaborarea măsurilor pentru reglarea structurii şi a stării fitosanitare.

QJ Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor):

    1. 1. Recoltarea, prelucrarea şi păstrarea fructelor şi seminţelor forestiere.

      Recoltarea seminţelor forestiere:

      • epoca de recoltare: clasificarea speciilor forestiere în funcţie de raportul dintre maturare şi coacere.

        • evaluarea recoltei de seminţe: clasificarea şi descrierea metodelor de evaluare a fructificaţiei.

      • metode şi tehnici de recoltare: clasificarea şi descrierea metodelor şi a tehnicilor de recoltare a seminţelor forestiere.

        • organizarea lucrărilor de recoltare: măsuri organizatorice care se iau la recoltarea seminţelor forestiere; unelte şi utilaje folosite; norme de protecţia muncii la recoltarea seminţelor forestiere.

        Păstrarea seminţelor forestiere:

      • măsuri şi tehnici de păstrare a seminţelor forestiere,

      • condiţii de păstrare a seminţelor forestiere în funcţie de umiditatea seminţelor zvântate în aer.

    2. 2. Calitatea seminţelor forestiere:

      Indicii calitativi ai seminţelor: descrierea principalilor indici calitativi ai seminţelor forestiere Controlul calităţii seminţelor forestiere:

      • constituirea probelor medii pentru laborator,

      • clasificarea seminţelor forestiere pe categorii de calitate.

    3. 3. Pregătirea pepinierei pentru cultură:

      Pregătirea terenului:

      • lucrări premergătoare a pregătirii solului,

        • lucrări de pregătire a terenului în pepinieră, Lucrările solului:

        • scopul şi importanţa lucrărilor de pregătire a solului,

        • descrierea lucrărilor de pregătire a solului. Administrarea îngrăşămintelor şi amendamentelor:

      • necesitatea şi importanţa administrării îngrăşămintelor în pepiniere,

      • clasificarea şi descrierea principalelor tipuri de îngrăşăminte utilizate în pepiniere. Sistemul de asolament:

        • necesitatea şi importanţa aplicării amendamentelor în pepinieră.

    4. 4. Înfiinţarea culturilor în pepinieră:

      Metode şi scheme de semănat: clasificarea şi descrierea principalelor metode şi scheme de semănat.

      Adâncimea şi epoca de semănat:

      • criterii de care se ţine seama la alegerea adâncimii de semănat,

      • alegerea epocii de semănat. Repicajul:

      • definiţie,

      • procedee de repicaj,

      • tehnica de repicare.

        Tehnologii noi de producere a puieţilor:

      • necesitatea producerii puieţilor cu rădăcini protejate,

      • producerea puieţilor pe paturi nutritive,

      • producerea puieţilor în solarii,

      • producerea puieţilor în recipiente. Butăşire şi altoirea:

      • caracteristicile înmulţirii vegetative,

      • tehnica de execuţie a butăşirii,

      • tehnica de execuţie a altoirii.

    5. 5. Îngrijirea culturilor în pepinieră:

      Dăunătorii culturilor din pepiniere şi combaterea lor: necesitatea îngrijirii culturilor în pepiniere, Mulcirea şi umbrirea culturilor:

      • necesitatea mulcirii culturilor,

      • procedee de muicire a culturilor,

      • necesitatea umbririi culturilor,

      • procedee de umbrire a culturilor.

        Combaterea mecanică a buruienilor şi afânarea solului:

      • necesitatea şi modul de executare a spargerii crustei solului,

        • prăşitul şi plivitul culturilor în pepiniere.

          Combaterea chimică a buruienilor: clasificarea principalelor tipuri de erbicide utilizate în pepiniere.

          Udarea culturilor:

      • norma de udare,

        • sisteme de udare a culturilor în pepiniere.

        Tăieri de formare a puieţilor: descrierea principalelor tipuri de tăieri de formare a coroanei puieţilor.

    6. 6. Scosul puieţilor:

      sezonul şi vârsta scosului puieţilor, procedee de scoatere a puieţilor.

    7. 7. Criterii de sortare a materialului recoltat:

      criterii de sortare a puieţilor, tehnica sortării puieţilor,

    8. 8. Transportul şi depozitarea materialului săditor:

      modalităţi de păstrare a puieţilor. ambalarea şi transportul puieţilor:

      • modalităţi de ambalare şi transport a puieţilor.

