Anexa 1 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5863/28.12.2017

MINISTERUL EDUCA'IEI NA'IONALE

LISTA PROGRAMELOR ,COLARE

disciplina opţională „Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate”, clasa pregătitoare – clasa a IV-a

şi clasele a V-a – a VIII-a

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5863 /28.12.2017 MINISTERUL EDUCA'IEI NA'IONALE

Programa şcolară

pentru disciplina opţională

PREGĂTI,I PENTRU VIA,Ă. EDUCA,IE PENTRU VIA,Ă .I COMUNITATE

Clasa pregătitoare – clasa a IV-a

Bucureşti, 2017

Notă de prezentare

Programa şcolară pentru disciplina opţională Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate reprezintă o ofertă pentru curriculumul la decizia şcolii, clasa pregătitoare – clasa a IV-a. Disciplina are un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata fiecărui an şcolar. Având un pronunţat caracter integrat, această disciplină de studiu poate fi abordată ca disciplină opţională în aria curriculară Om şi societate sau în aria curriculară Consiliere şi orientare.

Programa şcolară pentru disciplina şcolară Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate are la bază un set de valori cu rol de sprijin al elevilor pentru pregătirea şi confruntarea cu provocările vieţii. În acest sens, programa este centrată pe consolidarea responsabilităţii şi a interacţiunii sociale sănătoase, în comunităţi variate –familie, şcoală, grup de prieteni, comunitate locală, alte contexte familiare.

Această disciplină opţională promovează o viziune integrată asupra fiinţei umane, cu accent explicit pe următoarele aspecte:

• – dinamica bio-comportamentală: identitate, conştientizare corporală, autocontrol corporal, aptitudini, obiceiuri-deprinderi sănătoase, abilităţi de organizare şi autogestionare;

• – dinamica psiho-emoţională: dezvoltare psiho-sexuală şi personală, sentimente, emoţii, impulsuri; autocunoaştere, autoacceptare şi siguranţă, încredere în sine; obiceiuri comportamentale;

• – dinamica spirituală: dezvoltare intelectuală; dezvoltare morală – corectitudine, integrare, libertate şi responsabilitate, respectul pentru viaţă; dezvoltare spirituală – relaţiile persoanei cu sine, cu lucrurile, cu ceilalţi; acceptarea propriei vocaţii;

• – dinamica relaţională: gestionarea relaţiilor în cadrul familiei, al grupului de prieteni, în comunitate/societate, în alte categorii de relaţii.

  Astfel, programa propusă pune accent pe dezvoltarea caracterului, prin consolidarea responsabilităţii şi interacţiunii sociale sănătoase, ajută elevii să înţeleagă stadiile de dezvoltare fizică, emoţională şi intelectuală şi integrează discutarea noţiunilor de sexualitate treptat, adecvat vârstei.

  Oferta curriculară a disciplinei Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate este corelată cu:

  •  profilul de formare al absolventului de învăţământ primar

    Această disciplină propune o ofertă curriculară cu relevanţă crescută pentru profilul de formare al absolventului de învăţământ primar, care este construit pe baza descriptivului nivelului elementar de deţinere a competenţelor cheie europene (cf. Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional. Document de politici educaţionale). În acest context, disciplina contribuie la susţinerea următoarelor competenţe din profilul de formare, subsumate competenţelor cheie: manifestarea interesului pentru o viaţă sănătoasă şi pentru păstrarea unui mediu curat; aplicarea unor reguli elementare de igienă personală şi de comportament responsabil în raport cu mediul (din domeniul competenţelor matematice şi competenţelor de bază în ştiinţe şi tehnologii); formularea de întrebări pentru clarificarea unei sarcini de lucru, utilizarea de tehnici, metode simple pentru a învăţa, activa cunoştinţe anterioare şi înregistra informaţii, concentrarea atenţiei, perseverarea în lucru la o sarcină până la finalizarea corespunzătoare şi verificarea propriei activităţi (domeniul competenţei a învăţa să înveţi); manifestarea interesului pentru autocunoaştere, punerea în practică a unor norme elementare de conduită în contexte cotidiene, asumarea unor roluri şi responsabilităţi prin participarea la acţiuni în contexte de viaţă din mediul cunoscut (domeniul competenţelor sociale şi civice); manifestarea curiozităţii în abordarea de sarcini noi şi neobişnuite de învăţare, fără teama de a greşi, asumarea unor sarcini simple de lucru, care implică hotărâre, angajament în realizarea unor obiective, iniţiativă, creativitate, cooperare cu ceilalţi (domeniul de competenţe spirit de iniţiativă şi antreprenoriat).

  •  ofertele curriculare ale celorlalte discipline şcolare din curriculum, care abordează aspecte relaţionate tematic

    Activităţile de stabilire a competenţelor specifice şi de selectare a elementelor de conţinut au avut la bază consultarea programelor şcolare pentru disciplinele Dezvoltare personală, Educaţie civică, Religie, Matematică şi explorarea mediului, Ştiinţe ale naturii, din învăţământul primar. Pe de o parte, s-a urmărit eliminarea suprapunerilor de abordări identice între discipline. Pe de altă parte, s-a avut în vedere stabilirea de corelaţii, de abordări complementare a unor teme, astfel încât această disciplină opţională să permită analize şi abordări metodologice cu rol de completare a ofertei disciplinelor şcolare din trunchiul comun, precum şi reluări ale temelor în vederea integrării acestora într-un tot unitar, cu relevanţă practică, pentru viaţa de zi cu zi a elevilor.

  •  modelul de proiectare curriculară a curriculumului naţional românesc

  Programa disciplinei opţionale Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate este

  elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Structura programei include, pe lângă Nota de prezentare, următoarele elemente:

• – competenţe generale;

• – competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare;

• – conţinuturi;

• – sugestii metodologice.

  Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse.

  Competenţele generale sunt competenţele dezvoltate prin studiul unei anumite discipline şi care vizează achiziţiile elevului pe întregul parcurs al studierii respectivei discipline. În cazul disciplinei Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate, abordate la nivelul învăţământului primar, competenţele generale sunt centrate pe următoarele aspecte: atitudinea pozitivă faţă de sine şi sănătate; atitudini şi comportamente de relaţionare în diferite comunităţi şi contexte de viaţă; explorarea diferitelor elemente din viaţa cotidiană.

  Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar, sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora. Competenţele specifice sunt însoţite de exemple de activităţi de învăţare, care constituie modalităţi de organizare a activităţii didactice în scopul formării competenţelor elevilor.

  Programa şcolară propune, cu caracter de exemplu, diferite tipuri de activităţi de învăţare, care integrează strategii didactice variate şi care valorifică experienţa concretă a elevului. Cu prioritate, programa şcolară propune activităţi de învăţare care încurajează plasarea elevului în situaţii diferite de învăţare, cu rol de analiză a situaţiilor de viaţă şi de reflecţie personală asupra lor. Cadrul didactic are libertatea de a utiliza exemplele de activităţi de învăţare pe care le propune programa şcolară, de a le completa sau de a le înlocui, astfel încât acestea să asigure un demers didactic adecvat situaţiei concrete de la clasă. Se asigură, în acest fel, premisele aplicării contextualizate a programei şcolare şi proiectării unor parcursuri de învăţare personalizate, pornind de la specificul dezvoltării elevilor.

  Conţinuturile învăţării sunt organizate pe domenii şi reprezintă achiziţii de bază, mijloace informaţionale prin care se urmăreşte formarea competenţelor la elevi.

  La nivelul clasei pregătitoare, a clasei I şi a clasei a II-a, domeniile de conţinut sunt următoarele: Fiinţa umană şi mediul înconjurător; Autocunoaştere şi stil de viaţă sănătos; Dezvoltare emoţională, morală şi socială; Familie şi comunitate. La nivelul clasei a III-a şi clasei a IV-a sunt abordate numai ultimele două domenii de conţinuturi.

  Sugestiile metodologice includ recomandări referitoare la: proiectarea didactică; strategiile didactice propuse profesorilor care aleg să predea această disciplină de studiu; aspecte de abordare a conţinuturilor şi elemente de evaluare.

  Concepţia acestei programe şcolare beneficiază de cel puţin trei orientări care caracterizează evoluţia actuală a sistemelor educaţionale: centrarea pe elev; abordarea integrată a curriculumului; expansiunea competenţelor transversale.

  

• – centrarea pe elev – gândită nu de puţine ori simplificator, raportată fie numai la interesele, nevoile şi aptitudinile elevului, fie numai la utilizarea unor strategii exploratorii de autocunoaştere şi autocontrol – propune un ansamblu de aspecte abordate unitar în cadrul acestei programe şcolare;

• – abordarea integrată a curriculumului – deşi această disciplină se situează convenţional în ariile curriculare Om şi societate şi Consiliere şi orientare, prin conţinutul intrinsec şi temele propuse, acoperă în fapt o arie crosscurriculară largă;

• – competentele asociate disciplinei sunt, în esenţă, competenţe transversale (life-skills, soft skills); acestea acoperă variate tipuri de competenţe din sfera socială, a dezvoltării personale şi din aria metodologic-exploratorie.

Programa şcolară este astfel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la sistemul de nevoi şi interese ale elevilor, la nivelul lor de vârstă şi la particularităţile acestora, precum şi ale comunităţii educaţionale.

Competenţe generale

CLASA pregătitoare

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul înconjurător

   Clasa pregătitoare

   1.2. Explorarea rolului mediului fizic înconjurător în viaţa oamenilor

   1. 1.1. Identificarea aspectelor care caracterizează identitatea fizică şi personală

      • – Jocuri şi cântece de prezentare a numelui şi prenumelui: „Avem fiecare un prenume şi un nume de familie”, „Care este prenumele/numele tău?”

      • – Exerciţii de vizualizare în oglindă a elementelor corporale: „Acum văd, acum nu”, „Acesta este corpul meu”

      • – Exerciţii de identificare a asemănărilor şi deosebirilor dintre sine şi ceilalţi: „Ce îmi place, ce nu-mi place”, „Avem preferinţe asemănătoare/diferite”, „Fetele/băieţii preferă anumite jocuri”

   • – Jocuri de conştientizare a rolului mediului fizic înconjurător în viaţa oamenilor: „Lumea mea”, „De ce avem nevoie pentru a trăi”

   • – Discuţii în grup despre mediul înconjurător, pe baza unor poveşti, poezii şi cântece: „Pot să mă joc, să dansez, să cânt”, „Vorbim, cântăm, dansăm”

   • – Crearea unor poveşti sau a unor obiecte simple, prin modelaj din plastilină sau din lut: „Inventăm poveşti”, „Citim, gândim, confecţionăm lucruri, râdem, visăm, avem sentimente”, „Ce putem face”

2. 2. Identificarea unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă familiare

   Clasa pregătitoare

   2.2. Recunoaşterea propriilor emoţii şi sentimente manifestate în relaţionarea cu persoane din contexte de viaţă familiare

   1. 2.1. Identificarea unor norme simple de comportament în comunităţile de apartenenţă: familie, clasă

      • – Discutarea unor norme de comportament în contexte de viaţă familiare, pe baza unor poveşti, poezii, fotografii

      • – Jocuri de exersare a respectului faţă de alte persoane (părinţi, bunici, profesori, colegi, alte persoane cunoscute)

      • – Activităţi practice de menţinere a curăţeniei în sala de clasă şi în şcoală: „Nu arunc resturi în sala de clasă/curtea şcolii” ; „Am grijă de plantele din sala de clasă”; „Îmi ajut colegii în menţinerea curăţeniei în sala de clasă ”

   • – Jocuri de exprimare a sentimentelor, în contexte familiare de viaţă, pornind de la imagini, fotografii

   • – Identificarea unor emoţii, pornind de la audierea unor poezii, poveşti, povestiri sau de vizionarea unor imagini, filmuleţe

   • – Exerciţii de recunoaştere sau de exprimare a diferitelor emoţii prin mimică şi gestică

3. 3. Aplicarea unor comportamente adecvate, din perspectiva sănătăţii şi a vieţii de familie

Conţinuturi

CLASA I

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul înconjurător

   Clasa I

   1.2. Prezentarea modalităţilor de manifestare a respectului pentru mediul fizic înconjurător

   1. 1.1. Prezentarea propriei persoane, prin raportare la comunităţile din care face parte: familie, clasă, grup de prieteni

      • – Crearea unor poveşti care prezintă experienţe ale elevilor în cadrul familiei, clasei, grupului de prieteni cu ajutorul unor personaje imaginare

      • – Joc de rol cu tema organizării unei petreceri, a unui picnic sau a unui joc pentru un membru al familiei, coleg de clasă, prieten

      • – Discuţii în grup despre spiritul de echipă în clasa de elevi/familie, pornind de la mesajul unor poveşti, povestiri, poezii

      • – Realizarea unui proiect al clasei de elevi: „Grădina de flori/legume”, „Cum putem îmbunătăţi atmosfera din clasă/şcoală”, „Ce activităţi noi am putea face împreună la şcoală/în familie”

   • – Identificarea şi discutarea unor situaţii din comunitate/din ziarele locale despre situaţii în care au fost încălcate regulile care ar trebui respectate în cadrul comunităţii (ex. accidente, poluare)

   • – Jocuri de rol pe tema unor situaţii de încălcare a regulilor ce ţin de protejarea mediului înconjurător

   • – Discuţii în grupuri mici, pe baza unor cazuri concrete, cu rol de identificare de către elevi a unor soluţii pentru protejarea mediului înconjurător

2. 2. Identificarea unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă familiare

   Clasa I

   2.2. Identificarea unor sentimente de bază manifestate în viaţa personală şi a celor din jur „Am câştigat întrecerea”), care să accentueze sentimentele personale legate de situaţia analizată: „Cum mă simt? Ce anume simt?”

   1. 2.1. Stabilirea unor reguli de relaţionare adecvată cu ceilalţi, în mediul social apropiat: clasă, şcoală, localitate natală

      • – Prezentarea unei experienţe personale: „Prima mea zi de şcoală”, „Ziua mea de naştere”, „M-am împrietenit cu…”

      • – Discutarea unor povestiri pentru exprimarea opiniilor despre unele situaţii de viaţă: „Cum s-a comportat personajul…?”

      • – Exerciţii de evidenţiere a regulilor de comportament în relaţionarea cu ceilalţi: „Vreau să învăţ să fiu politicos”, „Învăţăm să ne purtăm”, „Învăţăm să fim buni”

      • – Discutarea unor liste de reguli care trebuie respectate în cadrul clasei, grupului de prieteni

      • – Alcătuirea în grup a unor liste cu „cuvinte de aur”/„cuvinte magice” care trebuie utilizate în relaţionarea cu ceilalţi (ex. „mulţumesc”, „te rog”, „cu plăcere” etc.)

   • – Jocuri de mimă prin utilizarea unor imagini care prezintă emoţii şi sentimente (bucurie, tristeţe, încredere, neîncredere, teamă )

   • – Discutarea modului în care personajele din poveşti, povestiri, fabule resimt sau îşi manifestă o serie de emoţii şi sentimente (bucurie, tristeţe, teamă etc.)

   • – Exerciţii de dialog pe teme variate (ex. „Am primit o bicicletă de ziua mea”, „Am găsit un pisoi rănit”,

   • – Descrierea emoţiilor personale trăite în jocurile preferate

3. 3. Aplicarea unor comportamente adecvate, din perspectiva sănătăţii şi a vieţii de familie

Conţinuturi

CLASA a II-a

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul înconjurător

   Clasa a II-a

   1.2. Identificarea unor aspecte care ilustrează relaţia dintre mediul fizic şi mediul social

   1. 1.1. Explorarea modalităţilor de exprimare a unor drepturi şi îndatoriri ale copilului, în diferite contexte de viaţă cotidiană

      • – Analizarea unor fişe cu imagini care ilustrează drepturi şi îndatoriri ale copilului în diferite contexte (ex. şcoală, familie) sau referitoare la diferite aspecte de viaţă (ex. sănătate)

      • – Selectarea unor imagini din ziare şi reviste care ilustrează încălcarea unor drepturi ale copilului şi discutarea acestora în grupuri mici

      • – Identificarea unor cazuri în care unii copii se confruntă cu încălcarea drepturilor şi propunerea unor soluţii

      • – Realizarea unui desen/redactarea unui text care să conţină argumente pe tema drepturilor şi îndatoririlor copilului

      • – Povestirea unor situaţii concrete din viaţa copilului, însoţită de analiza semnificaţiilor şi a concluziilor şi lecţiilor învăţate

   • – Ilustrarea unor moduri de participare a elevilor la soluţionarea unor probleme legate de viaţa lor

   • – Utilizarea unor exemple – prezentate în povestiri, în desene animate familiare elevilor sau din viaţa reală – pentru ilustrarea faptului că elementele din natură (animale şi plante) conlucrează

   • – Exerciţii de observare a diferitelor aspecte din natură şi a modalităţilor de relaţionare dintre acestea şi mediul social

2. 2. Identificarea unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă familiare

   Clasa a II-a

   2.2. Explorarea unor modalităţi de abordare şi depăşire a unor situaţii dificile manifestate în situaţii de viaţă cotidiană „Cum transformăm defectele în aspecte pozitive”, „Trei calităţi ale unui învingător”, „Spiritul de echipă în activităţile desfăşurate în familie”

   1. 2.1. Recunoaşterea unor reguli ce ţin de spiritul de echipă, în grupurile de apartenenţă: familie, clasă, şcoală, grup de prieteni

      • – Discutarea unor imagini care exprimă sentimente care încurajează munca în echipă, respectarea regulilor în cadrul unui joc

      • – Ilustrarea beneficiilor sportului la nivel personal prin texte scrise, desene, colaje, cuvinte încrucişate

      • – Studii de caz: „Pot să învăţ din greşeli”, „Cum pot depăşi o problemă”

      • – Supa de cuvinte: „Calităţile unui bun atlet”

      • – Organizarea unei expoziţii cu desene, postere, texte despre beneficiile corectitudinii şi cooperării/despre efectele negative ale înşelăciunii şi competiţiei extreme în cadrul unui joc sau al unui sport

   • – Exersarea unor strategii de abordare prin joc a situaţiilor negative/frustrante

   • – Analizarea unor studii de caz: „Eşecurile ca sursă de învăţare”, „Transformarea limitelor în puncte tari”, „Cum poate fi utilizată munca în echipă în diferite situaţii de viaţă”, „Care sunt caracteristicile unei echipe care lucrează bine?”

   • – Exerciţii de autoreflecţie/autoevaluare: „Viaţa de elev”, „Cum ne simţim atunci când facem greşeli”,

   • – Joc de rol pe tema „Caracteristici care pot conduce o echipă la succes/eşec”

   • – Brainstorming – expresii pozitive: „Da, pot să fac acest lucru”, „Cel mai important este să încerci”

3. 3. Aplicarea unor comportamente adecvate, din perspectiva sănătăţii şi a vieţii de familie

Conţinuturi

CLASA a III-a

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul înconjurător

   Clasa a III-a

   1.2. Identificarea unor aspecte caracteristice comunităţii, pornind de la experienţe personale

   1. 1.1. Explorarea unor caracteristici personale, din perspectiva propriei dezvoltări fizice şi psihice

      • – Identificarea unui erou/a unei eroine din poveşti/povestiri sau din viaţa reală şi a unei maxime a acestuia/acesteia cu importanţă pentru elevi; consemnarea, în jurnalul personal, a activităţilor zilnice îndeplinite conform îndemnului eroului/ eroinei preferate

      • – Discuţii în grupuri mici pe baza unor poveşti, povestiri, poezii despre prietenie, spirit de echipă

      • – Exerciţii de identificare a criteriilor personale care stau la baza alegerii prietenilor, pornind de la o grilă dată

      • – Organizarea de jocuri/dialoguri/dezbateri despre hobby-ul, muzica, sportul preferate

   • – Discutarea în grupuri mici despre îndatoririle şi regulile care trebuie îndeplinite/respectate acasă/la şcoală/în comunitate

   • – Jocuri de rol pentru exprimarea modului în care elevii se adaptează într-o situaţie nouă în cadrul comunităţii

   • – Brainstorming/discutarea şi propunerea a 5 modalităţi care pot contribui la înfrumuseţarea unui parc, a şcolii, a sălii de clasă, a casei etc.

2. 2. Identificarea unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă familiare

   Clasa a III-a

   2.2 Explorarea rolului cooperării şi întrajutorării în grupurile de apartenenţă

   1. 2.1. Identificarea unor modalităţi de cooperare în cadrul unei comunităţi

      • – Vizionarea şi discutarea unor filme care descriu familii/comunităţi care trec împreună prin situaţii de criză şi modalităţile de rezolvare a acestora

      • – Brainstorming: „Ce aspecte discutăm în familie?”, „Cum putem ajuta atunci când cineva din familie/ comunitate are o problemă?”, „Cum putem ajuta la treburile zilnice din familie?”

      • – Exerciţii metaforice: „Ce obiecte exprimă cel mai bine ideea de acasă?”, „Acasă este acolo unde este inima”, „Ce ai lua cu tine dacă ar trebui să părăseşti casa într-o situaţie de urgenţă (ex. cutremur)?”