    9. 9. Condiţiile staţionale ale suprafeţelor de împădurit:

      definirea şi clasificarea lucrărilor de împădurire: definirea lucrărilor de împădurire, reîmpădurire, refacere, substituire şi ameliorare.

      principii şi criterii economice şi silviculturale privind alegerea şi asocierea speciilor pentru împădurire:

      • enumerarea şi descrierea principiilor şi criteriilor de alegere şi asociere a speciilor;

      • definirea ţelului culturilor;

      • descrierea culturilor pure şi amestecate.

        1O. Scheme ecologice:

        formule şi scheme de împădurire:

      • definiţia formulei şi schemei de împădurire,

      • clasificarea speciilor forestiere în funcţie de importanţă.

  1. 11. Semănătura directă şi plantarea puieţilor:

    împădurirea prin semănături directe:

    • descrierea procedeelor de semănare,

    • adâncimea, epoca şi norma de semănat. împădurirea prin plantare:

    • procurarea materialului pentru plantat, .

    • descrierea procedeelor de plantare,

    • adâncimea de plantare,

    • dispozitivul de plantare,

    • desimea şi epoca de plantare.

  2. 12. Întreţinerea culturilor instalate şi a regenerărilor:

    întreţinerea solului:

    • necesitatea lucrărilor de îngrijire a culturilor. îndepărtarea vegetaţiei copleşitoare: ‘

    • descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. rărirea semănăturilor:

    • descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. receptarea puieţilor:

    • descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. fertilizarea şi mulcirea solului:

    • descrierea tehnicii de execuţie a lucrării.

  3. 13. Regimurile de cultură: consideraţii generale; tipuri:

    • regimul codrului.

    • regimul crângului.

  4. 14. Metodele de regenerare ale pădurii.

    regenerarea naturală:

    • descrierea regenerării naturale din sămânţă şi lăstari

      • prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării din sămânţă şi lăstari regenerarea artificială:

      • descrierea regenerării artificiale,

      • prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării artificiale

  5. 15. Dinamica proceselor colective în instalarea seminţişurilor.

    constituirea stării de masiv.

  6. 16. Tratamente în regim codru:

    Tratamente cu regenerare sub masiv: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie;

    • tratamentul regenerărilor succesive: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare;

    • tratamentul regenerărilor în ochiuri (progresive): definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare; .

    • tratamentul regenerărilor în codru grădinărit: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare.

      Tratamente cu regenerare în teren descoperit: definiţie, scop, obiective, tehnică de·. execuţie.

    • tratamentul tăierilor rase în codru: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare.

  7. 17. Tratamentul în regim crâng:

    Tratamentul tăierilor rase în crâng: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, explorare şi regenerare.

  8. 18. Lucrări pregătitoare pentru instalarea seminţişurilor.

  9. 19. Conversiunea:

    necesitatea şi tehnica de execuţie a lucră"rilor.

  10. 20. Refacerea , substituirea şi ameliorarea arboretelor slab productive:

    consideraţii generale

    tehnica lucrăriior de refacere, ameliorare şi substituire:

    refacerea, ameliorarea şi substituirea cvercetelor:

    • descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. substituirea arboretelor derivate:

    • descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. refacerea molidişurilor degradate:

    • descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. refacerea şi substituirea zăvoaielor.

  11. 21. Protecţia muncii la intervenţiile de îngrijire şi conducere în arborete.

  12. 22. Norme de protecţia muncii la aplicarea tratamentelor.

  13. 23. Limita, durata şi caracteristicile fazelor de dezvoltare ale arboretelor: seminţiş; desiş; nuieliş – prăjiniş; păriş; codrişor; codru mijlociu; codru bătrân:

    etapele de dezvoltare: caracterizarea etapelor de dezvoltare ale arboretului; fazele de dezvoltare: descrierea fazelor de dezvoltare ale arboretului.

  14. 24. Lucrări de conducere şi îngrijire: degajări, depresaj; curăţiri; rărituri; operaţiuni de igienă: scopul lucrărilor;

lucrări de îngrijire şi conducere: degajări, depresaj, curăţiri, rărituri;

definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea degajărilor; definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea curăţirilor; definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea răriturilor; descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor de igienă.