      • – Exerciţii de identificare a contextelor de cooperare dintre membrii unei familii (ex. „Reţeaua de sprijin”, „Unchi şi mătuşi”)

   • – Discutarea unor poveşti, povestiri, fabule, filme, desene animate care evidenţiază importanţa cooperării şi întrajutorării umane

   • – Discutarea unor studii de caz: „De ce este important să contribuim la sarcinile de îngrijire a sălii de clasă (udarea florilor, ştergerea tablei, menţinerea curăţeniei etc.)”, „Cum ne adaptăm într-o situaţie nouă (schimbarea oraşului, locuinţei, şcolii etc.)”, „Cum te simţi atunci când cineva nu îşi respectă promisiunea făcută?”, „Care sunt consecinţele acţiunilor noastre?”

   • – Exersarea unor comportamente de abordare a unor situaţii noi pe baza maximei: „La Roma poartă-te ca romanii!”

   • – Exersarea unor comportamente de generozitate şi întrajutorare (ex. „A face împreună cu colegii de clasă o pizza/ supă. Ce aduce fiecare?”, „Generozitatea ne face să fim mai bogaţi”)

   • – Exerciţii de exprimare verbală a recunoştinţei în anumite situaţii de viaţă

3. 3. Aplicarea unor comportamente adecvate, din perspectiva sănătăţii şi a vieţii de familie

Conţinuturi

CLASA a IV-a

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul înconjurător

   Clasa a IV-a

   1.2. Explorarea diversităţii mediului fizic şi social

   1. 1.1. Stabilirea de corelaţii între identitatea proprie şi identitatea altor persoane, prin evidenţierea de asemănări şi deosebiri

      • – Exersarea empatiei prin identificarea unor emoţii transmise celorlalţi, pornind de la vizionarea unor imagini cu expresii faciale diverse

      • – Realizarea unei liste cu cinci calităţi personale şi discutarea acesteia în diadă

      • – Discutarea în grupuri mici a unor situaţii în care elevii au făcut greşeli şi a modului în care greşelile proprii şi ale altor persoane au fost recunoscute şi abordate

      • – Organizarea în clasa de elevi a unor întâlniri de celebrare a succeselor altor persoane care contribuie, prin munca lor, la dezvoltarea familiei, a comunităţii (ex. părinţi, bunici, rude)

      • – Analizarea în grup a unor studii de caz despre calităţile unui prieten

   • – Realizarea unor liste ale lucrurilor inventate de femei şi bărbaţi celebri, pe baza consultării unor enciclopedii, lucrări de specialitate

   • – Realizarea unor liste cu obiecte fabricate în diferite ţări, ca urmare a studierii etichetelor acestora

   • – Alcătuirea unui jurnal pe tema: „O zi fără tehnologie”

   • – Realizarea în grupuri mici a unor proiecte privind invenţii şi prezentarea rezultatelor obţinute pentru întreaga clasă de elevi

2. 2. Identificarea unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă familiare

   Clasa a IV-a

   1. 2.1. Manifestarea atitudinilor de acceptare a diferenţei, în situaţii variate de relaţionare

      • – Jocuri de rol care pun în practică exersarea sentimentului de respect a diferenţei, la nivel general

      • – Identificarea în grupuri mici a diferenţelor şi a complementarităţii fete-băieţi: „Cum colaborează fetele şi băieţii?”, „Ce activităţi pot să facă fetele fără băieţi şi băieţii fără fete?”

      • – Documentarea şi elaborarea unor texte scrise: „O femeie faimoasă în istorie/ştiinţă/artă”, „Un bărbat celebru în istorie/ştiinţă/artă”, „Cupluri celebre în istorie/ştiinţă/ artă”

   1. 2.2. Identificarea formelor de manifestare a unor valori umane în modele şi exemple din viaţa personală şi a grupului

      • – Identificarea unor valori morale şi estetice în situaţii imaginare sau reale: poveşti, povestiri, fabule, maxime, studii de caz care prezintă situaţii de viaţă, vizite la muzee de artă

      • – Realizarea unor texte scrise, desene, colaje pe tema: „Să găsim adevărul, frumosul şi binele în vecinătatea noastră/în viaţa noastră zilnică”, „Cum să ajut un prieten aflat în dificultate”, „Cum putem ajuta pe cineva cu ajutorul vorbelor bune, a răbdării şi gesturilor prietenoase”, „Codul onoarei”, „Ce înseamnă să fii virtuos”

      • – Rezolvarea unor studii de caz pe tema unor persoane care au spus adevărul/persoane care au minţit prin omisiune sau tăcere

      • – Analizarea critică, cu sprijinul profesorului, a unor ştiri din presa scrisă, radio, TV

      • – Exersarea unor strategii de a refuza presiunea grupului în situaţii în care elevii pot fi constrânşi să fure, să mintă etc.

3. 3. Aplicarea unor comportamente adecvate, din perspectiva sănătăţii şi a vieţii de familie

Conţinuturi

Sugestii metodologice

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare, pentru proiectarea şi derularea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei, dar şi cu specificul nevoilor de învăţare ale fiecărui elev/fiecărei clase de elevi.

Programa şcolară Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate constituie un răspuns la aşteptările elevilor, ale profesorilor şi ale părinţilor ca şcoala să fie cât mai aproape de interesele şi nevoile copiilor, iar învăţarea să aibă cât mai multă relevanţă pentru viaţă. Prin competenţele vizate şi prin conţinuturile abordate, programa a urmărit să răspundă următoarelor nevoi ale elevilor:

• – nevoia de educaţie pentru gestionarea emoţiilor;

• – nevoia de relaţionare eficientă în contexte de viaţă cotidiană: familie, clasă, şcoală, grup de prieteni, comunitate;

• – nevoia de a învăţa gestionarea conflictelor în grupurile de apartenenţă;

• – nevoia de educaţie pentru sănătate;

• – nevoia de pregătire pentru diferitele momente şi praguri ale vieţii.

  O notă aparte a disciplinei opţionale Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate este dată de contribuţia la dezvoltarea unor abilităţi de viaţă, atitudini şi valori pe care actualii elevi şi viitorii adulţi să le poată aplica în viaţa de zi cu zi. Abilităţile de viaţă au rolul de a ajuta o persoană pentru a avea o viaţă de calitate, a menţine relaţii optime cu ceilalţi, a-şi îndeplini scopurile propuse într-o anumită perioadă a vieţii şi a face faţă diferitelor dificultăţi. Se pune accentul pe dezvoltarea caracterului, a respectului de sine şi pentru alte persoane şi consolidarea responsabilităţii şi interacţiunii sociale sănătoase. Elevii sunt sprijiniţi să analizeze caracteristici personale, să respecte munca proprie şi a altora, posesiunile proprii şi cele comune, să înţeleagă valoarea fair-play-ului şi a efortului personal. Activităţile de predare-învăţare se pot desfăşura sub formă de poveşti sau pe bază de joc, utilizând cadrul simbolic oferit de acestea sau cadre simbolice create de cadrul didactic.

  Disciplina opţională Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate are un puternic caracter explorator şi practic-aplicativ, care presupune implicarea activă şi participarea directă a elevilor la activităţile de învăţare. Elevii exersează abilităţi şi atitudini într-un mediu adecvat de învăţare, devin responsabili pentru modul în care se implică în jocurile şi activităţile propuse, care pot fi realizate individual, în perechi/echipă, independent sau facilitate de către cadrul didactic.

  Pentru fiecare an de studiu, programul abordează cu prioritate câte o temă majoră, corespunzătoare etapelor de vârstă pe care le parcurg elevii.

• – Clasa pregătitoare – Tema majoră „Să ne cunoaştem pe noi înşine” pune accent pe valori şi elemente de conţinut care promovează persoana în relaţie cu familia şi natura. Consolidează imaginea de sine a copilului şi capacitatea fundamentală de recunoaştere a noţiunii de sine („eu”), a sentimentelor proprii.

• – Clasa I – Tema majoră „Fericiţi şi sănătoşi” abordează elemente de conţinut ce vizează valori şi emoţii fundamentale, primele virtuţi ce pot fi promovate în familie, precum şi în spaţiul şcolii: generozitatea, ordinea, sinceritatea, ascultarea, cooperarea şi responsabilitatea.

• – Clasa a II-a – Tema majoră „O mare echipă” vizează pregătirea elevului pentru începutul vieţii sociale, în special prin promovarea valorii comunicării, a colaborării şi a respectării regulilor. Contextul de abordare este sportul, pornind de la ideea că abilităţile de bază pentru viaţa de zi cu zi coincid cu cele necesare pentru practicarea unui sport (de exemplu, familia ca o echipă, clasa ca o echipă).

• – Clasa a III-a – Tema majoră „Cooperăm şi dăruim” este abordată din perspectiva valorilor: respect pentru proprietatea personală şi a celorlalţi, sinceritate, cooperarea şi generozitatea. Conţinuturile abordate necesită valorificare din perspectiva statutului elevului de membru cu drepturi depline al unor grupuri în care există relaţii reciproce de împărtăşire/comuniune (familia, şcoala, vecinii şi comunitatea).

• – Clasa a IV-a – Tema majoră „Diferiţi şi complementari” vizează pregătirea elevului pentru acceptarea diversităţii în grupurile de apartenenţă şi pentru recunoaşterea şi valorificarea propriilor talente.

  Pe lângă temele majore, există unităţi de conţinut asupra cărora se revine de-a lungul anilor de studiu, progresiv, din perspectiva specificului vârstei elevilor şi a nevoilor lor de cunoaştere şi relaţionare socială în diferite contexte de viaţă.

  Se recomandă ca activităţile de predare-învăţare să fie desfăşurate sub forme şi strategii variate, cu accent pe punerea în rol a elevilor, ca persoane care se confruntă cu o gamă largă de situaţii de viaţă

  şi sunt nevoite să ia decizii tot mai complexe în chestiuni precum: presiunea anturajului, falsele prietenii, relaţiile de familie, cinstea şi responsabilitatea, lucrul bine făcut, cuvântul dat, relaţiile romantice. Este valorificată, astfel, o tendinţă actuală în proiectarea învăţării, respectiv gamificarea, întrucât elevii parcurg împreună diferite situaţii, provocări, iar depăşirea sau rezolvarea situaţiilor conduc la progres în învăţare.

  Strategii didactice

  Strategiile didactice recomandate sunt cele activ-participative, care stimulează explorarea şi activitatea independentă a elevilor. Acestea vor fi aplicate într-un climat educaţional adecvat, care să încurajeze comunicarea eficientă, manifestarea spiritului de cooperare, interacţiunea socială pozitivă, exersarea unor comportamente morale, dezvoltarea creativităţii. Strategiile didactice vor pune accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi asigurarea unui parcurs diferenţiat, coerenţă şi abordări inter- şi trans- disciplinare în procesul educaţional.

  Abordarea procesului de învăţare în perspectiva prezentei programe se bazează pe o viziune a omului ca fiinţă integrală şi porneşte de la premisa că, în orice proces de învăţare, întreaga persoană umană devine în mod activ implicată: descoperă valori (folosindu-şi inteligenţa), şi le însuşeşte (exersându-şi sentimentele şi voinţa), apoi le aplică în practică (prin integritatea acţiunilor sale).

  Astfel, demersurile de învăţare în acest program sunt construite pe trei etape:

• – cunoaşterea – aceasta reprezintă momentul percepţiei şi înţelegerii realităţii aşa cum se prezintă ea, dincolo de consideraţiile subiective, prin relaţionarea la diferite contexte din realitatea familiară a elevilor;

• – integrarea – aceasta reprezintă etapa asumării de către elev a ceea ce a fost înţeles: a cunoaşterii care se dovedeşte obiectivă şi valoroasă şi respingerea aspectelor lipsite de valoare;

• – aplicarea – etapa pune accent pe demonstrarea atitudinilor care reflectă internalizarea aspectelor cunoscute şi acceptate şi adoptarea de comportamente în conformitate cu noile concepte şi valori.

  Programa, prin competenţele formulate şi tematica propusă, permite abordarea învăţării în perspectivă constructivistă, valorificând experienţele concrete ale copiilor şi propunând situaţii specifice, experienţiale de învăţare, asigurând astfel o învăţare: personală, autentică, durabilă, bazată pe trăiri, sentimente şi interpretări proprii ale experienţelor trăite – propuse structurat sau semi-structurat şi completate cu resursele de conţinut oferite de resursele de învăţare pentru elevi (caietul elevului, alte resurse relevante). Această abordare permite cadrului didactic utilizarea creativă a spaţiului şcolar (aranjarea sălii de clasă în moduri diferite, facilitând comunicarea în grupuri mici, de exemplu), dar şi utilizarea spaţiilor din afara clasei (în curtea şcolii sau în cadrul comunităţii), precum şi valorificarea unor parteneriate cu actori relevanţi la nivel local pentru a-i implica în activităţi variate de învăţare.

  Structura unei activităţi de învăţare experienţială poate urma un flux de învăţare după următoarele repere:

• – exerciţiu de energizare – asigură tranziţia la activitatea nouă, creşte nivelul de implicare al clasei;

• – introducere şi conectare cu tematica – prezentarea scopului, a obiectivelor de învăţare;

• – discuţie pregătitoare, facilitată, pe marginea temei – se stabilesc conexiuni cu lecţiile anterioare; se poate introduce noul conţinut, susţinut de manual sau alte resurse utilizate în situaţia de învăţare;

• – experienţa de învăţare propriu-zisă (situaţie, sarcină, exerciţiu, joc, poveste) – generează conţinut pentru analiza ulterioară (stări, sentimente, acţiuni, interpretări);

• – analiza experienţei – permite conştientizarea faptelor, stărilor emoţionale, interpretărilor manifestate în etapa de experienţă concretă; analiza se realizează prin întrebări deschise, adresate tuturor copiilor, cu răspuns oferit voluntar, încurajare pentru ascultare activă, acceptarea punctelor de vedere personale, reconstituirea experienţei pe baza răspunsurilor copiilor; pentru fiecare experienţă de învăţare este esenţială discuţia însoţită de reflecţie, cu rol în formularea de concluzii proprii şi generalizare;

• – identificarea unor soluţii şi răspunsuri la nivel personal – se subliniază angajamentele proprii şi concluziile, atât la nivel tematic, cât şi la nivel personal, cu referire la lecţiile învăţate;

• – fixarea elementelor-cheie ale situaţiei de învăţare – permite conectarea cu contextul tematic pentru lecţia viitoare, sarcină de lucru/exersare;

• – evaluarea – face referire atât la evaluarea de proces (cum a fost situaţia de învăţare?), precum şi la evaluarea de conţinut (ce/despre ce am învăţat?).

În abordarea competenţelor şi conţinuturilor propuse de această programă şcolară, cadrele didactice pot utiliza diferite tipuri de strategii didactice, cum ar fi:

•  strategii inductive bazate pe utilizarea exemplelor – din poezii, poveşti, fabule, cântece sau din viaţa reală – pentru identificarea şi recunoaşterea unor elemente de identitate personală, a unor norme de comportament, emoţii şi sentimente;

•  strategii analogice, care folosesc modele – din texte date sau din viaţa reală – pentru caracterizarea persoanei sau a grupurilor din care fac parte elevii (familie, şcoală, grup de prieteni), pentru exersarea unor reguli în cadrul grupului, manifestarea unor atitudini pozitive şi comportamente sănătoase;

•  strategii euristice bazate pe problematizare: realizarea unor povestiri, jocuri de rol privind aplicarea unor reguli simple de conduită în familie, în grupul de prieteni, în grupul clasei; explorarea relaţiilor interpersonale în grupuri mici; realizarea unor colaje cu imagini, fotografii care prezintă diferite evenimente, idei, valori; realizarea unor proiecte ale clasei de elevi sau pentru comunitate;

•  strategii experienţiale, care presupun implicarea directă şi activă a elevului într-o experienţă concretă de învăţare, relevantă pentru viaţa sa şi pentru contextul specific în care trăieşte, de exemplu: observarea propriului corp, conştientizarea rolului mediului înconjurător în viaţa oamenilor; experimentarea activă a ceea ce a învăţat în situaţii noi: analiza unor cazuri, realizarea unor proiecte; reflecţia personală asupra experienţelor trăite în rolul de elev, realizarea unor jurnale pe teme variate. Situaţiile de învăţare experienţială sunt urmate de procese structurate de reflecţie prin întrebări deschise, exploratorii, asigurând conştientizarea propriilor mecanisme comportamentale la nivel factual („Ce fac?”), emoţional („Ce simt?”) şi cognitiv („Ce gândesc?”) şi permiţând formularea de concluzii personale, însoţite de angajamente de întărire sau de schimbare a comportamentelor.

  Resurse educaţionale

  Pot fi utilizate suporturi vizuale şi auditive diverse, adaptate particularităţilor de vârstă şi intereselor elevilor, spre exemplu: secvenţe de filme, înregistrări audio.

  Spaţiul de desfăşurare a lecţiilor va fi organizat într-o manieră care să faciliteze comunicarea eficientă, activităţile în grupuri mici şi implicarea tuturor elevilor. În funcţie de temă, va fi încurajată organizarea activităţilor în spaţii ce permit alte modalităţi de exersare a competenţelor, spre exemplu: curtea/grădina şcolii, parc, bibliotecă, muzeu etc.

  Implicarea părinţilor

  La începutul anului şcolar, vor avea loc discuţii cu elevii şi părinţii despre specificul activităţilor de predare-învăţare la disciplina Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate şi despre modalităţile de evaluare. Părinţii pot fi invitaţi să participe la anumite activităţi didactice fie ca observatori, fie ca participanţi activi, la prezentări ale portofoliilor de învăţare, la expoziţii ale elevilor, la activităţi extraşcolare ce pot fi organizate în relaţie cu oferta tematică a acestei discipline şcolare.

  Evaluare

  La disciplina Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate, evaluarea de parcurs va avea în vedere progresul fiecărui elev şi va fi realizată atât pe durata procesului de învăţare, cât şi prin evaluare sumativă, la final de semestru/an şcolar/ciclu de învăţământ.

  Evaluarea de parcurs este proiectată astfel încât să evidenţieze atât achiziţiile vizibile ale învăţării (rezultatele învăţării şi progresul elevilor), cât şi aspectele ce ţin de procesul învăţării, mai puţin vizibile – atmosferă, dinamică, experienţa directă a elevului, aspecte afective, de stare emoţională, cognitivă, spirituală. Evaluarea are un caracter continuu şi urmăreşte două dimensiuni:

•  evaluarea cu rol de a fixa învăţarea, de a o sprijini şi întări, urmărind şi progresul elevilor (assessment for learning) – permite reflecţia asupra modului de învăţare al elevilor şi oferă direcţii de optimizare; pentru aceasta se recomandă metode colective, interactive, cu rol atât de evaluare (achiziţii şi progres), cât şi de fixare şi consolidare a rezultatelor învăţării, având o importantă funcţie de sprijin a grupului de elevi în învăţare; metodele vor fi cu precădere din sfera celor alternative şi complementare, inclusiv sub formă de exerciţii şi jocuri cu scop evaluativ;

•  evaluare cu rol de apreciere şi evaluare a achiziţiilor în termeni de rezultate ale învăţării – cunoştinţe, abilităţi, atitudini, comportamente (assessment of learning); în acest scop se recomandă şi utilizarea autoevaluării şi evaluarea colegială (peer assessment).

Pentru evaluarea fiecărui elev, se recomandă metode de evaluare precum: activităţi practice, proiecte individuale şi de grup, postere/desene/colaje, portofolii. Este important ca profesorul să acorde feedback permanent pentru a evidenţia progresul fiecărui elev, să încurajeze exprimarea ideilor şi a

argumentelor personale, expunerea şi valorizarea produselor învăţării. Portofoliul va include cele mai reprezentative produse ale activităţii elevului şi va fi prezentat părinţilor pe parcursul anului şcolar. Astfel, vor fi evidenţiate pentru părinţi interesele şi nevoile elevilor, precum şi ariile recomandate pentru ameliorare.

Evaluarea finală, sumativă valorifică ambele dimensiuni şi poate avea forma elaborării unui proiect, realizării unor activităţi în cadrul comunităţii sau în clasa de elevi. Vor fi evaluate rezultatele obţinute prin proiect, respectiv impactul acestuia în relaţie cu nivelul de atingere a obiectivelor, dar şi modul de lucru şi implicarea membrilor echipei, valorificând o dimensiune importantă a acestei discipline opţionale – viaţa în grup, dinamica grupului şi procesele de grup.

Grup de lucru

Anexa nr. 3 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5863 /28.12.2017 MINISTERUL EDUCA'IEI NA'IONALE

Programa şcolară

pentru disciplina opţională

PREGĂTI,I PENTRU VIA,Ă. EDUCA,IE PENTRU VIA,Ă .I COMUNITATE

Clasele a V-a – a VIII-a

Bucureşti, 2017

Notă de prezentare

Programa şcolară pentru disciplina opţională Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate reprezintă o ofertă pentru curriculumul la decizia şcolii, clasele a V-a – a VIII-a. Disciplina are un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe durata fiecărui an şcolar. Având un pronunţat caracter integrat, această disciplină de studiu poate fi abordată ca disciplină opţională în aria curriculară Om şi societate sau în aria curriculară Consiliere şi orientare. De asemenea, această disciplină poate avea statut de opţional integrat, în acord cu prevederile OMEN nr. 3590/2016 privind aprobarea planurilor-cadru de învăţământ pentru învăţământul gimnazial.

Programa şcolară pentru disciplina Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate are la bază un set de valori cu rol de sprijin al copiilor pentru pregătirea şi confruntarea cu provocările vieţii. În acest sens, programa este centrată pe consolidarea responsabilităţii şi a interacţiunii sociale sănătoase, în comunităţi variate –familie, şcoală, grup de prieteni, comunitate locală, alte contexte familiare.