BIBLIOGRAFIE

TITLU

EDITURA

AUTORI

Silvicultura – Tehnica Culturii Silvice,

manual pentru clasele XI-XII licee silvice

EDP, R..A., Buc. 1997

Marian A., şi colab.,

Bioloqie qenerală

EDP., Buc. 1979

Botnariuc N.,

Pădurile României

Ed. Acad., Buc., 1981

Chirită C. şi colab.,

Împăduriri, tratat

Ed. Ceres, Buc. 1972

Damian I.,

Pădurea – Apa – Mediul Înconjurător

Ed. Ceres, Buc. 1974

Dinu Val.,

Producerea semintelor forestiere

Ed. Ceres, Buc. 1982

Enescu Val.,

Silvicultura – tratat

Ed. Ceres, Buc.

Florescu I.,

Pădurea şi viitorul

Ed. Ceres, Buc., 1982

Giurqiu V.,

Cultura speciilor forestiere

Ed. Agro-silv., Buc. 1967

Halaramb At.,

Mică Enciclopedie a Pădurii

Ed. Fed., Buc. 1996

Iancu I., şi colab.,

Îndrumarul Pădurarului

Ed, Peqas, Buc. 1999

Iancu I.,

Pădurea şi Apa

Ed. Şt. şi Enciclop., Buc. 1982

Iancu I., Iancu Viorica

Tehnica Culturilor Forestiere – III. Împăduriri

Ed. Agro-Silvică, Buc. 1958

Popa Gr.,

Flora forestieră a României

Ed. Ceres, Buc. 1997

Stănescu V., Şofletea

N., Popescu Oana

Recomandări tehnice

Buc. 1994

ICAS Pepiniere

Îndrumări tehnice – Silvicultură

Buc. 1977

MEFMC

Îndrumări tehnice – Seminţe şi pepiniere

Buc. 1977

MEFMC

                                                 TEHNOLOGIA MOBILEI                          

I. Statutul disciplinei

Disciplina Tehnologia mobilei are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea prelucrarea lemnului din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

rn Folosirea terminologiei de specialitate.

m Efectuarea calculului privind necesarul de materii prime şi materiale tehnologice pentru executarea produselor de mobilier.

ID Stabilirea fazelor de lucru pentru un reper în funcţie de locul şi rolul acestuia în produsul finit.

W Aplicarea:

  • normelor (standardelor) la debitarea lemnului masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn; .

    • tehnologiilor specifice de asamblare a ramelor şi bordurare a canturilor panourilor;

  • tehnologiei de şlefuire a lemnului masiv şi a panourilor;

  • procedeului de finisare corespunzător destinaţiei mobilierului.

  • operaţiilor de premontare şi montare a mobilierului într-o succesiune logică.

W Alegerea parametrilor regimului de lucru la prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv.

ID Asigurarea rugozităţii suprafeţelor şlefuite impuse de tehnologia de finisare. rn Conducerea procesului de furniruire a panourilor utilizate la fabricarea mobilei. m Conservarea calităţii mobilierului de la producător la beneficiar.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

  1. III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

    1. 1. Tehnologia modernă a debitării reperelor din lemn masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn:

      Operaţii de debitare:

      • definiţia debitării;

        • debitarea lemnului masiv – operaţii: retezare, secţionare, tivire, spintecare, însemnare, decupare;

        • debitarea semifabricatelor superioare pe bază de lemn – procedee de debitare; Tipizarea semifabricatelor şi calculul supradimensiunilor

        • pentru lemnului masiv: tipodimensiuni; adaosul de prelucrare la debitarea acestuia;

        • pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: tipizarea pe baza dimensionării modulate; adaosul de prelucrare la debitarea panourilor în funcţie de structura panourilor (formule de calcul, valori);

        Indicatori economici la debitare (formule de calcul, exemple): indicele de utilizare; randamentul de folosire, randamentul la debitare; pierderile; consumul specific.

        Utilaje şi agregate folosite:

        • pentru debitarea lemnului masiv: f. c. cu avans mecanic tip CTAm; ferăstrăul panglică – : părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru;

        • pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: agregatul de debitat panouri – : părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.