Această disciplină opţională promovează o viziune integrată asupra persoanei umane, cu accent explicit pe următoarele aspecte:

• – dinamica bio-comportamentală: identitate, conştientizare corporală, autocontrol corporal, aptitudini, obiceiuri-deprinderi sănătoase, abilităţi de organizare şi autogestionare;

• – dinamica psiho-emoţională: dezvoltare psiho-sexuală şi personală, sentimente, emoţii, impulsuri; autocunoaştere, autoacceptare şi siguranţă, încredere în sine; obiceiuri comportamentale;

• – dinamica spirituală: dezvoltare morală – corectitudine, integrare, libertate şi responsabilitate, respectul pentru viaţă; dezvoltare spirituală – relaţiile persoanei cu sine, cu lucrurile, cu ceilalţi; acceptarea propriei vocaţii;

• – dinamica relaţională: privind gestionarea relaţiilor în cadrul familiei, al grupului de prieteni, în comunitate/societate, în alte categorii de relaţii.

  Astfel, programa propusă: pune accent pe un program de dezvoltare a caracterului, prin consolidarea responsabilităţii şi interacţiunii sociale sănătoase; ajută elevii să înţeleagă stadiile de dezvoltare fizică, emoţională şi intelectuală; integrează discutarea noţiunilor de sexualitate treptat, adecvat vârstei.

  Oferta curriculară a disciplinei Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate este corelată cu:

  •  profilul de formare al absolventului de învăţământ gimnazial

    Această disciplină propune o ofertă curriculară cu relevanţă crescută pentru profilul de formare al absolventului de învăţământ gimnazial, care este construit pe baza competenţelor cheie europene (cf. Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional. Document de politici educaţionale). În acest context, disciplina contribuie la susţinerea următoarelor competenţe din profilul de formare, subsumate competenţelor cheie: manifestarea interesului pentru o viaţă sănătoasă şi pentru păstrarea unui mediu curat; aplicarea unor reguli de menţinere a unei vieţi sănătoase (din domeniul competenţelor matematice şi competenţelor de bază în ştiinţe şi tehnologii); aprecierea calităţii personale în vederea autocunoaşterii; formularea de obiective şi planuri simple de învăţare (domeniul competenţei a învăţa să înveţi); operarea cu valori şi norme de conduită relevante pentru viaţa personală şi pentru interacţiunea cu ceilalţi; relaţionare pozitivă cu ceilalţi în contexte şcolare şi extraşcolare, prin exercitarea unor drepturi şi asumarea unor responsabilităţi; manifestarea disponibilităţii pentru participarea civică în condiţiile respectării regulilor grupului şi valorizării diversităţii (domeniul competenţelor sociale şi civice); manifestarea interesului pentru identificarea unor soluţii noi în rezolvarea unor sarcini de învăţare de rutină şi/sau provocatoare; manifestarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme ale grupurilor din care face parte şi în explorarea unor probleme ale comunităţii locale; aprecierea calităţilor personale în vederea autocunoaşterii, a orientării şcolare şi profesionale (domeniul de competenţe spirit de iniţiativă şi antreprenoriat).

  •  ofertele curriculare ale celorlalte discipline şcolare din curriculum, care abordează aspecte relaţionate tematic

    Activităţile de stabilire a competenţelor specifice şi de selectare a elementelor de conţinut au avut la bază consultarea programelor şcolare de gimnaziu pentru disciplinele Consiliere şi dezvoltare personală, Educaţie socială, Religie, Biologie. Pe de o parte, s-a urmărit eliminarea suprapunerilor de abordări identice între discipline. Pe de altă parte, s-a avut în vedere stabilirea de corelaţii, de abordări complementare a unor teme corelate, astfel încât această disciplină opţională să permită analize şi abordări metodologice cu rol de completare a ofertei disciplinelor şcolare din trunchiul comun, precum şi reluări ale temelor în vederea integrării acestora într-un tot unitar, cu relevanţă practică, pentru viaţa de zi cu zi a elevilor.

  •  modelul de proiectare curriculară a curriculumului naţional românesc

  Programa disciplinei opţionale Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Structura programei include, pe lângă Nota de prezentare, următoarele elemente:

• – competenţe generale;

• – competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare;

• – conţinuturi;

• – sugestii metodologice.

  Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse.

  Competenţele generale sunt competenţele dezvoltate prin studiul unei anumite discipline şi care vizează achiziţiile elevului pe întregul parcurs al studierii respectivei discipline. În cazul disciplinei Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate, competenţele generale pentru învăţământul gimnazial sunt centrate pe următoarele aspecte: atitudinea pozitivă faţă de sine şi sănătate; atitudini şi comportamente de relaţionare în diferite comunităţi şi contexte de viaţă; explorarea activă şi reflexivă a diferitelor elemente din viaţa cotidiană.

  Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an şcolar, sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă etape în dobândirea acestora. Competenţele specifice sunt însoţite de exemple de activităţi de învăţare, care constituie modalităţi de organizare a activităţii didactice în scopul formării competenţelor elevilor.

  Programa şcolară propune, cu caracter de exemplu, diferite tipuri de activităţi de învăţare, care integrează strategii didactice variate şi care valorifică experienţa concretă a elevului. Cu prioritate, programa şcolară propune activităţi de învăţare care încurajează plasarea elevului în situaţii diferite de învăţare, cu rol de analiză a situaţiilor de viaţă şi de reflecţie personală asupra lor. Cadrul didactic are libertatea de a utiliza exemplele de activităţi de învăţare pe care le propune programa şcolară, de a le completa sau de a le înlocui, astfel încât acestea să asigure un demers didactic adecvat situaţiei concrete de la clasă. Se asigură, în acest fel, premisele aplicării contextualizate a programei şcolare şi proiectării unor parcursuri de învăţare personalizate, pornind de la specificul dezvoltării elevilor.

  Conţinuturile învăţării sunt organizate pe domenii şi reprezintă achiziţii de bază, mijloace informaţionale prin care se urmăreşte formarea competenţelor la elevi. Pentru ciclul gimnazial, elementele de conţinut au fost dezvoltate pe două domenii de conţinut: Eu şi ceilalţi – familia, prietenii, comunitatea; Schimbările din viaţa personală, gestionarea unor aspecte specifice pubertăţii şi adolescenţei.

  Sugestiile metodologice includ recomandări referitoare la: proiectarea didactică; strategiile didactice propuse profesorilor care aleg să predea această disciplină de studiu; aspecte de abordare a conţinuturilor şi elemente de evaluare.

  Concepţia acestei programe şcolare beneficiază de cel puţin trei orientări care caracterizează evoluţia actuală a sistemelor educaţionale: centrarea pe elev; abordarea integrată a curriculumului; expansiunea competenţelor transversale.

  

• – centrarea pe elev – gândită nu de puţine ori simplificator, raportată fie numai la interesele, nevoile şi aptitudinile elevului, fie numai la utilizarea unor strategii exploratorii de autocunoaştere şi autocontrol – propune un ansamblu de aspecte abordate unitar în cadrul acestei programe şcolare;

• – abordarea integrată a curriculumului – deşi această disciplină se situează convenţional în aria curriculară Om şi societate şi în aria curriculară Consiliere şi orientare, prin conţinutul intrinsec şi temele propuse, acoperă în fapt o arie crosscurriculară largă; ca atare, disciplina poate fi abordată ca un opţional integrat la nivelul învăţământului gimnazial;

• – competentele asociate disciplinei sunt, în esenţă, competenţe transversale (life-skills, soft skills); acestea acoperă variate tipuri de competenţe din sfera socială, a dezvoltării personale şi din aria metodologic-exploratorie.

Programa şcolară este astfel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea demersurilor didactice la sistemul de nevoi şi interese ale elevilor, la nivelul lor de vârstă şi la particularităţile acestora, precum şi ale comunităţii educaţionale.

Competenţe generale

CLASA a V-a

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul fizic şi social

   Clasa a V-a

   1.2. Analizarea rolului relaţiilor pozitive cu ceilalţi, în diferite contexte (familie, grup de prieteni, comunitate locală)

   1. 1.1. Identificarea unor schimbări corporale şi emoţionale care încep la debutul pubertăţii

      • – Exerciţii de autocaracterizare a propriei imagini fizice pe baza unor fotografii din diferite etape de viaţă („Prin ce schimbări ai trecut?”)

      • – Lecturarea şi discutarea în grup a unor texte literare (poezii, proză) despre tranziţia de la copilărie la pubertate şi adolescenţă

      • – Discuţii în grup pe tema: „Prin ce schimbări corporale trec fetele/băieţii?” „Cum se simt datorită acestora?”

      • – Exerciţii de identificare şi analiză a intereselor şi preferinţelor personale care sunt diferite şi/sau comune cu ale altora, pe baza lucrului în echipe (fată-fată, băiat-fată) (ex. ce jocuri/filme îmi plac, ce activităţi preferate am, ce obiceiuri zilnice am etc.)

   • – Exerciţii în grup pe tema modalităţilor de a oferi feedback (ex. reguli pentru un feedback pozitiv; tehnica sandvişului pentru un feedback negativ – partea mai puţin plăcută se înveleşte în două complimente)

   • – Dialog pe tema unor reguli de relaţionare cu ceilalţi (ex. Baţi la uşă înainte să intri în camera cuiva? Ceri permisiunea înainte de a lua lucrurile cuiva? Citeşti corespondenţa şi jurnalele altora fără să le ceri voie? Te simţi jignit(ă) dacă un prieten sau o rudă nu îţi spune un secret pe care l-a spus altora?)

   • – Studiu de caz pe tema unor modele de prietenie, pornind de la realităţi din mediul cunoscut (o familie, comunitatea locală, ţară etc.) sau de la un film, text literar

   • – Elaborarea unor miniproiecte de grup pe tema responsabilităţilor copiilor în diferite grupuri şi comunităţi, realizate în forme variate (hărţi mentale, scurte interviuri, liste de reguli, exemple de activităţi de manifestare a prieteniei)

   • – Implicarea într-o activitate de voluntariat la nivelul comunităţii locale (ex. crearea de obiecte artizanale pentru vânzare şi strângere de fonduri în beneficiul copiilor instituţionalizaţi, contribuţia la amenajarea unui centru comunitar pentru diferite categorii de persoane defavorizate)

2. 2. Aplicarea adecvată a unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă variate

   Clasa a V-a

   1. 2.1. Identificarea unor valori, atitudini şi norme care fundamentează relaţiile de prietenie

      • – Exerciţii de caracterizare a prietenului cel mai bun/prietenilor cei mai buni, prin scurte texte scrise, asocieri de cuvinte/atribute

      • – Realizarea unor hărţi conceptuale cu caracteristici ale prieteniei adevărate, în forme variate (ex. cercul prieteniei, copacul calităţilor etc.), pornind de la discuţii de grup pe această temă (ex. dăruire, sinceritate, deschidere, înţelegere, sprijin, bunăvoinţă/amabilitate)

      • – Jocuri de exprimare a sentimentelor în contexte variate de prietenie pornind de la imagini, fotografii, povestiri şi folosind forme variate de exprimare (mesaje scurte, mimică, gestică)

      • – Interviul în perechi: organizarea de perechi între fiecare elev şi un coleg de clasă cu care acesta nu obişnuieşte să aibă relaţii amicale, apoi realizarea de conversaţii pe teme privind interese personale (ex. ce fel de lucruri le place să facă, ce fel de muzică le place, care este filmul lor preferat), urmate de exerciţii de reflecţie (ex. ce avem de învăţat de la cei cu care nu ne asemănăm, ce avem în comun cu cei care nu ne seamănă sau nu au aceleaşi preferinţe ca şi noi)

      • – Vizionarea unor filme cu mesaj relevant pentru prietenie (ex. filmul „The Mighty”)

      • – Colectarea de proverbe despre prietenie şi discutarea în grup a mesajelor acestora sau a unor

   Clasa a V-a

   fragmente literare pe această temă (ex. monologul Portiei din „Neguţătorul din Veneţia”, de W. Shakespeare)

   2.2. Analizarea unor modalităţi de depăşire a situaţiilor critice ce se manifestă în relaţiile de prietenie

   • – Discuţii pe tema situaţiilor critice care apar în relaţiile de prietenie (ex. Aţi avut vreodată un prieten care a spus „Nu voi mai fi prietenul tău”? Cum aţi reacţionat? Ce aţi simţit? Cum aţi rezolvat situaţia?)

   • – Elaborarea unei compuneri pe tema prieteniei (ex. „Când am fost mândru/mândră de prietenul/prietena mea?”, „Cum am trecut cu bine peste o încercare dificilă, cu sprijinul prietenilor?”)

   • – Studiu de caz pe tema efectelor unor relaţii problematice/conflictuale cu prietenii sau cu membri ai familiei (părinţi, fraţi), cu rol de identificare a unor modalităţi de prevenire şi/sau rezolvare

   • – Participarea la jocuri de rol pe tema manifestării şi efectelor geloziei/violenţei/nerespectării confidenţelor într-o relaţie de prietenie

3. 3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva specificului vârstei pubertăţii şi a adolescenţei

Conţinuturi

CLASA a VI-a

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul fizic şi social

   Clasa a VI-a

   1.2. Identificarea de valori morale care fundamentează relaţionarea cu ceilalţi

   1. 1.1. Analizarea efectelor pe care schimbările din perioada pubertăţii şi a adolescenţei le au asupra dezvoltării personale

      • – Realizarea de liste comparative între libertăţi şi responsabilităţi specifice perioadei copilăriei, perioadei adolescenţei, perioadei de viaţă adultă

      • – Analizarea unor studii de caz ce evidenţiază modul în care adolescenţii îşi asumă roluri care corespund sau nu vârstei lor

      • – Elaborarea profilului calităţilor personale, cu sprijinul colegilor de clasă (ex. scrierea calităţilor personale pe o foaie, care apoi va circula între colegi şi va fi completată de aceştia)

      • – Exerciţiu de completare a unui jurnal personal pe termen lung, în care elevii să îşi clarifice conflictele interioare şi să îşi noteze sentimentele pe care nu vor să le discute cu altcineva

   • – Realizarea unor compuneri pe tema diferitelor valori ce se manifestă în relaţionarea cu ceilalţi: fidelitate, altruism, sinceritate, respectarea cuvântului dat

   • – Discuţii pe tema nevoii de relaţionare cu ceilalţi, pornind de la exemple din viaţa naturii (ex. Modul de zbor al păsărilor călătoare) sau de la mesajul unor poveşti (ex. povestea oamenilor care aveau linguri prea lungi pentru a se putea hrăni cu ele)

   • – Exerciţii de formulare de argumente pro şi contra pe tema „Vreau să cresc mare”, care să evidenţieze roluri şi responsabilităţi ale copiilor/adulţilor

2. 2. Aplicarea adecvată a unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă variate

   Clasa a VI-a

   2.2. Aplicarea unor strategii simple de gestionare a conflictelor în contexte cunoscute

   1. 2.1. Prezentarea unor modalităţi de manifestare a fidelităţii şi a respectului în relaţiile cu ceilalţi (familie, prieteni)

      • – Elaborarea unei scrisori de mulţumire pentru un „erou al vieţii cotidiene” (o persoană importantă din viaţa fiecărui elev)

      • – Discuţii în grup pe tema autocontrolului („Cel mai puternic om este cel care se poate stăpâni pe sine”) şi al rolului acestuia în relaţionarea cu ceilalţi

      • – Realizarea unor jurnale pornind de la exerciţiul personal de a utiliza numai cuvinte pozitive pe parcursul unei ore/unei zile/unei săptămâni (ex. „Încercaţi să folosiţi numai cuvinte de apreciere, de încurajare, evitând să criticaţi, să vă plângeţi sau să vorbiţi de rău pe cineva, timp de o oră/o zi/o săptămână”), urmate de reflecţie („A fost greu? De ce?”)

      • – Realizarea de liste cu lucruri pe care elevii le pot face pentru a-şi degreva părinţii de anumite sarcini şi responsabilităţi, urmate de etapa de reflecţie „Ce privilegii aţi câştigat cu timpul pentru această atitudine?”

      • – Completarea unui scurt chestionar cu întrebări referitoare la fidelitatea şi loialitatea între prieteni (ex. păstrarea micilor secrete nepericuloase, acordarea de ajutor, împărtăşirea bucuriei când i se întâmplă ceva bun prietenului/prietenei sau a tristeţii când se întâmplă ceva rău prietenului/prietenei, iertarea greşelilor, respectul pentru păreri diferite, statornicia într-o relaţie de prietenie)

   • – Discuţii de grup pe tema utilizării forţei fizice în diferite situaţii (ex. în acţiunile poliţiei, în apărarea ţării versus violenţa fizică între doi elevi etc.)

   • – Participarea la o dezbatere pe tema unei fapte rele (ex. împărţirea clasei în echipe de acuzare şi de apărare şi organizarea unui proces într-o situaţie ipotetică în care cineva a făcut o faptă rea, formularea verdictului, discutarea şi analizarea efectelor)

   • – Elaborarea unui scurt text privind o situaţie din mediul şcolar sau familial în care obiectivele elevului

   Clasa a VI-a

   au intrat în contradicţie cu ale echipei/clasei/familiei, pe baza unui set de întrebări (ex. „În ce context s-a produs situaţia conflictuală?” „Cum ai rezolvat situaţia?” „Ai renunţat la punctul tău de vedere sau nu?” „Care a fost rezultatul?”)

3. 3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva specificului vârstei pubertăţii şi a adolescenţei

Conţinuturi

CLASA a VII-a

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul fizic şi social

   Clasa a VII-a

   1.2. Argumentarea nevoii de apartenenţă la un grup, în relaţie cu aspecte de dinamica grupurilor

   1. 1.1. Analizarea efectelor pe care schimbările din perioada pubertăţii şi a adolescenţei le au asupra relaţionării cu ceilalţi

      • – Discuţii de grup privind modalităţile în care relaţionarea cu ceilalţi se schimbă pe parcursul etapelor de dezvoltare psiho-fizică a unei persoane, pornind de la mesajul basmului „Răţuşca cea urâtă”

      • – Elaborarea unor liste comparative de caracteristici specifice modelelor de viaţă ale adolescenţilor (ex. modele din media/modele din viaţa reală/modele din diferite domenii de cunoaştere)

      • – Participarea la jocuri de rol de tip pantomimă, în scopul conştientizării relaţiei dintre corp, minte şi spirit

      • – Participarea la întâlniri cu specialişti pe tema dezvoltării socio-emoţionale la vârsta pubertăţii şi a adolescenţei

      • – Utilizarea unei „cutii a sentimentelor şi a întrebărilor”, în care elevii pun săptămânal bileţele cu întrebări la care vor să primească răspuns, iar profesorul le răspunde periodic

   • – Exerciţii de formulare a unor mesaje de feedback pozitiv într-un grup (ex. Cercul prieteniei – în grupuri de 5-6 persoane, fiecare elev formulează un enunţ cu mesaj pozitiv pentru un alt membru al grupului şi primeşte adecvat un mesaj de la alt membru)

   • – Participarea la jocuri de rol privind diferite situaţii de relaţionare într-un grup, cu rol de a evidenţia avantaje şi riscuri posibile ale apartenenţei la acel grup

   • – Exerciţii de reflecţie pe baza unui set de întrebări, care să evidenţieze schimbări ce apar în dinamica unui grup (ex. dinamica unui grup de prieteni, dinamica relaţiilor de prietenie din clasă etc.), din perspectiva unor experienţe pozitive/negative

   • – Analizarea în grup a unui studiu de caz privind efectele unor comportamente la nivelul grupului, care să evidenţieze „efectul fluturelui”/caracterul interconectat al lumii înconjurătoare (ex. un fluture care bate din aripi în zona Amazonului din Brazilia poate crea un taifun in India)

2. 2. Aplicarea adecvată a unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă variate

   Clasa a VII-a

   2.2. Aplicarea unor strategii de autocontrol şi rezilienţă în diferite situaţii de relaţionare cu ceilalţi

   1. 2.1. Identificarea unor aspecte de autonomie şi responsabilitate ce decurg din apartenenţa persoanei la diferite grupuri

      • – Discuţii despre responsabilităţile pe care adolescenţii trebuie să şi le asume, pornind de la poveşti, proverbe (ex. proverbul chinezesc „Părinţii ar trebui să le dea copiilor rădăcini şi aripi”) sau legende, mituri (ex. mitul lui Icar)

      • – Exerciţii de formulare a unui feedback de recunoaştere a unei greşeli/rostire a adevărului în situaţii problemă ce apar în dinamica unui grup, pornind de la experienţe din viaţa curentă sau de la un studiu de caz dat

      • – Analizarea unor modalităţi de prezentare în spaţiul online a propriei persoane, cu evidenţierea efectelor pozitive şi a riscurilor specifice

   • – Studiu de caz pe tema strategiilor de gestionare a emoţiilor în relaţionarea cu ceilalţi, pornind de la exemple din viaţa cotidiană a elevilor, în care aceştia au simţit ruşine, jenă, alte emoţii determinate de încălcarea intimităţii sau de experienţe negative

   • – Exersarea unor strategii de management al riscului/de preluare inteligentă a riscurilor (ex. a cere sfatul unui părinte sau unei alte persoane de încredere cu privire la un risc pe care elevul doreşte să şi-l asume; a lista aspectele de câştig/pierdere ce pot rezulta din asumarea unui risc; a fi dispus să înveţi din greşelile personale, valorificând experienţe anterioare)