          Scule tăietoare:

        • discuri tăietoare – definitie, caracteristici tehnice, formula de calcul a vitezei de 'tăiere cu discuri tăietoare, clasificarea discurilor tăietoare, alegerea discului şi stabilirea regimului de tăiere.

        • pânza panglică – definiţie, caracteristicile tehnice ale pânzelor pentru ferăstraie panglică în funcţie de materialul care se prelucrează, pregătirea pentru lucru a pânzelor panglică.

    2. 2. Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a reperelor din lemn masiv:

      Tipuri de operaţii (scopul operaţiei, schema tehnologică):

      • îndreptarea;

      • rindeluirea şi profilarea pe 2 feţe;

      • retezarea la lungime finală;

      • cepuirea;

      • burghierea şi scobirea;

      • frezarea;

      • strunjirea.

      Utilaje (scheme de lucru la maşina de îndreptat, MRG8; MNF; SL); Scule folosite;

      Defecte, cauze şi remedierea lor.

    3. 3. Tehnologii moderne de asamblare prin.încleiere:

      Asamblarea ramelor:

      • dispozitive de asamblat acţionate pneumatic, cu încălzire în curenţi de înaltă frecvenţă – faze de lucru, părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.

      • valorificarea lemnului masiv de dimensiuni scurte şi subscurte – instalaţia de asamblare la lungime în CIF (operaţii de pregătire a elementelor din lemn masiv, schema de lucru, părţi componente, funcţionare).

        Bordurarea canturilor panourilor:

      • soluţii de protejare a canturilor (reprezentări grafice);

      • aplicarea bordurilor din lemn masiv; condiţii de calitate a lemnului masiv pentru borduri; dispozitive cu strângere pneumatică, presa de încleiat în CIF

        – schema de lucru, regim de lucru;

      • aplicarea bordurilor din furnire:, grosimi ale furnirelor pentru bordurare; supradimensiuni la lăţime pentru furnire.

        Furniruirea panourilor:

      • Definiţie.

      • Tipuri de furniruire (simplă; dublă).

      • Furnire utilizate (grosimi, sortimente, specii).

      • Operaţii de furniruire:

      • Pregătirea suprafeţelor panoului (scopul operaţiei de calibrare şi zimţuire);

      • Pregătirea furnirelor: criterii de selecţionare a furnirelor; retezarea la lungime; îndreptarea canturilor cu foarfecă ghilotină (mod de lucru); îmbinarea cu hârtie gumată (maşina de înnădit cu bandă gumată, schema tehnologică de aplicare a benzii, funcţionare);

      • Aplicarea adezivului (adezivi utilizaţi, consum specific, funcţionarea şi reglarea maşinii de aplicat adeziv tip MAA;

      • Formarea pachetului pentru presare (mod de lucru pentru furniruirea simplă şi dublă);

      • Încleierea furnirelor (presarea): presa hidraulică tip pH-6 (regim de presare, funcţionare, reglare, ciclu de presare);

      • Condiţionarea:panourilor furniruite·(scop, etape, mod de realizare). Defecte, cauze şi remedierea lor.

    4. 4. Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a panourilor şi ramelor:

      Prelucrarea panourilor şi ramelor la maşini – unelte şi agregate:

      11 Operaţiile specifice la prelucrarea panourilor: tunderea furnirului, formatizare şi profilare, furniruire canturi, frezare, burghiere multiplă, frezare locaşuri pentru feronerie.

      • Succesiunea operaţiilor la maşini simple: tunderea furnirului; formatizarea panourilor cu canturi paralele; burghiere.

      • Maşini şi utilaje: maşina de frezat cu ax vertical, ferăstrăul circular dublu, maşina de burghiat multiplu – părţi componente, funcţiona·re, reglare, regim de lucru, norme de protecţia muncii.

      • Prelucrarea panourilor la agregate: agregatul de prelucrat panouri tip CPC-. 25; agregatul de furniruit şi aplicat . canturi – succesiunea operaţiilor de prelucrare (descriere), regimul de lucru, scule tăietoare, reglare, norme de protecţia muncii.

    5. 5. Tehnologia modernă de şlefuire a suprafeţelor:

      Şlefuirea: definiţie; scop.

      Factorii care influenţează calitatea şlefuirii. Alegerea corectă a abrazivilor:

      • criterii de alegere a abrazivilor;

      • tipuri de materiale abrazive;

      • simbolizarea abrazivilor.

        Şlefuirea lemnului masiv şi a panourilor:

      • materiale abrazive utilizate;

      • etape, mod de realizare.

        Şlefuirea suprafeţelor plane, curbe şi profilate;

        Utilaje şi instalaţii folosite – părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.

      • maşina de şlefuit cu bandă orizontală îngustă şi sabot de presare;

      • maşina de şlefuit cu bara de presiune;

      • maşina de şlefuit cu bandă cu contact de jos;

      • maşina de şlefuit cu bandă lată cu contact de sus;

      • linii de şlefuire a panourilor furniruite. Defecte, cauze, remedierea lor.

    6. 6. Tehnologia modernă a finisării:

      Finisare: definiţie, scop, procedee. Pregătirea suprafeţelor pentru finisare:

      • succesiunea operaţiilor,

      • scopul operaţiilor,

      • materiale tehnologice utilizate,

      • mod de lucru.

        Aplicarea materialelor peliculogene:

      • Aplicarea lacurilor prin pulverizare pneumatică hidraulică:

        • aparatul de pulverizat lac (părţi componente, formarea jetului de lac);

        • . cabina de pulverizare;

        • avantajele aplicării peliculelor încălzite;

        • condiţii impuse pentru obţinerea peliculelor de calitate;

        • succesiunea operaţiilor la aplicarea lacului nitra-mat prin pulverizare.

      • Aplicarea lacurilor prin turnare:

        • avantaje, p ocedee;

        • maşina de turnat lac (schema de principiu, funcţionare, reglare);

        • aplicarea prin turnare a lacului nitrocelulozic mat;

        • aplicarea prin turnare a lacurilor poliesterice.

          11 Aplicarea lacurilor prin imersie:

        • procedee;

        • avantaje.

          Uscarea peliculelor de lacuri şi vopsele:

          11 Mod de realizare;

          11 Procedee de uscare (naturală şi artificială):

        • instalaţii de uscare artificială (camera de uscare, tunelul de preîncălzire, tunelul de uscare; regim de uscare).

      Prelucrarea peliculelor – operaţii, materiale tehnologice, mod de realizare a operaţiilor, maşini folosite (maşina de şlefuit cu bandă orizontală), funcţionare, reglare, regim de lucru:

      • Prelucrarea peliculelor nitrocelulozice.

      • Prelucrarea peliculelor poliesterice.

      Finisarea suprafeţelor cu folii din PVC şi fibre celulozice:

      11 instalaţia pentru aplicarea automată a foliilor pe panouri (părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru).

      Defecte, cauze şi remedierea lor.

    7. 7. Tehnologia modernă a asamblării şi montării mobilei:

      Sisteme de montare;

      Montarea accesoriilor:

      11 accesorii de asamblare, scule şi instalaţii;

      • condiţii pentru fixarea accesoriilor în panourile de PAL. Montarea în subansamblu şi prod s:

      • operaţii de premontare;

        • succesiunea operaţiilor de montare în subansamblu şi ansamblu la mobila corp;

        • prese de asamblat corpuri cu acţionare pneumatică (părţi componente, mod de lucru).

        Scule, unelte, dispozitive de asamblare şi montare;

    8. 8. Ambalarea, depozitarea şi transportul mobilei:

      . Condiţii generale de ambalare şi depozitare, manipulare, transport. Sisteme şi tipuri de ambalaje:

      • Ambalarea cu hârtie şi carton în stelaje şi lăzi.

      • Ambalarea în folie termocontractibilă. Paletizarea şi containerizarea.

BIBLIOGRAFIE

TITLU

EDITURA

AUTORI

Prqiectarea şi tehnologia fabricării produselor industriale din lemn

Editura Didactică şi Pedaqoqică, Bucureşti 1983

Cotta, N.L.,

Şlefuirea lemnului şi peliculelor de

acoperire

Editura Tehnică, Bucureşti

1982

Cotta, N.L.;

Năstase, V.,

Aşchierea lemnului şi scule aşchietoare

Editura Didactică şi Pedaqoqică, Bucureşti 1991

Dogaru, V.,

Tehnologia mobilei

Universitatea Braşov

Năstase, V.

Uscarea şi tratarea termică a lemnului

Editura Tehnică, Bucureşti 1980

Marinescu, I.,

Materiale tehnologice pentru industria

lemnului

Editura Tehnică, Bucureşti

1993

Mihai, D.,

P·rospecte şi cărţi tehnice ale utilajelor şi

instalatiilor folosite la fabricarea mobilei

I

P R E fi U R I L E

publicațiilor legislative pentru anul 2005

— pe suport tradițional —

image

Valoarea Valoarea

crt. anual                                           — lei —              

Nr. Denumirea publicației abonamentului abonamentului trimestrial

— lei —

Trim. I

Trim. II

Trim. III

Trim. IV

1. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română

12.340.000

3.085.000

3.085.000

3.085.000

3.085.000

2. Monitorul Oficial, Partea I, în limba română, numere bis*)

2.135.000

3. Monitorul Oficial, Partea I, în limba maghiară

9.480.000

2.370.000

2.370.000

2.370.000

2.370.000

4. Monitorul Oficial, Partea a II-a

15.000.000

3.750.000

3.750.000

3.750.000

3.750.000

5. Monitorul Oficial, Partea a III-a

3.040.000

760.000

760.000

760.000

760.000

6. Monitorul Oficial, Partea a IV-a

12.820.000

3.205.000

3.205.000

3.205.000

3.205.000

7. Monitorul Oficial, Partea a VI-a

11.820.000

2.955.000

2.955.000

2.955.000

2.955.000

8. Colecția Legislația României

3.130.000

782.500

782.500

782.500

782.500

9. Colecția de hotărâri ale Guvernului și alte acte normative

5.190.000

1.297.500

1.297.500

1.297.500

1.297.500

10. Repertoriul actelor normative

800.000

11. Decizii ale Curții Constituționale

565.000

12. Ediții trilingve

3.000.000

*) Cu excepția numerelor bis în care se publică acte cu un volum extins și care interesează doar un număr restrâns de utilizatori.

Toate publicațiile Regiei Autonome îMonitorul Oficial“ sunt purtătoare de T.V.A. în cotă de 9%, aceasta fiind inclusă în prețul de abonament.

Pentru siguranța clienților, abonamentele la publicațiile Regiei Autonome îMonitorul Oficial“ se pot efectua prin următorii difuzori:

u COMPANIA NAfiIONALĂ îPOȘTA ROMÂNĂ“ — S.A. — prin oficiile sale poștale

u RODIPET — S.A. — prin toate filialele

u INTERPRESS SPORT — S.R.L. — București, str. Hristo Botev nr. 6(telefon/fax: 313.85.07; 313.85.08; 313.85.09)

u PRESS EXPRES — S.R.L. — Otopeni, str. Flori de Câmp nr. 9 (telefon/fax: 221.05.37; 0745.133.712)

u M.T. PRESS IMPEX — S.R.L. — București, bd. Basarabia nr. 256 (telefon/fax: 255.48.15; 255.48.16)

u INFO EUROTRADING — S.A. — București, Splaiul Independenței nr. 202A (telefon/fax: 212.73.54)

u ACTA LEGIS — S.R.L. — București, str. Banul Udrea nr. 10, (telefon/fax: 411.91.79)

u CURIER PRESS — S.A. — Brașov, str. Traian Grozăvescu nr. 7 (telefon/fax: 0268/47.05.96)

u MIMPEX — S.R.L. — Hunedoara, str. Ion Creangă nr. 2, bl. 2, ap. 1 (telefon/fax: 0254/71.92.43)

u CALLIOPE — S.R.L. — Ploiești, str. Candiano Popescu nr. 36 (telefon/fax: 0244/51.40.52, 0244/51.48.01)

u ASTOR-MED — S.R.L. — Iași, str. Sucidava nr. 2, bl. U2, sc. C, ap. 2 (telefon/fax: 0232/27.91.76, 0232/25.84.27)

u ART ADVERTISING — S.R.L. — Râmnicu Vâlcea, str. Regina Maria nr. 7, bl. C1, sc. C, mezanin II

(tel. 0250/73.54.75, 0744.50.90.99)

u ZIRKON MEDIA — S.R.L. — București, str. Călin Ottoi nr. 29

(tel. 250.52.77, 250.22.94, fax 250.56.30)

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x