   Clasa a VII-a

   „mândrie”, „entuziasm”, „plictiseală”, „supărare” etc.) sau pentru corelarea unor acţiuni cu zonele creierului care le gestionează

   • – Discuţii pe tema curajului ca acţiune spirituală, psihologică şi fizică, pornind de la o idee dată, un proverb (ex. „Noi devenim curajoşi prin acţiuni curajoase”, Aristotel)

   • – Lucrul pe grupuri mici pentru corelarea unor emoţii/sentimente cu gânduri/experienţe de viaţă proprie (ex. ce gânduri ne vin în minte când auzim cuvintele: „frică”, „furie”, „agresivitate”, „bucurie”, „tristeţe”,

   • – Analizarea în grup a nivelului de rezilienţă în diferite situaţii de viaţă cotidiană a elevilor, pe baza completării unor chestionare tematice cu răspunsuri la alegere

3. 3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva specificului vârstei pubertăţii şi a adolescenţei

Conţinuturi

CLASA a VIII-a

Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

1. 1. Manifestarea unor atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de mediul fizic şi social

   Clasa a VIII-a

   1.2. Evidenţierea rolului respectului şi încrederii, în relaţiile cu ceilalţi

   1. 1.1. Asumarea unei perspective holistice asupra persoanei umane ca unitate fizică, psihică şi spirituală

      • – Exerciţii de reflecţie asupra unor comportamente în diferite situaţii de viaţă, care evidenţiază efortul unei persoane de a corela emoţiile cu acţiunile (ex. ce simţi când îmbrăţişezi o persoană pe care o iubeşti/pe care nu o iubeşti; cum procedezi atunci când ţi-ai propus să faci ceva, dar emoţiile tale sunt opuse etc.)

      • – Completarea unor chestionare care investighează reacţiile fizice, psihologice şi emoţionale în diferite situaţii de viaţă (ex. care este reacţia personală în plan fizic/psihologic/spiritual atunci când: ai de dat un examen dificil, eşti răcit, ai rănit sentimentele celui mai bun prieten etc.)

   • – Elaborarea unor liste de identificare, în relaţiile din clasă/şcoală, a unor situaţii de manifestare a respectului/a lipsei de respect faţă de celălalt (cu referire la elevi, profesori, alte persoane din spaţiul şcolii)

   • – Jocuri în perechi de construire/verificare a încrederii (ex. un elev este legat la ochi, celălalt elev este responsabil pentru a-l ghida în siguranţă într-un circuit complet în jurul clasei; elevii îşi pot alege singuri partenerii, justificând alegerea făcută/componenţa echipei poate fi realizată aleatoriu; exerciţiul este urmat de reflecţie asupra stărilor emoţionale trăite)

   • – Participarea la „cercul zâmbetelor” (ex. elevii trebuie să „treacă” un zâmbet de la unul de celălalt) cu scopul sublinierii importanţei atitudinii pozitive la nivelul unui grup

   • – Participarea la o dezbatere pe tema unei situaţii de manifestare a violenţei într-un grup de elevi, cu accent pe importanţa încrederii (premisa de nevinovăţie) şi pe nevoia de dovezi în evaluarea situaţiei

   • – Elaborarea unei liste de „legi”/reguli care să susţină o societate ideală din punct de vedere al relaţionării dintre oameni

2. 2. Aplicarea adecvată a unor norme de relaţionare dezirabile în contexte de viaţă variate

   Clasa a VIII-a

   2.2. Identificarea nevoii de limite şi standarde în relaţiile interpersonale, cu relevanţă pentru propria experienţă de viaţă – Exerciţii de aplicare a tehnicii SODA (stop, opţiuni, decizie, acţiune) în analizarea unor situaţii date aparent conflictuale (ex. vrei să te uiţi la emisiunile TV preferate, dar părinţii te roagă să faci nişte

   1. 2.1. Analizarea caracteristicilor relaţiilor dintre fete şi băieţi la vârsta adolescenţei

      • – Exerciţii de exprimare a empatiei în lucrul pe grupuri mici (ex. un elev povesteşte un eveniment nefericit din viaţa sa, alt elev îi repovesteşte povestea către altul, cu toate amănuntele verbale şi nonverbale etc., apoi se analizează emoţiile resimţite de ultimul ascultător şi măsura în care acestea corespund emoţiilor primului povestitor)

      • – Discuţii pe tema valorilor care fundamentează o relaţie dintre fete şi băieţi, pornind de la texte citite, filme vizionate, povestiri personale, scurte interviuri cu propriii părinţi

      • – Prezentarea unor stereotipuri şi prejudecăţi de gen (ex. fetele sunt plângăcioase, băieţii sunt bătăuşi etc.) şi analizarea lor în grupuri, valorificând experienţele personale

      • – Prezentarea unor caracteristici ale creierului la fete/băieţi, generatoare de comportamente şi modalităţi diferite, specifice, de reacţie şi relaţionare interpersonală

      • – Realizarea de corelaţii între diferite sentimente (ex. atracţie/dragoste) şi comportamente specifice adolescenţilor, pentru a evidenţia semnificaţia acestora

      • – Analizarea în grup a unor scenarii alternative privind dezvoltarea unei relaţii între o fată şi un băiat, cu evidenţierea aspectelor pozitive şi a riscurilor

   Clasa a VIII-a

   treburi în casă; ai fost invitat de un prieten la o plimbare în oraş, dar părinţii refuză să-ţi dea permisiunea etc.)

   • – Studiu de caz cu relevanţă pentru situaţiile de „cameleon social” (a face lucruri pe care nu le doreşti cu adevărat, din cauza presiunii grupului)

   • – Analizarea în grup a mesajelor relevante pentru dragoste, promovate de unele poveşti clasice sau moderne (ex. „Frumoasa şi bestia”)

3. 3. Explorarea activă a unor elemente din viaţa de zi cu zi, din perspectiva specificului vârstei pubertăţii şi a adolescenţei

Conţinuturi

Sugestii metodologice

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei şcolare, pentru proiectarea şi derularea activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei, dar şi cu specificul nevoilor de învăţare ale fiecărui elev/fiecărei clase de elevi.

Programa şcolară Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate constituie un răspuns la aşteptările elevilor, ale profesorilor şi ale părinţilor ca şcoala să fie cât mai aproape de interesele şi nevoile copiilor, iar învăţarea să aibă cât mai multă relevanţă pentru viaţă. Prin competenţele vizate şi prin conţinuturile abordate, programa a urmărit să răspundă următoarelor nevoi ale elevilor:

• – nevoia de educaţie pentru gestionarea emoţiilor;

• – nevoia de relaţionare eficientă în contexte de viaţă şi de a rezista la presiunea grupului;

• – nevoia de a învăţa gestionarea conflictelor;

• – nevoia de a combate violenţa şi fenomenul de hărţuire (bullying);

• – nevoia de educaţie pentru sănătate;

• – nevoia de combatere a comportamentelor de risc specifice perioadei pubertăţii şi adolescenţei;

• – nevoia de pregătire pentru diferitele momente şi praguri ale vieţii.

  O notă aparte a disciplinei opţionale Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate este dată de contribuţia la dezvoltarea unor abilităţi de viaţă, atitudini şi valori pe care actualii elevi şi viitorii adulţi să le poată aplica în viaţa de zi cu zi. Abilităţile de viaţă au rolul de a ajuta o persoană pentru a avea o viaţă de calitate, a menţine relaţii optime cu ceilalţi, a îndeplini scopurile propuse într-o anumită perioadă a vieţii şi a face faţă diferitelor dificultăţi. Se pune accentul pe dezvoltarea caracterului, a respectului de sine şi pentru alte persoane şi consolidarea responsabilităţii şi interacţiunii sociale sănătoase. Elevii sunt sprijiniţi să înveţe rezilienţa şi să-şi asume alegerile cu deplină maturitate, să respecte munca proprie şi a altora, posesiunile proprii şi cele comune, să înţeleagă valoarea fair-play-ului şi a efortului personal în atingerea onestă şi reală a obiectivelor. Activităţile de predare-învăţare se pot desfăşura sub formă de poveşti sau pe bază de joc, utilizând cadrul simbolic oferit de acestea sau cadre simbolice create de cadrul didactic.

  Disciplina opţională Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate are un puternic caracter explorator şi practic-aplicativ, care presupune implicarea activă şi participarea directă a elevilor la activităţile de învăţare. Elevii exersează abilităţi şi atitudini într-un mediu adecvat de învăţare, devin responsabili pentru modul în care se implică în jocurile şi activităţile propuse, care pot fi realizate individual, în perechi/echipă, independent sau facilitate de către cadrul didactic.

  Pentru fiecare an de studiu, programul abordează cu prioritate câte o temă majoră, corespunzătoare etapelor de vârstă pe care le parcurg elevii.

• – Clasa a V-a – Tema majoră „Suntem prieteni!” pune accent pe valori şi cunoştinţe despre prieteniile sănătoase şi relaţiile în care sprijinul se manifestă reciproc, susţinând interesul crescut al preadolescentului, care are nevoie şi caută relaţii pozitive cu cei de aceeaşi vârstă.

• – Clasa a VI-a „Schimbări şi provocări” abordează elemente de conţinut cu relevanţă pentru schimbările specifice pubertăţii şi adolescenţei, în planul dezvoltării fizice şi psihice, al atitudinilor şi emoţiilor aflate în schimbare.

• – Clasa a VII-a – Tema majoră „Personalitatea mea” vizează abordarea bio-psiho-spirituală integrală a persoanei, cu accent pe aspecte specifice vârstei adolescenţei, şi pregăteşte elevul pentru o mai bună cunoaştere de sine în relaţie cu ceilalţi.

• – Clasa a VIII-a – Tema majoră „Merită să aştepţi!” propune conţinuturi centrate pe nevoi şi roluri ale adolescentului, inclusiv pe aspecte precum: atracţia în relaţia fete-băieţi, iubire, angajament şi loialitate, obiective de viaţă.

  Pe lângă temele majore, există unităţi de conţinut asupra cărora se revine de-a lungul anilor de studiu, progresiv, din perspectiva specificului vârstei elevilor şi a nevoilor lor de cunoaştere şi relaţionare socială în diferite contexte de viaţă.

  Se recomandă ca activităţile de predare-învăţare să fie desfăşurate sub forme şi strategii variate, cu accent pe punerea în rol a elevilor, ca persoane se confruntă cu o gamă largă de situaţii de viaţă şi sunt nevoite să ia decizii tot mai complexe în chestiuni precum: presiunea anturajului, falsele prietenii, relaţiile de familie, cinstea şi responsabilitatea, lucrul bine făcut, cuvântul dat, relaţiile romantice. Este valorificată, astfel, o tendinţă actuală în proiectarea învăţării, respectiv gamificarea, întrucât elevii parcurg împreună diferite situaţii, provocări, iar depăşirea sau rezolvarea situaţiilor conduc la progres în învăţare.

  Strategii didactice

  Strategiile didactice recomandate sunt cele activ-participative, care stimulează explorarea şi activitatea independentă a elevilor. Acestea vor fi aplicate într-un climat educaţional adecvat, care să încurajeze comunicarea eficientă, manifestarea spiritului de cooperare, interacţiunea socială pozitivă, exersarea unor comportamente morale, dezvoltarea creativităţii.

  Abordarea procesului de învăţare în perspectiva prezentei programe se bazează pe o viziune a omului ca fiinţă integrală şi porneşte de la premisa că în orice proces de învăţare, întreaga persoană umană devine în mod activ implicată: descoperă valori (folosindu-şi inteligenţa), şi le însuşeşte (exersându-şi sentimentele şi voinţa), apoi le aplică în practică (prin integritatea acţiunilor sale).

  Astfel, demersurile de învăţare în acest program sunt construite pe trei etape:

• – cunoaşterea – aceasta reprezintă momentul percepţiei şi înţelegerii realităţii aşa cum se prezintă ea, dincolo de consideraţiile subiective, prin relaţionarea la diferite contexte din realitatea familiară a elevilor;

• – integrarea – aceasta reprezintă etapa asumării de către elev a ceea ce a fost înţeles: a cunoaşterii care se dovedeşte obiectivă şi valoroasă şi respingerea aspectelor lipsite de valoare;

• – aplicarea – etapa pune accent pe demonstrarea atitudinilor care reflectă internalizarea aspectelor cunoscute şi acceptate şi adoptarea de comportamente în conformitate cu noile concepte şi valori.

  Programa, prin competenţele formulate şi tematica propusă, permite abordarea învăţării în perspectivă constructivistă, valorificând experienţele concrete ale copiilor şi propunând situaţii specifice, experienţiale de învăţare, asigurând astfel o învăţare: personală, autentică, durabilă, bazată pe trăiri, sentimente şi interpretări proprii ale experienţelor trăite – propuse structurat sau semi-structurat şi completate cu resursele de conţinut oferite de resursele de învăţare pentru elevi (caietul elevului, alte resurse relevante). Această abordare permite cadrului didactic utilizarea creativă a spaţiului şcolar (aranjarea sălii de clasă în moduri diferite, facilitând comunicarea în grupuri mici, de exemplu), dar şi utilizarea spaţiilor din afara clasei (în curtea şcolii sau în cadrul comunităţii), precum şi valorificarea unor parteneriate cu actori relevanţi la nivel local pentru a-i implica în activităţi variate de învăţare.

  Strategiile didactice vor pune accent pe construcţia progresivă a cunoaşterii, flexibilitatea abordărilor şi asigurarea unui parcurs diferenţiat, coerenţă şi abordări inter- şi trans- disciplinare în procesul educaţional.

  Structura unei activităţi de învăţare experienţială poate urma un flux de învăţare după următoarele repere:

• – exerciţiu de energizare – asigură tranziţia la activitatea nouă, creşte nivelul de implicare al clasei;

• – introducere şi conectare cu tematica – prezentarea scopului, a obiectivelor de învăţare;

• – discuţie pregătitoare, facilitată, pe marginea temei – se stabilesc conexiuni cu lecţiile anterioare; se poate introduce noul conţinut, susţinut de manual sau alte resurse utilizate în situaţia de învăţare;

• – experienţa de învăţare propriu-zisă (situaţie, sarcină, exerciţiu, joc, poveste) – generează conţinut pentru analiza ulterioară (stări, sentimente, acţiuni, interpretări);

• – analiza experienţei – permite conştientizarea faptelor, stărilor emoţionale, interpretărilor manifestate în etapa de experienţă concretă; analiza se realizează prin întrebări deschise, adresate tuturor copiilor, cu răspuns oferit voluntar, încurajare pentru ascultare activă, acceptarea punctelor de vedere personale, reconstituirea experienţei pe baza răspunsurilor copiilor; pentru fiecare experienţă de învăţare este esenţială discuţia însoţită de reflecţie, cu rol în formularea de concluzii proprii şi generalizare;

• – identificarea unor soluţii şi răspunsuri la nivel personal – se subliniază angajamentele proprii şi concluziile, atât la nivel tematic, cât şi la nivel personal, cu referire la lecţiile învăţate;

• – fixarea elementelor-cheie ale situaţiei de învăţare – permite conectarea cu contextul tematic pentru lecţia viitoare, sarcină de lucru/exersare;

• – evaluarea – face referire atât la evaluarea de proces (cum a fost situaţia de învăţare?), precum şi la evaluarea de conţinut (ce/despre ce am învăţat?).

În abordarea competenţelor şi conţinuturilor propuse de această programă şcolară, cadrele didactice pot utiliza diferite tipuri de strategii didactice, cum ar fi:

•  strategii inductive bazate pe utilizarea exemplelor – din poezii, poveşti, fabule, cântece sau din viaţa reală – pentru identificarea şi recunoaşterea unor elemente de identitate personală, a unor norme de comportament, emoţii şi sentimente;

•  strategii analogice, care folosesc modele – din texte date sau din viaţa reală – pentru caracterizarea persoanei sau a grupurilor din care fac parte elevii (familie, şcoală, grup de prieteni), pentru exersarea unor reguli în cadrul grupului, manifestarea unor atitudini pozitive şi comportamente sănătoase;

•  strategii euristice bazate pe problematizare: realizarea unor povestiri, jocuri de rol privind aplicarea unor reguli simple de conduită în familie, în grupul de prieteni, în grupul clasei; explorarea relaţiilor interpersonale în grupuri mici; realizarea unor colaje cu imagini, fotografii care prezintă, spre exemplu: elemente specifice ale drepturilor şi îndatoririlor copilului, beneficiile fair play-ului, femei/bărbaţi celebri/cupluri celebre de-a lungul istoriei; realizarea unor proiecte ale clasei de elevi sau pentru comunitate;

•  strategii experienţiale, care presupun implicarea directă şi activă a elevului într-o experienţă concretă de învăţare, relevantă pentru viaţa sa şi pentru contextul specific în care trăieşte, de exemplu: observarea propriului corp, conştientizarea rolului mediului înconjurător în viaţa oamenilor; experimentarea activă a ceea ce a învăţat în situaţii noi: analiza unor cazuri, realizarea unor proiecte; reflecţia personală asupra experienţelor trăite în rolul de elev, realizarea unor jurnale pe teme variate. Situaţiile de învăţare experienţială sunt urmate de procese structurate de reflecţie prin întrebări deschise, exploratorii, asigurând conştientizarea propriilor mecanisme comportamentale la nivel factual („Ce fac?”), emoţional („Ce simt?”) şi cognitiv („Ce gândesc?”) şi permiţând formularea de concluzii personale, însoţite de angajamente de întărire sau de schimbare a comportamentelor.

  Resurse educaţionale

  Pot fi utilizate suporturi vizuale şi auditive diverse, adaptate particularităţilor de vârstă şi intereselor elevilor, spre exemplu: secvenţe de filme, înregistrări audio.

  Spaţiul de desfăşurare a lecţiilor va fi organizat într-o manieră care să faciliteze comunicarea eficientă, activităţile în grupuri mici şi implicarea tuturor elevilor. În funcţie de temă, va fi încurajată organizarea activităţilor în spaţii ce permit alte modalităţi de exersare a competenţelor, spre exemplu: curtea/grădina şcolii, parc, bibliotecă, muzeu etc.

  Implicarea părinţilor

  La începutul anului şcolar, vor avea loc discuţii cu elevii şi părinţii despre specificul activităţilor de predare-învăţare la disciplina Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate şi despre modalităţile de evaluare. Părinţii pot fi invitaţi să participe la anumite activităţi didactice fie ca observatori, fie ca participanţi activi, la prezentări ale portofoliilor de învăţare, la expoziţii ale elevilor, la activităţi extraşcolare ce pot fi organizate în relaţie cu oferta tematică a acestei discipline şcolare.

  Evaluare

  La disciplina Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate, evaluarea de parcurs va avea în vedere progresul fiecărui elev şi va fi realizată atât pe durata procesului de învăţare, cât şi prin evaluare sumativă, la final de semestru/an şcolar/ciclu de învăţământ.

  Evaluarea de parcurs este proiectată astfel încât să evidenţieze atât achiziţiile vizibile ale învăţării (rezultatele învăţării şi progresul elevilor), cât şi aspectele ce ţin de procesul învăţării, mai puţin vizibile – atmosferă, dinamică, experienţa directă a elevului, aspecte afective, de stare emoţională, cognitivă, spirituală. Evaluarea are un caracter continuu şi urmăreşte două dimensiuni:

•  evaluarea cu rol de a fixa învăţarea, de a o sprijini şi întări, urmărind şi progresul elevilor (assessment for learning) – permite reflecţia asupra modului de învăţare al elevilor şi oferă direcţii de optimizare; pentru aceasta se recomandă metode colective, interactive, cu rol atât de evaluare (achiziţii şi progres), cât şi de fixare şi consolidare a rezultatelor învăţării, având o importantă funcţie de sprijin a grupului de elevi în învăţare; metodele vor fi cu precădere din sfera celor alternative şi complementare, inclusiv sub formă de exerciţii şi jocuri cu scop evaluativ;

•  evaluare cu rol de apreciere şi evaluare a achiziţiilor în termeni de rezultate ale învăţării – cunoştinţe, abilităţi, atitudini, comportamente (assessment of learning); în acest scop se recomandă şi utilizarea autoevaluării şi evaluarea colegială (peer assessment).

Pentru evaluarea fiecărui elev, se recomandă metode de evaluare precum: activităţi practice, proiecte individuale şi de grup, postere/desene/colaje, portofolii. Este important ca profesorul să acorde feedback permanent pentru a evidenţia progresul fiecărui elev, să încurajeze exprimarea ideilor şi a argumentelor personale, expunerea şi valorizarea produselor învăţării. Portofoliul va include cele mai reprezentative produse ale activităţii elevului şi va fi prezentat părinţilor pe parcursul anului şcolar. Astfel, vor fi evidenţiate pentru părinţi interesele şi nevoile elevilor, precum şi ariile recomandate pentru ameliorare.

Evaluarea finală, sumativă valorifică ambele dimensiuni şi poate avea forma elaborării unui proiect, realizării unor activităţi în cadrul comunităţii sau în clasa de elevi. Vor fi evaluate rezultatele obţinute prin proiect, respectiv impactul acestuia în relaţie cu nivelul de atingere a obiectivelor, dar şi modul de lucru şi implicarea membrilor echipei, valorificând o dimensiune importantă a acestei discipline opţionale – viaţa în grup, dinamica grupului şi procesele de grup.

Grup de lucru

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește