---

Salveaza (0) Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide Adresa de e-mail Parolă Ține-mă minte No account yet? Register

---

Notă …
Conținute de Ordinul nr. 251/3.333/2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 aprilie 2018.

ANEXA Nr. 1

LISTA

curriculumurilor de pregătire în rezidenţiat pentru specialităţile cuprinse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală a căror durată de pregătire a fost majorată

Nr. Crt.	Denumirea specialităţii
		Durata de pregătire con orm Ordinului MS nr. 905/03.08.2017
	DOMENIUL MEDICINĂ
	Specialităţi clinice – Grupa specialităţilor medicale
1	Alergologie şi imunologie clinică	5 ani
2	Boli infecţioase	5 ani
3	Dermatovenerologie	5 ani
4	Expertiza medicală a capacităţii de muncă*	4 ani
5	Medicină fizică şi de reabilitare	5 ani
6	Neonatologie	5 ani
	Specialităţi clinice – Grupa specialităţilor chirurgicale
7	Chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă	6 ani
8	Otorinolaringologie	5 ani
	Specialităţi paraclinice
9	Epidemiologie	4 ani
10	Igienă	4 ani

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

ALERGOLOGIE ȘI IMUNOLOGIE CLINICĂ

Toate drepturile privind publicarea şi difuzarea acestei lucrări aparţin

Ministerului Sănătăţii

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE CLINICĂ

Definiţia specialității:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului și prezentarea modulelor

      NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ANI
      NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	14 MODULE:
      MODULUL 1 (INIȚIAL)	ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE CLINICĂ (iniţiere în specialitate)
      NUMĂRUL TOTAL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI	6 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	90/24
      MODULUL 2	MEDICINĂ INTERNĂ
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	10 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	170/40
      MODULUL 3	PEDIATRIE
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	6 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	100/24
      MODULUL 4	MEDICINA DE URGENȚĂ sau TERAPIE INTENSIVĂ
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	1 LUNĂ
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	16/4
      MODULUL 5	MEDICINA MUNCII
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	1 LUNĂ
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	16/4
      MODULUL 6	IMUNOLOGIE FUNDAMENTALĂ
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	1 LUNĂ
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	26/4
      MODULUL 7	BIOETICĂ
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	2 SĂPTĂMÂNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	18/2
      MODULUL 8	OTORINOLARINGOLOGIE (O.R.L.)
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	3 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	48/12
      MODULUL 9	OFTALMOLOGIE
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	2 SĂPTĂMÂNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	16/2
      MODULUL 10	DERMATOVENEROLOGIE
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	3 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	48/12

      MODULUL 11	PNEUMOLOGIE
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	3 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	48/12
      MODULUL 12	BOLI INFECŢIOASE
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	1 LUNĂ
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	16/4
      MODULUL 13	REUMATOLOGIE
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	2 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	28/8
      MODULUL 14 (FINAL)	ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE CLINICĂ (desăvârșire în specialitate)
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/LUNI/MODUL	22 LUNI
      ORE DE CURS/MODUL/ SĂPTĂMÂNI	360/88
      Total ore pregătire teoretică	1000 ore, reprezentând 200 de ore didactice pe an de studiu universitar; în afara cărora sunt prevăzute și ore de studiu individual; în cazul cuantificării pregătirii pe bază de credite formare universitară, un credit reprezintă 25 ore de instruire
      Total ore pregătire practică	activități de pregătire practică conform contractului de muncă individual, reprezentând 70-80% din timpul alocat pregătirii (activitatea didactică acoperă restul de 20-30%)

   2. 1.2. Activități și module

      Etapa iniţială cuprinde angajarea și luarea în evidenţă, rezolvarea problemelor social-administrative, prezentarea la spital şi clinica repartizată, fixarea planului de activitate, în primele 2 săptămâni. Modulele de pregătire, prezentate secvențial mai jos și în tabelul următor, includ activități de pregătire teoretică și practică. În modulele de pregătire de alergologie și imunologie clinică, activitățile de pregătire teoretică includ activități didactice de curs reprezentate de lecţii conferinţă, cursuri cu prezentări electronice, inclusiv serii de minicursuri sau prelegeri, corelate cu discuţii bazate pe cazuri sau exerciţii/scenarii clinice, iar pregătirea practică include activități centrate pe pacient, manevre și proceduri clinice, teste/provocări in vivo, în clinica de alergologie și imunologie clinică, și activități orientate laborator imunologie, cu prezentări și discuții legate de principii, indicaţii, metodologie şi tehnici de laborator imunologie, cu asistare sau simulare educaţională şi/sau efectuare, teste de alergologie și imunologie in vivo și in vitro, observaţie directă a aptitudinilor procedurale, interpretare în context clinic și laborator, supravegherea pacientului, demonstrarea abilităţilor de comunicare prin prezentări de cazuri sau referate. După caz, pot fi incluse și activități de cercetare și educaţie medicală continuă. Monitorizarea activității de pregătire, cu utilizarea adecvată a caietului stagiu (log-book), se face cu evaluări periodice de etapă, lucrări/teste evaluare la finalizare modul.

      •  Primii 2 ani: module de dobândire a abilităţilor generale în specialitate și trunchi comun de medicină internă, specialităţi medicale, pediatrie:

        • – Alergologie şi Imunologie Clinică (iniţiere în specialitate: curs, practică) – 6 luni

        • – Medicină internă (curs, practică) – 10 luni

        • – Pediatrie (curs, practică) – 6 luni

        • – Medicina de urgență sau (urgențe medicale: curs, practică) – opțional

          Terapie intensivă (curs, practică) 1 lună

        • – Medicina muncii (curs, practică) – 1 lună

      •  Ultimii 3 ani: module specialități complementare, imunologie laborator şi desăvârşire în specialitate:

        • – Imunologie fundamentală (curs, laborator) – 1 lună

        • – Bioetică (curs, seminarii) – 2 săptămâni

        • – Otorinolaringologie (curs, practică) – 3 luni

        • – Oftalmologie (curs, practică) – 2 săptămâni

        • – Dermatovenerologie (curs, practică) – 3 luni

        • – Pneumologie (curs, practică) – 3 luni

        • – Boli infecţioase (curs, practică) – 1 lună

        • – Reumatologie (curs, practică) – 2 luni

        • – Alergologie şi Imunologie Clinică (curs, practică: stagiu clinic, laborator) – 22 luni

      •  Conform recomandărilor UEMS (Union of European Medical Specialists), durata programului de pregătire în specialitatea Alergologie și Imunologie Clinică este de 5 ani. În primii doi ani de trunchi comun sunt incluse 6 luni de Pediatrie. Programul cuprinde 18 luni de pregătire în Medicină internă și specialități medicale. În ultimii trei ani se desfășoară perioade de pregătire de câte 3 luni în specialitățile complementare de Otorinolaringologie, Pneumologie și Dermatologie. Imunologia orientată spre activitatea de laborator de specialitate Imunologie Clinică este obligatorie în programul de pregătire, iar durata pregătirii în modulele de Alergologie și Imunologie Clinică este de 28 de luni, în conformitate cu cerințele de formare în specialitatea Alergologie și Imunologie Clinică ale UEMS.

        AN	ANUL I		ANUL II				ANUL III						ANUL IV		ANULV
        MODUL	1	2	2	3	4	5	6	7	8	10	11	12	13	14	14

        STRUCTURA PROGRAMULUI

        Modulul 1, anul I și modulul 14, anii IV și V: Alergologie și Imunologie Clinică

        Nr. ore curs/lecții conferință: 450 ore

        Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual 1.Tematică

        Principii de bază şi epidemiologie în alergologie şi imunologie clinică (25%)

      •  Principii de bază ale răspunsurilor imunitare. Noţiuni de imunologie clinică (10%)

        1. 1. Noțiuni de bază referitoare la organizarea sistemul imunitar: organe limfoide, imunitate înăscută și adaptativă, mecanisme de imunoreglare. Modificări imunologice în infecţii (virale, bacteriene, fungice, protozoare) și biomarkeri cu rol diagnostic în infecții la pacienții cu imunodeficiențe sau sindrom de răspuns inflamator sistemic.

        2. 2. Complexul major de histocompatibilitate. Rolul sistemul HLA și tipizarea HLA în imunologia transplantului și farmacogenetică.

        3. 3. Celule prezentatoare de antigen şi limfocite, markeri celulari, subseturi și funcții, rol în imunopatologie şi imunoterapie.

        4. 4. Eozinofile, mastocite, neutrofile, markeri celulari și funcții, rol în imunopatologie şi imunoterapie.

        5. 5. Imunoglobuline, izotipuri și funcţii, IgE şi receptorii pentru IgE, rol în imunopatologie şi imunoterapie. Anticorpi monoclonali în imunodiagnostic și imunoterapie.

        6. 6. Mediatori inflamatori (histamina, triptaza, leucotriene etc), molecule de adeziune, citokine, rol în imunopatologie şi imunoterapie.

        7. 7. Componentele şi patologia sistemului complement.

        8. 8. Toleranţa imunologică şi autoimunitatea. Autoanticorpi în imunopatologie.

        9. 9. Imunopatologia cancerului, biomarkeri tumorali, imunoterapia în cancer.

        10. 10. Reacţii de hipersensibilitate: clasificarea Gell-Coombs actualizată, mecanismele imunopatogenice ale reacțiilor de tip imediat și tardiv. Terminologia/nomenclatura revizuită şi clasificarea bolilor alergice. Atopia. Alergia ca afecțiune sistemică, particularităţi ale răspunsurilor imune de organ.

      •  Imunogenetică și epidemiologie (5%)

        1. 11. Genetica atopiei, dermatitei/eczemei atopice și alergiilor cutanate non-IgE mediate. Epidemiologia dermatitei atopice, dermatitei de contact alergice și urticariei. Epidemiologia alergiilor alimentare și la veninuri de insecte.

        2. 12. Genetica astmului şi alergiilor respiratorii. Epidemiologia rinitei alergice și astmului la nivel regional și

           mondial, date de sănătate publică, inclusiv prevalență, mortalitate și costuri în astm.

        3. 13. Epigenetica și influența factorilor genetici și de mediu în afecțiunile alergice, ipoteze referitoare la creșterea incidenței și prevalenței bolilor alergice. Evoluţia naturală a afecțiunilor atopice şi alergice, date de prevenție primară și secundară a alergiilor.

        4. 14. Imunogenetica imunodeficienţelor primare cu producție aberantă de IgE. Genetica angioedemului ereditar. Epidemiologia imunodeficienelor primare.

        5. 15. Imunogenetica hipersensibilităţilor medicamentoase. Epidemiologia alergiilor la medicamente.

      •  Alergene (10%)

        1. 16. Alergene şi haptene: nomenclatură, clasificare, structură, caracteristici fizico-chimice şi biologice. Identificarea şi cuantificarea alergenelor. Noțiuni de alergologie moleculară.

        2. 17. Surse de expunere la alergene, distribuția alergenelor în mediu, concentraţii prag, tipuri de expunere (interior, exterior), relație cu simptomele. Factori care influenţează alergenicitatea.

        3. 18. Molecule alergenice, izoalergene, epitopi, alergene majore și minore. Componente alergenice native și alergene recombinante. Componente alergenice specifice și cu cross-reactivitate (reactivitate încrucişată). panalergene, caracteristici, relevanță clinică.

        4. 19. Polenuri de arbori, graminee şi buruieni ca surse vegetale de aeroalergene, taxonomie. Metode pentru determinarea alergenelor de exterior, noțiuni de aerobiologie.

        5. 20. Aeroalergene de origine animală (acarieni, animale de companie, gândaci) şi fungică. Metode pentru determinarea alergenelor de interior.

        6. 21. Alergene din veninuri şi salivă de insecte himenoptere sau alte artropode, cross-reactivități.

        7. 22. Alergene alimentare (cu importanţă clinică la adult sau copil), surse ascunse, cross-reactivități.

        8. 23. Haptene de contact din seria de referință europeană. Haptene de contact ocupaţionale.

        9. 24. Alergene medicamentoase și din latex, cross-reactivități.

        10. 25. Extracte/molecule alergenice naturale, modificate și recombinante pentru diagnostic şi imunoterapie. Caracterizare și standardizare in vitro a extractelor alergenice din punct de vedere al caracteristicilor fizico-chimice, metode de standardizare in vitro și in vivo pentru cuantificarea potenţei alergenice.

            Alergologie (60%)

      •  Afecţiuni alergice și de hipersensibilitate (40%)

        1. 26. Rinite alergice intermitente şi persistente. Sindromul rinită alergică şi astm coexistent. Comorbidități

           asociate rinitei alergice.

        2. 27. Rinosinuzite alergice. Polipoza nazală. Rinoadenoidită cronică / vegetaţii adenoide.

        3. 28. Astmul alergic la adult şi copil. Astmul alergic la categorii speciale de pacienţi (gravide, vârstnici,

           sportivi etc). Astmul de efort. Fenotipuri și endotipuri de astm.

        4. 29. Astmul cu hipersensibilitate la aspirină/antiinflamatoare nesteroidiene neselective COX. Astmul cu

           hipersensibilitate la sulfiţi.

        5. 30. Astmul alergic ocupaţional și alte alergii respiratorii ocupaționale.

        6. 31. Aspergiloza bronhopulmonară alergică și alte afecțiuni cu hipereozinofilie în diagnosticul diferențial.

        7. 32. Pneumonia eozinofilică acută şi cronică, sindromul Löffler, diagnostic diferențial.

        8. 33. Abordarea pacientului cu eozinofilie sanguină. Cauze de eozinofilie. Sindroame hipereozinofilice.

        9. 34. Pneumonite de hipersensibilitate (alveolite alergice extrinseci).

        10. 35. Sindrom de tuse cronică. Fibroza chistică și dischinezia ciliară primară, diagnostic diferențial.

        11. 36. Conjunctivite alergice intermitente şi persistente. Keratoconjunctivita vernală.

        12. 37. Keratoconjunctivita atopică. Keratoconjunctivita sicca.

        13. 38. Conjunctivita giganto-papilară. Blefaroconjunctivita alergică de contact.

        14. 39. Urticaria spontană acută şi cronică. Urticaria alergică, urticaria autoreactivă sau autoimună. Urticaria din parazitoze.

        15. 40. Urticaria la factori fizici (dermografică, la rece, tardivă la presiune, solară etc) și alte fenotipuri de urticarie inductibilă (urticaria colinergică, aquagenică, de contact).

        16. 41. Urticaria pigmentosa ca tip de mastocitoză cutanată; mastocitoza sistemică, abordări interdisciplinare/

            multidisciplinare.

        17. 42. Boala serului şi sindroame de tip boala serului. Boli autoinflamatoare la copil și adult.

        18. 43. Eritem fix medicamentos. Eritem polimorf și eritem nodos, diagnostic diferențial.

        19. 44. Angioedemul fără urticarie asociată. Angioedemul histaminergic şi bradikininergic.

        20. 45. Dermatita / eczema atopică: etipatogenie, manifestări clinice.

        21. 46. Dermatita / eczema atopică: diagnostic pozitiv, diagnostic diferenţial şi tratament.

        22. 47. Dermatita de contact alergică indusă de metale, adezivi, răşini, aditivi cauciuc, medicamente, plante.

        23. 48. Dermatita de contact alergică indusă de ingrediente din cosmetice, alergocosmetologie. Dermatita

            fotoalergică şi fototoxică.

        24. 49. Dermatita de contact alergică ocupaţională.

        25. 50. Alergia alimentară IgE- mediată şi non-IgE- mediată la adult și copil. Sindromul de alergie orală / sindromul polen-alimente. cross-reactivități alergenice.

        26. 51. Esofagite eozinofilice și gastro-enteropatii eozinofilice. Boala celiacă și dermatita herpetiformă.

        27. 52. Reacţii de hipersensibilitate la aditivi alimentari. Intoleranţe alimentare cu mecanisme biochimice, alimente cu constituenţi chimici vasoactivi. Sindroame controversate.

        28. 53. Anafilaxia indusă de alimente cu sau fără cofactori asociați.

        29. 54. Anafilaxia indusă de medicamente (farmacoterapie, imunoterapie). Anafilaxia indusă de extracte alergenice diagnostice și terapeutice.

        30. 55. Anafilaxia indusă de înţepături de himenoptere (albine, viespi).

        31. 56. Anafilaxia asociată cu factori fizici şi anafilaxia idiopatică. Alergia la latex şi la lichid seminal.

        32. 57. Hipersensibilități la venin, salivă sau corp de insecte/artropode. Alergia la alfa-gal.

        33. 58. Alergii medicamentoase mediate IgE şi non-IgE-mediate, reacţii adverse medicamentoase prin alte mecanisme de hipersensibilitate, manifestări clinice și paraclinice, diagnostic, noţiuni de farmacovigilenţă.

        34. 59. Hipersensibilitatea la beta-lactamine şi alte antibiotice sau chimioterapice. Reacţii de hipersensibilitate

            la vaccinuri.

        35. 60. Hipersensibilitatea la antiinflamatoare nesteroidiene şi analgezice.

        36. 61. Hipersensibilitatea la anestezice şi miorelaxante, la plasmă şi substituenţi plasmatici. Anafilaxia perioperatorie.

        37. 62. Hipersensibilitatea la substanţe de radiocontrast iodate și paramagnetice. Reacţii de hipersensibilitate

            asociate dializei.

        38. 63. Hipersensibilitatea la antihipertensive, agenţi fibrinolitici şi anticoagulante.

        39. 64. Hipersensibilitatea la anticonvulsivante şi medicamente de uz psihiatric.

        40. 65. Hipersensibilitatea la antineoplazice, la insulină și antidiabetice orale.

      •  Teste imunoalergologice de diagnostic in vivo şi in vitro (10%)

        1. 66. Teste cutanate prick şi i.d. ca metode de diagnostic in vivo în alergologie.

        2. 67. Teste cutanate patch ca metode de diagnostic in vivo în alergologie (cu haptene dn seria de referință europeană şi serii speciale, test patch pentru atopie).

        3. 68. Test cutanat i.d. la ser autolog și teste la agenți fizici în urticarie.

        4. 69. Teste de provocare in vivo în alergologie, indicații, contraindicații.

        5. 70. Biomarkeri celulari și umorali în evaluarea in vitro a inflamația alergică eozinofilică.

        6. 71. Determinările imunoglobulinelor serice ca metode de diagnostic in vitro în alergologie.

        7. 72. Determinarea imunoglobulinelor IgE serice totale, metode, valoare diagnostică.

        8. 73. Metode in vitro de imunoanaliză automată de tip singleplex pentru determinarea IgE specifice serice față de extracte, componente alergenice native și recombinante.

        9. 74. Metode in vitro de imunoanaliză de tip multialergen și multiplex pentru determinarea IgE specifice serice față de extracte, componente alergenice native și recombinante.

        10. 75. Teste de activare a bazofilelor şi de transformare limfocitară ca metode diagnostice in vitro.

      •  Tratamente în alergologie (10%)

        1. 76. Profilaxia bolilor alergice şi atopice. Măsuri de profilaxie a expunerii la alergene. Diete la pacientul alergic şi cu reacţii de hipersensibilitate. Managementul și prevenția reacțiilor adverse medicamentoase de hipersensibilitate.

        2. 77. Tratamentul urgenţelor alergologice. Dispozitive de autoinjectare a adrenalinei și dispozitive de

           administrare inhalatorie a medicamentelor.

        3. 78. Imunoterapia alergenică administrată injectabil.

        4. 79. Imunoterapia alergenică administrată noninjectabil.

        5. 80. Imunoterapia cu anticorpi monoclonali anti-IgE, anti-citokine și alte terapii biologice pentru tratamentul

           cu fenotipare/endotipare a inflamației alergice. Tratamente imunomodulatoare nespecifice.

        6. 81. Antihistaminice în alergologie.

        7. 82. Antileucotriene și antidegranulante mastocitare în alergologie.

        8. 83. Glucocorticosteroizi topici intranazali şi inhalatori.

        9. 84. Bronhodilatatoare beta2-adre, anticolinergice, teofiline.

        10. 85. Glucocorticosteroizi topici cutanați/dermatocorticoizi. Inhibitori de calcineurină topici cutanați. Emoliente pentru hidratare cutanată.

            Imunologie clinică (15%)

      •  Imunodeficiențe primare și secundare

        

        1. 86. Imunodeficienţe primare cu producție anormal crescută de IgE: sindrom hiper-IgE, sindrom Wiskott- Aldrich, sindrom Omenn, IPEX; alte imunodeficienţe primare combinate ale celulelor T şi B, ale celulelor fagocitare și alte sindroame bine definite, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

        2. 87. Hipogamaglobulinemia comună cu expresie variabilă (CVID), deficitul selectiv de IgA şi alte

           imunodeficienţe primare predominant umorale, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

        3. 88. Angioedemul ereditar şi alte imunodeficienţe prin deficite ale sistemului complement, abordări

           interdisciplinare/ multidisciplinare.

        4. 89. Imunodeficienţe secundare neasociate infecţiei HIV; sindromul de imunodeficienţă dobândită: infecții oportuniste, imunodiagnostic, sindromul inflamator de reconstrucţie imună și hipersensibilitatea la medicația antivirală antiretrovirală, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

      •  Colagenoze și vasculite, granulomatoze

        1. 90. Lupus eritematos sistemic, lupus indus medicamentos, sindrom anti-fosfolipidic, autoanticorpi asociați, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

        2. 91. Sindrom Sjögren, boala mixtă a țesutului conjunctiv și sindroame overlap; artrita reumatoidă,

           autoanticorpi asociați, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare

        3. 92. Scleroza sistemică, polimiozita şi dermatomiozita, autoanticorpi asociați, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare

        4. 93. Granulomatoza eozinofilică cu poliangeită (sindrom Churg-Strauss) și alte vasculite ale vaselor mici asociate ANCA (granulomatoza cu poliangeită Wegener, poliangeita microscopică), abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

        5. 94. Vasculita crioglobulinemică și vasculita IgA (purpura Henoch-Schönlein), abordări interdisciplinare/

           multidisciplinare

        6. 95. Vasculita urticariană hipocomplementemică, vasculite ale vaselor medii, sindrom Behçet, vasculite secundare, sarcoidoza, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

      •  Afecțiuni autoimune organ-specifice

        1. 96. Endocrinopatii autoimune, tiroidita autoimună, boala Graves; sindroame poliglandulare autoimune; miastenia gravis şi sindromul miastenic Lambert-Eaton, scleroza multiplă, sindromul Guillain-Barré şi neuropatii induse imunologic, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

        2. 97. Afecţiuni dermatologice buloase cu mecanism autoimun; citopenii autoimune; hepatite autoimună, ciroza biliară primitivă, colangita sclerozantă, boala Crohn şi colita ulceroasă, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

        3. 98. Glomerulonefrite cu mecanism autoimun şi prin complexe imune, sindromul Goodpasture, nefrite

           interstiţiale acute prin hipersensibilitate medicamentoasă, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

      •  Tratamente imunologice

        1. 99. Glucocorticosteroizi sistemici şi alte strategii terapeutice de modulare a expresiei genice, inhibitori de calcineurină, sirolimus/rapamicina şi micofenolat mofetil, imunosupresive citotoxice şi metode imunosupresive.

        2. 100. Terapia de substituţie în imunodeficienţele primare. Imunoterapia cu citokine şi anti-citokine, alţi agenţi

        imunomodulatori.

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale și aptitudinilor practice necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie imunoalergică, anamnezei detaliate, inclusiv evaluarea alergenelor/factorilor trigger/agravanți sau de risc, coroborată cu evaluarea condiţiilor particulare ale pacientului, investigațiile paraclinice, cu abordare particulară a activităților de laborator imunologie clinică, pentru stabilirea diagnosticului, aplicarea planului de tratament (profilactic, farmacoterapie, imunoterapie) adecvat pacientului cu patologii imunoalergice multiple, complexe sau cu complicații ale bolii de bază, precum și măsuri educaționale și monitorizare adecvată.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri, lecţii conferinţă, serii de minicursuri sau prelegeri, corelate cu discuţii bazate pe cazuri sau exerciţii/scenarii clinice (modul 1 și 14), și a participat efectiv la manevre, proceduri și activităţi practice în clinica de alergologie şi imunologie clinică şi activități de laborator imunologie clinică, orientate în mod particular pe principii, indicaţii, metodologie şi tehnici, sensibilitate, specificitate şi valoare predictivă, participarea fiind ca observator/asistare pasivă, simulare educaţională sau efectuare cu supraveghere atentă, după caz (modul 1) şi efectuare ca operator cu supraveghere în grade diferite, după caz (modul 14), întotdeauna cu interpretare (modul 1 și 14), cu observaţia directă a aptitudinilor procedurale, a modului de implicare/efectuare/monitorizare a manevrelor și procedurilor de teste/provocări imunoalergologice, a recoltării de probe imunobiologice și aplicării planului farmacoterapeutic și/sau imunoterapeutic stabilit pentru pacient, cu obiective și mijloace bine definite, cu demonstrarea abilităţilor de comunicare prin prezentări de cazuri și referate (modul 1 și 14).

Baremul de proceduri/manevre, tehnici/metode şi activităţi practice:

1. 1. Teste cutanate alergologice prick la alergene de mediu: 1800

2. 2. Teste cutanate alergologice prick, prick–prick la alergene alimentare: 1400

3. 3. Teste cutanate intradermice (medicamente, veninuri, ser autolog): 1200

4. 4. Teste cutanate alergologice patch: 800

5. 5. Teste cutanate alergologice prick sau patch la medicamente: 400

6. 6. Identificarea pe baza aspectelor morfologice a polenurilor şi plantelor polenizatoare, a surselor de aeroalergene de origine animală sau fungică: 120

7. 7. Teste chimice/imunochimice pentru determinarea expunerii la alergene/haptene: 10

8. 8. Determinare debitului expirator maxim instantaneu de vârf (PEF) prin peak flow-metrie: 400

9. 9. Probe funcţionale ventilatorii (spirometrie): 500

10. 10. Probe funcţionale ventilatorii post-bronhodilatator: 400

11. 11. Teste de provocare nazală/conjunctivală/bronșică,

    determinarea de biomarkeri celulari, umorali sau în aerul expirat ai inflamației alergice: 40

12. 12. Teste de provocare alimentară şi medicamentoasă: 400

13. 13. Teste de provocare la efort, teste de provocare cu agenţi fizici: 220

14. 14. Teste alergologice cu alergene ocupaţionale: 80

15. 15. Imunoterapie alergenică, terapie cu anticorpi monoclonali, cu seruri/vaccinuri: 120

16. 16. Utilizarea farmacoterapiei de urgenţă în alergologie: 220

17. 17. Monitorizarea saturaţiei oxigenului, a echilibrului acido-bazic: 220

18. 18. Determinarea IgE totale serice prin nefelometrie sau alte metode cantitative: 300

19. 19. Determinarea IgE specifice serice față de alergene native prin metode de imunoanaliză in vitro: 120

20. 20. Determinarea IgE specifice față de alergene recombinante prin metode de imunoanaliză in vitro: 60

21. 21. Determinarea anticorpilor IgG serici antigen-specifici: 120

22. 22. Determinarea componentelor sistemului complement, inclusiv C1-INH: 320

23. 23. Teste screening de laborator pentru imunodeficienţe primare umorale şi celulare: 300

24. 24. Teste de laborator pentru investigarea imunodeficienţelor primare şi

    teste screening de laborator pentru imunodeficienţele dobândite: 300

25. 25. Teste de laborator pentru determinarea autoanticorpilor: 300

26. 26. Teste de laborator pentru determinarea complexelor imune circulante, teste de laborator pentru determinarea crioproteinelor: 300

27. 27. Teste imunologice screening utilizate pre-transplantare: 20

28. 28. Determinări imunologice de markeri serologici tumorali: 200

29. 29. Determinări imunologice de markeri serologici virali: 450

30. 30. Determinări imunologice de markeri serologici bacterieni: 200

31. 31. Determinări imunologice de markeri serologici parazitari: 80

32. 32. Electroforeza proteinelor serice, imunoelectroforeza, imunograma: 120

33. 33. Deteminări de subseturi ale celulelor imune, de mediatori celulari, de markeri serici ai inflamaţiei: 200

34. 34. Hemoleucograme la pacienţi cu patologie imuno-alergică: 1200

35. 35. Investigaţii biochimice la pacienţi cu patologie imuno-alergică: 1200

36. 36. Exsudate faringiene şi nazale, analiza sputei: 500

37. 37. Uroculturi, coproculturi, examene coproparazitologice la pacienţi cu patologie imuno-alergică: 500

38. 38. Explorări imagistice la pacienţi cu patologie imuno-alergică: 300

39. 39. Examene citologice în produse biologice la pacienţi cu patologie imuno-alergică: 60

40. 40. Examene anatomopatologice şi imunohistochimice în patologia imuno-alergică: 20

Modulul 2, anul I și anul II: Medicină internă

Nr. ore curs/lecții conferință: 170 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

2. 2. Bronşita acută şi cronică, emfizemul pulmonar

3. 3. Principii de diagnostic în medicina internă: diagnostic clinic, diagnostic de laborator și imagistic

4. 4. Principii de farmacologie clinică în medicina internă, principiile antibioterapiei

5. 5. Bronhopneumopatia obstructivă cronică

6. 6. Astmul. Exacerbările severe ale astmului

7. 7. Pneumoniile

8. 8. Abcesul pulmonarâ

9. 9. Fibrozele pulmonare

10. 10. Cancerul bronhopulmonar

11. 11. Sindromul de compresie mediastinală

12. 12. Pleureziile

13. 13. Valvulopatii

14. 14. Endocardite infecţioase

15. 15. Tulburările de ritm şi de conducere ale inimii

16. 16. Pericarditele

17. 17. Miocarditele şi cardiomiopatiile

18. 18. Boala cardiacă ischemică

19. 19. Sincopa

20. 20. Şocul cardiogen și alte forme netraumatice de șoc

21. 21. Bolile arterelor periferice

22. 22. Bolile venelor

23. 23. Edemul pulmonar acut cardiogen şi necardiogen

24. 24. Cordul pulmonar cronic

25. 25. Insuficienţa cardiacă congestivă

26. 26. Tromboembolismul pulmonar

27. 27. Hipertensiunea arterială

28. 28. Glomerulonefritele

29. 29. Sindromul nefrotic

30. 30. Nefropatii interstiţială

31. 31. Insuficienţa renală acută

32. 32. Insuficienţa renală cronică

33. 33. Pacientul hemodializat și transplantul renal

34. 34. Boala de reflux gastroesofagian. Esofagite

35. 35. Gastritele acute şi cronice. Ulcerul gastric şi duodenal

36. 36. Sindrom de malabsorbţie

37. 37. Parazitoze intestinale

38. 38. Enteropatia glutenică

39. 39. Boala Crohn

40. 40. Rectocolita hemoragică

41. 41. Intestinul iritabil

42. 42. Pancreatitele acute şi cronice

43. 43. Sindromul icteric

44. 44. Colecistitele şi litiaza biliară

45. 45. Hepatitele cronice virale. Patologia hepatică indusă de alcool

46. 46. Hepatite medicamentoase şi autoimune

47. 47. Cirozele hepatice. Afecţiuni hepatice cu determinare genetică

48. 48. Tumorile benigne şi maligne ale ficatului şi căilor biliare, chistul hidatic hepatic

49. 49. Sindroame de malabsorbţie

50. 50. Abdomenul acut în practica de medicină internă

51. 51. Anemiile

52. 52. Leucemiile acute

53. 53. Sindroame mielodisplazice, sindroame mieloproliferative cronice

54. 54. Sindroame limfoproliferative cronice

55. 55. Gamapatii monoclonale

56. 56. Sindroamele hemoragipare

57. 57. Sindroamele trombotice

58. 58. Vasculite în practica de medicină internă

59. 59. Colagenoze în practica de medicină internă

60. 60. Diabetul zaharat

61. 61. Dislipidemiile. Obezitatea

62. 62. Urgenţele metabolice

63. 63. Diagnosticul pozitiv şi diferential al comelor

64. 64. Accidentele vasculare cerebrale

65. 65. Diagnosticul imagistic în practica de medicină internă

66. 66. Principii generale de ultrasonografie, radiodiagnostic, RMN

67. 67. Abordarea pacientului cu febră în medicina internă

68. 68. Abordarea pacientului cu limfadenopatie, splenomegalie în medicina internă

69. 69. Abordarea pacientului cu reacții adverse medicamentoase în medicina internă

1. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului adult cu patologie medicală, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

2. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, tehnică, asistare sau efectuare, după caz, cu interpretare; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri de adulți/referate, şi activitate de informare medicală și/sau cercetare, după caz) este după cum urmează:

   1. 1. Interpretări ECG: 160

   2. 2. Explorări radiologice (interpretare): 80

   3. 3. Explorări funcţionale respiratorii (PEF-metrie, spirometrie),

      determinarea saturaţiei arteriale a oxigenului: 120

   4. 4. Electrocardiograme (tehnică, interpretare): 160

   5. 5. Examinări ultrasonografice (asistare, interpretare): 80

   6. 6. Endoscopii digestive (asistare, interpretare): 20

   7. 7. Investigaţii funcţionale gastroenterologice (asistare, interpretare): 5

   8. 8. Interpretări de buletine de analize hematologice (sânge periferic, măduvă osoasă): 160

   9. 9. Interpretări de buletine de analize biochimice şi imunologice: 160

   10. 10. Puncţii venoase la adult, toracocenteze, paracenteze (efectuare supravegheată): 10

Modulul 3, anul II: Pediatrie

Nr. ore curs/lecții conferință: 100 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Alimentaţia sugarului şi copilului mic, alimentaţia copilului sănătos şi alergic, nutriţia enterală şi parenterală, formule de lapte adaptate și dietetice, abordare interdisciplinară a tulburărilor de creştere.

   2. 2. Malnutriţia protein-energetică şi proteică, deficienţele vitaminice la copil.

   3. 3. Stabilirea suspiciunii de boală genetică, principiile, indicaţiile diagnosticului prenatal, screening-ul nou

      născutului pentru boli genetice, asistenţa multidisciplinară de durată.

   4. 4. Vaccinările în neonatologie şi pediatrie.

   5. 5. Abordarea copilului cu reacții adverse de hipersensibilitate la medicamentoase.

   6. 6. Boala hemolitică neonatală.

   7. 7. Infecţiile tractului respirator superior, otita medie, mastoidita.

   8. 8. Bronşiolita acută, pneumonii acute bacteriene, bronhopneumonia, pleurezii, pneumotorax.

   9. 9. Corpi străini în căile respiratorii, pneumonii de inhalaţie, pneumoniile cronice, bronşiectazii.

   10. 10. Rinite alergice și nealergice, wheezing recurent, astm la copil.

   11. 11. Pneumonite de hipersensibilitate la copil

   12. 12. Fibroza chistică.

   13. 13. Hemosideroze, fibroze pulmonare la copil

   14. 14. Malformaţii congenitale de cord necianogene și cianogene.

   15. 15. Miocardite, cardiomiopatii, pericardite, endocardite.

   16. 16. Tulburări de ritm şi conducere.

   17. 17. Hipertensiune arterială la copil.

   18. 18. Durerea toracică la copil şi adolescent.

   19. 19. Alergii alimentare la copil, anafilaxia la copil.

   20. 20. Stomatite, glosite şi cheilite la copil.

   21. 21. Dureri abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

   22. 22. Diaree acut și cronică, sindroame de malabsorbţie la copil.

   23. 23. Boala inflamatorie cronică intestinală la copil, intoleranţa la lactoză şi la gluten.

   24. 24. Hepatite în pediatrie, sindrom Reye.

   25. 25. Sindroame de hipertensiune portală.

   26. 26. Parazitoze intestinale la copil.

   27. 27. Infecţii ale tractului urinar la copil.

   28. 28. Anemii carenţiale, sindroame thalasemice, anemii hemolitice (de cauze imunologice şi neimunologice)

       și alte anemii la copil

   29. 29. Neutropenii, defectele funcţionale ale granulocitelor la copii

   30. 30. Sindroame hemoragice, purpure vasculare, trombocitopenii, trombocitopatii, tulburări de coagulare.

   31. 31. Sindrom hemolitic-uremic, purpura trombocitopenică trombotică.

   32. 32. Manifestări clinice ale cancerului la copil, principii și efecte adverse ale tratament antineoplazic.

   33. 33. Leucemiile şi limfoamele la copil.

   34. 34. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil.

   35. 35. Hematuriile şi proteinuriile copilului.

   36. 36. Glomerulonefritele şi sindroamele nefrotice în pediatrie.

   37. 37. Insuficienţa renală cronică, dializa la copil.

   38. 38. Reumatismul articular acut.

   39. 39. Artritele cronice juvenile.

   40. 40. Colagenoze: lupus eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia, boala Kawasaki.

   41. 41. Sindromul febril prelungit şi febra de etiologie neprecizată. Sindroame autoinflamatoare.

   42. 42. Vasculite sistemice cu mecanism imunologic în pediatrie.

   43. 43. Imunodeficienţele primare la copil.

   44. 44. Imunodeficienţele dobândite în pediatrie.

   45. 45. Urticaria si angioedemul la copil.

   46. 46. Dermatita atopică şi tipuri de prurigo în practica pediatrică.

   47. 47. Insuficienţa suprarenaliană. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile.

   48. 48. Hipotiroidismul. Hipotiroidismul congenital. Hipertiroidismul la copil.

   49. 49. Urgenţe pediatrice majore, stopul cardiorespirator, resuscitarea cardiorespiratorie,

   50. 50. Înțepături/muşcături de insecte/artropode, intoxicaţii acute (inclusiv medicamentoase), şocul și insuficienţa respiratorie acută, convulsiile, stările comatoase la copil.

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a copilului cu patologie medicală, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, tehnică, asistare sau efectuare, după caz, cu interpretare; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri de copii/referate, şi activitate de informare medicală și/sau cercetare, după caz) este după cum urmează:

   1. 1. Anamneza pediatrică la copilul cu suspiciune de patologie imunoalergică: 50

   2. 2. Puncţii venoase, determinarea saturaţiei arteriale a oxigenului și a echilibrului acido-bazic și manevre de resuscitare a funcţiilor vitale: 50

   3. 3. Interpretări electrocardiograme la copil: 70

   4. 4. Explorări radiologice și ultrasonografice la copil (interpretare): 50

   5. 5. Endoscopii digestive, probe de digestie (interpretare): 24

   6. 6. Explorări funcţionale respiratorii (PEF-metrie, spirometrie; asistare/efectuare, interpretare): 50

   7. 7. Interpretări de buletine de analize hematologice la copil: 50

   8. 8. Interpretări de buletine de analize biochimice şi imunologice la copil: 50

   9. 9. Provocări alimentare în pediatrie, recomandări de preparate de lapte utilizate in alimentaţie: 50

   10. 10. Particularităţi ale farmacoterapiei la copilul cu patologie imunoalergică: 25

Modulul 4, anul II: Medicină de urgență sau Terapie Intensivă

Nr. ore curs/lecții conferință: 16 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Resuscitarea cardio-pulmonară în UPU/ATI, suportul vital de bază şi avansat.

   2. 2. Tulburări de ritm, cardioversie electrică şi chimică, urgențe metabolice și endocrine în UPU/ATI.

   3. 3. Anafilaxia severă, șocul şi complicaţiile sale, resuscitarea volemică în UPU/ATI.

   4. 4. Angioedemul cu localizare de gravitate, afecțiunile dermatologice severe în UPU/ATI.

   5. 5. Insuficienţa respiratorie, tehnici de menţinere a permeabilităţii căilor respiratorii în UPU/ATI.

   6. 6. Astmul acut sever, oxigenoterapia, tehnici de suport ventilator în UPU/ATI.

   7. 7. Anestezia la pacientul astmatici, pacientul cu alergii / hipersensibilităţi medicamentoase în UPU/ATI.

   8. 8. Urgențe pediatrice, hematooncologice, la pacientul cu imunodeficiență sau transplantat în UPU/ATI

2. 2. Obiective educaţionale.

   Evaluarea pacientului în urgență medicală sau critic, acordarea și efectuarea de manevre diagnostice și terapeutice în vederea stabilizării acestuia.

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii

   şi promovării modulului de pregătire).

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor

   educaționale. Baremul activităților practice (asistare / training pe manechin, participare, după caz)

   1. 1. Abordarea pacientului cu boli alergice, respiratorii, cardiovasculare, dermatologice în UPU/ATI: 20

   2. 2. Intubaţia orotraheală, resuscitarea cardiopulmonară, defibrilare, cardioversie: 16

   3. 3. Instalarea de linii venoase periferice/centrale, traheostomie deschisă şi percutană: 8

   4. 4. Investigații clinice si paraclinice, oxigenoterapie, monitorizare puls-oximetrie la pacient în UPU/ATI: 20

   5. 5. Management al căilor respiratorii, acces venos periferic și central, diferențiere între pacientul stabil și instabil în UPU/ATI: 40

Modulul 5, anul II: Medicina muncii

Nr. ore curs/lecții conferință: 16 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Bolile profesionale: definiţie, elemente fundamentale privind etiologia, diagnosticul, tratamentul şi

      profilaxia bolilor profesionale

   2. 2. Agenţi etiologici în bolile profesionale produse prin mecanisme de hipersensibilitate

   3. 3. Expunerea ocupaţională la alergene

   4. 4. Patologia ocupaţională a aparatului respirator. Rinita şi astmul profesional.

   5. 5. Alveolita alergică extrinsecă ocupaţională. Bisinoza, plamanul fermierului, al crescatorilor de pasari si

      alte pneumonite de hipersensibilitate profesionale.

   6. 6. Boli dermatologice profesionale

   7. 7. Bolile infecţioase şi parazitare ocupaţionale

   8. 8. Noţiuni de reabilitare medicală în caz de boală profesională, reinserţie şi reorientare profesională, noţiuni de legislaţie naţională şi europeană în medicina muncii.

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie ocupațională/ profesională, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, metode, teste diagnostice, asistare sau efectuare, după caz, cu interpretare; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri de pacienți cu context profesional/referate, şi activitate de informare medicală șisau cercetare, după caz):

   1. 1. Anamneza de boală profesională, profesiograma: 20

   2. 2. Evaluarea riscurilor profesionale reprezentate de expunerea la aeroalergene: 10

   3. 3. Evaluarea riscurilor profesionale reprezentate de expunerea la alergene de contact: 10

   4. 4. Asistarea şi/sau efectuarea testelor diagnostice etiologice in vivo cu agenţi profesionali: 5

   5. 5. Explorări funcţionale respiratorii în practica medicinii muncii: 5

Modulul 6, anul III: Imunologie fundamentală

Nr. ore curs/lecții conferință: 26 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Organizarea sistemului limfoid. Organele limfoide primare şi secundare: anatomie şi funcţie. Sisteme

      limfoide asociate mucoaselor şi pielii.

   2. 2. Imunitatea mucoaselor, nonimunologică şi imunologică. Traficul limfocitar şi procesul de homing.

   3. 3. Mecanisme imunologice de apărare nespecifică (bariere/umorale/celulare). Mecanisme imunologice

      de apărare specifică (umorale/celulare).

   4. 4. Antigene: structură, epitopi, procesare şi prezentare. Complexul major histocompatibilitate: structura moleculară şi funcţie.

   5. 5. Imunoglobuline: structură, funcţie, sinteză, reglare, receptori, legare antigen. Imunogenetică. Celule implicate în răspunsurile imune: limfocite T şi B, celule prezentatoare de antigen, celule efectoare. Mastocite, bazofile, eozinofile.

   6. 6. Imunitatea mediată prin celule T. Mecanisme de activare, interacţiuni receptor-ligand, transducţia semnalului, funcţii efectoare. Imunitatea mediată prin celule B. Mecanisme de activare, interacţiuni receptor-ligand, transducţia semnalului, funcţii efectoare.

   7. 7. Citokine, chemokine şi alte molecule imunomodulatoare: origine, structură, efecte, mecanisme de acţiune, metabolism şi reglare. Mediatori inflamatori: origine, structură, efecte, mecanisme de acţiune, metabolism şi reglare.

   8. 8. Mecanisme de hipersensibilitate mediate IgE (reacţii de fază precoce şi tardivă), prin alţi anticorpi (opsonizare, fixarea complementului, citotoxicitatea mediată celular anticorp-dependentă) sau prin complexe imune (proprietăţi fizicochimice şi clearance).

   9. 9. Mecanisme de hipersensibilitate mediate celular (celule implicate, mecanisme efectoare) şi altele (celule natural killer, celule killer activate de limfokine, bazofile activate). Imunoreglare: mecanisme de imunotoleranţă, interacţiuni celulare, reţele idiotip.

   10. 10. Mecanisme în imunodeficiențe primare și secundare. Tehnici și metode de laborator avansate în diagnostic și monitorizare a imunodeficiențelor, noțiuni referitoare la registre de imunodeficiențe.

   11. 11. Mecanismele autoimunităţii. Evaluarea imunologică de laborator în afecțiuni autoimune. Mecanisme în colagenoze și vasculite

   12. 12. Imunologia tumorală: antigene tumorale, oncogene, mecanisme în imunologia cancerului. Noţiuni de

       imunotoxicologie şi imunoterapie. Noţiuni de imunogenetică.

   13. 13. Imunologia transplantului: histocompatibilitate, alorecunoaştere, rolul compatibilității sistemului HLA privind rejetul de grefă, mecanisme şi tipuri de rejet ale grefei, rolul evaluării imunologice în terapia imunosupresoare la pacientul transplantat. Noțiuni de activitate a laboratoarelor de histocompatibilitate, noțiuni referitoare la registre de transplant.

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale de imunologie fundamentală necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie particulară legată de imunogenetică, imunodeficiențe, imunologia tumorală și cea a transplantului, stabilirii diagnosticului și evaluării tratamentului optim adecvat pacientului cu patologii multiple complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, tehnică, asistare sau implicare în efectuare, interpretare, sensibilitate, specificitate şi valoare predictivă, demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de referat şi implicare în activitate de cercetare, după caz):

   1. 1. Tehnici imunologice de laborator de imunochimie, imunodifuzie, imunofluorescenţă, immunoblot,

      imunoelectroforetice, imunoanaliză enzimatică.

   2. 2. Tehnici de laborator de imunohistologie sau studii celulare pentru determinarea de markeri celulari sau pentru subpopulaţii celulare, a producţiei de citokine, pentru evaluarea funcţiei/activării celulelor implicate în reacţiile imune. Tehnici de culturi celulare, imunohistologie, citometrie în flux, de evaluarea a chemotaxiei, fagocitozei, citolizei, de evaluare a proliferării celulare, a producţiei de mediatori.

   3. 3. Teste de histocompatibilitate şi citotoxicitate în imunologia transplantului.

   4. 4. Tehnici moleculare: Southern/Northern/Western blot, PCR.

Modulul 7, anul III: Bioetică

Nr. ore curs/lecții conferință: 18 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Introducere în Bioetică: Morala, etica, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu. Contextul apariţiei bioeticii, Definirea bioeticii, Delimitarea domeniului de studiu al bioeticii, Teorii şi metode în bioetică.

   2. 2. Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii: Definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă, Conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinii şi ştiinţelor vieţii, Rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie etc).

   3. 3. Relaţia medic-pacient: Valori ale relaţiei medic-pacient, Paternalism versus autonomie, Modele ale relaţiei medic-pacient, Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate, Consimţămîntul informat pentru teste cu risc asumat în alergologie, Confidenţialitatea în relaţia medic- pacient, Relaţia medic-pacient minor. Acte normative care reglementează relaţia medic- pacient.

   4. 4. Greşeli şi erori în practica medicală: Definirea noţiunilor de greşeală şi eroare. Culpa medicală- definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice. Managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală.

   5. 5. Probleme etice la începutul vieţii: Liberertatea procreaţiei. Dileme etice în avort. Etica reproducerii umane asistate medical. Probleme etice în clonarea reproductivă.

   6. 6. Probleme etice la finalul vieţii: Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină, Probleme etice în stările terminale, Tratamente inutile în practica medicală, Suicidul asistat, Îngrijirile paliative.

   7. 7. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane și imunologia transplantului: Donarea de organe de la cadavru. Donarea de organe de la persoana vie. Etica alocării de resurse în transplant.

   8. 8. Probleme etice în genetică şi genomică: Eugenia şi discriminarea pe baza geneticii. Proiectul genomului uman – probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman. Etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală. Statutul moral și cercetarea embrionului uman. Terapia genică. Posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice.

   9. 9. Etica cercetării pe subiecţi umani: Principii etice în cercetarea pe subiecţi umani. Protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală – discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani. Populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani. Aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale. Comitetele de etică a cercetării. Comportamentul ştiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică.

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor de bioetică necesare practicii mediate.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și noțiunile de la seminar, acestea din urmă fiind prezentate în continuare:

   1. 1. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică.

   2. 2. Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică: Jurămîntul lui Hipocrate – comentarea formei iniţiale a jurămîntului lui Hipocrate şi evaluarea gradului de aplicabilitate a perceptelor acestuia în condiţiile medicinii actuale. Alternative ale jurămîntului lui Hipocrate. Alte coduri de etică şi deontologie medicală folosite în prezent.

   3. 3. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice: Valoarea consimţămîntului informat în practica alergologică și imunologică. Valoarea şi limitele confidenţialităţii în practica medicală curentă. Rolul comunicării în relaţia medic-pacient.

   4. 4. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice. Accesul la îngrijirile de sănătate- discutare de cazuri: Drepturile pacienţilor – reglementare legislativă. Rolul comitetelor de etică din spitale.

   5. 5. Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete. Delimitarea cadrului noţiunii de malpraxis: Greşeala medicală din perspectiva sistemului de malpraxis. Perspectiva deontologică asupra greşelilor medicale.

   6. 6. Discutarea problemelor etice la începului vieţii pe baza unor cazuri concrete.

   7. 7. Discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete.

   8. 8. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete.

   9. 9. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete.

   10. 10. Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete.

Modulul 8, anul III: Otorinolaringologie

Nr. ore curs/lecții conferință: 48 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Anatomia, fiziologia şi fiziopatologia rino-sinusală, a faringelui, laringelui și urechii.

   2. 2. Metode de explorare rino-sinusală.

   3. 3. Rinosinuzitele acute. Rinosinuzita cronică. Alergia rinosinusală. Complicaţiile infecţiilor rinosinusale.

   4. 4. Tumori benigne rinosinusale. Tumori maligne rinosinusale.

   5. 5. Sindromul de apnee nocturnă.

   6. 6. Algiile craniocervicofaciale.

   7. 7. Metode de explorare a cavităţii bucale şi a faringelui.

   8. 8. Patologia inflamatorie faringiană.

   9. 9. Patologia tumorală faringiană. Tumorile parafaringiene.

   10. 10. Tulburările senzitive şi motorii ale faringelui.

   11. 11. Patologia inflamatorie a glandelor salivare.

   12. 12. Patologia tumorală a glandelor salivare.

   13. 13. Patologia inflamatorie şi tumorală a cavităţii bucale.

   14. 14. Metode de explorare laringiană.

   15. 15. Laringitele acute şi cronice. Insuficienţa respiratorie acută de cauza laringiană.

   16. 16. Tumorile benigne laringiene. Tumorile maligne laringiene.

   17. 17. Sindroame paralitice laringiene şi asociate. Adenopatia cervicală.

   18. 18. Metode de explorare traheo-bronşice.

   19. 19. Corpi străini traheo-bronşici. Patologia tumorală traheală.

   20. 20. Metode de explorare a funcţiei auditive. Metode de explorare a funcţiei vestibulare.

   21. 21. Afecţiunile urechii externe. Disfuncţia tubară. Otitele medii acute. Otomastoidita acută. Mastoidita acută a nou-născutului şi copilului. Otitele medii cronice. Otomastoidita cronică.

   22. 22. Infecţii specifice ale urechii. Otoscleroza. Sindroame vestibulare. Paralizia facială periferică. Tumorile

       urechii externe şi urechii medii.

   23. 23. Manifestări ale imunodeficiențelor primare și secindare în ORL.

   24. 24. Urgenţe în ORL. Farmacoterapia locală în ORL

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie ORL, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, metode, teste diagnostice, asistare în marea parte a cazurilor sau efectuare, după caz, și interpretare a testelor cu discuția examinărilor; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri clinice/referate, şi activitate de informare medicală și/sau cercetare, după caz):

   1. 1. Rinoscopia anterioară şi posterioară; Endoscopia; Microscopia; Rinomanometrie: 96

   2. 2. Examene radiologice uzuale şi CT în ORL: 48

   3. 3. Examene RMN, scintigrafice și angiografice în ORL: 24

   4. 4. Teste nazale de provocare, citologie nazală: 12

   5. 5. Laringoscopie indirectă, laringoscopie de contact, laringoscopie transnazală cu endoscop flexibil

      Traheo-bronhoscopie transnazală cu endoscop flexibil: 24

   6. 6. Laringoscopie directă, microlaringoscopie, traheoscopie rigidă, bronhoscopie (rigidă, flexibilă): 12

   7. 7. Examenul de laborator al secreţiei nazale, Teste olfactometrice. Testarea funcţionalităţii ciliare: 12

   8. 8. Bucofaringoscopie, Nasofaringoscopia Hipofaringoscopie Esofagoscopie: 48

   9. 9. Evaluare endoscopică a cavităţii orale, faringelui şi esofagului: 48

   10. 10. Teste de salivaţie. Teste funcţionale pentru disfagie. Evaluarea sindromului de apnee în somn: 6

   11. 11. Otoscopie, Teste de audiometrie: 12

   12. 12. Farmacoterapia locală în ORL: 24

Modulul 9, anul III: Oftalmologie

Nr. ore curs/lecții conferință: 16 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Patologia pleoapelor şi aparatului lacrimal

   2. 2. Conjunctivitele

   3. 3. Keratitele

   4. 4. Patologia inflamatorie a sclerei şi uveei

   5. 5. Cataracte. Glaucoame

   6. 6. Ochiul roşu şi dureros

   7. 7. Bolile imunologice de sistem cu complicaţii oculare

   8. 8. Farmacoterapia locală oculară

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie oftalmologică, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, metode, teste diagnostice, asistare în marea parte a cazurilor sau efectuare, după caz, și interpretare a testelor cu discuția examinărilor; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri clinice/referate, şi activitate de informare medicală):

   1. 1. Examenul polului anterior al ochiului: 10

   2. 2. Examenul pleopelor şi conjunctivei: 10

   3. 3. Examenul citologic al lacrimilor, raclatului sau amprentelor conjunctivale: 10

   4. 4. Examenul câmpului vizual. Examenul polului anterior al ochiului. Examenul biomicroscopic: 3

   5. 5. Fundul de ochi şi biomicroscopia fundului de ochi: 2

   6. 6. Examenul tensiunii intraoculare, Gonioscopia. Exoftalmometrie: 3

Modulul 10, anul III: Dermatovenerologie

Nr. ore curs/lecții conferință: 48 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Structura şi imunologia pielii

   2. 2. Infecţii cutanate virale, bacteriene, fungice

   3. 3. Afecțiuni cutanate induse de ectoparaziți și alte artropode

   4. 4. Urticaria

   5. 5. Eczeme/dermatite

   6. 6. Prurigo

   7. 7. Vasculite cutanate

   8. 8. Reacţii cutanate postmedicamentoase

   9. 9. Eritrodermii. Eritem polimorf. Eritem nodos

   10. 10. Purpure în dermatologie

   11. 11. Bolile tesutului conjunctiv (lupus eritematos, dermatomiozita, sclerodermia)

   12. 12. Afecţiuni cutanate buloase

   13. 13. Limfoame si pseudo-limfoame cutanate

   14. 14. Sarcomul Kaposi. Angiologie dermatologică

   15. 15. Mastocitoze. Sarcoidoza

   16. 16. Psoriazis. Parapsoriazis

   17. 17. Lichen şi reacţii lichenoide

   18. 18. Dermatoze prin agenti fizici

   19. 19. Sindrom seboreic. Rozaceea

   20. 20. Nevi melanocitari. Melanom malign. Carcinom bazocelular. Dermatoze paraneoplazice

   21. 21. Manifestări cutanate dismetabolice (porfirii, amiloidoze, diabet zaharat)

   22. 22. Manifestări cutaneo-mucoase în sifilis. Serodiagnosticul sifilisului

   23. 23. Manifestări cutaneo-mucoase în infecţia cu HIV și imunodeficiențe primare

   24. 24. Medicaţia antiinflamatorie şi imunomodulatorie în patologia cutanată

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie dermatologică, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, metode, teste diagnostice, asistare în marea parte a cazurilor sau efectuare, după caz, și interpretare a testelor cu discuția examinărilor; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri clinice/referate, şi activitate de informare medicală și/sau cercetare, după caz):

   1. 1. Teste pentru diagnosticul in vivo al dermatitelor, PUVA-terapie, tratamente topice cutanate: 48

   2. 2. Tehnica imunofluorescenţei în dermatologie: 12

   3. 3. Citodiagnosticul Tzanck: 12

   4. 4. Examenul micologic în dermatologie: 10

   5. 5. Dermatoscopie, date semiologice dermatoscopice 12

   6. 6. Asistare efectuare biopsie cutanată: 6

   7. 7. Evaluare interpretare preparate histopatologice pentru diagnosticul de lupus cutanat: 2

   8. 8. Evaluare interpretare preparate histopatologice pentru diagnosticul de dermatită herpetiformă: 2

   9. 9. Evaluare interpretare preparate histopatologice pentru diagnosticul de psoriazis și lichen plan: 4

   10. 10. Evaluare interpretare preparate histopatologice pentru diagnosticul de pemfigus: 2

   11. 11. Interpretarea frotiurilor din secreţia uretrală şi vaginală: 12

   12. 12. Teste serologice pentru diagnosticul sifilisului: 12

Modulul 11, anul III: Pneumologie

Nr. ore curs/lecții conferință: 48 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Anatomia, fiziologia şi răspunsurile imunitare ale aparatului respirator.

   2. 2. Insuficienţa respiratorie acută şi cronică.

   3. 3. Astmul nealergic, Astmul sever, Astmul eozinofilic.

   4. 4. Astmul nealergic ocupaţional.

      

      1. 6. Bronhopneumopatia obstructivă cronică.

      2. 7. Tabacologie, boli legate de fumat, consiliere și tratament pentru renunţarea la fumat.

   5. 5. Pneumoconioza şi boala legată de azbest.

      1. 8. Pneumonite de hipersensibilitate în pneumologie.

      2. 9. Pneumopatii interstiţiale, fibroze pulmonare difuze.

      3. 10. Sarcoidoza.

      4. 11. Pneumopatii cu eozinofilie.

      5. 12. Infecţii respiratorii acute.

      6. 13. Bronşiectazii.

      7. 14. Patologia micotică pulmonară.

      8. 15. Parazitoze cu determinare pulmonară.

      9. 16. Tuberculoza şi infecția HIV/SIDA în pneumologie.

      10. 17. Patologia respiratorie în imunodeficienţe.

      11. 18. Tumori pulmonare, pleurale și mediastinale.

      12. 19. Patologia mediastinală.

      13. 20. Hipertensiunea arterială pulmonară.

      14. 21. Edeme pulmonare. Patologia tromboembolică pulmonară.

      15. 22. Sindromul apneei în somn.

      16. 23. Patologia pleurală. Determinări pulmonare în colagenoze.

      17. 24. Fibroza chistică. Dischinezia ciliară primară. Deficienţa de alfa1-antitripsină

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie penumologică, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, metode, teste diagnostice, asistare în marea parte a cazurilor sau efectuare, după caz, și interpretare a testelor cu discuția examinărilor; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri clinice/referate, şi activitate de informare medicală și/sau cercetare, după caz):

   1. 1. Peak-flow-metrie: 120

   2. 2. Spirometrie: 100

   3. 3. Pletismografie: 20

   4. 4. Factorul de transfer prin membrana alveolo-capilară: 10

   5. 5. Evaluarea gazelor sanguine și oximetria: 10

   6. 6. Teste de provocare bronşică (nespecifică, specifică): 20

   7. 7. Sputa indusă: 10

   8. 8. Lavajul bronho-alveolar: 10

   9. 9. Investigaţia imagistică în pneumologie: 48

   10. 10. Testul tuberculinic: 5

   11. 11. Terapii inhalatorii, oxigenoterapia, suport ventilator (invaziv, non-invaziv, CPAP): 10

   12. 12. Resuscitarea cardiopulmonară, intervenții/terapii endobronşice: 10

Modulul 12, anul III: Boli infecțioase

Nr. ore curs/lecții conferință: 16 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare.

   2. 2. Infecţii virale, bacteriene, fungice şi parazitare cu manifestări cutaneo-mucoase.

   3. 3. Gastroenterite şi enterocolite. Diareea infecţioasă.

      Particularităţi ale unor infecţii în pediatrie şi medicina de călătorie.

   4. 4. Hepatite virale acute şi cronice.

   5. 5. Infecţii ale tractului urinar: înalte, medii, joase, prostatite.

   6. 6. Infecţia cu HIV, infecţii la pacienţi cu imunodeiciență/imunosupresați.

   7. 7. Particularităţi ale tratamentului antimicrobian la pacienţii cu afecţiuni de hipersensibilitate sau

      imunosupresie.

   8. 8. Principii în terapia cu antibiotice şi chimioterapice, antivirale, antifungice. Profilaxia cu antibiotice şi chimioterapice. Reacţii adverse la tratamentul antimicrobian.

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie infecțioasă, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații ale bolii de bază, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, metode, teste diagnostice, asistare în marea parte a cazurilor sau efectuare, după caz, și interpretare a testelor cu discuția examinărilor; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri clinice/referate, şi activitate de informare medicală):

   1. 1. Recoltarea produse patologice (spută, secreţii, sânge etc): 10

   2. 2. Hemocultura: 4

   3. 3. Urocultura, coprocultura: 10

   4. 4. Interpretarea testelor de sensibilitate la antibiotice şi chimioterapice: 30

   5. 5. Examen coproparazitologic, examen parazitologic cutanat: 15

   6. 6. Exsudat faringian, examen de spută: 10

   7. 7. Markeri imunologici serologici virali, bacterieni şi parazitari: 30

   8. 8. Interpretarea de radiografii pulmonare în patologia infecţioasă: 20

Modulul 13, anul IV: Reumatologie

Nr. ore curs/lecții conferință: 28 ore

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. 1. Tematică

   1. 1. Poliartrita reumatoidă a adultului

   2. 2. Artrita juvenila idiopatica şi boala Still

   3. 3. Spondiloartropatiile seronegative

   4. 4. Lupusul eritematos sistemic

   5. 5. Sclerodermia sistemică

   6. 6. Fenomenul Raynaud

   7. 7. Miopatiile inflamatoare

   8. 8. Boala mixtă a ţesutului conjunctiv şi alte colagenoze intricate

   9. 9. Fasciita enzinoficilică difuză şi sindromul mialgie-eozinofilie

   10. 10. Sindromul Sjögren

   11. 11. Vasculitele sistemice

   12. 12. Sindromul Behçet

   13. 13. Reumatismul articular acut

   14. 14. Boala artrozică periferică

   15. 15. Boala degenerativă a coloanei vertebrale

   16. 16. Forme de reumatism abarticular

   17. 17. Guta şi alte atrite microcristaline

   18. 18. Artrita psoriazică

   19. 19. Artritele infecţioase şi reactive

   20. 20. Bolile ereditare ale tesutului conjunctiv

   21. 21. Sindroame paraneoplazice musculo-scheletale

   22. 22. Osteoporoza şi osteonecroza aseptică

   23. 23. Manifestări reumatologice din boli endocrine

   24. 24. Tratamentul antiinflamator nesteroidian în bolile reumatice. Profil de siguranță.

   25. 25. Tratamentul cu glucocorticosteroizi în bolile reumatice. Profil de siguranță.

   26. 26. Terapia biologică în bolile reumatice. Profil de siguranță.

   27. 27. Medicamente modificatoare de boală (DMARDs) nonbiologice utilizate în Reumatologie: antimalaricele de sinteză, metotrexatul, leflunomida, D-penicilamina. Profil de siguranță.

   28. 28. Allte DMARDs: ciclosporina, sulfasalazina, azatioprina, ciclofosfamida. Profil siguranță.

2. 2. Obiective educaţionale

   Dobândirea cunoștințelor medicale necesare evaluării integrate a pacientului cu patologie reumatologică și colagenoze sau vasculite, stabilirii diagnosticului și aplicării tratamentul optim adecvat pacientului cu patologii multiple sau complicații, pacientului cu afecțiuni severe sau probleme medicale complexe.

3. 3. Rezultate așteptate (Competențe teoretice și practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii și promovării modulelor de pregătire)

   Rezidentul și-a însușit activ cunoștințele teoretice din cursuri și activităţile practice necesare obiectivelor educaționale. Baremul activităților practice (principii, indicaţii, metode, teste diagnostice, asistare în marea parte a cazurilor sau efectuare, după caz, și interpretare a testelor cu discuția examinărilor; demonstrarea abilităţilor de comunicare cu prezentări de cazuri clinice/referate, şi activitate de informare medicală):

   1. 1. Teste biologice de inflamaţie şi de alterare a răspunsurilor imunitare în reumatologie: 40

   2. 2. Teste pentru explorarea metabolismului fosfo-calcic în reumatologie: 32

   3. 3. Examene radiologice în reumatologie: 40

   4. 4. Scintigrafii osoase: 8

   5. 5. Osteodensitometrii: 8

   6. 6. Interpretarea biopsiei sinoviale şi a lichidului sinovial: 6

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE GENERALE

Scopul instruirii în specialitatea de Alergologie şi Imunologie Clinică este de a asigura rezidentului însuşirea cunoştinţelor teoretice adecvate şi a procedurilor/manevrelor, tehnicilor/metodelor şi activităţilor practice esenţiale pentru practicarea specialităţii. Rezidentul va beneficia de instruire, atât la adult, cât şi la copil sau adolescent, şi trebuie să parcurgă module clinice/stagii clinice, atât pentru pacienţii internaţi, cât şi pentru cei din ambulatoriul integrat, precum și activitate orientată de laborator Imunologie Clinică în cadrul modulului de Alergologie și Imunologie Clinică și în cadrul modulului de imunologie fundamentală. La finalizarea programului de instruire în Alergologie şi Imunologie Clinică și promovarea examenului de specialitate, medicul specialist poate profesa cu roluri şi competenţe de expert medical, factor în luarea deciziilor clinice, comunicator, colaborator, cu aptitudini de management și de susţinător al stării de sănătate, atât educaţional, cât şi profesional. Medicul specialist în Alergologie şi Imunologie Clinică va avea de atins obiectivele educaţionale generale care îl fac apt pentru asigurarea unui diagnostic bazat pe evidenţe, de calitate şi asistenţă pentru pacienţi cu afecțiuni alergice şi pentru anumite afecțiuni cu componentă disimunitară, deseori în echipă terapeutică multidisciplinară, pentru consilierea pacienţilor şi a comunităţii pentru prevenirea şi reabilitarea bolilor alergice, comunicarea eficientă, cu înţelegere pentru pacienţi şi familiile acestora, comunicare constructivă şi eficientă cu alţi medici, inclusiv cu medicii de familie și alt personal medical, funcţionarea ca membru în echipa de asistenţă medicală şi coordonarea corespunzătoare a acesteia, după caz, contribuţia la educaţia pacienţilor şi familiilor acestora, realizarea aptitudinilor tehnice specifice necesare asistenţei pacienţilor cu afecțiuni alergice, indicaţiilor medicale complete şi corecte, capabilitatea de a întreprinde propria evaluare, de a dezvolta o strategie personală de educaţie continuă și evaluarea critică a literaturii de specialitate, precum și aprecierea pertinentă a informaţiilor în interesul pacientului. Pe durata programei de instruire în Alergologie şi Imunologie Clinică, rezidentul trebuie să întreprindă o gamă largă de experienţe în practica clinică din domeniul manifestărilor acute şi cronice ale boli din domeniul specialităţii. Această experienţă dobândită va viza inclusiv prevenirea bolilor şi reabilitarea pacienţilor. Rezidenţii vor fi implicaţi în activităţile şi programele educaţionale ale serviciilor în care se instruiesc, precum şi în activităţile curente și de cercetara ale acestora pentru a-şi însuşi aptitudinile pentru o viitoare activitate în acest domeniu. Rezidentul trebuie să-şi asume responsabilităţi asistate şi asigurate de către formator pe durata pregătirii în specialitate şi să fie capabil să elaboreze decizii clinice independente la absolvire.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE EDUCAȚIONALE SPECIFICE

Scopul și obiectivele specifice detaliază cunoştinţele, deprinderile şi aptitudinile esenţiale în instruirea medicului cu pregătire în alergologie și imunologie clinică în timpul rezidenţiatului, pentru ca, după formarea în specialitate, să poată fi implicat ca profesionist, pentru suportul stării de sănătate, ca expert medical elaborator de decizii clinice, colaborator, comunicator, cu aptitudini de management și în educație profesională. Din punct de vedere profesional, rezidentul va înţelege şi îndeplini obligaţiile profesionale şi legale, va înţelege şi aplica principiile fundamentale ale eticii medicale, incluzând consimţământul informat, directive avansate, etica activității de cercetare, autonomia şi drepturile pacienţilor și va înţelege natura relaţiilor interpersonale profesionale şi a conexiunilor dintre pacienţi, colaboratori şi studenţi. Din punct de vedere al suportului stării de sănătate, va fi capabil să identifice factorii determinanţi ai sănătăţii: biologici, psiho-sociali, de mediu şi economici, să utilizeze aceste informaţii în planul de asistenţă medicală şi profilaxie şi să se asigure că pacientul are acces la serviciile corespunzătoare de asistenţă medicală şi socială în managementul individual al pacienţilor, va fi capabil să identifice grupurile de pacienţi cu risc de boli alergice şi de complicaţii ale acestora şi să aplice cunoştinţele corespunzătoare legate de profilaxie, va fi apt să identifice problemele şi oportunităţile pentru contribuţia la îmbunătăţirea stării de sănătate a pacienţilor alergici în cadrul comunităţii. Din punctul de de vedere al expertului medical, elaborator de decizii clinice, medicul reprezintă un expert în aspectele diagnosticării şi asistării bolilor alergice, este capabil să practice medicina bazată pe evidenţe şi cost-eficienţă şi să evite investigaţiile cu risc crescut neasumat sau care nu sunt necesare pentru asistenţă. El va avea aptitudini tehnice specifice pentru diagnostic şi terapie, și trebuie să demonstreze cunoştinţe corespunzătoare, deprinderi şi atitudini corespunzătoare. Ca și colaborator, medicul alergolog și imunolog clinician lucrează în echipă cu alte categorii de personal medical implicate în asistenţa pacienţilor şi este esenţial să colaboreze eficient cu echipa multidisciplinară, cu abordare interdisciplinară. El va demonstra capacitatea de a consulta alţi medici sau alte categorii de personal medical şi înţelege rolurile şi contribuţiile acestora în asistenţa in echipa medicală multidisciplinară, contribuind eficient şi constructiv la activităţile interdisciplinare de echipă. Ca și comunicator, pentru asigurarea celei mai bune asistenţe medicale, medicul trebuie să stabilească relaţii de comunicare eficiente cu pacienţii, familiile, alţi medici şi alte categorii de personal medical. Deprinderile de comunicare sunt esenţiale pentru a obţine anamneza detaliată şi să transmită informaţii pacientului şi familiei, stabilind o relaţie bazată pe încredere, înţelegere şi compasiune. Rezidentul va demonstra capacitatea de a asculta cu atenţie, a obţine şi sintetiza istoricul relevant de la pacienţii şi familiile acestora, de a demonstra empatie, înţelegere şi confidenţialitate, de a prezenta informaţii relevante concise, precise, clare, în scris şi verbal, de a educa pacientul şi familia cu privire la afecţiunea pacientului, factorii de risc şi profilaxia și de a înţelege impactul unor factori, cum ar fi

vârsta, genul, incapacitatea fizică şi intelectuală, contextul etno-cultural şi socio-economic al pacientului şi de a evalua nivelul de complianţă faţă de programul de profilaxie şi terapeutic propus. Din punct de vedere al aptitudinilor de management, rezidentul va demonstra aptitudini practice şi de organizare a timpului, incluzând punctualitate, organizare-planificare, evaluarea priorităţilor şi aptitudinilor de triere, înţelegerea particularităților asistenţei medicale într-o gamă variată de locaţii, incluzând spitale, ambulatorii de specialitate, cabinete medicale sau asistenţă la domiciliu. înţelegerea costului şi a raportului cost-eficienţă a programelor terapeutice şi profilactice şi abilitatea de a lua deciziile corespunzătoare bazate pe evidenţă a beneficiilor pacientului şi populaţiei tratate, înţelegerea programelor de management al calităţii şi abilitatea dezvoltării programelor adecvate în ariile lor de responsabilitate și abilitatea utilizării tehnologiei informaţiei ca instrument important în managementul optim al pacientului. Din punct de vedere al educației profesionale, medicul va întreprinde o permanentă monitorizare a calităţii profesionale în Alergologie şi Imunologie Clinică şi are responsabilitate pentru a se perfecţiona prin programe de educaţie medicală continuă, efectuate individual sau în cadru organizat. Rezidentul va fi capabil să dezvolte şi să utilizeze o strategie educaţională continuă autodirecţionată, să fie cunoscător şi capabil să aplice principiile evaluării critice ale surselor de informare medicală, cunoscător şi apt să aplice standardele bazate pe evidenţă ale asistenţei bolilor alergice, să fie apt să înţeleagă importanţa programelor învăţământ și de cercetare în domeniul specialității.

REZULTATE AȘTEPTATE (STANDARD PROFESIONAl CURENT) la finalizarea pregătirii

Este de așteptat ca la finalizarea pregătirii în specialitatea de Alergologie și Imunologie Clinică, din punct de vedere profesional, medicul să ofere asistenţă medicală de cea mai bună calitate cu integritate, onestitate şi compasiune, să manifeste comportament profesional corespunzător în relaţiile personale şi interpersonale, să practice medicina, pe bază de evidențe, în mod etic, în concordanţă cu deontologia profesională, având rol cheie ca profesionist dedicat îmbunătăţirii sănătăţii pacienţilor alergici şi cu anumite afecțiuni cu disfuncţie imunitară, fiind angajat la înalte standarde de calitate în practica clinică şi conduita etică. Din punctul de vedere al suportului stării de sănătate, la finalul pregătirii medicul va avea un rol esențial în identificarea factorilor determinanţi importanţi pentru bolnavi, contribuţia eficientă la îmbunătăţirea stării de sănătate a pacienţilor şi comunităţii lor, recunoaşterea şi capacitatea de a răspunde la acele probleme unde suportul este necesar și susţinerea promovării sănătăţii, exercitată individual sau prin organizaţii profesionale. Ca expert medical, elaborator de decizii clinice, medicul care a parcurs pregătirea în specialitate va demonstra abilităţi de diagnostic şi terapeutice pentru asistarea etică şi eficientă a pacientului, va accesa şi aplica informaţiile relevante pentru practica clinică, cu asigurarea asistenţei medicale de calitate a pacientului, educaţiei şi a opiniilor legale. Ca și colaborator, se va consulta eficient cu alţi medici şi personal medical, aducând contribuţie eficientă la alte activităţi interdisciplinare de echipă. Ca și comunicator, va trebui să asculte activ, să stabilească comunicare eficientă cu pacienţi şi familiile acestora, să obţină şi să sintetizeze istoricul relevant de la pacienţi, familiile şi comunităţile acestora și să aducă informaţii adecvate pacienţilor familiilor acestora şi echipei de asistenţă medicală. Din punct de vedere al aptitudinilor de management, va utiliza eficient resursele, punând în balanţă asistenţa medicală a pacientului, nevoia de educație şi resursele externe, va aloca cu discernământ resursele asistenţei medicale, va lucra eficient şi efectiv în organizarea asistenţei medicale și va utiliza tehnologia informaţiei pentru a optimiza asistenţa medicală. La finalul pregătirii, se va comportă managerial în procesul de luare a deciziilor, care implică colaboratori, resurse şi atitudinile practice, va trebui să evalueze priorităţile şi să execute sarcinile, să conlucreze eficient cu colegii şi să ia decizii corespunzătoare în legătură cu direcţionarea resurselor asistenţei medicale. Din punct de vedere educațional, va fi capabil de implementarea şi monitorizarea unei strategii educaţionale personale continue, accesarea şi evaluarea critică a surselor de informare medicală, facilitarea educaţiei pacienţilor, a personalului medical şi a altor categorii profesionale sanitare, cu diverse nivele de competenţă și de dezvoltarea cunoştinţelor în domeniu.

EXAMENUL DE MEDIC SPECIALIST

Probe de evaluare, specifice programului de pregătire în specialitatea Alegologie și Imunologie Clinică:

1. I. Proba scrisă – 10 subiecte din tematica de pregătire în modulele de Alergologie și Imunologie Clinică

2. II. Proba clinică – 1 caz clinic din tematica probei scrise

3. III. Proba practică – din baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice

   din modulele de Alergologie și Imunologie Clinică

   TEMATICA pentru examenul de medic specialist

   specialitatea ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE CLINICĂ PROBA SCRISĂ:

   1. 1. Noțiuni de bază referitoare la organizarea sistemul imunitar: organe limfoide, imunitate înăscută și adaptativă, mecanisme de imunoreglare. Modificări imunologice în infecţii (virale, bacteriene, fungice, protozoare) și biomarkeri cu rol diagnostic în infecții la pacienții cu imunodeficiențe sau sindrom de răspuns inflamator sistemic.

   2. 2. Complexul major de histocompatibilitate. Rolul sistemul HLA și tipizarea HLA în imunologia transplantului și farmacogenetică.

   3. 3. Celule prezentatoare de antigen şi limfocite, markeri celulari, subseturi și funcții, rol în imunopatologie şi

      imunoterapie.

   4. 4. Eozinofile, mastocite, neutrofile, markeri celulari și funcții, rol în imunopatologie şi imunoterapie.

   5. 5. Imunoglobuline, izotipuri și funcţii, IgE şi receptorii pentru IgE, rol în imunopatologie şi imunoterapie.

      Anticorpi monoclonali în imunodiagnostic și imunoterapie.

   6. 6. Mediatori inflamatori (histamina, triptaza, leucotriene etc), molecule de adeziune, citokine, rol în imunopatologie şi imunoterapie.

   7. 7. Componentele şi patologia sistemului complement.

   8. 8. Toleranţa imunologică şi autoimunitatea. Autoanticorpi în imunopatologie.

   9. 9. Imunopatologia cancerului, biomarkeri tumorali, imunoterapia în cancer.

   10. 10. Reacţii de hipersensibilitate: clasificarea Gell-Coombs actualizată, mecanismele imunopatogenice ale reacțiilor de tip imediat și tardiv. Terminologia/nomenclatura revizuită şi clasificarea bolilor alergice. Atopia. Alergia ca afecțiune sistemică, particularităţi ale răspunsurilor imune de organ.

   11. 11. Genetica atopiei, dermatitei/eczemei atopice și alergiilor cutanate non-IgE mediate. Epidemiologia dermatitei atopice, dermatitei de contact alergice și urticariei. Epidemiologia alergiilor alimentare și la veninuri de insecte.

   12. 12. Genetica astmului şi alergiilor respiratorii. Epidemiologia rinitei alergice și astmului la nivel regional și mondial, date de sănătate publică, inclusiv prevalență, mortalitate și costuri în astm.

   13. 13. Epigenetica și influența factorilor genetici și de mediu în afecțiunile alergice, ipoteze referitoare la creșterea incidenței și prevalenței bolilor alergice. Evoluţia naturală a afecțiunilor atopice şi alergice, date de prevenție primară și secundară a alergiilor.

   14. 14. Imunogenetica imunodeficienţelor primare cu producție aberantă de IgE. Genetica angioedemului

       ereditar. Epidemiologia imunodeficienelor primare.

   15. 15. Imunogenetica hipersensibilităţilor medicamentoase. Epidemiologia alergiilor la medicamente.

   16. 16. Alergene şi haptene: nomenclatură, clasificare, structură, caracteristici fizico-chimice şi biologice. Identificarea şi cuantificarea alergenelor. Noțiuni de alergologie moleculară.

   17. 17. Surse de expunere la alergene, distribuția alergenelor în mediu, concentraţii prag, tipuri de expunere (interior, exterior), relație cu simptomele. Factori care influenţează alergenicitatea.

   18. 18. Molecule alergenice, izoalergene, epitopi, alergene majore și minore. Componente alergenice native și alergene recombinante. Componente alergenice specifice și cu cross-reactivitate (reactivitate încrucişată). panalergene, caracteristici, relevanță clinică.

   19. 19. Polenuri de arbori, graminee şi buruieni ca surse vegetale de aeroalergene, taxonomie. Metode pentru

       determinarea alergenelor de exterior, noțiuni de aerobiologie.

   20. 20. Aeroalergene de origine animală (acarieni, animale de companie, gândaci) şi fungică. Metode pentru

       determinarea alergenelor de interior.

   21. 21. Alergene din veninuri şi salivă de insecte himenoptere sau alte artropode, cross-reactivități.

   22. 22. Alergene alimentare (cu importanţă clinică la adult sau copil), surse ascunse, cross-reactivități.

   23. 23. Haptene de contact din seria de referință europeană. Haptene de contact ocupaţionale.

   24. 24. Alergene medicamentoase și din latex, cross-reactivități.

   25. 25. Extracte/molecule alergenice naturale, modificate și recombinante pentru diagnostic şi imunoterapie. Caracterizare și standardizare in vitro a extractelor alergenice din punct de vedere al caracteristicilor fizico-chimice, metode de standardizare in vitro și in vivo pentru cuantificarea potenţei alergenice.

   26. 26. Rinite alergice intermitente şi persistente. Sindromul rinită alergică şi astm coexistent. Comorbidități

       asociate rinitei alergice.

   27. 27. Rinosinuzite alergice. Polipoza nazală. Rinoadenoidită cronică / vegetaţii adenoide.

   28. 28. Astmul alergic la adult şi copil. Astmul alergic la categorii speciale de pacienţi (gravide, vârstnici, sportivi etc). Astmul de efort. Fenotipuri și endotipuri de astm.

       

   29. 29. Astmul cu hipersensibilitate la aspirină/antiinflamatoare nesteroidiene neselective COX. Astmul cu hipersensibilitate la sulfiţi.

   30. 30. Astmul alergic ocupaţional și alte alergii respiratorii ocupaționale.

   31. 31. Aspergiloza bronhopulmonară alergică și alte afecțiuni cu hipereozinofilie în diagnosticul diferențial.

   32. 32. Pneumonia eozinofilică acută şi cronică, sindromul Löffler, diagnostic diferențial.

   33. 33. Abordarea pacientului cu eozinofilie sanguină. Cauze de eozinofilie. Sindroame hipereozinofilice.

   34. 34. Pneumonite de hipersensibilitate (alveolite alergice extrinseci).

   35. 35. Sindrom de tuse cronică. Fibroza chistică și dischinezia ciliară primară, diagnostic diferențial.

   36. 36. Conjunctivite alergice intermitente şi persistente. Keratoconjunctivita vernală.

   37. 37. Keratoconjunctivita atopică. Keratoconjunctivita sicca.

   38. 38. Conjunctivita giganto-papilară. Blefaroconjunctivita alergică de contact.

   39. 39. Urticaria spontană acută şi cronică. Urticaria alergică, urticaria autoreactivă sau autoimună. Urticaria din

       parazitoze.

   40. 40. Urticaria la factori fizici (dermografică, la rece, tardivă la presiune, solară etc) și alte fenotipuri de urticarie inductibilă (urticaria colinergică, aquagenică, de contact).

   41. 41. Urticaria pigmentosa ca tip de mastocitoză cutanată; mastocitoza sistemică, abordări interdisciplinare/

       multidisciplinare.

   42. 42. Boala serului şi sindroame de tip boala serului. Boli autoinflamatoare la copil și adult.

   43. 43. Eritem fix medicamentos. Eritem polimorf și eritem nodos, diagnostic diferențial.

   44. 44. Angioedemul fără urticarie asociată. Angioedemul histaminergic şi bradikininergic.

   45. 45. Dermatita / eczema atopică: etipatogenie, manifestări clinice.

   46. 46. Dermatita / eczema atopică: diagnostic pozitiv, diagnostic diferenţial şi tratament.

   47. 47. Dermatita de contact alergică indusă de metale, adezivi, răşini, aditivi cauciuc, medicamente, plante.

   48. 48. Dermatita de contact alergică indusă de ingrediente din cosmetice, alergocosmetologie. Dermatita fotoalergică şi fototoxică.

   49. 49. Dermatita de contact alergică ocupaţională.

   50. 50. Alergia alimentară IgE- mediată şi non-IgE- mediată la adult și copil. Sindromul de alergie orală /

       sindromul polen-alimente. cross-reactivități alergenice.

   51. 51. Esofagite eozinofilice și gastro-enteropatii eozinofilice. Boala celiacă și dermatita herpetiformă.

   52. 52. Reacţii de hipersensibilitate la aditivi alimentari. Intoleranţe alimentare cu mecanisme biochimice, alimente cu constituenţi chimici vasoactivi. Sindroame controversate.

   53. 53. Anafilaxia indusă de alimente cu sau fără cofactori asociați.

   54. 54. Anafilaxia indusă de medicamente (farmacoterapie, imunoterapie). Anafilaxia indusă de extracte

       alergenice diagnostice și terapeutice.

   55. 55. Anafilaxia indusă de înţepături de himenoptere (albine, viespi).

   56. 56. Anafilaxia asociată cu factori fizici şi anafilaxia idiopatică. Alergia la latex şi la lichid seminal.

   57. 57. Hipersensibilități la venin, salivă sau corp de insecte/artropode. Alergia la alfa-gal.

   58. 58. Alergii medicamentoase mediate IgE şi non-IgE-mediate, reacţii adverse medicamentoase prin alte mecanisme de hipersensibilitate, manifestări clinice și paraclinice, diagnostic, noţiuni de farmacovigilenţă.

   59. 59. Hipersensibilitatea la beta-lactamine şi alte antibiotice sau chimioterapice. Reacţii de hipersensibilitate

       la vaccinuri.

   60. 60. Hipersensibilitatea la antiinflamatoare nesteroidiene şi analgezice.

   61. 61. Hipersensibilitatea la anestezice şi miorelaxante, la plasmă şi substituenţi plasmatici. Anafilaxia perioperatorie.

   62. 62. Hipersensibilitatea la substanţe de radiocontrast iodate și paramagnetice. Reacţii de hipersensibilitate

       asociate dializei.

   63. 63. Hipersensibilitatea la antihipertensive, agenţi fibrinolitici şi anticoagulante.

   64. 64. Hipersensibilitatea la anticonvulsivante şi medicamente de uz psihiatric.

   65. 65. Hipersensibilitatea la antineoplazice, la insulină și antidiabetice orale.

   66. 66. Teste cutanate prick şi i.d. ca metode de diagnostic in vivo în alergologie.

   67. 67. Teste cutanate patch ca metode de diagnostic in vivo în alergologie (cu haptene dn seria de referință europeană şi serii speciale, test patch pentru atopie).

   68. 68. Test cutanat i.d. la ser autolog și teste la agenți fizici în urticarie.

   69. 69. Teste de provocare in vivo în alergologie, indicații, contraindicații.

   70. 70. Biomarkeri celulari și umorali în evaluarea in vitro a inflamația alergică eozinofilică.

   71. 71. Determinările imunoglobulinelor serice ca metode de diagnostic in vitro în alergologie.

   72. 72. Determinarea imunoglobulinelor IgE serice totale, metode, valoare diagnostică.

       

   73. 73. Metode in vitro de imunoanaliză automată de tip singleplex pentru determinarea IgE specifice serice față de extracte, componente alergenice native și recombinante.

   74. 74. Metode in vitro de imunoanaliză de tip multialergen și multiplex pentru determinarea IgE specifice serice față de extracte, componente alergenice native și recombinante.

   75. 75. Teste de activare a bazofilelor şi de transformare limfocitară ca metode diagnostice in vitro.

   76. 76. Profilaxia bolilor alergice şi atopice. Măsuri de profilaxie a expunerii la alergene. Diete la pacientul alergic şi cu reacţii de hipersensibilitate. Managementul și prevenția reacțiilor adverse medicamentoase de hipersensibilitate.

   77. 77. Tratamentul urgenţelor alergologice. Dispozitive de autoinjectare a adrenalinei și dispozitive de

       administrare inhalatorie a medicamentelor.

   78. 78. Imunoterapia alergenică administrată injectabil.

   79. 79. Imunoterapia alergenică administrată noninjectabil.

   80. 80. Imunoterapia cu anticorpi monoclonali anti-IgE, anti-citokine și alte terapii biologice pentru tratamentul

       cu fenotipare/endotipare a inflamației alergice. Tratamente imunomodulatoare nespecifice.

   81. 81. Antihistaminice în alergologie.

   82. 82. Antileucotriene și antidegranulante mastocitare în alergologie.

   83. 83. Glucocorticosteroizi topici intranazali şi inhalatori.

   84. 84. Bronhodilatatoare beta2-adre, anticolinergice, teofiline.

   85. 85. Glucocorticosteroizi topici cutanați/dermatocorticoizi. Inhibitori de calcineurină topici cutanați. Emoliente pentru hidratare cutanată.

   86. 86. Imunodeficienţe primare cu producție anormal crescută de IgE: sindrom hiper-IgE, sindrom Wiskott- Aldrich, sindrom Omenn, IPEX; alte imunodeficienţe primare combinate ale celulelor T şi B, ale celulelor fagocitare și alte sindroame bine definite, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   87. 87. Hipogamaglobulinemia comună cu expresie variabilă (CVID), deficitul selectiv de IgA şi alte imunodeficienţe primare predominant umorale, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   88. 88. Angioedemul ereditar şi alte imunodeficienţe prin deficite ale sistemului complement, abordări

       interdisciplinare/ multidisciplinare.

   89. 89. Imunodeficienţe secundare neasociate infecţiei HIV; sindromul de imunodeficienţă dobândită: infecții oportuniste, imunodiagnostic, sindromul inflamator de reconstrucţie imună și hipersensibilitatea la medicația antivirală antiretrovirală, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   90. 90. Lupus eritematos sistemic, lupus indus medicamentos, sindrom anti-fosfolipidic, autoanticorpi asociați, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   91. 91. Sindrom Sjögren, boala mixtă a țesutului conjunctiv și sindroame overlap; artrita reumatoidă, autoanticorpi asociați, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare

   92. 92. Scleroza sistemică, polimiozita şi dermatomiozita, autoanticorpi asociați, abordări interdisciplinare/

       multidisciplinare

   93. 93. Granulomatoza eozinofilică cu poliangeită (sindrom Churg-Strauss) și alte vasculite ale vaselor mici asociate ANCA (granulomatoza cu poliangeită Wegener, poliangeita microscopică), abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   94. 94. Vasculita crioglobulinemică și vasculita IgA (purpura Henoch-Schönlein), abordări interdisciplinare/

       multidisciplinare

   95. 95. Vasculita urticariană hipocomplementemică, vasculite ale vaselor medii, sindrom Behçet, vasculite secundare, sarcoidoza, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   96. 96. Endocrinopatii autoimune, tiroidita autoimună, boala Graves; sindroame poliglandulare autoimune; miastenia gravis şi sindromul miastenic Lambert-Eaton, scleroza multiplă, sindromul Guillain-Barré şi neuropatii induse imunologic, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   97. 97. Afecţiuni dermatologice buloase cu mecanism autoimun; citopenii autoimune; hepatite autoimună, ciroza biliară primitivă, colangita sclerozantă, boala Crohn şi colita ulceroasă, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   98. 98. Glomerulonefrite cu mecanism autoimun şi prin complexe imune, sindromul Goodpasture, nefrite

       interstiţiale acute prin hipersensibilitate medicamentoasă, abordări interdisciplinare/ multidisciplinare.

   99. 99. Glucocorticosteroizi sistemici şi alte strategii terapeutice de modulare a expresiei genice, inhibitori de calcineurină, sirolimus/rapamicina şi micofenolat mofetil, imunosupresive citotoxice şi metode imunosupresive.

   100. 100. Terapia de substituţie în imunodeficienţele primare. Imunoterapia cu citokine şi anti-citokine, alţi agenţi

        imunomodulatori.

        PROBA CLINICĂ: un caz clinic din tematica probei scrise

        

        PROBA PRACTICĂ: din baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice

        

        BAREMUL DE PROCEDURI/MANEVRE, TEHNICI/METODE ŞI ACTIVITĂŢI PRACTICE:

        1. 1. Teste cutanate alergologice prick la alergene de mediu

        2. 2. Teste cutanate alergologice prick, prick–prick la alergene alimentare

        3. 3. Teste cutanate intradermice (medicamente, veninuri, ser autolog)

        4. 4. Teste cutanate alergologice patch

        5. 5. Teste cutanate alergologice prick sau patch la medicamente

        6. 6. Identificarea pe baza aspectelor morfologice a polenurilor şi plantelor polenizatoare, a surselor de aeroalergene de origine animală sau fungică

        7. 7. Teste chimice/imunochimice pentru determinarea expunerii la alergene/haptene

        8. 8. Determinare debitului expirator maxim instantaneu de vârf (PEF) prin peak flow-metrie

        9. 9. Probe funcţionale ventilatorii (spirometrie)

        10. 10. Probe funcţionale ventilatorii post-bronhodilatator

        11. 11. Teste de provocare nazală/conjunctivală/bronșică,

            determinarea de biomarkeri celulari, umorali sau în aerul expirat ai inflamației alergice

        12. 12. Teste de provocare alimentară şi medicamentoasă

        13. 13. Teste de provocare la efort, teste de provocare cu agenţi fizici

        14. 14. Teste alergologice cu alergene ocupaţionale

        15. 15. Imunoterapie alergenică, terapie cu anticorpi monoclonali, cu seruri/vaccinuri

        16. 16. Utilizarea farmacoterapiei de urgenţă în alergologie

        17. 17. Monitorizarea saturaţiei oxigenului, a echilibrului acido-bazic

        18. 18. Determinarea IgE totale serice prin nefelometrie sau alte metode cantitative

        19. 19. Determinarea IgE specifice serice față de alergene native prin metode de imunoanaliză in vitro

        20. 20. Determinarea IgE specifice față de alergene recombinante prin metode de imunoanaliză in vitro

        21. 21. Determinarea anticorpilor IgG serici antigen-specifici

        22. 22. Determinarea componentelor sistemului complement

        23. 23. Teste screening de laborator pentru imunodeficienţe primare umorale şi celulare

        24. 24. Teste de laborator pentru investigarea imunodeficienţelor primare şi teste screening de laborator pentru imunodeficienţele dobândite

        25. 25. Teste de laborator pentru determinarea autoanticorpilor

        26. 26. Teste de laborator pentru determinarea complexelor imune circulante, teste de laborator pentru determinarea crioproteinelor

        27. 27. Teste imunologice screening utilizate pre-transplantare

        28. 28. Determinări imunologice de markeri serologici tumorali

        29. 29. Determinări imunologice de markeri serologici virali

        30. 30. Determinări imunologice de markeri serologici bacterieni

        31. 31. Determinări imunologice de markeri serologici parazitari

        32. 32. Electroforeza proteinelor serice, imunoelectroforeza, imunograma

        33. 33. Deteminări de subseturi ale celulelor imune, de mediatori celulari, de markeri serici ai inflamaţiei: 200

        34. 34. Hemoleucograme la pacienţi cu patologie imuno-alergică

        35. 35. Investigaţii biochimice la pacienţi cu patologie imuno-alergică

        36. 36. Exsudate faringiene şi nazale, analiza sputei

        37. 37. Uroculturi, coproculturi, examene coproparazitologice la pacienţi cu patologie imuno-alergică

        38. 38. Explorări imagistice la pacienţi cu patologie imuno-alergică

        39. 39. Examene citologice în produse biologice la pacienţi cu patologie imuno-alergică

        40. 40. Examene anatomopatologice şi imunohistochimice în patologia imuno-alergică

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN ALERGOLOGIE ȘI IMUNOLOGIE CLINICĂ

   1. 2.1. Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

      Medicul specialist în Alergologie și Imunologie Clinică, ca urmare a promovării examenului de medic specialist, are dobândite competențele cuprinse în curriculum modulelor de pregătire. Medicul specialist are cunoştinţe teoretice adecvate şi deține aptitudini pentru proceduri/manevre, tehnici/metode şi activităţi practice esenţiale pentru practicarea specialităţii. Medicul specialist reprezintă un factor în luarea deciziilor clinice, comunicator, colaborator, cu aptitudini de management și de susţinător al stării de sănătate, atât educaţional, cât şi profesional. Medicul specialist Alergologie și Imunologie Clinică profesează cu rol de expert medical prioritar în domeniul afecțiunilor alergice, conform competențelor care intră în standardul profesional, iar asistenţa de imunologie clinică se realizează întotdeauna în cadrul asistenţei medicale multidisciplinare/interdisciplinare.

   2. 2.2. Obligaţii

      Medicul specialist în Alergologie și Imunologie Clinică se supune obligațiilor etice, deontologice și profesionale stipulate de către Colegiul Medicilor din România și Ministerul Sănătății.

      PREȘEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII,

      

      Nume, prenume: Onițiu-Gherman Nadia Semnătura:

      MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

      CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

      CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

      BOLI INFECŢIOASE

      Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

      DURATA: 5 ani

      STRUCTURA STAGIILOR

      1. I. STAGIUL DE BOLI INFECŢIOASE: 35 luni

         1. A. STAGIUL DE PREGĂTIRE TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ: 32 luni

         2. B. ACTIVITATE DE CERCETARE : 3 luni (din care l lună biostatistică)

            Total = 600 ore curs

      2. II. STAGII COMPLEMENTARE (25 luni):

         1. A. STAGII CLINICE MEDICALE: 19 luni

            Medicină internă 8.5 luni – din care:

            • – Medicină internă-3,5 luni

            • – Gastroenterologie-1 lună

            • – Nefrologie-1 lună

            • – Diabet şi boli de nutriţie- 1 lună

            • – Medicină de urgenţă- 2 lună Bioetică- 0,5 luni

            Neurologie- 2 luni Hematologie clinică -1 lună Pediatrie- 3 luni

            Dermatologie- 1 lună ATI – 2 luni Pneumologie- 1 lună

         2. B. LABORATOR CLINIC SI EPIDEMIOLOGIE: 6 luni

            1. a. microbiologie medicală- 3 luni

            2. b. epidemiologie-3 luni, din care

•  Controlul infecţiilor: 2 lună

•  Vaccinări: 1 lună

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului – 5 ani

      NUMARUL TOTAL DE ANI	5
      NUMARUL TOTAL DE MODULE	15
      MODULUL 1	Boli infecţioase
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	6 luni
      ORE DE CURS/MODUL	120 ore curs
      MODULUL 2	Bioetica
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	0,5 luni
      ORE DE CURS/MODUL	10 ore curs
      MODULUL 3	Medicină internă 3,5 luni (56 ore) si Medicină de urgenţă 2 luni (32 ore), Diabet si boli de nutriţie 1 luna (20 ore), Gastroenterologie-1 luna (20 ore), nefrologie-1 luna) (20 ore),
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	8,5 luni
      ORE DE CURS/MODUL	148 ore
      MODULUL 4	Pediatrie
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	3 luni
      ORE DE CURS/MODUL	60 ore
      MODULUL 5	Neurologie
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/MODUL	32 ore
      MODULUL 6	Boli infecţioase -5 luni Boli infectioase: Cercetare clinica si biostatistica- 3 luni
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	8 luni
      ORE DE CURS/MODUL	128 ore curs
      MODULUL 7	ATI (infectii)
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/MODUL	40 ore
      MODULUL 8	Hematologie clinică- oncologică

      NUMARUL DE LUNI/MODUL	1 luna
      ORE DE CURS/MODUL	20 ore
      MODULUL 9	Microbiologie medicală
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	3 luni
      ORE DE CURS/MODUL	84 ore
      MODULUL 10	Boli infecţioase
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	8 luni
      ORE DE CURS/MODUL	128 ore
      MODULUL 11	Boli infecţioase
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	4 luni
      ORE DE CURS/MODUL	80 ore
      MODULUL 12	Epidemiologie Controlul infecţiilor:2 luni; Vaccinari:1 luna
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	3 luni
      ORE DE CURS/MODUL	72 ore
      MODULUL 13	Dermatologie
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	1 luna
      ORE DE CURS/MODUL	20 ore
      MODULUL 14	Pneumologie
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	1 lună
      ORE DE CURS/MODUL	20 ore
      MODUL 15	Boli infecţioase
      NUMARUL DE LUNI/ MODUL	9 luni
      ORE DE CURS	144 ore
      Total ore pregătire teoretică	600 ore didactice, la care se adauga 60-70 ore studiu individual/an,reprezentând 20-30% din activitate
      Total ore pregătire practică	70-80% din timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

      Obiective generale

      1. 1. Să obţină cunoştinţe şi aptitudinile necesare diagnosticului, îngrijirii şi prevenţieişi să se poată orienta rapid asupra diagnosticului şi atitudinii de urgenţă la pacienţii care se prezintă cu infecţii severe.

      2. 2. Să poată elabora un plan de conduită pentru pacientul „ca un întreg” şi să fie capabil să-l aplice

      3. 3. Sa realizeze diagnosticul diferenţial al afecţiunilor infecţioase

      4. 4. Să fie capabil să coopereze în cadrul unei echipe multidisciplinare, atunci când este necesar, inclusiv la pacienţii critici, aflaţi în terapie intensivă

      5. 5. Să elaboreze şi să aplice intervenţii pentru ocrotirea/prezervarea sănătăţii publice

      6. 6. Să obţină aptitudini adecvate de comunicare cu colegii şi cu pacienţii

      7. 7. Să fie capabil să participe şi să iniţieze activităţi de cercetare

      8. 8. Să fie capabil să se menţină la curent cu actualităţile din Bolile infecţioase

      9. 9. Să fie capabil să-şi managerieze timpul şi resursele în beneficiul pacienţilor şi colegilor.

      10. 10. Să obţină abilităţi de leader

      Obiective speci ice specialităţii de Boli In ecţioase

      1. 1. Să obţină competenţe clinice la nivel de practică independentă în evaluarea, investigarea, controlul, diagnosticul şi managementul infecţiilor comunitare şi a celor asociate îngrijirilor medicale

      2. 2. Să obţină competenţe clinice la nivel de practică independentă în managementul pacienţilor imunodeprimaţi, inclusiv a celor cu HIV/ şi al celorcuneutropenie severă

      3. 3. Să obţină competenţe clinice în diagnosticul, investigarea şi managementul infecţiilor de import şi să fie capabil să ofere relaţii şi recomandări referitoare la medicina călătorului

      4. 4. Să obţină competenţe clinice în diagnosticul, investigarea şi managementul infecţiilor cronice: ex. hepatite virale B şi C , tuberculoza, etc.

      5. 5. Să înţeleagă tehnicile microbiologice şi să intrepreteze corect rezultatele în cadrul activităţii lor.

      6. 6. Să devină competent în privinţa tuturor aspectelor legate de utilizarea antibioticelor

      7. 7. Să obţină o înţelegere a procesului de transmitere a infecţiei atât în comunitate cât şi în instituţiile medicale

      8. 8. Să fie capabil să aplice suficiente cunoştinţe şi aptitudini pentru diagnostic şi management în vederea asigurării unei practici sigure şi independente in Bolile infecţioase

      9. 9. Să poată realiza activitate educaţională medicală în domeniul patologiei infecţioase cu studenţii şi cu medicii din diverse specialităţi

      Să poată propune/decide asupra modalităţilor de a îmbunătăţi modul de derulare al activităţii în domeniul bolilor infecţioase la locul său de muncă

      STAGIUL DE BOLI INFECŢIOASE

      (5 module)

      Tematica lecţiilor conferinţa (600 ore)

      I. Tehnica prezentării cazurilor clinice, a rezumatelor, a referatelor generale si a lucrărilor ştiinţifice.

2. 2. Secţia de spital pentru boli infecţioase: structura, cladire, echipament, organizare, funcţionare, conceptii moderne (spital de zi), legislatie sanitara.

3. 3. Etiologia bolilor infecţioase: prioni, virusuri, bacterii, fungi, paraziti.

4. 4. Dinamica si patogeneza bolilor infecţioase.

5. 5. Diagnosticul bolilor infecţioase:

1. 5. 1.Diagnostic pozitiv

   1. 5.1. 1. Date epidemiologice

      5. 1. 2. Date clinice

      5. 1. 3. Date de laborator

   2. 5.2. Diagnostic diferenţial (în funcţie de patologie).

2. 6. Tratamentul antimicrobian:

   1. 6.1. Antibiotice si chimioterapice: clasificarea si descrierea principalelor antibiotice si chimioterapice; mecanisme de actiune ale substantelor antimicrobiene; farmacocinetica antibioticelor si chimioterapicelor-, rezistenta microbiana la antibiotice.

6. 2. Antibioticoterapia: reguli de baza in terapia cu antibiotice, principii de alegere şi de modificare a tratamentului antibiotic, asocieri de antibiotice, parametrii tratamentului antibiotic (durată, doze, ritm de administrare, cale de administrare); monitorizarea evoluţiei în timpul tratamentului, metode de control clinic si de laborator in conducerea terapiei antiinfecţioase; cauze de insucces în terapia antimicrobiana.

6. 3. Probleme speciale in antibioticoterapie: indicaţiile antibioticelor si chimioterapicelor la gravide, particularitati ale antibioticoterapiei la sugari si copii; antibioticoterapia in insuficienţa renala, hepatica, la vârstnicul cu comorbiditati; patrunderea ăn LCR si SNC.

6. 4. Profilaxia cu antibiotice si chimioterapice.

6. 5. Reacţii adverse la antibiotice si chimioterapice.

6. 6. Modalităţi de prevenire si management al rezistenţei la agenţii anti-infecţiosi.

7. Tratamentul antiviral:

7. 1. Clasificare.

7. 2. Mecanisme de acţiune

7. 3. Chimioterapice antivirale.

1. 7. 4. Practica terapiei.

2. 8. Terapia antifungica:

   1. 8.1 Clasificare.

8. 2. Mecanisme de actiune.

8. 3. Chimioterapice antifungice.

8. 4. Practica terapiei.

9. Terapia antiparazitara:

1. 9. 1. Clasificare

   1. 9.2. Mecanisme de actiune

   2. 9.3. Chimioterapice antiparazitare.

   3. 9.4. Practica terapiei.

2. 10. Tratament cu produse biologice de uz uman: seruri imune, imunoglobuline.

   -Vaccinuri ; clasificare; program naţional de recuperare; indicaţii; contraindicaţii

3. 11. Tratament nespecific: repaus, dieta, simptomatic.

4. 12. Tratament patogenic: antiinflamator (nesteroidian, corticosteroizi); imunomodulatoare.

5. 13. Diagnosticul si tratamentul: sepsis, şocul infecţios, insuficienţa organică sistemică multiplă.

6. 14. Febra de origine necunoscută, sindrom febril prelungit: diagnostic, terapie.

7. 15. Delimitarea între infecţiile acute comunitare, infecţiile asociate ingrijirilor medicale – modul de abordare terapeutic specific si nespecific.

8. 16. Infecţii ale căilor respiratorii superioare:

   Guturaiul Angine Epiglotita Laringita acută

   Laringo-traheobronşita acuta Otita externă si medie Sinuzite

   Infecţii ale cavitaţii orale, gâtului si capului

9. 17. Infecţii ale căilor respiratorii inferioare:

   Bronşite acute, bronşite cronice acutizate Bronşiolita

   Pneumonii acute virale, bacteriene (inclusiv cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia spp., Coxiella burnetti, Legionella spp.) Abcesul pulmonar Pleurezii

10. 18. Infecţii cardio-vasculare: Endocardite, miocardite, pericardite Infecţii intravasculare (tromboflebite septice, endarterite)

11. 19. I n f e c ţ i i a l e s i s t emu l u i n e r v o s :

    Meningite acute (virale, bacteriene, tuberculoase, fungice, amibiene) Encefalite infecţioase, postinfecţioase, postvaccinale

    Mielite, nevrite Abces cerebral

    Empiem sub – şi epidural, tromboflebita intracraniana supurativă Infecţii de shunt LCR

12. 20. Infecţii cutanate si de părţi moi :

    Celulite si infecţii ale ţesutului subcutanat; hidrosadenite, orjelet etc. Miozite, fasceite

    Infecţiile plagilor, arsurilor

13. 21. Infecţii ale sistemului limfatic: Limfadenopatia localizată si generalizată Limfangite

14. 22. Diarei acute infecţioase: clasificare, etiologie (bacterii, virusuri, fungi, paraziţi), patogeneza, diagnostic, tratament.

    Diarei acute neinvazive ("secretorii"): enterite, enterocolite, diareea călătorilor Diarei invazive (inflamatorii)

    Diarei post-antibiotice, Diareea cu Clostridium difficile

    Toxiinfecţii alimentare Boala Whipple

15. 23. Infecţii intraabdominale Peritonite

    Supuraţii intraabdominale localizate Abcese parenchimatoase

    Infecţii ale căilor biliare: colecistite, angiocolite

16. 24. Hepatite virale acute si cronice.

    • – Hepatite virale acute cu virusul hepatitic A, B, C, D, E.

    • – Hepatite cronice cu virusul hepatitic B, C, D,

17. 25. Infecţii ale tractului urinar: joase, înalte, prostatite.

18. 26. Infecţii osteo -articulare:

    Infecţii ale articulaţiilor native

    Infecţii asociate protezelor osoase si articulare Osteomielita, Spondilodiscita

19. 27. Infecţii cu transmitere sexuala (Chlamydia trachomatis, Candida, Papilomavirusuri, virusuri herpes simplex, sifilis, gonoree, limfogranulomatoza benigna, trichomoniaza, vaginite, vaginoze etc.).

20. 28. Infecţii streptococice (angina, scarlatina, erizipel, celulite, fasciite necrozante, sindrom de soc toxic streptococic etc ) si complicaţiile acestora.

21. 29. Infecţii stafilococice.

22. 30. Infecţii pneumococice.

23. 31. Infecţii cu BGN.

24. 32. Infecţii meningococice.

25. 33. Infecţii cu anaerobi.

26. 34. Infecţii fungice sistemice: candidoze, aspergiloza, criptococoza.

27. 35. Boli eruptive virale:

    Rujeola Rubeola

    Infecţii cu virusul varicelo -zosterian Roseola infantum

    Megaleritemul epidemic

28. 36. Infectii cu virusuri herpetice (herpes simplex, citomegalic, mononucleoza infectioasa, HHV (6, 7, 8).

29. 37. Gripa.

30. 38. Infecţia urliana.

31. 39. Difteria.

32. 40. Tusea convulsiva.

33. 41. Infecţii cu enterovirusuri: Poliomielita, Coxsackie, Echo.

34. 42. Febra tifoida si paratifoida.

35. 43. Dizenteria bacteriană.

36. 44. Holera.

37. 45. Trichmeloza.

38. 46. Botulism.

39. 47. Antrax.

40. 48. Tetanos.

41. 49. Gangrena gazoasă.

42. 50. Bruceloza.

43. 51. Listerioza. Toxoplasmoza

44. 52. Tularemia. Pateureloze. Erlichioze.

45. 53. Leptospiroze. Boala Lyme. Febra recurentă.

46. 54. Rickettsioze (tifos exantematic, febra butunoasa, febra Q).

47. 55. Erizipeloid Rosenbach.

48. 56. Boala ghearelor de pisică.

49. 57. Febra muşcaturii de şobolan.

50. 58. Boli tropicale.

    1. a. Amibiaza

    2. b. Leishmanioze

    3. c. Malaria

    4. d. Schistosomiaze

    5. e. Filarioze

    6. f. Tripanosomiaza

    7. g. Pesta

    8. h. Febre hemoragice, febra Denga, febra galbenă, arboviroze

51. 59. Infecţia cu HIV.

52. 60. Infecţii la gazde imunocompromise:

    • – pacienţi cu boli maligne, febrili neutropenici

    • – pacienţi consumatori de droguri i. v.

    • – pacienţi cu transplant de maduvă osoasă sau de organ solid

    • – pacienţi cu intervenţii neurochirurgicale

    • – pacienţi asplenici (splenectomie, disfuncţii splenice)

    • – vârstnici

    • – protezati (biofilme)

53. 61. Infecţii în sarcina si lehuzie

54. 62. Particularitati ale principalelor infecţii la pacientul pediatric.

55. 63. Infecţii asociate îngrijirilor medicale cu punct de plecare:

    • – Respirator, urinar, digestive, cutanat şi prin dispozitive intravasculare percutanate

    • – Infecţii transmise prin sânge/produse de sânge si grefe de organe

56. 64. Medicina de calatorie.

57. 65. Boli infecţioase emergente:

    SARS

    Gripa aviara etc.

58. 66. Noţiuni de bioterorism. Atitudinea în caz de atac terorist cu arme biologice (recunoaşterea precoce, epidemiologie, managementul si controlul infectiilor cu agenti patogeni raspândiţi deliberat in comunitate: variola, antrax, pesta, botulism, tularemie)

Baremul activitatilor practice

1. 1. Interpretarea leucogramei: 150,

2. 2. Recoltarea diverselor produse patologice (sputa, secreţii purulente etc): 50,

3. 3. Hemocultura (interpretare, atitudine terapeutică): 30,

4. 4. Urocultura (interpretare, atitudine terapeutica): 100,

5. 5. Coprocultura (interpretare, atitudine terapeutică): 100,

6. 6. Exsudat faringian (interpretare, atitudine terapeutică): 100,

7. 7. Examen sputa (interpretare, atitudine terapeutică): 100,

8. 8. Puncţia rahidiană: 10,

9. 9. Interpretarea rezultatelor examinarilor din LCR: 100,

10. 10. Interpretarea testelor de sensibilitate la antibiotice si chimioterapice: 500,

11. 11. Interpretarea următoarelor probe: hepatice, biochimice, serologice, factori de coagulare renale (200),

12. 12. Interpretarea valorilor biomarkerilor utilizaţi pentru evaluarea sindromului biologic de inflamaţie (200),

13. 13. Interpretarea radiografiilor pulmonare: 100,

14. 14. Însusirea manevrelor de resuscitare a funcţiilor vitale: 10,

1.2.Structura programului

MODUL I ANUL 1 – BOLI INFECŢIOASE – (6 luni)

Nr.ore curs = 120 ore

Nr.ore practică = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice

   Boli in ecţioase: Terapia etiologică; utilizarea corectă (judicioasă) a antibioticelor.

   1. 1. Tratamentul antiinfecţios

      1. a. importanţa tratamentului antiinfecţios;

      2. b. modalităţi terapeutice medicale: antimicrobiene, seruri specifice şi alte alternative de tratament antiinfecţios în curs de evaluare;

      3. c. modalităţi terapeutice invazive: asanarea focarelor septice, îndepărtarea corpilor străinii infectaţi (medicali sau nu)

   2. 2. Tratamentul antibacterian – clasificarea si descrierea principalelor antibiotice:

      1. a. mecanisme de acţiune;

      2. b. spectrul de activitate şi indicaţii clinice actuale;

      3. c. efecte adverse;

      4. d. noţiuni de farmacocinetică şi de farmacodinamie

   3. 3. Terapia antibiotică: Indicaţiile şi principiile utilizării de antibiotice; principalele situaţii de utilizare excesivă

      1. a. administrarea de antibiotic în tratamentul infecţiilor; infecţii şi alte situaţii în care antibioticele se prescriu/utilizează nejustificat

      2. b. principii de alegere şi de modificare ale tratamentului antibiotic;

      3. c. parametrii tratamentului antibiotic (durată, doze, ritm de administrare, cale de administrare);

      4. d. monitorizarea evoluţiei în timpul tratamentului.

   4. 4. Efecte nedorite ale administrării de antibiotice

      1. a. Toxicitatea medicamentoasă şi monitorizarea acesteia

      2. b. Selectarea rezistenţei bacteriene şi generarea de dismicrobisme cu patologie postantibiotică (candidoze, infecţii cu Clostridium difficile)

   5. 5. Rezistenţa la antibiotice. Principalele bacterii implicate în patologia umană, rezistenţa lor la antibiotice şi alternative terapeutice.

      1. a. testarea sensibilităţii bacteriene la antibiotice – valoare clinică; antibiograma selectivă

      2. b. Bacterii multirezistente la antibiotice (MDR): definiţii; mecanisme de rezistenţă importante clinic şi/sau epidemiologic.

      3. c. coci Gram pozitivi; MRSA, VRE

      4. d. bacili Gram-negativi: Enterobacteriaceae producătoare de ESBL şi/sau carbapenemaze; nonfermentativi

      5. e. coci Gram negativi (gonococ, meningococ)

      6. f. anaerobi

   6. 6. Problema rezistenţei bacteriene la antibiotice – ameninţare globală majoră la adresa sănătăţii publice. Cauzele ale acestui fenomen:

      • – utilizare excesivă a antibioticelor (prescriere, autoadministrare, eliberare nejustificată)

      • – transmitere a germenilor rezistenţi la antibiotice interuman sau de la animale la om.

   7. 7. Modalităţi de limitare a rezistenţei microbiene.

      1. a. Programe de utilizare judicioasă a antibioticelor în unităţi medicale: obiective, echipa de lucru, strategii (restricţionare şi audit prospectiv). Importanţa elaborării şi actualizării recomandărilor terapeutice şi a listei de antibiotice in dispensabile;

      2. b. consulturile interdisciplinare pentru diagnosticul şi tratamentul unei posibile infecţii – componentă importantă a programului de utilizare judicioasă a antibioticelor;

      3. c. Creşterea complianţei pacienţilor la tratamentul antibiotic.

   8. 8. Utilizare profilactică a antiinfecţioaselor.

      1. a. Profilaxia antibiotică perioperatorie; indicaţii, obiective, modalităţi de realizare.

      2. b. Alte situaţii

   9. 9. Tratamentul antiviral:

      1. a. Clasificare, mecanisme de acţiune.

      2. b. Indicaţii de administrare – situaţii particulare. Problema rezistenţei la antivirale.

   10. 10. Tratamentul antifungic: antifungice topice şi antifungice sistemice.

       1. a. Principalii fungi implicaţi în infecţii sistemice la om, clasele de antifungice şi principii ale administrării antifungicelor.

       2. b. Evoluţii legate de rezistenţa la antifungice.

   11. 11. Tratamentul antiparazitar: clasificare; mecanisme de actiune.Principalele indicaţii clinice.

   12. 12. Alte măsuri utilizate în tratamentul infecţiilor: tratamentul simptomatic şi tratamentul patogenic.

2. II. Teme activităţi practice

   Interpretare antibiograme (100)

   Elaborare de planuri terapeutice (scheme de antibioterapie) (100)

3. III. Obiective speci ice

La finele acestui modul, medicul rezident va cunoaşte:

•  indicaţiile, eficienţa scontată şi riscurile utilizării antibioticelor (profilactic şi terapeutic);

•  antibioticele, antiviralele, antifungicele, antiparazitarele importante în practica medicală, cu spectrul lor de activitate şi indicaţiile clinice actuale;

•  principiile de alegere a tratamentului antibiotic iniţial, monitorizarea tratamentului şi criteriile pentru modificarea/întreruperea acestuia;

•  importanţa problemei rezistenţei bacteriene la antibiotice şi soluţii posibile pentru limitarea acesteia;

•  speciile bacteriene cu risc de multirezistenţă bacteriană şi alternative terapeutice pentru infecţiile cauzate de acestea;

•  conţinutul programelor de utilizare judicioasă a antibioticelor.

MODULUL 2 ANUL 1 BIOETICA -0,5 luni

Nr. ore curs = 10 ore

Nr.ore lucrări practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptate obiectivelor speci ice (10 ore)

   1. 1. Drepturile şi obligaţiile medicului şi pacientului.

   2. 2. Valori ale relaţiei medic-pacient.

   3. 3. Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate.

   4. 4. Consimţământul informat.

   5. 5. Confidenţialitatea în relatia medic-patient.

   6. 6. Acte normative care reglementează relaţia medic-pacient.

   7. 7. Greşeli şi erori în practica medicală: definirea noţiunilor de greşeală şi eroare, culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice, managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică.

   2. 2. Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică.

   3. 3. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice.

   4. 4. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice.

   5. 5. Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete.

   6. 6. Discutarea problemelor etice la începutului vieţii pe baza unor cazuri concrete.

   7. 7. Discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete.

   8. 8. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete.

   9. 9. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concret.

3. III. Obiective speci ic

La sfârşitul modulului de bioetică medicul rezident de boli infecţioase va fi capabil să:

•  înţeleagă cum poate oferi servicii de îngrijire aplicate pe valorile şi credinţa pacientului şi familiei sale;

•  înţeleagă şi să aplice principiile universale ale eticii medicale;

•  deprindă standarde etice profesionale personale în concordanţă cu codul de etică medicală;

•  cunoască şi să poată lua o decizie adecvată când lucrează cu subiecţi aparţinândgrupurilor vulnerabile;

•  să aplice în practică permanent principiile confidenţialităţii, nediscriminării

•  prescrie medicaţia conform regulilor eticii medicale

MODUL 3 ANUL 1

MEDICINĂ INTERNĂ- 3,5 luni (56 ore) si MEDICINĂ DE URGENŢĂ 2 luni (32 ore) MEDICINĂ INTERNĂ- 3,5 luni

Nr. ore curs = 56 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice (32 ore)

   1. 1. Cardiopatia ischemică.

   2. 2. Infarctul miocardic acut.

   3. 3. Tulburările de conducere ale inimii.

   4. 4. Tulburările de ritm ale inimii.

   5. 5. Pericardite neinfecţioase.

   6. 6. Edemul pulmonar acut cardiogen şi noncardiogen.

   7. 7. Cordul pulmonar cronic.

   8. 8. Insuficienţa cardiacă congestivă.

   9. 9. Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară.

   10. 10. Tromboflebite.

   11. 11. Dislipidemiile.

   12. 12. Reumatismul articular acut.

   13. 13. Boli de colagen-vasculare: poliartrita reumatoida, spondilartrite seronegative, colagenoze(lupus eritematos, sclerodemii, dermatomiozite).

   14. 14. Dislipidemiile.

   15. 15. Artrite reactive.

   16. 16. Terapia biologică in bolile reumatismale.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Interpretarea examenului radiologic în afecţiunile prevăzute în tematică, pe aparate si sisteme: 50 cazuri.

   2. 2. Interpretarea unei electrocardiograme: 50 cazuri.

      • • stabilirea axului electric şi modificările patologice ale axului;

      • • hipertrofiile atriale si ventriculare;

      • • modificările electrocardiogramei în cardiopatia ischemică;

      • • cardiomiopatii;

      • • diagnosticul în cordul pulmonar acut şi cronic.

      • • tulburările de ritm cardiac; tulburări de conducere; indicaţille, tehnică şi interpretarea probei de efort;

   3. 3. Interpretarea principalelor date ecocardiografice pentru patologia prevazută în tematică: 30 cazuri.

3. III. Obiective speci ice

•  abordarea pacientului hipertensiv;

•  abordarea pacientului cu sdr. anemic;

MEDICINĂ DE URGENŢĂ 2 luni

Nr. ore curs = 32 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice (32 ore)

   1. 1. Evaluarea primară şi secundară a pacientului.

   2. 2. Resuscitarea cardio-respiratorie şi cerebrală la adult şi copil: suportul vital de bază la adult, copil şi nou-născut, suportul vital avansat, protocoale de resuscitare.

   3. 3. Monitorizarea pacientului – funcţii vitale: respiraţie, circulaţie, temperatură, diureză,funcţia neurologică.

   4. 4. Managementul căii aeriene şi al ventilaţiei: eliberarea şi protecţia căilor aeriene, recunoaşterea obstrucţiei şi a cauzelor obstrucţiei, cunoaşterea şi utilizarea tehnicilor şi mijloacelor de bază de deschidere a căilor aeriene, cunoaşterea indicaţiilor intubaţiei endotraheale.

   5. 5. Managementul circulaţiei (oprirea hemoragiilor, abord vascular, refacerea volemiei,a echilibrului hidroelectrolitic şi acido bazic, medicaţie, masaj cardiac extern).Abordul venos periferic

   6. 6. Principii de management al pacientului politraumatizat; mijloace de imobilizare a membrelor la pacienţii traumatizaţi, particularităţi de management în traumatismele copilului

   7. 7. Mijloace de transport ale pacientului critic.

   8. 8. Particularităţi de management în urgenţele din timpul sarcinii.

   9. 9. Particularităţi în urgenţe vasculare: ischemia acută a membrelor inferioare, boala tromboembolică

   10. 10. Accidentele legate de tratamentul anticoagulant.

   11. 11. Abordarea pacientului cu intoxicaţie: benzodiazepine, barbiturice, neuroleptice, opiacee, beta blocante digitalice, ciuperci, monoxid de carbon.

   12. 12. Stările de comă (metabolice, traumatice, infecţioase, vasculare-anoxice, toxice exogene).

2. II. Teme activităţi practice (50 ore)

   1. 1. Examen clinic al pacientului în urgenţă: anamneză, examen clinic obiectiv – complet.

   2. 2. Efectuarea unor manevre: ventilaţia cu balon şi mască facială, manevra Heimlich,

      prepararea de venă, montarea şi eliminarea unei sonde urinare – cateter Foley.

   3. 3. Recunoaşterea ritmurilor de oprire cardiacă. Resuscitarea cardio-respiratorie şi cerebrală la adult şi copil.

   4. 4. Defibrilarea – Cardioversia – defibrilarea automată/automatizată (defibrilarea, cardioversia pe manechin).

   5. 5. Interpretarea ECG – recunoaşterea ritmurilor care preced oprirea cardiacă, recunoaşterea IMA.

   6. 6. Imobilizarea fracturilor şi luxaţiilor.

3. III. Obiective speci ice

La sfârşitul modulului de pregătire în medicină de urgenţă, medicul rezident va fi capabil să:

• – enunţe elementele de diagnostic şi conduită în urgenţele medico-chirurgicale

• – efectueze anamneza pacientului prezentat în urgenţă efectueze examenul clinic

• – identifice pacientul critic cât mai rapid posibil

• – evidenţieze rapid şi complet alterarea funcţiilor vitale

enunţe elementele de diagnostic şi conduită în urgenţele medico-chirurgicale

MODUL 3 ANUL 2

DIABET ŞI BOLI DE NUTRIŢIE 1 luna (20 ore), GASTROENTEROLOGIE-1 luna (20

ore), NEFROLOGIE-1 luna) (20 ore) DIABET ŞI BOLI DE NUTRIŢIE- 1 lună

Nr. ore curs =20 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice (32 ore)

   1. 1. Diagnosticul şi managementul complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat

   2. 2. Diagnosticul şi managementul complicaţiilor acute hiperglicemice ale diabetului zaharat.

   3. 3. Diagnosticul şi managementul hipoglicemiei la pacientul cu diabet zaharat.

   4. 4. Etiopatogenia şi managementul complicaţiilor infecţioase la pacientul cu diabet zaharat.

   5. 5. Principii de tratament a diabetului zaharat.

2. II. Teme activităţi practice

   •  Determinarea glicemiei, glicozuriei şi cetonuriei.

   •  Profilul glicemic: tehnică şi interpretare.

   •  Spectrul lipidic plasmatic: tehnică şi interpretare.

   •  Explorarea echilibrului acido-bazic şi hidroelectrolitic: tehnică şi interpretare.

3. III. Obiective speci ice

La terminarea stagiului rezidenţii vor fi capabili să:

•  diagnosticheze, sa evalueze şi să acorde îngrijirile medicale necesare unui pacient cu diabet zaharat necomplicat sau în condiţiile unei patologii multiple associate;

•  realizeze managementul pluridisciplinar al piciorului diabetic: identificarea pacienţilor cu risc

•  realizeze diagnosticul si tratamentul complicaţiilor infecţioase la pacientul diabetic;

•  efectueze integrarea rezultatelor explorărilor de laborator şi paraclinice şi a recomandărilor terapeutice în contextul clinic

GASTROENTEROLOGIE-1 lună (20 ore),

Nr. ore curs =20 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

   1. 1. Ciroza hepatică postvirală.

   2. 2. Bolile inflamatorii intestinale.

   3. 3. Sindroame diareice acute şi cronice de cauză neinfecţioasă.

   4. 4. Ascita – management.

   5. 5. Insuficienţa hepatică şi encefalopatia portala.

   6. 6. Icterele.

   7. 7. Examenul rectoscopic in bolile infecţioase.

   8. 8. Boala ulceroasă.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Interpretarea examenului citologic, biochimic şi microbiologic al lichidului de ascită 2..Efectuarea paracentezei, punctia biopsie hepatica (5)

      1. 3. Interpretarea datelor de ecografie abdominala: 30 cazuri.

      2. 4. Regimul alimentar al pacientului digestiv – alcătuirea unui meniu pentru o afecţiune digestivă

3. III. Obiective speci ice

La terminarea stagiului rezidenţii vor fi capabili să:

•  identifice factorii de risc ai afecţiunilor prevăzute

•  enunţe elementele de diagnostic şi conduită terapeutică în sindroamele cu manifestări digestive şi să stabilească managementul lor

•  identifice cazurile ce necesită consult interdisciplinar,

•  efectueze integrarea rezultatelor explorărilor de laborator şi paraclinice şi a recomandărilor terapeutice în contextul clinic.

NEFROLOGIE-1 luna

Nr. ore curs = 20 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

   1. 1. Insuficienţa renală acută.

      1. 3. Hepatita cu virus B , hepatita cu virus C şi afectarea renală.

      2. 4. Complicaţiile infecţioase ale hemodializei.

      3. 5. Infecţiile virale la pacienţii cu transplant renal.

      4. 6. Afectarea renală în infecţiile cu hantavirusuri, leptospiroza.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Îngrijirea accesului vascular.

   2. 2. Interpretarea modificărilor ionogramei.

   3. 3. Stabilirea indicaţiilor hemodializei.

   4. 4. Teste funcţionale renale: 150 buletine (interpretare)

3. III. Obiective speci ice

• – La terminarea stagiului rezidenţii vor fi capabili să:

• – realizeze diagnosticul corect al infecţiilor bacteriene, fungice, virale care evoluează cu afectare renală.

• – Să realizeze diagnosticul şi managementul infecţiilor la hemodializaţi.

• – efectueze o antibioterapie adaptată condiţiilor specifice de farmacocinetică şi farmacodinamie la pacienţii cu afecţiuni renale.

• – realizeze un management corect al terapiei antivirale vizând virusurile hepatitice sau al altor infecţii virale la pacienţii transplantaţi.

MODULUL 4 ANUL 2 PEDIATRIE 3 luni

Nr. ore curs = 60 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

   1. 1. Bolile diareice şi sindromul de deshidratare acută. Tratament igienodietetic, etiologie şi rehidratarea sugarului.

   2. 2. Tulburări de nutriţie la copil: malnutriţia protein-energetică, obezitatea, rahitismul, diabetul zaharat.

   3. 3. Laringita, bronşiolita, bronhopneumonia, pneumoniile, astmul bronşic, tuberculoza pulmonară şi extrapulmonară la copil.

   4. 4. Stomatitele, glositele şi cheilitele la copil.

   5. 5. Sindromul hemoragipar.

   6. 6. Sindromul convulsivant.

   7. 7. Patologia cardiovasculară de urgenţă: insuficienţă cardiacă prin malformaţii cardiovasculare congenitale, tulburări de ritm, etc.

   8. 8. Abdomenul acut.

   9. 9. Intoxicatii.

   10. 10. Dezechilibre metabolice majore ale nou-născutului – diagnostic şi tratament.

   11. 11. Particularităţile dietei normale şi de readaptare în funcţie de vârstă.

   12. 12. Imunodeficienţe congenitale şi dobândite ale copilului (în afara infecţiei cu HIV).

   13. 13. Malformaţii şi defecte consecutive infecţiilor materne în cursul sarcinii.

   14. 14. Urgenţe pediatrice majore: reacţiile alergice, intoxicaţiile la copil acute, înţepăturile de insecte veninoase, muşcăturile de animale, insolaţia, şocul, insuficienta cardio-respiratorie, sindroamele de deshidratare acută, comele.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Examinarea clinică a nou-născutului şi copilului.

   2. 2. Măsurători antropometrice şi interpretarea lor la copilul de diferite vârste. Aprecierea creşterii şi dezvoltării copilului.

   3. 3. Puncţii şi recoltări venoase la sugar şi copil.

   4. 4. Interpretarea rezultatelor examenelor de sânge periferic şi integrarea lor în contextul clinic.

   5. 5. Interpretarea radiografiilor şi altor examene imagistice la copil.

   6. 6. Prescrierea medicamentelor în funcţie de vârstă.

   7. 7. Stabilirea necesităţilor nutriţionale la copii bolnavi între 0-1 an, 1-3 ani, 4-7 ani, 7-14 ani şi adolescenţi.

   8. 8. Comunicarea cu copilul şi părintele/tutorele acestuia pe parcursul actului medical şi preventiv.

   9. 9. Aplicaţii practice ale cunoştinţelor teoretice în situaţii clinice (prezentări de caz, prezentarea unei probleme de diagnostic sau de tratament).

   10. 10. Participarea la consulturile interdisciplinare pediatrie-boli infecţioase-alte specialităţi cu identificarea problemelor de interdisciplinaritate şi comunicarea în cadrul echipei multidisciplinare.

3. III. Obiective speci ice

La sfârşitul modulului de pediatrie medicul rezident de boli infecţioase va trebui să:

•  facă anamneza, examenul clinic şi planul de investigaţii paraclinice şi atitudinea terapeutică în cazul patologiilor caracteristice la nou născut, copil 0-1 an, preşcolar, şcolar, adolescent;

•  comunice eficient cu părintele pentru a obţine datele necesare consultaţiei;

•  descrie conţinutul dietei la copil în funcţie de diagnostic şi vârsta;

•  descrie intervenţiile profilactice necesare conform vârstei;

•  descrie modalităţi de prevenţie a principalelor boli netransmisibile la copil: rahitismul carenţial şianemia feriprivă;

•  enumere principalele cauze ale tulburărilor de creştere şi dezvoltare la copil;

•  facă anamneza, examenul clinic;

•  recunoască aspecte de patologie specifică ale adolescentului;

•  aplice managementul urgenţelor medicale pediatrice.

MODUL 5 ANUL 2 – NEUROLOGIE- 2 luni

Nr. ore curs =32 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

   1. 1. Diagnosticul şi tratamentul comelor şi al crizelor convulsive

   2. 2. Diagnosticul şi tratamentul sindromului de hipertensiune craniană.

   3. 3. Diagnosticul şi conduita în cazul deficienţelor motorii centrale şi al deficienţelor motorii periferice.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Examinarea fundului de ochi: 5 cazuri.

   2. 2. Efectuarea puncţiei rahidiene şi interpretarea modificărilor din LCR: 5 cazuri.

   3. 3. Interpretarea electromiogramei: 10 cazuri.

   4. 4. Interpretarea rezultatelor angiografiei, CT şi RMN din principalele afecţiuni neurologice: 20 cazuri.

3. III. Obiective speci ice

   La sfârşitul modulului, medicul rezident de boli infecţioase va fi capabil să:

   •  recunoască infecţiile SNC;

   •  efectueze un examen neurologic complet;

   •  diferenţieze deficientele motorii periferice de deficientele motorii centrale;

   •  asigure managementul infecţiilor SN;

   •  identifice riscurile vitale;

   •  realizeze managementul comei/convulsiilor in urgenţă.

   MODUL 6 ANUL 2 + MODUL 6 ANUL 3 – BOLI INFECŢIOASE

   Nr. ore curs = 128 ore

   Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

   1. A. BOLI INFECŢIOASE: In ecţii severe: Sepsis, in ecţii ale SNC, etc – (5 luni: 4 luni in anul 2 + 1 luna anul 3)

      1. 1. Sepsis

         1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

            Definiţie: SIRS, SEPSIS, SEPSIS SEVER, ŞOC SEPTIC şi MSOF, etiologie, epidemiologie, patogenie, fiziopatologie, tablou clinic, investigaţiile paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferenţial, tratament (etiologic, patogenic), prognostic- scoruri, profilaxie.

         2. II. Teme activităţi practice (10 ore)

            1. 1. Aplicarea scorurilor de severitate în Sepsis.

            2. 2. Recoltarea unei hemoculturi.

            3. 3. Interpretarea unei antibiograme, interpretarea mecanismelor de rezistenţă la antibiotice.

            4. 4. Interpretarea investigaţiilor şi explorărilor necesare pentru diagnosticul şi conduita în Sepsis şi integrarea lor în contextul clinic.

            5. 5. Însuşirea principalelor componente ale conduitei terapeutice: managementul pacientului instabil, managementul pacientului în comă, antibioticoterapia, ajustarea dozelor de antibiotice în funcţie de clearance-ul la creatinină, medicaţia patogenică, medicaţia simptomatică în patologia infecţioasă, cunoaşterea interacţiunilor medicamentoase, utilizarea bazei de calcul pentru interacţiunile medicamentoase.

         3. III. Obiective speci ice

         La sfârşitul cursului, medicul rezident de boli infectioase va fi capabil să:

         •  utilizeze eficient datele de anamneză, examen clinic şi investigaţii pentru orientarea diagnostică la pacienţii cu această patologie infecţioasă;

         •  cunoască definiţiile SIRS, SEPSIS, ŞOC SEPTIC şi MSOF şi să ştie să facă diagnosticul diferenţial între acestea;

         •  cunoască scorurile de severitate care se aplică în SEPSIS (SOFA, qSOFA, Glasgow);

         •  ştie care sunt criteriile de internare în secţiile de terapie intensivă în cazul pacientului cu SEPSIS;

         •  cunoască elementele de diagnostic şi conduită terapeutică de urgenţă la pacientul instabil hemodinamic, cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă renală, MSOF;

         •  recomande şi să interpreteze investigaţiile paraclinice şi de laborator necesare unui pacient cu SEPSIS: hemoleucograma, markeri ai inflamaţiei, procalcitonina, hemoculturi, culturi din secreţii (spută, uroculturi, secretii plagă, secreţii otice, coprocultură etc.), radiografia pulmonară, CT pulmonar, echografia abdominală, CT abdominal, echografia cardiacă, echografie de părţi moi, CT cerebral;

         •  recunoască punctul de plecare şi determinarile septice la distanţă în vederea unei terapii infecţioase ţintite, dar şi a unei posibile abordări chirurgicale;

         •  facă o clasificare a infecţiilor acute (comunitare, asociate îngrijirilor de sănătate şi nozocomiale) să cunoască germenii care pot fi implicaţi şi să cunoască principii de terapie antibiotică în funcţie de această clasificare;

         •  să anticipeze o etiologie cât mai probabilă în funcţie de anamneză, examenul clinic şi interpretarea analizelor, până la obţinerea unei hemoculturi pozitive, în aşa fel încât terapia antibiotică să fie cât mai ţintită;

         •  cunoască principiile terapiei antiinfecţioase specific;

         •  cunoască posibilele complicaţii care pot apare, să le recunoască, să ştie să le trateze şi să le prevină;

         •  cunoască principiile de medicină preventivă în cazul pacienţilor cu SEPSIS;

         •  să înţeleagă cauzele şi factorii de risc.

      2. 2. Endocardite in ecţioase

         Endocardita in ecţioasă pe valva nativă Endocardita in ecţioasă pe valva protezată

         1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

            Definiţia endocarditei infecţioase.

            Clasificare : endocardite pe valve native, endocardite pe valve protezate, endocardite la utilizatorii de droguri intravenoase, endocardite nozocomiale, etiologie, epidemiologie, patogenie, fiziopatologie, tablou clinic (endocardite infecţioase acute, endocardite infecţioase subacute), investigaţiile paraclinice, diagnostic pozitiv (criteriile Duke, hemoculturi, teste serologice pentru microorganismele atipice, PCR din emboliile septice periferice), diagnostic diferenţial, tratament (etiologic, chirurgical), prognostic, profilaxie.

         2. II. Teme activităţi practice

            1. 1. Examinarea pacientului cu endocardită infecţioasă.

            2. 2. Aplicarea scorurilor de severitate.

            3. 3. Aplicarea criterilor de diagnostic (criteriile Duke).

               1. 3. Recoltarea unei hemoculturi.

               2. 4. Interpretarea unei antibiograme, interpretarea mecanismelor de rezistenţă la antibiotice.

               3. 5. Interpretarea investigaţiilor şi explorărilor necesare pentru diagnosticul şi conduita în endocardita infecţioasă şi integrarea lor în contextul clinic.

               4. 6. Însuşirea principalelor componente ale conduitei terapeutice: managementul pacientului instabil hemodinamic, managementul pacientului în comă, antibioticoterapia, ajustarea dozelor de antibiotice în funcţie de clearance-ul la creatinină, medicaţia patogenică, medicaţia simptomatică în patologia infecţioasă, cunoaşterea interacţiunilor medicamentoase, utilizarea bazei de calcul pentru interacţiunile medicamentoase.

         3. III. Obiective speci ice

         La sfârşitul cursului, medicul rezident de boli infecţioase va fi capabil să:

         •  utilizeze eficient datele de anamneză, examen clinic şi investigaţii paraclinice pentru orientarea diagnostică la pacienţii cu această patologie infecţioasă;

         •  cunoască criteriile de diagnostic în endocarditele infecţioase (criteriile Duke majore şi minore) ;

         •  cunoască scorurile de severitate care se aplică în endocarditele infecţioase şi calcularea riscului de mortalitate la 6 luni la pacienţii diagnosticaţi cu endocardită infecţioasă ;

         •  aprecieze criteriile de internare în secţiile de terapie intensivă în cazul pacientului cu endocardită infecţioasă ;

         •  recomande şi să interpreteze investigaţiile paraclinice şi de laborator necesare unui pacient cu endocardită infecţioasă: hemoleucograma, markeri ai inflamaţiei, procalcitonina, hemoculturi, PCR (biopsiile cutanate din emboliile septice periferice), teste serologice (Mycoplasma pneumoniae, Bartonella, Coxiella burneti, Brucella sp.), EKG, echografia cardiacă ;

         •  recunoască factorii de risc (factorii predispozanţi ai gazdei, rolul bacteriemiilor tranzitorii, caracteristicile microorganismelor), în vederea unei terapii antimicrobiene ţintite ;

         •  să recunoască o etiologie nozocomială în vederea unei atitudini terapeutice cât mai corecte ;

         •  să anticipeze o etiologie cât mai probabilă în funcţie de anamneză, examenul clinic şi interpretarea analizelor, până la obţinerea unei hemoculturi pozitive, în aşa fel încât terapia antibiotică să fie cât mai ţintită ;

         •  cunoască principiile terapiei antiinfecţioase specifice ;

         •  cunoască posibilele complicaţii care pot să apară, să le recunoască, să ştie să le trateze şi să le prevină ;

         •  cunoască principiile de medicină preventivă în cazul pacienţilor cu endocardită infecţioasă.

      3. 3. INFECŢII ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice (20 ore).

   1. 1. Meningite acute (virale, bacteriene, tuberculoase, fungice, amibiene).

   2. 2. Encefalite infecţioase, postinfecţioase, postvaccinale

   3. 3. Mielite, nevrite

   4. 4. Abces cerebral

   5. 5. Empiem sub – si epidural, tromboflebita intracraniană supurativă

   6. 6. Infecţii de şunt LCR

      Definiţie, clasificări, etiologie, epidemiologie, patogenie, factori predispozanţi

      tablou clinic, investigaţii paraclinice (examinare LCR, hemoleucograma, testele de inflamaţie, CT cerebral, radiografie pulmonară, serologii ELISA şi PCR din LCR), diagnostic pozitiv, diagnostic diferenţial, tratament (etiologic, patogenic, suportiv), complicaţii, prognostic, profilaxie.

2. II. Teme activităţi practice (50 ore)

   1. 1. Examinarea pacientului cu meningită, semnele de iritaţie meningiană.

   2. 2. Aplicarea criteriilor de diagnostic.

   3. 3. Efectuarea puncţiei lombare.

   4. 4. Interpretarea unei antibiograme, interpretarea mecanismelor de rezistenţă la antibiotice.

   5. 5. Interpretarea investigaţiilor şi explorărilor necesare pentru diagnosticul şi conduita în meningită şi integrarea lor în contextul clinic.

   6. 6. Însuşirea principalelor componente ale conduitei terapeutice: managementul pacientului instabil hemodinamic, managementul pacientului în comă, antibioticoterapia, ajustarea dozelor de antibiotice în funcţie de clearance-ul la creatinină, medicaţia patogenică, medicaţia simptomatică în patologia infecţioasă, cunoaşterea interacţiunilor medicamentoase, utilizarea bazei de calcul pentru interacţiunile medicamentoase.

3. III. Obiective speci ice

La sfârşitul cursului, medicul rezident de boli infecţioase va fi capabil să:

•  utilizeze eficient datele de anamneză, examen clinic şi investigaţii paraclinice pentru orientarea diagnostică la pacienţii cu această patologie infecţioasă ;

•  cunoască criteriile de diagnostic în infecţiile SNC ;

•  recomande şi să interpreteze investigaţiile paraclinice şi de laborator necesare unui pacient cu meningită: analiza LCR (examinare frotiu, culturi, examen biochimic, ELISA, PCR), hemoleucograma, markeri ai inflamaţiei, hemoculturi, CT/RMN cerebral ;

•  să ştie să coreleze antecedentele vaccinale ale pacientului cu tabloul clinic şi investigaţiile paraclinice ;

•  recunoască factorii de risc : factori care ţin de pacient, de virulenţa germenilor sau de mediu (călătorii în zone geografice cu risc – meningita meningococică) ;

•  să recunoască o etiologie nozocomială în vederea unei atitudini terapeutice cât mai corecte ;

•  anticipeze o etiologie cât mai probabilă în funcţie de anamneză, examenul clinic şi interpretarea analizelor, până la confirmarea etiologiei, în vederea unei atitudini terapeutice cât mai corecte ;

•  ştie să facă un diagnostic diferenţial între o meningită acută şi o meningită cronică, diferite tipuri de encefalita ;

•  cunoască principiile terapiei antiinfecţioase specifice ;

•  cunoască posibilele complicaţii care pot să apară, să le recunoască, să ştie să le trateze şi să le prevină ;

•  cunoască principiile de medicină preventivă în cazul pacienţilor cu meningită, indicaţiile de vaccinare.

Alte in ecţii severe

1. A. Infecţii intraabdominale

2. B. Peritonite

3. C. Supuraţii intraabdominale localizate

4. D. Abcese parenchimatoase

5. E. Infecţii ale căilor biliare: colecistite, angiocolite

6. F. Trichineloza.

7. G. Botulism.

8. H. Antrax.

9. I. Tetanos.

10. J. Gangrena gazoasă.

11. K. Bruceloza.

12. L. Difteria.

1. B. Boli In ectioase, Cercetare clinică (2 luni) şi biostatistică (1 luna)= 3 luni

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

   1. 1. Identificarea problemelor. Analiza şi prezentarea problemei. Ierarhizarea priorităţilor.

      Analiza şi evaluarea variantelor de intervenţie. Formularea obiectivelor.

   2. 2. Metodologia cercetării serviciilor de sănătate. Tipuri de studii, tehnici de colectare a datelor, utilizarea eşantionajului în cercetarea serviciilor de sănătate; planul de prelucrare şi analiză a datelor. Pretestarea metodologiei. Planul de lucru.

   3. 3. Cercetarea bazelor de date pentru constituirea bibliografiei

   4. 4. Administrarea şi monitorizarea proiectului şi utilizarea rezultatelor: Bugetarea acţiunilor.

   5. 5. Implementarea proiectului.Prezentarea rezultatelor.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Proiectarea unui studiu de evaluare a unei patologii infecţioase.

   2. 2. Formularea obiectivelor unui studiu de evaluare.

   3. 3. Alegerea metodei de cercetare adecvate unei probleme date.

   4. 4. Proiectarea şi testarea instrumentului de culegere a datelor (chestionar, interviu).

   5. 5. Participarea la realizarea unor studii de cercetare si a unor lucrări ştiinţifice pentru prezentarea la congrese si conferinte.

   6. 6. Prelucrarea automată a datelor: Pachete de statistică utilizate în Sănătate Publică: EpiInfo, SPSS, SAS, etc

      Biostatistică:

      1. 1. Aplicarea metodelor de statistică descriptivă şi analitică în prelucrarea cu ajutorul computerului şi a datelor dintr-un studiu ;

      2. 2. Interpretarea rezultatelor prelucrărilor statistice efectuate cu programe de statistică uzuale şi redactarea concluziilor

      3. 3. Proiectarea unui studiu pe eşantion

      4. 4. Interpretarea şi evaluarea critică a rezultatelor statistice cuprinse în articole ştiinţifice

3. III. Obiective speci ice

La sfârşitul cursului, medicul rezident de boli infecţioase va fi capabil să:

•  utilizeze programul EpiInfo,

•  realizeze studii de cercetare

•  să intocmească o bibliografie adecvată

MODULUL 7 ANUL 3 ATI : 2 luni

Ore de curs /lună/săptămână – 5 ore/spt x 8 =40 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

   1. 1. Comele

   2. 2. Echilibrul acido-bazic (normal şi patologic)

   3. 3. Tratamentul tulburărilor echilibrului acido-bazic

   4. 4. Echilibrul hidro-electrolitic (normal si patologic)

   5. 5. Tratamentul tulburărilor hidro-electrolitice

   6. 6. Tehnici de suport ventilator artificial

   7. 7. Abordarea pacientului cu infarct miocardic acut.

   8. 8. Tulburări paroxistice de ritm cardiac şi de conducere. Edem pulmonar acut

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Utilizarea medicaţiei din trusa de urgenţă: doze, indicaţii, contraindicaţii

   2. 2. Efectuarea de manevre injectabile im, iv, sc, perfuzabile, prelevare sânge venos

   3. 3. Efectuarea aspiraţiei secreţiilor bronşice

   4. 4. Proceduri de suport vital de bază

   5. 5. Tehnica efectuării masajului cardiac extern

   6. 6. Tehnica efectuării ventilaţiei mecanice

3. III. Obiective speci ice.

•  Evaluarea pacientului critic, acordarea şi efectuarea de manevre diagnostice şi terapeutice în vederea stabilizării acestuia.

•  Puncţia venei subclaviculare şi a venei jugulare interne: 20

•  Tehnica masajului cardiac: 30 (pe manechin) şi 5 pe „viu”

•  Reechilibrare acido-bazică: 60 profile (interpretare) şi 20 de cazuri (dirijarea echilibrării)

•  Reechilibrare hidroelectrolitică: 60 profile (interpretare) şi 20 cazuri (dirijarea echilibrării

MODULUL 8 ANUL 3 – HEMATOLOGIE CLINICĂ -ONCOLOGICĂ

Ore de curs /luna/săptămână= 5 ore x 4= 20 ore

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice (20 ore).

   1. 1. Clasificarea, diagnosticul şi tratamentul următoarelor tipuri de anemii: hipocrome, cronice simple, megaloblastice, hemolitice, aplastice.

   2. 2. Clasificarea şi criteriile de diagnostic ale bolilor mieloproliferative cronice (leucemie granulocitară cronică, policitemia vera, trombocitemia esenţială, metaplazia mieloidă cu mielofibroza) şi ale leucemiei limfatice cronice.

   3. 3. Clasificarea şi diagnosticul leucemiilor acute mieloblastice şi limfoblastice.

   4. 4. Limfoame maligne: diagnostic.

   5. 5. Limfoproliferări reactive – limfocitoze benigne (sindroame mononucleozice, limfocitoza infecţioasă acută, infecţia cu Bordetella pertusis).

   6. 6. Agranulocitoză şi sindromul febril: cauze si management.

   7. 7. Clasificarea, diagnosticul si managementul sindroamelor hemoragice.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. Interpretarea unei hemoleucograme: 30.

   2. 2. Interpretarea unei medulograme: 5.

   3. 3. Interpretarea probelor de coagulare: 10.

   4. 4. Determinarea grupului sanguin, a Rh-ului: 5.

   5. 5. Transfuzia de sânge – indicaţii, tehnică, riscuri.

3. III. Obiective speci ice

La sfârşitul cursului, medicul rezident de boli infecţioase va fi capabil să:

–recunoască şi să diagnosticheze principalele afecţiuni din tematica de studiu

-să stabileasca diagnosticul infecţiilor asociate şă să iniţieze o terapie empirica adecvată

– să realizeze managementul de urgenţă al afecţiunilor studiate (hemoragii, trombocitopenii, şoc, Insuficienţa respiratorie, etc)

MODULUL 9- ANUL 3+4 – MICROBIOLOGIE MEDICALĂ

(3 luni)

Ore de curs /lună/săptămână = 84

Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

   1. 1. Structura şi organizarea laboratorului de microbiologie.

   2. 2. Măsuri de protecţie în laboratorul de microbiologie. Detergent, dezinfectante, antiseptice.

   3. 3. Microscopie, frotiuri, metode de colorare, preparat proaspăt între lamă şi lamelă.

   4. 4. Diagnosticul de laborator în principalele sindroame infecţioase:

      • – Infecţii SNC;

      • – Infecţii oftalmologice;

      • – Infecţii in sfera ORL;

      • – Infecţii de tract respirator superior;

      • – Infecţii de tract respirator inferior;

      • – Infecţii ale aparatului cardio-vascular;

      • – Infecţii de tract digestiv;

      • – Infecţii de tract uro-genital;

      • – Infecţii osteoarticulare;

      • – Infecţii tegumentare şi de părţi moi;

      • – Afectiuni virale: infecţia HIV/SIDA, hepatite acute si cronice virale etc

      • – Afecţiuni parazitare

   5. 5. Aportul laboratorului de microbiologie în diferenţierea dintre colonizare, contaminare şi infecţie.

   6. 6. Testarea sensibilităţii la antimicrobiene prin metode clasice si semiautomate: principiul metodei şi interpretare.

   7. 7. Metode de diagnostic în infecţiile asociate dispozitivelor medicale implantabile (ex. sonicare).

      GENETICĂ MOLECULARĂ

      1. 1. Utilizarea tehnicilor de genetică moleculară în diagnosticul virusologic şi monitorizarea bolilor infecţioase specifice.

      2. 2. Diagnosticul şi monitorizarea terapiel în infecţiile cu virusuri hepatitice.

      3. 3. Diagnosticul şi monitorizarea terapiei în infecţia HIV.

2. II. Teme activităţi practice

   1. 1. preparatul proaspăt între lamă şi lamelă: 50.

   2. 2. Însâmântarea produselor patologice: culturi aerobe şi anaerobe: 50.

      4. Identificarea agenţilor patogeni din diverse produse patologice:

      • – exsudat faringian: 50

      • – spută: 30

      • – urocultură: 30

      • – coprocultură: 20

      • – hemocultură: 30

      • – LCR: 20

      • – secreţii purulente: 50

      1. 4. Efectuarea şi interpretarea testelor de determinare a sensibilităţii bacteriene la anti- biotice, inclusiv identificarea prezentei betalactamazelor şi a ESBL-urilor: 300.

      2. 5. Diagnosticul de laborator al infecţiilor virale: 50.

      3. 6. Diagnosticul de laborator al infecţiilor parazitare (paraziti intestinali, paraziţi sanguini, paraziti eu alte localizări): 30.

      4. 7. Diagnosticul imunologic în bolile infectioase: determinare de antigene şi anticorpi: 50.

      5. 8. Tehnici moleculare în diagnosticul bolilor infectioase: 50.

      6. 9. Diagnosticul de laborator al infecţiilor fungice (cultură, identificare).

3. III. Obiective speci ice

Se va avea in vedere dobândirea următoarelor cunoştinţe:

•  Principalii agenţi microbieni implicaţi în producerea infecţiilor enumerate anterior;

•  Etapele diagnosticului de laborator:

1. a) recoltarea corespunzatoare a produselor patologice: tipul produsului, metoda/protocol de recoltare;

2. b) transportul probelor: medii de transport/interval de timp de la recoltare la prelucrare;

3. c) prelucrarea probelor utilizând metode de diagnostic:

   • – bacteriologic prin metode clasice (frotiu Gram/ culture bacteriene) si semiautomate;

   • – serologic: detecţie de antigene si anticorpi specifici.

   • – molecular: detecţie de acizi nucleici;

     MODULUL 10 ANUL 4 BOLI INFECŢIOASE

     (8 luni)

     Ore de curs /lună/săptămână = 128

     Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

     1. 1. In ecţii asociate ingrijirilor medicale-3 luni

     2. 2. In ecţii digestive 2 luni

     3. 3. In ecţii diverse: ITU, respiratorii, genitale , etc – 3 luni

     1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

        1. 1. Infecţii nozocomiale date generale.

        2. 2. Mecanisme de rezistenţă la antibiotice.

        3. 3. Politici de antibioticoterapie.

        4. 4. Diagnosticul infecţiilor nozocomiale.

        5. 5. Pneumonia nozocomială, pneumonia de ventilaţie.

        6. 6. Infecţiile plăgilor chirurgicale, profilaxia infecţiilor chirurgicale.

        7. 7. Infecţii urinare nozocomiale, portajul de sondă urinară permanent.

        8. 8. Infecţiile protezelor.

        9. 9. Bacteriemia de cateter.

        10. 10. Diareea post-antibiotice.

        11. 11. Profilaxia şi tratamentul escarelor.

        12. 12. Infecţii determinate de germeni multirezistenţi: MRSA, VISA, VRE, bacili Gram negativi MDR, XDR, PDR – opţiuni terapeutice.

        13. 13. Profilaxia infecţiilor nozocomiale.

     2. II. Teme activităţi practice

        1. 1. Recoltarea probelor pentru portajul fecal si nazal de germeni multirezistenţi, şi pentru diagnosticul infecţiilor nozocomiale

        2. 2. Identificarea factorilor de risc pentru infecţii nozocomiale în secţia unde lucrează şi propunerea măsurilor necesare pentru profilaxia acestora.

        3. 3. Diagnosticul clinic al infecţiilor nozocomiale.

        4. 4. Aplicarea măsurilor de utilizare judicioasă a antibioticelor.

        5. 5. Colaborarea cu medicul microbiolog pentru identificarea germenilor şi testarea sensibilităţii la antibiotice.

        6. 6. Colaborarea cu medicul epidemiolog pentru identificarea şi remedierea riscurilor de

           infecţii nozocomiale şi de transmitere a rezistenţei la antibiotice.

        7. 7. Aplicarea corectă a datelor antibiogramelor în stabilirea tratamentului infectiilor.

        8. 8. Colaborarea cu medicii chirurgi pentru profilaxia infecţiilor chirurgicale, diagnosticul şi tratamentul corect al acestora.

        9. 9. Training în secţia de TI pentru diagnosticul şi tratamentul pneumonie de ventilator

        10. 10. Îngrijirea plăgilor şi escarelor pentru reducerea riscului de infectie.

        11. 11. Montarea şi ţngrijirea cateterelor urinare şi vasculare.

     3. III. Obiective speci ice

        În urma parcurgerii acestui modul medicul rezident de boli infecşioase va putea să facă diagnosticul pozitiv şi diferenţial al infecţiilor nozocomiale, va cunoaşte factorii de risc şi modalităţile de prevenire a infecţiilor nozocomiale şi de asemenea va avea cunoştinţe legate de rezistenţa la antibiotice şi tratamentul infecţiilor nozocomiale.

        1. A. In ecţii ale căilor respiratorii superioare:

           •  Guturaiul

           •  Angine

           •  Epiglotita

           •  Laringita acută

           •  Laringo-traheobronsita acută

           •  Otita externa şi medie

           •  Sinuzite

           •  Infecţii ale cavităţii orale, gâtului şi capului.

        2. B. In ecţii ale căilor respiratorii in erioare:

           •  Bronşite acute, bronşite cronice acutizate.

           •  Bronşiolita.

           •  Pneumonii acute virale, bacteriene (inclusiv eu Mycoplasma pneumoniae,

           •  Chlamydia spp., Coxiella burnetti, Legionella spp. )

           •  Abcesul pulmonar

           •  Pleurezii

        3. C. In ecţii cutanate si de părţi moi :

           •  Celulite şi infecţii ale ţesutului subcutanat; hidrosadenite, orjelet etc.

           •  Miozite, fasceite

           •  Infecţiile plagilor, arsurilor

        4. D. In ecţii ale sistemului lim atic: Limfadenopatia localizată şi generalizată. Limfangite

        5. E. Diarei acute in ecţioase: clasificare, etiologie (bacterii, virusuri, fungi, paraziţi), patogeneza, diagnostic, tratament.

           •  Diarei acute neinvazive („secretorii”): enterite, enterocolite, diareea călătorilor.

           •  Diarei invazive (inflamatorii).

           •  Diarei post-antibiotice, Diareea cu Clostridium difficile.

           •  Toxiinfecţii alimentare.

           •  Boala Whipple

           •  Infecţii genitale

           •  Infecţii ale tractului urinar: joase, înalte, prostatite.

           MODULUL 11 ANUL 5

           (4 luni)

           BOLI INFECŢIOASE:

           1. 1. In ecţia HIV (2 luni),

           2. 2. In ecţii virale acute şi cornice şi In ecţii la imunodeprimaţi (2 luni)

     Ore de curs /lună/săptămână =80 ore

     1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

        1. 1. Fiziologia sistemului imun (prelegere, explicaţie teoretică).

        2. 2. Fiziopatologia infecţiei HIV (prelegere, explicaţie teoretică).

        3. 3. Epidemiologia şi istoria naturală a infecţiei HIV (prelegere, explicaţie teoretică).

        4. 4. Elaborarea deciziilor medicale bazate pe analiza raportului risc/beneficiu pentru terapia HIV, profilaxia anti-HIV şi a infecţiilor oportuniste (prelegere, explicaţie teoretică).

        5. 5. Opţiunile terapeutice în managementul pacientului cu HIV (prelegere, explicaţie teoretică).

        6. 6. Reacţii adverse şi interacţiuni medicamentoase ale antiretroviralelor (prelegere,explicaţie teoretică, demonstraţii pentru utilizarea algoritmilor de verificare a interacţiunilor medicamentoase).

        7. 7. Diagnosticul şi tratamentul bolilor oportuniste asociate HIV (prelegere, explicaţie teoretică).

        8. 8. Semnificaţia şi utilitatea investigaţiilor de laborator în infecţia cu HIV (explicaţie teoretică).

        9. 9. Evaluarea iniţială şi monitorizarea pacientului diagnosticat cu HIV (explicatie teoretica).

        10. 10. Consilierea pre şi post-testare HIV (prelegere, explicaţie teoretică).

        11. 11. Profilaxia transmiterii infecţiei HIV. Managementul expunerii cu risc la infecţia HIV(prelegere, explicatie teoretică).

     2. II. Teme activităţi practice

        1. 1. Prescrierea adecvată a investigaţiilor de laborator la pacientul cu HIV (demonstraţii practice, exerciţii).

        2. 2. Interpretarea rezultatelor de laborator, atitudinea practică, explicarea semnificaţiei (demonstraţii practice, exercitii).

        3. 3. Consilierea pacientului privind scăderea riscului infecţiilor oportuniste asociate HIV, chimioprofilaxie, vaccinare (demonstraţii practice, exerciţii).

        4. 4. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare cu pacientul, rudele şi personalul de îngrijire pentru participarea la managementul deciziilor (demonstraţii practice, exerciţii).

        5. 5. Consilierea şi informarea pacientului privind transmiterea HIV şi strategiile de renunţare la comportamentele cu risc (demonstraţii practice, exerciţii).

        6. 6. Calitatea vieţii pacienţilor cu HIV – rolul consilierii psihologice şi sociale integrate serviciilor medicale (demonstraţii practice, exerciţii).

        7. 7. Comportamentul empatic şi nediscriminatoriu în comunicarea cu pacientul HIV, adaptat particularităţilor psihologice, sexuale, sociale, culturale, religioase (demonstraţii practice, exerciţii).

        8. 8. Păstrarea confidenţialităţii persoanelor cu infecţie HIV. Comunicarea drepturilor şi responsabilităţilor pacientului cu HIV (demonstraţii practice, exerciţii).

        9. 9. Informarea şi consilierea pentru terapia antiretrovirală şi aderenţa terapeutică (demonstraţii practice, exercitii).

        10. 10. Colaborarea şi comunicarea cu membrii echipei multidisciplinare care îngrijeşte pacientul cu HIV: ginecolog, oncolog, gastroenterolog, etc. (demonstraţii practice, exercitii).

        11. 11. Aplicaţii practice ale cunoştinţelor teoretice în situaţii clinice (prezentări de caz, prezentarea unei probleme de diagnostic sau de tratament, participarea la o cercetare clinică şi participarea la redactarea rezultatelor cercetării).

            7. Cunoasterea legislatiei nationale privind drepturile si obligatiile medicului, respectiv pacientului (confidentialitate, drepturi de ajutor social, consiliere pre/posttestare).

     3. III. Obiective speci ice

     La sfârşitul modulului, medicul rezident de boli infectioase va fi capabil să:

     •  recunoască infecţiile oportuniste asociate HIV;

     •  asigure managementul infecţiilor oportuniste şi al infecţiei HIV;

     •  identifice riscurile pentru transmiterea infecţiei cu HIV;

     •  realizeze managementul profilaxiei transmiterii HIV;

     •  evalueze riscurile co-morbiditatilor non-HIV şi sa participe la managementul multidisciplinar al pacientului cu HIV;

     •  explice necesitatea continuităţii terapiei antiretrovirale, sa promoveze şi să evalueze aderenţa pacienţilor cu infecţie HIV.

     1. 2. Hepatite virale acute şi cronice

        •  Hepatite virale acute cu virusul hepatitic A, B, C, D, E.

        •  Hepatite cronice cu virusul hepatitic B, C, D,

     III.Obiective speci ice

     •  Să fie capabil să încadreze corect cazul într-un anumit stadiu evolutiv în funcţie de markerii virali;

     •  Să iniţieze şi să conducă un tratament antiviral în hepatita acută şi cronică urmând regulile impuse de protocoalele terapeutice;

     •  Pentru infecţiile cronice: să poată identifică pacienţii care necesită spitalizare continuă;

     •  Să poată prescrie profilaxie pre si postexpunere pentru infecţiile cu virusuri hepatitice.

     MODULUL 12 ANUL 5 EPIDEMIOLOGIE

     Ore de curs /lună/săptămână = 72 ore

     Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

     1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

        1. 1. Proces infecţios. Focar epidemiologie.

        2. 2. Proces epidemiologic: condiţionare (factori determinanţi şi favorizanţi), forme de manifestare, (sporadică, endemică, epidemică, pandemică).

        3. 3. Epidemiologie specială în infecţiile cu agent etiologic cunoscut/necunoscut (importanţa clinico-epidemiologică, etiologic, sursă/rezervor de agent cauzal, transmitere, receptivitate, rolul factorilor epidemiologici, forme de manifestare populaţională, prevenire, combatere, modalităţi de intervenţie rapidă în focar, pe tipuri de categorii de risc):

           1. a. Infecţii respiratorii acute şi sindroame, gripale.

           2. b. Exanteme febrile.

           3. c. Infecţii digestive.

           4. d. Infecţii ale SNC şi periferic.

           5. e. Infecţii cu transmitere parenterală.

           6. f. Infecţii cu poartă de intrare cutanată.

        4. 4. Principii de prevenire, combatere şi control a infecţiilor nosocomiale.

        5. 5. Imunizări: program naţional de imunizări, imunizări la grupe de risc.

     2. II. Teme activităţi practice

        1. 1. Studii (anchete) epidemiologice: 8.

        2. 2. Triajul epidemiologie: 2.

        3. 3. Supravegherea bolilor infectioase: 2.

        4. 4. Supravegherea şi controlul purtătorilor de germeni patogeni şi oportunităti: 2.

        5. 5. Organizarea şi efectuarea unor actiuni de recoltare, conservare şi transport de produse destinate depistării prin examen de laborator a surselor de infecţie, în cadrul activităţii de profilaxie, supraveghere, control şi combatere: 2.

        6. 6. Metodologia anchetei epidemiologice în focarul de boală transmisibilă: 5.

        7. 7. Imunoprofilaxia bolilor infectioase-principii de bază, imunoprofilaxia activă(20), imunoprofilaxia pasivă (20).

     3. III. Obiective speci ice

     •  Să realizeze o anchetă epidemiologică în focarul de boală transmisibilă

     •  Să realizeze triajul epidemiologic

     •  Să cunoască modalităţile de intervenţie rapidă în focar, pe tipuri de categorii de risc):

     MODUL 13 ANUL 4 DERMATOLOGIE

     Ore de curs /luna/saptamana = 4 spt /1 lună

     Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

     1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

        1. 1. Infecţii cutanate virale.

        2. 2. Urticaria.

        3. 3. Eczeme / dermatite.

        4. 4. Prurigouri.

        5. 5. Vasculite.

        6. 6. Reactii cutanate postmedicamentoase.

        7. 7. Eritrodermiile.

        8. 8. Purpure.

        9. 9. Boli buloase.

        10. 10. Sifilisul dobândit şi congenital.

        11. 11. Alte infecţii cu transmitere sexuală.

     2. II. Teme activităţi practice

        1. 1. Interpretarea testelor cutanate pentru diagnosticul dermatozelor alergice: 3 cazuri.

        2. 2. Interpretarea examenului micologic direct (KOH): 2 cazuri.

        3. 3. Interpretarea rezultatelor testelor serologice pentru diagnosticul sifilisului: 5 cazuri.

     3. III. Obiective speci ice

     •  Diferenţierea leziunilor determinate de microorganisme de alte leziuni cutanate.

     •  Decelarea elementelor de gravitate in cursul evoluţiei unor afecţiuni cu leziuni cutanate

     MODULUL 13 ANUL 4: PNEUMOLOGIE

     (1 lună)

     Ore de curs /lună/săptămănă = 20 ore

     Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

     1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice.

        1. 1. Tuberculoza. Diagnostic, terapie, managementul efectelor adverse la medicaţia antituberculoasă

        2. 2. BPOC.

        3. 3. Pleurezii neinfectioase.

        4. 4. Insuficienţă respiratorie acută şi cronică.

     2. II. Teme activităţi practice

        1. 1. să fie capabil de a conduce un tratament antituberculos în condiţiile existenţei efectelor adverse la terapie;

        2. 2. interpretarea examenului citologic, biochimic şi microbiologic al lichidului pleural;

        3. 3. efectuarea toracocentezei (%;)

        4. 4. interpretarea rezultatelor de la explorarile respiratorii (spirometrie si determinarea gazelor sanguine): 10 cazuri.

     3. III. Obiective speci ice

        În urma parcurgerii acestui modul medical, rezidentul de boli infectioase îşi va insuşi:

        •  cunoştinţele teoretice şi practice referitoare la diagnosticul tuberculozei;

        •  managementul cazurilor cu My. Tbc MDR;

        •  managementul efectelor adverse la terapie;

        MODULUL 15 ANUL 5 BOLI INFECŢIOASE

        (9 luni)

        1. 1. In ecţii la emeia gravidă, In ecţiile nou-născutului şi ale copilului (Boli eruptive,) etc- 3 luni

        2. 2. Zoonoze- 3 luni

        3. 3. Boli tropicale, Medicina călătorului , Alte in ecţii- 3 luni

     Ore de curs /lună/săptămână =144 ore

     Nr. ore practice = activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

     1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice

        1. A. In ecţiile la emeia gravidă

           1. 1. Bilanţ preconcepţional pentru infecţii cu transmitere maternofetală – imunizări ce pot fi recomandate.

           2. 2. Testarea gravidei pentru infecţii cu transmitere maternofetală (primul bilanţ, retestări, testări în ultimele 4 săptămâni).

           3. 3. Infecţii frecvente ale gravidei: infecţii urinare, bacteriurii asimptomatice, IACRS.

           4. 4. Infectii/colonizări cu risc de afectare fetală: virale, bacteriene, parazitare, fungice – atitudine

           5. 5. Infectii specifice gravidei si lehuzei: corioamniotita, infectii de plaga postcezariana/epiziotomie, endometrite, mastite.

           6. 6. Profilaxia antibiotică la cezariană şi in caz de ruptură prematură de membrane

        2. B. In ecţiile nou-născutului şi ale copilului

           1. 1. Sepsisul neonatal

           2. 2. Rubeola

           3. 3. Rujeola

           4. 4. Roseola infantum şi megaleritemul infecţios

           5. 5. Scarlatina

           6. 6. Infecţia cu virusul varicelo-zosterian

           7. 7. Tusea convulsivă

           8. 8. Infecţia urliană

        3. C. Toxoplasmoza

        4. D. In ecţia cu Listeria II.Teme activităţi practice

           1. 1. Interpretarea rezultatelor testelor serologice pentru diagnosticul infecţiillor la femeia gravidă, nou- născut, copil;

           2. 2. diagnosticul clinic al infecţiillor la femeia gravidă, nou- născut, copil;

           3. 3. diagnosticul paraclinic al infecţiillor la femeia gravidă, nou- născut, copil.Interpretarea rezultatelor testelor serologice pentru diagnosticul infecţiillor la femeia gravida, nou- nascut, copil;

           4. 4. conduita terapeutică.

              III.Obiective speci ice

              •  să recunoască elementele caracteristice fiecarei boli eruptive;

              •  să deceleze elementele de gravitate şi să le trateze adecvat;

              •  să cunoască şi să aplice măsurile de izolare a cazurilor contagioase şi de depistare a contacţilor ;

              •  să evite testările inutile şi să explice inutilitatea lor

              •  să ştie când se efectează retestări (după uroculturi pozitive, serologie de toxoplasma dacă inţial este negativă, HBV-DNA cei cu infecţie VHB, etc).

        5. E. Boli tropicale, Medicina călătorului

           1. I. Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice (32 ore curs/modul, 4 ore curs/sapt)

              1. 1. Boli infecţioase tropicale: etiologie şi epidemiologie.

              2. 2. Agenti antiparazitari.

              3. 3. Vectori: noţiuni generale.

              4. 4. Malaria

              5. 5. Filarioze limfatice şi leishmaniaza

              6. 6. Amoebiaza şi schistosomiaza

              7. 7. Strongiloidoza si tripanosomiaza

              8. 8. Febre hemoragice

              9. 9. Diareea călătorului

              10. 10. Dengue, Zika, Chikungunya

              11. 11. Vaccinuri necesare pentru călătorii

              12. 12. Chimioprofilaxia infecţiilor tropicale

              13. 13. Profilaxia generală a infecţiilor tropicale

              14. 14. Noţiuni generale de bioterorism

              15. 15. Arme biologice

              16. 16. Planul de pandemie

     2. II. Teme activităţi practice (2 luni)

        1. 1. Anamneza pacientului care se întoarce din zone tropicale

        2. 2. Diagnosticul clinic pozitiv şi diferenţial al infecţiilor tropicale

        3. 3. Metodele diagnostice paraclinice

        4. 4. Prepararea lamelor de diagnostic a malariei şi citirea lor

        5. 5. Prescrierea tratamentului pentru pacienţi cu boli infectioase tropicale

        6. 6. Recomandările în vederea călătoriei în zone tropicale

        7. 7. Întocmirea planului de dezastru în simularea de dezastru biologic

     3. III. Obiective speci ice

     În urma parcurgerii acestui modul medicul rezident de boli infecţioase îşi va însuşi:

     •  cunoştinţele teoretice referitoare la bolile infectioase tropicale: virale, bacteriene şi parazitare;

     •  noţiunile generale despre vectori;

     •  noţiunile de profilaxie generală şi specifică a bolilor infecţioase tropicale;

     •  noţiunile generale de bioterorism şi arme biologice.

     •  de asemenea va fi capabil să intocmească planul de dezastru (cu accent pe planul de pandemie).

     1. F. Zoonoze

        •  Tularemia. Pateureloze. Erlichioze.

        •  Leptospiroze.

        •  Boala Lyme. Febra recurentă.

        •  Rickettsioze (tifos exantematic, febra butunoasă, febra Q).

        •  Erizipeloid Rosenbach.

        •  Boala ghearelor de pisică.

        •  Febra muşcăturii de şobolan.

     1. II. Teme activităţi practice

        1. 1. Anamneza pacientului

        2. 2. Diagnosticul clinic pozitiv şi diferenţial.

        3. 3. Metodele diagnostice paraclinice.

     2. III. Obiective speci ice

     În urma parcurgerii acestui modul medicul rezident de boli infecţioase:

     •  Îşi va însuşi abordarea unitară a rezistenţei la antibiotice pentru medicina umană şi cea veterinară

     •  Va avea capacitatea de a contribui la intervenţii de sănătate publică în cazul implicării de germeni proveniţi de la animale

     •  Va fi capabil să orienteze diagnosticul şi terapia în patologia de import de tip zoonotic

     •  Îşi va însuşi noţiunile de profilaxie generală şi specifică zoonozelor

     EXAMENUL DE MEDIC SPECIALIST

     Probe de evaluare, specifice programului de pregătire în specialitatea "Boli Infecţioase"

     1. I. Proba scrisă – 10 subiecte din tematica de pregătire in modulul de Boli Infecţioase (pg. 6-9)

     2. II. Proba clinică de Boli In ecţioase – cazurile vor fi alese din tematica probei scrise

     3. III. Proba clinică de Boli Infecţioase – cazurile vor fi alese din tematica probei scrise Bibliografie propusă:

     Având în vedere dinamica Bolilor Infecţioase, comisia de specialitate din Ministerul Sănătăţii va avea în vedere elaborarea unui material (în cursul urmatoarelor 18 luni) actualizat, care să fie folosit pentru evaluarea medicilor rezidenţi în perioada de pregătire şi la examenul de medic specialist.

     Vom cere acordul de a traduce materialul necesar pentru susţinerea examenului de specialitate la nivel european.

     Comisia de Boli Infecţioase din Ministerul Sănătăţii Preşedinte: Prof. dr. Egidia Miftode

     MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

     CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

     CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

     DERMATOVENEROLOGIE

     Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

     MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

     2017

     

     CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

                    DERMATO-VENEROLOGIE         

     1. 0. PREAMBUL

        Rezidenţiatul în dermato-venerologie este forma de învăţământ post-universitar care are scopul de a forma medici specialişti dermato-venerologi prin pregătire teoretică şi practică. Curriculum de pregătire în specialitatea dermato-venerologie a fost elaborat de către Comisia consultativă de dermato-venerologie a Ministerului Sănătăţii şi a fost avizată de Colegiul Medicilor din România (CMR).

        Actualizarea curriculară a fost realizată având în vedere propunerile Uniunii Europene a Medicilor Specialişti (UEMS), urmărind un proces de instruire şi educaţie medicală de cea mai bună calitate a medicilor. UEMS, organism european la care este afiliat CMR, a adoptat în anul 1994 documentul privind educaţia medicală postuniversitară, oferind astfel recomandări europene standardizate pentru învăţământul medical.

        În cadrul Comunităţii Europene, prin Directiva 2005/36/EC, s-a stabilit posibilitatea recunoaşterii mutuale a calificării medicilor pe baza unor cerinţe de învăţământ valabile în cadrul tuturor statelor membre. Prin prezentul curriculum se realizează armonizarea modulului de specialitate dermato-venerologie cu recomandările Secţiei Dermato-venerologie a UEMS (UEMS-EBDV).

     2. 1. DEFINIŢIA SPECIALITĂŢII

        Dermato-venerologia este specialitatea responsabilă de diagnosticul, tratamentul (medical şi chirurgical) şi prevenţia:

        • – afecţiunilor pielii (alcătuită din epiderm, derm şi hipoderm), mucoaselor inspectabile şi anexelor cutanate

        • – manifestărilor cutanate ale afecţiunilor sistemice

        • – manifestărilor sistemice ale afecţiunilor cutanate

        • – infecţiilor cu transmitere sexuală, precum şi a altor afecţiuni ano-genitale. Dermato-venerologia are scopul de a promova sănătatea pielii şi sănătatea sexuală.

     3. 2. DURATĂ

        5 ANI

     4. 3. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE ALE REZIDENŢIATULUI ÎN SPECIALITATEA DERMATO- VENEROLOGIE

        1. 3.1. SCOPUL REZIDENŢIATULUI ÎN SPECIALITATEA DERMATO-

           VENEROLOGIE este reprezentat de însuşirea detaliată şi aprofundată a elementelor teoretice şi practice referitoare la diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor dermato-venerologice pentru a exercita profesia de medic specialist dermato-venerolog la standardele actuale din România şi Uniunea Europeană.

        2. 3.2. OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE ALE REZIDENŢIATULUI ÎN SPECIALITATEA DERMATO-VENEROLOGIE

           1. 1. Dobândirea de cunoştinte teoretice şi practice privind etio-patologia afecţiunilor dermato-venerologice.

           2. 2. Dobândirea de cunoştinte teoretice şi practice privind explorările de laborator specifice afecţiunilor dermato-venerologice.

           3. 3. Dobândirea de cunoştinte teoretice şi practice privind diagnosticul pozitiv şi diferenţial al afecţiunilor dermato-venerologice.

           4. 4. Dobândirea de cunoştinte teoretice şi practice privind terapia actuală, topică şi sistemică, a afecţiunilor dermato-venerologice.

           5. 5. Dobândirea de cunoştinţe teoretice şi practice necesare diagnosticului şi tratamentului tuturor urgenţelor dermato-venerologice.

           6. 6. Dobândirea de cunoştinte teoretice şi practice privind etio-patogenia, diagnosticul şi tratamentul manifestărilor cutanate dezvoltate în cadrul afecţiunilor sistemice.

           7. 7. Dobândirea de cunoştinte teoretice şi practice privind utilizarea monitorizării obiective a pacienţilor dermato-venerologici prin utilizarea de scoruri şi de chestionare specifice.

           8. 8. Dezvoltarea capacităţii medicului specialist dermato-venerolog de a participa activ şi performant în echipe medico-chirurgicale multidisciplinare.

           9. 9. Dezvoltarea capacităţii medicului specialist dermato-venerolog de a dezvolta un act medical bazat pe medicina personalizată îmbinată cu medicina bazată pe dovezi, în conditii general acceptate etice şi deontologice.

           10. 10. Dezvoltarea capacităţii medicului specialist dermato-venerolog de a avea o comunicare profesională adecvată cu pacienţii şi aparţinătorii acestora.

           11. 11. Dobândirea de cunoştinţe teoretice şi practice necesare pentru participarea în studii de cercetare ştiinţifică în domeniul dermato-venerologiei pe baza ghidurilor de bună practică medical (engl. Good Clinical Practice – GCP).

           12. 12. Dobândirea de cunoştinţe teoretice şi practice necesare pentru utilizarea principalelor programe de calculator utilizate în sistemul sanitar din România.

           13. 13. Dobândirea de cunoştinţe teoretice şi practice necesare pentru efectuarea raportărilor specifice (infecţii transmisibile sexual, reacţii adverse la medicamente, afecţiuni oncologice la nivel cutaneo-mucos, dermatoze profesionale).

           14. 14. Dobândirea de cunoştinţe teoretice şi practice referitoare la ghidurile naţionale şi ghidurile europene de diagnostic şi tratament al afecţiunilor dermato-venerologice.

           15. 15. Dobândirea de cunoştinţe teoretice şi practice referitoare la codificarea afecţiunilor dermato-venerologice (de exemplu codificarea ICD-11).

     5. 4. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

        -Conform recomandărilor UEMS în ţările în care nu există un trunchi comun de educaţie medicală postuniversitară, se recomandă ca durata rezidenţiatului în specialitatea Dermatovenerologie să fie de 5 ani.

        -Există de asemenea posibilitatea unui proces de învăţământ medical postuniversitar suplimentar, cu dezvoltarea sub-/supraspecializărilor (de exemplu: dermato- patologie, dermato-flebologie, dermato-pediatrie).

        -Curriculum-ul prevede lunar un număr de 20 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri), 50 ore de activităţi practice şi 40-60 de ore de studiu individual în fiecare lună de studiu universitar pentru tematica prezentată.

        -Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării, se face prin credite de formare universitară (CFU).

        -1 CFU = 25 ore de instruire

        -Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 25%, restul de 75%, fiind dedicată activităţilor practice şi studiului individual.

        -La sfârşitul fiecărui modul de pregătire (şi cel puţin o dată pe an), are loc o evaluare de etapă, făcută în unitatea de pregătire de către coordonatorul de program. Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU.

        -Activitatea de pregătire este monitorizată prin Caietul de monitorizare a pregătirii rezidentului (log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă, activitatea de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie medicală continuă.

        -Se recomandă ca medicii rezidenţi să dispună de suficient timp şi suport pentru a participa la conferinţe de specialitatea locale, regionale, naţionale şi internaţionale.

        -Medicii rezidenţi vor fi încurajaţi să participe la studii clinice şi la realizarea de prezentări şi publicaţii.

        -Autorităţile naţionale recunosc stagiile de educaţie medicală cu durată de până la un an efectuate în alte ţări europene/non-europene ce respectă criteriile şi curriculum stabilite prin UEMS.

     6. 5. STRUCTURA PROGRAMULUI

        	Număr total de ani	5 ani
        	Număr total de module	11
        A.	Stagii generale medico-chirurgicale şi specialităţi înrudite
        Modul 1	Medicină internă	3 luni
        	Ore de curs / modul	60 ore curs
        Modul 2	Reumatologie	6 săptămâni
        	Ore de curs / modul	30 ore curs
        Modul 3	Chirurgie plastică	4 săptămâni
        	Ore de curs / modul	20 ore curs
        Modul 4	Alergologie şi imunologie clinică	4 săptămâni
        	Ore de curs / modul	20 ore curs
        Modul 5	Boli infecţioase şi parazitare	6 săptămâni
        	Ore de curs / modul	30 ore curs
        Modul 6	Histopatologie	2 luni
        	Ore de curs / modul	40 ore curs
        Modul 7	Bioetică	2 săptămâni
        	Ore de curs / modul	10 ore curs
        Modul 8	Patologie orală	2 săptămâni
        	Ore de curs / modul	10 ore curs
        Modul 9	Pediatrie	6 săptămâni
        	Ore de curs / modul	30 ore curs
        Modul 10	Medicina muncii	2 săptămâni
        	Ore de curs / modul	10 ore curs
        B.	Stagiu de bază
        Modul 11	Dermato-venerologie	48 luni / 192 săptămâni
        Modul 11.1	Noţiuni de bază	5 luni
        	Ore de curs / modul	100 ore curs

        Modul 11.2	Afecţiuni acute şi urgenţe în dermato- venerologie	4 luni
        	Ore de curs / modul	80 ore curs
        Modul 11.3	Afecţiuni inflamatorii şi autoimune ale pielii şi ţesuturilor adiacente	5 luni
        	Ore de curs / modul	100 ore curs
        Modul 11.4	Afecţiuni vasculare	4 luni
        	Ore de curs / modul	80 ore curs
        Modul 11.5	Afecţiuni sistemice cu determinări cutanate	4 luni
        	Ore de curs / modul	80 ore curs
        Modul 11.6	Dermato-farmacologie	2 luni
        	Ore de curs / modul	40 ore curs
        Modul 11.7	Tratamentul cu agenţi fizici şi chimici, UV- terapia şi laserterapia	2 luni
        	Ore de curs / modul	40 ore curs
        Modul 11.8	Afecţiuni alergice	4 luni
        	Ore de curs / modul	80 ore curs
        Modul 11.9	Afecţiunile anexelor cutanate	4 luni
        	Ore de curs / modul	80 ore curs
        Modul 11.10	Dermato-oncologie	4 luni
        	Ore de curs / modul	80 ore curs
        Modul 11.11	Metode de diagnostic şi investigaţii utilizate în Dermatovenerologie	5 luni
        	Ore de curs / modul	100 ore curs
        Modul 11.12	Afecţiuni endocrinologice cu manifestări dermatologice	2 luni
        	Ore de curs / modul	40 ore curs
        Modul 11.13	Dermato-cosmetologie şi dermatologie corectivă	3 luni
        	Ore de curs / modul	60 ore curs

     7. 6. CONŢINUTUL MODULELOR

        Modul 1. MEDICINĂ INTERNĂ

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI MEDICINĂ INTERNĂ (60 ore)

        -Insuficienţa cardiacă

        -Aritmii cardiace

        -Hipertensiunea arterială

        -Ateroscleroza

        -Angina pectorală

        -Infarctul miocardic

        -Bolile vasculare ale membrelor

        -Şocul

        -Astmul bronşic

        -Tromboembolismul pulmonar

        -Tuberculoza

        -Litiaza urinară

        -Infecţiile tractului respirator

        -Insuficienţa renală cronică

        -Boli inflamatorii intestinale

        -Boli hepato-biliare

        -Pancreatite

        -Anemii

        -Leucemii

        -Limfoame

        -Hemostaza şi tulburările ei

        -Diabetul zaharat

        -Amiloidoza

        -Porfiriile

        -Guta

        -Lupusul eritematos

        -Scleroza sistemică

        -Dermatomiozita

        -Poliartrita reumatoidă

        -Sindromul Sjogren

        -Vasculite sistemice

        -Corelaţii între patologia internă şi afecţiunile dermatologice

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE MEDICINĂ INTERNĂ (150 ore)

        -Interpretarea examenului radiologic în afecţiunile prevăzute în tematică, pe aparate şi sisteme: 5

        -Interpretarea rezultatelor de la explorările respiratorii (spirometrie şi determinarea gazelor sanguine): 5

        -Interpretarea electrocardiogramei: 10

        -Interpretarea principalelor date ecocardiografice pentru patologia prevăzută în tematică: 5

        -Interpretarea datelor de ecografie abdominală: 5

        -Toracocenteza: 1

        -Paracenteza: 1

        -Tehnici de explorare a secreţiei gastrice şi interpretarea rezultatelor: 3

        -Interpretarea probei de digestie: 3

        -Tehnicile de resuscitare cardio-respiratorie: o discuţie tematică

        -Defibrilarea şi cardioversia: o discuţie tematică

        -Interpretarea rezultatelor de sânge periferic şi măduva pentru principalele afecţiuni hematologice prevăzute în tematică (anemii, leucoze acute şi cronice, sindroame mieloproliferative, sindroame hemoragipare): 2

        -Puncţia biopsie hepatică – interpretare: 2

        -Interpretarea datelor de explorare funcţională renală, hepatică, pancreatică: 3

        Modul 2. REUMATOLOGIE

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI REUMATOLOGIE (30 ore)

        -Reumatismul abarticular

        -Manifestări reumatice în alte boli

        -Psoriazisul artropatic

        -Explorarea clinică şi paraclinică în bolile reumatismale

        -Artrozele

        -Artritele seronegative, infecţioase şi prin microcristale

        -Colagenoze

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE REUMATOLOGIE (75 ore)

        -Puncţie articulară (efectuare): 2

        -Infiltraţii articulare: 2

        -Teste imunologice specifice bolilor reumatice (interpretare): 30

        -Scintigrafie osteo-articulara (interpretare): 20

        -Ecografie articulară (interpretare): 20

        -Capilaroscopie (interpretare): 20

        Modul 3. CHIRURGIE PLASTICĂ

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI CHIRURGIE PLASTICĂ (20 ore)

        -Anestezia locală şi infiltraţiile

        -Tehnica sclerozării varicelor

        -Tehnici de grefare cutanată

        -Plastiile cutanate

        -Avulsia unghială

        -Arsurile (termice, chimice, electrice, etc)

        -Degerăturile

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE CHIRURGIE PLASTICĂ (50 ore)

        -Anestezia locală şi infiltraţiile : 20

        -Sclerozarea varicelor : 20

        -Tehnici de grefare cutanată : 2

        -Plastiile cutanate: 5

        -Avulsia unghială: 2

        Modul 4. ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE CLINICĂ

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice

        TEMATICA MODULULUI ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE CLINICĂ (20 ore)

        –Reacţii de hipersensibilitate, clasificare, terminologia afecţiunilor alergice

        -Alergene şi haptene – clasificare, surse, reactivități încrucișate

        -Alergii respiratorii, alergii alimentare și medicamentoase, anafilaxia

        -Urticaria spontană, autoreactivă/autoimună, la factori fizici

        -Dermatita atopică și dermatite de contact alergice

        -Tratamentul urgenţelor alergologice, tratamente antialergice, imunomodulatoare, antiinflamatoare topice și sistemice

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE CLINICĂ (50 ore)

        -principii, indicaţii, metodologie şi tehnici, asistare sau simulare educaţională şi/sau efectuare (după caz), interpretare

        -observaţia directă a aptitudinilor procedurale, supravegherii pacientului, demonstrarea abilităţilor de comunicare, după caz

        -Teste cutanate prick şi i.d. ca metode de diagnostic in vivo în alergologie: 4

        -Teste cutanate patch ca metode de diagnostic in vivo în alergologie: 4

        -Teste de provocare in vivo în alergologie: 4

        -Teste in vitro pentru IgE alergen-specifice și autoanticorpi: 4

        -Farmacoterapia de urgenţă în alergologie: 1

        Modul 5. BOLI INFECTIOASE ŞI PARAZITARE

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI BOLI INFECŢIOASE ŞI PARAZITARE (30 ore)

        -Angine

        -Gastroenterite şi enterocolitele acute

        -Boli eruptive virale

        -Enteroviroze

        -Hepatite virale

        -Salmoneloze

        -Toxiinfecţii alimentare

        -Trichinoza

        -Lambliaza

        -Rickettsioze

        -Toxoplasmoza.

        -Erizipeloidul Rosenbach

        -Infecţii cu anaerobi

        -Trichomoniaza urogenitală

        -Antibioterapia antiinfecţioasă şi antibiograma, noţiuni generale şi practice

        -Infecţia HIV

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE BOLI INFECŢIOASE ŞI PARAZITARE

        (75 ore)

        -Exudatul naso-rinofaringian: 10

        -Examen bacteriologic secreţii cutaneo-mucoase: 10

        -Examen parazitologic cutanat : 10

        -Examen copro-parazitologic: 10

        -Examen micologic direct cutaneo-mucos: 10

        -Examen cu lampa Wood: 10

        -Interpretare investigaţii de laborator pentru virusurile hepatitice: 10

        -Antibiograma: 10

        -Interpretare investigaţii de laborator pentru infecţia HIV: 10

        Modul 6. HISTOPATOLOGIE

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI HISTOPATOLOGIE (40 ore)

        -Structura pielii la microscopul optic şi electronic.

        -Principalele procese histopatologice şi particularităţile lor la nivelul pielii.

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE HISTOPATOLOGIE (100 ore)

        -Interpretarea unui preparat histopatologic pentru diagnosticul principalelor afecţiuni dermatologice: 80

        -Tehnica pregătirii unui preparat histopatologic în vederea examinării: 10

        -Efectuarea şi interpretarea examenului citologic Tzanck: 10

        Modul 7. BIOETICĂ

        TEMATICA MODULULUI BIOETICĂ (10 ore)

        -Introducere în Bioetică – 2 ore

        -Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii – 2 ore

        -Relaţia medic-pacient I – 2 ore

        -Relaţia medic-pacient II – 2 ore

        -Greşeli şi erori în practica medicală – 2 ore

        -Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore

        -Probleme etice la finalul vieţii – 2 ore

        -Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane – 2 ore

        -Probleme etice în genetică şi genomică- 2 ore

        -Etica cercetării pe subiecţi umani – 2 ore

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE BIOETICĂ (25 ore)

        -Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică – 2 ore

        -Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică – 2 ore

        -Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore

        -Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore – Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete – 2 ore

        -Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete – 2 ore

        -Discutarea problemelor etice la începutului vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

        -Discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

        -Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

        -Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

        -Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete – 2 ore

        Modul 8. PATOLOGIE ORALĂ

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI PATOLOGIE ORALĂ (10 ore)

        -Examenul clinic cervico-facial şi oral. Noţiuni de anatomie topografică

        -Variante normale de mucoasă orală şi structuri adiacente

        -Clasificarea maladiilor mucoasei orale şi noţiuni de epidemiologie

        -Leziuni cu potenţial de malignizare şi formele de debut ale cancerului oral

        -Maladii autoimmune cu manifestări orale (afte, aftoză, lichen plan, lupus eritematos, maladii buloase, maladii ale tractului digestiv)

        -Infecţii superficiale ale mucoasei orale (bacteriene, virale, fungice)

        -Manifestări orale la pacienţii cu imunosupresie (HIV, imunosupresie terapeutică, afecţiuni hematologice)

        -Metode de diagnostic specific în patologia mucoasei orale

        -Tehnici de mică chirurgie: biopsie de mucoasă, biopsie de glande salivare, citologie exfoliativă

        -Mărimi de volum gingivale şi tumori superficiale ale mucoasei orale

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE PATOLOGIE ORALĂ (25 ore)

        -Examenul clinic al regiunii cervico-faciale: 10

        -Examenul grupelor ganglionare, sinusurile feţei, articulaţia temporo-mandibulară: 10

        -Examenul clinic al glandelor salivare. Bilanţul funcţional: 5

        -Examenul clinic endo-bucal. Morfologia macroscopică a cavităţii orale. Arcadele dentare. Particularităţile topografice zonale, formaţiuni anatomice de suprafaţă: 5

        -Leziunile clinice elementare în patologia mucoasei bucale: 5

        -Metode paraclinice de diagnostic în patologia mucoasei bucale. Stomatoscopia, dermatoscopia orală, citologia exfoliativă, brush citology, coloraţia vitală, autofluorescenţa tisulară: 5

        -Examenul anatomopatologic: tehnica biopsiei de mucoasă orală, coloraţii uzuale, imunohistochimie, microscopie electronică: 1

        -Protocol de diagnostic în leziunile cu potenţial de malignizare ale mucoasei; leziunile keratozice, tumorile superficiale de mucoasă: 3

        -Protocol de diagnostic în leziunile ulcerative acute ale mucoasei: 3

        -Protocol de diagnostic în leziunile ulcerative cronice ale mucoasei orale. Osteonecroza de diverse etiologii: 3

        -Protocol de diagnostic în leziunile buloase şi autoimune ale mucoasei orale. Imunofluorescenţa: 3

        Modul 9. PEDIATRIE

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI PEDIATRIE (30 ore)

        -Creșterea și dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare

        -Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil

        -Alimentaţia sugarului şi copilului sănătos. Alimentaţia copilului cu o boala acută. Criteriile de apreciere a starii de nutriţie

        -Malnutriţia protein-energetică şi proteică. Obezitatea. Deficienţele vitaminice şi ale oligomineralelor

        -Urgenţele pediatrice majore (inclusiv şocul anafilactic, intoxicaţiile acute medicamentoase, înţepături de insecte veninoase, muşcături de animale)

        -Stabilirea suspiciunii de boala genetică. Screening-ul nou născutului pentru boli genetice

        -Probleme medicale ale adolescentului: creşterea şi dezvoltarea pubertară. Aspecte de patologie specifică adolescentului (inclusiv bolile cu transmisie sexuală, acneea)

        -Reacţii de hipersensibilizare. Principii de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Alergiile alimentare. Urticaria şi angioedemul

        -Sindromul febril prelungit şi febră de etiologie neprecizată

        -Diareile acute bacteriene şi virale

        -Infecţiile tractului respirator superior

        -Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil

        -Infecţii cutanate cu risc sistemic la copilul de vârstă mică

        -Erupţii în perioada neonatală

        -Intoxicaţii sistemice cu poartă de intrare cutanată

        -Boli imune cu manifestări cutanate la copil

        Baremul activităţilor practice (75 ore)

        -Măsurători antropometrice şi interpretarea lor la copilul de diverse vârste: 10

        -Puncţii şi recoltări venoase la sugar şi copil: 10

        -Instalarea unui cateter venos percutan: 2

        -Recoltare de sânge capilar pentru echilibrul acido-bazic prin metoda Astrup: 10

        Modul 10. MEDICINA MUNCII

        Demonstraţii clinice, practice însoţite de prelegeri teoretice.

        TEMATICA MODULULUI MEDICINA MUNCII (10 ore)

        -Bolile profesionale

        -Definiţie

        -Criterii de diagnostic

        -Anamneza profesională

        -Semnalarea bolii profesionale

        -Profilaxia bolii profesionale

        -Boli dermatologice profesionale

        -Identificarea agenţilor etiologici profesionali

        -Locuri de muncă, profesii expuse

        -Stabilirea diagnosticului de profesionalitate

        -Testare cutanată la alergeni profesionali

        -Metode de prevenire a bolilor dermatologice profesionale

        -Boli dermatologice incluse în tabelul bolilor profesionale

        -Semnalarea/declararea bolilor profesionale dermatologice (colaborarea medic dermatolog – medic medicina muncii)

        -Legislaţie naţională şi europeană de medicina muncii

        BAREMUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DE MEDICINA MUNCII (25 ore)

        -Modalităţi de identificare a locurilor de muncă şi a profesiunilor expuse, precum şi a agenţilor etiologici profesionali care pot determina boli dermatologice profesionale (microclimat profesional, agenţi chimici, radiaţii ionizante şi neionizante, agenţi biologici): 5.

        -Efectuarea anamnezei profesionale: element esenţial pentru diagnosticul bolii profesionale: 5.

        -Efectuarea testelor cutanate specifice şi interpretarea lor: element de diagnostic pentru boala dermatologică profesională: 5.

        -Exemplificarea etapelor de diagnostic pentru stabilirea profesionalităţii în bolile dermatologice: rolul medicului dermatolog, rolul medicului de medicina muncii; aplicaţii practice pentru realizarea parteneriatului medic dermatolog – medic medicina muncii: 5.

        -Parcurgerea etapelor de semnalare /declarare a bolii profesionale în conformitate cu legislaţia în vigoare. Drepturi şi obligaţii medic/pacient: 5.

        Modul 11. DERMATOLOGIE-VENEROLOGIE

        TEMATICA MODULULUI DERMATOLOGIE-VENEROLOGIE (240 ore)

        Modul 11.1 – Noţiuni de bază

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (100 ore)

              -Noţiuni privind structura, funcţia şi fiziopatologia pielii şi a mucoaselor

              -Examenul clinic dermatologic în funcţie de sex şi vârstă

              -Descrierea leziunilor elementare dermatologice

              -Modificări cutanate specifice (ex. semnul Darier, fenomenul Koebner, semnul Nikolski, dermografismul, modificarea leziunilor cutanate îm funcţie de fototip etc.)

              -Scoruri pentru monitorizarea afecţiunilor dermatologice (PASI, EASI, SCORAD, index Sartorius, scoruri pentru acnee, vitiligo etc.)

              -Utlizarea examenului cu lampă Wood în dermato-venerologie

              -Noţiuni de bază de dermatoscopie

              -Noţiuni de bază de histopatologie cutanată (microscopie optică, tehnici speciale de colorare, microscopie electronică)

              -Descrierea tehnicilor de mică chirurgie dermatologică

              -Biopsia cutanată

              -Istoria dermatologiei

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (250 ore)

              -Tehnici de anestezie locală: 5

              -Tehnici de biopsie cutanată (punch,shave): 6

              -Noţiuni de bază privind prepararea şi interpretarea lamelor cu preparat cutanat în coloraţie hemalaun-eozină: 50

              -Noţiuni de bază privind prepararea şi interpretarea lamelor de examen histopatologic, imunohistochimie şi tehnici de imunofluorescenţă. Citodiagnostic Tzanck: 30

              -Examen clinic general, examenul pentru infecţii cu transmitere sexuală: 20

              -Monitorizarea pacienţilor dermatologici folosind scoruri specifice (ex. PASI, EASI): 20

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor practice şi teoretice necesare realizării examenului clinic dermatologic în vederea diagnosticului.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a identifica leziunile elementare dermatologice şi de a realiza corect examenul clinic local dermatologic.

        -Capacitatea de a înţelege şi de a interpreta corect principalele procese histopatologice de la nivel cutanat.

        -Capacitatea de a recomanda corect indicaţiile de investigare anatomo-clinică pentru principalele afecţiuni dermatologice.

        -Capacitatea de a corela examenul clinic cutanat, examenul dermatoscopic şi investigaţiile anatomo-patologice.

        Modul 11.2 – Afecţiuni acute şi urgenţe în dermato-venerologie

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (80 ore)

              -Insuficienţa cutanată

              -Eritrodermii

              -Reacţii post-medicamentoase (sdr. Lyell, sdr. Stevens-Johnson, eritem polimorf)

              -Infecţii virale cu afectare cutaneo-mucoasă

              -Infecţii bacteriene cutaneo-mucoase (stafilococii, streptococii, tuberculoza cutanată, lepra etc.)

              -Infecţii micotice cutaneo-mucoase

              -Ectoparazitoze

              -Infecţii parazitare cu afectare cutanată (ex. protozoare, infecţii intestinale parazitare)

              -Infecţii micotice şi parazitare tropicale

              -Infecţii cu transmitere sexuală (sifilis, gonoree, chlamydia, limfogranulomatoza veneriană, şancru moale, granulom inghinal, infecţia cu HPV)

              -Infecţia HIV. SIDA şi afecţiuni asociate. Tratamentul sistemic al infecţiei HIV (HAART etc.)

              -Afecţiuni induse de expunerea la temperaturi extreme

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (200 ore)

              -Monitorizarea pacientului cu insuficienţă cutanată: 5

              -Tehnici de prelevare a probelor (incluzând aspirat, incizie, biopsie) pentru diagnosticul infecţiilor cutanate: 10

              -Tehnici de examen microbiologic pentru infecţii parazitare, micotice, virale şi bacteriene: 10

              -Tehnica tratamentului local pentru afecţiuni cutanate infectate: 10

              -Tratamentul sistemic al infecţiilor manifestate la nivel cutaneo-mucos: 15

              -Tratamentul pacientului cu degerături / arsuri: 2

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Stăpânirea corectă a cunoştinţelor teoretice şi practice de evaluare şi monitorizare a pacientului cu insuficienţă cutanată.

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice corecte la pacienţii cu afecţiuni acute şi urgenţe dermatologice.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect afecţiuile acute şi urgenţele în dermatologie şi de a identifica factorii de risc asociaţi.

        -Capacitatea de a înţelege şi de a interpreta corect rezultatele explorărilor specifice în cazul afecţiunilor acute şi urgenţelor dermatologice.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare şi de a alcătui echipe multidisciplinare în cazurile necesare.

        Modul  11.3  –  Afecţiuni  inflamatorii  şi  autoimune  ale  pielii  şi  ţesuturiloradiacente

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (100 ore)

              -Afecţiuni prin defecte dobândite sau congenitale de keratinizare

              -Psoriazis

              -Eczeme

              -Terenul atopic şi dermatita atopică

              -Lichen plan şi reacţii lichenoide

              -Afecţiuni buloase

              -Dermatoze neutrofilice

              -Scleroze şi pseudoscleroze

              -Afecţiuni de ţesut mezenchimal (genetice/dobândite)

              -Colagenoze cu afectare cutaneo-mucoasă

              -Afecţiuni granulomatoase

              -Paniculite

              -Discromii cutanate (vitiligo, leukodermii, hiper- / hipopigmentări)

              -Fiziopatologia afecţiunilor inflamatorii ale epidermului, joncţiunii dermo-epidermice, dermului, anexelor cutanate, ţesutului subcutanat

              -Noţiuni de bază privind comorbidităţile asociate afecţiuni autoimune cu manifestare cutanată

              -Tratamentul topic şi sistemic (ex. fotochimioterapie, terapie biologică, terapie cu citokine, imunoglobuline iv)

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (250 ore)

              -Interpretarea rezultatelor de laborator în afecţiunile inflamatorii şi autoimune cu afectare cutaneo-mucoasă: 10

              -Interpretarea examenului histopatologic în afecţiunile inflamatorii şi autoimune cu afectare cutaneo-mucoasă: 10

              -Determinarea gradului de afectare a calităţii vieţii şi identificarea complicaţiilor psiho- sociale în afecţiunile inflamatorii şi auto-imune cu afectare cutaneo-mucoasă: 10

              -Sfatul genetic la pacienţii cu afecţiuni dermatologice: 5

              -Cunoştinţe practice despre realizarea de teste moleculare (PCR, secvenţiere ADN, hibridizare) şi interpretarea acestora: 2 discuţii tematice

              -Tehnici de depigmentare: 2

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice corecte la pacienţii cu afecţiuni inflamatorii şi autoimune ale pielii şi ţesuturilor adiacente.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect afecţiuni inflamatorii şi autoimune ale pielii.

        -Interpretarea rezultatelor explorărilor specifice din afecţiunile inflamatorii şi autoimune ale pielii.

        -Capacitatea de integrare şi armonizare a indicaţiilor investigaţionale şi terapeutice pentru principalele afecţiuni inflamatorii şi autoimune ale pielii.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare şi de a lucra în echipă multidisciplinară pentru diagnosticul, tratamentul şi monitorizarea pacienţilor cu afecţiuni inflamatorii sau autoimune cutanate.

        Modul 11.4 – Afecţiuni vasculare

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (80 ore)

              -Boala venoasă cronică a membrelor inferioare şi complicaţiile acesteia

              -Ulcerul de origine venoasă, arterială, neurologică

              -Ulcerul microangiopatic, ulcerul neoplazic

              -Vasculite cutanate

              -Afecţiuni cutanate purpurice

              -Vasculite livedoide

              -Trombofilii

              -Limfedeme primare şi secundare

              -Malformaţii vasculare şi limfatice

              -Hemangioame

              -Hemoroizi

              -Flebite

              -Tromboza venoasă profundă

              -Sindromul posttrombotic

              -Boala Mondor

              -Tratamentul chirurgical și conservativ al rănilor

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (200 ore)

              -Interpretare teste de coagulare, teste de tromboză: 15

              -Teste funcţionale ale sistemului venos: 15

              -Testul Rumpel-Leede (test de fragilitate capilară) : 15

              -Testul Allen (examen clinic al fluxului sanguin arterial la nivelul membrelor superioare) : 15

              -Indexul gleznă-braţ: 15

              -Tehnica pansamentului leziunilor cutanate cu lipsă de substanţă: 15

              -Tratament specific, topic şi sistemic, al ulcerului de gambă: 15

              -Utilizarea sistemelor de drenaj limfatic: 15

              -Pompe vacuum în tratamentul ulcerului de gambă: 2

              -Tratamentul chirurgical în ulcerul de gambă: 2

              -Grefe de piele utilizate în tratamentul ulcerului de gambă: 1

              -Tratamentul non-chirurgical al ulcerului de gambă (betablocante, laserterapie pentru leziuni vasculare) : 5

              -Utilizarea reografiei în diagnosticul trombozei venoase: 1

              -Utilizarea explorării ultrasonografice duplex în insuficienţa venoasă a membrelor inferioare: 5

              -Flebochirurgie (ex. ligatura venelor superficiale, trombectomie superficială) : 1

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           –Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi tratamentului medicamentos şi chirurgical la pacienţii cu afecţiuni vasculare în dermatologie.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect afecţiunile vasculare cu interesare cutanată şi de a identifica factorii de risc asociaţi.

        -Capacitatea de a înţelege, recomanda şi interpreta corect rezultatele explorărilor specifice din afecţiunile vasculare dermatologice.

        -Capacitatea de integrare şi armonizare a indicaţiilor investigaţionale şi terapeutice pentru afecţiunile vasculare cutanate.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare şi de a lucra în echipă multidisciplinară pentru diagnosticul, tratamentul şi monitorizarea pacienţilor cu afecţiuni vasculare cutanate.

        Modul 11.5 – Afecţiuni sistemice cu determinări cutanate

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (80 ore)

              -Afectarea cutanată la pacienţii cu diabet zaharat

              -Boli cu depozite cutanate

              -Afectarea cutanată la pacienţii cu renale

              -Afectarea cutanată la pacienţii cu afecţiuni hepatice

              -Afectarea cutanată la pacienţii cu afecţiuni gastro-intestinale

              -Afectarea cutanată la pacienţii cu afecţiuni pulmonare de etiologie non-alergică (ex. granulomatoza eozinofilică cu poliangeită, fibroză în cadrul sclerodermiei)

              -Afecţiuni induse de malnutriţie sau aport hipocaloric, inclusiv de minerale şi vitamine

              -Neuropatii cu afectare cutanată

              -Distrofiile elastice ale pielii (pseudoxantom elastic, acrodermita Pick-Herxheimer, anetodermiile, polikilodermiile).

              -Sindroame paraneoplazice

              -Psihodermatologie

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (200 ore)

              -Recomandarea şi interpretarea rezultatelor investigaţiilor de laborator în cadrul afecţiunilor sistemice cu determinări cutanate: 10

              -Monitorizarea pacientului cu afecţiunilor sistemice cu determinări cutanate: 10

              -Abordarea terapeutică a pacientului cu afecţiune sistemică cu determinări cutanate: 10.

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice la pacienţii cu afecţiuni sistemice cu determinări cutanate.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect afecţiuni sistemice cu determinări cutanate şi de a identifica factorii de risc asociaţi.

        -Capacitatea de a recomanda, înţelege şi de a interpreta corect rezultatele explorărilor specifice din afecţiunile sistemice cu determinări cutanate.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare.

        -Capacitatea de a armoniza în echipă multidisciplinară indicaţiile diagnostice şi terapeutice pentru afecţiunile sistemice cu determinări cutanate.

        Modul 11.6 – Dermato-farmacologie

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (40 ore)

              -Noţiuni teoretice privind farmacologia tratamentului dermatologic în funcţie de vârstă (copii, adulţi, vârstnici): adsorbţie, absorbţie, efecte adverse

              -Ghiduri naţionale şi reglementări privind tratamentul dermatologic

              -Tratamentul topic:

              • – mecanismul de acţiune şi interacţiuni medicamentoase ale substanţelor utilizate

              • – forme farmaceutice: cremă, unguent, loţiune, soluţie, pastă

              • – reacţii adverse

              • – formule de bază ale tratamentului keratolitic, keratoplastic, rehidratant

              • – substanţe topice antiproliferative

              • – agenţi topici imunologici topici

              • – agenţi topici de protecţie cutanată

              • – tratamente topice specifice (ex. corticosteroizi, inhibitori de calcineurină, cignolin, vitamina D şi derivaţii săi, retinoizi, acid azelaic, benzoil peroxid)

              • – agenţi dezinfectanţi

              • – agenţi anti-infecţioşi (antibacterieni, antimicotici, antivirali, antiparazitari)

              • – substanţe depigmentante

              • – substanţe repigmentante

              • – substanţe de stimulare şi inhibare a creşterii părului.

                -Tratamentul sistemic:

              • – efecte directe, efecte secundare, reacţii adverse, interacţiuni medicamentoase

              • – glucocorticosteroizi

              • – methotrexat

              • – citokine

              • – terapia cu agenţi biologici în dermatologie

              • – azathioprină

              • – mycofenolat mofetil

              • – retinoizi şi agenţi cu acţiune retinoid-like

              • – hidroxiclorochină

              • – antiinflamatoare non-steroidiene

              • – dapsonă

              • – antibiotice

              • – agenţi antivirali

              • – agenţi antiparazitari

              • – antihistaminice

              • – substanţe antipuriginoase

              • – agenţi citostatici în tratamentul afecţiunilor autoimune

              • – imunoglubuline iv

              • – alte medicamente (ex. fumaraţi, talidomidă)

              -Tehnici de biologie moleculară utilizate în tratamentul afecţiunilor dermato- venerologice

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (100 ore)

              -Prescrierea medicaţiei topice dermatologice: 100

              -Prescrierea preparatelor magistrale de uz dermatologic: 100

              -Prescrierea medicaţiei sistemice utilizate în dermatologie: 100

              -Sistemul de clasificare pentru recomandările din Ghidurile de diagnostic şi tratament: 5 discuţii tematice

              -Utilizarea Ghidurilor internaţionale de tratament: 10 discuţii tematice

              -Noţiuni de bază privind recomandările şi avertizările ANM-DM, EMA şi FDA: 5 5 discuţii tematice

              -Utilizarea imunoterapiei şi agenţi citostatici în tratamentul neoplaziilor: 5

              -Raportarea reacţiilor adverse în tratamentul topic şi sistemic dermatologic: 2

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice privind terapia topică în dermato- venerologie.

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice privind terapia sistemică în dermato- venerologie.

           -Diagnosticul, monitorizarea şi tratamentul principalelor reacţii adverse la medicamentele folosite în terapia dermato-venerologică.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a prescrie corect tratament local în afeţiunile cutaneo-mucoase.

        -Capacitatea de a prescrie corect tratamentul sistemic în afeţiunile cutaneo-mucoase.

        -Raportarea reacţiilor adverse post-medicamentoare.

        Modul 11.7 – Tratamentul cu agenţi fizici şi chimici, UV-terapia şi laserterapia

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (40 ore)

              -Noţiuni teoretice privind mecanismul de acţiune,efectele şi reacţiile adverse în cazul terapiei cu radiaţii UV, terapiei fotodinamice şi laserterapiei

              -Utilizarea UVA-terapiei în dermatologie

              -Utilizarea UVB-terapiei în dermatologie

              -Utilizarea terapiei fotodinamice

              -Utilizarea crioterapiei

              -Chemoablaţia – aplicaţii în dermatologie

              -Utilizarea diferitelor tipuri de terapie laser neablativă în dermatologie

              -Utilizarea terapiei laser ablative în dermatologie

              -Utilizarea terapiei cu lumină intens pulsată în dermatologie (IPL)

              -Noţiuni de balneoterapie

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (100 ore)

              -Fotografie medicală: 50

              -Informarea pacientului privind diferitele proceduri diagnostice şi terapeutice utilizate în dermato-venerologie: 20

              -Tehnica terapiei UV (UVB, UVBnb, PUVA): 10

              -Utilizarea terapiei fotodinamice : 3

              -Utilizarea crioterapiei: 20

              -Chemoablaţia – aplicaţii în dermatologie: un seminar tematic

              -Utilizarea terapiei laser neablative în dermatologie: 10

              -Utilizarea terapiei laser ablative în dermatologie : 10

              -Utilizarea terapiei cu lumină intens pulsată în dermatologie (IPL): 10

              -Noţiuni de balneoterapie şi talasoterapie: un seminar tematic

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice privind terapia cu agenţi fizici şi chimici, UV-terapia şi laserterapia în dermatologie.

           -Cunoaşterea reacţiilor adverse la terapia cu agenţi fizici şi chimici, UV-terapia şi laserterapia în dermatologie.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect afecţiunile dermatologice care beneficiază de terapia cu agenţi fizici şi chimici, UV-terapie şi laserterapie în dermatologie.

        -Capacitatea de a înţelege modalitatea de acţiune cutanată a terapiei cu agenţi fizici şi chimici, UV-terapiei şi laserterapiei în dermatologie.

        -Administrarea corectă a terapiei cu agenţi fizici şi chimici, UV-terapiei şi laserterapiei în dermatologie.

        Modul 11.8 – Afecţiuni alergice

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (80 ore)

              -Noţiuni generale despre reacţiile de hipersensibiliate I-IV

              -Noţiuni teroretice despre reacţia alergică, intoleranţă şi reacţii pseudoalergice

              -Eczema alergică şi iritativă

              -Reacţia fotoalergică şi fototoxică. Fotodermatoze

              -Urticaria şi angioedemul

              -Reacţia post-nţepătură de insecte (ex. artropode)

              -Dermatoze alergice cu factor profesional

              -Eozinofilia asociată reacţiilor cutanate alergice

              -Porfirii

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (200 ore)

              -Testare patch epicutanată: 10

              -Teste prin înţepare (prick test): 5

              -Teste cutanate de provocare: 5

              -Test cutanat cu ser autolog: 2

              -Imunoterapie alergen specifică: o discuţie tematică

              -Monitorizarea pruritului: 5

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice corecte la pacienţii cu afecţiuni alergice dermatologice.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect afecţiunile alergice şi de a identifica factorii de risc domestici sau ocupaţionali asociaţi.

        -Capacitatea de a înţelege şi de a interpreta corect rezultatele explorărilor specifice din afecţiunile alergice cutanate.

        -Cunoaşterea programelor şi măsurilor de prevenţie şi de monitorizare în cazul pacienţilor cu dermatoze profesionale.

        -Capacitatea de a armoniza corect indicaţiile terapeutice pentru principalele afecţiuni alergice.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare în cazurile necesare.

        Modul 11.9 – Afecţiunile anexelor cutanate

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (80 ore)

              -Afecţiuni ale glandelor sudoripare:

              • – hiperhidroza primară şi secundară

              • – hipohidroza şi anhidroza primară şi secundară

              • – hidradenita/miliaria/ hidradenită supurativă primară

              • – afecţiuni induse medicamentos

                -Afecţiuni ale glandelor sebacee:

              • – hamartoame

              • – hiperplazii

              • – carcinoame

              • – anomalii endocrinologice

              • – acnee

              • – rozacee

              • – dermatita periorală

              • – foliculita gram negativă

                -Afecţiuni ale foliculului pilos

              • – alopecia androgenetică

              • – afecţiuni autoimune incluzând alopecia areata

              • – dezechilibre toxic induse

              • – afecţiuni congenitale

              • – acneea inversată

              • – hipo-/hipertricoza

              • – hirsutism

              • – afecţiuni induse medicamentos

              • – infecţii

              • – tricograma

                -Afecţiuni ale unghiilor

              • – sindroame congenitale primare

              • – afecţiuni secundare (psoriazis, lichen plan, micoze, tumori, afecţiuni induse medicamentos)

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (200 ore)

              -Testarea funcţiei glandelor sudoripare: 2

              -Infiltraţii de toxină botulinică în cadrul tratamentului hiperhidrozei: 1

              -Monitorizarea pacientulului cu acnee: 5

              -Tratamentul chirurgical în acnee: 1

              -Peeling chimic, dermabraziune: 1

              -Tehnica injectării subcutanate: 3

              -Metode de transplant de păr: o discuţie tematică

              -Tricograma: 5

              -Avulsie unghială: 5

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice corecte la pacienţii cu afecţiuni ale anexelor cutanate.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica afecţiunile anexelor cutanate şi de a identifica factorii de risc asociaţi.

        -Capacitatea de a înţelege şi de a interpreta corect rezultatele explorărilor specifice din afecţiunile ale anexelor cutanate.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare în cazurile necesare.

        Modul 11.10 – Dermato-oncologie

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (80 ore)

              -Noţiuni teoretice privind mecanismele de carcinogeneză. Distrucţia cutanată UV indusă. Biologia moleculară în melanom

              -Ghidurile naţionale de diagnostic şi tratament al tumorilor şi limfoamelor cutanate

              -Algoritmi de diagnostic şi tratament pentru formaţiuni tumorale cutanate benigne şi maligne

              -Metode de diagnostic paraclinic în tumorile cutanate (ex. dermatoscopie, ecografie cutanată, microscopie confocală)

              -Metode de tratament în tumorile cutanate (ex. chirurgie dermatologică, electrochirurgie, criochirurgie, fotovaporizare laser, terapie fotodinamică=

              -Hamartoame cutanate (nevi epidermici, nevi sebacei, nevi vasculari, nevi piloşi, nevi sudoripari, nevi de ţesut mezenchimal, hamartoame asociate diverselor sindroame)

              -Tumori cutaneo-mucoase premaligne

              -Carcinoame epidermice in situ

              -Tumori epidermice maligne

              -carcinom bazocelular

              -carcinom spinocelular

              -Leziuni melanocitare benigne

              -Hiperpigmentări circumscrise

              -Nevi melanocitari (epidermici, compuşi, albaştri); nev Spitz, nev Becker, nev Wiesner

              -Melanomul

              -Tumori benigne ale ţesutului mezenchimal (fibrom, dermatofibrom, cicatrice keloide şi hipertrofice)

              -Tumori ale ţesutului subcutanat (lipom, liposarcom)

              -Chisturi de origine cutanată sau ale anexelor pielii

              -Carcinoame in situ ale anexelor pielii

              -Tumori ale anexelor pielii (benigne şi maligne)

              -Tumori vasculare (hemangioame benigne inflantile, hemangioame neonatale, hemangioame diseminate, tumori vasculare congenitale, malformaţii vasculare, tumori vasculare maligne)

              -Malformaţii şi tumori ale ţesutului muscular şi neural (neurofibroame, leiomion, neurinom)

              -Limfoame cutanate şi pseudolimfoame (cu celule T, cu celule B)

              -Proliferări celulare dendritice/histiocitare de origine benignă sau malignă

              -Tumori endocrinologice cu determinări cutanate

              -Tumori viscerale cu metastazare cutanată frecventă

              -Tumori cu origine primară necunoscută

              -Noţiuni despre tehnicile paleative

              -Noţiuni de bază privind onco-psihologia.

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (200 ore)

              -Examenul histopatologic al tumorilor cutanate şi anexelor pielii: 30

              -Tehnica exciziei formaţiunilor tumorale cutanate melanocitare şi non-melanocitare benigne şi maligne: 5

              -Tehnica lambourilor cutanate utilizate în tratamentul tumorilor cutanate: 5

              -Dermatoscopia tumorilor cutanate: 25

              -Tehnici de crioterapie în tumorile cutanate: 20

              -Tehnici de electro-chirurgie: 25

              -Tehnica shave-biopsy: 2

              -Infuzii de citostatice: 1

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor practice şi teoretice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice corecte la pacienţii cu afecţiuni oncologice cutanate.

           -Cunoaşterea metodelor de screening pentru pacienţii cu afecţiuni oncologice cutanate.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a preveni, diagnostica, trata (medical şi chirurgical) şi monitoriza tumorile cutaneo-mucoase şi ale anexelor pielii.

        -Cunoaşterea măsurilor de reabilitare a pacienţilor cu leziuni maligne cutanate

        -Capacitatea de a recomanda, înţelege şi de a interpreta corect rezultatele explorărilor specifice din afecţiunile oncologice cutanate.

        -Capacitatea de a armoniza corect indicaţiile terapeutice pentru principalele afecţiuni oncologice cutanate.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare în cazurile necesare.

        -Capacitatea de a elabora planul de monitorizare în conformitate cu ghidurile afecţiunilor onco-dermatologice.

        Modul  11.11  –  Metode  de  diagnostic  şi  investigaţii  utilizate  în  dermato-venerologie

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (100 ore)

              -Dermatoscopie

              -Video-dermatoscopie

              -Examen histopatologic şi tehnici specifice de diagnostic anatomo-patologic în dermatologie

              -Tehnici de biologie moleculară utilizate în diagnosticul afecţiunilor dermato- venerologice

              -Proceduri funcţionale şi invazive în evaluarea vaselor sangvine

              -Investigaţiile de laborator în infecţiile dermato-venerologice

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (250 ore)

              -Dermatoscopie: 50

              -Interpretare lame histopatologice cu afecţiuni cutanate: 10

              -Ultrasonografie cutanată A+B: 5

              -Interpretarea rezultatelor culturilor micologice: 5

              -Examen cu lampa Wood în infecţii cutanate: 5

              -Microscopie de fluorescenţă pentru examinare bacteriologică, virală, micologică: o discuţie tematică

              -Interpretare rezultate IgE totale, Ig E specifice, histamină, triptază etc.: 30

              -Microscopie confocală o discuţie tematică.

              -Teste serolgice utilizate în venerologie: 5

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare recomandărilor diagnostice în dermato-venerologie.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a exersa abilităţile practice dobândite privind tehnicile diagnosticului de laborator în dermato-venerologie.

        -Capacitatea de a înţelege şi de a interpreta corect rezultatele explorărilor specifice din cadrul diferitelor afecţiuni dermato-venerologice.

        -Capacitatea de a lucra în echipă pentru recomandarea şi interpretarea corectă a rezultatelor investigaţiilor de laborator din cadrul afecţiunilor cu manifestare cutaneo- mucoasă.

        Modul 11.12 – Afecţiuni endocrinologice cu manifestări dermatologice

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (40 ore)

              -Funcţia endocrină în pubertare şi adolescenţă: răsunetul acesteia la nivel cutaneo- mucos

              -Funcţia endocrină la vărsta adultă: determinări dermatologice

              -Menopauza/andropauza: implicaţii dermatologice

              -Sindromul metabolic

              -Afecţiuni ale glandei tidoide şi ale glandelor paratiroide cu implicare dermatologică

              -Alte anomalii endocrinologice cu manifestări cutanate

              -Noţiuni de sexologie. Disfuncţia erectilă. Intersexualitate

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (100 ore)

              -Examenul clinic în cadrul pacientului dermatologic cu afectare endocrină: 5

              -Examenul paraclinic în cadrul pacientului dermatologic cu afectare endocrină: 5

              -Monitorizarea clinică şi terapeutică a adolescentului cu acnee: 10

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice la pacienţii cu afecţiuni endocrinologice cu manifestări dermatologice.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect pacienţii cu afecţiuni endocrinologice cu manifestări dermatologice şi de a identifica factorii de risc asociaţi.

        -Capacitatea de a recomanda, înţelege şi de a interpreta corect rezultatele explorărilor specifice la pacienţii cu afecţiuni endocrinologice cu manifestări dermatologice.

        -Capacitatea de a armoniza indicaţiile diagnostice şi terapeutice pentru pacienţii cu afecţiuni endocrinologice cu manifestări dermatologice în consult interdisciplinar.

        Modul 11.13 – Dermato-cosmetologie şi dermatologie corectivă

        1. 1. Tematică

           1. 1.a. Tematică curs (60 ore)

              -Noţiuni generale şi specifice privind proceduri utilizate în cosmetologie

              -Aplicaţiile toxinei botulinice

              -Aplicaţiile fillerelor

              -Peelingul cutanat

              -Prevenţia complicaţiilor procedurlor dermato-cosmetice şi managementul acestora

              -Tratamente corective laser in dermatologie

              -Tehnici combinate moderne în dermatologia corectivă

              -Remodelarea cicatricelor

              -Prevenţia carcinogenezei induse de UV sau iatrogen

              -Aplicaţiile laserelor în dermatologia corectivă

           2. 1.b. Tematică aplicaţii practice (150 ore)

              -Utilizarea toxinei botulinice în tratamentul defectelor de mimică: 5

              -Utilizarea de fillere: 5

              -Utilizarea de agenţi chimici şi fizici (peeling chimic, terapie fotodinamică, UV-terapie, laserterapie, PDL, crioterapie, lipoliză, terapie cu lumină intens pulsată, radiofrecvenţă, cu infraroşii etc.): 10

              -Microneedling: o discuţie tematică

              -Flebectomie: o discuţie tematică

              -Tratamentul cicatricelor (tratament medical, tratament chirurgical, laserterapie, terapie fotodinamică, microneedling, injectări, excizii): 5

              -Scleroterapie vase cutanate: 10

        2. 2. Obiective educaţionale specifice

           -Însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice necesare diagnosticului şi indicaţiilor terapeutice corecte la pacienţii ce necesită intervenţii corective dermatologice.

        3. 3. Rezultate aşteptate

        -Capacitatea de a diagnostica corect şi de a indica metoda terapeutică adecvată pentru corectarea defectelor cutaneo-mucoase.

        -Capacitatea de a înţelege modalitatea de acţiune a principalelor metode de tratament corectiv dermatologic.

        -Capacitatea de a solicita corect consulturi interdisciplinare în cazul pacienţilor ce necesită terapie corectivă cutanată.

     8. 7. REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) LA FINALIZAREA PREGĂTIRII

        Medicul specialist dermato-venerolog trebuie să facă dovada însuşirii obiectivelor educaţionale cuprinse în Curricula dermato-venerologică la nivelul exigenţelor medicale şi deontologice specifice standardelor naţionale şi din Uniunea Europeană.

     9. 8. TEMATICA PENTRU EXAMENUL DE MEDIC SPECIALIST ÎN SPECIALITATEA DERMATO-VENEROLOGIE

        I. Proba scrisă

        II – III. Două probe clinice

        IV. Proba practică

        I. PROBA SCRISĂ

        1. 1. Structura pielii la microscopul optic și electronic.

        2. 2. Funcțiile organului cutanat.

        3. 3. Principalele procese histopatologice ale pielii.

        4. 4. Infecții cutanate virale.

        5. 5. Infecții cutanate bacteriene.

        6. 6. Infecții cutanate fungice.

        7. 7. Epizoonoze.

        8. 8. Tuberculoze cutanate. Lepra.

        9. 9. Noțiuni generale despre alergie și imunologie.

        10. 10. Urticaria.

        11. 11. Eczeme/dermatite.

        12. 12. Eritrodermiile.

        13. 13. Dermatoze profesionale.

        14. 14. Prurigouri.

        15. 15. Vasculite.

        16. 16. Reacții cutanate postmedicamentoase.

        17. 17. Purpure.

        18. 18. Bolile țesutului conjunctiv (lupus eritematos, dermatomiozita, sclerodermia).

        19. 19. Boli buloase.

        20. 20. Afecțiuni vasculare cutanate (boala venoasă cronică a membrelor inferioare, tromboflebita superficială, malformații venoase, sindrom post-trombotic, arterite, boala și fenomenul Raynaud, limfedeme).

        21. 21. Genodermatoze.

        22. 22. Limfoame și pseudo-limfoame cutanate.

        23. 23. Boala Kaposi.

        24. 24. Mastocitoze.

        25. 25. Sarcoidoza.

        26. 26. Psoriazisul.

        27. 27. Lichen și eruptii lichenoide.

        28. 28. Parapsoriazisurile.

        29. 29. Tulburări de keratinizare.

        30. 30. Dermatoze prin agenți fizici.

        31. 31. Distrofiile elastice ale pielii (pseudoxantom elastic, acrodermita Pick-Herxheimer, anetodermiile, polikilodermiile).

        32. 32. Discromii cutanate.

        33. 33. Sindrom seboreic. Acneea și erupțiile acneiforme.

        34. 34. Rozaceea.

        35. 35. Dermatoze precanceroase.

        36. 36. Tumori benigne cutanate.

        37. 37. Carcinoame bazocelulare.

        38. 38. Carcinoame spinocelolare.

        39. 39. Melanom.

        40. 40. Dermatoze paraneoplazice.

        41. 41. Manifestări cutanate dismetabolice (porfirii, lipoidoze, amiloidoze, mucinoze, diabet zaharat).

        42. 42. Afecțiunile părului și unghiilor.

        43. 43. Afecțiunile mucoasei bucale și genitale.

        44. 44. Afecţiuni sistemice cu determinări cutanate Psihodermatologie

        45. 45. Dermato-farmacologie

        46. 46. Dermatologie corectivă

        47. 47. Sifilisul

        48. 48. Infecția gonococică.

        49. 49. Limfogranulomatoza veneriană.

        50. 50. Șancrul moale.

        51. 51. Infecțiile genitale cu Chlamydia

        52. 52. Infecția genitală cu Mycoplasma.

        53. 53. Manifestări cutaneo-mucoase în infecția cu HIV.

        54. 54. Epidemiologia, prevenția și controlul bolilor venerice.

        II – III. Două probe clinice

        Cazurile clinice se vor alege din toată problematica specialității.

        IV. PROBA PRACTICĂ

        1. 1. Avulsia lamei unghiale.

        2. 2. Efectuarea biopsiei cutanate.

        3. 3. Efectuarea crioterapiei cu azot lichid.

        4. 4. Efectuarea examenului dermatoscopic al leziunilor melanocitare şi nemelanocitare: nevi melanocitari, nev Spitz, melanom, lentigo, carcinom bazocelular, keratoză seboreică, hemangioame și alte leziuni vasculare.

        5. 5. Efectuarea exciziei cutanate (leziune cutanată cu diametrul <2cm).

        6. 6. Efectuarea patch-testelor cutanate pentru diagnosticul dermatozelor alergice şi interpretarea rezultatelor testelor.

        7. 7. Efectuarea și interpretarea citodiagnosticului Tzanck.

        8. 8. Efectuarea si interpretarea examenului micologic direct din leziune pentru diagnosticul micozelor.

        9. 9. Efectuarea şi interpretarea frotiurilor din secreţia uretrală şi vaginală.

        10. 10. Evidențierea treponemelor de la nivelul șancrului luetic la ultramicroscop.

        11. 11. Fototerapie laser: Terapie cu laser ablativ.

        12. 12. Fototerapie laser: Terapie cu laser non-ablativ.

        13. 13. Interpretarea unui preparat histopatologic colorat HE pentru diagnosticul histopatologic al urmatoarelor dermatoze: tuberculoză cutanată, boală Paget, boală Bowen, carcinom spinocelular, carcinom bazocelular, melanom, nevi nevocelulari, lupus eritematos, psoriazis, lichen plan, pemfigus vulgar, dermatită herpetiforma, boală Darier, morfee, porfirie cutanată tardivă, verucă vulgară.

        14. 14. Tehnica chiuretării leziunilor cutanate.

        15. 15. Tehnica dermabraziunii.

        16. 16. Tehnica injectării de toxină botulinică la nivel cutanat.

        17. 17. Tehnica injectării fillerelor la nivel cutanat.

        18. 18. Tehnica peeling-uli chimic cu sol. Jessner.

        19. 19. Tehnica PUVA terapiei.

        20. 20. Tehnica sclerozării venectaziilor.

        21. 21. Tehnici de electrochirurgie dermatologică.

     10. 9. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN SPECIALITATEA DERMATO-VENEROLOGIE:

         Competența profesională intrinsecă specialității urmare promovării examenului de medic specialist (standard profesional)

         -Competența în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor dermato-venerologice la standardele actuale din UE.

         -Competența în interpretarea datelor explorărilor de laborator specifice afecțiunilor dermato-venerologice.

         -Competența în diagnosticul și tratamentul tuturor urgențelor dermato-venerologice, în mod independent, în condițiile limitelor dotărilor tehnice medicale de la locul acordării asistenței medicale de urgență.

         -Competența în recunoașterea, diagnosticul și tratamentul inteferențelor afecțiunilor dermato-venerologice cu patologia aparținând oricărei alte specialități medicale sau chirurgicale.

         -Competența medicului specialist dermato-venerolog de a participa corect și activ în echipe medicale multidisciplinare.

         -Competența în expertiza disabilităților și handicapului asociate afecțiunilor dermato- venerologice.

         -Competența în expertiza medico-legală care implică afecțiunile dermato- venerologice.

         -Competența în participarea ca investigator în studii de cercetare clinică în domeniul dermato-venerologiei, condiționată de obținerea certificării periodice în buna practică clinică (GCP).

         Obligații

         -Cunoașterea și respectarea legislației naționale și internaționale în domeniul medicinii.

         -Respectarea obligațiilor etice și deontologice specifice profesiei medicale.

         -Respectarea confidențialității datelor pacienților conform prevederilor legale.

         -Raportarea observațiilor individuale legate de domeniul farmaco-vigilenței.

         -Raportarea observațiilor individuale referitoare la bolile declarabile conform legislației în vigoare.

         -Respectarea normelor și criteriilor profesionale prevăzute în ghidurile de diagnostic recunoscute la nivel național și internațional.

         -Asumarea răspunderii profesionale pentru diagnosticul și tratamentul personalizat al afecțiunilor dermato-venerologice, dacă situația clinică respectivă implică particularități individuale care nu se regăsesc în ghidurile de diagnostic și tratament publicate la data respectivă.

     11. 10. BIBLIOGRAFIE

     1. 1. Goldsmith LA, Katz SI, Gilchrest BA, Paller AS, Leffell DJ, Wolff K. Fitzpatrick’s Dermatology in General Medicine, 8th Ed., McGraw-Hill Professional, New York, USA, 2012.

     2. 2. Burgdorf WHC, Plewig G, Wolff HH, Landthaler M. Braun-Falco´s Dermatology. 3rd Ed., Editura Springer, Berlin, Heidelberg, Germany, 2009

     3. 3. Wolff K, Johnson RA, Saavedra AP. Fitzpatrick, Atlas Color si Compendiu de Dermatologie Clinica. Editura Medicala CALLISTO, Bucuresti, 2017

     4. 4. Katsambas A D, Ţiplica G-S. Dermatocosmetologie clinică. Editura Curtea Veche, Bucureşti, România, 2012

     5. 5. Ghidurile europene de diagnostic și tratament ale afecțiunilor dermatologice elaborate sub egida EDF (European Dermatology Forum), IUSTI (International Union against Sexually Transmitted Infections), EADV (European Academy of Dermatology and Venereology) și UEMS-EBDV (European Board of Dermato-Venereology)

     -http://www.eadv.org/

     -http://www.euroderm.org/edf/

     -http://www.iusti.org/

     COMISIA DE SPECIALITATE DERMATO-VENEROLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII

     PreședinteProf. dr. George Sorin Țiplica

     

     VicepreședinteS.l. dr. Marius Irimie

     MembriS.l. dr. Nicuța Manolache As. univ. dr. Mihaela Țovaru Dr. Bogdan Niculae

     Dr. Monika Căpîlnă

     SecretarAs. univ. dr. Alexandra Irina Butacu

     MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

     CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

     CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

     EXPERTIZA MEDICALĂ A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ

     Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

     MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

     

     2017

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA EXPERTIZA MEDICALĂ A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ

De iniţia specialităţii:

Expertiza medicală a capacităţii de muncă este o disciplină clinică orientată pe interacţiunea dinamică între starea de sănătate şi munca profesională.

În termeni medicali, expertizarea capacităţii de muncă se defineşte ca activitatea de evaluare clinico-paraclinică a unei condiţii de sănătate (boală, afecţiune) în scopul identificării unor afectări / deficienţe funcţionale şi cuantificării impactului asupra capacităţii de muncă. Evaluarea vizează funcţiile fizice, mentale şi intelectuale şi stabileşte în ce măsură acestea permit persoanei să desfăşoare (sau nu) activităţi profesionale coordonate sau orice alte activităţi legate de muncă. Expertiza medicală a capacităţii de muncă presupune, pe lângă cunoştinţe medicale extinse şi cunoaşterea aprofundată a unor metodologii proprii şi a legislaţiei aferente, fiind îndeplinite cerinţele ştiinţifice şi practice formulate de UEMASS (Uniunea Europeană a Medicinei de Asigurări şi Securitate Socială).

.Obiectivele generale ale expertizării capacităţii de muncă :

•  Evaluarea persoanelor care prezintă limitări în realizarea unei activităţi profesionale coordonate sau a unor activităţi legate de profesie

•  Evaluarea comprehensivă a nivelului funcţional al persoanei în relaţie cu condiţiile reale din mediul de muncă

  

•  Măsurarea, prin metode specifice a efectelor unei anumite stări patologice asupra participării individului la viaţa comunităţii (socială, profesională)

•  Stabilirea gradului de reducere a capacităţii de muncă

•  Identificarea beneficiilor de asigurări sociale adecvate prevăzute de lege

•  Stabilirea eligibilităţii pentru beneficiile de asigurări sociale, conform legii (concediu medical prelungit, pensie de invaliditate, alte beneficii)

1. 1. Durata programului de pregătire în expertiza medicală a capacităţii de muncă

   4 ani

2. 2. Organizarea programului de pregătire

   Disciplină/modul specialitate	Durata modul	Locul recomandat pentru parcurgerea modulului	Coordonatori
   Anul I
   Explorări funcţionale şi imagistică medicală (microcursuri şi stagiu practic)	6 luni	Serviciile de explorări funcţionale şi imagistică medicală din cadrul INEMRCM	Cadrele didactice din cadrul Disciplinei de expertiză medical a capacităţii de muncă, UMF"Carol Davila", medici primari
   Medicină internă	6 luni	Clinici de specialitate acreditate de MS	Cadre didactice sau medici primari medicină internă
   Anul II
   Neurologie	4 luni	Clinici de specialitate acreditate de MS	Cadre didactice sau medici primari neurologie
   Psihiatrie	4 luni	Clinici de specialitate acreditate de MS	Cadre didactice sau medici primari psihiatrie
   Medicină fizică şi	4 luni	Clinici de specialitate	Cadre didactice

   recuperare medicală		acreditate de MS	sau medici primari de specialitate
   Anul III
   Expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă	12 luni	INEMRCM	Cadrele didactice din cadrul Disciplinei de expertiză medical a capacităţii de muncă, UMF"Carol Davila", medici primari
   Anul IV
   Expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă (Stagiu practice în cadrul serviciilor teritoriale de expertiză medical a capacităţii de muncă)	6 luni	Serviciile şi cabinetele teritoriale de expertiză medicală a capacităţii de muncă	Medici primari expertiza medical a capacităţii de muncă
   Diabetologie şi boli de nutriţie	2,5 luni	Clinici de specialitate acreditate de MS	Cadre didactice sau medici primari de specialitate
   Medicina muncii	1 lună	Clinici de specialitate acreditate de MS	Cadre didactice sau medici primari de specialitate
   Oncologie	3 luni	Clinici de specialitate acreditate de MS	Cadre didactice sau medici primari de specialitate
   Etică medicală	2 săptămâni
   Total ore pregătire teoretică	840 ore
   Total ore pregătire practică	3920 ore

   Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării, se face prin credite (CFU). 1 credit = 25 ore de instruire. Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20-30%, restul de 70- 80%, fiind dedicată activităţilor practice şi studiului individual.

   La sfârşitul fiecărui modul de pregătire (cel puţin o dată pe an), are loc o evaluare de etapă, făcută în unitatea de pregătire de către responsabilul de stagiu şi îndrumător.

   Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU.

   Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu (log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

3. 3. Repartiţia şi durata modulelor pe ani de rezidenţiat

Anul I

•  Modul 1. Explorări funcţionale şi imagistică medicală 6 luni

•  Modul 2. Medicina internă 6 luni

  Anul II

•  Modul 3. Neurologie 4 luni

•  Modul 4. Psihiatrie 4 luni

•  Modul 5. Medicină fizică şi de reabilitare 4 luni

  Anul III

•  Modul 6. Expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă 12 luni

  Anul IV

•  Modul 7. Expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă

  • ■ Stagiu practic în cadrul serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacităţii de muncă 6 luni

•  Modul 8. Diabetologie şi boli de nutriţie 2,5 luni

•  Modul 9. Medicina muncii 1 lună

•  Modul 10. Oncologie 2 luni

•  Modul 11. Bioetică 2 săptămâni

Modul 1, anul I : EXPLORĂRI FUNCŢIONALE ŞI IMAGISTICĂ MEDICALĂ

Nr. ore curs : 120 Nr. ore practică: 480

Tematică adaptată obiectivelor speci ice

1. 1. Electrocardiografie – efectuare, interpretare

2. 2. Testele de efort – tipuri, indicaţii, contraindicaţii, interpretare, capacitatea de efort, integrarea rezultatelor testului de toleranţă la efort în evaluarea şi recuperarea capacităţii de muncă

3. 3. Interpretarea şi efectuarea indicelui gleznă-braţ

4. 4. Ecocardiografie

5. 5. Explorarea funcţională pulmonară (spirometrie, determinarea gazelor sanguine, testele de efort) -efectuare, interpretare

6. 6. Examen radiologic toraco-pulmonar clasic

7. 7. Interpretarea analizelor de sânge periferic pentru principalele afecţiuni hematologice invalidante (anemii, leucemii, sindroame mieloproliferative, sindroame hemoragipare)

8. 8. Explorarea tubului digestiv, funcţională şi imagistică (ecografia abdominală)

9. 9. Explorarea aparatului renal, funcţională şi imagistică (ecografie)

10. 10. Explorarea sistemului endocrin, biologic, hormonal, imagistic

11. 11. Explorarea aparatului locomotor – testarea mobilităţii articulare, explorare imagistică (radiologică, ecografică)

12. 12. Electroencefalografia- noţiuni privind interpretarea de rutină

13. 13. Examenul oftalmologic: acuităţi vizuale,cîmp vizual,examenul fundului de ochi

14. 14. Examenul ORL: audiograma, probele vestibulare

15. 15. Examenului psihologic privind ineligenţa, personalitatea, aptitudinile psihomotorii

NOTĂ: Stagiul de explorări uncţionale se va des ăşura în INEMRCM sub îndrumarea cadrelor didactice din cadrul Disciplinei de Expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul UMF „Carol Davila" şi a medicilor primari care coordonează activitatea cabinetelor de evaluare uncţională. Stagiul de explorări

uncţionale conţine microcursuri şi demonstraţii practice.

Barem de activităţi practice

1. 1. Interpretarea examenului radiologic clasic în afecţiunile invalidante, pe aparate şi sisteme

2. 2. Efectuare spirometrie

3. 3. Interpretarea rezultatelor explorărilor funcţionale pulmonare (spirometrie, gazometrie)

4. 4. Efectuare electrocardiograme

5. 5. Interpretare electrocardiograme

6. 6. Asistare şi interpretare ecografie abdominală

7. 7. Asistare şi interpretare ecocardiografie

8. 8. Asistare şi interpretare ecocardiografie vasculară periferică

9. 9. Interpretare probe biologice şi hematologice

10. 10. Asistare şi interpretare explorări funcţionale oftalmologice

11. 11. Asistare şi interpertare audiometrie, probe vestibulare

12. 12. Efectuare şi interpretare examene aparat locomotor- testări articulare

13. 13. Asistare examen psihologic

Obiective educaţionale. Cunoaşterea principalelor tehnicilor de investigare funcţională şi de laborator a afecţiunilor cronice – indicaţii, principii, metodologie, parametrii măsuraţi (valori normale, semnificaţia devierilor patologice).

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de explorări funcţionale, medicul rezident va trebui să poată interpreta investigaţiile biologice, funcţionale şi

imagistice privind afecţiunile invalidante şi să înţeleagă rolul acestora în cadrul algoritmului de evaluare a capacităţii de muncă.

Modul 2, anul I : MEDICINA INTERNĂ

Nr. ore curs : 120 Nr. ore practică: 480

Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice

1. 1. Bronhopneumopatia obstructivă cronică

2. 2. Astmul bronşic

3. 3. Pneumopatii interstiţiale fibrozante difuze netuberculoase şi neprofesionale

4. 4. Supuraţii bronhopulmonare

5. 5. Pleurezia purulentă

6. 6. Cancerul bronho-pulmonar

7. 7. Tuberculoza pulmonară

8. 8. Cordul pulmonar cronic

9. 9. Insuficienţa respiratorie cronică

10. 10. Valvulopatii mitrale şi aortice

11. 11. Tulburările de ritm ale inimii

12. 12. Tulburările de conducere ale inimii

13. 13. Cardiopatia ischemică

14. 14. Miocardite, cardiomiopatii

15. 15. Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară

16. 16. Bolile aortei şi arterelor periferice

17. 17. Bolile venelor- trombofeblite, insuficienţa venoasă cronică

18. 18. Boala cronică de rinichi

19. 19. Sindromul nefrotic

20. 20. Glomerulonefrite cronice

21. 21. Nefropatii interstiţiale cronice

22. 22. Ulcerul gastric şi duodenal; esofagita de reflux

23. 23. Cancerul gastric

24. 24. Rectocolita ulcero-hemoragică

25. 25. Cancerul colo-rectal

26. 26. Hepatitele cronice

27. 27. Ciroza hepatică

28. 28. Pancreatita cronică

29. 29. Anemii(clasificare, diagnostic, principii terapeutice, evoluţie)

30. 30. Sindroame mieloproliferative (clasificare, diagnostic, principii terapeutice, evoluţie)

31. 31. Sindroame hemoragipare (clasificare, diagnostic, principii terapeutice, evoluţie)

32. 32. Colagenoze

33. 33. Spondiloartropatii

34. 34. Poliartrita reumatoidă

NOTA: În general, se recomandă evidenţierea aspectelor legate de patologia cronică (elemente de diagnostic clinic, plan de investigare, evoluţie, complicaţii, sechele), planul de monitorizare de lungă durată, posibilităţi de recuperare.

Baremul de activităţi practice

1. 1. Examinarea pacienţilor, întocmirea foilor de observaţie, plan de investigaţii

2. 2. Interpretarea rezultatelor investigaţiilor în vederea stabilirii diagnosticului afecţunilor cuprinse în tematica de curs

3. 3. Planul de monitorizare de lungă durată şi posibilităţile de recuperare adaptate la cazurile examinate

Obiective educaţionale. Cunoaşterea diagnosticului şi tratamentului bolilor interne cu impact de lungă durată asupra funcţionării pacientului în mediul curent. Recunoaşterea bolilor care necesită consulturi şi investigaţii de specialitate .

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de medicină internă, medicul rezident va avea capacitatea să examineze un pacient medical, să stabilească diagnosticul, planul de investigare şi de monitorizare de lungă durată în afecţiunile cuprinse în tematică. De asemenea, trebuie să poată interpreta şi integra corect în formularea diagnosticului, examenele biologice, imagistice şi de explorări funcţionale, în cazurile examinate.

Modul 3, anul II : NEUROLOGIE

Nr. ore curs : 80 Nr. ore practică: 320

Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice

1. 1. Traumatisme cranio-cerebrale

2. 2. Boli vasculare cerebrale

3. 3. Boli demielinizante. Scleroza multiplă

4. 4. Discopatii. Hernia de disc operată

5. 5. Leziuni ale nervilor periferici

6. 6. Polineuropatii

7. 7. Boli extrapiramidale şi cerebeloase

8. 8. Miopatii

9. 9. Epilepsia

10. 10. Tumori cerebrale şi cu alte localizări

NOTA: În general, se recomandă evidenţierea aspectelor legate de patologia cronică (elemente de diagnostic clinic, plan de investigare, evoluţie, complicaţii, sechele), planul de monitorizare de lungă durată, posibilităţi de recuperare.

Baremul de activităţi practice

1. 1. Examinarea pacienţilor, întocmirea foilor de observaţie, plan de investigaţii

2. 2. Interpretarea rezultatelor investigaţiilor în vederea stabilirii diagnosticului afecţunilor cuprinse în tematica de curs

3. 3. Planul de monitorizare de lungă durată şi posibilităţile de recuperare adaptate pentru cazurile examinate

Obiective educaţionale. Cunoaşterea diagnosticului şi tratamentului bolilor neurologice cu impact de lungă durată asupra funcţionării pacientului în mediul curent. Recunoaşterea bolilor care necesită consulturi şi investigaţii de specialitate .

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de neurologie, medicul rezident va avea capacitatea să examineze un pacient neurologic, să stabilească diagnosticul, planul de investigare şi de monitorizare de lungă durată în afecţiunile cuprinse în tematică. De asemenea, trebuie să poată înţelege şi integra corect în formularea diagnosticului, examenele biologice, imagistice (examen radiologic clasic, CT, RMN ) şi de explorări funcţionale, în cazurile examinate.

Modul 4, anul II : PSIHIATRIE

Nr. ore curs : 80 Nr. ore practică: 320

Tematica cursurilor adaptate obiectivelor speci ice

1. 1. Tulburări mentale organice (demenţa, delirium, sindromul amnestic organic, alte tulburări mentale organice)

2. 2. Tulburări mentale şi de comportament determinate de consumul de alcool sau alte substanţe psihoactive

3. 3. Tulburări afective

4. 4. Tulburări depresive

5. 5. Tulburări anxioase

6. 6. Tulburări de personalitate (psihopatii)

7. 7. Tulburări disociative (de conversie)

8. 8. Tulburări somatoforme

9. 9. Schizofrenia

10. 10. Retardare mentală

NOTA: În general, se recomandă evidenţierea aspectelor legate de patologia cronică (elemente de diagnostic clinic, plan de investigare, evoluţie, complicaţii, sechele), planul de monitorizare de lungă durată, posibilităţi de recuperare.

Baremul de activităţi practice

1. 1. Examinarea pacienţilor din perspectiva psihopatologică (observarea expresivităţii şi comportamentului, relaţionare)

2. 2. Anamneza psihiatrică, întocmirea foilor de observaţie

3. 3. Aplicarea tehnicilor specifice de investigaţii în stabilirea diagnosticului afecţiunilor psihice cuprinse în tematica de curs.

4. 4. Formularea planului terapeutic şi de reintegrare socială şi profesională pentru cazurile studiate.

Obiective educaţionale. Cunoaşterea diagnosticului şi tratamentului afecţiunilor psihice cu impact de lungă durată asupra funcţionării pacientului în mediul curent. Recunoaşterea afecţiunilor care necesită consulturi şi investigaţii de specialitate .

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de psihiatrie, medicul rezident va avea capacitatea să examineze un pacient cu afecţiune psihică, să stabilească diagnosticul, planul de investigare şi de monitorizare de lungă durată în afecţiunile cuprinse în tematică. De asemenea, trebuie să poată utiliza scale de evaluare/chestionare pentru depresie, anxietate, alcoholism, MMSE, etc. şi să fie în măsură să formuleze obiectivele şi interpretarea unei investigaţii sociale în contextul clinic al cazului.

Modul 5, anul II : MEDICINĂ FIZICĂ ŞI DE REABILITARE (MFR)

Nr. ore curs : 80 Nr. ore practică: 320

Tematica cursurilor adaptate obiectivelor speci ice

1. 1. Diagnosticul în MFR

2. 2. Orteze şi proteze

3. 3. Scaune rulante si tehnologia de asistare.

4. 4. Dispozitive augmentative pentru persoane cu dizabilităţi

5. 5. MFR în afecţiunile sistemului nervos (accident vascular cerebral, traumatismele coloanei vertebrale,scleroza multiplă, boala Parkinson)

6. 6. MFR în afecţiunile ortopedice şi musculoscheletale (dorso- lombo-sacralgie, afecţiuni degenerative musculo-scheletale, după intervenţii chirurgicale ortopedice reconstructive, amputaţii, afecţiuni musculo-scheletale de cauză profesională)

7. 7. MFR în afecţiuni specifice (boli cardiovasculare, boli repiratorii, cancere, durerea cronică)

8. 8. Reabilitarea medicală şi OMS-CIF (Clasificarea Internatională a Functionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii-OMS), Raportul Mondial OMS privind dizabilitatea, alte documente europene şi internaţionale

Baremul de activităţi practice

1. 1. Evaluarea în medicina fizică şi de reabilitare

2. 2. Principalele intervenţii pentru sănătate în MFR- proceduri specifice, totalitatea agenţilor fizici cu efecte terapeutice

3. 3. Evaluarea rezultatelor în MFR

Obiective educaţionale. Cunoaşterea metodelor specifice de evaluare şi diagnostic în MFR. Capacitatea de a stabili programe de MFR adaptate cazurilor studiate.

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de medicină fizică şi de reabilitare medicul rezident va înţelege rolul recuperării medicale în cadrul programului complex de recuperare a capacităţii de muncă şi re/integrare profesională. Va dobândi, de asemenea abilitatea de a lucra în cadrul echipelor pluridisciplinare.

Modul 6, anul III: EXPERTIZA MEDICALĂ ŞI RECUPERAREA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ

Nr. ore curs : 240 Nr. ore practică: 960

Tematica cursurilor adaptate obiectivelor speci ice

1. 1. Intoducere în domeniul expertizei medicale a capacităţii de muncă(definţii, cadru conceptual, principii, obiective, metode şi tehnici specifice)

2. 2. Caracterul pluridisciplinar al activităţii de expertizare a capacităţii de muncă. Confluenţe ştiinţifice şi practice.

3. 3. Legislaţia privind asigurările sociale şi pensiile. Incapacitatea temporară de muncă prelungită.

4. 4. Legislaţia privind persoanele cu dizabilităţi

5. 5. Organizarea,funcţionarea şi atribuţiile sistemului naţional de expertiză medicală a capacităţii de muncă

6. 6. Înregistrarea şi raportarea cazurilor – statistica invalidităţii

7. 7. Conceptele de capacitate de muncă şi capacitate profesională. Relaţia dizabilitate/invaliditate- capacitate de muncă

8. 8. Metodologia stabilirii diagnosticului funcţional, a incapacităţii adaptative şi de evaluare a capacităţi de muncă în bolile şi sechelele invalidante

9. 9. Modele tradiţionale de conceptualizare a capacităţii de muncă versus modelul bio-psiho- social. Aplicarea conceptelor ICF în domeniul expertizei medicale a capacităţii de muncă.

10. 10. Clasificarea profesiunilor

11. 11. Pregătirea profesională. Deprinderile profesionale. Exerciţiu. Antrenament.

12. 12. Condiţii ambientale şi psiho-sociale ale locului de muncă

13. 13. Psihologia muncii

14. 14. Sociologia muncii. Implicaţiile sociale ale bolii şi invalidităţii

15. 15. Particularităţile muncii în funcţie de vîrstă şi gen

16. 16. Biotipologia profesională

17. 17. Factorii de adaptare în munca profesională

18. 18. Oboseala în muncă. Metode de testare a oboselii. Particularităţile oboselii la persoanele cu deficienţe

19. 19. Complexul de dezadaptare în muncă. Factorii limitativi şi stimulativi ai capacităţii de muncă

20. 20. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile aparatului respirator

21. 21. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile cardio – vasculare

22. 22. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în bolile digestive şi bolile de nutriţie

23. 23. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile renale

24. 24. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile aparatului locomotor

25. 25. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile neurologice

26. 26. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile psihice

27. 27. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile endocrine

28. 28. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile oftalmologice

29. 29. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile ORL

30. 30. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiuni neoplazice

31. 31. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile dermatologice

32. 32. Recuperarea capacităţii de muncă şi reintegrarea profesională (delimitarea domeniului, principii, obiective, metode şi tehnici specifice )

33. 33. Întoarcerea la muncă din perspectiva ştiinţifică şi practică la nivel european.

34. 34. Prognosticul de recuperabilitate – criterii medico-socio-profesionale . Posibilităţi de cuantificare

35. 35. Prevederile legale privind atribuţiile medicului specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă în domeniul recuperării capacităţii de muncă

36. 36. Adaptarea la muncă a persoanelor cu deficienţe fucnţionale. Particularităţi , posibilităţi compensatorii şi dezvoltarea acestora. Criterii de urmărire a adaptării la muncă .

37. 37. Noţiuni de ergonomie (concepţia ergonomiei, organizarea activităţii de ergonomie – ergonomie de proiectare şi ergonomie de corecţie)

38. 38. Îndrumarea ,orientarea şi reorientarea profesională a persoanelor cu deficienţe funcţionale

39. 39. Acţiuni formativ – profesionale de recuperare a capacităţii de muncă

40. 40. Integrarea/ reintegrarea socială şi profesională a persoanelor cu deficienţe funcţionale de diferite cauze

    •  reglementările existente şi posibilităţi de intervenţie;

    •  întocmirea programului de recuperare, soluţii preconizate;

    •  conjunctura socio-economică şi posibilitatea de a transpune în practică soluţiile adoptate;

    •  motivaţia psihologică şi socială pentru inserţia sau reinserţia socială;

    •  posibilităţile tehnice şi practice de realizare a programului de recuperare sub aspectul inserţiei sociale;

    •  acţiuni sociale în vederea facilitării integrării sociale:

      •  cu caracter general;

      •  cu caracter particular – personal;

41. 41. Informaţia şi comunicarea în acţiunea de inserţie sau reinserţie socială;

    •  la nivelul persoanelor cu deficienţe funcţionale/ dizabilităţi;

    •  la nivelul angajatorului;

    •  la nivelul factorului de decizie;

    •  la nivelul opiniei publice;

42. 42. Rolul asistentului social în recuperare:

    •  investigaţia socială;

    •  intervenţia socială;

43. 43. Practica integrării sau reintegrării socio-familiale:

    1. a. adaptări ergonomice necesare ale accesului în locuinţe şi dotarea locuinţei;

    2. b. servicii şi facilităţi în sprijinul persoanelor cu dizabilităţi;

    3. c. intervenţii la organele competente pentru soluţionarea cazului;

44. 44. Practica integrării sau rein/serţiei socio-profesionale:

    •  catagrafierea locurilor de muncă accesibile persoanelor cu deficienţe funcţionale/diazbilităţi;

    •  indicaţii şi contraindicaţii de muncă în raport de potenţialul biopsihic restant şi problemele de securitatea muncii;

    •  orientare, reorientare şi îndrumare profesională;

    •  organizarea şi reorganizarea muncii în condiţiile unor persoane cu dizabilităţi;

    •  relaţiile funcţionale între unităţile EMRCM, Agenţia de Ocupare şi Formare a Forţei de Muncă şi cu Agenţii Economici teritoriali pentru care s-a realizat catagrafierea locului de muncă accesibil persoanelor cu deficienţe funcţionale

      /dizabilităţi;

45. 45. Calitatea vieţii persoanelor cu deficienţe funcţionale/dizabilităţi.

Baremul de activităţi practice

1. 1. Examinarea bolnavilor internaţi în INEMRCM

2. 2. Interpretarea rezultatelor explorărilor funcţionale generale şi cu caracter specific pentru cazurile examinate

3. 3. Participarea la comisiile consultative din INEMRCM , prezentarea cazurilor

   .Finalizarea cazurilor expertizate şi întocmirea rapoartelor de expertiză medicală a capacităţii de muncă

4. 4. Efectuarea corespondenţei cu unităţile din reţeaua de expertiză medicală a capacităţii de muncă teritoriale şi cu diferite agenţii (naţionale,comunitare ) în funcţie de specificul cazului

5. 5. Efectuarea unei analize de loc de muncă şi întocmirea profesiogramei

6. 6. Efectuarea unei analize de ergonomice a locului de muncă – stabilirea corecţiei ergonomice

7. 7. Întocmirea unui plan complex de recuperare pentru un caz dat (acţiuni medicale, sociale şi profesionale)

8. 8. Orientarea, reorientarea profesională a unui caz dat

9. 9. Aprecierea gradului de recuperabilitate al unui caz concret (studiu de caz).

10. 10. Întocmirea unui program individual de recuperare.

11. 11. Stabilirea obiectivelor şi interpretarea rezultatelor unei anchete sociale

    • – obiective: confirmare de diagnostic, de stabilire a diagnosticului funcţional sau de verificare a aplicării programului de recuperare;

    • – surse de informare;

    • – posibilităţi de realizare:

      • – investigaţia prin corespondenţă;

      • – ancheta socială de teren.

12. 12. Formularea scopului, obiectivelor acţiunilor sociale (diagnoza problematicii socio- profesionale a cazului).

13. 13. Concretizarea acţiunilor sociale în programul de inserţie sau reinserţie socio-profesională şi a modalităţilor de realizare.

14. 14. Intervenţia activă în soluţionarea cazurilor.

15. 15. Urmărirea modului de adaptare a deficientului (handicapat sau invalid) ca urmare a aplicării soluţiei preconizate (anchete de supraveghere).

Obiective educaţionale.

Însuşirea şi aplicarea principiilor şi metodologiei de evaluare a capacităţii de muncă în cazul deficienţelor funcţionale de diferite cause. Perspectiva globală asupra persoanei în relaţia dinamică cu mediul curent şi în special cu mediul de muncă.

Rezultate aşteptate.

1. 1. În practica evaluării capacităţii de muncă, abilităţile achiziţionate în cadrul acestui modul sunt necesare în situaţiile: ca profesionişti în sistemul de asigurări sociale. Evaluarea medico-psiho-socială urmată de consiliere vocaţională a pacienţilor cu afecţiuni cronice – orientarea lor către locuri de muncă şi ocupaţii compatibile cu tipul şi gradul lor de dizabilitate, ţinându-se seama şi de profilul psihologic.

2. 2. În practica intervenţiilor, abilităţile achiziţionate în cadrul acestui modul sunt necesare în situaţiile: Intervenţii multi/interdisciplinare pentru sprijinirea recuperării capacităţii de muncă şi a (re)integrării profesionale a pacienţilor cu afecţiuni cronice invalidante. Strategii active combinate – medico-psiho- sociale privind: modificarea percepţiei asupra bolii/invalidităţii, creşterea motivaţiei pentru muncă, consiliere şi orientare vocaţională.

Modul 7, anul IV: EXPERTIZA MEDICALĂ ŞI RECUPERAREA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ STAGIU PRACTIC ÎN CADRUL SERVICIILOR TERITORIALE DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ (EMCM)

Nr. ore curs : 0 Nr. ore practică: 600

Baremul de activităţi practice

1. 1. Participare la propuneri de pensionare

2. 2. Participare la expertiza capacităţii de muncă şi întocmirea programului de recuperare

3. 3. Stabilirea obectivelor investigaţiilor sociale la pensionarii sau handicapaţii aflaţi în evidenţă

4. 4. Participare la lucrările de raportare a invalidităţii: lunar, trimestrial şi anual

5. 5. Trierea propunerilor la pensionare de către reţeaua curativă

6. 6. Participare la rezolvarea cererilor de prelungire a concediului medical peste 90 zile

   ,respectiv 183 zile.

7. 7. Participare împreună cu şeful serviciului de expertiză medicală a capacităţii de muncă la acţiunile de îndrumare şi control a unităţilor subordonate (participarea la întocmirea procesului verbal de constatare şi recomandări)

8. 8. Participare la analiza stării de invaliditate la nivelul judeţelor (semestrial şi anual)

9. 9. Accidente de muncă- evaluare a costurilor şi compensaţiilor, avizarea beneficiilor de asigurări sociale şi serviciilor suportate de la bugetul de asigurări sociale

NOTĂ. Acest stagiu se va des ăşura la nivelul unităţilor teritoriale de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, sub îndrumarea medicilor primari şi cu acordul conducerii Caselor de Pensii teritorale.

Obiective educaţionale. Însuşirea şi aplicarea principiilor şi metodelor de lucru la nivelul cabinetelor teritoriale de expertiză medical a capacităţii de muncă.

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării acestui modul medicul rezident trebuie să dobândească cunoştinţele şi abilităţile necesare desfăşurării activităţii specifice cabinetelor de EMCM .

Modul 8, anul IV : DIABETOLOGIE ŞI BOLI DE NUTRIŢIE

Nr. ore curs : 50 Nr. ore practică: 200

Tematica cursurilor adaptate obiectivelor speci ice

1. 1. Evaluarea stării de nutriţie, antropometrie, perimetrie

2. 2. Elaborarea planurilor de intervenţie nutriţională (în diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, hiperricemii)

3. 3. Diabetul zaharat – diagnostic, clasificare, patogenie, aspecte clinice,factori de risc, investigaţii paraclinice, principii de tratament, tipuri de insulină, tipuri de ADO, complicaţii, evoluţie, prognostic, dispensarizare, ghiduri de practică

4. 4. Diabet zaharat rezistent la insulină

5. 5. Obezitatea- diagnostic, clasificare, epidemiologie, aspecte clinice, complicaţii, management

6. 6. Sindromul hipoanabolic

7. 7. Dislipidemiile

8. 8. Hiperuricemiile

Baremul de activităţi practice

1. 1. Examinarea pacienţilor, întocmirea foilor de observaţie, plan de investigaţii

2. 2. Interpretarea rezultatelor investigaţiilor în vederea stabilirii diagnosticului afecţunilor cuprinse în tematica de curs

3. 3. Planul de monitorizare de lungă durată şi posibilităţile de recuperare adaptate la cazurile examinate

Obiective educaţionale. Cunoaşterea diagnosticului şi tratamentului diabetului zaharat tip 2, diagnosticul celorlalte forme de diabet, diagnosticul bolilor metabolice comune.

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de medicină internă, medicul rezident va avea capacitatea să examineze un pacient diabetic, să stabilească diagnosticul, planul de investigare şi de monitorizare de lungă durată în afecţiunile cuprinse în tematică, să evalueze impactul de lungă durată asupra funcţionării pacientului în mediul current.

Modul 9, anul IV : MEDICINA MUNCII

Nr. ore curs : 20 Nr. ore practică: 80

Tematica cursurilor adaptate obiectivelor speci ice

1. 1. Evaluarea globală a riscului profesional la un loc de muncă

2. 2. Amenajarea postului de muncă din punct de vedere ergonomic: modalităţi de analiză, recomandări conform legislaţiei în vigoare de medicina muncii

3. 3. Consilierea privind planificarea şi organizarea muncii cu referire la persoanele cu dizabilităţi

4. 4. Aptitudinea în muncă.Definiţie. Metode şi tehnici.Legislaţie

5. 5. Bolile profesionale:prezentare generală, definiţie, etiologie, diagnostic tratament,profilaxie, complicaţii , prognostic, expertiza capacităţii de muncă. NB.Prezentarea se va ace pe grupe etiologice mari

6. 6. Accidentele de muncă; definiţie, clasificare , declarare, anchetare, indicatori statistici, evaluare post-accident de muncă

Baremul de activităţi practice

1. 1. Efectuarea anamnezei profesionale

2. 2. Anchetarea cazurilor de boli profesionale

3. 3. Evaluarea accidentelor de muncă în vederea stabilirii costurilor şi compensaţiilor conform legislaţiei în vigoare

Obiective educaţionale. Cunoaşterea etiologiei, diagnosticului şi tratamentului celor mai frecvente boli profesionale

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de medicină internă, medicul rezident va avea capacitatea să examineze un pacient diabetic, să stabilească diagnosticul, planul de investigare şi de monitorizare de lungă durată în afecţiunile cuprinse în tematică, să evalueze impactul de lungă durată asupra funcţionării pacientului în mediul current.

Modul 10, anul IV : ONCOLOGIE

Nr. ore curs : 40 Nr. ore practică: 160

Tematica cursurilor adaptate obiectivelor speci ice

1. 1. Criteriile de diagnostic pozitiv, diagnostic diferenţial şi evoluţia principalelor localizări maligne.

2. 2. Principii şi metode de diagnostic în cancer: diagnosticul clinic , diagnostic biologic, diagnostic imagistic

3. 3. Evoluţia naturală a cancerului. Complicaţii frecvente.

4. 4. Incidentele şi complicaţiile radioterapiei în oncologie

5. 5. Principiile tratamentului hormonal în oncologie: clasificare, obiective, agenţi terapeutici, efecte

6. 6. Monitorizarea pacientului oncologic

7. 7. Durerea în cancer

8. 8. Tratamente oncologice paleative

9. 9. Aspecte psiho-oncologice

Baremul de activităţi practice

1. 1. Anamneza şi examenul clinic al pacientului oncologic

2. 2. Interpretarea explorărilor biologice şi imagistice şi integrarea lor în contextul clinic

3. 3. Monitorizarea evoluţiei, identificarea complicaţiilor

Obiective educaţionale. Cunoaşterea diagnosticului şi tratamentului afecţiunilor oncologice.

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de oncologie, medicul rezident va avea capacitatea să examineze un pacient oncologic, planul de investigare şi de monitorizare de lungă durată în afecţiunile cuprinse în tematică. De asemenea, trebuie să poată interpreta şi integra corect în formularea diagnosticului, examenele biologice, imagistice şi de explorări funcţionale, în cazurile examinate.

Modul 11, anul IV : BIOETICĂ

Nr. ore curs : 10 Nr. ore practică: 0

Tematica cursurilor adaptată obiectivelor speci ice

1. 1. Introducere în Bioetică: morala, etică, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu, contextul apariţiei bioeticii, definirea bioeticii, delimitarea domeniului de studiu al bioeticii, teorii şi metode în bioetică

2. 2. Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii: definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă, conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinii şi ştiinţelor vieţii, rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.)

3. 3. Relaţia medic-pacient: valori ale relaţiei medic-pacient, paternalism versus autonomie, modele ale relaţiei medic-pacient, dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate, consimţământul informat, confidenţialitatea în relaţia medic-pacient, relaţia medic-pacient minor, acte normative care reglementează relaţia medic – pacient

4. 4. Greşeli şi erori în practica medicală: definirea noţiunilor de greşeală şi eroare, culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice, managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală

5. 5. Probleme etice la începutul vieţii: libertatea procreaţiei, dileme etice în avort, etica reproducerii umane asistate medical, probleme etice în clonarea reproductivă

6. 6. Probleme etice la finalul vieţii: definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină, probleme etice în stările terminale, tratamente inutile în practica medicală, eutanasia şi suicidul asistat, îngrijirile paliative

7. 7. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane: donarea de organe de la cadavru, donarea de organe de la persoană vie, etica alocării de resurse în transplant

8. 8. Probleme etice în genetică şi genomică: eugenia şi discriminarea pe baza geneticii, proiectul genomului uman – probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman, etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală, statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni, terapia genică, posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice

9. 9. Etica cercetării pe subiecţi umani: principii etice în cercetarea pe subiecţi umani

Obiective educaţionale. Cunoasterea principiilor eticii medicale, implicatiile lor legale.

Rezultate aşteptate. În urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire,rezidentul va cunoaşte principiile eticii medicale şi implicaţiile lor.

Scopul şi obiectivele educaţionale generale

• – Capacitatea preluării unei anamneze coerente cu date medicale şi date legate de activitatea profesională

• – Capacitatea de a efectua un examen fizic complet

• – Capaciatatea de a solicita, eventual efectua şi interpreta investigaţiile necesare

• – Capacitatea de a stabili un plan de investigaţii în scopul evaluării medicale a capacităţii de muncă

• – Recunoaşterea situaţiilor care necesită investigaţii de specialitate

• – Cunoaşterea şi recomandarea măsurilor profilactice şi de regim de viaţă

• – Cunoaşterea şi recomandarea măsurilor de recuperare medicală

  Scopul şi obiectivele educaţionale speci ice

• – Cunoaşterea evoluţiei şi complicaţiilor afecţiunilor potential generatoare de deficienţă funcţională

• – Capacitatea de a integra datele medicale în tabloul funcţionării/dizabilităţii generale şi adaptat la caz

• – Cunoaşterea şi identificarea beneficiilor de asigurări sociale adecvate, individualizate conform legislaţiei curente

• – Capacitatea de a stabili un plan de intervenţie eficient pentru recuperarea capacităţii de muncă şi a reintegrării sociale şi profesionale

Rezultate aşteptate (standard pro esional curent) la inalizarea pregătirii

La finalul pregătirii prin rezidenţiat în expertiza medicală a capacităţii de muncă, medicii rezidenţi trebuie să dobândească o perspectivă complexă asupra condiţiilor de sănătate, atât din punct de vedere fizic (ca deficienţe funcţionale însoţite sau nu de limitări de activitate ) dar şi în relaţia dinamică cu mediul curent, în special cu mediul de muncă.

Competenţe pro esionale

•  Proiectarea şi realizarea unui demers de cercetare privind relaţia dinamică între starea de sănătate şi munca profesională.

•  Evaluarea critică a situaţiilor problematice şi a soluţiilor posibile în cazurile în care afectările cronice perturbă funcţionarea optima a persoanei în domeniile muncă şi societate.

•  Evaluarea complexă a individului, grupului şi organizaţiei în situaţia alterării capacităţii profesionale cauzate de anumite condiţii de sănătate cu impact asupra persoanei şi a relaţiilor complexe din mediul de muncă.

•  Proiectarea şi realizarea intervenţiilor în vederea recuperării capacităţii de muncă şi a reintegrării profesionale.

•  Relaţionarea şi comunicarea interpersonală specifică domeniului reabilitării şi consilierii vocaţionale adaptată profilului individual

•  Exercitarea sarcinilor profesionale conform principiilor deontologice specifice profesiei.

•  Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă multidisciplinară pe diverse paliere ierarhice.

•  Autoevaluarea nevoilor de formare continuă în vederea adaptării competenţelor profesionale la dinamica contextului social.

  Examenul de medic specialist

  Probe de evaluare specifice programului

  • – Proba scrisă DA

  • – Examen clinic DA

  • – Proba de abilităţi / manualităţi NU

  • – Proba pe casetă video NU

  • – Proba operatorie NU

  • – Dizertaţie NU

Tematica de examen

1. 1. Conceptele de capacitate de muncă şi capacitate profesională (definiţii, componenete).

2. 2. Relaţia deficienţă funcţională- incapacitate adaptativă- dizabilitate/invaliditate- capacitate de muncă.

3. 3. Factori intrinseci de solicitare în muncă

4. 4. Factori extrinseci de solicitare în muncă. Factori de ambianţă fizică şi psihosocială

5. 5. Analiza locului de muncă- metode, utilitate practică

6. 6. Gestualitatea profesională

7. 7. Postura în muncă

8. 8. Formarea profesională. Deprinderile profesionale

9. 9. Orientareaşi selecţia profesională. Particularităţi ale orientării profesionale ale deficienţilor

10. 10. Antrenamentul professional. Efectele antrenamentului asupra capacităţii de muncă. Compensarea prin antrenament a deficienţelor funcţionale.capa

11. 11. Oboseala şi surmenajul professional

12. 12. Factori limitativi ai capacităţii de muncă

13. 13. Principiile generale şi metodologia expertizării medicale a capacităţii de muncă

14. 14. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile aparatului respirator

15. 15. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile cardio – vasculare

16. 16. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în bolile digestive şi bolile de nutriţie

17. 17. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile renale

18. 18. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile aparatului locomotor

19. 19. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile neurologice

20. 20. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile psihice

21. 21. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile endocrine

22. 22. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile oftalmologice

23. 23. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile ORL

24. 24. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile dermatologice

25. 25. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în afecţiunile neoplazice

26. 26. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional, incapacitate adaptativă şi capacitate de muncă în bolile profesionale

27. 27. Recuperarea capacităţii de muncă şi reintegrarea profesională (delimitarea domeniului, principii, obiective, metode şi tehnici specifice )

28. 28. Recuperarea medicală a capacităţii de muncă

29. 29. Acţiuni educative-formative de recuperare a capcităţii de muncă

30. 30. Întoarcerea la muncă din perspectiva ştiinţifică şi practică la nivel european.

31. 31. Prognosticul de recuperabilitate – criterii medico-socio-profesionale . Posibilităţi de cuantificare

32. 32. Prevederile legale privind atribuţiile medicului specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă în domeniul recuperării capacităţii de muncă

33. 33. Adaptarea la muncă a persoanelor cu deficienţe funcţionale. Particularităţi , posibilităţi compensatorii şi dezvoltarea acestora .Crierii de urmărire a adaptării la muncă .

34. 34. Acţiuni sociale de recuperare a capacităţii de muncă. Serviciile sociale.

35. 35. Legislaţia de asigurări sociale şi pensii . Incapacitatea temporară de muncă prelungită . Legislaţia privind persoanele cu dizabilităţi

36. 36. Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile sistemului naţional de expertiză medicală a capacităţii de muncă

    Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice

    1. 1. Examen clinic complet , completat cu examen neurologic standard

    2. 2. Interpretarea probelor biologice

    3. 3. Interpretarea electrocardiogramei

    4. 4. Interpretarea spirometriei

    5. 5. Interpretarea examenului radiologic clasic pe aparate şi sisteme

    6. 6. Interpretarea ecografiei abdominale

    7. 7. Interpretarea ecocardiogarfiei

    8. 8. Interpretarea testelor de efort

       DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN EXPERTIZA MEDICALĂ A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ

       Competenţa pro esională intrinsecă specialităţii

       Urmare promovării examenului de medic specialist (standard profesional):

       •  Este singurul medic abilitat în expertizarea medicală a capacităţii de muncă, conform legislaţei în vigoare în România

       •  Va putea practica specialitatea de expertiză medicală a capacităţii de muncă în cadrul sistemului national de EMCM

       •  Va aborda cazurile din dublă perspectivă, medicală şi socială, vizând posibilitatea obţinerii unui beneficiu de asigurări sociale şi aspectele de integrare socială şi profesională

         Drepturi

       •  Să practice specialitatea în regim public în cadrul sistemului national de EMCM

       •  Să solicite opinii profesionale şi să colaboreze cu medici din alte specialităţi şi din clinici universitare

       •  Să recomande proteze, orteze, scaune rulante şi alte dispozitive de asistare

       •  Să participe la stagii de perfecţionare în clinici universitare

       •  Să participe la proiecte de cercetare ştiinţifică, studii clinice, etc

       •  Poate obţine o a doua specialitate medicală, în condiţiile legii şi regulamentelor în vigoare

         Obligaţii

       •  Să respecte principiile de etică în activitatea de expertizare medicală a capacităţii de muncă

       •  Să fie un factor de mediere şi imparţialitate între persoana aflată în situaţia de risc social şi instituţiile care acordă beneficiile de asigurări sociale

       •  Să dea un aviz medical obiectiv, fără a fi influenţat de niciunul dintre partenerii contractului de asigurare socială

       •  Să se perfecţioneze pe toată durata practicării specialităţii

       •  Să obţină acordul informat al pacientului

FIŞĂ POST MEDICI REZIDENŢI ÎN EXPERTIZA MEDICALĂ A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ

•  Denumirea postului : Medic rezident anul ………..

•  Obiectivul speci ic al postului: Medic rezident specialitatea expertiza medicală a capacităţii de muncă

•  Relaţii :

  • o Ierarhice : şeful secţiei, directorul medical, manager

  • o Funcţionale: coordonatori de rezidenţiat, mediul universitar, medici rezidenţi, specialişti sau primari expertiza medicală a capacităţii de muncă sau din alte specialităţi din cadrul secţiei, spitalului sau cabinetului teritorial

  • o De reprezentare:

Competenţele postului de muncă: cunoştinţe şi deprinderi conform tematicii de pregătire; cunoaşterea legislaţiei în domeniul medical şi în domeniul asigurărilor sociale

Standardul de per ormanţă asociat: alegerea de soluţii corecte; desfăşurarea unui act medical de calitate; utilizarea eficientă a resurselor; capacitatea de a lucra în echipă

DESCRIEREA POSTULUI

Pregătirea pro esională : studii medicale superioare de lungă durată; educaţie medicală continua conform legislaţiei în vigoare

Responsabilităţi generale: desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor legate de evaluarea capacităţii de muncă; păstrarea confidenţialităţii; atitudine respectuoasă faţă de pacienţi şi starea lor de sănătate.

Responsabiliăţi speci ice:

1. 1. Rezidenţul are obligaţia de a parcurge toate modulele, în conformitate cu curriculul de pregătire. După fiecare modul efectuat prin rotaţie, conform repartizării, rezidenţul are obligaţia de a informa coordonatoii de rezidenţiat asupra etapei de pregătire.

2. 2. Învaţă conţinutul teoretic al programei de pregătire aferentă modulelor în care este repartizat.

3. 3. Examinează pacienţii, propune palnul de investigaţii şi aplică, după caz soluţii terapeutice sub stricta supraveghere a îndrumătorului, în funcţie de abilităţile dobândite şi de nivelul de pregătire.

4. 4. Asistă, eventual aplică manevrele practice specifice fiecărei specialităţi.

5. 5. Participă la toate activităţile educaţionale organizate pentru formarea rezidenţilor (prezentări de cazuri, cursuri, workshopuri, congrese, simpozioane, conferinţe, etc.)

6. 6. Are obligaţia de a consemna în caietul de monitorizare toate aspectele pregătirii, inclusiv activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

7. 7. Respectă Regulamentul de Organizare şi Funcţionare şi Regulamentul Intern al instituţiei în care se desfăşoară stagiul, conform repartizării.

8. 8. Îndeplineşte sarcinile de serviciu specifice care îi sunt trasate de către coordonatorul de rezidenţiat sau responsabilul de formare

9. 9. Are drepturile şi obligaţiile generale care decurg din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1141/2007 cu modificările şi completările ulterioare şi 1386/2007 al MECT, privind măsurile de pregătire prin rezidenţiat

10. 10. La sfârşitul fiecărui modul de pregătire, rezidentul este evaluat în unitatea de pregătire de către responsabilul de stagiu şi îndrumător.

Bibliogra ie orientativă

1. 1. Şirjiţă N., Ciuvică MM., Gherman D., Statnic L. „Elemente de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă”, Editura TIPARG, 2004 ; ISBN 7734 – 10 -6;

2. 2. Ciuvică MM., Gherman D., Medicina asigurărilor sociale. Editura Naţional, 2007;

3. 3. Casificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii. Traducere în limba română a International Classification of Functioning, Disability and Health. WHO, 2001;

4. 4. Raport Mondial privind Dizabilitatea. Traducerea în limba română a World Report on Disability. WHO 2011;

5. 5. Ciuvică MM, Gherman D., Explorări funcţionale în expertiza medicală a capacităţii de muncă, Editura Naţional, 2005;

   

6. 6. Criterii de diagnostic clinic, diagnostic functional şi de încadrare în gradele I,II şi III de invaliditate, HG 155/2010;

7. 7. www.mmuncii.ro, https://www.cnpp.ro pentru legislaţia aferentă sistemului de asigurări sociale.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

MEDICINĂ FIZICĂ ŞI DE REABILITARE

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

MEDICINĂ FIZICĂ ŞI DE REABILITARE

De iniţia specialităţii:

Medicina Fizică şi de Reabilitare (MFR) este o specialitate medicală clinică ce se ocupă cu prevenţia, diagnosticul, tratamentul şi managementul reabilitării persoanelor de toate vârstele care prezintă condiţii de sănătate dizabilitante şi comorbidităţile acestora, adresându-se în special a ectărilor (impairment) şi limitărilor de activitate ale acestora cu scopul de a acilita uncţionarea izică şi cognitivă (incluzând comportamentul), participarea (incluzând calitatea vieţii) cât şi modi icarea actorilor personali şi de mediu. Medicina Fizică şi de Reabilitare este considerată specialitatea medicală a funcţionării, prin urmare, Clasificarea Internaţională a Funcţionării (CIF-OMS) constituie referinţa principală ca instrument şi ca taxonomie. Interacţiunile dintre componentele CIF conform Clasificării Internaţionale a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii (CIF) -OMS 2001, sunt prezentate în schema subiacentă.

Cu toate că partea de "Medicină Fizică" a specialităţii se menţine, cele două parţi care mai înainte se considerau a fi separate, "Medicina Fizică" şi "Medicina de Reabilitare" evoluează într-un model integrat ce este inspirat de către Clasificarea Internaţională a Funcţionării (CIF), motiv pentru care, în limbajul curent, se va utiliza denumirea prescurtată de Reabilitare Medicală.

Dizabilitatea este un termen generic ce cuprinde afectări, limitări de activitate şi restricţii de

participare:

•  A ectarea (Impairment) reprezintă o problemă a funcţiei şi/sau structurii corpului;

•  Limitarea de activitate reprezintă o dificultate pe care individul o are în efectuarea unei acţiuni sau sarcini;

•  Restricţia de participare reprezintă o problemă resimţită de către individ în timpul implicării acestuia în situaţii de viaţă.

Astfel, dizabilitatea este un fenomen complex reflectând interacţiunea dintre caracteristicile corpului unei persoane şi cele ale societăţii în care el sau ea traieşte. Depăşirea dificultăţilor întalnite de către persoanele cu dizabilitate, necesită intervenţii pentru a îndepărta barierele sociale şi de mediu.

Definiţia dizabilităţii în CIF-OMS face o distincţie clară între problemele care rezultă în principal din condiţia de sănătate (capacitate) şi problemele ce apar la interacţiunea dintre capacitate şi factorii de mediu şi personali (performanţa).

În conformitate cu Raportul Mondial privind Dizabilitatea, reabilitarea reprezintă "un set de măsuri ce asistă indivizii care au sau ar putea dezvolta o dizabilitate să obţina şi să menţină o funcţionare optimă în cadrul interacţiunii cu mediul lor înconjurător" (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2011).

Specialitatea de Medicină Fizică şi de Reabilitare caută să optimizeze funcţionarea sub toate aspectele încercând să elimine sau să amelioreze consecinţele dizabilităţii. Funcţionarea reprezintă conceptul central al CIF-OMS şi cuprinde totalitatea funcţiior şi structurilor corpului uman şi totodată toate acţiunile umane de la simple la complexe.

Balneoterapia utilizează Factorii Naturali Terapeutici existenţi într-o staţiune Balneară în scop terapeutic în cadrul Curei Balneare, şi este parte componentă a specialităţii de Medicină Fizică şi de Reabilitare.

Asistenţa de Reabilitare Medicală reprezintă un tip particular de asistenţă medicală/strategie de sănătate alături de cea profilactică, curativă şi paliativă.

Medicul specialist de MFR îşi desfăşoară activitatea în diferite unităţi medicale incluzând secţii de acuţi si cronici din spitale, ambulatorii şi cabinete de specialitatea MFR. Acesta foloseşte instrumente specifice de diagnostic si evaluare, recomandă şi efectuează tratamente farmacologice şi non-farmacologice şi intervenţii educaţionale şi profesionale şi coordonează activitatea echipei multi-profesionale.

Echipa multi-pro esională de Reabilitare Medicală este formată din: medicul specialist de MFR, asistent medical, fizioterapeut şi asimilaţi, psiholog, logoped, terapeut ocupaţional, asistent social, bioinginer, precum şi alţi profesionişti abilitaţi să desfăşoare activităţi de îngrijire în domeniul de reabilitare medicală.

Servicii de Reabilitare Medicală – sunt efectuate de medicul specialist de MFR şi includ: consultaţie, evaluare funcţională specifică, consultaţii de control, manevre, investigaţii şi intervenţii şi recomandarea şi/sau aplicarea de proceduri specifice de Reabilitare Medicală.

Proceduri speci ice de Reabilitare Medicală: fizioterapie, kinetoterapie, balneoterapie, biofeedback, tracţiuni, masaj, precum şi alte proceduri necesare Reabilitării Medicale. Acestea se aplică numai la indicaţia sau de către medicul specialist de MFR.

Serie de proceduri speci ice de Reabilitare Medicală – aplicarea de proceduri specifice de Reabilitare Medicală ca tip, parametri, ritmicitate, număr de zile de aplicare.

Baza de Reabilitare Medicală – spaţiu destinat aplicării procedurilor specifice de Reabilitare Medicală, amenajat şi dotat în acest scop, conform reglementărilor în vigoare, coordonat de catre medicul specialist de MFR.

Factori Naturali Terapeutici – ansamblul elementelor naturale fizico-chimice sanogene şi terapeutice. Sunt consideraţi factori naturali terapeutici: apele minerale terapeutice, lacurile şi nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, ansamblul elementelor fizico-chimice ale climatului, inclusiv microclimatul de saline şi peşteri, avizate de Ministerul Sănătăţii conform Legislaţiei în

vigoare. Aceştia sunt folositi în balneoterapie, şi împreună cu celelalte proceduri specifice de Reabilitare Medicală alcătuiesc Cura Balneară aplicată numai în Staţiuni Balneare.

Staţiune Balneară (SB) – localitate sau areal cu Factori Naturali Terapeutici şi bază de Reabilitare Medicală, avizate de Ministerul Sănătăţii în condiţiile legii.

Referinţe:

1. 1. World Health Organization Geneva, International Clasification of Functioning, Disability and Health 2001- tradus în limba română

2. 2. Cartea Alba a Specialităţii de Medicină Fizică şi de Reabilitare în Europa. Traducerea în limba română a White Book in Physical and Rehabilitation Medicine in EUROPE. Europa Medicophysica, vol42, No. 4, 2006.

3. 3. World Report on Disability- tradus în limba română, WHO 2011

4. 4. Meyer T, Gutenbrunner C, Bickenbach J, Ciesa A, Melvin J, Stucki G. Towards a conceptual description of rehabilitation as a health strategy. J Rehabil Med 2011 Sep;43(9):765-9. (PMID: 21826389)

5. 5. Stucki G, Zampolini M, Juocevicius A, Negrini S, Christodoulou N. Practice, science and governance in interaction: European effort for the system-wide implementation of the ICF in Physical and Rehabilitation Medicine, envisioning its implementation in rehabilitation and health care at large. Eur J Phys Rehabil Med 2016. (Accepted for publication[ABW1])

6. 6. Gutenbrunner C, Meyer T, Melvin J, Stucki G. Towards a conceptual description of Physical and Rehabilitation Medicine. J Rehabil Med 2011 Sep;43(9):760-4. (PMID: 21874211)

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5
      NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	15
      MODULUL 1	Medicină Fizică şi de Reabilitare
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	27 ½ luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 2	Medicină Fizică şi de Reabilitare Pediatrică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	5 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 3	Ecodiagnostic neuro-musculo- scheletal
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 4	Electromiografie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 5	Imagistică medicală

      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 6	Neurologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	5 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 7	Cardiologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	3 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 8	Reumatologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 9	Chirurgie plastică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 10	Ortopedie-Traumatologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 11	Pneumologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 12	Geriatrie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 13	Neurochirurgie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 14	Medicină Sportivă
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	1 lună
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      MODULUL 15	Bioetica
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	2 săptămâni
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	5 ore/săptămână
      Total ore pregătire teoretică	1200
      Total ore pregătire practică	4800

      Structura programului

      Modulul 1, anul I, III, IV, V: Medicină Fizică şi de Reabilitare

      Nr. ore curs. 550

      Nr. ore practică. 2200

      1. I. Tematică.

         Curriculum de studii şi cunoştinţe teoretice pentru adulţi şi copii.

         Adaptat după UEMS-PRM – www.euro-prm.org

         Precizare: Modulul 1 de Medicină Fizică şi de Reabilitare include o perioadă de pregătire de două săptămâni în anul III sau IV în Balneoterapie şi se va desfăşura într-o staţiune Balneară agreată de centrul universitar în care rezidentul se formează.

         1. A. Subiecte de interes general în Reabilitarea Medicală (MFR)

            1. A.1. Domeniul de competenţă în MFR

            2. A.2. Reabilitarea medicală şi OMS-CIF (Clasificarea Internatională a Functionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii-OMS), Raportul Mondial OMS privind dizabilitatea, alte documente europene şi internaţionale.

            3. A.3. Evaluarea în MFR

            4. A.4. Diagnosticul în MFR

            5. A.5. Principalele intervenţii pentru sănătate în MFR (1) (informarea, educaţia, tratamentele medicale, programe de MFR)

            6. A.6. Principalele intervenţii pentru sănătate în MFR (2) proceduri specifice de MFR – totalitatea agenţilor fizici cu efecte terapeutice.

            7. A.7. Evaluarea rezultatelor în MFR

            8. A.8. Evaluarea calităţii vieţii QoL în MFR

            9. A.9. MFR şi Electrodiagnosticul

            10. A.10. Stimularea Electrică Functională Neuromusculară (FES); Biofeedback

            11. A.11. Kinetologia; Analiza mersului; Analiza mişcării; Posturografia, Podologia, etc

            12. A.12. Orteze şi proteze.

            13. A.13. Scaune rulante si tehnologia de asistare.

            14. A.14. Dispozitive augmentative pentru persoane cu dizabilităţi.

            15. A.15. Tehnologii avansate de asistare in MFR.

            16. A.16. Consideraţii privind ergonomia la domiciliu, locul de muncă şi alte situaţii referitoare la persoanele cu dizabilităţi.

            17. A.17. MFR şi sportul; MFR şi sporturile la persoanele cu dizabilităţi

            18. A.18. Rolul Medicinei Alternative/Complementare în MFR (medicina manuală, managementul durerii, etc.)

            19. A.19. Cercetarea în MFR.

            20. A.20. Considerente etice în MFR.

            21. A.21. Altele în Bioştiinţe în Reabilitare, Ştiinţele Reabilitării Biomedicale şi Ingineria, Ştiinţele Funcţiorării Umane.

            22. A.22. Balneologia în MFR (Factori Naturali Terapeutici şi Cura Balneară).

         2. B. MFR în a ecţiunile sistemului nervos

            1. B.1. MFR la persoanele cu stroke (Accident Vascular Cerebral)

            2. B.2. MFR la persoanele cu leziuni cerebrale dobândite

            3. B.3. MFR la persoanele cu alte afecţiuni cerebrale

            4. B.4. MFR la persoanele cu afecţiuni şi traumatisme ale coloanei vertebrale (TVM)

            5. B.5. MFR la persoanele cu afecţiuni neurologice autoimune şi inflamatorii (ex: scleroza multiplă)

            6. B.6. MFR la persoanele cu tulburări de mişcare, inclusiv cu spasticitate şi afecţiuni neurodegenerative (ex: boala Parkinson)

            7. B.7. MFR la persoanele cu neuropatii, miopatii şi leziuni de nerv periferic

            8. B.8. MFR la persoanele cu tulburări cognitive si comportamentale (inclusiv evaluarea neuropsihologica)

            9. B.9. MFR la persoanele cu tulburări de limbaj, vorbire şi deglutiţie

            10. B.10. MFR la copiii şi adulţii cu paralizie cerebrală

            11. B.11. MFR la copii şi adulţi cu deficite congenitale, inclusiv boli neuromusculare

            12. B.12. Altele

         3. C. MFR în a ecţiunile ortopedice şi musculoscheletale

            1. C.1. MFR la persoanele cu afecţiuni musculoscheletale, inclusiv de ţesuturi moi (ex: fibromialgia, sdr. de oboseala cronica, etc) şi cu boli profesionale musculoscheletale

            2. C.2. MFR la persoanele cu afecţiuni ale coloanei vertebrale (inclusiv dorso-lombo-sacralgice)

            3. C.3. MFR la persoanele cu artroză, artrită cu microcristale şi alte afecţiuni degenerative musculoscheletale

            4. C.4. MFR la persoanele cu afecţiuni inflamatorii şi autoimune (ex: PR, LES,SA,SASN, etc.)

            5. C.5. MFR la persoanele cu osteoporoză

            6. C.6. MFR la persoanele cu leziuni ale mâinii

            7. C.7. MFR la persoanele cu leziuni posttraumatice ale trunchiului şi membrelor (altele decat la C9) şi cu fracturi

            8. C.8. MFR la persoanele cu intervenţii chirurgicale ortopedice reconstructive

            9. C.9. MFR la persoanele fără un membru de cauză congenitală sau prin amputaţie

            10. C.10. MFR la persoanele cu sindromul dureros complex regional (CRPS)

            11. C.11. MFR la persoanele cu afecţiuni ale articulaţiei temporo-mandibulare

            12. C.12. Altele

         4. D. MFR în alte a ecţiuni speci ice generatoare de dizabilitate

            1. D.1. MFR la persoanele cu boli cardiace şi vasculare

            2. D.2. MFR la persoanele cu boli respiratorii

            3. D.3. MFR la persoanele cu cancer

            4. D.4. MFR la persoanele cu durere cronică

            5. D.5. MFR la persoanele vârstnice (inclusiv pacienti imobilizati)

            6. D.6. MFR la copiii cu dizabilităţi (alţii decât la pct. B11 şi B12)

            7. D.7. MFR la persoanele cu instabilitate posturală şi căderi recurente

            8. D.8. MFR la persoanele care necesită îngrijirea rănilor (promovarea viabilităţii tisulare, prevenţia şi tratamentul leziunilor de decubit)

            9. D.9. MFR la persoanele cu afecţiuni ale vezicii urinare şi a intestinului

            10. D.10. MFR, dizabilitatea şi sexualitatea

            11. D.11. MFR la persoanele cu transplant de organ

            12. D.12. Altele (ex. Reabilitarea în arsuri întinse, afecţiuni metabolice, psihiatrice, afecţiuni ale auzului şi văz)

         5. E. Ştiinţele integrative şi clinice de Reabilitare Medicală

            1. E.1. Cercetarea în domeniul Serviciilor de MFR

            2. E.2. Cercetarea în Intervenţiile Comprehensive de MFR.

            3. E.3. Administraţie şi Management în MFR.

            4. E.4. Cercetarea clinică în domeniul bunei practici, incluzând ghidurile, organizarea, coordonarea şi educaţia.

            5. E.5. Standarde şi ghiduri pentru buna practică medicală (inclusiv Medicina Bazată pe Dovezi) în MFR.

            6. E.6. Managementul calităţii în MFR

            7. E.7. Educaţia ştiinţifică şi formarea profesioniştilor în MFR

            8. E.8. Dezvoltarea şi evaluarea echipei de MFR şi a bunei practici multidisciplinare.

            9. E.9. Reabilitarea în comunitate.

            10. E.10. Reţele şi protocoale în MFR.

            11. E.11. Altele.

      2. II. Obiective educaţionale- vezi pag. 14

      3. III. Rezultate aşteptate- vezi pag. 15

      Modulul 2, anul IV sau V: Medicină Fizică şi de Reabilitare Pediatrică

      Nr. ore curs. 100 Nr. ore practică. 400

      1. I. Tematică.

         1. 1. Evaluarea dezvoltării copilului: dezvoltarea psihomotorie, mobilitatea, dezvoltarea senzorială şi cognitivă. Testarea şi evaluarea stadiilor de dezvoltare.

         2. 2. Fiziopatologia în dezvoltarea sistemului locomotor. Interacţiuni între creştere şi anomalii din structurile musculo-scheletice şi ale articulaţiilor.

         3. 3. Neuropediatrie, paralizie cerebrală (IMC), spina bifida şi mielomeningocel. Amiotrofii spinale infantile. Consecinţele neuro-ortopedice ale tulburărilor neurologice, prevenire, tratament şi monitorizare.

         4. 4. Malformaţii congenitale ale sistemului musculo-scheletic (coloana vertebrală, membre, agenezie scheletică, aplazie şi displazie congenitală, displazie de şold, picior strâmb, alte malformaţii ale piciorului).

         5. 5. Tulburări de creştere.

         6. 6. Inegalităţi ale membrelor inferioare.

         7. 7. Scolioze idiopatice, congenitale şi secundare.

         8. 8. Traumatismele infantile: o apreciere generală a traumatismelor şi recuperării la copii; amputaţii la copii.

      2. II. Obiective educaţionale- vezi pag. 14

      3. III. Rezultate aşteptate- vezi pag. 15

      Modulul 3, anul IV sau V: Ecodiagnostic Neuro-Musculo-Scheletal

      Nr. ore curs. 40

      Nr. ore practică. 160

      1. I. Tematică.

         1. 1. Generalităţi despre ecografie şi sonde

         2. 2. Anatomia ecografică a aparatului locomotor

         3. 3. Indicaţii ale examinării ecografice în Medicina Fizica şi de Reabilitare

         4. 4. Revărsate articulare, tenosinovite

         5. 5. Examinarea canalului carpian, tarsian

         6. 6. Examinarea ecografică a piciorului în încarcare

         7. 7. Examinarea ecografică a ţesuturilor moi- muşchi, ligamente, tendoane, burse, aponevroze

         8. 8. Examinarea ecografică a umărului – rupturile coafei rotatorilor

         9. 9. Examinarea ecografică a genunchiului – leziuni ligamentare, meniscale, capsulare, sinoviale

         10. 10. Rupturile tendoanelor – achilean, rotulian, cvadricipital, bicipital

         11. 11. Hematoamele şi revărsatele intra-articulare

         12. 12. Examinarea ecografică a tumorilor de ţesut moale – localizare, măsurători, puncţie ghidată ecografic, monitorizare.

      2. II. Obiective educaţionale- vezi pag. 14

      3. III. Rezultate aşteptate- vezi pag. 15

      Modulul 4, anul IV sau V: Electromiogra ie

      Nr. ore curs. 40

      Nr. ore practică. 160

      1. I. Tematică.

         1. 1. Introducere. Investigaţia electronică neuromusculară.

         2. 2. Principii de neuro-electro-fiziologie. Unitatea motorie. Neuronul. Joncţiunea neuromusculară. Fibra musculară. Arhitectura unităţii motorii. Tipurile de fibre nervoase.

         3. 3. Inervaţia radiculară, tronculară, miotomală

         4. 4. Leziuni de nervi periferici

         5. 5. Tehnici clasice de electrodiagnostic

         6. 6. Aparatura de electromiografie

         7. 7. Electromiografia-semiologie. Activitate spontană, potenţialul de uitate motorie, recrutarea, EMG de fibră unică.

         8. 8. Electro-mio-neurografia – principii generale

            1. a) Studii de conducere nervoasă motorie

            2. b) Studii de conducere nervoasă senzitivă-tehnică anti-dromica şi orto-romica

            3. c) Studiul reflexelor-unda F, unda A, reflexul H, reflexul de clipire

            4. d) Stimularea repetativă

         9. 9. Biofeed-back electromiografic

         10. 10. Metode cantitative în electromiografie- EMG kineziologică

             1. a) Stimularea magneto-electrică

             2. b) Patologia EMG

                •  Leziuni focale ale nervilor. Polineuropatii. Neuronopatii.

                •  Miopatii

                •  Tulburări ale transmiterii neuro-musculare

      2. II. Obiective educaţionale- vezi pag. 14

      3. III. Rezultate aşteptate- vezi pag. 15

      Modulul 5, anul I sau II: Imagistică medicală

      Nr ore curs. 40

      Nr. ore practică. 160

      1. I. Tematica.

         1. 1. Radiologia convenţională a sistemului neuro-musculo-scheletal.

         2. 2. Tomografia computerizată a sistemului neuro-musculo-scheletal.

         3. 3. Imagistica prin Rezonanţă Magnetică (IRM) a sistemului neuro-musculo- scheletal.

         4. 4. Substanţele de contrast.

         5. 5. Informatica imagistică.

         6. 6. Noţiuni de Imagistică moleculară (PET, etc).

         7. 7. Noţiuni de Radioprotecţie.

         8. 8. Noţiuni de Radiologie Intervenţională.

      2. II. Obiective educaţionale.

         •  Să cunoască principiile de diagnostic ale entităţilor obiectivabile prin mijloacele imagisticii medicale, conform tematicii supraiacente.

      3. III. Rezultate aşteptate:

      •  Va putea să recunoască principalele aspecter imagistice din specialitate.

      •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat în specialitate.

      Modulul 6, anul II sau III: Neurologie

      Nr. ore curs. 100 Nr. ore practică. 400

      1. I. Tematică.

         1. 1. Aspecte de fiziologie a nervilor periferici, sinapse şi transmiterea sinaptică

         2. 2. Patologia pericarionului neuronal

         3. 3. Patologia fibrei nervoase periferice

         4. 4. Sindromul de neuron motor periferic

         5. 5. Bazele neurofiziologice ale sistemului nervos central

         6. 6. Sindroame medulare: vasculare, degenerative, compresive, secundare modificarilor degenerative vertebrale

         7. 7. Sindroamele de trunchi cerebral

         8. 8. Sindromul cerebelos

         9. 9. Sindroame diencefalice

         10. 10. Sindroame extrapiramidale

         11. 11. Sindromul piramidal

         12. 12. Sindroame corticale

         13. 13. Sindroame vegetative

         14. 14. Patologia substanţei reticulare

         15. 15. Boli cerebrovasculare: particularităţi morfofuncţilonale, ale circulaţiei cerebrale, ischemia cerebrală, insuficienţa circulatorie cerebrală cronică, hemoragiile cerebrale, tromboembolismul cerebral

         16. 16. Hemiplegia si paraplegia

         17. 17. Scleroza multiplă (în plăci)

         18. 18. Boala Parkinson şi sindroamele parkinsoniene

         19. 19. Epilepsia

         20. 20. Cefaleea şi sindroamele migrenoase

         21. 21. Patologia neuro-musculară : distrofii musculare progresive ,polimiozite, sindromul miastenic, diskaliemii

         22. 22. Tipuri anatomo-clinice de nevralgii: nevralgia Arnold, nevralgia cervico-brahială, intercostală, lombară şi sciatică, femurală, meralgia parestezică

         23. 23. Neuropatii ale nervilor cranieni: nervul trigemen şi facial

         24. 24. Neuropatii periferice cu topografie diferită: paralizie de nerv circumflex, radial, median, cubital, sciatic, politeu intern şi extern

         25. 25. Polineuropatii cu diferite etiologii: infecţioase, alergice, toxice, metabolice, vasculare, paraneoplazice, prin agenţi fizici

         26. 26. Neuropatii senzitive

         27. 27. Tumori cerebrale şi medulare

         28. 28. Sindroame neurologice posttraumatice, sechelare, craniocerebrale şi vertebro-medulare

      2. II. Obiective educaţionale.

         •  Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente.

      3. III. Rezultate aşteptate:

      •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate

      •  Va fi capabil să faca diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate

      Modulul 7, anul II sau III: Cardiologie

      Nr. ore curs. 60

      Nr. ore practică. 240

      1. I. Tematică.

         1. 1. Aritmiile cardiace

         2. 2. Valvulopatiile

         3. 3. Cardiopatia ischemică cronică (nedureroasă/dureroasă)

         4. 4. Hipertensiunea arterială

         5. 5. Hipertensiunea pulmonară

         6. 6. Cordul pulmonar cronic

         7. 7. Insuficienţa cardiacă

         8. 8. Arteriopatiile periferice

         9. 9. Ateroscleroza

         10. 10. Bolile venoase periferice şi bolile limfatice ale membrelor

         11. 11. Patologia cardiovasculară a vârstnicului

         12. 12. Patologia cardiovasculară în bolile ţesutului conjunctiv

         13. 13. Patologia cardiovasculară în bolile hematologice , endocrine, de nutriţie, în tulburări electrolitice

         14. 14. Interrelaţii în patologia cardiovasculară şi neurologică

         15. 15. Tratamentul chirurgical al afecţiunilor arteriale veno-limfatice

         16. 16. Explorări paraclinice în afecţiunile cardiovasculare

         17. 17. Recuperarea pacienţilor cardiovasculari

         18. 18. Terapia specifică conservatoare cardiovasculara

      2. II. Obiective educaţionale.

         •  Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente.

      3. III. Rezultate aşteptate:

      •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate

      •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate

      Modulul 8, anul II sau III: Reumatologie

      Nr. ore curs. 40

      Nr. ore practică. 160

      1. I. Tematică.

         1. 1. Bolile reumatice (nomenclatură şi clasificări, conţinutul nosologic)

         2. 2. Ţesutul conjunctiv (biochimie, structură şi funcţii, fiziopatologie)

         3. 3. Inflamaţia şi imunologia bolilor reumatice

         4. 4. Farmacologie clinică: medicaţia antireumatică, AINS, corticoterapia, imunomodulatoare, hipouremice, terapia intraarticulară

         5. 5. Artritele reumatoide (diagnostic şi tratament medicamentos)

         6. 6. Spondilartritele seronegative: SA, artrita psoriazică, boala Reiter, artritele enteropatice, artritele reactive (diagnostic şi tratament medicamentos)

         7. 7. Tulburări inflamatorii ale ţesutului conjunctiv: lupus eritematos sistematic, polimiozite şi dermatomiozite, vasculite, polimialgia reumatică şi artritele cu celule gigantice, scleroza sistematică, sindromul Sjogren

         8. 8. Alte forme de artrite: secundare infecţioase, tulburări ereditare, din bolile sanguine, etc.

         9. 9. Afecţiunile reumatice degenerative articulare şi abarticulare- forme clinice şi topografice (diagnostic şi tratament medicamentos)

         10. 10. Bolile metabolice osteo-articulare: artropatia gustoasă, artropatii din ocronoza, hemocromatoza şi boala Wilson, artropatie pirofosfatică, artropatii endocrine osteoporozele (diagnostic şi tratament medicamentos)

         11. 11. Boli reumatice ale copilului: RA, artrita cronică juvenilă.

      2. II. Obiective educaţionale.

         •  Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente.

      3. III. Rezultate aşteptate:

      •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate

      •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate

      Modulul 9, anul II sau III: Chirurgie plastică

      Nr ore curs. 40

      Nr. ore practică. 160

      1. I. Tematica

         1. 1. Accidentele traumatice ale: tegumentului şi anexelor, muşchilor, ţesutului subcutan, nervilor periferici (incluzând sindroamele de compresie), articulaţiilor şi ligamentelor, tendoanelor şi oaselor.

         2. 2. Managementul arsurilor.

         3. 3. Microchirurgia nervilor periferici şi a vaselor.

         4. 4. Noţiuni de îngrijire a plăgilor

         5. 5. Managementul escarelor.

         6. 6. Noţiuni de chirurgie estetică.

            III. Obiective educaţionale.

            Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al entităţilor care fac obiectul chirurgiei plastice, conform tematicii supraiacente.

            1. III. Rezultate aşteptate:

               •  Va putea să recunoască principalele entităţi care fac obiectul chirurgiei plastice conform cu tematica supraiacenta,.

               •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al entităţilor care fac obiectul chirurgiei plastice.

            Modulul 10, anul II sau III: Ortopedie-Traumatologie

            Nr. ore curs. 40

            Nr. ore practică. 160

            1. I. Tematică.

               1. 1. Traumatismele umărului: luxaţii, rupturi musculotendinoase şi capsulare, fracturi, semnificaţia funcţionala a diverselor atitudini terapeutice ortopedico-chirurgicale

               2. 2. Complicaţiile imediate şi tardive în traumatismele umărului

               3. 3. Traumatismele cotului: luxaţii, fracturi – tablou clinic, semnificaţia funcţională a diferitelor procedee ortopedico-chirurgicale, complicaţiile imediate şi tardive

               4. 4. Traumatisme la nivelul pumnului – implicaţii terapeutice şi funcţionale ale tratamentului ortopedico-chirurgical

               5. 5. Traumatismele mâinii: entorse, luxaţii, fracturi, rupturi de tendoane, afectare vasculo nervoasă – semnificaţia funcţională a tratamentului ortopedico-chirurgical, complicaţii imediate şi tardive

               6. 6. Traumatisme ale oaselor lungi la nivelul membrelor – atitudine terapeutico-chirurgicala în funcţie de topografie, de gravitatea leziunilor şi evoluţia funcţională

               7. 7. Traumatismele bazinului: disjuncţii, luxaţii, fracturi – semnificaţia terapiei conservatoare ortopedice şi indicaţiile chirurgicale

               8. 8. Traumatismele şoldului: luxaţii, fracturi, rupturi musculo-tendino-capsulare – aspecte clinice şi semnificaţia funcţională a diverselor atitudini terapeutice

               9. 9. Osteonecroza aseptică de cap femural

               10. 10. Şoldul operat protezat

               11. 11. Traumatismele de genunchi: luxaţii, entorse, leziuni meniscale, fracturi- semnificaţia funcţională a programelor terapeutice ortopedico-chirurgicale

               12. 12. Genunchiul operat şi protezat

               13. 13. Traumatismele de gleznă: entorse, luxaţii, rupturi de tendon achilean, fracturi – aspecte clinice, semnificaţia funcţională a programelor terapeutice ortopedico-chirurgicale

               14. 14. Intervenţii ortopedice corective pentru deviaţii axiale de tipul: coax vara, coax valga, genu valga, genu var, genu recurvatum, tulburări de statică plantară şi deviaţii ale degetelor

               15. 15. Scolioze

               16. 16. Cifoze

               17. 17. Hernia de disc lombară operată

               18. 18. Traumatismele coloanei vertebrale : fără leziuni neurologice /cu leziuni neurologice

               19. 19. Algoneurodistrofia cu diferite topografii

               20. 20. Amputaţiile

               21. 21. Protezarea

            2. II. Obiective educaţionale.

               •  Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente

            3. III. Rezultate aşteptate:

            •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate

            •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate

            Modulul 11, anul II sau III: Pneumologie

            Nr. ore curs. 40

            Nr. ore practică. 160

            1. I. Tematică.

               1. 1. Astmul bronşic

               2. 2. BPOC

               3. 3. Bronşiectazia

               4. 4. Tuberculoza pulmonară şi sindroamele sechelare bronho pulmonare post-TBC

               5. 5. Alergoze-penumoconioze

               6. 6. Particularităţile morfo-funcţionale patologice şi farmacoterapeutice la vârstnici

               7. 7. Bolile peretelui toracic

               8. 8. Manifestările bronho-pulmonare în cadrul altor patologii

               9. 9. Terapia respiratorie

               10. 10. Explorări în penumofitiziologie

            2. II. Obiective educaţionale.

               Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente

            3. III. Rezultate aşteptate:

            •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate

            •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate

            Modulul 12, anul II sau III: Geriatrie

            Nr. ore curs. 40

            Nr. ore practică. 160

            1. I. Tematică.

               1. 1. Procesul de îmbatrânire: teorii şi principii generale, îmbatrânirea ţesutului conjunctiv, procesele imunologice la vârstnici, arteroscleroza şi procesele metabolice lipidice

               2. 2. Patologia cardio-vasculară la vârstnici: tulburări ischemice ale miocardului, tulburări de ritm, hipertensiunea arterială, tulburările valvulare, insuficienţa cardiacă, arteriopatiile periferice

               3. 3. Patologia respiratorie la vârstnici: fiziopatologie, infecţii respiratorii, embolismul pulmonar, fibrozele difuze interstiţiale, tumorile pulmonare, tuberculoza pulmonară la vârstnici

               4. 4. Patologia digestivă la vârstnici

               5. 5. Tulburările de nutriţie la vârstnici

               6. 6. Patologia nefro-urologică şi genitală a vârstnicilor: rinichiul, vezica urinară, prostata, tulburările ginecologice, sexualitatea la vârstnici

               7. 7. Tulburările endocrine la vârstnic: tiroida, corticosuprarenala, paratiroida, diabetul vârstnicilor

               8. 8. Osteoporoza, osteomalacia şi boala Paget

               9. 9. Tulburările sanguine la vârstnici

               10. 10. Pielea vârstnicilor: modificări involutive şi patologice. Escarele

               11. 11. Problemele neurologice ale vârstnicilor: circulaţia cerebrală, AVC, hemiplegia, boala Parkinson şi parkinsonismul, epilepsia, tulburările de transmisie neuro- musculară, neuropatii periferice, tulburările medulare şi radiculare

               12. 12. Tulburările psihice ale vârstnicului

               13. 13. Afecţiunile tumorale la vârstnici

               14. 14. Aspecte de gerontologie socială

            2. II. Obiective educaţionale.

               •  Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente

            3. III. Rezultate aşteptate:

            •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate

            •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate

            Modulul 13, anul II sau III: Neurochirurgie

            Nr. ore curs. 40

            Nr. ore practică. 160

            1. I. Tematică.

               1. 1. Traumatisme cranio-cerebrale

               2. 2. Traumatisme vertebro-medulare

               3. 3. Hernii discale

               4. 4. Procese expansive intracraniene

               5. 5. Procese expansive intrarahidiene

               6. 6. Politraumatisme cu interesare cranio-cerebrală şi vertebro-medulară

               7. 7. Diganosticul şi tratamentul comelor

            2. II. Obiective educaţionale.

               •  Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente

            3. III. Rezultate aşteptate:

            •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate

            •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate

              Modulul 14, anul II sau III: Medicină Sportivă

              Nr. ore curs. 20 Nr. ore practică.80

              1. I. Tematică

                 1. 1. Introducere în Medicina Sportivă

                 2. 2. Exerciţii fizice pentru sănătate

                 3. 3. Modificări adaptative acute şi cronice induse de efortul fizic

                 4. 4. Capacitatea de efort: baze fiziologice şi biochimice

                 5. 5. Refacerea post-efort

                 6. 6. Patologii specifice efortului fizic

              2. II. Obiective educaţionale.

            •  Să cunoască principiile de diagnostic şi tratament al sindroamelor majore din specialitate conform tematicii supraiacente.

              1. III. Rezultate aşteptate.

            •  Va putea să recunoască şi să trateze în faza acută principalele urgenţe din specialitate.

            •  Va fi capabil să facă diagnosticul diferenţiat al principalelor sindroame în specialitate.

            Modulul 15, anul V: Bioetica

            Nr. ore curs. 10 Nr. ore practică. 40

            1. I. Tematică.

               1. A. Introducere în Bioetică- 2 ore

                  1. 1. Morala, etica, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu

                  2. 2. Contextul apariţiei bioeticii

                  3. 3. Definirea bioeticii

                  4. 4. Delimitarea domeniului de studiu al bioeticii

                  5. 5. Teorii şi metode în bioetică

               2. B. Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii – 2 ore

                  1. 1. Definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă

                  2. 2. Conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinei şi ştiinţelor vieţii

                  3. 3. Rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.)

               3. C. Relaţia medic-pacient I– 2 ore

                  1. 1. Valori ale relaţiei medic-pacient

                  2. 2. Paternalism versus autonomie

                  3. 3. Modele ale relaţiei medic-pacient

                  4. 4. Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate

               4. D. Relaţia medic-pacient II– 2 ore

                  1. 1. Consimţământul informat

                  2. 2. Confidenţialitatea în relaţia medic-pacient

                  3. 3. Relaţia medic-pacient minor

                  4. 4. Acte normative care reglementează relaţia medic- pacient

               5. E. Greşeli şi erori în practica medicală- 2 ore

                  1. 1. Definirea noţiunilor de greşeală şi eroare

                  2. 2. Culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice

                  3. 3. Managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală

               6. F. Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore

                  1. 1. Libertatea procreaţiei

                  2. 2. Dileme etice în avort

                  3. 3. Etica reproducerii umane asistate medical

                  4. 4. Probleme etice în clonarea reproductivă

               7. G. Probleme etice la finalul vieţii- 2 ore

                  1. 1. Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină

                  2. 2. Probleme etice în stările terminale

                  3. 3. Tratamente inutile în practica medicală

                  4. 4. Eutanasia şi suicidul asistat

                  5. 5. Îngrijirile paliative

               8. H. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane- 2 ore

                  1. 1. Donarea de organe de la cadavru

                  2. 2. Donarea de organe de la persoana vie

                  3. 3. Etica alocării de resurse în transplant

                     1. I. Probleme etice în genetică si genomică- 2 ore

                        1. 1. Eugenia şi discriminarea pe baza geneticii

                        2. 2. Proiectul genomului uman – probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman

                        3. 3. Etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală

                        4. 4. Statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni

                        5. 5. Terapia genică

                        6. 6. Posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice

                           1. J. Etica cercetării pe subiecţi umani- 2 ore

                              1. 1. Principii etice în cercetarea pe subiecţi umani

                              2. 2. Protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală – discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani

                              3. 3. Populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani

                              4. 4. Aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale

                              5. 5. Comitetele de etică a cercetării

                              6. 6. Comportamentul stiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea stiinţifică

            2. II. Obiective educaţionale. Înţelegerea principiilor de Bioetică

            3. III. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire)

            •  Clarificarea conceptelor cu care operează Bioetica

            •  Înţelegerea relaţiei medic- pacient

            •  Înţelegerea eticii cercetării

            •  Înţelegerea eticii în transplant

            •  Înţelegerea eticii paliaţiei

            SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

            •  Să acumuleze cunoştinţele teoretice necesare practicării specialităţii de Medicină Fizică şi de Reabilitare (MFR) la pacienţii de toate vârstele

            •  Să deosebească abilităţile necesare executării intervenţiilor specifice: infiltraţii, blocuri de nervi, etc

            •  Să inveţe să coordoneze echipa multidisciplinară de reabilitare medicală

            •  Domeniul de competenţă în MFR

            •  Reabilitarea medicală şi OMS-CIF (Clasificarea Internatională a Functionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii-OMS), Raportul Mondial OMS privind dizabilitatea, alte documente europene şi internaţionale.

            •  Evaluarea în MFR

            •  Diagnosticul în MFR

            •  Principalele intervenţii pentru sănătate în MFR (1) (informarea, educaţia, tratamentele medicale, programe de MFR)

            •  Principalele intervenţii pentru sănătate în MFR (2) proceduri specifice de MFR – totalitatea agenţilor fizici cu efecte terapeutice.

            •  Evaluarea rezultatelor în MFR

            •  Evaluarea calităţii vieţii QoL în MFR

            •  Kinetologia; Analiza mersului; Analiza mişcării; Posturografia.

            •  Orteze şi proteze.

            •  Dispozitive augmentative pentru persoane cu dizabilităţi.

            •  Tehnologii avansate de asistare in MFR.

            •  Consideraţii privind ergonomia la domiciliu, locul de muncă şi alte situaţii referitoare la persoanele cu dizabilităţi.

            •  Cercetarea în MFR.

            •  Considerente etice în MFR.

            •  Balneologia în MFR (Factori Naturali Terapeutici şi Cura Balneară).

            •  Managementul calităţii în MFR

            •  Educaţia ştiinţifică şi formarea profesioniştilor în MFR

            •  Dezvoltarea şi evaluarea echipei de MFR şi a bunei practici multidisciplinare.

            •  Reabilitarea în comunitate.

              SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

              Cunoaşterea principiilor şi a managementului reabilitării în:

            •  Afecţiunile sistemului nervos

            •  Afecţiunile ortopedice

            •  Afecţiunile musculoscheletale

            •  Alte afecţiuni specifice generatoare de dizabilitate: boli cardiace şi vasculare, boli respiratorii, cancer, durere cronică, afecţiuni ale persoanelor vârstnice, afecţiuni ale copiilor cu dizabilităţi, îngrijirea rănilor, afecţiuni ale vezicii urinare şi a intestinului, transplantul de organe.

              REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la inalizarea

              pregătirii:

            •  Va practica specialitatea de Medicină Fizică şi de Reabilitare la nivel european de pregătire având în vedere ca atât Curriculum cât şi tematica sunt în concordanţă cu recomandările UEMS Secţiunea de Medicină Fizică şi de Reabilitare

            •  Va înţelege, va trata şi va integra în mod comprehensiv atât necesităţile medicale ale persoanei cu dizabilitate, cât şi problemele sociale, familiale şi profesionale ale acesteia.

            Examenul de medic specialist:

            Probe de evaluare, specifice programului:

            • – probă scrisă DA

            • – examen clinic DA

            • – probă de abilităţi/manualităţi DA

            • – probă pe casetă video

            • – probă operatorie

            • – dizertaţie

            TEMATICA DE EXAMEN

            Pentru examenul scris de medic specialist de Medicina Fizică şi de Reabilitare Medicală inclusiv pentru examenele de ocupare a posturilor de specialitate, atât la adulţi cât şi la copii.

            1. 1. Istoricul şi Examenul Fizic la adulţi şi copii în Reabilitarea Medicală.

            2. 2. Tulburări Neurogene de Comunicare la Adulţi si Copii şi Evaluare şi Intervenţie Psihologică în Reabilitarea Medicală

            3. 3. Analiza Mersului: Tehnologie şi Aplicaţii Clinice.

            4. 4. Evaluarea Gradelor de Incapacitate Dizabilitate, Dobândirea Independenţei Funcţionale.

            5. 5. Imagistică Neurologică şi Musculo-Scheletică.

            6. 6. Electrodiagnosticul în Reabilitarea Medicală.

            7. 7. Reabilitarea şi Protezarea Post-Amputaţie a Membrelor Superioare, şi a Membrelor Inferioare.

            8. 8. Dispozitive Ortotice Pentru Membrele Superioare şi Inferioare şi Ortezele Spinale.

            9. 9. Fotolii Rulante şi Tehnologii Avansate de Reabilitare.

            10. 10. Kinesiologie.

            11. 11. Exerciţiul Terapeutic.

            12. 12. Manipulările, Tracţiunile, Masajul şi Medicina Alternativă şi Complementară în Reabilitare.

            13. 13. Proceduri cu Agenţi Fizici joasă şi medie frecvenţă şi electrostimulare neuro-musculară (ESNM/FES).

            14. 14. Proceduri cu Agenţi Fizici înaltă frecv: ultrasunete, unde scurte, Tekar, microunde, etc.

            15. 15. Proceduri cu Agenţi Fizici fototerapie: Laser, ultraviolete, infrarosii, lumina polarizată, etc.

            16. 16. Proceduri cu diverşi alţi Agenţi Fizici precum magnetoterapie: PEMF, RMS; unde de şoc extracorporeale (ESWT); vibratii, etc.

            17. 17. Proceduri cu Agenţi Fizici pentru hidroterapie şi termoterapie (inclusiv crioterapie).

            18. 18. Factori naturali de cură: Apele minerale, Nămolurile terapeutice, Factorii naturali de cură ai litoralului marin, Gazele naturale terapeutice, Clima, etc.

            19. 19. Indicaţii pentru cure balneoclimatice profilactice, Indicaţiile pentru cura balneoclimaterică pe grupe de afecţiuni.

            20. 20. Tehnica infiltraţiilor la Nivelul Articulaţiilor Periferice şi a Ţesuturilor Moi.

            21. 21. Tehnica infiltraţiilor la Nivelul Coloanei Vertebrale.

            22. 22. Reabilitarea Pacienţilor cu Afecţiuni ale Deglutiţiei.

            23. 23. Managementul Disfuncţiilor Vezicii Urinare.

            24. 24. Intestinul Neurogen: Disfuncţie şi Reabilitare.

            25. 25. Controlul Spasticităţii.

            26. 26. Disfuncţia şi Dizabilitatea Sexuală.

            27. 27. Prevenţia şi Managementul Plăgilor Cronice.

            28. 28. Reabilitarea Cardiacă.

            29. 29. Reabilitarea Pulmonară.

            30. 30. Reabilitarea Ocupaţională şi Încadrarea în Muncă a Persoanelor cu Dizabilităţi.

            31. 31. Bolile Reumatice Inflamatorii. PR, SA, AP.

            32. 32. Boli Reumatice Degenerative şi Metabolice (Guta, Condrocalcinoza)

            33. 33. Afecţiunile Neuro- Musculo-Scheletice ale Regiunii Cervicale.

            34. 34. Afecţiunile Musculo-Scheletice ale Membrului Superior.

            35. 35. Afecţiunile Musculo-Scheletice ale Membrului Inferior.

            36. 36. Lombosacralgia.

            37. 37. Osteoporoza.

            38. 38. Durerea Cronică.

            39. 39. Durerea Musculară.

            40. 40. Medicina Sportivă.

            41. 41. Afecţiunile Neuronului Motor.

            42. 42. Reabilitarea Pacienţilor cu Neuropatii.

                

            43. 43. Afecţiunile Miopatice.

            44. 44. Leziunea Cerebrală Traumatică I.: Definiţii, Epidemiologie, Fiziopatologia asociată cu leziunea cerebrală traumatică, Evaluarea şi tratarea leziunii cerebrale traumatice, Măsurătorile comportamentale ale reacţiei şi cogniţiei, Evaluarea şi managementul reabilitării pacienţilor internaţi.

            45. 45. Leziunea Cerebrală Traumatică II.: Evaluarea funcţională şi conceptele terapeutice în reabilitare, Aspectele comportamentale, emoţionale şi de dispoziţie în reabilitare, Procedurile neuroimagistice în cercetarea leziunii cerebrale traumatice, Rezultate, integrarea în comunitate, resurse şi prevenţie

            46. 46. Accidentele Vasculare Cerebrale I.: Definiţii, Epidemiologia accidentului vascular cerebral, Fiziopatologia accidentului vascular cerebral, Bazele anatomice ale sindroamelor din accidentul vascular cerebral, Managementul accidentului vascular cerebral acut.

            47. 47. Accidentele Vasculare Cerebrale II.: Reabilitarea deficitelor şi dizabilităţii legate de accidentul vascular cerebral, Tranziţia către comunitate, urmărirea evoluţiei şi îngrijirile pe termen lung, Rezultatele reabilitării.

            48. 48. Tulburările Degenerative de Mişcare ale Sistemului Nervos Central.

            49. 49. Scleroza Multiplă.

            50. 50. Paralizia Cerebrală (*) Pediatrie.

            51. 51. Mielomeningocelul şi alte Disrafisme Spinale (*) Pediatrie

            52. 52. Traumatismele Vertebro-Medulare I.: Epidemiologie, Anatomia, mecanică şi sindroamele leziunilor traumatice, Clasificarea traumatismelor vertebro-medulare, Leziuni vertebro- medulare nontraumatice, Consecinţele traumatismelor vertebro-medulare.

            53. 53. Traumatismele Vertebro-Medulare II.: Faza acută a traumatismului, Perioada de reabilitare a traumatismului, Faza cronică a traumatismelor

                vertebro-medulare, Complicaţiile secundare.

            54. 54. Boala Vasculară Periferică a Membrului Inferior.

            55. 55. Reabilitarea Persoanelor cu Cancer.

            56. 56. Reabilitarea în Arsuri.

            57. 57. Reabilitarea Pacienţilor Geriatrici.

            58. 58. Transplantul de Organe: Intervenţii de Reabilitare pentru Maximizarea Rezultatelor.

            * Subiectele 51 si 52 sunt obligatorii pentru posturile de Reabilitare Pediatrică

            Bibliogra ie:

            1. 1. Braddom R. Medicină Fizică şi de Reabilitare. Ed IV-a. Elsevier 2015

            2. 2. Cartea Alba a Specialităţii de Medicină Fizică şi de Reabilitare în Europa. Traducerea în limba română a White Book in Physical and Rehabilitation Medicine in EUROPE. Europa Medicophysica, vol42, No. 4, 2006.

            3. 3. Field of Competence of Physical and Rehabilitation Medicine Physicians UEM-PRM Ediţia 2014 Partea I

            4. 4. Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Şănătăţii. Traducere în limba română a International Classification of Functioning, Disability and Health. WHO 2001.

            5. 5. Raport Mondial privind Dizabilitatea. Traducerea în limba română a World Report on Disability. WHO 2011.

            6. 6. Alexander M, Matthews D. Pediatric Rehabilitation. Principles and Practice. 4-th Edition, 2010. Demos Medical.

            7. 7. Rădulescu A, Burtan M. Electroterapie. Ediţia a II-a. Editura Medicală. Bucureşti 2014

            8. 8. Teleki N. et al. Cura Balneoclimatică în Romania. Ed. Sport Turism. 1984

            9. 9. Sbenghe T. Kinesiologie – Ştiinţa Miscării. Ed. Medicală, 2002

            10. 10. Ionescu R. Esenţialul in Reumatologie. Ed. Amaltea 2007

                

                Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

                

                •  Bilanţ articular- 200

                •  Bilanţ muscular- 200

                •  Interpretare de Radiografii ale sistemului osteoarticular- 200

                •  Interpretare de Computer tomograf- 150

                •  Interpretare de Rezonanţă magnetica 100

                •  Interpretare de Scintigrafie- 10

                •  Interpretare de Osteodensiometrie- 100

                •  Infiltraţii periarticulare- 50

                •  Infiltraţii intraarticulare- 20

                •  Analiza lichidului sinovial- buletine 20

                •  Blocuri neurolitice inclusiv cu Toxină Botulinică- 60

                •  Interpretare de ecografii neuro-musculo-scheletale- 60

                •  Interpretare de Electromiografii- 60

                •  Buletin de analize factori naturali terapeutici- 10

                •  Prezentare de referate- 10

                •  Prezentare de cazuri- 20

                •  Examenul clinic, bilanţul muscular şi articular al copilului

                •  Evaluarea mersului şi a posturii la copil

                •  Interpretare de Radiografii ale sistemului articular- 40 la copil

                •  Interpretare de ecografii neuromusculoscheletale- 10 la copil

                •  Interpretarea de electromiografii- 10 la copil

2. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN MEDICINA FIZICĂ ŞI DE REABILITARE

   1. 2.1. Competenţa pro esională intrinsecă specialităţii

      • – Urmare promovării examenului de medic specialist (standard profesional):

        • o Va practica specialitatea de Medicină Fizică şi de Reabilitare la nivel european de pregătire având în vedere ca atât Curriculum cât şi tematica sunt în concordanţă cu recomandările UEMS Secţiunea de Medicină Fizică şi de Reabilitare

        • o Va înţelege, va trata şi va integra în mod comprehensiv atât necesităţile medicale ale persoanei cu dizabilitate, cât şi problemele sociale, familiale şi profesionale ale acesteia.

1. 2.2. Drepturi

   •  Să practice specialitatea în regim public sau privat, în spital, policlinici sau cabinet, în bazele de tratament din staţiuni balneare, sanatorii balneare, etc

   •  Să ceară opinii profesionale experţilor din clinici universitare

   •  Să prescrie proteze, orteze, scaune rulante şi alte dispozitive de asistare

   •  Să participe la stagii de perfecţionare în clinici universitare

   •  Să participe la proiecte de cercetare ştiinţifică, studii clinice, etc

   •  Să susţină examenul de Board European UEMS-PRM

   •  Să participe la cursuri/specializări europene şi internaţionale

   •  Să participe la obţinerea de atestate pentru studii complementare

   •  Să fie ales în structurile de conducere ale asociaţiei profesionale „Societatea Română de Reabilitare Medicală”

2. 2.3. Obligaţii

   • – Să respecte principiile de etică în reabilitarea şi îngrijirea persoanei cu dizabilitate

   • – Să se perfecţioneze pe toată durata practicării specialităţii

   • – Să obţină acordul informat al pacientului

1. 2.4. Modulele de pregătire, similare unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregătirii, care intră in standardul pro esional şi pot i practicate urmare obţinerii titlului de medic specialist:

   •  Infiltraţii periarticulare, intraarticulare, blocuri neurolitice inclusiv cu Toxină Botulinică

   •  Ecografie musculoscheletală

   •  Electromiografie

   •  Terapia Durerii

   •  Balneoterapie

   •  Podiatrie

2. 2.5. Domeniile adiţionale de dezvoltare pro esională în specialitate, prin ormare specializată suplimentară (atestate de pregătire complementară existente în legislaţia MS), ulterior obţinerii titlului de medic specialist:

   •  Managementul Serviciilor de Sănătate

   •  Managementul Medical al Dezastrelor

   •  Îngrijiri paliative

   •  Acupunctură

   •  Homeopatie

   •  Apifitoterapie

   •  Medicină Aerospaţială

PRIN ACEASTA SE CERTIFICĂ LEGALITATEA ŞI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE ÎN CURRICULUM

PREŞEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Prof. Dr. Mihai Berteanu

Preşedinte al Comisiei de Specialitate Medicină Fizică şi de Reabilitare Semnatura:

MEDICINĂ FIZICĂ ŞI DE REABILITARE

Durata 5 ani

STAGII PRACTICE ŞI CURSURI

1. 1. MEDICINĂ FIZICĂ şi de REABILITARE- 10 luni (anul I) + 17½ luni = anii III, IV si V

2. 2. MEDICINĂ FIZICĂ şi de REABILITARE PEDIATRICĂ- 5 luni (anul IV sau V)

3. 3. ECODIAGNOSTIC NEURO-MUSCULO-SCHELETAL- 2 luni (anul IV sau V)

4. 4. ELECTROMIOGRAFIE- 2 luni (anul IV sau V)

5. 5. IMAGISTICĂ MEDICALĂ – 2 luni (anul I sau II)

6. 6. NEUROLOGIE- 5 luni (anul II sau III)

7. 7. CARDIOLOGIE- 3 luni (anul II sau III)

8. 8. REUMATOLOGIE- 2 luni (anul II sau III)

9. 9. CHIRURGIE PLASTICĂ – 2 luni (anul II sau III)

10. 10. ORTOPEDIE- TRAUMATOLOGIE- 2 luni (anul II sau III)

11. 11. PNEUMOLOGIE- 2 luni (anul II sau III)

12. 12. GERIATRIE- 2 luni (anul II sau III)

13. 13. NEUROCHIRURGIE- 2 luni (anul II sau III)

14. 14. MEDICINĂ SPORTIVĂ- 1 luna (anul II sau III)

15. 15. BIOETICĂ- 2 săptămâni (anul V)

ANUL I		ANUL II				ANUL III						ANUL IV			ANUL V
1	5	6	7	8	9	10	11	12	1	13	14	3	1	4	2	1	15

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

NEONATOLOGIE

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA NEONATOLOGIE

Definiţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMARUL TOTAL DE ANI NEONATOLOGIE	2
      Modulul 1	Neonatologie – Nou- nascutul la termen
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	6 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	3-5 ore/saptamana
      Modulul 2	Neonatologie – Nou- nascutul prematur
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	8 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	3-5 ore/ saptamana
      Modulul 3	Terapie Intensiva Neonatala
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	10 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	3-5 ore/ saptamana
      Total ore pregătire teoretică	3-5 ore /saptamana
      Total ore pregătire practică	30 ore/saptamana

      Structura programului

      Modulul 1, anul III: Neonatologie Nou-nascutul la termen (reanimare neonatala si echilibrare in sala de nasteri, echilibrare pre-transport si transport neonatal specializat, asistenta medicala a nou-nascutului in rooming-in)

      Nr. ore curs. 3-5 ore /saptamana

      Nr. ore practică. Minimum 30 ore/saptamana

      1. 1. Tematică.

         1. 1. Perioadele dezvoltarii intrauterine. Screening fetal.

         2. 2. Adaptarea nou-nascutului la viata extrauterina (functia respiratorie, cardio- vasculara, gastrointestinala, renala; adaptarea termica, hematologica, imunologica, endocrina).

         3. 3. Nou-nascutul cu risc: definitie, factori de risc, complicatii.

         4. 4. Asfixia perinatala nastere: definitie, cauze, forme clinice

         5. 5. de asfixie, diagnostic antepartum, intrapartum, postpartum, complicatii. Reanimarea nou-nascutului

         6. 6. Stabilizarea post-reanimare si pre-transport

         7. 7. Traumatismul mecanic la nastere: factori de risc, manifestari clinice, diagnostic pozitiv, tratament.

         8. 8. Examenul clinic al nou-nascutului. Îngrijirea nou-nascutului la termen.

         9. 9. Alimentatia nou-nascutului. Nevoile nutritionale. Alaptrea, alimentatia cu formula, alimentatia mixta.

         10. 10. Caracteristici ale formule de lapte folosite în alimentatia nou-nascutului. Tehnici de alimentatie.

         11. 11. Alimentatia parenterala (indicatii, solutii utilizate, nevoi nutritionale si scheme de alimentatie, monitorizarea nou-nascutului alimentat parenteral, complicatii).

         12. 12. Tulburarile de crestere si dezvoltare. Stabilirea vârstei gestationale. Curbele de crestere intrauterina. Clasificarea nou-nascutilor în functie de vârsta de gestatie si greutatea la nastere.

         13. 13. Nou-nascutul cu restrictive de cresterea intrauterina. Definitie, etiologie, particularitati morfofunctionale. Complicatiile dismaturitatii, profilaxia si tratamentul acestora. Prognosticul si cauzele de deces la dismaturi.

         14. 14. Copilul mare pentru vârsta gestationala: factori de risc, particularitati morfologice si functionale, complicatii.

         15. 15. Nou-nascutul din sarcina multipla – complicatii.

         16. 16. Sindromul de detresa respiratorie la nou-nascut. Detresa respiratorie idiopatica (boala membranelor hialine). Sindromul de resorbtie intârziata a lichidului pulmonar fetal.

         17. 17. Sindromul de aspiratie pulmonara si sindromul de aspiratie de meconiu. Pneumonia congenitala. Hemoragia pulmonara. Sindroame de pierdere de aer în perioada neonatala.

         18. 18. Apneea nou-nascutului: definitie, cauze, clasificare, tratament.

         19. 19. Tehnici de suport respirator în insuficienta respiratorie neonatala: non-invazive (canula nazala cu flux mare umidificat si incalzit, CPAP nazal, IPPV/HFOV nazal) si invasive (ventilatie conventionala, HFOV).

         20. 20. Bolile cardiace congenitale care se manifesta în perioada neonatala. Diagnostic, îngrijiri pre si postoperatorii.

         21. 21. Cianoza neonatala: definitie, clasificare, diagnostic, tratament.

         22. 22. Bolile primare miocardice la nou-nascut: diagnostic, tratament.

         23. 23. Hipertensiunea pulmonara persistenta: definitie, diagnostic clinic si paraclinic.

         24. 24. Insuficienta cardiaca a nou-nascutului: definitie, cauze, diagnostic clinic, radiologic, electrocardiografic, tratament.

         25. 25. Tulburari de ritm si conducere: definitie, cauze, diagnostic, tratament.

         26. 26. Socul neonatal: definitie, cauze, abordare diagnostica si terapeutica.

         27. 27. Malformatii congenitale ale tubului digestiv (atrezia esofagiana fara fistula, fistula esotraheala, atrezia si stenoza intestinala, malrotatia intestinala, ileusul meconial, volvulusul intestinal, boala Hirschprung, malformatii ano-rectale) – abordare diagnostica, terapie pre- si postoperatorie.

         28. 28. Enterocolita ulcero-necrotica.

         29. 29. Encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala: definitie, cauze, diagnostic clinic si paraclinic, tratament, complicatii.

         30. 30. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatala (hemoragia peri- si intraventriculara, hemoragia subdurala, hemoragia subarahnoidiana) – etiologie, diagnostic, tratament, complicatii.

         31. 31. Convulsiile neonatale: definitie, etiologie, forme clinice, diagnostic si tratament.

         32. 32. Icterele neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament. Encefalopatia hiperbilirubinemica.

         33. 33. Anemia neonatala

         34. 34. Policitemia – sindromul de hiperconcentratie sanguina: defintie, cauze, diagnostic, tratament.

         35. 35. Boli hemoragice (coagulopatii congenitale si dobândite, trombocitopenii si trombopatii, boala hemoragica a nou-nascutului).

         36. 36. Insuficienta renala acuta la nou-nascut: definitie, cauze, diagnostic, tratament

         37. 37. Ambiguitatea genitala la nou-nascut – diagnostic clinic si genetic

         38. 38. Infeciile neonatale. Infectii materno-fetale, infectii congenitale din cadrul sindromului TORCH, infectii nosocomiale.

         39. 39. Hipoglicemiile neonatale – diagnostic, etiologie, complicatii, profilaxie si tratament.

         40. 40. Hiperglicemiile neonatale. Nou-nascutul din mama diabetica, complicatii specifice.

         41. 41. Tulburari ale calciului si magneziului în perioada neonatala: cauze, diagnostic, tratament, complicatii.

         42. 42. Tulburari electrolitice în perioada neonatala: cauze, diagnostic, tratament.

         43. 43. Screeningul diagnostic al bolilor metabolice congenitale (hipotiroidism, fenilcetonurie, galactozemie) în perioada neonatala si îngrijirea nou-nascutului suspect de boala metabolic congenitala.

         44. 44. Diagnosticul si tratamentul pre- si postoperator al malformatiilor congenitale majore în perioada pre- si neonatala: atrezia choanala, hernia diafragmatica, anomaliile ano-rectale, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul si mielomeningocelul. Hidrocefalia, luxatia congenitala de sold, piciorul strâmb congenital.

         45. 45. Elemente de farmacologie neonatala: efectele medicaiei administrate gravidei asupra fatului si nou-nascutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-nascut.

         46. 46. Durerea la nou-nascut: fiziopatologie, manifestari clinice, monitorizare, combatere, implicatiile durerii în patologia neonatala.

         47. 47. Mortalitatea neonatala si perinatala. Factorii care duc la cresterea mortalitatii perinatale si masuri care pot influenta scaderea acesteia.

      2. 2. Obiective educaţionale.

         1. a. Invatarea particularitatilor comportamentului neonatal

         2. b. Invatarea tabloului clinic diagnosticului si tratamentului bolilor neonatale

         3. c. Invatarea functionarii si utilizarii echipamentului medical specific neonatologiei

         4. d. Invatarea interpretarii datelor de laborator si paraclinice

         5. e. Invatarea lucrului in echipa multidisciplinara

         6. f. Invatarea comunicarii cu familia

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire, ierarhizate după cum urmează:

         1. a. Capacitatea de reanimare neonatala a tuturor categoriilor de nou-nascuti

         2. b. Capacitatea de echilibrare pretrasport

         3. c. Capacitatea de ingrijire pre si post operatorie

         4. d. Capacitatea de aplicare a tehnicilor noi de sistenta medicala in neonatala

         5. e. Capacitatea de elaborare a unui studiu plan terapeutic pentru fiecare patologie neonatala

         6. f. Capacitatatea de reinoire si intelegere a cunostintelor si metodelor actualizate de diagnostic si tratament

         7. g. Capacitatea de interpretare a studiilor publicate in literatura de specialitate

      4. 4. Baremul activitatilor practice

         1. 1. Reanimarea neonatala (pasii initiali, ventilatie, masaj cardiac extern, medicatie) – 50

         2. 2. Plasarea unei sonde naso-gastrice – 50

         3. 3. Proceduri de mentinerea a echilibrului termic -100

         4. 4. Intubatia traheala – 10

         5. 5. Recolatarea de sange capilar din calcai – 20

         6. 6. Fototerapia – 50

         7. 7. Punctionarea venelor si arterelor periferice – 25

         8. 8. Interpretarea testelor hematologice si biochimice – 200

         9. 9. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatala – 50

         10. 10. Interpretarea probelor de explorare a functiei renale în perioada neonatala – 50

         11. 11. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei in perioada neonatala – 50.

         12. 12. Explorarea bacteriologica si serologica în infectiile neonatale – 50

         13. 13. Oxigenoterapia si monitorizare (utilizarea mixerului de gaze, pulsoximetria) – 100

         14. 14. Tehnica de sapalare a mainilor – 100

         15. 15. Elaborarea unui plan de alimentatie la externarea din maternitatate – 50

         16. 16. Tehnici de alimentatie Alaptare, scorul LATCH, alimentatia cu biberonul. – 100

         17. 17. Transport neonatal specializat – 50 (garzi pe Unitatea de Transport Neonatal)

      Modulul 2, anul IV: Neonatologie Nou-nascutul prematur

      Nr. ore curs. 2-5 ore /saptamana

      Nr. ore practică. Minimum 30 ore/saptamana

      1. 1. Tematică.

         1. 1. Monitorizarea intrauterina a fatului cu risc de nastere prematura.(Profilaxia nasterii premature, infectiilor materno-fetale, sindromului de detresa respiratorie, hemoragiilor intraventriculare, bolilor pulmonare cronice)

         2. 2. Rolul surfactantului in adaptarea respiratorie la viata extrauterina a prematurului

         3. 3. Reanimarea nou-nascutului prematur – particularitati

         4. 4. Stabilizarea post-reanimare si pre-transport

         5. 5. Ingrijirea prematurului cu greutate la nastere foarte mica (1500 g)

         6. 6. Ingrijirea prematurului cu greutate la nastere extrem mica (<1000 g)

         7. 7. Traumatismul mecanic la nastere: factori de risc, manifestari clinice, diagnostic pozitiv, tratament.

         8. 8. Examenul clinic al nou-nascutului. Îngrijirea nou-nascutului premature in maternitate.

         9. 9. Follow-up prematurului.

         10. 10. Alimentatia enterala a prematurului. Nevoile nutritionale. Alaptarea, alimentatia cu formula, alimentatia mixta.

         11. 11. Caracteristici ale formule de lapte folosite în alimentatia prematurului. Tehnici de alimentatie.

         12. 12. Alimentatia parenterala (indicatii, solutii utilizate, nevoi nutritionale si scheme de alimentatie, monitorizarea nou-nascutului alimentat parenteral, complicatii).

         13. 13. Tulburarile de crestere si dezvoltare. Stabilirea vârstei gestationale. Curbele de crestere intrauterina. Clasificarea nou-nascutilor în functie de vârsta de gestatie si greutatea la nastere.

         14. 14. Nou-nascutul prematur cu restrictie de cresterea intrauterina. Definitie, etiologie, particularitati morfofunctionale tionale.

         15. 15. Nou-nascutul prematur din sarcina multipla – complicatii.

         16. 16. Detresa respiratorie idiopatica (boala membranelor hialine). Sindromul de resorbtie intârziata a lichidului pulmonar fetal.

         17. 17. Sindromul de aspiratie pulmonara. Pneumonia congenitala. Hemoragia pulmonara. Sindroame de pierdere de aer în perioada neonatala. Boala pulmonara cronica.

         18. 18. Apneea de prematuritate: definitie, cauze, clasificare, tratament.

         19. 19. Tehnici de suport respirator în insuficienta respiratorie neonatala: non- invazive (canula nazala cu flux mare umidificat si incalzit, CPAP nazal, IPPV/HFOV nazal) si invasive (ventilatie conventionala, HFOV).

         20. 20. Retinopatia de prematuritate.

         21. 21. Persistenta canalului arterial.

         22. 22. Enterocolita ulcero-necrotica.

         23. 23. Hemoragia intracraniena, intraventriculara, hidrocefalia, hemoragia substatntei albe specifice prematurului, leucomalacia periventricula,– etiologie, diagnostic, tratament, complicatii.

         24. 24. Convulsiile: definitie, etiologie, forme clinice, diagnostic si tratament.

         25. 25. Particularitatile icterului la prematur: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

         26. 26. Anemia de prematuritate. Pancitopenii.

         27. 27. Hipoglicemiile si hiperglicemiile prematurului– diagnostic, etiologie, complicatii, profilaxie si tratament.

         28. 28. Osteopenia de prematuritate

         29. 29. Displazia de sold.

         30. 30. Particularitati ale morbiditatii si mortalitatii perinatale la premature. Consecinte pe termen lung.

2. 2. Obiective educaţionale.

   1. a. Invatarea particularitatilor comportamentului neonatal

   2. b. Invatarea tabloului clinic diagnosticului si tratamentului bolilor neonatale

   3. c. Invatarea functionarii si utilizarii echipamentului medical specific neonatologiei

   4. d. Invatarea interpretarii datelor de laborator si paraclinice

   5. e. Invatarea lucrului in echipa multidisciplinara

   6. f. Invatarea comunicarii cu familia

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire, ierarhizate după cum urmează:

   1. a. Capacitatea de reanimare neonatala a tuturor categoriilor de nou-nascuti

   2. b. Capacitatea de echilibrare pretrasport

   3. c. Capacitatea de ingrijire pre si post operatorie

   4. d. Capacitatea de aplicare a tehnicilor noi de sistenta medicala in neonatala

   5. e. Capacitatea de elaborare a unui studiu plan terapeutic pentru fiecare patologie neonatala

   6. f. Capacitatatea de reinoire si intelegere a cunostintelor si metodelor actualizate de diagnostic si tratament

   7. g. Capacitatea de interpretare a studiilor publicate in literatura de specialitate

4. 4. Baremul activittailor practice

1. 1. Cateterismul arterei si venei ombilicale – 50

2. 2. Reanimarea neonatala (pasii initiali, ventilatie, masaj cardiac extern, medicatie)

   -50

3. 3. Plasarea unei sonde naso-gastrice (naso-jejunale) pentru alimentatia enterala. Tehnica efectuarii gavajului continuu si discontinuu – 100

4. 4. Programarea incubatorului – 100

5. 5. Intubatia traheala -50

6. 6. Instalarea unei perfuzii în venele periferice -50

7. 7. Puncia lombara -10

8. 8. Puncia pleurala. Drenajul pleural în sistem închis – 10

9. 9. Îngrijirea prematurului în incubator -50

10. 10. Fototerapia – 100

11. 11. Exsanguinotransfuzia totala si partial – 10

12. 12. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-nascut – 100

13. 13. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatala – 50

14. 14. Interpretarea radiografiilor scheletice la nou-nascut – 25

15. 15. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curenta neonatala (maladii congenitale de cord, tulburari de ritm si conducere, hipocalcemia neonatala) – 50

16. 16. Punctionarea venelor si arterelor periferice – 50

17. 17. Interpretarea testelor hematologice si biochimice – 100

18. 18. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatala -20

19. 19. Interpretarea probelor de explorare a funciei renale în perioada neonatala – 50

20. 20. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei in perioada neonatala- 50

21. 21. Explorarea bacteriologica si serologica în infectiile neonatale -150

22. 22. Oxigenoterapia (utilizarea monitorului de FiO2, debitmetrului de oxygen, canula nazala cu flux mare) – 200

23. 23. Ventilatia mecanica (montarea, setarea si întretinerea ventilatorului) – 100

24. 24. Pregatirea si utilizarea monitorului cardio-respirator, pulsoximetrului, tensiometrului noninvaziv – 100

25. 25. Tehnici de alimentative enterala ale prematurului – 100

26. 26. Transport neonatal specializat – 50 (garzi pe Unitatea de Transport Neonatal )

Modulul 3, anul V: Terapie Intensiva Neonatala

Nr. ore curs. 2-5 ore /saptamana

Nr. ore practică. Minimum 30 ore/saptamana

1. 1. Tematică.

   1. 1. Categorii de nou-nascuti cu risc: definitie, factori de risc, complicatii.

   2. 2. Asiguarea echilibrului termic in perioada neonatala

   3. 3. Sindromul de detresa respiratorie la nou-nascut. Detresa respiratorie idiopatica (boalamembranelor hialine). Sindromul de resorbtie intârziata a lichidului pulmonar fetal.Sindromul de aspiratie pulmonara si sindromul de aspiratie de meconiu. Pneumoniacongenitala. Hemoragia pulmonara. Sindroame de pierdere de aer în perioada neonatala.Hipertensiunea pulmonara.

   4. 4. Apneea nou-nascutului: definitie, cauze, clasificare, tratament.

   5. 5. Tehnici de suport respirator în insuficienta respiratorie neonatala: non-invazive (canula nazala cu flux mare umidificat si incalzit, CPAP nazal, IPPV/HFOV nazal) si invasive (ventilatie conventionala, HFOV).

   6. 6. Tehnici de monitorizare a nou-nascutuluicu support respirator (pulsoximetria, analiza gazelor sangvine, examen radiologic, functii vitale)

   7. 7. Hemoragiile intracraniene

   8. 8. Convulsii neonatal

   9. 9. Sindrom de sevraj neonatal

   10. 10. Malformatii ale sistemului nervos central

   11. 11. Follow-up nou-nascutilor cu risc crescut

   12. 12. Managentul nou-nascutului cu malformatii congenitale de cord

   13. 13. Managentul nou-nascutului cu tulnurari de ritm si conducere cardiac

   14. 14. Hipotensiunea si hipertensiunea arterial neonatala

   15. 15. Socul neonatal: definitie, cauze, abordare diagnostica si terapeutica

   16. 16. Alimentatia parenterala; monitorizare si complicatii.

   17. 17. Alimentatia enterala a nou-nascutului bolnav(prematurul extrem, asfixie perinatala, enterocolita ulceronecrotica, pre si post operator, nou-nascutul ventilat).Alaptarea nou-nascutului cu nevoi speciale

   18. 18. Tulburari hidroelectrolitice si ale glicemiei

   19. 19. Sidroamele colestatice neonatal. Hiperbilirubinemiile.

   20. 20. Prevenirea diagnosticul si tratamentul sepsisului neonatal.

   21. 21. Infectiile nozocomiale

   22. 22. Boli hematologice neonatale: Anemia, policitemia, tulburari de hemostaza si coagulare, boli ale celulelor albe, tromboze.

   23. 23. Terapia transfuzionala

   24. 24. Insuficienta renala acuta

   25. 25. Boli renale cornice

   26. 26. Boli genetice

   27. 27. Mmalformatii congenital

   28. 28. Boli de metabolism (hipotiroidismul congenital, galactozemia)

   29. 29. Urgente neonatal (Hidrops fetal si neonatal, revarsate pleurale, boala hemolitica a nou-nascutului, atrezia coanala, atrezia esofagiana, obstructii gastrointestinale, enterocolita uleceronecrotica, omfalocel, gastroschizis, defecte de tub neural, cheilognatopalatoschizis)

   30. 30. Sindromul de moarte subita in perioada neonatala.

   31. 31. Nou-nascutul din sarcina multipla – complicatii. Sindrom trasnfuzor-transfuzat

   32. 32. Ambiguitatea genitala la nou-nascut – diagnostic clinic si genetic

   33. 33. Elemente de farmacologie neonatala: efectele medicaiei administrate gravidei asupra fatului si nou-nascutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-nascut.

   34. 34. Durerea la nou-nascut: fiziopatologie, manifestari clinice, monitorizare, combatere, implicatiile durerii în patologia neonatala.

   35. 35. Aspecte etice in terapie intensive neonatala

   36. 36. Comunicarea cu familia nou-nascutului internat in terapie intensiva

2. 2. Obiective educaţionale.

   1. a. Invatarea particularitatilor comportamentului neonatal

   2. b. Invatarea tabloului clinic diagnosticului si tratamentului bolilor neonatale

   3. c. Invatarea functionarii si utilizarii echipamentului medical specific neonatologiei

   4. d. Invatarea interpretarii datelor de laborator si paraclinice

   5. e. Invatarea lucrului in echipa multidisciplinara

   6. f. Invatarea comunicarii cu familia

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire, ierarhizate după cum urmează:

   1. a. Capacitatea de reanimare neonatala a tuturor categoriilor de nou-nascuti

   2. b. Capacitatea de echilibrare pretrasport

   3. c. Capacitatea de ingrijire pre si post operatorie

   4. d. Capacitatea de aplicare a tehnicilor noi de sistenta medicala in neonatala

   5. e. Capacitatea de elaborare a unui studiu plan terapeutic pentru fiecare patologie neonatala

   6. f. Capacitatatea de reinoire si intelegere a cunostintelor si metodelor actualizate de diagnostic si tratament

   7. g. Capacitatea de interpretare a studiilor publicate in literatura de specialitate

4. 4. Baremul activitatilor practice

   1. 1. Cateterismul arterei si venei ombilicale – 50

   2. 2. Montarea si ingrijirea cateterului central percutan – 10

   3. 3. Reanimarea neonatala (pasii initiali, ventilatie, masaj cardiac extern, medicatie) – 100

   4. 4. Plasarea unei sonde naso-gastrice (naso-jejunale). Tehnica efectuarii gavajulu continuu si discontinuu – 100

   5. 5. Programarea mesei de reanimare si a incubatorului de terapie intensiva- 100

   6. 6. Intubatia traheala – 50

   7. 7. Instalarea unei perfuzii în venele periferice -50

   8. 8. Punctia lombara – 20

   9. 9. Punctia pleurala. Drenajul pleural în sistem închis – 10

   10. 10. Îngrijirea prematurului în incubator -50

   11. 11. Fototerapia – 200

   12. 12. Exsanguinotransfuzia totala si partial – 10

   13. 13. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-nascut – 100

   14. 14. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatala -50

   15. 15. Interpretarea radiografiilor scheletice la nou-nascut – 25

   16. 16. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curenta neonatala (maladii congenitale de cord, tulburari de ritm si conducere, hipocalcemia neonatala) – 50

   17. 17. Punctionarea venelor si arterelor periferice – 100

   18. 18. Interpretarea testelor hematologice si biochimice – 100

   19. 19. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatala – 50

   20. 20. Interpretarea probelor de explorare a functiei renale în perioada neonatala – 50

   21. 21. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei in perioada neonatala – 50.

   22. 22. Explorarea bacteriologica si serologica în infectiile neonatale – 50

   23. 23. Monitorizarea continua electroencefalografica cu ajutorul aparatului Brainz – 50

   24. 24. Oxigenoterapia (utilizarea monitorului de FiO2, debitmetrului de oxigen) – 200

   25. 25. Ventilatia mecanica (montarea, setarea si întretinerea ventilatorului) – 100

   26. 26. Pregatirea si utilizarea monitorului cardio-respirator, pulsoximetrului, tensiometrului noninvaziv – 50

   27. 27. Recomandari în alimentatia naturala a nou-nascutului (scheme de alimentatie, educatia mamei, contraindicatii, incidente, urmarirea nou-nascutului alimentat natural).

   28. 28. Tehnici de alimentatie. Alimentatia cu biberonul si prin gavaj. Alimentatia continua pe sonda naso-gastrica. Alimentatia continua pe sonda naso-jejunala – 50

   29. 29. Transport neonatal specializat – 50 (garzi pe Unitatea de Transport Neonatal )

   30. 30. Practici de profilaxia infectiilor nozocomiale (spalatul pe maini -50, utilizarea manusilor in manipularea nou-nascutului -100, ingrijirea nou-nascutului ventilat

– 25)

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

Insusirea notiunilor teoretice si practice necesare asistentei medicale a nou-nascutului normal si cu risc de la toate nivelele de maternitati.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

Insusirea notiunilor teoretice si practice specifice nou-nascutului cu risc, la termen, prematur, prematur extrem, cu patologie infectioasa, congenitala, malformativa.

Insusirea notiunilor teoretice si practice de echilibrare in urgenta a nou-nascutului cu risc de la toate nivelurile de maternitati si din situatii speciale de nastere.

Insusirea notiunilor de echilibrare, tratament in urgenta, monitorizare a nou-nascutilor care necesita tranfer.

Insusirea notiunilor teoretice si practice de profilaxie a patologiei infectioase pe termen scurt si lung intalnita la nou-nascut.

Insusirea notiunilor de asepsie si antisepsie aplicabile in sectiile de nou-nascuti.

Insusirea modului de utilizare a echipamentului modern necesar echilibrarii si intretinerii vietii nou-nascutului.

Promovarea alimentatiei naturale la toate categoriile de nou-nascuti indiferent de locul de internare al acestora.

Insusirea modului de colaborare interdisciplinara in rezolvarea patologiei neonatale.

REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la finalizarea pregătirii:

Capacitatea acordarii asistentei medicale de specialitate in maternitati de nivel II, III, centre de excelenta si perinatologie.

Capacitatea de diagnostic, tratament si monitorizare a nou-nascutilor cu risc, preoperator, postoperator si pre si in timpul transportului.

Capacitatea de colaborare in echipa obstetrician-neonatolog, chirurg, pediatr, cardiolog, oftalmolog, audiolog, neurolog, neurochirurg, endocrinolog, genetician in cazul patologiei perinatale.

Capacitatea de desfasurare a activitatii profilactice aplicabile nou-nascutilor pentru preventia morbiditatilor pe termen lung.

Capacitatea de elaborare si interpretare a datelor epidemiologice, statistice neonatale.

Examenul de medic specialist:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă Da

• – examen clinic Da

• – probă de abilităţi/manualităţi Da

• – probă pe casetă video Nu

• – probă operatorie Nu

• – dizertaţie Nu

  –

  TEMATICA DE EXAMEN

  

  1. 1. Perioadele dezvoltarii intrauterine. Evaluarea fatului în timpul vietii intrauterine.

  2. 2. Adaptarea nou-nascutului la viata extrauterina (functia respiratorie, cardio- vasculara,gastrointestinala, renala; adaptarea termica, hematologica, imunologica, endocrina).

  3. 3. Nou-nascutul cu risc: definitie, factori de risc, complicatii.

  4. 4. Suferinta fetala acuta si asfixia la nastere: definitie, cauze, forme clinice de asfixie, diagnostic antepartum, intrapartum, postpartum, complicatii.

  5. 5. Perioada de tranzitie la viata extrauterina. Reanimarea nou-nascutului in sala de nasteri.Etapele reanimarii neonatale.

  6. 6. Stabilizarea post-reanimare si pre-transport

  7. 7. Traumatismul mecanic la nastere: factori de risc, manifestari clinice, diagnostic pozitiv,tratament.

  8. 8. Examenul clinic al nou-nascutului. Îngrijirea nou-nascutului la termen si prematur înmaternitate si la domiciliu.

  9. 9. Alimentatia nou-nascutului. Nevoile nutritionale. Alimentatia la sân. Alimentatia artificiala,alimentatia mixta.

  10. 10. Formule de lapte folosite în alimentatia nou-nascutului. Tehnici de alimentatie.

  11. 11. Alimentatia parenterala (indicatii, solutii utilizate, nevoi nutritionale si scheme dealimentatie, monitorizarea nou-nascutului alimentat parenteral, complicatii).

  12. 12. Tulburarile de crestere si dezvoltare. Stabilirea vârstei gestationale. Curbele de crestereintrauterina. Clasificarea nou-nascutilor în functie de vârsta de gestatie si greutatea la nastere.Nou-nascutul prematur: definitie, particularitai anatomice si fiziologice ale nou- nascutului prematur. Clasificarea nou-nascutilor prematuri. Complicatiile prematuritatii.

  13. 13. Nou-nascutul cu întârziere în cresterea intrauterina. Definitie, etiologie, particularitati morfofunctionale. Complicatiile dismaturitatii, profilaxia si tratamentul acestora. Prognosticul sicauzele de deces la dismaturi.

  14. 14. Copilul mare pentru vârsta gestationala: factori de risc, particularitati morfologice si functionale, complicatii.

  15. 15. Nou-nascutul din sarcina multipla – complicatii.

  16. 16. Sindromul de detresa respiratorie la nou-nascut. Detresa respiratorie idiopatica (boala membranelor hialine). Sindromul de resorbtie intârziata a lichidului pulmonar fetal.Sindromul de aspiratie pulmonara si sindromul de aspiratie de meconiu. Pneumonia congenitala. Hemoragia pulmonara. Sindroame de pierdere de aer în perioada neonatala.

  17. 17. Apneea nou-nascutului: definitie, cauze, clasificare, tratament.

  18. 18. Tehnici de tratament în insuficienta respiratorie neonatala: oxigenoterapia, ventilatia cu

      

      presiune pozitiva cu masca si balon, intubatia traheala, ventilatia asistata. Tipuri de support respierator invaziv si non-invaziv (HHHFNC, CPAP, IPPV, SIMV, HFOV)

  19. 19. Bolile cardiace congenitale care se manifesta în perioada neonatala. Diagnostic, îngrijiri pre si postoperatorii.

  20. 20. Cianoza neonatala: definitie, clasificare, diagnostic, tratament.

  21. 21. Bolile primare miocardice la nou-nascut: diagnostic, tratament.

  22. 22. Hipertensiunea pulmonara persistenta: definitie, diagnostic clinic si paraclinic.

  23. 23. Insuficienta cardiaca a nou-nascutului: definitie, cauze, diagnostic clinic, radiologic, electrocardiografic, tratament.

  24. 24. Tulburari de ritm si conducere: definitie, cauze, diagnostic, tratament.

  25. 25. Socul neonatal: definitie, cauze, abordare diagnostica si terapeutica.

  26. 26. Malformatii congenitale ale tubului digestiv (atrezia esofagiana fara fistula, fistula esotraheala, atrezia si stenoza intestinala, malrotatia intestinala, ileusul meconial, volvulusul intestinal, boala Hirschprung, malformatii ano-rectale) – abordare diagnostica, terapie pre- si postoperatorie.

  27. 27. Varsaturile in perioada neonatala: etiologie, diagnostic si tratament.

  28. 28. Enterocolita ulcero-necrotica.

  29. 29. Encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala: definitie, cauze, diagnostic clinic si paraclinic, tratament, complicatii.

  30. 30. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatala (hemoragia peri- si intraventriculara, hemoragia subdurala, hemoragia subarahnoidiana) – etiologie, diagnostic, tratament, complicatii.

  31. 31. Convulsiile neonatale: definitie, etiologie, forme clinice, diagnostic si tratament.

  32. 32. Icterele neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament. Encefalopatia hiperbilirubinemica.

  33. 33. Anemia neonatala

  34. 34. Policitemia – sindromul de hiperconcentraie sanguina: definie, cauze, diagnostic, tratament.

  35. 35. Boli hemoragice (coagulopatii congenitale si dobândite, trombocitopenii si trombopatii, boala hemoragica a nou-nascutului).

  36. 36. Insuficienta renala acuta la nou-nascut: definiie, cauze, diagnostic, tratament

  37. 37. Ambiguitatea genitala la nou-nascut – diagnostic clinic si genetic

  38. 38. Infeciile neonatale. Infectii materno-fetale, infectii congenitale din cadrul sindromului TORCH, infectii nosocomiale.

  39. 39. Hipoglicemiile neonatale – diagnostic, etiologie, complicatii, profilaxie si tratament.

  40. 40. Hiperglicemiile neonatale. Nou-nascutul din mama diabetica, complicatii specifice.

  41. 41. Tulburari ale calciului si magneziului în perioada neonatala: cauze, diagnostic, tratament, complicatii.

  42. 42. Tulburari electrolitice în perioada neonatala: cauze, diagnostic, tratament.

  43. 43. Screeningul diagnostic al bolilor metabolice congenitale (hipotiroidism, fenilcetonurie, galactozemie) în perioada neonatala si îngrijirea nou-nascutului suspect de boala metabolic congenitala.

  44. 44. Diagnosticul si tratamentul pre- si postoperator al malformatiilor congenitale majore în perioada pre- si neonatala: atrezia choanala, hernia diafragmatica, anomaliile ano-rectale, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul si mielomeningocelul. Hidrocefalia, luxatia congenitala de sold, piciorul strâmb congenital.

  45. 45. Elemente de farmacologie neonatala: efectele medicaiei administrate gravidei asupra fatului si nou-nascutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-nascut.

  46. 46. Durerea la nou-nascut: fiziopatologie, manifestari clinice, monitorizare, combatere, implicatiile durerii în patologia neonatala.

  47. 47. Mortalitatea neonatala si perinatala. Factorii care duc la cresterea mortalitatii perinatale si masuri care pot influenta scaderea acesteia.

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

1. 1.2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN NEONATOLOGIE

   Asistenta medicala a nou-nasctului la termen sanatos, bolnav, prematur, cu risc

1. 1.3. Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

2. 1.4. Obligaţii

   • – Etice, deontologice: Pastrarea confidentialitatii, respectarea drepturilor nou- nascutului, obtinerea consintamantului informat parental, comunicarea starii de sanatate a nou-nascutului imediat dupa nastere si in evolutie familiei.

   • – Implicarea parintilor in decizia de suport medical in cazurile cu risc de morbiditati severe si terminale

   • – Profesionale: Asigurarea ingrijirilor medicale specifice nou-nascutului la termen, prematur si cu risc.

1. 2. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 2.1. Durata programului

NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	19
TRUNCHIUL COMUN (modulele 1-10)	3 ani
MODULUL 1	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 2	Urgenţe Pediatrice
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 3	Neurologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 4	Psihiatrie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 5	Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 6	Neonatologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4

MODULUL 7	Boli infecţioase
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 8	Genetică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 9	Imagistică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 10	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
DIN ANUL IV SE CONTINUĂ FIE CU STRUCTURA DE PEDIATRIE GENERALĂ (modulele 11-19) FIE CU SUBSPECIALITĂŢILE PEDIATRICE	2 ani

Trunchi comun (an I-III) = 600 ore curs, 5250 ore pregătire practică

MODULUL 11 – Pediatrie generală	Neurologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 12 – Pediatrie generală	Psihiatrie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 13 – Pediatrie generală	Neonatologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 14 – Pediatrie generală	Genetică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 15 – Pediatrie generală	Endocrinologie şi Diabetologie Pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 16 – Pediatrie generală	Pneumologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 17 – Pediatrie generală	Oncohematologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 18 – Pediatrie generală	Boli Infecţioase
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni

ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 19 – Pediatrie generală	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	6 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
Total ore pregătire teoretică	1000
Total ore pregătire practică	8750

Structura programului Modulul 1 – Pediatrie:

Nr. ore curs.150

Nr. ore practică. 1300

1. 1. Tematică ore curs.

   1. i. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare. Indicatori ai stării de sănătate a copilului.

   2. ii. Alimentaţia sugarului şi a copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

   3. iii. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

   4. iv. Febra la copil.

   5. v. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Otita medie acută. Mastoidita.

   6. vi. Bronşiolita acută.

   7. vii. Bronhopneumonia. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele. Puncţia pleurală – indicaţii.

   8. viii. Diareea acută bacteriană şi virală.

   9. ix. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

   10. x. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

   11. xi. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

   12. xii. Anemiile hemolitice genetice.

   13. xiii. Anemiile hemolitice dobândite.

   14. xiv. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

   15. xv. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

   16. xvi. Infecţia de tract urinar.

   17. xvii. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

   18. xviii. Glomerulonefritele acute şi cronice.

   19. xix. Sindromul nefrotic.

   20. xx. Hipertensiunea arterială la copil.

2. 2. Barem de activităţi practice

   1. 1. Spălarea mâinilor şi tehnici de asepsie . Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

   2. 2. Puncţia venoasă şi montarea unui cateter venos periferic – sub supraveghere.

   3. 3. Recoltarea de sânge capilar.

   4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

   5. 5. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor catre medicul îndrumător).

   6. 6. Abordul intraosos: asistă la procedură şi, în funcţie de resurse, efectuează manopera pe manechin sau pe pacient sub supraveghere.

   7. 7. Puncţia lombară, puncţia pleurală şi paracenteză: asistă la procedură; în funcţie de resursele logistice efectuează manoperele pe manechin.

   8. 8. Efectuează intubaţia nazogastrică sau orogastrică pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient – sub supraveghere.

   9. 9. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

   10. 10. Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

   11. 11. Administrarea de substanţe medicamentoase :

       1. a. oral.

       2. b. cutanat.

       3. c. intrarectal.

       4. d. în aerosoli.

       5. e. intraconjunctival.

       6. f. intramuscular, subcutanat, intradermic.

       7. g. intravenos: pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient- sub supraveghere.

       8. h. în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

   12. 12. Efectuarea otoscopiei – sub supraveghere.

3. 3. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.
3.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
4.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
5.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu	1.Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigatii şi tratament ale spitalului.

	medicul îndrumător.	2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.
6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului-îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
8.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător modificările managementului de caz (investigaţii, tratament) rezultate în urma consultului interdisciplinar.
9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.
10.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului, obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.	1. În discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

Modulul 2 – Urgenţe:

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică : 450

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Evaluarea şi tratamentul imediat al copilului grav bolnav.

   2. 2. Insuficienţa respiratorie acută.

   3. 3. Aspiraţia şi ingestia corpilor străini. Pneumonia de inhalaţie.

   4. 4. Şocul. Sindromul de deshidratare.

   5. 5. Anafilaxia.

   6. 6. Intoxicaţiile acute.

   7. 7. Hemoragia acută.

   8. 8. Insuficienţa cardiacă.

   9. 9. Insuficienţa hepatică.

   10. 10. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

   11. 11. Coma şi convulsiile.

   12. 12. Traumatismul cranio-cerebral şi vertebro-medular.

   13. 13. Abordarea pacientului politraumatizat.

   14. 14. Resuscitarea cardio-pulmonară. Manopere de resuscitare.

2. II. Barem de activităţi practice:

   1. 1. Oxigenoterapia. Tehnica utilizării dispozitivelor de oxigenoterapie.

   2. 2. Administrarea medicaţiei folosind dispozitivele de nebulizare.

   3. 3. Montarea liniei venoase periferice şi intraosoase.

   4. 4. Calcularea bolusului lichidian, a necesarului şi deficitului de lichide.

   5. 5. Calcularea medicaţiei inotrop-vasoactive.

   6. 6. Protocolul suportului vital de bază. Tehnica dezobstrucţiei manuale a căilor aeriene, aspirarea căii aeriene superioare, folosirea adjuvanţilor căilor aeriene, tehnica ventilaţiei pe mască şi balon, compresiunile toracice, utilizarea defibrilatorului automat extern. Solicitarea echipei de resuscitare. Evaluarea şi suportul vital de bază în cazul aspiraţiei de corp străin în calea aeriană.

   7. 7. Protocolul suportului vital avansat. Tehnici avansate de protezare a căii aeriene (dispozitive supraglotice, intubaţia traheei). Ventilaţia pe balon şi sonda de IOT/ dispozitiv supraglotic. Utilizarea defibrilatorului manual. Decompresia pneumotoracelui.

   8. 8. Evaluarea primară a pacientului politraumatizat.

   9. 9. Montarea sondei nazo/orogastrice. Spălătura gastrică.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Recunoaşterea copilului în stop respirator şi cardio- respirator şi cunoaşterea manoperelor de resuscitare.	1. Recunoaşte pacientul cu stop respirator sau stop cardio-respirator. 2. Asigură suportul vital de bază. Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar. 3. Face parte, ca şi membru al echipei, din echipa de suport vital de bază şi avansat. 4. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul resuscitării. 5. Este capabil să comunice părinţilor evenimentele desfăşurate în timpul resuscitării.
2.	Recunoaşterea copilului critic şi iniţierea măsurilor imediate.	1. Este capabil să recunoască pacientul critic. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la sosirea medicului specialist/primar.
3.	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare.	1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boala severă. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de evoluţie spre boală severă.
4.	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat copilul.	1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele necesare internării pacientului.

5.

Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.

1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora copilul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia.

Modulul 3 – Neurologie pediatrică :

Nr. ore curs : 30

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematică :

   1. 1. Examenul clinic neurologic al nou-născutului, sugarului şi copilului.

   2. 2. Noţiuni de dezvoltare neuro-cognitivă la copil (motorie, cognitivă, prehensiune, vorbire).

   3. 3. Afecţiuni neurologice în perioada de nou-născut.

   4. 4. Cefaleea şi migrena.

   5. 5. Sindromul hipoton la sugar şi copil.

   6. 6. Convulsiile provocate (inclusiv convulsiile febrile).

   7. 7. Fenomene paroxistice neepileptice.

   8. 8. Epilepsia.

   9. 9. Malformaţiile SNC.

   10. 10. Sindroamele ataxice.

   11. 11. Sindroame neurocutanate (neurofibromatozele, complexul scleroza tuberoasă, boala Sturge – Weber).

   12. 12. Paraliziile cerebrale.

   13. 13. Boli neuro-musculare.

   14. 14. Boli degenerative ale SNC.

   15. 15. Afecţiuni cerebro-vasculare.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Efectuarea anamnezei şi a examenului clinic neurologic la nou-născut, sugar, copil mic/ mare – cu îndrumarea medicului coordonator.

   2. 2. Identificarea întârzierilor neuro-cognitive şi stabilirea coeficientului de dezvoltare (QD).

   3. 3. Identificarea factorilor de alarmă în cefalee la copil; plan de management.

   4. 4. Alcătuirea planului de investigaţii şi management în sindroamele neurocutanate la copil.

   5. 5. Identificarea factorilor de risc pre/perinatali pentru dezvoltarea paraliziilor cerebrale.

   6. 6. Alcătuirea planului de investigaţii şi management individualizat în convulsiile febrile simple.

   7. 7. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în sincope.

   8. 8. Alcătuirea planului de investigaţii în ataxii.

   9. 9. Alcătuirea planului de investigaţii în pareza facială periferică.

   10. 10. Elemente cheie de recunoaştere şi alcătuirea planului de investigaţii în distrofia musculară Duchenne, amiotrofia spinală, miozitele acute, sindrom Guillaine-Barre, miastenii.

   11. 11. Puncţia lombară – noţiuni teoretice şi practica pe manechin sau pacient sub supraveghere.

3. III. Obiective specifice

   •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen neurologic la copil.

   •  Screeningul şi identificarea precoce a principalelor probleme de dezvoltare motorie şi cognitivă la copil.

   •  Diferenţierea între afecţiuni neurologice care pot/trebuie să fie manageriate de pediatru şi afecţiuni neurologice obligatoriu de trimis la neurologul pediatru.

   •  Identificarea semnelor de urgenţă în neurologia pediatrică.

4. IV. Rezultate aşteptate

•  Efectuează singur anamneza completă şi examenul neurologic screening.

•  Recunoaşte semnele principale ale unei afecţiuni neurologice la copil.

•  Recunoaşte urgenţele neurologice şi ştie să le îndrume spre serviciile specializate.

•  Recunoaşte afecţiunile neurologice care pot fi manageriate de medicul pediatru şi le investighează/tratează corect.

•  Identifică şi accesează corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului neurologic şi intervenţie de specialitate.

  Modulul 4 – Psihiatrie pediatrică :

  Nr. ore curs : 30

  Nr. ore practică: 300

  1. I. Tematică ore curs.

     1. 1. Examenul principalelor funcţii psihice în funcţie de vârstă la copil şi adolescent.

     2. 2. Etapele dezvoltării normale cognitive şi emoţionale. Perturbări de dezvoltare la diferite vârste: copil mic (crize de afect, spasmul hohotului de plâns), şcolar (efectul utilizării excesive a tehnologiei TV, calculator, telefon; agresivitatea; fenomenul de bullying), adolescent (comportamente inadecvate, consum de droguri şi alcool).

     3. 3. Dizabilitatea intelectuală.

     4. 4. Tulburările de somn la copil şi adolescent.

     5. 5. Tulburările de alimentaţie.

     6. 6. Tulburările de anxietate la copil şi adolescent.

     7. 7. Depresia şi riscul suicidar.

     8. 8. Tulburările de spectru autist.

     9. 9. Abuzul la copil şi adolescent.

     10. 10. Tulburările psihotice.

     11. 11. Tulburări psihice în bolile somatice.

     12. 12. Tehnici de consiliere şi parenting utilizate în psihiatria copilului şi adolescentului.

  2. II. Barem de activităţi practice

     1. 1. Aplicarea instrumentelor de screening pentru depistarea principalelor tulburari psihice la copil si adolescent.

     2. 2. Efectuarea anamnezei şi a examenului psihic pentru identificarea problemelor de dezvoltare cognitivă şi emoţională.

     3. 3. Identificarea factorilor de risc asociaţi cu apariţia sau agravarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

     4. 4. Identificarea riscului suicidar şi adoptarea primelor măsuri din planul de intervenţie în criza suicidară.

     5. 5. Întocmirea şi comunicarea copilului/adolescentului şi familiei a planului de psihoigienă în funcţie de vârstă, patologie şi factorii de risc identificaţi.

     6. 6. Întocmirea şi comunicarea părinţilor a planului de tehnici de parenting pe care trebuie să le folosească în funcţie de vârsta copilului şi/sau patologia acestuia.

  3. III. Obiective specifice

•  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen psihic la copil şi adolescent.

•  Screeningul şi identificarea principalelor probleme de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copil şi adolescent.

•  Screeningul şi identificarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

•  Familiarizarea cu noţiunile de psihoigienă şi parenting.

  1. IV. Rezultate aşteptate

•  Să poată identifica problemele de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copii şi adolescenţi.

•  Să poată recunoaşte semnele principale ale unei tulburări psihice la copil şi adolescent.

•  Să identifice şi să acceseze corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului psihiatric şi intervenţie de specialitate.

•  Să identifice pacientul cu risc suicidar şi să aplice primele măsuri de intervenţie în criza suicidară.

•  Să comunice corect copilului/adolescentului/familiei măsurile de psihoigienă necesare şi tehnicile de parenting.

Modulul 5 –Chirurgie şi Ortopedie pediatrică :

Nr. ore curs : 30

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Traumatismele majore şi politraumatismul.

   2. 2. Arsurile.

   3. 3. Hemoragiile digestive superioare şi inferioare la nou-născut, sugar şi copil.

   4. 4. Obstrucţiile tractului digestiv la sugar şi copil.

   5. 5. Stenoza hipertrofică de pilor.

   6. 6. Hernia ombilicală.

   7. 7. Apendicita acută şi patologia diverticulului Meckel.

   8. 8. Megacolonul congenital aganglionar şi secundar.

   9. 9. Malformaţiile anorectale.

   10. 10. Hernia inghinală şi hidrocelul.

   11. 11. Invaginaţia intestinală.

   12. 12. Enterocolita ulcero-necrotică.

   13. 13. Herniile diafragmatice.

   14. 14. Peritonitele primitive şi secundare.

   15. 15. Tratamentul chirurgical al tumorii Wilms, neuroblastomului, osteosarcomului şi tumorilor părţilor moi.

   16. 16. Malformaţiile tractului urinar (uretero-hidronefroza şi boala de reflux).

   17. 17. Litiaza urinară la copil.

   18. 18. Varicocelul.

   19. 19. Fimoza şi hipospadiasul.

   20. 20. Criptorhidia. Scrotul acut (torsiunea, traumatismul, orhiepididimita). Hidrocelul.

   21. 21. Coalescenţa labială şi imperforaţia himenală.

   22. 22. Torsiunea anexială la copil.

   23. 23. Tumori ovariene.

   24. 24. Tratamentul chirurgical al pleuropneumoniilor complicate.

   25. 25. Probleme comune de ortopedie pediatrică:

       1. a. Piciorul strâmb congenital.

       2. b. Deformările membrelor inferioare.

       3. c. Patologia genunchiului.

       4. d. Osteocondritele.

       5. e. Displazia luxantă de şold.

       6. f. Pronaţia dureroasă a cotului.

       7. g. Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale.

       8. h. Scoliozele şi cifozele idiopatice ale adolescentului.

       9. i. Torticolisul congenital.

       10. j. Traumatismele musculo-scheletale.

       11. k. Luxaţii, entorse, fracturi.

       12. l. Osteomielita şi osteocondrita septică.

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Efectuarea tehnicilor de asepsie.

   2. 2. Hemostaza plăgilor.

   3. 3. Tehnici de îngrijire primară în arsurile de diferite grade ale copilului.

   4. 4. Însuşirea tehnicii corecte de examinare a bolnavului cu abdomen acut chirurgical.

   5. 5. Însuşirea tehnicilor de imobilizare provizorie a fracturilor, luxaţiilor, entorselor.

   6. 6. Tehnica tuşeului rectal.

   7. 7. Toracocenteza şi instalarea unui drenaj pleural în sistem închis.

   8. 8. Cateterismul venos prin denudare la sugar şi copil.

   9. 9. Tratamentul local şi sutura plăgilor.

   10. 10. Puncţionarea şi drenajul infecţiilor superficiale.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Recunoaşterea marilor sindroame asociate politraumei (hemoragic, sindromul de iritaţie peritoneală).	1. Să efectueze singur anamneza şi examenul obiectiv. 2. Să participe la planul de investigaţii. 3. Să asiste la munca în echipă (urgentist, imagist, chirurg).
2.	Cunoaşterea tipurilor de arsuri şi a tratamentului de bază al acestora.	1. Să poată evalua gradul unei arsuri şi să prezinte modalităţile evolutive (inclusiv potenţialele complicaţii). 2. Să fie capabil să efectueze tratamentul în urgenţă al unei arsuri de grad I/II.
3.	Cunoaşterea cauzelor hemoragiei digestive pe grupe de vârstă.	1. Să participe la efectuarea unui plan de investigaţii. 2. Să propună un plan terapeutic.
4.	Cunoaşterea cauzelor obstrucţiilor digestive pe grupe de vârstă.	1. Să poată enumera principalele mecanisme de producere a obstrucţiilor digestive. 2. Să recunoască tulburările hidoelectrolitice şi acido-bazice asociate. 3. Să enunţe principii de tratament.
5.	Cunoaşterea simptomatologiei clinice şi a metodelor diagnostice utilizate în stenoza hipertrofică de pilor.	1. Să poată prezenta pricipalele elemente de pregătire preoperatorie a pacientului (inclusiv reechilibrarea hidro- electrolitica şi acido-bazică). 2. Să fie capabil să efectueze diagnosticul diferenţial al vărsăturilor la vârsta de sugar (diagnostic diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor).
6.	Cunoaşterea elementelor de diagnostic clinic al herniei ombilicale şi metodele terapeutice utilizate.	Să fie capabil să enumere indicaţiile operatorii ale herniei ombilicale şi să argumenteze necesitatea intervenţiei.
7.	Recunoaşterea abdomenului acut (sindromul de iritaţie peritoneală).	1. Să poată enumera complicaţiile diverticulului Meckel şi posibilităţile evolutive. 2. Să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar în abdomenul dureros acut. 3. Să fie capabil să evalueze clinic şi să interpreteze rezultatele imagistice în cazul unui abdomen acut 4. Să poată enumera alte cauze de abdomen nechirurgical la copil.
8.	Recunoaşterea tipului de malformaţie anorectală (joasă sau înaltă) şi descrierea principiilor de tratament.	1. Participă la elaborarea unui plan de investigaţii paraclinice pentru evaluarea patologiei malformative. 2. Este capabil să poată prezenta aparţinătorilor rezultatele pe termen lung şi scurt ale tratamentului.
9.	Cunoaşte tabloul clinic şi modalităţile	1. Este capabil să diferenţieze megacolonul congenital de cel

	diagnostice ale megacolonului congenital aganglionar, precum şi principiile de tratament chirurgical în boala Hirschprung.	secundar la copil. 2. Poate elabora un plan de nutriţie pentru aceşti pacienţi. 3. Cunoaşte patologia asociată unei stome digestive şi îngrijirea acesteia
10.	Cunoaşte simptomatologia clinică a tipurilor de persistenţă a canalului peritoneo-vaginal (hernie, hidrocel, chist de cordon).	1. Recunoaşte hernia strangulată şi complicaţiile acesteia. 2. Este capabil să prezinte teoretic şi să efectueze practic manevra de taxis pentru reducerea herniei. 3. Poate explica părinţilor necesitatea tratamentului chirurgical şi momentul acestuia.
11.	Recunoaşterea sindromului ocluziv la sugar sau copil şi a cauzelor invaginaţiei intestinale la această vârstă.	1. Este capabil să enumere cauzele mai frecvente de invaginaţie pe grupe de vârstă. 2. Poate prezenta algoritmul de diagnostic paraclinic în invaginaţia intestinală. 3. Este capabil să descrie tehnica efectuării unei clisme cu efect terapeutic.
12.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice şi a diagnosticului imagistic al enterocolitei ulcero-necrotice.	1. Este capabil să redea clasificarea evolutivă a enterocolitei ulcero-necrotice (Bell). 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan terapeutic al pacientului cu enterocolita ulcero-necrotică. 3. Este capabil să urmărească evoluţia clinică şi paraclinică a pacientului cu enterocolită ulcero-necrotică.
13.	Înţelegerea modificărilor anatomo- patologice din herniile diafragmatice congenitale şi a consecinţelor acestora.	1. Este capabil să interpreteze radiografia toraco- abdominală într-un caz de hernie diafragmatică. 2. Poate prezenta succint patologia asociată herniilor diafragmatice congenitale, precum şi prognosticul acestei afecţiuni (evoluţie, morbiditate, complicaţii).
14.	Recunoaşte abdomenul acut (sindromul de iritaţie peritoneală) şi cauzele acestuia.	1. Este capabil să enumere cauzele cele mai frecvente de peritonită secundară la copil. 2. Este capabil să prezinte semnificaţia investigaţiilor paraclinice (imagistice şi de laborator). 3. Este capabil să efectueze un pansament simplu la pacientul operat, sub îndrumare.
15.	Cunoaşte principiile de tratament chirurgical al celor mai frecvente tumori ale copilăriei.	1. Poate interpreta corect rezultatele investigaţiilor de bază efectuate într-un caz de patologie tumorală. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan de îngrijiri postoperatorii. 3. Participă la sedinţe interdisciplinare cu privire la evoluţia pacientului.
16.	Cunoaşterea fiziopatologiei ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral şi a consecinţelor acestora asupra aparatului reno- urinar.	1. Poate descrie modificările investigaţiilor de laborator şi imagistice în diagnosticul ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru îngrijirea pacienţilor cu ureterohidronefroză şi reflux vezico-ureteral.
17.	Cunoaşterea simptomatologiei şi a complicaţiilor litiazei urinare la copil.	1. Este capabil să interpreteze investigaţiile de laborator şi imagistice în diagnosticul litiazei urinare. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru îngrijirea pacienţilor cu litiază urinară.
18.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice a varicocelului.	1. Poate prezenta evaluarea clinică a gradului varicocelului (clasificare). 2. Este capabil să enumere principalele metode terapeutice chirurgicale în varicocel.

19.	Recunoaşterea fimozei. Diagnosticul clinic al hipospadiasului.	1. Este capabil să diferenţieze fimoza congenitală de fimoza dobândită/aderenţele balano-prepuţiale. 2. Poate descrie clasificarea anatomică a hipospadiasului şi asocierea cu alte malformaţii. 3. Este capabil să descrie etapele tratamentului chirurgical al hipospadiasului.
20.	Recunoaşterea criptorhidiei (testiculul necoborât) şi semnificaţia acesteia.	1. Este capabil să diferenţieze testiculul ectopic de testiculul necoborât şi de testiculul retractil. 2. Este capabil să propună investigaţii suplimentare pentru evaluarea copilului cu testicul nepalpabil (ecografie, imagistică prin rezonanţă magnetică, laparoscopie). 3. Înţelege şi poate descrie metodele terapeutice utilizate în tratament (hormonal, chirurgical).
21.	Recunoaşterea simptomatologiei acute în sindromul de scrot acut şi a gravităţii acesteia.	1. Poate enumera cauzele de scrot acut (torsiune de testicul, hidatida, trauma). 2. Este capabil să argumenteze importanţa investigaţiilor imagistice şi valoarea acestora (ecografia în diagnosticul torsiunii testiculare). 3. Poate prezenta principiile de tratament chirurgical în scrotul acut.
22.	Recunoaşterea coalescenţei labiale şi a simptomatologiei imperforaţiei himenale.	1. Este capabil să stabilească diagnosticul şi să prezinte îngrijirea fetiţei cu coalescenţa labiilor. 2. Participă la interpretarea rezultatelor ecografice abdominale şi importanţa în diagnosticul hematocolposului şi hematometriei în imperforaţia himenală.
23.	Recunoaşterea abdomenului acut – (torsiunea anexială) la copil.	1. Este capabil să indice investigaţiile imagistice utile în evaluarea pacientei cu torsiune anexială. 2. Este capabil să enumere principalele complicaţii ale torsiunii anexiale.
24.	Cunoaşterea principalelor formaţiuni ovariene prezente la vârsta copilăriei (benigne sau maligne).	1. Este capabil să indice investigaţiile paraclinice (laborator şi imagistice) utile în evaluarea unei paciente cu formaţiune ovariană. 2. Este capabil să prezinte modalităţile evolutive în funcţie de tipul formaţiunii tumorale.
25.	Cunoaşterea patologiei pleuro- pulmonare infecţioase la copil (inclusiv modalităţile evolutive şi indicaţiile tratamentului chirurgical: drenaj pleural pasiv/activ, decorticare, pleurectomie).	1. Poate descrie principalele manevre minim invazive în patologia supuraţiilor pleuro-pulmonare la copil (toracocenteza, toracotomie minimă cu instituirea unui drenaj pleural, tehnica Seldinger). 2. Este capabil să interpreteze investigaţiile paraclinice (laborator + imagistice) la un caz cu patologie pleuro- pulmonară ce necesită manopere chirurgicale.

Modulul 6 – Neonatologie :

Nr. ore curs : 60

Nr. ore practică : 425

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

   2. 2. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-născutului.

   3. 3. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părţi moi, leziuni craniene şi cranio-cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

   4. 4. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

   5. 5. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia naturală. Alimentaţia artificială. Tehnici de alimentaţie. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială.

   6. 6. Alimentaţia parenterală parţială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totală.

   7. 7. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii. Monitorizarea multidisciplinară a nou-născutului cu risc.

   8. 8. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

   9. 9. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

   10. 10. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumotoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

   11. 11. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţă.

   12. 12. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

   13. 13. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

   14. 14. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

   15. 15. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: Atrezia de esofag şi fistula eso-traheală atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano- rectale.

   16. 16. Enterocolita ulcero-necrotică.

   17. 17. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

   18. 18. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

   19. 19. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

   20. 20. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

   21. 21. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut.

   22. 22. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuţi. Tratamentul infecţiilor neonatale.

   23. 23. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

   24. 24. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia; hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia.

   25. 25. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou-născutului suspect de boală metabolică congenitală.

   26. 26. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

   27. 27. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul.

   28. 28. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

   29. 29. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

   30. 30. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou- născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Reanimarea neonatală.

   2. 2. Stabilizarea şi pregătirea nou-născutului în vederea transportului neonatal.

   3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

   4. 4. Tehnici de alimentaţie.

   5. 5. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen.

   6. 6. Cunoaşterea organizării, a regulilor de asepsie şi antisepsie într-un serviciu de neonatologie.

   7. 7. Cunoaşterea aparaturii din secţia de neonatologie.

   8. 8. Puncţia lombară – asistarea la efectuarea acestora, cunoaşterea tehnicii pe manechin.

   9. 9. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – asistare şi efectuare pe manechin.

   10. 10. Îngrijirea prematurului în incubator: cunoaşterea reglării temperaturii şi a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

   11. 11. Fototerapia.

   12. 12. Indicaţiile exsanguinotransfuziei.

   13. 13. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

   14. 14. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală.

   15. 15. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

   16. 16. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup.

   17. 17. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală.

   18. 18. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală.

   19. 19. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală.

   20. 20. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile neonatale.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet la nou-născutul la termen şi la prematurul cu vârstă gestaţională de 32 săptămâni sau peste. 2. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.
2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

		d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.
5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
7.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.
8.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.	1. In discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

Modulul 7- Boli Infecţioase :

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică : 425

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Imunizări active şi pasive.

   2. 2. Antibioticele în infecţiile la copii: noţiuni de farmacocinetică şi farmacodinamică, rezistenţa, principalele clase de substanţe antibacteriene, antivirale, antifungice.

   3. 3. Infecţii respiratorii transmisibile (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): tuse convulsivă, gripa.

   4. 4. Infecţii cu exantem (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): rujeola, rubeola, boala mână-picior- gură, varicela, herpes zoster, scarlatina, erizipel, celulita, fasciita necrozantă, şocul toxicoseptic streptococic/stafilococic, eritem migrator.

   5. 5. Infecţii digestive (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): infecţia urliană, diareea de cauza virală.

   6. 6. Diareea de cauza bacteriană (Campylobacter, Salmonella, Shigella, Yersinia, sindromul hemolitic- uremic, Clostridium difficile).

   7. 7. Hepatite acute virale (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): virus hepatitic A, B.

   8. 8. Infecţii ale sistemului nervos central (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): meningite virale, meningite bacteriene, encefalite, tetanos, rabia (tratament profilactic).

   9. 9. Infecţii cu sindrom ganglionar (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): HIV, mononucleoza infecţioasă, difteria.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Tehnici de asepsie. Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

   2. 2. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic- sub supraveghere.

   3. 3. Recoltarea de sânge venos (inclusiv pentru hemocultură). Interpretarea buletinului de analiză.

   4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală.

   5. 5. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

   6. 6. Recoltarea exsudatului faringian. Interpretarea buletinului de analiză.

   7. 7. Recoltarea examenului de scaun (coprocitogramă, coprocultură, Gregersen, coproparazitologic). Interpretarea buletinului de analiză.

   8. 8. Recoltarea secreţiei conjunctivale.

   9. 9. Recoltarea secreţiei nazale.

   10. 10. Recoltarea frotiului sanguin. Interpretarea rezultatului (MGG, Ziehl Neelsen, Gram).

   11. 11. Recoltarea puroiului din plagă. Interpretarea buletinului de analiză.

   12. 12. Recoltarea LCR (puncţie lombară). Interpretarea buletinului de analiză.

   13. 13. Recoltarea lichidului pleural (puncţia pleurală). Interpretarea buletinului de analiză.

   14. 14. Administrarea de substanţe medicamentoase: oral, intrarectal, intramuscular, intravenos (pe manechin în funcţie de resursele logistice sau pe pacient- sub supraveghere), în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza şi examenul obiectiv ţinând cont de specificul epidemiologic al bolilor infecto-contagioase.	Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.
2.	Cunoaşte noţiunile specifice de triaj şi izolare în principalele boli infecţioase ale copilului.	Este capabil să indice corect cazurile care necesită izolare şi criteriile după care se efectuează aceasta.
3.	Cunoaşte măsurile de profilaxie a transmiterii bolilor infecţioase.	Este capabil să enumere măsurile specifice de profilaxie a transmiterii principalelor boli infecţioase în funcţie de mecanismul de transmitere (respiratorii, digestive).
4.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
5.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

	diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi a planului terapeutic.
6.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic. 3. Poate preciza oportunitatea şi tratamentul antibiotic/antiviral de primă intenţie în principalele boli infecţioase ale copilului.
7.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
8.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie. 2. Poate preciza criteriile de continuare/modificare a antibioticoterapiei în funcţie de evoluţia clinică şi rezultatele investigaţiilor. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	Este capabil să redacteze biletul de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

Modulul 8 – Genetică medicală:

Nr. ore curs : 15

Nr. ore practică : 150

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Introducere în genetica medicală: definiţie, terminologie, aspecte epidemiologice.

   2. 2. Genomul uman. Transmiterea mendeliană şi non-mendeliană a bolilor genetice. Testele genetice.

   3. 3. Principalele categorii de boli genetice:

      •  Anomaliile cromozomiale numerice şi structurale. Mecanisme de producere. Corelaţii genotip- fenotip.

      •  Boli monogenice autozomale şi gonozomale. Ereditatea dominantă şi recesivă. Corelaţii genotip-fenotip.

      •  Ereditatea poligenică-multifactorială.

      •  Bolile mitocondriale.

   4. 4. Anomaliile congenitale. Clasificare. Mecanisme de producere. Teratogeneza.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Abordarea clinică a unui copil cu boală genetică.

   2. 2. Indicaţiile, interpretarea şi valoarea diagnostică a testelor genetice.

   3. 3. Sfatul genetic. Obiective şi etape. Indicaţii. Probleme etice.

   4. 4. Screeningul genetic prenatal, neonatal şi populaţional (familial) al heterozigoţilor.

   5. 5. Abilitatea de accesare a bazelor de date genetice.

3. III. Obiective specifice :

   •  cunoaşterea principalelor clase de boli genetice.

   •  cunoaşterea principalelor tipuri de transmitere a unei boli genetice.

   •  recunoaşterea trăsăturilor dismorfice.

   •  recunoaşterea sindroamelor genetice si dismorfice comune.

   •  capacitatea de selectare şi îndrumare a pacienţilor către genetician.

4. IV. Rezultate aşteptate. La sfârşitul stagiului rezidentul este capabil :

•  să încadreze corect o boală genetică în una dintre principalele categorii.

•  să precizeze modul de transmitere ereditară a principalelor boli genetice (prezentate la curs).

•  să descrie corect anomaliile clinice la un pacient cu dismorfism.

•  să indice corect explorările genetice necesare pentru stabilirea diagnosticului la un pacient cu suspiciunea clinică de boală genetică.

•  să prezinte principalii paşi în acordarea unui sfat genetic.

•  să cunoască situaţiile în care îndrumă pacientul spre un specialist în Genetică Medicală.

Modulul 9 – Imagistică medicală :

Nr. ore curs : 40

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Noţiuni radioimagistice de bază – principii de funcţionare ale radiologiei convenţionale, ultrasonografiei (US), rezonanţei magnetice (RM), computer tomografiei (CT), PET-CT.

   2. 2. Noţiuni de radioprotecţie – Principiul ALARA (As Low As Reasonably Achivable) în pediatrie.

   3. 3. Semiologie radioimagistică.

   4. 4. Imagistica în urgenţele pediatrice.

   5. 5. Imagistica toracelui în pediatrie (indicaţii, contraindicaţii, limite).

   6. 6. Imagistica afecţiunilor digestive (indicaţii, contraindicaţii, limite).

   7. 7. Imagistica afecţiunilor reno-urinare.

   8. 8. Imagistica afecţiunilor musculoscheletale (traumatisme, boli reumatologice, boli metabolice, boli genetice, tumori).

   9. 9. Imagistica afecţiunilor neurologice.

   10. 10. Imagistica în afecţiunile endocrine şi genetice pediatrice.

2. II. Baremul activităţilor practice.

   1. 1. Indicaţiile imagistice în urgenţele pediatrice medicale şi chirurgicale.

   2. 2. Integrarea unui buletin radiologic în diagnosticul final.

   3. 3. Recunoaşterea aspectului radiologic în următoarele afecţiuni: pneumotorace, pneumonie acută bacteriană, pneumonie interstiţială, colecţie pleurală masivă, atelectazie, bronşiolită, pneumoperitoneu, ocluzie intestinală.

   4. 4. Diagnosticul refluxului vezico-ureteral şi gradele acestuia pe uretrocistografia micţională clasică.

   5. 5. Algoritmul de examinare imagistică în dilatările reno-urinare diagnosticate antenatal.

   6. 6. Algoritmul de examinare imagistică în infecţiile urinare joase şi înalte.

   7. 7. Indicaţiile imagistice în tumorile abdominale pediatrice.

   8. 8. Indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale pediatrice.

   9. 9. Indicaţiile imagistice în sindromul convulsiv.

   10. 10. Indicaţiile imagistice în sindromul de vărsături la nou-născut şi sugar.

   11. 11. Indicaţiile imagistice în boala Crohn, alte boli inflamatorii intestinale şi boala Hirschprung.

   12. 12. Indicaţiile imagistice în fibroza chistică.

   13. 13. Indicaţiile imagistice în artrita juvenilă idiopatică şi alte afecţiuni reumatologice pediatrice.

   14. 14. Indicaţiile imagistice în afecţiunile endocrine/metabolice/genetice cele mai frecvente.

3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate.

   Obiective generale.

   1. 1. Obţinerea de noţiuni de bază de interpretare a imaginilor radiologice, ecografice, CT şi RM.

   2. 2. Cunoaşterea şi justificarea principalelor investigaţii imagistice utile în patologia pediatrică (radiologie convenţională, ultrasonografie, computer tomografie, rezonanţă magnetică).

   3. 3. Capacitatea de a înţelege şi integra rezultatul radioimagistic în diagnosticul final.

      	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
      1.	IMAGISTICA URGENŢELOR PEDIATRICE Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în diferitele tipuri de urgenţe :	Să poată preciza indicaţiile investigaţiilor imagistice în urgenţă şi principalele modificări detectate:
      	IV. Urgenţe abdominale
      2.	IMAGISTICA TORACELUI I. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei toracice la copil şi a elementelor normale ale acesteia. Cunoaşterea principalelor entităţi patologice specifice vârstei pediatrice

      1. I. Urgenţe cranio-cerebrale

      2. II. Urgenţe vertebromedulare

      3. III. Urgenţe toracice

      1. 1. Traumatism craniocerebral.

      2. 2. Encefalita/meningoencefalita.

      3. 3. AVC ischemic/hemoragic.

      4. 4. Sindrom convulsiv.

      5. 5. Sdr PEIC (proces expansiv intracranian).

      6. 6. Traumatism vertebral cu risc.

      7. 7. Deficit neurologic brusc instalat.

      1. 8. Traumatism toracic.

      2. 9. Pneumotorace/Pneumomediastin.

      3. 10. Trombembolism pulmonar.

      4. 11. Hernia diafragmatică.

      5. 12. Afecţiuni evoluând cu detresă respiratorie.

      6. 13. Corp străin.

      1. V. Inghino-scrotal

      2. VI. Părţi moi/ musculoscheletale

      3. VII. Vascular

      1. 14. Traumatism abdominal.

      2. 15. Pneumoperitoneu.

      3. 16. Apendicita.

      4. 17. Diverticulita Meckel.

      5. 18. Invaginaţia interstinală.

      6. 19. Peritonita.

      7. 20. Ocluzia intestinala/Volvulus.

      8. 21. Hemoragia digestivă

      9. 22. Enterocolita ulceronecrotică.

      10. 23. Torsiunea de ovar.

      11. 24. Piosalpinx.

      1. 25. Torsiunea testiculară.

      2. 26. Traumatismul testicular (contuzie/fractură/ruptură).

      3. 27. Hernia inghinală încarcerată.

      1. 28. Flegmon/Abces ganglionar/parotidian.

      2. 29. Ruptura musculară.

      1. 30. Tromboza venoasă profundă.

      2. 31. Anevrism/Disecţie arterială.

      1. 1. Să aibă capacitatea de a identifica penumotoracele, pneumomediastinul şi pneumoperitoneul.

      2. 2. Să recunoască aspectul radiologic din cele

      	detectabile pe radiografia toracică.	mai frecvente afecţiuni care produc detresă respiratorie.
      3.	IMAGISTICA ABDOMENULUI	mai frecvent întâlnite).

      1. II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei toracice, a rolului pe care aceasta îl poate avea in diagnosticul şi monitorizarea proceselor de condensare şi a colecţiilor pleurale.

      2. III. Cunoaşterea indicaţiilor computer tomografiei în patologia toracică.

      3. IV. Cunoaşterea indicaţiilor şi limitelor RM toracice.

      1. 3. Să recunoască aspectul radiologic al celor mai comune afecţiuni pulmonare inflamatorii/infecţioase:

         •  bronşiolita

         •  pneumonia interstiţială

         •  pneumonia bacteriană (particularităţi in funcţie de vârsta şi etiologie)

         •  colecţii pleurale

         •  TBC

         •  fibroză chistică

      1. 4. Să recunoasca modificările radiologice cardio-pulmonare asociate afecţiunilor cardiace.

      2. 5. Să recunoasca aspectul ecografic al colecţiilor pleurale şi al proceselor de condensare.

      3. 6. Să fie capabil să precizeze indicaţiile computer tomografiei în afecţiunile toracice.

      4. 7. Să fie capabil să precizeze indicaţiile rezonanţei magnetice în afecţiunile toracice.

      1. I. Dobândirea de noţiuni de semiologie radioimagistică abdominală.

      2. II. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei abdominale pe gol la copil şi identificarea principalelor entităţi patologice.

      3. III. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor administrării de substanţă de contrast orală la pacienţii pediatrici.

      4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei abdominale şi a aspectelor ecografice normale si patologice.

      1. 1. Să cunoască semiologia radioimagistică abdominală de bază.

      2. 2. Să recunoască aspectul radiologic şi semnificaţia patologică a nivelelor hidroaerice/pneumoperitoneului/ pneumatozei intestinale,etc.

      3. 3. Să fie capabil să precizeze indicaţiile şi contraindicaţiile administrării de substanţă de contrast orală la copil.

      4. 4. Să recunoască principalele modificări radioimagistice detectate în patologia malformativă, inflamatorie, infecţioasă şi tumorală:

         • – a tubului digestiv (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite);

         • – ficatului, căilor biliare, pancreasului şi splinei (cu referire la entităţile patologice

      	V. Cunoaşterea indicaţiilor RM şi CT în patologia digestivă pediatrică (cele mai frecvente afecţiuni).	5. Să fie capabil să precizeze indicatiile RM şi CT în afecţiunile aparatului digestiv.
      4.	IMAGISTICA RENOURINARĂ
      5.	IMAGISTICA MUSCULOSCHELETALĂ

      1. I. Cunoaşterea indicaţiilor cistografiei micţionale, ale ecografiei renale (inclusiv urosonografia), scintigrafiei renale şi a URO- RM.

      2. II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei, ale RM şi CT în tumorile renale.

      1. 1. Să recunoască cele mai frecvente anomalii congenitale reno-urinare şi indicaţiile imagistice ale acestora.

      2. 2. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în dilatările căilor urinare diagnosticate antenatal (inclusiv prezentarea clasificării dilatărilor căilor urinare).

      3. 3. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în infecţiile urinare înalte şi joase.

      4. 4. Să descrie metodologia efectuării cistografiei micţionale şi să cunoască gradele de reflux vezico-ureteral. Să cunoască rolul urosonografiei ca şi alternativă în diagnosticul refluxului vezico-ureteral.

      5. 5. Să descrie indicaţiile examinării Doppler a vaselor renale, aspectele normale şi patologice posibile şi să recunoască situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (angioRM/angio CT).

      6. 6. Să explice tipurile de scintigrafie renală şi rolul lor în managementul afecţiunilor pediatrice.

      7. 7. Să precizeze indicaţiile URO-RM şi rolul acesteia în managementul pacientului pediatric cu afectiuni renale.

      8. 8. Să precizeze principalele tumori renale specifice pediatriei şi aspectele imagistice ale acestora.

      1. I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în displazia de dezvoltare a şoldului.

      2. II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în cele mai frecvente afecţiuni osteoarticulare.

      3. III. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în artrita juvenilă idiopatică.

      4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în

      1. 1. Să enumere factorii de risc ai displaziei de dezvoltare a şoldului si sa explice rolul ecografiei si al radiografiei in diagnostic si monitorizare (clasificarea Graf a DDS).

      2. 2. Să precizeze rolul ecografiei în diagnosticul sinovitei tranzitorii şi indicaţiile imagistice în necroza aseptică a capului femural, apofizita tibială anterioară, apofizita calcaneană, osteomielita, artrita/osteoartrita septică.

      3. 3. Să explice rolul fiecărui tip de examinare în diagnosticul AIJ, stabilirea activităţii bolii şi monitorizare (ecografie, IRM).

      4. 4. Să precizeze metodele de investigaţie

      	leziunile osoase benigne şi maligne. V. Cunoaşterea afecţiunilor metabolice ce determină afectare osoasă.	imagistică utile pentru diagnosticul afecţiunilor osoase benigne şi maligne. 5. Să descrie principalele afecţiuni metabolice ce determină afectare osoasă.
      6.	NEURORADIOLOGIE	convulsiv.
      7.	ENDOCRINOLOGIE/GENETICĂ/BOLI DE METABOLISM I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice din patologia endocrină pediatrică.
      	II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice ale celor mai frecvente boli genetice şi de metabolism.

      1. I. Cunoaşterea rolului ecografiei transfontanelare la nou născut şi sugar.

      2. II. Cunoaşterea rolului investigaţiilor imagistice (ecografie, RM, CT) în cele mai frecvente afecţiuni neurologice.

      1. 1. Să precizeze rolul ecografiei transfontanelare în hemoragia matricei germinale, a asfixiei neonatale şi a celor mai frecvente malformaţii cerebrale.

      2. 2. Să descrie indicaţiile imagistice în sdr. TORCH.

      3. 3. Să precizeze indicaţiile imagistice în suspiciunea de meningită/encefalită/ meningoencefalită.

      4. 4. Să precizeze indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale.

      5. 5. Să descrie indicaţiile imagistice în sindromul

      1. 1. Să descrie entităţile patologice hipofizare ce prezintă indicaţie pentru RM hipofizar.

      2. 2. Să precizeze indicaţiile ecografiei tiroidiene. Să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (scintigrafie).

      3. 3. Să recunoască aspectul radiologic normal al timusului şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (ecografie/RM).

      4. 4. Să precizeze indicaţiile ecografiei suprarenaliene şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (RM/CT).

      5. 5. Să precizeze indicaţiile ecografiei organelor genitale interne şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare.

      6. 6. Să precizeze indicaţiile ecografiei testiculare.

      Modulul 10 – Pediatrie :

      Nr. ore curs. 145

      Nr. ore practică. 1300

      1. I. Tematică ore curs.

         1. 1. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

         2. 2. Obezitatea.

         3. 3. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

         4. 4. Sindromul de vărsături.

         5. 5. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

         6. 6. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

         7. 7. Sifilisul congenital si dobândit.

         8. 8. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

         9. 9. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

         10. 10. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

         11. 11. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

         12. 12. Tulburări de ritm şi conducere.

         13. 13. Deficite imune, genetice şi dobândite.

         14. 14. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerelor la copil. Manifestări comune ale cancerului la copil. Principiile tratamentului antineoplazic în pediatrie. Efectele adverse ale terapiei anticanceroase.

         15. 15. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

         16. 16. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

         17. 17. Enurezisul.

         18. 18. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

         19. 19. Hematuria.

         20. 20. Proteinuria.

         21. 21. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

         22. 22. Insuficienţa renală acută. Mijloace de epurare extrarenală – dializa.

         23. 23. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

         24. 24. Bolile genetice de metabolism.

         25. 25. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

         26. 26. Diabetul zaharat la copil.

         27. 27. Cetoacidoza şi coma diabetică.

         28. 28. Artrita idiopatica juvenilă, lupusul eritematos sistemic, purpura Schonlein–Henoch, boala Kawasaki.

      2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulul 1).

         1. 1. Efectuarea puncţiei venoase şi montarea unui cateter venos periferic.

         2. 2. Interpretarea electrocardiogramei (ECG), recunoaşterea tulburărilor de ritm şi conducere ameninţătoare de viaţă şi a ritmurilor stopului cardiac.

         3. 3. Efectuarea abordului intraosos.

         4. 4. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – sub supraveghere.

         5. 5. Montarea sondei nazogastrice sau orogastrice.

         6. 6. Coordonarea echipei în cadrul SVB (suport vital de bază).

         7. 7. Administrarea de substanţe medicamentoase pe cale intravenoasă.

         8. 8. Prepararea unei perfuzii şi montarea unei perfuzii endovenoase.

         9. 9. Spirometrie şi FEV : efectuare şi interpretare- sub supraveghere.

         10. 10. Efectuarea otoscopiei.

         11. 11. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi) – sub supraveghere.

      3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează evaluarea clinică a pacientului.	1. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să ia masuri imediate. 2. Are abilităţile de recunoaştere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizează medicului îndrumător. Cunoaşte managementul medico-legal al acestor cazuri.
2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.	1. Cunoaşte criteriile de internare. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.
3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.	1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului.

		3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.
4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaborează planul iniţial de investigaţii. Propune planul complet de investigaţii.	1. Este capabil să elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapă. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumator un plan complet de investigaţii. 4. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă performanţă.
5.	Elaborează un plan iniţial de tratament. Propune planul complet de tratament.	1. Este capabil să elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor specifice. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de tratament, luând în considerare comorbidităţile.
6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii şi tratament în funcţie de evoluţia pacientului. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul transferului unui pacient către o altă secţie.
8.	Participă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului interdisciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală.	1. Este capabil să redacteze singur biletul de ieşire/scrisoarea medicală pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător. 2. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post- externare în cazul afecţiunilor acute.

Modulul 11 – Neurologie pediatrică :

Nr. ore curs : 10

Nr. ore practică: 150

1. I. Tematică :

   1. 1. Cefaleea şi migrena.

   2. 2. Sindromul hipoton la sugar şi copil.

   3. 3. Convulsiile provocate (inclusiv convulsiile febrile).

   4. 4. Fenomene paroxistice neepileptice. Epilepsia.

   5. 5. Malformaţiile SNC. Boli degenerative ale SNC.

   6. 6. Sindroamele ataxice.

   7. 7. Sindroame neurocutanate (neurofibromatozele, complexul scleroza tuberoasă, boala Sturge – Weber).

   8. 8. Paraliziile cerebrale.

   9. 9. Boli neuro-musculare.

   10. 10. Afecţiuni cerebro-vasculare.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Stabilirea planului de management în întârzierile neuro-cognitive.

   2. 2. Plan de management în ambulatoriu al pacientului cu epilepsie.

   3. 3. Identificarea factorilor de alarmă în cefalee la copil; plan de management.

   4. 4. Plan de management în malformaţiile cerebrale la copil.

   5. 5. Plan de investigaţii şi management în sindroamele neurocutanate la copil.

   6. 6. Identificarea factorilor de risc pre/perinatali pentru dezvoltarea paraliziilor cerebrale.

   7. 7. Alcătuirea planului de investigaţii şi management individualizat în convulsiile febrile simple.

   8. 8. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în sincope.

   9. 9. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în ataxii.

   10. 10. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în pareza facială periferică.

   11. 11. Elemente cheie de recunoaştere şi alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în distrofia musculară Duchenne, amiotrofia spinală, miozite acute, sindrom Guillaine-Barre, miastenii.

   12. 12. Puncţia lombară – noţiuni teoretice şi practica pe manechin sau pacient sub supraveghere.

3. III. Obiective specifice

   •  Screeningul şi identificarea precoce a principalelor probleme de dezvoltare motorie şi cognitivă la copil.

   •  Diferenţierea între afecţiuni neurologice care pot/trebuie să fie manageriate de pediatru şi afecţiuni neurologice obligatoriu de trimis la neurologul pediatru.

   •  Identificarea semnelor de urgenţă în neurologia pediatrică.

4. IV. Rezultate aşteptate

•  Recunoaşte semnele principale ale unei afecţiuni neurologice la copil.

•  Recunoaşte afecţiunile neurologice care pot fi manageriate de medicul pediatru şi le investighează/tratează corect.

•  Recunoaşte urgenţele neurologice şi ştie să le îndrume spre serviciile specializate.

•  Identifică şi accesează corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului neurologic şi intervenţie de specialitate.

  Modulul 12 – Psihiatrie Pediatrică :

  Nr. ore curs : 10

  Nr. ore practică : 150

  1. I. Tematică ore curs.

     1. 1. Evaluarea multidisciplinară a copilului/adolescentului cu tulburare de spectru autist.

     2. 2. Evaluarea multidisciplinară a copilului/adolescentului cu dizabilitate cognitivă.

     3. 3. Evaluarea multidisciplinară în urgenţă a adolescentului cu intoxicaţie acută cu alcool sau droguri.

     4. 4. Evaluarea multidisciplinară în urgenţă a copilului/adolescentului cu agitaţie psihomotorie.

     5. 5. Monitorizarea somatică a copilului/adolescentului cu tulburare psihică cronică.

  2. II. Barem de activităţi practice.

     1. 1. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unei afecţiuni somatice acute sau cronice la copilul/adolescentul cu tulburare de spectru autist. Să comunice rezultatele echipei multidisciplinare. Să formuleze recomandările necesare şi să le integreze în planul de intervenţie personalizat elaborat de echipa multidisciplinară.

     2. 2. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unei afecţiuni somatice acute sau cronice la copilul/adolescentul cu dizabilitate cognitivă. Să comunice rezultatele echipei multidisciplinare. Să formuleze recomandările necesare şi să le integreze în planul de intervenţie personalizat elaborat de echipa multidisciplinară.

     3. 3. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unui copil/adolescent cu intoxicaţie acută cu alcool/droguri. Să comunice rezultatele echipei multidisciplinare. Să formuleze recomandările necesare şi să le integreze în planul de intervenţie personalizat elaborat de echipa multidisciplinară.

     4. 4. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unui copil/adolescent cu agitaţie psihomotorie.

     5. 5. Să formuleze recomandările de monitorizare a stării somatice a unui copil/adolescent cu tulburare psihică cronică.

  3. III. Obiective:

•  Înţelegerea rolului medicului pediatru în echipa multidisciplinară în psihiatria pediatrică.

•  Cunoaşterea modalităţilor de abordare a afecţiunilor somatice a copiilor/adolescenţilor cu patologie psihiatrică.

  1. IV. Rezultate aşteptate:

•  Să fie capabil să lucreze în echipă multidisciplinară.

•  Să efectueze evaluarea somatică, să facă recomandările necesare pentru investigaţii paraclinice, să comunice rezultatele evaluării somatice echipei multidisciplinare.

•  Să alcătuiască planul de intervenţie pentru patologia somatică şi să il integreze în planul personalizat de intervenţie al pacientului cu tulburare psihiatrică.

Modulul 13- Neonatologie:

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică: 425

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Epidemiologie . Mortalitate şi morbiditate în perioada perinatală. Factorii ce influenţează mortalitatea şi morbiditatea. Metode de colectare şi cum se realizează colectarea datelor la nivel naţional. Înregistrarea naşterii şi a decesului. Regionalizare, transport, ghiduri naţionale şi management de calitate.

   2. 2. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

   3. 3. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-născutului.

   4. 4. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părţi moi, leziuni craniene şi cranio-cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

   5. 5. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

   6. 6. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia naturală. Alimentaţia artificială. Tehnici de alimentaţie. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială.

   7. 7. Alimentaţia parenterală parţială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totală.

   8. 8. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii. Monitorizarea multidisciplinară a nou-născutului cu risc.

   9. 9. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularităţi morfo funcţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

   10. 10. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

   11. 11. Nou-născutul din mamă diabetică. Diagnostic, complicaţii specifice. Profilaxia complicaţiilor şi tratamentul nou-născutului din mamă diabetică.

   12. 12. Sarcina multiplă – patologie specifică.

   13. 13. Nou-născutul cu risc la naştere. Factorii de risc anteriori sarcinii, factorii de risc ce acţionează în cursul sarcinii, factorii de risc ce acţionează în cursul naşterii. Măsuri de profilaxie.

   14. 14. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu. Criterii de externare.

   15. 15. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumotoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

   16. 16. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţă.

   17. 17. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

   18. 18. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

   19. 19. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

   20. 20. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: atrezia de esofag şi fistula eso-traheală, atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano- rectale.

   21. 21. Enterocolita ulcero-necrotică.

   22. 22. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

   23. 23. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

   24. 24. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

   25. 25. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

   26. 26. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuti. Tratamentul infecţiilor neonatale.

   27. 27. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

   28. 28. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia, hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia

   29. 29. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou-născutului suspect de boală metabolică congenitală

   30. 30. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

   31. 31. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul.

   32. 32. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

   33. 33. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

   34. 34. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou- născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

   35. 35. Recomandări nutriţionale pentru prematuri (LBW, VLBW, ELBW). Tehnici de alimentaţie pentru nou- născutul prematur. Preparate de lapte folosite în alimentaţia prematurului.

   36. 36. Alte cauze de detresă respiratorie de cauză pulmonară: hernia diafragmatică, patologie pleurală hidrotorace, chilotorace, hemoragia pulmonară. Sindroame de pierdere de aer, chist bronhogenic, emfizem lobar interstiţial.

   37. 37. Tehnici de tratament în detresa respiratorie neonatală: oxigenoterapia, suport ventilator neinvaziv- tipuri, intubaţia traheală, ventilaţie mecanică convenţională.

   38. 38. Farmacologia terapiei bolilor cardiace: mecanisme, doze , efecte, contraindicaţii pentru medicaţia inotropă, diuretice.

   39. 39. Infecţiile din grupul TORCH- cytomegalovirus, herpes, varicella,hepatita, parvovirus, HIV.

   40. 40. Sifilisul congenital la făt şi nou-născut.TBC-ul neonatal.

   41. 41. Toxoplasmoza la făt şi nou-născut.

   42. 42. Folosirea medicamentelor la nou-născut: cunoaşterea medicaţiei curente în neonatologie- antibiotice, metilxantine, barbiturice, opioide- doze, efecte adverse şi toxicitate.

   43. 43. Urmărirea nou-născutului cu risc, criterii de includere în progarmul de urmărire (follow-up), calendarul evaluărilor.

2. II. Barem activităţi practice.

   1. 1. Reanimarea neonatală – asistarea la sala de naştere a nou-născutului la termen şi a nou-născutului cu greutate mică şi foarte mică.

   2. 2. Stabilizarea şi pregătirea nou-născutului în vederea transportului neonatal. Metode de ventilaţie , monitorizare a nou-născutului transportat.

   3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

   4. 4. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen si prematur (sub 32 săptamani de gestaţie).

   5. 5. Tehnici de ventilaţie asistată: metode de ventilaţie neinvazivă şi invazivă.

   6. 6. Cunoaşterea indicaţiilor şi a protocolului pentru hipotermie controlată.

   7. 7. Puncţia lombară – efectuarea acestora pe manechin/pacienţi.

   8. 8. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – efectuare pe manechin/pacienţi.

   9. 9. Îngrijirea prematurului în incubator: cunoaşterea reglării temperaturii şi a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

   10. 10. Monitorizarea nou-născutului în terapie intensivă.

   11. 11. Exsanguinotransfuzie.

   12. 12. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

   13. 13. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală.

   14. 14. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

   15. 15. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup.

   16. 16. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală.

   17. 17. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală.

   18. 18. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală.

   19. 19. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală.

   20. 20. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile asociate asistenţei medicale.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează evaluarea clinică a pacientului.	1. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să ia masuri imediate. 2. Are abilităţile de recunoaştere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizează medicului îndrumător. Cunoaşte managementul medico-legal al acestor cazuri.
2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.	1. Cunoaşte criteriile de internare. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.
3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.	1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.
4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaboreaza planul iniţial de	1. Este capabil să elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapă.

	investigaţii. Propune planul complet de investigaţii.	3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de investigaţii. 4. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă performanţă.
5.	Elaborează un plan iniţial de tratament. Propune planul complet de tratament.	1. Este capabil să elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor specifice. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de tratament, luând în considerare comorbidităţile. 4. Este capabil să realizeze un plan de alimentaţie a nou-născutului cu supervizarea medicului îndrumător.
6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii si tratament în funcţie de evoluţia pacientului. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul transferului unui pacient către o altă secţie.
8.	Participă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei. Participă la activităţile de cercetare ale echipei.	1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului interdisciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală.	1. Este capabil să redacteze singur biletului de ieşire/scrisoarea medicală pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător. 2. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post- externare.
10	Participă activ la efectuarea de transport neonatal.	1. Este capabil să seteze şi utilizeze aparatura necesară pentru transport. 2. Este capabil să monitorizeze nou-născutul pe timpul transportului.

Modulul 14 – Genetică clinică:

Nr. ore curs : 35

Nr. ore practică : 300

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Taxonomia bolilor genetice.

   2. 2. Elemente de semiologie a bolilor genetice. Dismorfologia. Somatometria.

   3. 3. Consultul genetic.

   4. 4. Diagnosticul etiologic al bolilor genetice.

   5. 5. Categorii specifice de boli genetice. Embriofetopatii. Tumori congenitale. Boli cromozomiale. Anomalii ale creşterii şi dezvoltării. Malformaţii congenitale şi boli genetice specifice: hematologice, endocrine, metabolice, neurologice, musculare, neuro-musculare, oftalmologice, respiratorii, cardio-vasculare, digestive, reno-urinare, genitale, osteo-articulare, ale ţesutului conjunctiv, genodermatoze.

   6. 6. Profilaxia şi tratamentul bolilor genetice. Principii generale. Screeningul genetic prenatal şi postnatal.

   7. 7. Probleme şi dileme etice în genetica clinică.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Consultul genetic.

   2. 2. Alcătuirea si interpretarea unui arbore genealogic.

   3. 3. Explorări genetice (cromozomiale, moleculare şi biochimice): indicaţii, interpretare şi valoare diagnostică.

   4. 4. Sfatul genetic. Elaborarea unui buletin de sfat genetic. Calcularea riscului de recurenţă. Capcane ale sfatului genetic.

   5. 5. Screeningul genetic neonatal şi screeningul populaţional (familial) al heterozigoţilor.

3. III. Obiective specifice:

   •  cunoaşterea principalelor clase de boli genetice.

   •  cunoaşterea modurilor de transmitere a bolilor genetice.

   •  cunoaşterea tehnicii de alcătuire a unui arbore genealogic.

   •  recunoaşterea sindroamelor genetice si dismorfice comune.

   •  capacitatea de îndrumare a cazurilor spre genetician.

4. IV. Rezultate aşteptate.

La sfârşitul stagiului rezidentul este capabil :

•  să încadreze corect o boală genetică în una dintre principalele clase.

•  să precizeze modul de transmitere al principalelor boli genetice (prezentate la curs).

•  să descrie corect anomaliile clinice la un pacient cu dismorfism.

•  să recunoască tabloul clinic al celor mai comune sindroame genetice.

•  să indice corect explorările genetice necesare pentru stabilirea diagnosticului etiologic la un pacient cu suspiciunea clinica de boală genetică.

•  să interpreteze corect rezultatele principalelor examinări genetice.

•  să interpreteze corect un arbore genealogic.

•  să descrie principalii paşi în acordarea unui sfat genetic.

•  să descrie situaţiile în care îndrumă pacientul spre un specialist în genetică medicală.

•  să recunoască tabloul clinic al principalelor sindroamelor genetice.

Modulul 15 – Endocrinologie si diabetologie pediatrică :

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică : 425

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Metabolismul hidraţilor de carbon (glucidelor), lipidelor şi proteinelor.

   2. 2. Diabetul zaharat la vârsta pediatrică: tipul 1, tipul 2, monogenic şi forme specifice de diabet.

   3. 3. Ceto-acidoza diabetică. Copilul diabetic în situaţii speciale (intervenţii chirurgicale, gastroenterocolită, deshidratare).

   4. 4. Alimentaţia copilului şi adolescentului cu şi fără diabet zaharat.

   5. 5. Hipoglicemiile nou-născutului, sugarului şi copilului.

   6. 6. Sindroame poliglandulare autoimune.

   7. 7. Insulinorezistenţa la vârsta pediatrică.

   8. 8. Obezitatea şi sindromul metabolic.

   9. 9. Dislipidemiile.

   10. 10. Alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos şi cu patologie endocrino-metabolică.

   11. 11. Creşterea normală şi tulburările de creştere.

   12. 12. Rahitismele vitamino-D-rezistente.

   13. 13. Sindroamele hipotalamice.

   14. 14. Hipotiroidismul congenital şi dobândit. Hipertiroidismul.

   15. 15. Insuficienţa suprarenaliană acută şi cronică, primară şi secundară: forme genetice şi dobândite.

   16. 16. Pubertatea normală şi tulburări ale pubertăţii.

   17. 17. Tulburări de diferenţiere sexuală.

   18. 18. Tulburări în metabolismul fosdo-calcic: hiper- şi hipoparatiroidismul, hipofosfatemia, hipercalcemia.

   19. 19. Tulburări în metabolismul apei: diabetul insipid central, hipo- şi hiperaldosteronismul.

   20. 20. Anorexia psihogenă.

   21. 21. Patologia endocrină la copiii cu boli oncologice.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Determinarea glicemiei şi cetonemiei din sângele capilar, a glicozuriei şi cetonuriei din urină.

   2. 2. Interpretarea valorilor şi încadrarea în stadii de decompensare a diabetului zaharat.

   3. 3. Întocmirea planului de reechilibrare în cetoacidoza diabetică, monitorizarea, ajustarea terapiei.

   4. 4. Calcularea dozelor de insulină, moduri de administrare, ajustarea dozelor; cunoaşterea sistemelor de monitorizare continuă a glucozei interstiţiale şi a pompelor de insulină.

   5. 5. Întocmirea planului de alimentaţie al copilului cu diabet zaharat (calcularea raţiei calorice/24 ore, procentul de glucide, lipide şi proteine, ca şi repartiţia pe mese), cu obezitate sau cu anorexie psihogenă.

   6. 6. Efectuarea măsurătorilor auxologice; lungime, înălţime, greutate, perimetru cranian, circumferinţa abdominală; calcularea indicelui ponderal, nutriţional, de masă corporală şi interpretarea valorilor în funcţie de nomogramele recomandate de ghiduri.

   7. 7. Încadrarea în stadiile Tanner de dezvoltare pubertară; interpretarea ca normal sau patologic, în funcţie de vârstă; utilizarea orhidometrului şi a tabelelor cu valorile normale.

   8. 8. Indicaţii, tehnica şi interpretarea testelor dinamice în endocrinologia şi diabetologia pediatrică: testul de toleranţă la glucoză per os (TTGO), teste de stimulare a STH cu insulină, clonidină; teste de stimulare cu ACTH, cu Diphereline, etc.

   9. 9. Indicaţii şi interpretarea (evaluarea) vârstei osoase prin metoda Greulich-Pyle şi Tanner- Witehouse.

   10. 10. Indicaţii şi interpretarea rezultatelor examinărilor imagistice: CT, RM hipofizar, abdominal, osteodensitometrie.

   11. 11. Indicaţii şi interpretarea rezultatelor examinării ecografice endocrine: tiroidiană, suprarenaliene, OGI, testiculară.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Stabileşte diagnosticul pozitiv.	Susţine diagnosticul prin metode clinice şi paraclinice, utilizând inclusiv diagnosticul diferenţial.
2.	Elaborează planul complet de investigaţii.	Este capabil să întocmească singur un plan de investigaţii.
3.	Elaborează planul complet de tratament.	Este capabil să elaboreze singur planul de tratament şi să il adapteze evoluţiei pacientului.
4.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
5.	Abordează multidisciplinar cazurile complexe.	Este capabil să decidă singur necesitatea abordării multidisciplinare a unui caz şi să colaboreze eficient cu membrii echipei.
6.	Completează fără supervizare documentele medicale.	Este capabil să completeze clar şi succint toate documentele medicale aflate în uz la nivelul spitalului.
7.	Efectuează externarea pacientului şi întocmeşte planul de management ulterior.	1. Este capabil să decidă în mod corect momentul externării pacientului. 2. Este capabil să întocmească şi să discute cu aparţinătorii planul de monitorizare şi tratament post-

		externare. 3. Poate realiza legătura cu alţi profesionişti din sănătate implicaţi în managementul post-externare al cazului, inclusiv facilitarea tranziţiei adolescentului cu boală cronică la reţeaua medicală de adulţi.
8.	Utilizează ghidurile de practică medicală.	Foloseşte corect recomandările ghidurilor de practică medicală şi argumentează situaţiile în care se poate abate de la ghiduri.

Modulul 16 – Pneumologie pediatrică:

Nr. ore curs: 40

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Sunetele respiratorii şi auscultaţia pulmonară: fornăit, sforăit, stridor, hârăit, wheezing, geamăt, murmur vezicular, suflu tubar, raluri de transmisie, raluri bronhoalveolare, frecătura pleurală.

   2. 2. Detresa respiratorie: semne clinice, etiologie, evaluare (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice).

   3. 3. Tusea subacută şi cronică: definiţii, etiologie, evaluare (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice).

   4. 4. Wheezing-ul recurent şi persistent: etiologie, evaluare (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice), fenotipuri de wheezing recurent.

   5. 5. Radiografia toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare.

   6. 6. Tomografia computerizată toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare.

   7. 7. Explorarea funcţională respiratorie: determinarea debitului expirator maxim (PEF), spirometria.

   8. 8. Terapia inhalatorie în bolile respiratorii: modalităţi şi dispozitive de administrare a medicaţiei inhalatorii .

   9. 9. Astmul bronşic: definiţie, epidemiologie, etiologie (inclusiv factori declanşatori de simptome), patogenie, tablou clinic, examinări paraclinice, clasificarea severităţii bolii, profilaxie, terapie acută, terapie cronică.

   10. 10. Fibroza chistică: etiologie, patogenie, tablou clinic, examinări paraclinice, evoluţie, prognostic, principii de tratament.

   11. 11. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară: etiologie, epidemiologie, fiziopatologie, tablou clinic, examinări paraclinice (IDR la PPD, teste de eliberare a interferonului gama, radiografia toracică, examenul microscopic, cultura bacteriană), principii de terapie, profilaxie (vaccinarea BCG).

   12. 12. Insuficienţa respiratorie acută şi cronică: definiţie, etiologie, fiziopatologie, tipuri, explorări paraclinice, oxigenoterapia.

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Interpretarea radiografiei toracice în bolile bronhopulmonare.

   2. 2. Interpretarea tomografiei computerizate toracice în bolile bronhopulmonare.

   3. 3. Efectuarea şi interpretarea măsurării debitului expirator maxim (PEF).

   4. 4. Efectuarea şi interpretarea spirometriei.

   5. 5. Interpretarea unui buletin de analiză a gazelor sanguine.

   6. 6. Interpretarea testelor cutanate alergologice la pacientul cu astm bronşic.

3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate

	Obiective educaţionale	Rezultate aşteptate
1.	Să identifice corect sunetele respiratorii normale sau patologice.	Este capabil să identifice corect sunetele respiratorii.
2.	Să identifice semnele de detresă respiratorie.	Este capabil să identifice semnele de detresă respiratorie.

3.	Să evalueze (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice) un pacient cu tuse subacută sau cronică.	Este capabil să evalueze singur un pacient cu tuse subacută sau cronică.
4.	Să evalueze (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice) un pacient cu wheezing recurent sau persistent.	Este capabil să evalueze singur un pacient cu wheezing recurent sau persistent.
5.	Să cunoască indicaţiile radiografiei toracice în bolile respiratorii.	Enumeră indicaţiile radiografiei toracice în bolile respiratorii.
6.	Să interpreteze o radiografie toracică normală sau patologică (leziuni bronhopulmonare).	Este capabil să identifice leziunile bronhopulmonare pe radiografia toracică.
7.	Să interpreteze o tomografie computerizată toracică normală sau patologică (leziuni bronhopulmonare).	Este capabil să identifice leziunile bronhopulmonare pe tomografia toracică computerizată.
8.	Să efectueze corect determinarea debitului expirator maxim (PEF).	Este capabil să efectueze corect determinarea PEF.
9.	Să interpreteze şi să explice pacientului/aparţinătorilor semnificaţia valorilor PEF.	Este capabil să interpreteze şi să explice pacientului/aparţinătorilor semnificaţia valorilor PEF.
10.	Să efectueze corect o spirometrie.	Este capabil să efectueze corect o spirometrie.
11.	Să interpreteze o spirometrie normală sau patologică (obstrucţie vs. restricţie).	Este capabil să interpreteze o spirometrie.
12.	Să recomande terapia inhalatorie adecvată (tip de dispozitiv) în funcţie de caz.	Este capabil să indice tipul corect de dispozitiv inhalator în funcţie de caz.
13.	Să recunoască tabloul clinic al astmului bronşic.	Este capabil să recunoască tabloul clinic al astmului bronşic.
14.	Să cunoască criteriile de diagnostic ale astmului bronşic.	Enumeră criteriile de diagnostic ale astmului bronşic.
15.	Să interpreteze testele cutanate alergologice la un pacient cu astm bronşic.	Este capabil să interpreteze testele cutanate alergologice la un pacient cu astm bronşic.
16.	Să clasifice corect astmul bronşic în funcţie de controlul bolii.	Este capabil să clasifice corect astmul bronşic în funcţie de controlul bolii.
17.	Să cunoască cele mai frecvente medicamente utilizate în astmul bronşic (indicaţii, contraindicaţii, administrare, reacţii adverse).	Enumeră cele mai frecvente medicamente utilizate în astmul bronşic (indicaţii, contraindicaţii, administrare, reacţii adverse).
18.	Să elaboreze un plan terapeutic de durată la un pacient cu astm bronşic.	Este capabil să elaboreze un plan terapeutic de durată la un pacient cu astm bronşic.
19.	Să elaboreze un plan de monitorizare la un pacient cu astm bronşic.	Este capabil să elaboreze un plan de monitorizare la un pacient cu astm bronşic.
20.	Să cunoască terapia exacerbării astmatice.	Indică terapia exacerbării astmatice.
21.	Să cunoască criteriile clinice de suspiciune a fibrozei chistice.	Enumeră criteriile clinice de suspiciune a fibrozei chistice.
22.	Să recunoască tabloul clinic al tuberculozei pulmonare.	Recunoaşte tabloul clinic al tuberculozei pulmonare.
23.	Să interpreteze corect IDR la PPD.	Interpretează corect IDR la PPD.
24.	Să cunoască criteriile de diagnostic ale insuficienţei respiratorii.	Enumeră criteriile de diagnostic ale insuficienţei respiratorii.
25.	Să interpreteze un buletin de analiză a gazelor sanguine.	Interpretează un buletin de analiză a gazelor sanguine.
26.	Să cunoască indicaţiile oxigenoterapiei.	Precizează indicaţiile oxigenoterapiei.

Modulul 17 – Oncohematologie pediatrică:

Nr. ore curs : 40

Nr. ore practică: 425

1. I. Tematică ore curs

   1. 1. Anemiile carenţiale.

   2. 2. Anemiile hemolitice congenitale şi dobândite.

   3. 3. Anemia aplastică şi eritroblatopenia pură dobândite.

   4. 4. Sindroamele de insuficienţă medulară congenitale.

   5. 5. Patologia trombocitară dobândită şi congenitală, cantitativă şi calitativă.

   6. 6. Coagulopatii congenitale şi dobândite.

   7. 7. Trombozele venoase şi arteriale.

   8. 8. Histiocitozele.

   9. 9. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerului la copil. Rolul factorilor genetici în etiopatogeneza cancerului la copil.

   10. 10. Leucemiile acute şi cronice.

   11. 11. Limfoamele maligne.

   12. 12. Neuroblastomul.

   13. 13. Nefroblastomul.

   14. 14. Sarcoame de părţi moi.

   15. 15. Tumori osoase.

   16. 16. Tumori SNC.

   17. 17. Tumori germinale.

   18. 18. Principii de tratament în oncologia pediatrică.

   19. 19. Noţiuni despre transplantul de celule stem hematopoetice.

   20. 20. Transfuziologie clinică.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – asistă la manoperă, o efectuează sub supraveghere.

   2. 2. Efectuarea puncţiei medulare – asistă la manoperă.

   3. 3. Tehnica accesării cateterului venos central cu cameră (port a cath), administrarea medicaţiei şi a perfuziilor/transfuziilor prin cateterul venos central cu cameră şi tehnica îngrijirii acestuia – asistă la manoperă, o efectuează sub supraveghere.

   4. 4. Determinarea grupelor sangvine prin metoda Beth Vincent şi Simonin. Interpretarea testului de compatibilitate directă.

   5. 5. Pregătirea pacientului pentru transfuziile de produse sangvine.

   6. 6. Procedurile pre-transfuzionale necesare în cazul transfuziei fiecărui produs sangvin în parte (concentrat eritrocitar, concentrat trombocitar, produse de plasmă).

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.
1.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
2.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului

	Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	îndrumător. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
3.	Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea protocolului citostatic al pacientului. Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea indicaţiei terapiei transfuzionale.	1. Poate descrie modalitatea de accesare şi aplicare la pacient a protocoalelor de investigaţii şi tratament citostatic. 2. Este capabil să enumere indicaţiile şi efectele adverse ale chimioterapiei şi terapiei transfuzionale şi să le explice pacienţilor şi aparţinătorilor. 3. Asistă pacienţii şi aparţinătorii la completarea consimţământului informat pentru chimioterapie şi terapie transfuzională pe care le ataşează în FOCG 4. Completează cererea de produse sangvine către Centrul Regional de Transfuzie Sangvină şi fişa transfuzională a pacientului trasfuzat pe care o ataşează ( împreună cu celelalte documente transfuzionale completate de asistenta transfuzoare) în FOCG.
4.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
5.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
6.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar.
7.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.
8.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.	În discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

Modulul 18- Boli Infecţioase :

Nr. ore curs : 30

Nr. ore practică : 425

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Infecţii respiratorii transmisibile (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   2. 2. Infecţii cu exantem (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   3. 3. Infecţii digestive (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   4. 4. Hepatite acute virale (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   5. 5. Infecţii ale sistemului nervos central (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   6. 6. Infecţii cu sindrom ganglionar (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   7. 7. Sepsis (etiologie, criterii de diagnostic, tratament).

   8. 8. Endocardite infecţioase (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   9. 9. Infecţii la imunodeprimaţi – infecţii fungice, bacteriene cu tulpini multirezistente (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic.

   2. 2. Recoltare de sânge venos (inclusiv pentru hemocultură). Interpretarea buletinului de analiză.

   3. 3. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală.

   4. 4. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

   5. 5. Recoltarea exsudatului faringian. Interpretarea buletinului de analiză.

   6. 6. Recoltarea examenului de scaun (coprocitograma, coprocultura, Gregersen, coproparazitologic). Interpretarea buletinului de analiză.

   7. 7. Recoltarea secreţiei conjunctivale.

   8. 8. Recoltarea secreţiei nazale.

   9. 9. Recoltarea frotiului sanguin. Interpretare rezultat (MGG, Ziehl Neelsen, Gram).

   10. 10. Recoltarea puroiului din plagă. Interpretarea buletinului de analiză.

   11. 11. Recoltarea LCR (puncţie lombară). Interpretarea buletinului de analiză.

   12. 12. Recoltarea lichidului pleural (puncţia pleurală). Interpretarea buletinului de analiză.

   13. 13. Administrarea de substanţe medicamentoase : oral, intrarectal, intramuscular, intravenos, în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Stabileşte diagnosticul pozitiv în principalele boli infecţioase ale copilului.	Susţine diagnosticul prin metode clinice şi paraclinice, utilizând inclusiv diagnosticul diferenţial.
2.	Cunoaşte criteriile de internare în secţia de boli infecţioase.	Este capabil să decidă singur internarea unui pacient cu bolă infecţioasă şi repartizarea lui în secţie în funcţie de criterii epidemiologice.
3.	Elaborează planul complet de investigaţii în bolile infecţioase ale copilului.	1. Este capabil să elaboreze singur un plan de investigaţii. 2. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă performanţă.
4.	Elaborează planul complet de tratament.	1. Este capabil să elaboreze singur planul de tratament şi să îl adapteze evoluţiei pacientului. 2. Poate particulariza tratamentul antibiotic în funcţie de caz (vârstă, status imunologic, comorbidităţi). 3. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.
5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice

	de activităţi practice.	corespunzător modulului de pregătire.
6.	Efectueaza externarea pacientului şi întocmeşte planul de management ulterior.	1. Este capabil să decidă în mod corect momentul externării pacientului. 2. Este capabil să întocmească şi să discute cu aparţinătorii planul post-externare (inclusiv recomandarea imunizărilor ulterioare).

Modulul 19 – Pediatrie :

Nr. ore curs. 115

Nr. ore practică. 900

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatică juvenilă. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia). Vasculitele (Takayasu, Kawasaki, Henoch-Schonlein). Bolile autoinflamatorii.

   2. 2. Boala inflamatorie intestinală.

   3. 3. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

   4. 4. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

   5. 5. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

   6. 6. Urgenţele oncologice la copil.

   7. 7. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

   8. 8. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulele 1 şi 10).

   1. 1. Interpretarea electrocardiogramei (ECG) şi recunoaşterea modificărilor EKG descrise în tematica de curs.

   2. 2. Efectuarea puncţiei lombare.

   3. 3. Efectuarea puncţiei pleurale.

   4. 4. Efectuarea paracentezei.

   5. 5. Efectuarea şi interpretarea spirometriei şi FEV.

   6. 6. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi).

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Stabileşte diagnosticul pozitiv.	Susţine diagnosticul prin metode clinice şi paraclinice, utilizând inclusiv diagnosticul diferenţial.
2.	Elaborează planul complet de investigaţii.	Poate prezenta indicaţiile şi beneficiile investigaţiilor indicate.
3.	Elaborează planul complet de tratament.	Este capabil să elaboreze singur planul de tratament şi să îl adapteze evoluţiei pacientului.
4.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
5.	Abordează multidisciplinar cazurile complexe.	Este capabil să decidă singur necesitatea abordării multidisciplinare a unui caz să colaboreze eficient cu membrii echipei.
6.	Completeaza fara supervizare documentele medicale.	Este capabil sa completeze clar şi succint toate documentele medicale aflate în uz la nivelul spitalului.
7.	Efectueaza externarea pacientului şi întocmeşte	1. Este capabil să decidă în mod corect

	planul de management ulterior.	momentul externării pacientului. 2. Este capabil să întocmească şi să discute cu aparţinătorii planul de monitorizare şi tratament post-externare -inclusiv în bolile cronice. 3. Poate realiza legătura cu alţi profesionişti din sănătate implicaţi în managementul post- externare al cazului, inclusiv facilitarea tranziţiei adolescentului cu boală cronică la reţeaua medicală de adulţi.
8.	Utilizează ghidurile de practică medicală.	Foloseşte corect recomandările ghidurilor de practică medicală şi argumentează situaţiile în care se poate abate de la ghiduri.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

Obiectivele generale ale trunchiului comun de pregătire în pediatrie includ dobândirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

1. I. Comunicare;

2. II. Etică şi profesionalism;

3. III. Asigurarea calităţii actului medical;

4. IV. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

5. V. Organizare şi conducere.

   1. I. Comunicare.

      Rezidentul trebuie să dobândească următoarele abilităţi :

      1. A. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

         • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

         • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.);

         • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav;

         • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale;

         • – Utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie).

      2. B. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate:

         • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

         • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

         • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar;

         • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

         • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităţi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

      3. C. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical:

         • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

         • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale care asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

   2. II. Etică şi profesionalism.

      Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

      • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

      • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică şi dizabilităţi;

      • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului şi a raporturilor de muncă dintre angajaţi;

      • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

      • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

      • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real;

      • – Capacitatea de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

      • – Abilitatea de a evalua şi expune conţinutul întâlnirilor ştiinţifice;

      • – Abilitatea de a accesa informaţii medicale, de a înţelege diferenţa dintre cercetare şi audit clinic;

      • – Capacitatea de a utiliza şi înţelege interpretarea testelor statistice simple;

      • – Capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor;

      • – Însuşirea metodologia cercetării ştiinţifice.

   3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

      Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

      • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

      • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii actului medical;

      • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

      • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse în activitatea medicală de îngrijire a copilului;

      • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

      • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic;

      • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

      • – Înţelegerea principiilor, metodelor şi a instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

   4. IV. Expertiză pediatrică.

      Rezidentul trebuie să:

      • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii şi a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice;

      • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale;

      • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsurile de protecţie ce se impun în astfel de situaţii.

   5. V. Organizare şi conducere.

Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

• – utilizarea raţională a timpului;

• – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

• – delegarea atribuţiilor;

• – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

• – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

• – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

• – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale;

– redactarea documentelor medicale (raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) într-un mod inteligibil, lizibil şi la timp.

Examenul de medic specialist:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă Da

• – examen clinic Da

• – probă de abilităţi/manualităţi Da

• – probă pe casetă video Nu

• – probă operatorie Nu

• – dizertaţie Nu

  TEMATICA DE EXAMEN

  

  1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare.

  2. 2. Alimentaţia sugarului şi copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

  3. 3. Patologia neonatală: detresa respiratorie, icterele neonatale, encefalopatia hipoxic-ischemică, hemoragiile intracraniene infecţiile neonatale, convulsii neonatale.

  4. 4. Embriopatii, fetopatii: TORCH, sdr. alcoolic fetal, sifilis congenital.

  5. 5. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

  6. 6. Obezitatea.

  7. 7. Febra la copil.

  8. 8. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Otita medie acută. Mastoidita.

  9. 9. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Bronşiolita acută.

  10. 10. Insuficienţa respiratorie acută.

  11. 11. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele.

  12. 12. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

  13. 13. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

  14. 14. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

  15. 15. Hipertensiunea arterială la copil.

  16. 16. Diareea acută bacteriană şi virală.

  17. 17. Sindroamele de deshidratare.

  18. 18. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

  19. 19. Boala inflamatorie intestinală.

  20. 20. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la

      copil.

  21. 21. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

  22. 22. Icterele la sugar si copil.

  23. 23. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

  24. 24. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

  25. 25. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

  26. 26. Insuficienţa pancreatică exocrină. Fibroza chistică.

  27. 27. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

  28. 28. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

  29. 29. Tulburări de ritm şi conducere.

  30. 30. Insuficienţa cardiacă.

  31. 31. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

  32. 32. Anemiile hemolitice congenitale şi dobândite.

  33. 33. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată). Trombozele venoase şi arteriale.

  34. 34. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

  35. 35. Infecţia de tract urinar.

  36. 36. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

  37. 37. Glomerulonefritele acute şi cronice.

  38. 38. Sindromul nefrotic.

  39. 39. Insuficienţa renală acută.

  40. 40. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

  41. 41. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

  42. 42. Sifilisul congenital şi dobândit.

  43. 43. Deficite imune genetice şi dobândite.

  44. 44. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

  45. 45. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

  46. 46. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

  47. 47. Urgenţele oncologice la copil.

  48. 48. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

  49. 49. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

  50. 50. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

  51. 51. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

  52. 52. Bolile congenitale de metabolism: fenilcetonuria, hiperamoniemia, tirozinemia, galactozemia, glicogenozele, hipercolesterolemia familială, hipertrigliceridemia familială.

  53. 53. Hiperglicemiile sugarului şi copilului.

  54. 54. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

  55. 55. Diabetul zaharat la copil. Acidocetoza şi coma diabetică.

  56. 56. Cromozomopatii (trisomia 21, Turner, Klinefelter).

  57. 57. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatică juvenilă.

  58. 58. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia). Vasculitele. Bolile autoinflamatorii.

  59. 59. Meningita şi encefalita.

  60. 60. Infecţii cu exantem: rujeola, rubeola, boala mână-picior-gura, varicela, herpes zoster, scarlatina.

  61. 61. Infecţia urliană. Mononucleoza infecţioasă.

  62. 62. Infecţii respiratorii transmisibile: tusea convulsivă, gripa.

  63. 63. Şocul. Anafilaxia.

  64. 64. Intoxicaţiile acute (acetaminofen, alcool, barbiturice, benzodiazepine, opioide, digitalice, substanţe caustice, anticolinergice, monoxid de carbon).

  65. 65. Insuficienţa hepatică.

  66. 66. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

  67. 67. Coma şi statusul convulsiv.

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

1. 1. Stabilirea recomandărilor regimului dietetic într-o boală diareică acută simplă.

2. 2. Soluţii pentru rehidratare orală: compoziţie, proprietăţi, indicaţii, contraindicaţii.

3. 3. Elaborarea unei indicaţii de perfuzie endovenoasă.

4. 4. Stabilirea regimului dietetic în diabetul zaharat infantil juvenil.

5. 5. Stabilirea regimului dietetic la copilul cu glomerulonefrită acută.

6. 6. Interpretarea unui examen radiologic toracic (plămân, cord, pleură, mediastin).

7. 7. Interpretarea unui examen radiologic al tubului digestiv.

8. 8. Interpretarea unui examen radiologic al aparatului reno-ureteral.

9. 9. Interpretarea analizelor de hematologie (hemoleucogramă, frotiu sanguin periferic, medulogramă, teste de hemostază).

10. 10. Interpretarea buletinelor de analize de bacteriologie.

11. 11. Interpretarea probelor funcţionale respiratorii.

12. 12. Interpretarea probelor paraclinice hepatice.

13. 13. Interpretarea probelor paraclinice renale.

14. 14. Interpretarea ionogramei sanguine şi urinare, a echilibrului acido-bazic (metoda Astrup).

15. 15. Interpretarea unei EKG normale şi în principalele afecţiuni cardiovasculare (miocardite, pericardite, supraîncărcări şi dilataţii ale cavităţilor cardiace, tulburări de ritm şi de conducere).

16. 16. Tehnici de reanimare cardio-respiratorie.

17. 17. Puncţia lombară: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiză a LCR.

18. 18. Puncţia pleurală: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiza a lichidului pleural.

19. 19. Sondajul nazogastric şi orogastric (indicaţii, tehnici, incidente). Spălătura gastrică în intoxicaţii.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST PEDIATRIE

I. Competenţe specifice în activitatea curentă

1. Examinează bolnavii la internare şi completează foaia de observaţie clinică generală. 2.

3.

4.

5.

6.

7.

Întocmeşte planul de investigaţii paraclinice pentru pacienţii internaţi şi foloseşte investigaţiile paraclinice efectuate ambulator.

Examinează zilnic bolnavii internaţi şi consemnează în foaia de observaţie: evoluţia, explorările de laborator, alimentaţia şi tratamentul corespunzător.

Obţine consimţământul informat şi informează pacientul/aparţinătorul despre consecinţele refuzului tratamentului medical.

Recomandă şi urmăreşte zilnic regimul alimentar al bolnavilor.

Întocmeşte şi semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijeşte.

Supraveghează tratamentele medicale executate de cadrele medii şi auxiliare sanitare, iar la nevoie le

Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

efectuează personal.

1. 8. Trimite pacienţii la consulturi interclinice.

2. 9. Informează pacientul/însoţitorul acestuia cu privire la aspectele legate de boală, incluzând: diagnosticul, examinările paraclinice, tratamentul, date legate de evoluţie şi pronostic.

3. 10. Consiliază pacienţii, vizitatorii şi personalul în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor.

4. 11. Instituie tratamentul adecvat pentru infecţiile existente şi ia măsurile ce se impun pentru a preveni transmiterea acestora şi altor persoane, în special pacienţilor.

5. 12. Aplică ghidurile de practică medicală dar individualizează tratamentul în funcţie de particularităţile pacientului.

6. 13. Asigură contravizita potrivit graficului stabilit de către medicul şef de secţie sau, în situaţii deosebite, din dispoziţia acestuia.

7. 14. Întocmeşte formele de externare ale bolnavilor şi redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are sau i-a avut în îngrijire.

8. 15. Constată decesul şi dă dispoziţii de transportare a cadavrului la morgă, după 2 ore de la deces.

9. 16. Participă la autopsii şi confruntările anatomoclinice la cazurile pe care le-a avut în îngrijire.

10. 17. Anunţă cazurile cu implicaţii medico-legale conform legilor în vigoare.

11. 18. Propune soluţii pentru îmbunatăţirea activităţii de îngrijiri medicale a pacientului.

12. 19. Desfăşoară, după caz, activitate de cercetare medicală.

13. 20. Depune o activitate permanentă de educaţie sanitară a bolnavilor şi aparţinătorilor.

14. 21. Face parte din diverse comisii organizate la nivelul spitalului, având atribuţii specifice comisiilor în care este numit.

1. II. Competenţe specifice în serviciul de gardă

   1. 1. Controlează la intrarea în gardă prezenţa în serviciu a personalului medico – sanitar, existenţa mijloacelor necesare asigurării medicale curente şi de urgenţă, precum şi predarea serviciului de cadre medii şi auxiliare care lucrează în ture.

   2. 2. Supraveghează cazurile grave existente în secţie sau internate în timpul gărzii, menţionându-le la raportul de gardă.

   3. 3. Inscrie în registrul de consultaţii orice bolnav prezent la camera de gardă.

   4. 4. Internează bolnavii care au bilet de trimitere precum şi cazurile de urgenţă care se adresează secţiei răspunzând de justa indicaţie a internării sau a refuzului acestor cazuri, putând apela la ajutorul oricărui specialist din cadrul spitalului.

   5. 5. Răspunde la chemările care necesită prezenţa sa în cadrul spitalului şi cheamă la nevoie alţi medici necesari pentru rezolvarea cazului.

   6. 6. Întocmeşte foaia de observaţie a cazurilor internate de urgenţă şi consemnează evoluţia bolnavilor internaţi şi medicaţia de urgenţă pe care a administrat-o.

   7. 7. Acordă asistenţă medicală de urgenţă bolnavilor care nu necesită internare.

   8. 8. Asigură internarea în alte spitale a bolnavilor care nu pot fi rezolvaţi în spitalul respectiv, după acordarea primului ajutor.

   9. 9. Confirmă decesul, consemnând aceasta în documentele medicale şi dă dispoziţii de transportare la morgă, după 2 ore de la deces.

   10. 10. Întocmeşte la terminarea serviciului raportul de gardă în condica destinată acestui scop, consemnând activitatea din secţie pe timpul gărzii, măsurile luate, deficienţele constatate şi orice observaţii necesare, prezintă raportul de gardă.

Obligaţii

Profesionale

1. I. Atribuţii generale

   1. 1. Cunoaşte şi respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, a Regulamentului Intern al unităţii şi regulile stabilite de şeful secţiei.

   2. 2. Cunoaşte şi respectă normele igienico – sanitare.

   3. 3. Cunoaşte şi respectă normele P. S. I. şi de securitate a muncii.

   4. 4. Cunoaşte şi respectă programul de muncă.

   5. 5. Respectă secretul profesional şi codul de etică şi deontologie profesională.

   6. 6. Efectuează controlul medical periodic general.

   7. 7. Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de utilizare a echipamentelor, prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă;

   8. 8. Desfăşoară activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesională atât propria persoană, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, precum şi în timpul deplasării la şi de la locul de muncă.

   9. 9. Aduce la cunoştinţa şefului direct accidentele de muncă suferite de persoana proprie şi/sau de alte persoane participante la procesul de muncă.

   10. 10. Respectă Statutul Colegiului Medicilor din Romania privind exercitarea profesiei de medic, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor.

2. II. Atribuţii specifice în activitatea curentă

   1. 1. Prezintă medicului şef de secţie în cadrul raportului de gardă şi a vizitelor mari, situaţia bolnavilor pe care îi are în îngrijire şi solicită sprijinul acestuia ori de cîte ori este necesar.

   2. 2. Participă la consultări cu medicii din alte specialităţi şi în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum şi la expertizele medico-legale.

   3. 3. Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în îngrijire şi care necesită supraveghere deosebită.

   4. 4. Controlează şi răspunde de întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor desfăşurată de personalul mediu, auxiliar şi elementar sanitar cu care lucrează.

   5. 5. Asigură şi răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice, precum şi a normelor de protecţia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă.

   6. 6. Raportează cazurile de boli infecţioase şi profesionale potrivit dispoziţiilor în vigoare.

   7. 7. Răspunde de disciplina, ţinuta şi comportamentul personalului din subordine.

   8. 8. Răspunde prompt la toate solicitările de urgenţă, la consulturile din aceeaşi secţie şi alte secţii şi colaborează cu toţi medicii din secţiile şi laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor.

   9. 9. Efectueaza consultaţii de specialitate în ambulator, conform programarii întocmite de medicul şef secţie.

   10. 10. Îşi dezvoltă pregatirea profesională prin participarea la cursuri de perfecţionare, simpozioane, congrese.

   11. 11. Aplică regulile stabilite pentru completarea şi gestionarea FOCG şi a circuitului acesteia.

   12. 12. Urmăreşte introducerea în practică a celor mai eficiente metode de diagnostic şi tratament;

   13. 13. Participă la şedinţele organizate în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţii a activităţilor din cadrul secţiei.

   14. 14. Respectă prevederile HG nr. 1103/2014 cu referire la prevenirea şi intervenţia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare;

   15. 15. Respectă prevederile Legii 272/2004 şi HG 1103/2014 cu referire la obligaţia de a informa asistentul social din unitatea sanitară cu privire la internarea unui copil ce prezintă semne de abuz/neglijare/exploatare/ violenţă/vătămare;

   16. 16. Păstrează secretul profesional, confidenţialitatea şi anonimatul pacientului şi oferă informaţii aparţinătorilor numai în interesul bolnavilor.

   17. 17. Manifestă atitudine respectuoasă atât faţă de pacient şi patologia acestuia, cât şi faţă de însoţitorul acestuia.

   18. 18. Respectă drepturile pacienţilor conform legislaţiei în vigoare;

   19. 19. Aplică şi respectă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Nume, prenume: Prof.Univ.Dr.Stoicescu Silvia-Maria Semnatura:

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

CHIRURGIE PLASTICĂ, ESTETICĂ ŞI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SANATATII 2017

CURRICULUM DE PREGATIRE IN SPECIALITATEA

CHIRURGIE PLASTICA, ESTETICA SI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA

De initia specialitatii

Chirurgia Plastica, Estetica si Microchirurgia Reconstructiva este o specialitate chirurgicala cu caracter interdisciplinar care trateaza pacienti cu defecte sau deformitati congenitale sau dobandite. Defectele dobandite pot rezulta in urma bolilor sistemice, a traumatismelor, a arsurilor, a patologiei tumorale, degenerative sau a imbatranirii.

Obiectivul specialitatii este restaurarea sau imbunatatirea functiei si a aspectului prin proceduri corectoare si sau reconstructive.

Aceasta este de initia actuala, con orm UEMS/EBOPRAS

In extenso, aria de competenta a specialitatii cuprinde diagnosticul si tratamentul chirurgical al :

• – Arsurilor (indiferent de mecanismul acestora) si a sechelelor postcombustionale

• – Traumatismelor insotite de distrugere de parti moi (leziuni extensive tegumentare, scheletice, tendinoase, vasculo-nervoase)

• – Chirurgia mainii (leziuni posttraumatice, sindroame de compresie, afectiuni cronice sau sechele postoperatorii

• – Patologia tumorala cutanata si de parti moi

• – Malformatiilor congenitale

• – Suferinte estetice

Chirurgia Plastica, Estetica si Microchirurgia Reconstructiva foloseste in afara tehnicilor chirugicale nespecializate si tehnici caracteristice: transplantarea si trasferul tisular, dintre care unele microchirurgicale

1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice ( curs, seminar, prezentări de cazuri) pe anul de studiu universitar, pentru tematica prezentată, în afara cărora sunt prevăzute şi 40

– 50 de ore de studiu individual.

Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării, se face prin credite (CFU). 1 credit = 25 ore de instruire

Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20-30%, restul de 70-80%, fiind dedicată activităţilor practice şi studiului individual.

La sfârşitul fiecărui modul de pregătire (cel puţin o dată pe an), are loc o evaluare de etapă, făcută în unitatea de pregătire de către responsabilul de stagiu şi îndrumător.

Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU.

Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu (log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

Pe parcursul programului de pregătire se va avea în vedere şi parcurgerea unor teme de curs şi actualităţi în domeniul chirurgiei plastice, din anatomie şi embriologie umană, farmacologie clinică, genetică medicală, psihologie, neurochirurgie, radiodiagnostic şi radioterapie, relevante pentru capitolul corespunzător de patologie.

Etapa de angajare, luare în evidenţă, rezolvare a problemelor social administrative, prezentarea la spitalul şi clinica unde a fost repartizat, alegerea îndrumătorului şi fixarea planului de activitate vor fi efectuate in primele 2 săptămâni.

NUMARUL TOTAL DE ANI	6
NUMARUL TOTAL DE MODULE	16
MODULUL 1	CHIRURGIE GENERALA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	6 LUNI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	20 ORE/LUNA (120ore)
MODULUL 2	ORTOPEDIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	15 ORE/LUNA (30 ore)
MODULUL 3	CHIRURGIE SI ORTOPEDIE PEDIATRICA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	1 LUNA
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	20 ore
MODULUL 4	NEUROCHIRUGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	1LUNA
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	15 ore
MODULUL 5	ORL
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	15 ore/luna
MODULUL 6	CHIRURGIE OMF

NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	15 ore/luna
MODULUL 7	RECUPERARE MEDICALA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	1 LUNA
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	20 ore/luna
MODULUL 8	DERMATOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	6 SAPTAMANI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 9	CHIRURGIE VASCULARA PERIFERICA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	6 SAPTAMANI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 10	GINECOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	1 LUNA
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	20 ore/luna
MODULUL 11	UROLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	1 LUNA
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	20 ore/luna
MODULUL 12	ANESTEZIE SI TERAPIE INTENSIVA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	20 ore/luna
MODULUL 13	OFTALMOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	1 LUNA
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	20 ore/luna
MODULUL 14	MEDICINA LEGALA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 SAPTAMANI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	10 ore/saptamana
MODULUL 15	BIOETICA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 SAPTAMANI
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	10 ore/saptamana
MODULUL 16	CHIRURGIE PLASTICA, ESTETICA SI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	48 LUNI (4 ANI)
ORE DE CURS /LUNA/SAPTAMANA	10 ore/luna
Total ore pregatire teoretica	CONFORM CURRICULEI

Total ore pregatire practica

CONFORM CURRICULEI

TEMATICA

Modulul I anul I CHIRURGIE GENERALA

Durata : 6 luni Nr. Ore curs : 120

Nr. Ore practica: 720

1. 1. Microorganisme implicate în infecţiile chirurgicale

2. 2. Răspunsul organismului la infecţie. Şocul septic

3. 3. Principii de asepsie şi antisepsie

4. 4. Principii de sterilizare

5. 5. Principii de antibioprofilaxie

6. 6. Principii de tratament medicamentos în infecţii

7. 7. Principii de electrochirurgie

8. 8. Principii generale de incizie şi sutură

9. 9. Materiale de sutură şi ligatură

10. 10. Fiziopatologia vindecării plăgilor

11. 11. Clasificarea plăgilor chirurgicale. Principii de îngrijire a plăgilor

12. 12. Cicatricea retractilă

13. 13. Principii de recoltare intraoperatorie a lichidelor biologice şi patologice în vederea examinării de laborator

14. 14. Drenajul chistelor şi abceselor chirurgicale

15. 15. Hemoragia postoperatorie – cauze, principii generale de tratament

16. 16. Traumatismele toraco-abdominale

17. 17. Principii generale de tratament în urgenţele chirurgicale abdominale: peritonitele; ocluziile intestinale; hemoragiile digestive superioară/inferioară; infarctul entoeromezenteric; hemoperitoneul.

18. 18. Patologia chirurgicală ano-perianală, reconstrucţia sfincterului anal

19. 19. Defecte parietale abdominale

20. 20. Traumatismele cranio-cerebrale

21. 21. Politraumatismele

22. 22. Abdomenul acut chirurgical

23. 23. Defectele parietale abdominale

24. 24. Elemente de semiologie chirugicala, examenul clinic general si local

25. 25. Socul hemoragic

26. 26. Infectiile de parti moi – conduita terapeutica

27. 27. Notiuni de antibioterapie/ antibioprofilaxie, infectiile nosocomiale,

28. 28. Managementul pacientului chirugical; parametrii de monitorizare postoperatorie

29. 29. Sutura tegumentara : material de sutura/ligatura disponibile, modul de selectie, principii, tipuri de sutura, complicatii immediate si tardive ale plagilor tegumentare, vindecarea chirugicala a plagii

30. 30. Rolul investigatiilor imagistice in specialitatile chirurgicale

31. 31. Notiuni generale de oncologie chirurgicala, terapii adjuvante, urmarirea postoperatorie – chirurgia neoplasmului mamar

OBIECTIVELE EDUCATIONALE :

Dupa parcurgerea modulului de chirurgie generala, se doreste

• – Reluarea notiunilor elementare de semiologie chirurgicala, realizarea anamnezei, a unui examen clinic general si local corect si complet, stabilirea bilantului lezional al pacientului prin coroborarea rezultatelor analizelor paraclinice, imagistice in vederea stabilirii diagnosticului.

• – Urmarirea pacientului chirurgical: observarea interventiei chirurgicale, corelarea cu datele anatomo-clinice, urmarirea postoperatorie: monitorizarea functiilor vitale, a parametrilor biologici, terapia antibiotic, antalgica, urmarirea clinica a evolutiei plagilor postoperatorii, detectia precoce a eventualelor complicatii si sanctionarea acestora (individual/asistat)

• – Cunoasterea regimului alimentar pre/postoperator al pacientului

• – Deprinderea notiunilor esentiale de asepsie/antisepsie; cunoasterea instrumentarului chirurgical de baza si a modului de functionare al acestuia

• – Abilitatea de a participa ca observator la interventii chirurgicale, fara sa desterlizeze masa operatories au personalul

• – Cunoasterea gesturilor chirurgicale minime: hemostaza cu cauterul mono/bipolar, tehnici de baza de incizii, tehnici de baza de sutura, efectuarea pansamentelor si suprimarea materialului de sutura

• – Incizii de evacuare pentru infectii localizate de parti moi.

• – Recunoasterea urgentelor chirurgicale si capacitatea de a efectua un management efficient al cazului

• – Cunoasterea unor notiuni minime de farmacologie referitoare la principalele clase medicamentoase folosite in chiurgia generala

  Activitati practice:

  Acestea vor fi deprinse pe parcursul orelor de lucrari practice, sub directa supraveghere a medicului indrumator, in functie de caz fie asistat, observator sau neasistat.

• – Tuseu rectal/tuseu vaginal

• – Cateterizarea venoasa periferica

• – Montarea unei perfuzii

• – Paracenteza

• – Toracocenteza

• – Debridare plaga

• – Incizii tegumentare

• – Sutura plaga

• – Nursingul colostomei

• – Cateterism vezical si suprimarea sondei

• – Suprimarea materialului de sutura

• – Efectuarea ligaturii hemostatice intraoperator

• – Pansamentul plagii posttraumatice

• – Recoltarea probelor biologice pentru examen bacteriologic

REZULTATE ASTEPTATE

In urma parcurgerii si a promovarii modulului de pregatire se considera necesare dobandirea urmatoarelor unor competente teoretice si practice minim acceptabile

Aspecte teoretice

1. 1. Cunoasterea notiunilor de baza a elementelor de semiologie chirurgicala

2. 2. Managementul pacientului chirugical in urgenta: bilantul lezional, completarea la nevoie cu investigatii imagistice, paraclinice

3. 3. Abordarea in urgenta a pacientului politraumatizat

4. 4. Abordarea multidisciplinara a pacientului

5. 5. Principii de management al abdomenului acut chirurgical

6. 6. Notiuni generale de patologie chirurgicala abdominala

7. 7. Principii de tratament al socului hemoragic si toxico-septic

8. 8. Principii de tratament al infectiilor localizate de parti moi

9. 9. Conduita intraoperatorie corespunzatoare Aspecte practice

1. 1. Practicarea unor manevre chirurgicale minim invazive (cataterism vezical, venos si ablatia acestora, montarea perfuziilor, recoltarea produselor biologice )

2. 2. Urmarirea evolutiei pacientului chirrugical

3. 3. Incizii tegumentare

4. 4. Tehnici de sutura si suprimarea materialului de sutura

5. 5. Managementul plagilor

6. 6. Cunoasterea conduitei intraoperatorii : izolarea pacientului, instrumentarul chirurgical, tehnici de sutura, ligatura, hemostaza electrica.

MODULUL II ANUL I ORTOPEDIE 2 LUNI

Nr. Ore curs : 30 ore

Nr. Ore practica : 250 ore

TEMATICA

1. 1. Traumatismele partilor moi extrascheletale

2. 2. Fracturi si luxatii ale membrelor

3. 3. Fracturi ale coloanei vertebrale , bazinului

4. 4. Amputatiile coapsei

5. 5. Amputatiile gambei

6. 6. Politraumatismele

7. 7. Tratamentul pseudoartrozelor si a intarzierii de consolidare

8. 8. Malformatii congenitale ale membrelor

9. 9. Materiale de osetosinteza

10. 10. Principii de tratament in fracturile inchise /deschise ale memebrelor

11. 11. Principii de tratament in fracturile inchise ale membrelor

12. 12. Trombembolismul pulmonar : profilaxia TEP

13. 13. Sindromul de compartiment : diagnostic, conduita terapeutica, urmarire postoperatorie

14. 14. Materiale protetice

15. 15. Situatii particulare : Osteo-artita septica; defectele de parti moi in asociere cu fracturile, extruzia materialului de osetosinteza;

16. 16. Anatomia si fiziologia chirurgicala a osului, a articulatiei

17. 17. Investigatii imagistice in ortopedie

Activitati practice

1. 1. Reducerea luxatiilor

2. 2. Reducerea fracturilor si tratamentul ortopedic

3. 3. Montarea extensiei continue transscheletice

4. 4. Tratamentul chirurgical al traumatismelor articulare

5. 5. Principii de imobilizare si realizare a atelelor termoplastice sau de ghips

Obiective educationale : familiarizarea cu anatomia membrelor si fiziologia osului si a articulatiilor, abordarea specifica pacientului ortopedic, interpretarea imaginilor radiologice, diagnosticul corect al fracturilor, stabilirea conduitei terapeutice in functie de mecanismul traumatismului, antecedente personale ale pacientului, activitate, alegerea metodei de osteosinteza, cunoasterea criteriilor de amputatie de membru, familiarizarea cu materialele protetice disponibile, urmarirea postoperatorie a pacientului ortopedic, detectia complicatiilor majore si principii de tratament al acestora.

Rezultate asteptate :

Cunostiinte teoretice despre anatomia si fiziologia osului si a articulatiei, principiile de tratament al fracturilor inchise si deschise ale membrelor, complicatiile specifice fracturilor membrelor si tratamentul de urgent al acestora; tehnici de reducere al fracturilor si luxatiilor, principii de osteosinteza si tratament ortopedic, cunoasterea protezelor disponibile, indicatiile de amputatie la nivelul membrelor

Competente practice:

• – Diagnosticul clinic si radiologic al fracturii

• – Reducerea luxatiilor si a fracturilor

• – Imobilizarea dupa reducerea ortopedica a fracturilor

• – Cunoasterea instrumentarului specific necesar osetosintezei

• – Tratamentul anticoagulant in profilxia TEP

• – Urmarirea evolutiei clinice si radiologice postoperatorii a pacientul ortopedic

• – Recunoasterea sindromului de compartiment

• – Principii de debridare excizionala in fracturile deschise, fasciotomie, fasciectomie

• – Suprimarea maerialului de osteosinteza ( brose centromedulare)

MODULUL III ANUL I CHIRURGIE SI ORTOPEDIE PEDIATRICA 1luna

Nr. Ore curs 20 ore Nr. Ore practica: 120 ore

Tematica

1. 1. Particularitati in abordarea pacientului chirurgical de varsta pediatrica

2. 2. Urgente chirurgicale in pediatrie

3. 3. Malformatii congenitale la copil la nivelul extremitatii cefalice

4. 4. Malformatii congenitale la copil la nivelul membrelor

5. 5. Particularitati ale cicatrizarii la copil

6. 6. Conduita terapeutica in fracture si luxatii la copil

7. 7. Malformatii congenital ale sistemului urinar

8. 8. Particularitati morfofunctionale ale sistemului locomotor la copil si notiuni de traumatologie pediatrica

9. 9. Malformatii congenitale ale toracelui

10. 10. Patologia tumorala la copil

    Activitate practica:

    • – Efectuarea anamnezei , completarea FOCG la pacientul pediatric

    • – Urmarirea postoperatorie la copil

    • – Reducerea fracturilor /luxatiilor

    • – Tehnici de mentinere a reducerii prin metode ortopedice

      Rezultate asteptate: La promovarea modulului cunostiintele minim acceptate sunt :

      Competente teoretice:

    • – Principiile de abordare a pacientului chirurgical de varsta pediatrica

    • – Particularitati ale evolutiei postoperatorii la copil

    • – Familiarizarea cu malformatiile congenitale ; cunoasterea momentului operator, a interventiilor etapizate

      Competente practice:

    • – Urmarirea postoperatorie la copil

Tematica

MODULUL IV AN I NEUROCHIRURGIE 1 LUNA

Nr. Ore curs 15 ore Nr Ore practica 125 ore

1. 1. Traumatismele cranio-cerebrale

2. 2. Traumatismele vertebro-medulare

3. 3. Neuropatii compresive periferice

4. 4. Investigatii imagistice aplicabile in NCH (CT,IRM )

5. 5. Urgente medico-chirurgicale in neurochirurgie (diagnostic, conduita terapeutica)

   Activitate practica:

   • – Anamneza, examen clinic, completarea foilor de observatie

   • – Participarea la interventii chirurgicale neurochirurgicale ca observator/ajutor

   • – Interpretarea rezultatelor CT/IRM

Rezultate asteptate: La finalul stagiul, candidatul trebuie sa parcurga tematica de curs, sa dobandeasca notiunile teoretice necesare evaluarii initiale ale unui pacient cu traumatisme craniene sau vertebro-medulare, sa interpreteze rezultatele imagistice si sa stabileasca conduita de management al pacientului.

Notiunile de activitate practica, dat fiind gradul de dificultate ridicat si masurile de asepsie/antisepsie riguroase caracteristice specialitatii vor fi stabilite de medicul coordinator pe perioada stagiului. Se doreste participarea la interventii chirugicale in domeniul traumatologiei ca si observator/ajutor.

MODULUL V AN I ORL 2 LUNI

Nr. Ore curs 30 ore

Nr Ore practica 250 ore

Tematica

1. 1. Traumatismele nasului

2. 2. Traumatismele pavilionului auricular

3. 3. Reconstructia nasului

4. 4. Reconstructia pavilionului auricular

5. 5. Fracturile oaselor nazale

6. 6. Tumori ale partilor moi ale nasului si pavilionului auricular

7. 7. Rinocorectia

8. 8. Tratamentul disfunctiilor functionale ale nasului

9. 9. Anatomia si fiziologia nasului

10. 10. Traheostomia

11. 11. Tehnici imagistice specifice

Activitate practica

1. 1. Tratamentul epistaxisului

2. 2. Anestezii loco-regionale pentru interventiile chirurgicale la nivelul piramidei nazale

3. 3. Reducerea fracturilor oaselor nasului

4. 4. Traheostomia

5. 5. Tratamentul deviatiilor de sept

6. 6. Tratamentul hipertrofiei cornetelor nazale si a rinitei

Rezultate asteptate:

La finalul stagiului, medicul aflat in pregatire trebuie sa cunoasca anatomia si fiziologia normala a piramidei nazale, interventiile in urgenta in cazul traumatismelor nazale/ de pavilion auricular, investigatiile de specialitate in OR , notiuni de reconstructie in defectele totale sau partiale ce implica nasul/ regiunea auriculara.

Din punct de vedere practic se considera necesara efectuarea tamponamentului nazal anterior, diagnosticul clinic si imagistic al fracturilor de primaida nazala, asistarea la o interventie de

reducere si mentinere a reducerii in fracturile cu deplasare de piramida nazala, participarea in calitate de observator/operator la o traheostomie de necessitate.

Modulul VI anul II CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALA 2 luni

Nr. Ore curs 30 ore Nr Ore practica 250 ore

Tematica

1. 1. Traumatismele partilor moi la nivelul fetei

2. 2. Traumatismele scheletului facial: fracturile LE FORT

3. 3. Malformatii congenitale labio-palatine

4. 4. Tumorile de suprafata la nivelul fetei, tumorile de mandibula si maxilar; tumorile de parotida

5. 5. Malformatiile congenitale ale fetei

6. 6. Anestezia loco-regionala in OMF

7. 7. Traumatismele cranio-cerebrale – abordarea interdisciplinare

8. 8. Leziuni dento-alevolare posttraumatice

9. 9. Investigatii imagistice utile in evaluarea tramatismelor faciale

10. 10. Tehncii de reconstructie a defectelor posttraumatice sau postexcizionale osoase si de parti moi la nivelul fetei.

11. 11. Parotidectomia si paralizia de nerv facial

Activitati practice :

1. 1. Reducerea si imobilizare fracturilor de mandibula

2. 2. Reducerea si imobilizarea fracturilor de orbita si zigoma

3. 3. Cateterizarea ductului lui stenon

4. 4. Cura chirurgicala a despicaturilor labio-palatine

5. 5. Cura chirurgicala a prognatismului si micrognatiei

6. 6. Anestezii locale si loco-regionale in chirurgia OMF

7. 7. Parotidectomia superficiala

Obiective educationale :

Reluarea anatomiei visecrocraniului, a malformatiilor congenitale Deprinderea protocolului de investigatii clinice si imagistice la pacientul OMF. Deprinderea principiilor de tratament in urgenta al fracturilor viscerocraniului, a tipului de material de osetosinteza disponibil, importanta chirurgiei ortognatice, cunoasterea tehnicilor de naestezie loco-regionala aplicabile in OMF, tehnici de reducere si mentinere a reducerii in fracturile /luxatiile ATM ; cunoasterea tehnicilor de reconstructive in defectele de parti moi / ososase la nivelul fetei.

Rezultatele asteptate referitor la aspectele teoretice abordate :

• – Cunoasterea anatomiei locale

• – Cunoasterea atitudinii de urgent in fracturile oaselor fetei

• – Cunoasterea tehnicilor reconstructive aplicabile in OMF

• – Cunoasterea principiilor de tratament in despicaturile labio-palatine

• – Cunoasterea tehnicilor de anestzie loco-regionala in OMF

  Din punct de vedere a activitatii practice, se considera ca activitatile ptactice pot fi efectuate si in calitate de ajutor, dat fiind implicatiile deosebite ale aparitiei complicatiilor. Sunt considerate deprinderi practice minime:

• – Bloc infraorbital /bloc mental

• – Interpretarea CT/RX in fracturile visecrocraniului

• – Participarea la un numai minim de 5 interventii chirurgicale

• – Recunoasterea ductului lui Stenon

• – Principiile de paroTidectomie

Tematica

MODULUL VII an II RECUPERARE MEDICALA 1 luna

Nr. Ore curs 20 ore Nr. Ore practica 120 ore

1. 1. Notiuni introductive in recuperarea medicala

2. 2. Recuperarea medicala in tratamentul leziunilor osteo-articulare ale membrelor

3. 3. Recuperarea medicala in tratamentul leziunilor nervoase periferice

4. 4. Aplicatii curente ale conceptului de recuperare precoce in traumatismele complexe ale membrelor

5. 5. Terapia durerii cronice

6. 6. Recuperarea medicala in recuperarea functionala a pacientului ars

   Activitate practica :

   Participarea la sedinte de recuperare a pacientilor cu afectiuni postraumatice /degenerative ale membrelor:

   • – Evaluarea initiala a deficitului functional

   • – Elaborarea unui plan etapizat de recuperare

   • – Urmarirea in dinamica e evolutiei

   • – Obiectivarea rezultatelor prin metode specifice ( cresterea mobilitatii, disparitia fenomenelor algice, recuperarea progresiva a sensibilitatii )

Obiective educationale : aprofundarea notiunilor elementare de recuperare medicala : tehnici, aplicatii in patologia musculoscheletala, evaluarea initiala a pacientului, conduita terapeutica, limite, stabilirea momentului optim de intrerupere a tratamentului de recuperare si stabilirea indicatiei de reinterventie chirurgicala.

Rezultate asteptate: cunoasterea metodelor specifice de recuperare medicala si kinetoterapie, indicatiile lor, aplicatii ale acestora in recuperarea precoce, evaluarea rezultatului postoperator, diferentierea leziunilor cu indicatie chirurgicala de cele care beneficiaza de pe urma tratamentului de recuperare.

Abilitati practice: efectuarea protocoalelor de mobilizare precoce in traumatismele membrelor

MODULUL VIII AN II

DERMATOLOGIE 6 saptamani

Nr.ore curs 30 ore Nr ore practica 180

Tematica

1. 1. Urgente in dermatologie

2. 2. Vasculite – afectiuni cutanate

3. 3. Infectiile pielii si ale tesutului subcutanat

4. 4. Aplicatiile topicelor in dermatologie

5. 5. Diagnosticul pozitiv in dermatologie : examen microscopic, dermatoscopic, paraclinic

6. 6. Tumorile cutanate

7. 7. Ulcerul trofic

8. 8. Melanomul malign

9. 9. Alergodermia

10. 10. Antiageing

11. 11. Anatomia si fiziologia pielii si a anexelor

    Activitati practice

    • – Examenul clinic in dermatologie

    • – Prick-test

    • – Tratamentul local in leziuni dermatologice

    • – Ablatia leziunilor cutanate (electrocauterizare, NO2)

    • – Ablatia chirurgicala a tumorilor cutanate

    • – Tratamentul local in leziunile tegumentare secundare vasculitelor

    • – Tratamentul local in cellulite

    • – Pansamentul ulcerului trofic

Obiectivele educationale: cunoasterea leziunilor dermatologice uzuale, recunoasterea leziunilor specifice ce beneficiaza in urma tratamentului conservator (leziuni vasculitice, leziuni herpetice, tumori benigne cutanate, infectii cutanate, reactii alergice

Rezultate asteptate la finalizarea progarmului de pregatire:

Teoretic: cunoasterea algoritmului terapeutic in afectiunile dermatologice de baza, cunoasterea caracteristicelor clinice suggestive pentru afectiunile neoplazice cutanate, protocoalele actuale de diagnostic si tratament, limite de rezectie oncologica si urmarire postoperatorie.

Practic: tratamentul local cu topice al leziunilor specifice, pansamente locale in ulcerele trofice, urmarirea evolutiei leziunilor cutanate, abordarea interdisciplinara a pacientului.

MODULUL IX AN II

CHIRURGIE VASCULARĂ PERIFERICĂ 6 saptamani

Nr. Ore curs 30 ore Nr. Ore practica 180 ore

Tematica

1. 1. Expunerea arterelor, venelor şi limfaticelor membrelor:

   •  Expunerea arterelor membrului superior: subclavie, axilara, brahială, radială, ulnară

   •  Expunerea arterelor membrului inferior: femurală comună, femurală profundă, femurală superficială, poplitee, tibială anterioară, tibială posterioară, peronieră, pedioasă, plantare

   •  Expunerea venelor membrului superior: bazilică, cefalică, brahială, axilară, subclavie

   •  Expunerea venelor membrului inferior: safenă internă, safenă externă, poplitee, femurale

   •  Expunerea vaselor limfatice.

2. 2. Expunerea vaselor cervicale: artera carotidă comună, externă, internă, vena jugulară internă, externă, anterioară.

3. 3. Tehnici chirurgicale vasculare: disecţia, clamparea, ocluzia cu balon, ocluzia cu loop-uri vasculare, arteriotomia, endarterectomia, embolectomia, arteriorafia, angioplastia cu petec, anastomoza termino-laterală, termino-terminală, latero-laterală.

4. 4. Grefe vasculare biologice şi sintetice.

5. 5. Notiuni fundamentale: Ischemia, reperfuzia, sindromul de compartiment

6. 6. Fiziologia si fiziopatologia circulaţiei venoase;

   •  hemodinamica circulaţiei venoase

   •  incompetenţa valvulară si boala venoasă cronică secundară

   •  tromboza venoasă profundă

   •  insuficienţa venoasă cronică

   •  tromboflebita.

7. 7. Fiziologia sistemului limfatic:

   •  anatomia funcţională a sistemului limfatic

   •  fiziologia

   •  fiziopatologie.

8. 8. Coagularea şi dereglările hemostazei:

   •  coagularea normală

   •  terapia anticoagulantă

   •  agenţi trombolitici

   •  coagulopatiile si hemoragia

   •  stări hipercoagulante.

9. 9. Sindromul Raynaud.

10. 10. Anomaliile arterio-venoase:

    •  Malformaţiile vasculare congenitale

    •  Tumorile vasculare ale copilului – hemangiomul congenital şi infantil, hemangioendoteliomul, granulomul piogenic

    •  Fistulele arterio-venoase dobândite.

11. 11. Ischemia periferică acută – etiologie, fiziopatologie, evoluţie naturală, diagnostic clinic şi paraclinic, tratament medicamentos, tratament chirurgical deschis/endovascular.

12. 12. Bolile venelor (etiologie, fiziopatologie, evoluţie naturală, diagnostic clinic şi paraclinic, prevenţie, tratament medicamentos, tratament chirurgical deschis/endovascular):

    •  Tromboza venoasă profundă

    •  Sindromul posttrombotic

    •  Tromboza venoasă superficială

    •  Insuficienţa venoasă cronică

13. 13. Piciorul diabetic – etiologie, fiziopatologie, evoluţie naturală, diagnostic clinic şi

    paraclinic, tratament medicamentos, tratament chirurgical deschis/endovascular.

14. 14. Limfedemul – etiologie, fiziopatologie, evoluţie naturală, diagnostic clinic şi paraclinic, tratament conservator, tratament chirurgical deschis.

Activităţ i practice

1. 1. Expunerea arterelor:

   • – poplitee

     • – tibială anterioară

     • – tibială posterioară

     • – peronieră

       • – axilară

     • – brahială

       • – radială/ulnară

2. 2. Expunerea venelor:

   • – recoltarea venei safene interne

   • – vena femurală comună

   • – vena femurală superficială

   • – vena cefalică

   • – vena bazilică

3. 3. Anastomoză termino-laterală

4. 4. Anastomoză termino-terminală

Obiective educationale : cunoasterea anatomiei si fiziologiei sistemului circulator, expunerea chirrugicala a magistralelor arteriale, deprinderea principiilor de baza in efectuarea arteriorafiilor si a venorafiilor, a grefelor venoase, tratamente complementare, metode de investigare echo-doppler al sistemului vascular, principii de tratament al ischemiei arteriale si a trombozelor venoase, a insuficientei venoase cronice

Rezultate asteptate : parcurgerea in totalitate a tematicii sus mentionate, aprofundarea elementelor de farmacologie, fiziopatologie prin studiu individual.

Abilitati practice : participarea la interventii chirurgicale Cunoasterea tehnicilor specifice si a instrumentarului specific

Observarea /efectuarea in calitate de ajutor a unei arteriorafii, venorafii termio-terminala sau termino-laterala

Urmarirea postoperatorie a pacientului

Cunoasterea si identificarea precoce a complicatiilor ( tromboza, sdr de compartiment)

MODULUL X an II GINECOLOGIE 1 luna

Nr. Ore curs 20 ORE Nr ore practica 120 ore

TEMATICA

1. 1. Anatomia si fiziologia sanului

2. 2. Anatomia organelor genitale externe

3. 3. Patologia tumorala benigna a sanului

4. 4. Elemente de oncologie a sanului

5. 5. Tratamentul chirrugical al tumorilor OGE std IV

6. 6. Reconstructia regiunii perineale

7. 7. chirurgia estetica a organelor genitale

8. 8. Antibioterapia anestezia in sarcina si alaptare

   Activitati practice :

   • – Echografia sanului

   • – Mamografia

   • – Mastectomia

   • – Evidarea ganglionara

   • – Tehnica ganglionului santinela

   • – Chirurgia oncologica

   • – Urmarirea oncologica la pacienta ginecopata

Obiective educationale cunoasterea notiunilor elementare de anatomie, fiziologie a sanului si a oragnelor genitale externe; a notiunilor de chirurgie oncologica a sanului, a tehnicilor de reconstructie a sanului si a regiunii perineale

Rezultate asteptate:

Parcurgerea tematicii, completata de studiul individual intelegerii mecanismelor fiziologice, fiziopatologice implicate in patogeneza tumorilor de san; cunoasterea principiala a tehnicilor chirurgicale principale folosite in mastectomie, enumerarea tehnicilor reconstructive aplicabila in sfera ginecologica; tratamentul medicamentos uzual non teratogen

Aplicatii practice

Examenul clinic al sanului

Examinarea statiilor ganglionare ale sanului Participarea la interventii chirurgicale oncologice

Cunoasterea si identificarea anatomiei locale normale a sanului

Tematica

MODULUL XI an II

UROLOGIE 2 luni Nr. Ore curs 40 ore

Nr. Ore practice 240 ore

1. 1. Anatomia si fiziologia aparatului urinar

2. 2. Malformatii congenitale ale OGE

3. 3. Hipospadiasul

4. 4. Gangrena Fournier

5. 5. Reconstructia penisului

   Activitati practice:

   • – sondajul urinar

   • – tuseul rectal

   • – sondajul vezical

   • – intrepretarea urolculturii si a sumarului de urina

   • – participarea la interventii chirurgicale urologice

Obiectivele educationale: familiarizarea cu anatomia normala; aprofundarea notiunilor teoretice cu caracter interdisciplinar ce necesita procedure reconstructive, urmarirea pacientului urologic.

Asteptari teoretice: parcurgerea tematicii, suplimentata de aprofundarea prin studou individual la nevoie, recunoasterea afectiunilor congenital si dobandite care reclama interventii chirurgicale

Aspecte practice: efectuarea manervelor mentionate anterior.

MODULUL XII an II ANESTEZIE SI TERAPIE INTENSIVA 2 luni

Nr. Ore curs 40 ore Nr. Ore practice 240 ore

Tematica

1. 1. Socul hemoragic, postcombustional, toxico-septic

2. 2. Monitorizarea functiilor vitale

3. 3. Echilibrul acido-bazic, intrepretarea EAB

4. 4. Sindromul de reperfuzie

5. 5. Resuscitarea; ALS/BLS

6. 6. Tipuri de anestezie – generală, regională (peridurală, rahianestezia, blocul de gleznă, blocul de plex sciatic, blocul Bier, plexul axilar), locală. Indicaţii şi contraindicaţii

7. 7. Principii generale, organizare şi tratament în terapia intensivă

8. 8. Evaluarea preoperatorie, teste de laborator, coagulograma, factori predispozanţi (boli concomitente, heparina, mecanismele coagulării).

9. 9. Hemodinamica postoperatorie: (tratamentul medical cu sânge, substituienţi, complicaţiile transfuziei)

10. 10. Suportul nutriţional (energetic – caloric)

    Activitate practica

    Montare perfuzie Montare cateter venos Sondaj vezical

    Sonda de aspiraţie nazogastrică Anestezie axilara Rahianestezia:

    Resuscitarea cardiorespiratorie:

    Defibrilare externă

    Obiective educationale: reluarea fiziologiei si fiziopatologiei socului (traumatic, septic, postcombustional), cunoasterea parametrilor principali de monitorizare a functiilor vitale, cunoasterea protocoalelor actuale de resuscitare, a tipurilor de anestezie.

    Asteptari teoretice : cunoasterea protocoalelor de resuscitare, recunoasterea principalelor complicatii amenintatoare de viata, initierea tratamentului de urgenta, deprinderea farmacologiei medicamentelor uzuale.

    Asteptari practice: dobandirea abilitatii practice de a efectua proceduri medicale simple neasistati, la pacientul tarat, resuscitare cardio-pulmonara, participarea la anestezii regionale si anestezii generale.

    Tematica

    MODULUL XIII an II OFTALMOLOGIE 1luna

    Nr. Ore curs 20 ORE Nr. Ore practice 120 ore

    1. 1. Arsurile corneo-conjunctivale

    2. 2. Arsurile palpebrale

    3. 3. Traumatismele pleoapelor

    4. 4. Tratamentul obstrucţiilor de căi lacrimale

Activităţi practice

1. 1. Tarsorafii:

2. 2. Cateterizarea canalelor lacrimale:

3. 3. Enucleerea globului ocular:

4. 4. Reconstrucţia cavităţii orbitale în vederea protezării:

Obiective educationale : recunoasterea urgentelor oftalmologice si cunoasterea principiilor de tratament al acestora; aplicatiile topicelor locale, familiarizarea cu anatomia aplicata a ochiului si a regiunii periorbitale

Rezultate asteptate : cunoasterea anatomiei locale,a conduitei terapeutice in abordarea interdisicplinare a pacientilor cu traumatisme si arsuri faciale

Rezultate practice: identificarea corecta si sutura in straturi anatomice ale pleoapei, identificarea si protejarea glandei si a ductul lacrimal; observarea tehncii de enucleere a globului ocular

Tematica

1. 1. Leziuni traumatice superficiale

   MODULUL XIV an II MEDICINA LEGALA

   Nr. Ore curs 20 ore Nr. Ore practice 50 ore

2. 2. Medicina legala a leziunilor nervoase

1. 2. Leziuni traumatice ale aparatului loco-motor

2. 3. Conduita terapeutic in accidentele rutiere

3. 4. Conduita terapeutica in intoxicatiile acute

4. 5. Conduita terapeutica in agresiuni

5. 6. Conduita terapeutica in accidentele in timpul muncii

   Activitate practica :

   • – Descrierea corecta a leziunilor traumatice

   • – Zilele de ingrijire medicala – implicatii juridice

   • – Stabilirea sechelelor postraumatice sau postoperatorii

Obiective educationale se suprapun peste competentele teoretice si practiceminim acceptate, acestea fiind reprezentate de: cuantificarea corecta a leziunilor traumatice astfel incat acestea sa corespunda echivalentului medico-legal; cunosterea atitudinii terapeutice in cazuri medico- legale

Asteptari teoretice: cunoasterea aspectelor medico-legale in medicina, descrierea corecta a leziunilor traumatice

Asteptari practice : asistarea la analiza dosarelor de constatare pentru stabilirea daunelor in cazuri de traumatologie, chirurgie plastica si estetica.

MODULUL XV an II BIOETICA

Nr. Ore curs 20 ore Nr. Ore practice 50 ore

Tematica

1. I. Introducere în Bioetică – 2 ore

   1. 1. Morala, etica, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu

   2. 2. Contextul apariţiei bioeticii

   3. 3. Definirea bioeticii

   4. 4. Delimitarea domeniului de studiu al bioeticii

   5. 5. Teorii şi metode în bioetică

2. II. Conceptele de sănătate, boală, su erinţă prin prisma bioeticii – 2 ore

   1. 1. Definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă

   2. 2. Conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinii şi ştiinţelor vieţii

   3. 3. Rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.)

3. III. Relaţia medic – pacient I – 2 ore

   1. 1. Valori ale relaţiei medic – pacient

   2. 2. Paternalism versus autonomie

   3. 3. Modele ale relaţiei medic – pacient

   4. 4. Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate

4. IV. Relaţia medic – pacient II – 2 ore

   1. 1. Consimţământul informat

   2. 2. Confidenţialitatea în relaţia medic – pacient

   3. 3. Relaţia medic – pacient minor

   4. 4. Acte normative care reglementează relaţia medic – pacient

5. V. Greşeli şi erori în practica medicală – 2 ore

   1. 1. Definirea noţiunilor de greşeală şi eroare

   2. 2. Culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice

   3. 3. Managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală

6. VI. Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore

   1. 1. Libertatea procreaţiei

   2. 2. Dileme etice în avort

   3. 3. Etica reproducerii umane asistate medical

   4. 4. Probleme etice în clonarea reproductivă

7. VII. Probleme etice la inalul vieţii – 2 ore

   1. 1. Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină

   2. 2. Probleme etice în stările terminale

   3. 3. Tratamente inutile în practica medicală

   4. 4. Eutanasia şi suicidul asistat

   5. 5. Îngrijirile paliative

8. VIII. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane – 2 ore

   1. 1. Donarea de organe de la cadavru

   2. 2. Donarea de organe de la persoana vie

   3. 3. Etica alocării de resurse în transplant

9. IX. Probleme etice în genetică şi genomică – 2 ore

   1. 1. Eugenia şi discriminarea pe baza geneticii

   2. 2. Proiectul genomului uman – probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman

   3. 3. Etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală

   4. 4. Statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni

   5. 5. Terapia genică

   6. 6. Posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice

10. X. Etica cercetării pe subiecţi umani – 2 ore

    1. 1. Principii etice în cercetarea pe subiecţi umani

    2. 2. Protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală – discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani

    3. 3. Populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani

    4. 4. Aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale

    5. 5. Comitetele de etică a cercetării

    6. 6. Comportamentul ştiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică

Activitati practice

1. I. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică – 2 ore

2. II. Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică – 2 ore

   1. 1. Jurământul lui Hipocrate – comentarea formei iniţiale a jurământului lui Hipocrate şi evaluarea gradului de aplicabilitate a perceptelor acestuia în condiţiile medicinii actuale

   2. 2. Alternative ale jurământului lui Hipocrate

   3. 3. Alte coduri de etică şi deontologie medicală folosite în prezent

   4. 4. Proprietatea intelectuala

3. III. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic – pacient prin cazuri practice – 2 ore

   1. 1. Valoarea şi limitele consimţământului informat în practica medicală curentă

   2. 2. Valoarea şi limitele confidenţialităţii în practica medicală curentă

   3. 3. Rolul comunicării în relaţia medic – pacient

4. IV. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic – pacient prin cazuri practice – 2 ore

   1. 1. Accesul la îngrijirile de sănătate – discutare de cazuri

   2. 2. Drepturile pacienţilor – reglementare legislativă

   3. 3. Rolul comitetelor de etică din spitale

5. V. Exempli icarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete – 2 ore

   1. 1. Delimitarea cadrului noţiunii de malpraxis

   2. 2. Greşeala medicală din perspectiva sistemului de malpraxis

   3. 3. Perspectiva deontologică asupra greşelilor medicale

6. VI. Discutarea problemelor etice la începutului vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

7. VII. Discutarea problemelor etice la inalul vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

8. VIII. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

9. IX. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

10. X. Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete – 2 ore

    Obiective educationale: deprinderea unor aspecte bioetice esentiale in stabilirea relatiei medic-pacient, a malpraxisului, a transplantarii tisulare si a cercetarii pe subiecti umani, direct aplicabile in Chirurgia Plastica, Estetica si Microchirurgia Reconstructiva.

    Rezultate asteptate

    Asteptari teoretice: parcurgerea tematicii teoretice;

    Asteptari practice: aplicarea notiunilor teoretice in domeniul de pregatire

    MODULUL XVI

    CHIRURGIE PLASTICA, ESTETICA SI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA

    4 ani (48 luni)

    Ore curs 20 ore/luna

    Ore activitate practica: 120 ore/luna

    Structura stagiului:

    Curricula de pregatire in specialitatea de baza contine 4 componente principale

    1. 1. Silabusul (continutul progamului de pregatire teoretica) – ceea ce rezidentii se asteapta sa cunoasca la nivel teoretic si sa fie capabili sa efectueze asistati/fara supraveghere in diferite etape ale perioadei de formare in rezidentiat

    2. 2. Predare si invatare – cum este transmis continutul curriculei, incluzand si metodele cu care rezidentii sunt supervizati

    3. 3. Evaluare si feedback – cum sunt masurate/evaluate atingerea obiectivelor + folosirea feedbackurilor pentru a sprijini invatarea

    4. 4. Sistemul de pregatirea si resursele – cum este organizat programul educational, cum este inregistrata si asigurata calitatea pregatirii

OBIECTIVELE EDUCATIONALE

1. 1. De a armoniza programul de pregătire în chirurgia plastica din România cu cel din ţările europene şi cu cel formulat de către European Board of Plastic Surgery – EBOPRAS si Uniunea Europeană a Specialităţilor Medicale – UEMS

2. 2. Ofere competenţelor de specialitate care să includă: capacitatea de a oferi consultaţii de specialitate; capacitatea de a conduce un serviciu de chirurgie plastica (ambulator/unite cu paturi) într-o clinică, spital sau serviciu privat; capacitatea de a oferi educaţie de chirurgie plastica studenţilor, rezidenţilor sau pacienţilor.

Obiectivele pregatirii: La completarea stagiilor din curricula, medicul rezident trebuie sa dobandeasca notiuni practice si teoretice specifice specialitatii:

1. I. Inceperea pregatirii in specialitate

   1. 1. Continutul pregatirii pro esionale si rezultatele asteptate

      Competente pentru admiterea in programul de pregatire in specialitate

      • – Pentru a fi eligibil, medicul trebuie sa fie acreditat ca doctor-medic, de o institutie de pregatire acreditata la nivel international (IMED- international Medical Education Directory). Dupa absolvirea studiilor universitare va debuta pregatirea in specialitate.

      • – Dupa admiterea in programul de pregatire in specialitate, candidatul trebuie sa dobandeasca suficiente informatii teoretice, abilitati practice si competente generale care sa ii permita activitatea medicala de sine statatoare.

      • – Acest document promoveaza standardele inalte pentru pacientii cu afectiuni care circumscriu sfera de interes a Chirurgiei Plastice, Estetice si Microchirrugiei Reconstructive din UE, stabilind cerintele minime necesare efectuarii specialitatii oriunde in Europa.

        Consideram ca decidentii au obligatia de a stabili un numar de locuri de admitere in rezidentiat pentru specialitatea Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva la propunerea comisiei consultative Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva. Stabilirea numarului de locuri dupa aceasta procedura va permite evolutia previzibila a dimensiunii specialitatii in acord cu cererea existent pe piata muncii.

        1. A. Cunostiinte teoretice si clinice

           Baza de cunsotiinte medicale si a aptitudinilor clinice estentiale practicii in domeniu Notiuni de stiinte fundamentale:

           • – Anatomia, suportul vascular si nervos al pielii si a structurilor musculoscheletale

           • – Biologia cicatrizarii si cicatrizarea patologica

           • – Alte stiinte relevante (farmacologie, histopatologie, fiziologie, biomecanica

           • – Genetica si embriologie relevanta in malformatiile congenitale

           • – Anatomie clinica

           • – Notiuni de fiziologie si biochimie aplicata (inclusiv principii de echilibru acido-bazic si nutritie)

           • – Fiziopatologie : principia de imunologie si microbiologie

           • – Farmacologie : indicatii terapeutice, reactii adverse ale medicamentelor utilizate frecvent in perioada postoperatorie

           • – Notiuni de biostatistica si epidemiologie relevante in Chirurgia Plastica

        2. B. Tematica de pregatire in specialitate in toate tarile UEMS (silabusul)

        Listarea temelor necesare compententei profesionale de baza sunt detaliate mai jos. In cazul in care pe perioada de formare profesionala, candidatul intalneste situatii aditionale, se incurajeaza notarea acestora in logbook.

        Pentru a garanta standardele comune de calitate in specialitate, curricula trebuie sa acopere majoritatea tematicii. Dovezi ale parcurgerii trebuiesc documentate in portfolio-ul candidatului.

        Cunostiinte teoretice

        Fiecare centru de pregatire trebuie sa asigure ore dedicate invatamantului si sau intalniri regulate, saptamanale dedicate tematicii de specialitate.

        Candidatii au obligatia de a participa la congrese si conferinte de specialitate internationale sau nationale.

   2. 2. Aptitudini pro esionale si atitudine

      • – Aptitudini de comunicare si comportamentale: Contactul clinic cu pacientul (abilitatea de a efectua anamneza, exmanul clinic general si local)

      • – Aptitudini de comunicare: se urmareste capacitatea de a informa pacientii sau cadre medicale referitor la diagnosticul stabilit, indicatiile chirurgicale, riscurile si complicatiile aferente procedurii, rezultate pe termen imediat, mediu si lung; capacitatea de a comunica efficient in situatii limita (pacienti cu stare generala exterm de grava); capacitatea de a comunica efficient cu diferite culture ( prin intermediul unui interpret0

      • – Munca in echipa: abordarea interdisciplinara a cazurilor complexe, referirea pacientilor cu afectiuni specifice in centre de excelenta

   3. 3. Aptitudini practice si clinice

      Pregatirea clinica trebuie sa se des asoare pe parcursul a 5 zile/saptamana sub observatie directa. Pentru cei cu program de pregatire part-time, trebuie documentata echivalenta unui stagiu full-time.

      Coordonatorii trebuie sa se asigure de abilitatea candidatului de a efectua independent toate procedurile documentate.

      1. 3. Management

         • – Dobandirea aptitudinilor de management eficient al unei sectii de Chirurgie Plastica

         • – Intelegerea aspectelor socio-economice si juridice ale profesiei

      2. 4. Aptitutdini didactice si stiinti ice (abilitatea de a forma personalul medical si cel mediu, participarea la cursuri de formare profesionala; capacitatea de analiza a datelor medicale in contextul elaborarii unor lucrari stiintifice)

      3. 5. Capacitatea de autoevaluare

      Accesul in programul de pregatire este conform prevederilor legale nationale in vigoare. Procedura de selectie este non- discriminatorie, transparent.

      Durata de pregatire: 6 Ani

      Se considera obligatorie efectuarea initiala a unui trunchi comun, cu o durata de 2 ani, in care rezidentul aflat in pregatire sa se familiarizeze cu specialitatile medico-chirurgicale inrudite, sa dobandeasca aptitudini chirugicale si teoretice necesare initierii pregatirii in stagiul de baza.

      Dupa efectuarea trunchiului comun in primii 2 ani de rezidentiat, programul de pregatire de baza va debuta cu deprinderea unor notiuni de baza (notiuni de anatomie chirurgicala, fiziologie, fiziopatologie, leziuni postraumatice, cicatrizarea, socul si resuscitarea.

      Pe parcursul urmatorilor ani, rezidentii vor parcurge progresiv curicula dobandind notiuni si abilitati specifice. Se va incuraja pe parcursul prgramului de formare participarea active la programe structurate de prezentari de cazuri, review-uri ale literaturii de specialitate, seminarii, studii clinice sau cercetare stiintifica. Daca situatia locala o permite, aceste eforturi extracuriculare pot fi echivalate cu concediu de formare profesionala.

      Cerinte minime

      Programul de pregatire in specilialitate trebuie sa expuna rezidentul unui numar ridicat si divers de pacienti si proceduri, de complexitate variablia. Rezidentii aflati in formare trebuie

      sa isi demonstreze competent intr-un numar variabil de arii. Coordonatorul de rezidentiat este responsabil de evaluarea gradului de competenta.

      Activitatea practica dobandita pe parcursul orelor de activitate practica, va i e ectuatasub stricta observatie a coodonatorului, iar procedurile e ectuate, vor  i completate decatre  medicul  rezident  in  log-  book,  iind  contrapara ate  de  medicul  coordinator.Pentru a asigura corectitudinea completarii log-book-ului se vor nota: CNP pacient,data  e ectuarii  procedurii,    oaia  de  observatie  clinica  a  pacientului,  mediculcoordinator.

      Referitor la modalitatea de cunatificare a aptitudinilor practice se va aplica urmatorul model: Se va considera urmatorul sistem de evaluare al competenteipentru fiecare procedura:

      1. 1. Participare ca Observator (O)

      2. 2. E ectueaza procedura ca Operator secundar (OS)

      3. 3. E ectueaza procedura ca Operator primar asistat (OPA)

      Se urmareste ca in perioada de formare profesionala, rezidentul sa fie observator/ajutor pentru procedure inalt specializate cu grad ridicat de complexitate/risc; sa fie ajutor pentru proceduri de dificultate medie, operator asistat pentru proceduri comune, si operator asistat, cu controlul complicatiilor commune pentru proceduri minore descrise pe larg Logbook.

      Competentele aditionale trebuiesc documentate deasemenea : garzile voluntare, activitatea ca promotor al sanatatii, participarea la cursuri de microchirurgie, prezentarile la congrese si conferinte. Pregatirile dobandite in afara programului oficial de pregatire nu pot fi luate in calcul pentru examenul de specialitate.

      Pentru a dobandi titul de medic specialist, candidatul trebuie sa dovedeasca un nivel de competenta suficient de ridicat incat sa ofere asistenta medicala atat pacientilor acuti cat si cronici. Nivelul de performanta este stabilit la nivel national, dar ghidul sus mentionat descrie cerintele de baza pentru un Chirurg in Specialitate.

      Monitorizare si examinare

      Fiecare tara este incurajata sa stabileasca propriul sistem de evaluare. Progresiv, se va ajunge la un sistem de evaluare comun pentru tarile membre UEMS care sa stabileasca eligibilitatea candidatului ca medic specialist european in specialitate.

      Candidatii vor fi susutinuti la diferite niveluluri. Activitatea clinica a acestuia va fi supravegheata de un medic indrumator. Indrumatorul este responsabil de supravegherea candidatlui, formarea lui profesioanla si oferirea feedback-ului referitor la performantele clinice si teoretice.

      Toate programele de pregatire in specialitate Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie se vor desfasura sub supravegherea unui coodonator de rezidentiat. Candidatul se va inatlni cu acesta la 6 luni, pentru a discuta progresele facute si greutatile inatmpinate pe perioada de pregatire. Candidatul trebuie sa ofere informatii despre evolutia lui profesionala, sa prezinte pe documente care sa reflecte evolitia lor teoretica si practica.

      Scopul acestei intalniri este unul constructiv,de a ajuta candidatul sa promoveze examenul de specialitate; acestea nu sunt relevante in procesul de evaluare.

      Evaluarea competentelor practice poate fi facuta fie prin observatie clinica, prin rezultatele obtinute la laboratorul de medicina experimentala sau prin folosirea simulatoarelor daca acestea exista.

      Planul de evaluare trebuie sa fie format din tipuri diferite de examinari, care sa se suprapuna in timp, reflectand nivelul de cunostiinte clinice si teoretice ale candidatului.

      Tipuri de examinari posibilie :

      • – Test de observatie directa a competentelor procedurale (ODCP)

      • – Mini examinare clinica (Mini ExC)

      • – Examinare clinica structurata pe obiectiv (ExCSO)

      • – Evaluarea structurata pe obiectiv a abilitatilor tehnice

      • – Evaluarea comportamentului in calitate de medic curant de catre pacientii de care candidatul s-a ocupat direct

      • – Log-book-ul de proceduri

      • – Evaluare comportamentului prin eedback multi-sursa: de e ectuat in primul an sau primii doi ani de pregatire in specialitate ast el : candidatul este evaluat din punct de vedere al comportamentului a isat de toti membrii centrului. Acesta poate i repetat daca rezultatele sunt nesatis acatoare. Doar candidatii care vor indeplini cali icativul satis acator vor i eligibili pentru sustinerea examenului de specialitate.

      Dupa parcurgerea perioadei de pregatire in specialitate, candidatul evine eligibil pentru sustinerea examenului de specialitate pentru evaluare a cunostiintelor teoretice. Acest examen poate fi completat de inscrierea si promovarea unui examen international, ca de exemplu examenul EBOPRAS, cu rol de supervizor al directiei de dezvoltare a Chirurgiei Plastice, Estetice si Microchirurgie Reconstructive din Uniunea Europeana. Aceasta examinare parcurge prin sondaj tematica de interes al specialitatii, referitaore la practica clinica si stiintifica (diagnostic, investigatii, tratament)

      In cazul nepromovarii acestei examinari, candidatul se poate inscrie pentru reexaminare.

      Rezidentii trebuie sa acumuleze cunostiinte teoretice si practice in toate domeniile detaliate in silabus. Experienta operatorie va fi documentata in logbook, conform modelului standard elaborate de EPOBRAS. Toate procedurile notate in logbook trebuie contraparafate de coordonatorul de rezidentiat. Cunostiintele teoretice vor fi evaluate prin examene bianuale, iar aptitudinile practice pe baza logbookului.

      In urma obtinerii calificativului minim, va fi eliberat certificatul de incheiere a studiilor. Rezidentii pot sustine examenul EBOPRAS, rolul acestuia fiind de a armoniza standardele pregatiri in specialitate a tarilor membre UEMS.

      Responsabilitate

      Responsabilitatea pentru conducerea programului de pregatire revine coordonatorului si a institutiei in care se desfasoara rezidentiatul. Indrumatorul este direct responsabil in fata

      coordonatorului pentru pregatirea rezidentilor. La momentul actual, sunt permise individualizari legate de competentele dobandite in perioada de formare profesionala, in functie de dispozitiile comisiilor nationale de specialitate. UEMS sustine implementarea notiunilor la nivel national, care sa corespunda pretentiilor internationale.

      Asigurarea calitatii

      Autoritatile nationale de monitorizare si institutiile responsabile de invatamantul postuniversitar vor realiza periodic inspectii, evaluari pentru verificarea implementarii corecte a curiculei.

      Institutiile de pregatire

      Pregatirea in specialitate trebuie desfasurata intr-o institutie/ grup de institutii, de preferat o clinica universitara sau o clinica in parteneriat cu universitatea, ce pot acoperi o gama cat mai larga a curiculei. Aceste institutii partenere trebuiesc avizate de Comisia nationala de monitorizare si permit pregatirea pe o perioada de maxim un an.

      Centrele de pregatire trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a fi eligibile: logistica necesara internarii pacientului, de asigurare a tratamentului in regim ambulator, care sa aiba in component cel putin 3 medici specialist/primari. Centrul trebuie sa asigure specialitati chirurgicale inrudite, astfel incat sa permita medicului rezident deprinderea tratamentului multidisciplinar al pacientilor. Consulturile de specialitate si cazurile tratate trebuie sa cuprinda o patologie variata, iar tratamentul chirurgical sa fie efectuat la standarde ridicate, incat sa ofere posibilitatea indeplinirea obiectivelor 3 si/sau 4.

      Aditional, este de preferat ca centrele de pregatire sa aiba logistica necesara educatiei medicale continue, accesul informatic la baze de date nationale si internationale, laboratoare dedicate activitatilor practice.

      Deoarece un singur centru de pregatire nu poate acoperi toate aspectele curiculei, este incurajata colaborarea prin acorduri intre centrele de pregatire la nivel national, care sa asigure rotatia medicilor rezidenti intre varii centre pentru parcurgerea cat mai completa a curiculei.

      Consideram ca pregatirea medicilor rezidenti e necesar sa se desfasoare conform unor criterii, standarde de referinta si indicatori de performanta care vor trebui demonstrate de unitatile de invatamant superior acreditate pentru desfasurarea acestui tip de activitate, garantand astfel calitatea produsului finit, a nivelului de competent al medicului specialist.

      Consideram de asemeni ca acreditarea unitatilor de invatamant superior pentru desfasurarea acestui tip de activitate postuniversitara, specifica domeniului medicina, trebuie sa se desfasoare intr-un viitor cat mai apropiat conform metodologiei stabilite de ARACIS, care va permite evaluarea periodica conform unor criteria, standarde si indicia de performanta agreate de Ministerul Educatiei si Ministerul Sanatatii, care vor aproba prin Hotarare de Guvern lista unitatilor ce pot fi acreditate conform propunerii ARACIS.

      Asigurarea calitatii

      Institutiile responsabile de programele de pregatire trebuie sa aiba un ssitem intern de audit/asigurare a calitatii, sisteme de raporatare a mortalitatii si morbiditatii, raportare a accidentelor si incidentelor, a infectiilor nosocomiale. Acestea vor fi evaluate de catre comisia de specialitate intr-o maniera structurata.

      Coordonatorul programului de pregatire

      Coordonatorul programului de pregatire in specialitate trebuie sa fie un membru al comisiei de specialitate, cu minim 5 ani de pregatire in specialitate, aprobat de comisia de specialitate. Toti membrii implicate in programul de pregatire in rezidentiati trebuie sa presteze activitate clinica operatorie.

      In programul de pregatire in specialitate pot fi implicati colaboratori, cu conditia ca acestia sa fie activi professional, acreditati de comisia de specialitate, de preferinta cadre universitare.

      Raportul optim ramane a fi stabilit de fiecare centru in parte, in functie de numarul rezidentilor si a colaboratori disponibili, cu conditia ca acesta sa nu fie mai mic de 1:1.

      Calitati ale indrumatorilor

      1. 1. Recunoasterea ca indrumator

         1. a. Cali icare necesara si experienta

            Indrumatorul trebuie sa fie un medic cu drept de libera practica in specialitatea Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva, recunoscut de comisia nationala de specialitate. Pentru a promova armonizarea la standardele internationale, UEMS recomanda ca indrumatorii sa promoveze si examenul EBOPRAS, fara ca aceasta sa fie o conditie sine qua non.

            Indrumatorii trebuie sa indeplineasca criteriile necesare, in conformitate cu normele nationale. Coordonatorul de rezidentiat trebuie sa indeplineasca calitatile necesare indrumatorilor, sa aiba o experienta considerabila in specialitate si in invatamant.

            Atat indrumatorii cat si coordonatorul de program trebuie sa fie activi in practica clinica si afiliati unui centru de invatamant. Acestia vor fi numiti initial pe o perioada de 5 ani, urmand a fi reevaluati/reangajati dupa expirarea duratei contractuale.

            Recunoasterea in UE a competentei de coordonator de program/ indrumator este reglementata de directiva 2005/36/EC, paragraful C2/20

         2. b. Competente de baza pentru indrumatori

            Un indrumator trebuie sa fie

            • – Familiar cu notiunile de baza in specialitate

            • – Experimentat in activitati didactice

            • – Capabil sa identifice nevoile educationale ale candidatilor si sa ii sustina pentru indeplinirea scopurilor lor de pregatire in specialitate

            • – Instruit in aplicarea principiilor si a practicii medicale curente

            • – Indrumatorii trebuie sa participe ca lectori la cursuri sau conefrinte de specialitate, ca si confirmare a educatiei medicale continue

      2. 2. Managementul calitatii pentru indrumatori

      Managementul calitatii pentru indrumatori trebuie efectuat de comisia de specialitate. Se doreste elaborarea unor contracte de munca particulare pentru coordonatorii programelor de pregatire in specialitate, care sa le permita asigurarea resurselor temporale pentru activitate didactica

      Este recomandat ca fiecare indrumator sa lucreze cu maxim 2 rezidenti. Numarul acestora va determina cantitatea timpului necesar formarii profesionale. Indrumatorii vor colabora cu coordonatorul de program si institutia in care se desfasoara programul de pregatire pentru a asigura nivelul optim de pregatire. Evaluarea de la candidat este esentaial.

      Activitatea didactica va fi evaluata anula. Suportul educational pentru indrumatori si coordonator trebuie asigurat de catre departamen si sau institutia care ii angajeaza.

      Medicii a lati in programul de pregatire

      Obiectivele profesionale : se urmareste expunerea la un numar cat mai mare de procedure, cu grad ridicat de diversitate si dificultate variabila, conforma cu nivelul de pregatire teoretica si practica, incat la finalizarea programului de studio, medicul rezident sa fie capabil sa realizeze fara supraveghere, in conditii de securitate, un numar cat mai mare de proceduri enuntate in log-book.

      Atributia completarii lok-book-ului este a medicului aflat in pregatire, cat si participarea la congrese si conferinte de specialitate, programme de cercetare stiintifica, pregatire teoretica aditionala.

      Este obligatorie deprinderea pe perioada programului de pregatire a notiunilor lingvistice necesare comunicarii eficiente cu pacientii, capacitatea de lectura si sinteza a informatiilor teoretice din sfera specialitatii, comunicarea cu colegi straini.

      Relatia coordonator-rezident

      La inceputul programului de pregatire in rezidentiat va avea loc o prima intalnire intre coordonatorul de program si medicii aflati in pregatire. Scopul acestei prime intalniri este stabilirea programei de parcurs, adaptata constant la nevoile individuale.

      Evaluarile anuale sunt obligatorii, acestea fiind esentiale in stabilirea evolutiei profesionale atat din punct de vedere theoretic cat si practic, stabilirea eventualelor probleme aparute in procesul de formare profesionala.

      Cerinte centre de pregatire in rezidentiat

      Institutiile clinice ce ofera programe de pregatire in rezidentiat in specialitatea Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva, trebuie sa fie afiliate, fie direct fie prin indrumatori/ coodronator unei scoli medicale recunoscute international.

      Institutiile de pegatire trebuie sa organizeze cursuri de pregatire, initere in stiinte fundamentale, administratie si management, cat si intalniri de audit.

      1. 1. Procesul de recunoastere ca centru de pregatire

         1. a. ​Personal, activitati clinice

            Centrul de pregatire reprezinta o institutie sau un numar de institutii in care candidatii au posibilitatea de a-si dezvolta competentele in specialitate. Pot fi incluse si centre monodisciplinare, cu patologie restransa. Prin urmare, pregatirea in specialitate poate fi efectuata fie intr-un centru universitar, multidisciplinar, sau in mai multe centre, astfel incat sa poata asigura parcurgerea curriculei.

            Candidatul va fi indrumat de un medic specialist/primar, cu activitate clinica vasta, din varii subspecializari ale chirrugiei plastice, direct responsabil de managementul pacientilor. Intr-un centru de pregatire vor fi mai multi indrumatori, astfel incat sa existe in permanenta un supraveghetor pentru candidati.

            Ca parte esentiala a programului de pregatire, candidatul trebuie sa fie implicat in tratamentul direct al urgentelor cat si al pacientilor cronici, si in managemntul pacientilor noi, a urmarii pre-, intra- si postoperatorii al acestora.

            Candidatul trebuie sa aiba o raspundere progresiv crescuta in raport cu gradul de competenta profesionala, trebuie sa identifice si sa poata manageria eficient pacienti cu antecedente personale patologice ce intra in competenta altor specialitati medico-chirurgicale.

            Sunt incurajate intalniri multidisicplinare pentru dezbaterea cazurilor complexe. Dobandirea competentelor minime interdisiciplinare din specialitati inrudite vor fi dobandite in perioada initiala, pe perioada desfasurarii trunchiului comun.

            Intr-un centru de pregatire trebuie sa exista un numar vast de servicii clinice, care sa asigure parcurgerea curriculei, cat si un numar de indrumatori care s apermita supravegherea constanta a candidatului.

            Se considera optima rotatia candidatului la un numar cat mai mare de indrumatori, la intervale prestabilite, incat candidatul sa beneficieze de competentele profesionale ale mai multor indrumatori.

            Pentru indeplinirea standardelor profesionale, candidatul poate sa lucreze cu mai multi indrumatori, dar este de dorit sa mentina acelasi coordonator.

            Recunoastere centrelor de pregatire la nivel international, european, se face prin respectarea metodologiei UEMS.

         2. b. ​Echipament, cazare

            un centru de pregatire trebuie sa ofere resurse materiale (aparatura performanta), necesara bunei desfasurari a activitatii. Candidatii trebuie sa aiba acces la baze internationale de date, la biblioteca informatica, la laboratoare experimentale. Pentru candidatii care sunt nevoiti sa se relocheze pe perioada de desfasurare a programului de pregatire, se recomanda asigurarea unor variante de acomodare. Toti candidatii trebuie sa aiba oportunitatea de a participa la programe de cercetare clinica si la audit.

      2. 2. Managementul calitatii in centrele de pregatire

      Centrele de pregatire terbuie sa se supuna unui audit extern la intervale regulate. Crietriile de management al calitatii relevante in centrele de pregatire sunt:

      • – Acreditarea: centrele trebuie sa fie acreditate de comisiile nationale de specialitate.

        Acreditarea din partea forurilor internationale (EBOPRAS) este binevenita

      • – Structura : asigurarea unei structuri la nivelul resurselor umane care sa permita prioritizarea invatamantului

      • – Planificarea resurselor umane: la nivelul fiecarei institutii trebuie sa existe un coordonator global al activitatilor didactice, trebuie asigurata minim o zi per saptamana lucratoare pentru interactiunea cu candidatii

      • – Rapoarte : publicare rapoartelor anuale despre evolutia programelor de pregatire

      • – Audit extern: se recomanda numirea la nivel institutional al unui coordonator care sa alinieze constant activitatea clinica la directive,norme de functionare si ghidurile in vigoare.

      • – Transparenta programelor de pregatire : se recomanda elaborarea programelor proprii de pregatire in specialitate, in conformitate cu normele legale in vigoare, aliniate la standardele UE, care sa fie facute public.

      • – Cadrul de aprobare : trebuie mentionat de la debutul programului de pregatire cine este responsabil de evaluarea progreselor, persoana care permite totodata si atribuirea de noi responsaibilitati candidatului.

      E ectuarea stagiilor de pregatire in tari partenere UEMS

      Avand in vedere tendintele actuale de armonizare a curiculelor la nivel European, se considera oportun schimbul de experienta cu centre de pregatire acreditate de catre EBOPRAS/UEMS, cu conditia ca acestea sa respecte cerintele MS pentru echivalare a studiilor.

      Tematica de curs, corespunde silabului, tematica comuna pentru pregatirea in specialitate in tarile UEMS (anexa 1)

      Pentru asigurarea evolutiei profesionale, lineare, se dispune adaptarea tematicii de curs la nivelul de cunostiinte de specialitate conforme anului de studiu.

      MODULUL CHIRURGIE PLASTICA, ESTETICA SI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA – ANUL III

      DURATA 1 AN

      ORE CURS: 10 ORE/LUNA ORE PRACTICA: 130 ORE/LUNA

      Stagiul de ARSURI se va des asura obligatoriu intr-un centru de arsi/ a unui burn unit, avand o durata de 1 an calendaristic.

      Tematica de curs – Chirurgie plastica generala si ARSURI :

      1. 1. Istoria chirurgiei plastice

      2. 2. Stiinte fundamentale in chirurgia plastica (anatomia si fiziologia chirurgicala a pielii, osului, articulatilor si tendoanelor)

      3. 3. Cicatrizarea normala si patologica

      4. 4. Notiuni de antibioterapie, antibioprofilaxie, infectii nosocomiale : aplicatii, durata optima tratament medicamentos, farmacologia principalelor clase antibiotice

      1. 6. Plagile postraumatice si postoperatorii: evaluare initiala, utilitatea investigatiilor paraclinice si imagistice, conduita terapeutica

      2. 7. Debridarea plagilor: hematom, serom, infectie

      3. 8. Tehnici de sutura, materiale de sutura, incidente, accidente, complicatii imediate si tardive ale suturii

         • – Pansamentul plagilor posttraumatice si postoperatorii, detectia complicatiilor imediate

         • – Principii de imobilizare in atele gipsate / termoplastice

         • – profilaxia cicatrizarii patologice

         • – Infectii acute tegumentare si de parti moi : diagnostic, evaluare, conduita terapeutica, urmarire postoperatorie

         • – Fascieita necrozanta

         • – conduita terapeutica in agresiunile animale/ umane

         • – conduita terapeutica in intepaturile de insecte

         • – Notiuni de traumatologie a membrelor si extermitatii cefalice

         • – Plagile cronice

         • – Metode de pansament al plagilor acute si cronice inclusiv terapia de inchidere vaacum asistata

         • – Transplantul de tesuturi (piele, os, tendon)

         • – Transplantul liber de piele PPLD

         • – Transplantul liber de piele PTG

         • – Expandarea tisulara

         • – Clasificarea lambourilor: locale, axiale, la distanta, transferate liber

         • – Microchirurgia vasculara ; Microchirurgia nervoasa periferica

         • – Replantari si revascularizari

         • – Nervi periferici

         • – Lasere in chirurgia plastica

         • – Biomateriale – implante

         • – Principii noi in chirurgia plastica : bioinginerie, culturi de celule, proceduri lipoplastice

         • – Malformatii congenitale la nivelul membrului superior

         • – Malfomatii congenitale la nivelul toracelui

         • – Malformatii congenitale la nivelul extremitatii cefalice

         • – Principii de biostatistica

           ARSURI anul III

           • – Arsuri – generalitati

           • – Arsura prin flacara

           • – Arsura de contact

           • – Arsura chimica

           • – Electrocutiile

           • – Arsura prin iradiere

           • – Leziunea locala in arsuri

           • – Tratamentul chirurgical local in arsuri

           • – Prognosticul in arsuri

           • – Diagnosticul arsurilor – prospectiv si retrospectiv

           • – Protocolul de admisie al arsului in UIAG

           • – Evaluarea initiala a pacientului ars grav

           • – Indicatiile inciziilor de decompresie in arsuri

           • – Leziunile inhalatorii la pacientul ars grav

           • – Preventia sechelelor postcombustionale

           • – Arsurile corneene: diagnostic, principii de tratament

           • – Indicatiile traheostomie la pacientul ars grav

           • – Monitorizarea functiilor vitale la pacientul ars

           • – Urmarirea postoperatorie la pacientul ars

           • – Socul postcombustional: reanimarea hidroelectrolitica, EAB in arsuri, prezentari de caz

           • – Stadializarea bolii arsului si complicatiile specifice: cardiovasculare, gastroenterologice, pulmonare, hematologice , nefrologice, MSOF in arsuri

           • – Nutritia arsului

           • – Homogrefe/allogrefe/xenogrefe

           • – Substituentii dermici

           • – Culturile de keratinocite

           • – Recuperarea medicala si kinetoterapia la pacientul ars grav

           • – Cicatrizarea patologica: preventie, tratament chirurgical

           • – Sechelele postcombustionale la nivelul membrului superior

           • – Sechelele postcombustionale la nivelul fetei

           • – Principiile plastiei cu lambouri triunghiulare incrucisate

           • – Principiile exciziei cicatricilor

           • – Expandarea tisulara

           • – Degeraturile : principii de diagnostic, managementul general si chirurgical

             Obiective educationale: abilitatea de a efectua examenul local si general si de a completa corect foaia de observatie a pacientilor si a monitorizarii postoperatorii, stapanirea notiunilor de baza din domeniul chirurgiei plastice generale si al managementului chirurgical al patologiei posttraumatice, deprinderea gesturilor chirurgicale de baza, specifice chirurgiei plastice, abilitatea de de participa la interventii chirurgicale de complexitate minima neasistat si la interventii de complexitate medie/ mare.

             Abilitate de a diagnostica si trata corect afectiunile principale responsabile de prezentarile in ambulator ale chirurgiei plastice. Abilitatea de a stabili diagnosticul si de a fi capabili sa initieze managementul terapeutic la pacientul ars, de a implementa si monitoriza evolutia postoperatorie.

             Rezultate asteptate :

             Teoretic : parcurgerea tematicii de curs, cu prezenta documentata la minim 75% din cursuri, participarea activa la orele de curs, promovarea a 2 doua teste(plastica generala/arsuri) cu nota minima 7; participarea la 1 curs de educatie medicala continua/an; publicarea a minim 1 articol /prezentare stiintifica in calitate de coautor, participarea in calitate de membru intr-un proiect de cercetare stiintifica.

             Practica : conform log-book -ului

             MODULUL CHIRURGIE PLASTICA, ESTETICA SI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA – ANUL IV

             DURATA 1 AN

             ORE CURS : 10 ORE/LUNA ORE PRACTICA : 130 ORE/LUNA

             PIELE SI ANEXE

             Anatomia si fiziologia chirurgicala a pielii Anatomia si fiziologia chirurgicala a anexelor Anatomia si fiziologia chirurgicala a unghiei Notiuni de embriologie

             Malformatii congenitale ale pielii – diagnostic clinic, paraclinic, imagistic, management chirurgical, urmarirea postoperatorie

             1. i. Anomalii vasculare

             2. ii. Malformatii vasculare

             3. iii. Hemangioame

             4. iv. Limfangioame

             5. v. Bride congenitale Accidente traumatice

             1. i. Plagi acute si cronice ( principii de tratament, tehnici de sutura, pansamente performante, imobilizare, urmarirea postoperatori)

             2. ii. Chirurgia cicatricilor patologice (reluarea cicatrizarii normale, patologice, reluarea tipurilor particulare de cicatrici patologice , tehnici uzuale de excizie a cicatricilor, profilaxia cicatrizarii patologice, urmarirea pacientului, tratamentul non-chirurgical al cicatricilor)

             Notiuni de chirurgie dermatologica Afectiuni neoplazie

             1. i. Tumori piele

             2. ii. Carcinom bazocelular

             3. iii. Melanom

             4. iv. Carcinom scuamos

             5. v. Alte tumori ale pielii

             6. vi. Limfodisectia si ganglionul santinela

             7. vii. Diagnosticul tumorilor de piele

             8. viii. Bilantul lezional in patologia tumorala cutanata

             9. ix. Urmarirea postoperatorie la pacientul diagnosticat cu tumori cutanate

             10. x. Tratamente adjuvante in tumorile cutanate fara indicatie operatorie

             CHIRURGIA MAINII

         • – Embriologia membrului superior

         • – Anatomia chirugicala mainii

         • – Anatomia chirugicala antebratului

         • – Anatomia chirugicala bratului

         • – Malformatii congenitale- sindactilie, polidactilie principii de tratament

         • – Patologia traumatica a membrului superior

      1. i. Tendoane

      2. ii. Osoase

      3. iii. Articulatii si ligament

      4. iv. Tesut subcutanat Indicatii si tehnici de tenorafie

         Mobilizarea precoce in leziunile tendinoase Osteosinteza oaselor mainii

         Alegerea materialului de osteosinteza Fracturile intraarticulare

         Fracturile deschise/inchise ale oaselor mainii Traumatismele complexe ale mainii

         Mana mutilata

         Expertiza capacitatii de munca Tehnici de reconstructie a degetelor

         Metode reconstructive in reconstructia policelui amputat Rolul microchirurgiei in chirurgia mainii

         Neurorafia

         Revascularizarea / replantarea –

         Sechele posttraumatice principii de tratament

         Sindromul de compartiment, sindromul de reperfuzie si sindromul Volkmann

         Nervi periferici incluzand plexul brachial si sindroamele de compresie ale nervilor periferici Sindroame de compresie al nervului median, ulnar, radial

         Utilitatea EMG in diagnosticul si tratamentul leziunilor nervoase periferice Tratamentul paraliziei de n median, ulnar si radial si a paraliziilor mixte Transfer functional tendinos si muscular

         Artroze si artrite, incluzand mana reumatismala Instabilitatea articulara

         Afectiuni neoplazice

         1. i. Osoase

         2. ii. Tesut subcutanat

         Altele

      5. v. Boala Dupuytren

      6. vi. Limfedem

      1. i. Mana spastica

         MEMBRU INFERIOR

         Embriologia membrului inferior Malformatii congenitale

         1. i. Sindactilie, polidactilie

         2. ii. Bride congenitale

            Accidente traumatice Principii de osteosinteza

            Principiide tratament al fracturilor inchise Principii de tratament al fracturilor deschise Principii de tratament al fracturilor intraarticulare Complicatiile locale si generale ale fracturilor

            Situatii particulare : abordarea partilor moi in fracturile membrului inferior Acoperirea defectelor de parti moi la nivelul membrului inferior

            Tehnici de reconstructie a defectelor osoase posttraumatice sau postoperatorii Leziuni nervoase in patologia membului inferior

            Afectiuni neoplazice – clasificare, algoritm diagnostic, terapeutic, management chirurgical, urmarire postoperatorie , terapie oncologica

            1. a. Osoase

            2. b. Tesut subcutanat

      Limfedemul

      Obiective educationale : largirea sferei cunostiintelor teoretice din specialitate cu cresterea gradului de complexitate fata de anul anterior, implicand regiuni anatomice diferite, structure anatomice cu patologie variata, postraumatica si postoperatorie, a elementelor de oncologie intricate si a tehnicilor reconstructiva astefl incat sa fie capabil sa managerieze eficient patologia acuta si cronica a membrelor si a tegumentului, sa participe la interventiile chirugicale aferente, de complexitate medie si ridicata, sa fie capabili sa monitorizeze pacientii postoperator

      Abilitati teoretice: parcurgerea materiei de curs cu prezenta la minim 75% cursuri, implicarea activa prin prezentare de cazuri/situatii intalnite in practica, review-ul literaturii de specilialitate, promovarea examenelor cu nota minima 7. Participarea la congrese si conferinte de specialitate cu lucrari stintifice in calitate de coautor, participarea la proiecte de cercetare stiintifica

      Abilitati practice: dobandirea aptitudinilor operatorii pentru cazuri de dificultate minima neasistat controland si complicatiile derivate, participarea sub supraveghere la interventii de dificultate medie,

      MODULUL CHIRURGIE PLASTICA, ESTETICA SI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA – ANUL V

      DURATA 1 AN

      ORE CURS : 10 ORE/LUNA ORE PRACTICA : 130 ORE/LUNA

      1. I. CAP SI GAT

         Anatomia si fiziologia capului si a gatului Malformatii congenitale

         1. i. Despicături labiale si palatine

         2. ii. Urechi decolate

         3. iii. Microtia

         4. iv. Sindroame craniofaciale

         5. v. Altele Accidente traumatice evaluare initiala

            Valoarea CT in traumatologia extremitatii cefalice

            Tratamentul interdisiciplinat al traumatismelor cranio-cerebrale si cranio-faciale Leziuni ale tesuturi moi

            Amputatii (ureche, pleopa, nas, buza, scalp – evaluare, plan management, interventii reconstructive, urmarire postoperatorie)

            Anatomia nervului facial Muschii mimicii Paralizia faciala

            Tratamentul paraliziei de nerv facial Leziuni si defecte ale nervilor periferici

            Defecte compozite (ureche, pleopa, nas, buza, scalp) Reconstructia unitatilor estetice ale fetei principii generale Reconstructia pleoapelor

            Reconstructia regiunii temporale

            Reconstructia regiunii malare Reconstructia piramidei nazale Reconstructia buzelor Reconstructia pavilionului auricular Reconstructia mandibulei Reconstructia scalpului

            Afectiuni neoplazice

            1. i. Tumori ale tesuturilor moi

            2. ii. Tumori osoase

            3. iii. Tumori ale buzei si tractului digestiv si respirator superior

            4. iv. Tumorile parotidei Hemiatrofia faciala

      2. II. PERETE TORACIC SI SAN

         Malformatii congenitale

         1. i. Asimetria mamara (inclusiv sindromul Poland)

         2. ii. Sani tuberosi – tratamentul chirurgical

         3. iii. Pectus excavatum/carinatum Anatomia toracelui

            Traumatismul toracic Tumori ale tesuturilor moi

            Reconstructia de perete toracic Anatomia si fiziologia glandei mamare

            Principii de oncologie – neoplasmul mamar

            1. i. Tratament chirurgical al cancerului de san

            2. ii. Reconstructia mamara

            3. iii. Limfodisectia/nodulul santinela

            4. iv. Urmarirea postoperatorie

            5. v. Reconstructia mamara Hipertrofia mamara – mamoplastia de reductie Ginecomastia – ablatia mamara in ginecomastie

      3. III. TRUNCHI, ABDOMEN SI ORGANE GENITALE

         Anatomia abdomenului si a trunchiului

         Malformatii congenitale

         1. i. Hipospadias si epispadias

         2. ii. Malformatii ale organelor genitale feminine

         3. iii. Spina bifida

      Accidente traumatice ale regiunii abdominale si lombare Reconstructia peretelui abdominal

      Organe genitale externe – anatomie Gangrena Fournier Transsexualismul

      Reconstructia perineului Reconstructia penisului Reconstructia vaginului Boala Peyronie Afectiuni neoplazice

      1. i. Tumori vaginale si vulvare

      2. ii. Tumori ale penisului

      3. iii. Tumori ale tesutului subcutanat

      Obiective educationale: stabilizarea notiunilor teoretice dobandite in anii anterior, la un nivel care sa permita tratamentul asistat de coordinator al pacientilor cu afectiuni aferente competentei profesionale, stabilirea indicatiilor operatorii, participarea activa la interventii chirurgicale.

      Abilitati teoretice: parcurgerea materiei de pregatire teoretica cu prezenta minima la 75% din cursuri, implicarea activa prin prezentare de cazuri/situatii intalnite in practica, review-ul literaturii de specilialitate, promovarea examenelor cu nota minima 7, abilitatea de a prelua sub observatie student/ rezidenti aflati in an mai mic de pregatire pe perioada garzilor, participarea la congrese si conferinte de specialitate cu lucrari stiintifice, participarea la proiecte de cercetare stiintifica.

      Abilitati practice: dobandirea aptitudinilor operatorii pentru cazuri de dificultate medie neasistat controland si complicatiile derivate, participarea sub supraveghere la interventii de dificultate medie si ridicata, conform log-book-ului

      MODULUL CHIRURGIE PLASTICA, ESTETICA SI MICROCHIRURGIE RECONSTRUCTIVA – ANUL VI

      CHIRURGIE ESTETICA

      Cap si gat

      DURATA 1 AN

      ORE CURS: 10 ORE/LUNA ORE PRACTICA: 130 ORE/LUNA

      Notiuni de estetica si proportii faciale

      Rejuvenare faciala non-chirurgicala-peelinguri chimice, toxina botulinica Farmacologia toxinei botulinice

      Tratamente laser

      Anatomia chirurgicala a fetei Blefaroplastia

      Lifting facial Lifting de sprancene

      Anatomia chirurgicala a nasului Rinoplastia

      Anatomia pavilionului auricular Otoplastia

      Tratamentul alopeciei-transplantul de par Reconturare faciala

      Membrul superior

      1. 1. Cu implant

      2. 2. Lipoplastie, inclusive transferul de grasime

      3. 3. Genioplastie

         San

         Abdomen

         1. i. Liposuctia

         2. ii. Brahioplastia

      1. i. Mamoplastia de augmentare

      2. ii. Ptoza mamara – mastopexia

      3. iii. Mameloane invaginate

         1. i. Liposuctia

         2. ii. Abdominoplastia

         3. iii. BodyLifting Membru inferior

            1. i. Liposuctia

            2. ii. Lifting de coapse

            3. iii. Lifting de fese

            4. iv. Implante Chirurgia postbariatrica

            RECAPITULARE a notiunilor teoretice si practice dobandite in anii de studiu, completarea log-book-ului, studiul individual in vederea sustinerii examenului de specialitate.

            Obiective educationale: stabilizarea notiunilor teoretice dobandite in anii anteriori, intergrarea notiunilor de medicina estetica, participarea ca observator la interventiile ce fac obiectul curiculei. Managementul majoritatii cazurilor de dificultate medie. Participarea la congrese si conferinte de specialitate, publicare de articole stiintifice in calitate de coautor sau autor principal, implicarea in cerecetarea stiintifica /didactica a clinicii.

            Abilitati teoretice: parcurgerea materiei de pregatire teoretica, implicarea activa prin prezentare de cazuri/situatii intalnite in practica, review-ul literaturii de specilialitate, promovarea examenelor cu nota minima 7, abilitatea de a prelua sub observatie student/ rezidenti aflati in an mai mic de pregatire pe perioada garzilor.

            Abilitati practice: dobandirea aptitudinilor operatorii pentru cazuri de dificultate medie neasistat controland si complicatiile derivate, participarea sub supraveghere la interventii de dificultate medie si ridicata, conform log-book-ului

            Examenul de medic specialist

            Candidatii vor fi eligibili pentru admiterea la examenul de specialitate dupa parcurgerea curriculei de pregatire in specialitate, criteriile sine qua non fiind reprezentate de promovarea examinarilor bianuale pe perioada pregatirii, de completarea log-book-uluiatasat in calitate de operator primar asistat sau operator secundar sau observato cuminim 500 proceduri care sa acopere 75% din ariile silabusului.

            Organizarea examenului de specialitate:

            Examenul de specialitate este un examen national, sustinut anual. Comisia de examen va fi formata dintr-un numar impar de coordonatori de rezidentiat, de la nivel national, numiti prin tragere la sorti, cu exceptia presedintelui de comisie care va fi numit de catre Ministerul Sanatatii.

            Probe de evaluare, specifice programului de pregatire in specialitate sunt:

            • – Proba scrisa: eliminatorie la nota sub 7. Candidatii vor raspunde in scris la 10 subiecte teoretice elaborate de comisia de examen din sillabus

            • – Examen clinic: va fi desfasurat pentru doua cazuri clinice per candidat. In urma examenului clinic general si local, candidatul va prezenta comisiei de examen datele semnificative pentru patologia actual, diagnosticul si conduita terapeutica. Pentru promovare este obligatorie obtinerea notei 7.

            • – Proba pe fotografie poate inlocui unul din cele doua cazuri clinice sau poate fi additional acestora (consta in denumirea diagnosticului clinic dupa evaluarea unei imagini fotografice specifice unei patologii din silabus si/sau a principiilor de management chirurgical dupa evaluarea unui document fotografic

            • – Proba de abilitati/manualitate sau Proba operatorie. Din motive etice, proba operatorie se va sustine la Institutul National de Medicina Legala sau echivalentul acestuia. Pentru promovare este necesara obtinerea notei minime de 7.

              Tematica de examen se suprapune silabusului (anexa 1)

              Baremul  de  manevre,  tehnici  si  abilitati  practice:  se  va  avea  in  vedere  evaluareacoordonatorului programului de pregatirii in rezidentiat in centrul in care a absolvitcandidatul. Baremul minim consta in parcurgerea a 75% din tematica log-book-ului sicompletarea acestuia in calitate de ajutor sau operator asistat a 500 proceduri.

              Drepturile si obligatiile medicului specialist in Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva

              Competenta pro esionala intrinseca specialitatii (urmare a promovarii examenului de medic specialist (standard pro esional).

              In urma promovarii examenului de specialitate, candidatul va dobandi dreptul de libera practica in specialitatea Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva. Acesta acrediteaza medicul specialist sa efectueze in calitate de operator primar toate procedurile mentionate in log-book-ul de pregatire in specialitate cat si procedure aditionale, specifice, din aria specialitatii.

              Conform UEMS, medicul specialist in Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva trebuie sa intruneasca urmatoarele calitati intrinseci:

              Calitatile unui medic specialist in specialitate Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva sunt:

            • – Sa fie un specialist pluripotent

            • – Sa fie capabil sa efectueze anamneza, examenul clinic, planul de management si de urmarire al pacientilor cu afectiuni comune din sfera de interes a specialitatii

            • – Sa comunice eficient cu pacientii, cu apartinatorii si cu colegii

            • – Sa ofere servicii medicale bazate pe dovezi

            • – Sa practice medicina cu raport cost eficienta optim

            • – Sa inteleaga gradul de risc pe care si-l asuma in calitate de medic curant

            • – Sa fie la curent cu dezvoltarea in domeniul specialitatii

            • – Sa aiba calitati de leadership, sa fie capabili sa actioneze atat ca sef cat si ca membrul al unei echipe multidisciplinare

            • – Demonstreze capacitatea de invatare

            • – Sa promoveze sanatatea individului, comunitatii si populatiilor

            • – Sa inteleaga notiunile relevante de Sanatate publica cu rasune tin specialitatea lor

            • – Sa invete si sa sustina viitori candidati

            • – Sa fie devotati sanatatii individuale si sociale prin practica medicala etica, respectarea reglementarilor legale si atingerea unor standarde morale si clinice inalte

            • – Sa detina documente care sa ateste calitatile sus mentionate, mai ales daca acestia doresc sa obtina un post intr-o alta tara decat cea in care s-au pregatit.

              Medicul specialist isi poate declina competenta in cazuri subacute sau cronice din aria specialitatii, ara sa ie sanctionat, avand obligatia de a directiona pacientul catre unul dintre colegii de specialitate.

              In acelasi timp, se considera obligatorie initierea de catre acesta tratamentului medico- chirurgical de urgenta in cazurile ce prezinta urgenta amenintatoare de viata sau potential invalidante. (sindroame de compartiment de varii cauze, tratamentul de urgenta al pacientilor arsi grav, managementul replantarilor/revascularizarilor, a injuriilor principalelor trunchiuri nervoase peri erice).

              Obligatii

            • – Etice:

              Desi activitatea profesionala prezinta variatii in fiecare tara, acesta se supune unor legislatii comune, si anume tratatele internationale, Declaratia ONU a drepturilor omului si Codului international de etica medicala.

              Deontologice: conform ghidurilor de buna practica medicala in specialitate stabilite la nivel national.

              Un medic specialist in Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirugie Reconstructiva recunoscut in UE trebuie sa fie la curent cu principiile de cercetare stiintifica, principii si metodologia cercetarii stiintifice, principii ale cercetarii clinice, medicina bazata pe dovezi, analiza datelor si biostatistica, tehnici de laborator , bazele etice ale cercetarii clinice si fundamentale.

            • – Un medic specialist in Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirugie Reconstructiva trebuie sa demonstreze un comportament etic, respectand ghidurile de buna practica valabile la nivel national, confirmate de certificatul de buna practica medicala

            • – Profesionale: UEMS defineste competenta profesionala astfel: „utilizarea habituala si judicioasa a comunicarii, cunostiintelor, aptitudinilor practice, a rationamentului clinic, a emotiilor , valorilor si a reflectarii acestor valori in practica curenta cu scopul de a servi beneficiului individual si al comunitatii.

              Care sunt modulele de pregatire, similar unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregatirii, care intra in standardul professional si pot fi practicate in urma obtinerii titlului de medic specialist :

              NU SE APLICA

              Domeniile, aditionale de dezvoltare profesionala in specialitate, prin formare specializata suplimentara (atestate de pregatire complementara existente in legislatia MS), ulterior obtinerii titlului de medic specialist:

            • – Echografie generala

            • – Echografie vasculara

            • – Medicina hiperbara

            • – Dermatoscopie

            • – Chirurgie oncologica (neoplasmul mamar, limfadenectomii, neoplasme cutanate)

            • – Managementul medical al dezastrelor

            • – Managementul medical al urgentelor prespitalicesti

            PRIN ACESTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

            PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SANATATII

            Prof. Emerit Dr. Lascar Ioan

            Anexa 1

            Tematica de pregatire in specialitatea Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva

            – Silabusul-

            PRINCIPII SI TEHNICI GENERALE

            1. a. Istoria chirurgiei plastice

            2. b. Stiinte fundamentale in chirurgia plastic (inclusive anatomi si fiziologia pielii, osului, articulatilor si tendoanelor)

            3. c. Principii de baza

               1. i. Socul si Resuscitarea cardiorespiratorie

               2. ii. Arsuri

               3. iii. Managementul in traumatologie

               4. iv. Managementul oncologic

               5. v. Malformatii congenitale

               6. vi. Plagi

            4. d. Cicatrizarea plagilor

               1. i. Sutura plagilor

               2. ii. Debridarea plagilor(hematom, serom, infectie)

               3. iii. Managementul fasceitei necrozante

               4. iv. Plagi cornice (incluzand escare, ulcere cronice)

            5. e. Transplatul de tesuturi

            6. f. Expandarea tisulara

            7. g. Lambouri

            8. h. Microchirurgie

            9. i. Transferul liber microchirurgical

      1. ii. Replantari si revascularizari

      2. iii. Nervi periferici

      1. i. Lasere in chirurgia plastica

      2. j. Biomateriale – implante

      3. k. Managementul arsurilor

         1. a. Arsuri termice, chimice, electrice, postiradiere

         2. b. Resuscitarea arsului

         3. c. Chirurgia arsurilor

      4. l. Managementul degeraturilor

      Principii noi: bioinginerie, culturi de celule, proceduri lipoplastice

      CAP SI GAT

      1. a. Malformatii congenitale

         1. vi. Despicături labiale si palatine

         2. vii. Urechi decolate

         3. viii. Microtia

         4. ix. Sindroame craniofaciale

         5. x. Altele

      2. b. Accidente traumatice

         1. i. Leziuni ale tesuturi moi

            1. 1. Amputatii (ureche, pleopa, nas, buza, scalp)

            2. 2. Leziuni si defecte ale nervilor periferici

            3. 3. Defecte composite (ureche, pleopa, nas, buza, scalp)

            4. 4. Defecte ale scalpului

         2. ii. Leziuni osoase

      3. c. Afectiuni neoplazice

         1. v. Tumori ale tesuturilor moi

         2. vi. Tumori osoase

         3. vii. Tumori ale buzei si tractului digestiv si respirator superior

      4. d. Paralizia faciala

      5. e. Hemiatrofia faciala

      PERETE TORACIC SI SAN

      1. a. Malformatii congenitale

         1. iv. Asimetria mamara (inclusiv sindromul Poland)

         2. v. Sani tuberosi

         3. vi. Pectus excavatum/carinatum

      2. b. Accidente traumatice

      3. c. Afectiuni neoplazice

         1. vi. Tratament chirurgical al cancerului de san

         2. vii. Reconstructia mamara

         3. viii. Limfodisectia/nodulul santinela

         4. ix. Tumori ale tesuturilor moi

         5. x. Reconstructia de perete toracic

      4. d. Altele

      1. i. Hipertrofia mamara

      2. ii. Ginecomastia

         TRUNCHI, ABDOMEN SI ORGANE GENITALE

         1. a. Malformatii congenitale

            1. iv. Hipospadias si epispadias

            2. v. Malformatii ale organelor genitale feminine

            3. vi. Spina bifida

            4. vii. Altele

         2. b. Accidente traumatice

            1. i. Perete abdominal

            2. ii. Organe genitale externe

         3. c. Afectiuni neoplazice

            1. iv. Tumori vaginale si vulvare

            2. v. Tumori ale penisului

            3. vi. Tumori ale tesutului subcutanat

         4. d. Altele

            1. i. Transsexualismul

            2. ii. Boala Peyronie

               MEMBRU SUPERIOR, INCLUSIV MANA

               1. a. Malformatii congenitale- sindactilie, polidactilie

               2. b. Accidente traumatice

                  1. vii. Tendoane

                  2. viii. Osoase

                  3. ix. Articulatii si ligament

                  4. x. Tesut subcutanat

                  5. xi. Nervi periferici incluzand plexul brachial si sindroamele de compresie

                  6. xii. Transfer functional tendinos si muscular

                  7. xiii. Amputatii si replantari

                  8. xiv. Reconstructia de police

                  9. xv. Sindromul de compartiment, incluzand si boala Volkmann

                  10. xvi. Artroze si artrite, incluzand mana reumatismala

                  11. xvii. Instabilitatea articulara

               3. c. Afectiuni neoplazice

            3. iii. Osoase

            4. iv. Tesut subcutanat

         1. d. Altele

         1. xviii. Boala Dupuytren

         2. xix. Limfedem

         1. ii. Mana spastica

            MEMBRU INFERIOR

            1. b. Malformatii congenitale

         2. iii. Sindactilie, polidactilie

         3. iv. Bride congenital

         1. c. Accidente traumatice

            1. i. Tesut subcutanat

            2. ii. Reconstructie osoasa

            3. iii. Nervi

         2. d. Afectiuni neoplazice

            1. a. Osoase

            2. b. Tesut subcutanat

         3. e. Altele

         1. a. Limfedem

            PIELEA SI ANEXELE EI

            1. a. Anatomie si fiziologie

            2. b. Malformatii congenitale

               1. vi. Anomalii vasculare

               2. vii. Malformatii vasculare

               3. viii. Hemangioame

               4. ix. Limfangioame

               5. x. Bride congenital

            3. c. Accidente traumatice

      3. iii. Plagi acute si cronice

      4. iv. Chirurgia cicatricilor

      1. d. Afectiuni neoplazie

      1. xi. Tumori piele

      2. xii. Carcinom bazocelular

      3. xiii. Melanom

      4. xiv. Carcinom scuamos

      5. xv. Alte tumori ale pielii

      6. xvi. Limfodisectia si ganglionul santinela

      CHIRURGIE ESTETICA

      1. a. Cap si gat

         1. i. Rejuvenare faciala non-chirurgicala-peelinguri chimice, toxina botulinica

         2. ii. Tratamente laser

         3. iii. Blefaroplastia

         4. iv. Lifting facial

         5. v. Lifting de sprancene

         6. vi. Rinoplastia

         7. vii. Otoplastia

         8. viii. Tratamentul alopeciei-transplantul de par

         9. ix. Reconturare faciala

            1. 4. Cu implant

            2. 5. Lipoplastie, inclusive transferul de grasime

            3. 6. Genioplastie

      2. b. Membrul superior

         1. iii. Liposuctia

         2. iv. Brahioplastia

      3. c. San

         1. iv. Mamoplastia de augmentare

         2. v. Ptoza mamara

         3. vi. Mameloane invaginate

      4. d. Abdomen

         1. iv. Liposuctia

         2. v. Abdominoplastia

         3. vi. BodyLifting

      5. e. Membru inferior

      1. v. Liposuctia

      2. vi. Lifting de coapse

      3. vii. Lifting de fese

      4. viii. Implante

      Anexa 2 Logbook proceduri

      Modalitate de completare:

      Completarea logbook-ului intra in obligatiile candidatului.

      Saptamanal acesta are obligatia de a nota interventiile la care a participat in calitate de observator/ ajutor sau operator asistat, notand data si ora interventiei, cnp pacient, numarul foii de observatie/prezentare, medicul curant primar/specialist.

      Fiecare procedura va fi parafata si semnata de medicul curant al pacientului pentru a fi luata in considerare pentru completarea log-book-ului.

      Avand in vedere legislatia in vigoare, care nu permite libera practica pe perioadarezidentiatului, candidatul va nota in dreptul  iecarei proceduri calitatea detinuta inoperatie :

      • – Observator (O)

      • – Operator secundar (OS)

      • – Operator primar asistat (OPA)

      Documentele ce stau la baza completarii logbook-ului vor fi pastrate de catre candidat pana la inscrierea la examenul de specialitate pentru verificare.

      Anual candidatul va prezenta coordonatorului de rezidentiat situatia log-bookului personal, raportand numarul de procedure efectuat, eventualele probleme intampinate.

      Din considerente logice, sustinem descarcarea log-book-ului de pe internet, in format Excel, pentru a facilita completarea acestuia in timp real si transmiterea datelor coordonatorului de rezidentiat.

      Anexam log-book-ul in format electronic prezentei curicule.

      Anexa 3

      COMPETENTE DOBANDITE PE PERIOADA PREGATIRII IN SPECIALITATE

      De completat de catre responsabilul local al programului de PREGATIRE

      Nume Prenume candidat:

      Perioada acoperita de log-book:

      Centru de pregatire in specialitate: Coordonator Program pregatire in specialitate Semnatura :

      slab mediu bun

      foarte

      Competente Consilierea

      in pacientilor

      Comunicarea cu pacienti si apartinatorii Munca in echipa cu colegii si restul colectivului Control al calitatii si management al riscului

bun excelent

Cursuri absolvite

Cursuri de lambouri Cursuri de microchirurgie Cursuri de arsuri

Cursuri de baza in tehnici chirurgicale? Cursuri de resuscitare adulti

Cursuri de resuscitare copii? Altele (specificati)

Locul

Data

De completat de catre candidat:

Publicatii

Prezentari la manifestari stiintifice

Prezentari de caz

Articole in reviste (fara prezentari de caz)

Postere Prezentari orale

Prezentari sustinute ca invitat Chairman

Premii academice

Numar

Titluri stiintifice dobandite		D/N
Doctor Medic Doctor in Stiinte Medicale

Aptitudini

Nume, prenume candidat: ………………………………………………………………………..

Centru de pregatire: ………………………………………………………………………………..

Aptitudini	Slab	Necesita imbunatatire	Mediu	Bun	Foarte bun
Maturitate profesionala
Capacitate tehnica
Compatibilitate
Administratie
Punctualitate
Industrie
Dependenta
Receptiv la instructie
Activitate de studiu
Cercetare
Publicatii
Cursuri, conferinte

Certific prin prezenta ca medicul Chirurg Plastician este:

• o Medic specialist

• o Medic rezident aflat in programul de pregatire in specialitatea Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva

Coordonator al programului de pregatire in rezidentiat,

Nume, Prenume ……………………………………………………..

Data …………………………………………………………………….

Semnatura ……………………………………………………………

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

OTO-RINO-LARINGOLOGIE

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SANATATII

2017

CURRICULUM DE PREGATIRE IN SPECIALITATEA

OTO-RINO-LARINGOLOGIE si CHIRURGIE CERVICOFACIALA

Definitia specialitatii:

Curriculumul prevede un număr de 520 de ore didactice pe 5 ani de studii universitare, pentru tematica prezentată, înafara cărora sunt prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual. Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării, se face prin credite (CFU). 1 credit = 25 ore de instruire Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20-30%, restul de 70-80%, fiind dedicată activitaţilor practice şi studiului individual. La sfârşitul fiecărui modul de pregătire (cel puţin o data pe an), are loc o evaluare de etapă, facută în unitatea de pregătire de către coordonatorul de stagiu şi îndrumător. Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU. Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu (log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continua.

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1 Durata programului

      NUMARUL TOTAL DE ANI	5 ANI
      NUMARUL TOTAL DE MODULE	15
      MODULUL 1	ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	6 LUNI
      ORE DE CURS/SAPTAMANA	2
      MODULUL 2	CHIIRURGIE GENERALA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	3 LUNI
      ORE DE CURS / SAPTAMANA	2
      MODULUL 3	ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA (AUDIOLOGIE, VESTIBULOLOGIE, FONIATRIE)
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	3 LUNI
      ORE DE CURS / SAPTAMANA	2
      MODULUL 4	NEUROLOGIE
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	1 LUNI
      ORE DE CURS /SAPTAMANA	2
      MODULUL 5	PNEUMOLOGIE
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	1 LUNA
      ORE DE CURS/SAPTAMANA	2
      MODULUL 6	ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	6 LUNI
      ORE DE CURS/SAPTAMANA	2
      MODULUL 7	ORL PEDIATRIE
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	4 LUNI
      ORE DE CURS /SAPTAMANA	2
      MODULUL 8	ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	9 LUNI
      ORE DE CURS/SAPTAMANA	2
      MODULUL 9	CHIRURGIE OMF
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	2 LUNI
      ORE DE CURS/SAPTAMANA	2
      MODULUL 10	OFTALMOLOGIE
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	1 LUNA
      ORE DE CURS /SAPTAMANA	2
      MODULUL 11	ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	9,5 LUNI
      ORE DE CURS /SAPTAMANA	2
      MODULUL 12	BIOETICA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	0,5 LUNI
      ORE DE CURS /MODUL	20 ore

      MODULUL 13	CHIRURGIE PLASTICA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	2 LUNI
      ORE DE CURS /SAPTAMANA	2
      MODULUL 14	NEUROCHIRURGIE
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	1 LUNA
      ORE DE CURS /SAPTAMANA	2
      MODULUL 15	ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA
      NUMARUL DE LUNI/MODUL	11 LUNI
      ORE DE CURS /SAPTAMANA	2
      TOTAL ORE PREGATIRE TEORETICA	520 ORE, la care se adauga 40-50 ore studiu individual / an, reprezentând 20- 30% din activitate
      TOTAL ORE PREGATIRE PRACTICA	70-80% din timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

      Structura programului

      1. 1. Etapa de angajare, luare în evidenţă, rezolvarea problemelor social–-administrative, prezentarea la spital şi clinica repartizată, stabilirea responsabilului şi fixarea planului de activitate (2 săptămâni).

      2. 2. Stagii efectuate

      ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA – Modulele 1,3,6,8,11,15 – total 44,5 luni CHIRURGIE GENERALA – Modul 2 – 3 luni

      NEUROLOGIE – Modul 4 – 1 luna PNEUMOLOGIE – Modul 5 – 1luna ORL PEDIATRIE – Modul 7 – 4 luni CHIRURGIE OMF – Modul 9 – 2 luni OFTALMOLOGIE – Modul 10 – 1 luna BIOETICA – Modul 12 – 0,5 luni

      CHIRURGIE PLASTICA – Modul 13 – 2 luni NEUROCHIRURGIE – Modul 14 – 1 luna

      Anul I	Anul II	Anul III	Anul IV	Anul V
      1, 2, 3	4, 5, 6, 7	8, 9, 10	11, 12, 13	14, 15

      N.B. Pregătirea se începe cu un modul de ORL SI CHIR.CERVICO-FACIALA de 6 luni, pentru dobândirea abilităţilor generale în specialitate, conform cu recomandările UEMS. Programarea restului modulelor in timpul anului se va face dupa consultarea coordonatorului de rezidentiat.

      OTORINOLARINGOLOGIE SI CHIRURGIE CERVICO-FACIALA- Modulele 1,3,6,8,11,15, total 44,5 luni

      Nr. ore curs: 2/SAPTAMANA

      Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

      1. 1. Tematica:

         1. I. Otologie

            Cunoştinţe fundamentale în:

            1. A. Proceduri diagnostice

               1. a) EXAMINARE CLINICĂ SI PARACLINICA:

                  • – Inspectie, palpare – elemente normale de anatomie a urechii

                  • – Otoscopie

                  • – Endoscopie otologica

                  • – Microscopie otologica

                  • – Recoltare secretie auriculara

                    -Aspiratie auriculara

               2. b) FUNCŢIA AUZULUI:

                  • – Audiogramă în câmp liber

                  • – Teste cu diapazonul

                  • – Impedanţă

                  • – Audiogramă tonală

                  • – Audiogramă vocală

                  • – Audiogramă supraliminară

                  • – Teste audiometrice obiective:

                    •  potentiale evocate auditive, BERA

                    •  otoemisiuni acustice

                  • – Audiologie pediatrică:

                    •  metode de screening

                    •  metode obiective

                    •  metode subiective

               3. c) FUNCŢIA VESTIBULARĂ:

                  • – Nistagmus spontan

                  • – Nistagmus indus :

                    •  nistagmus poziţional

                    •  teste calorice

                    •  electronistagmografie

                    •  testul scaunului rotativ

                    •  videonistagmografie

                  • – Reflexe spinale (Unterberger, Romberg)

                  • – Posturografie dinamica computerizata

               4. d) FUNCŢIA NERVULUI FACIAL

                  • – Teste topodiagnostice(testul Schirmer, teste gustative, reflexul stapedian, etc)

                  • – Teste neurofiziologice:

                    •  teste de stimulare nervoasă

                    •  electromiografie

               5. e) INTERPRETARE IMAGISTICĂ:

                  • – Radiografie, CT, RMN, Angiografie

            2. B. Tratament nechirurgical

               Tratamentul medicamentos si manevre terapeutice pentru:

               •  patologia infecto-inflamatorie a urechii (otite externe/medii/labirintite) cronica si de urgenta

               •  hipoacuzie neurosenzorială

               •  tinitus

               •  sindroame vertiginoase

               •  pareza/paralizia nervului facial

               •  îngrijiri postoperatorii

            3. C. Tratament chirurgical

               • – Anestezie locală şi regională

               • – Managementul othematomului

               • – Excizia osteoamelor conductului auditiv extern

               • – Extragerea corpilor străini

               • – Polipi ai conductului auditiv

               • – Recoltare biopsii

               • – Timpanotomie

               • – Plasare aeratoare timpanice

               • – Miringoplastie si timpanoplastie

               • – Antrotomie

               • – Mastoidectomie (simplă, modificată, radicală)

               • – Malformatii auriculare

               • – Plagile regiunii temporale, conductului auditiv extern

               • – Tumori ale urechii externe si medii

         2. II. Nas şi sinusuri paranazale

            Cunoştinţe fundamentale în:

            1. A. Proceduri diagnostice

               1. a) EXAMINARE CLINICĂ SI PARACLINICA:

                  • – Rinoscopia anterioară şi posterioară;

                  • – Endoscopia nazo-sinuzala (include sinusoscopia);

                  • – Microscopia nazo-sinuzala (documentarea fotografica)

                  • – Elemente de estetica a fetei

                  • – Recoltarea corecta de exudat nazal/secretie cavum

               2. b) TESTE FUNCŢIONALE

                  • – Rinomanometrie;

                  • – Rinometria acustică;

                  • – Teste olfactometrice (subiective, obiective);

                  • – Testarea clearance-ului mucociliar

               3. c) IMAGISTICĂ

                  • – CT;

                  • – RMN;

                  • – Angiografie;

                  • – Radiografii uzuale;

               4. d) INVESTIGAŢII ALERGOLOGICE

                  • – Testări alergice epicutanate;

                  • – Testări alergice intracutanate;

                  • – Teste nazale de provocare;

                  • – Citologie nazală;

                  • – Interpretarea testelor serologice;

            2. B. Tratament nechirurgical

               • – Tratament medicamentos pentru patologia infecto-inflamatorie cronica si de urgenta a nasului si sinusurilor paranazale

               • – Imunoterapie specifică (desensibilizare);

               • – Tratamentul reacţiilor anafilactice;

            3. C. Tratament chirurgical

               Nas

               • – Anestezie loco-regională

               • – Tratamentul epistaxisului:

                 •  Tamponament nazal anterior/posterior;

                 •  Cauterizare nazală;

               • – Îndepărtare de corp străin endonazal;

               • – Polipectomie nazală;

               • – Chirurgia cornetelor nazale cu instrumente reci/LASER/radiofrecventa, etc.

               • – Reducere si imobilizarea osoasa in fracturile nazale;

               • – Incizia si drenajul abceselor;

               • – Septoplastie;

               • – Inchiderea perforatiilor septale;

               • – Hematom septal;

               • – Rinoplastia;

               • – Corecţia malformaţiilor (atrezie coanală, fistule etc);

               • – Prelevarea de probe biologice – biopsii

               • – Ingrijiri postoperatorii

               Sinusuri paranazale

               • – Puncţia sinusului maxilar

               • – Sinusoscopie;

               • – Antrostomie endoscopică;

               • – Chirurgie radicală (Caldwell – Luc);

               • – Trepanarea sinusului frontal (Boeck)

               • – Chirurgie externă a sinusului frontal;

               • – Etmoidectomie externă;

               • – Etmoidectomie endonazală (endoscopică,microscopică);

               • – Drenaj frontal tip Draf;

               • – Chirurgia endoscopica a sinusului sfenoidal

               • – Chirurgia de revizie a sinusurilor paranazale (endoscopic si/sau pe cale externa)

               • – Ligatura arterelor etmoidale şi maxilara;

               • – Dacriocistorinostomie;

               • – Închiderea fistulelor oroantrale;

               • – Tratamentul chirurgical endoscopic al fistulelor LCR;

               • – Tratamentul tumorilor benigne si maligne rinosinuzale

                 •  Maxilectomie (parţială, totală);

                 •  Abord prin rinotomie laterală;

                 •  Tehnica de abord extern medio-facială (degloving)

               • – Abordul combinat al rinobazei;

               • – Tratamentul leziunilor traumatice nazo-sinuso-faciale

               • – Leziuni de ţesuturi moi faciale

               • – Proceduri de decompresie orbitară;

               • – Tratamentul combinat al complicatiilor rinosinusale

         3. III. Laringe si trahee

            Cunoştinţe fundamentale în:

            1. A. Proceduri diagnostice

               1. a) EXAMINARE CLINICĂ SI PARACLINICĂ (ADULŢI ŞI COPII)

                  • – Laringoscopie indirectă (cu oglinda)

                  • – Laringofibroscopie cu endoscop flexibil

                  • – Traheo-bronhoscopie endoscopica

                  • – Laringoscopie directă

                  • – Microlaringoscopie

                  • – Videostroboscopie

                  • – Analiza percepţională şi acustică a vocii

                    •  evaluarea timpului maxim de fonaţie

                    •  evaluarea fonetografică

                  • – Prelevări pentru evaluare microbiologică

                  • – Aspiraţii bronşice pentru evaluare microbiologică şi citologică

                  • – Biopsii endolaringiene (indirectoscopic, fibroscop canal de lucru, microlaringoscopie suspendata)

                  • – Biopsii endotraheale şi endobronşice

                  • – Electromiografia laringelui

               2. b) INTERPRETAREA IMAGISTICII:

                  • – CT, RMN, Radiografii clasice, Angiografie

            2. B. Tratament nechirurgical

               • – Aplicaţii de soluţii topice la nivelul laringelui

               • – Tratamentul cu aerosoli

               • – Tratament medicamentos in patologia infecto-inflamatorie

               • – Terapie logopedică

               • – Reeducarea vocala

            3. C. Tratament chirurgical

               • – Anestezie locală şi regională

               • – Extragerea corpilor străini din laringe, trahee şi bronhii

               • – Intubaţie orotraheală

               • – Traheostomie (inclusiv percutană, coniotomie)

               • – Inchiderea traheostomei

               • – Chirurgia paraliziei uni/bilaterala a corzilor vocale

               • – Chirurgia tulburărilor de fonaţie (fonochirurgie)

               • – Chirurgia in traumatismele laringo-traheale

                 -Chirurgia supuratiilor laringiene

               • – Chirurgie endolaringiană şi endotraheală transorală (a tumorilor benigne ) cu sau fară utilizarea microscopului /LASER-ului

               • – Cordectomie prin laringofisura sau endoscopica LASER

               • – Laringectomie parţială fronto-laterala sau frontala anterioara

               • – Laringectomie parţială orizontala supraglotică

               • – Laringectomie parţială verticală

               • – Hemilaringectomie

               • – Laringectomie totală

               • – Reconstrucţia faringiana cu grefe locale şi microvasculare

               • – Reabilitarea vocii cu proteze (buton fonator)

               • – Patologie pediatrica laringiana

                 •  gestionarea căilor aeriene la nou-născut şi copil

                 •  chirurgia malformaţiilor laringo-traheale

                 •  papilomatoza laringiana juvenila

         4. IV. Cavitatea bucală, faringe si esofag cervical

            Cunoştinţe fundamentale în:

            1. A. Proceduri diagnostice

               1. a) EXAMINARE CLINICĂ SI PARACLINICĂ:

                  • – Inspecţie şi palpare la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui

                  • – Rinoscopia posterioara

                  • – Hipofaringoscopie cu optica rigida sau flexibila

                  • – Esofagoscopie cu optica rigida sau flexibila

                  • – Biopsia formatiunilor tumorale ale cavitatii bucale, faringelui si esofagului

                  • – Gustometria

                  • – Teste funcţionale pentru disfagie

                  • – Evaluarea pacientului cu sindrom de apnee obstructiva in somn (endoscopia de somn, poligrafia respiratorie si polisomnografia)

               2. b) INTERPRETAREA IMAGISTICII

                  • – Echografie parti moi cervicale, Radiografii, Ortopantomografia, CT, RMN, examen tranzit baritat cu seriografie de deglutitie,scintigrafie, pet -CT

            2. B. Tratament nechirurgical

               • – Terapia cu inhalaţii

               • – Tratamentul medicamentos al afectiunilor inflamtorii/infectioase a cavitatii bucale si faringelui

               • – Reabilitarea pacientului cu tulburari de deglutitie si disfagie

            3. C. Tratament chirurgical

               • – Anestezia locală şi regională

               • – Adenoidectomia

               • – Amigdalectomia

               • – Oprirea hemoragiei din loja amigdaliana

               • – Drenajul abcesului

                 •  periamigdalian şi retroamigdalian

                 •  parafaringian şi retrofaringian

                 •  de planseu bucal

               • – Corectarea malformaţiilor

                 •  Fren lingual

                 •  Ranula

                 •  Incluziuni chistice la nivelul planseului bucal/val palatin

               • – Îndepărtarea calculilor salivari pe calea orală

                 -Extragerea de corpi străini faringieni/esofag proximal

               • – Închidere de fistule faringiene

               • – Chirurgia traumatismelor faringiene

               • – Chirurgia tumorilor benigne si maligne ale cavitatii bucale, faringelui si esofagului

               • – Chirurgia LASER si radiofrecventa la nivelul cavităţii orale şi a faringelui:

                 •  Tratament chirurgical al pacientului cu ronhopatieişi a apneei obstructive în somn

                 •  Criptoliza LASER/Radiofrecventa

                 •  Chirurgia reductionala LASER/radiofrecventa a bazei de limba

         5. V. Patologia cervico-faciala Cunoştinţe fundamentale în:

            1. A. Proceduri diagnostice

               1. a) EXAMINARE CLINICĂ SI PARACLINICĂ:

                  • – Inspectia si palparea regiunii cervico-faciale

                  • – Investigarea nervilor cranieni

                    •  clinică

                    •  electrofiziologică

                  • – Teste funcţionale ale glandelor salivare

                  • – Puncţie aspirativă bioptică echoghidata

               2. b) INTERPRETAREA IMAGISTICII

                  • – Echografie parti moi cervicale, Radiografii, CT, RMN, Angiografie, PET- CT

            2. B. Tratament nechirurgical

               • – Tratament medicamentos al patologiei infecto-inflamatorii latero-cervicale(abcese, flegmoane, adenite acute,etc)

               • – Tratamentul plăgilor cervicale

               • – Chimio-radioterapie (indicatii, urmarirea pacientului, complicatii)

            3. C. Tratament chirurgical

         • – Anestezie locală şi regională cervicala

         • – Ingrijirea pacientului cu traumatisme mecanice si fizico-chimice cervicale

         • – Ingrijirea fistulelor cervicale

         • – Extirparea:

           •  chistului de tract tireoglos

           •  chistului branhial

           •  fistulelor cervicale

         • – Incizia şi drenajul abceselor si flegmoanelor cervicale

         • – Chirurgia tumorilor benigne cervicale

         • – Extirparea ganglionilor limfatici cervicali (biopsie ganglionara)

         • – Cervicotomie laterală (exploratorie sau pentru tumori latero-cervicale si parafaringiene)

         • – Limfadenectomie cervicală (functionala, radicala, selectiva,etc)

         • – Extirpare tumorilor cervicale ( ţesuturi moi, vasculare, de origine nervoasa,etc)

         • – Chirurgia glandelor salivare:

           •  extirparea glandei submandibulare

           •  extirparea glandei sublinguale

           •  biopsia glandelor salivare minore

           •  parotidectomie (parţială, subtotală, totală)

         • – Chirurgia vaselor latero-cervicale (ligaturi vasculare arteriale sau venoase – artera carotida externa, artera carotida interna, artera linguala, artera faciala, vena jugulara interna etc)

         • – Chirurgia glandei tiroide

         • – Chirurgie plastică şi reconstructivă cervico-faciala

           •  lambou prin alunecare şi rotaţie

           •  lambou liber

         • – Reconstrucţie plastică extinsă

           •  lambou miofascial

           •  lambou musculocutanat

           •  lambou microvascular

         • – Procedee de reconstructie si restaurare facială

           •  lambou muscular dinamic

           •  proceduri statice

           •  chirurgie estetica faciala

           •  blefaroplastie

           •  mentoplastie

           •  otoplastie

           •  lifting facial

           •  injectare toxina botulinica

         Modulul 2, CHIRURGIE GENERALA, 3 luni

         Nr. ore curs: 2 ORE/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Principii de asepsie şi antisepsie în chirurgia generală Instrumentarul de chirurgie generală şi folosirea lui

            2. b. Tehnici de drenaj

            3. c. Tehnici de sutură

            4. d. Tehnica pansamentului

            5. e. Tratamentul plăgilor.

            6. f. Profilaxia infecţiilor tetanice

            7. g. Tratamentul infecţiei acute localizate (abces cald, furuncul )

            8. h. Tehnici de anestezie loco-regională

            9. i. Anestezia generală prin intubaţie nazo şi oro traheală (Fazele anesteziei generale, tehnica intubaţiei nazo şi oro-traheală )

            10. j. Resuscitarea cardiorespiratorie

            11. k. Transfuzia (indicaţii, CI, teste de compatibilitate, accidente transfuzionale ), substituenţi de sânge Reechilibrarea hidro-electrolitică şi echilibrul AB (interpretarea ionogramei sanguine şi urinare, modificări patologice ale echilibrului AB )

            12. l. Arsurile (criterii de evaluare diagnostică, conduită terapeutica)

            13. m. Sondajul vezical

            14. n. Examenul unui bolnav traumatizat

            15. o. Şocul (criterii de diagnostic, principii de tratament )

            16. p. Principii de tratament în politraumatisme

            17. q. Patologia hemostazei în practica chirurgicală

            18. r. Traumatisme toracice (diagnostic, conduită terapeutică )

            19. s. Patologia esofagului (corpi străini, stenoze benigne, achalazia, cancerul esofagian, diverticuli esofagieni, herniile hiatale )

            20. t. Urgenţele în chirurgia abdomenului (diagnostic, conduită terapeutică )

         2. 2. Obiective educationale

            1. a. deprinderea unor competente teoretice si practice legate de patologia chirurgicala de baza, notiuni legate de traumatologia tesuturilor moi si a oaselor, vindecarea plagilor, principii de tratament in patologia supurativa acuta;

         3. 3. Rezultate asteptate:

         1. i. Sutura şi îngrijirea plăgilor – 50

         2. ii. Drenaj supuratii – 5

         3. iii. Asistenţa la chirurgie reconstructivă vasculară –2

         4. iv. Asistenta in manevre de extractie corpi straini esofagieni, dilatatii esofagiene, ablatie diverticuli esofagieni,montare gastrostome de alimentatie – 10

         Modulul 4, NEUROLOGIE, 1 luna

         Nr. ore curs: 2 ORE/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Afecţiunile vasculare carotidiene şi ale arterelor vertebrale

            2. b. Accidente vasculare cerebrale si implicatiile in patologia ORL

            3. c. Sindroame vestibulare

            4. d. Aspecte neurologice in patologia ostructiva de somn

            5. e. Patologia nervilor cranieni si notiuni de electrofiziologie

         2. 2. Obiective educaţionale.

            1. a. Deprinderea noţiunilor clinice şi interpretarea probelor paraclinice necesare în diagnosticul si tratamentul pacientului neurologic.

         3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire)

            1. a. Interpretarea caracteristicilor patologiei vasculare cu implicatii neurologice

            2. b. – CT şi RMN în boli neurologice acute şi cronice (interpretare)

            3. c. Notiuni minimale de electrofiziologie cu implicatii in patologia ORL

         Modulul 5, PNEUMOLOGIE, 1 luna

         Nr. ore curs: 2/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Indicaţiile, contraindicaţiile bronhoscopiei: – anestezie, tehnici de prelevare (culturi, biopsii, lavajul bronhioloalveolar).

            2. b. Patologia traheei: Stenozele traheale iatrogene. Tumori traheale. Corpul străin traheo- bronsic

            3. c. Tuberculoza pulmonara – principii de diagnostic si tratament, elemente caracteristice infectiilor secundare in sfera ORL

         2. 2. Obiective educationale:

            1. a. asimilarea de cunostinte teoretice cu privire la diagnosticul si tratamentul afectiunilor traheo-bronsice si dobandirea de abilitati practice de endoscopie traheo-bronsica

         3. 3. Rezultate asteptate:

            1. a. participarea la procesul de sterilizare a bronhoscoapelor – 10

            2. b. anestezii locale – 10

            3. c. bronhoscopii diagnostice – 3

            4. d. bronhoscopii terapeutice(bronhoaspiratii, biopsii, copi straini) – 2

         Modulul 7, ORL Pediatrie, 4 luni

         Nr. ore curs: 2/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Malformatiile in ORL – diagnostic precoce si posibilitati terapeutice

            2. b. Patologia inflamator-infectioasa nazo-sinusala, faringiana, otomastoidiana si laringiana la copii

            3. c. Patologia tumorala benigna si maligna ORL a copilului

            4. d. Hipoacuziile neurosenzoriale – diagnostic si reabilitare auditiva (proteze auditive conventionale si implantabile)

         2. 2. Obiective educationale:

            1. a. Deprinderea elementelor particulare de diagnostic si tratament in patologia pediatrica ORL sus mentionata

            2. b. Deprinderea notiunilor elementare de evaluare auditiva pe grupe de varsa

            3. c. Indicatiile protezelor auditive conventionale si implantabile in populatia pediatrica

         3. 3. Rezultate asteptate

            1. a. Diagnostic in patologia ORL pediatric – 40

            2. b. Tehnici chirurgicale ORL pediatrie :

               1. i. Adenoidectomie – 20

               2. ii. Amigdalectomie – 10

               3. iii. Extractie corpi straini traheobronsici – 4

               4. iv. Timpanotomie – 10

               5. v. Antroaticotomie – 5

            3. c. Asistarea medicului indrumator la chirurgia de implant cohlear – 1

         Modulul 9, CHIRURGIE OMF, 2 luni

         Nr. ore curs: 2/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Examenul clinic si paraclinic în chirurgia OMF.

            2. b. Traumatisme oro-maxilo-faciale

            3. c. Sinuzitele maxilare de origine dentară

            4. d. Patologia orală inflamatorie şi oncologică

            5. e. Patologia articulaţiei temporo-mandibulare

         2. 2. Obiective educationale:

            1. a. deprinderea unor competente teoretice si practice legate de patologia chirurgicala OMF de baza,

            2. b. diferite abilitati practice legate de traumatologia tesuturilor moi faciale si a oaselor in special fracturile tip Le Fort;

            3. c. deprinderea unor notiuni legate de patologia dentara si a cavitatii bucale in general si efectuarea de manevre specifice specialitatii sub atenta supraveghere a medicului coordonator.

            4. d. Elemente de diagnostic si tratament ale sinuzitelor odontogene, in special cele iatrogene (corpi straini, chirurgia de implant dentar, etc.)

         3. 3. Rezultate asteptate:

            1. a. Examene clinice OMF –20

            2. b. Interpretare examene paraclinice în chirurgia OMF –20

            3. c. Asistenţa la cazuri de traumatologie oro-maxilo-facială în condiţii de urgenţă- camera de gardă –10

            4. d. Asistenţa la cazurile de patologie tumorală în sfera OMF – 10

         Modulul 10, Oftalmologie, 1 luna

         Nr. ore curs: 2/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Patologia inflamatorie a orbitei si globului ocular

            2. b. Patologia cailor lacrimale

            3. c. Complicatiile supurative orbito-oculare ale rinosinuzitelor

         2. 2. Obiective educationale

            1. a. Intelegerea relatiei de cauzalitate intre patologia inflamatorie orbito-oculara si rinosinusala

            2. b. Indicatiile chirurgiei transnazale in patologia inflamatorie-infectioasa orbitoculara

         3. 3. Rezultate asteptate:

            1. a. Cateterisme cai lacrimale – 10

            2. b. Asistenta la diagnosticul si tratamentul patologiei inflamatorii orbito-oculare – 30

         Modulul 12: BIOETICĂ, 0,5 luni

         Nr. ore curs: 20 ore

         Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematică. 1. Introducere în bioetică – 2 ore 2. Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii – 2 ore 3. Relaţia medic-pacient – 4 ore 4. Greşeli/erori în practica medicală – 2 ore 5. Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore 6. Probleme etice la finalul vieţii – 2 ore 7. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane – 2 ore 8. Probleme etice în genetică şi genomică – 2 ore 9. Etica cercetării pe subiecţi umani – 2 ore 2.

         2. 2. Obiective educaţionale. Familiarizarea cu conceptele fundamentale ale eticii medicale şi aplicarea principiilor acesteia în practica medicală zilnică.

         3. 3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

         Modulul 13, CHIRURGIE PLASTICA SI RECONSTRUCTIVA, 1 luna,

         Nr. ore curs: 2/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Principii si tehnici de reconstructie cervico-faciale utilizand lambouri cutanate.

            2. b. Principii si tehnici de reconstructie cervico-faciale utilizand grefe autologe si heterologe.

            3. c. Principii si tehnici de chirurgie plastica faciala

         2. 2. Obiective educationale:

            1. a. Deprinderea principiilor si tehnicilor de reconstructie a defectelor chirurgicale cervico- faciale.

            2. b. Deprinderea principiilor si tehnicilor de chirurgie plastica faciala (otoplastie, rinoplastie).

         3. 3. Rezultate asteptate:

            1. a. Asistarea medicului indrumator care efectueaza tehnicile chirurgicale sus mentionate – 10

            2. b. Deprinderea notiunilor elementare de ingrijire a plagilor regiunii cervico-faciale-10

         Modulul 14, anul II, 1 luna, NEUROCHIRURGIE

         Nr. ore curs: 2/SAPTAMANA

         Nr. ore practica: timpul petrecut în activitatea clinică, conform contractului de muncă individual

         1. 1. Tematica:

            1. a. Principii si tehnici de tratament neurochirurgical

            2. b. Sindroamele clinice de localizare in procesele expansive endocraniene si bazi-craniene.

            3. c. Indicatii si tehnici neurochirurgicale in terapia proceselor inflamatorii, infectioase si tumorale intracraniene si bazi-craniene.

            4. d. Elemente de diagnostic si tratament in patologia traumatica cranio-cerebrala.

         2. 2. Obiective educationale:

            1. a. capacitatea de a diagnostica principalele afectiuni cu indicatie terapeutica neurochirurgicala;

            2. b. Deprinderea elementelor de baza in diagnosticul si tratamentul patologiei de granita ORL-neurochirurgie

         3. 3. Rezultate asteptate:

            1. a. Examenul clinic al unui pacient neurochirurgical

            2. b. Efectuarea sub supraveghere a tehnicilor chirurgicale de granita ORL-neurochirurgie (rinobaza, otobaza)

         SCOPUL SI OBIECTIVELE EDUCATIONALE GENERALE:

         Curriculumul de otorinolaringologie prevede un număr de 480 de ore didactice pentru tematica prezentată, în afara cărora sunt prevazute şi 40-50 de ore /an de studiu individual. Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20-30%, restul de 70-80% fiind dedicată activităţilor practice şi studiului individual. La sfârşitul fiecărui modul de pregătire are loc o evaluare de etapă, făcută în unitatea de pregatire de către responsabilul de stagiu. Evaluarea se finalizează prin acordarea de note. Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu („log-book”), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie medicala continua, etc.

         SCOPUL SI OBIECTIVELE EDUCATIONALE SPECIFICE:

         REZULTATE ASTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la finalizarea pregatirii:

         Competenţele teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire, sunt ierarhizate după cum urmează:

         Nivele de competenţă:

         •  Nivel I Experienţă în indicarea si interpretare unei metode diagnostice sau terapeutice, fără experienţă în efectuarea tehnicii.

         •  Nivel II Experienţă în efectuarea tehnicii, dar nu ca operator independent.

         •  Nivel III Experienţă în efectuarea tehnicii ca operator independent (stabilirea indicaţiei, efectuarea procedurii, interpretarea acesteia, managementul complicatiilor).

         Portofoliul la finalul pregatirii cuprinde un numar de proceduri nechirurgicale/chirurgicale executate independent conform tabelului:

         Procedura chirurgicala	Numar de proceduri executate independent	Nivel experienta
         Tamponament nazal anterior si posterior	10	III
         Hemostaza chirurgicala pentru epistaxis	2	III
         Extragere de corpi straini nazali	5	III
         Punctie sinus maxilar	5	III
         Polipectomie nazala	10	III
         Septoplastie	5	III
         Turbinoreductii cu LASER sau radiofrecventa	10	III
         Tratamentul de urgenta al fracturilor nazale	3	III
         Incizie-drenaj flegmon periamigdalian	5	III
         Drenaj colectii laterocervicale	2	III
         Adenoidectomie	10	III
         Amigdalectomie	5	III
         Laringoscopie directa	5	III
         Traheotomie	2	III
         Bronhoscopie	5	III
         Timpanotomie	5	III
         Antroaticotomie	2	III
         Interventii endoscopice in rinosinuzite	10	III
         Biopsii in sfera ORL	10	III
         Proceduri nechirurgicale	Numar de proceduri executate independent
         Audiograma tonala	30	III
         Timpanograma	5	III
         Examinare endoscopica ORL	100	III
         Prelevare exudate nazale	50	III
         Manevre de repozitionare pentru VPPB	10	III
         Examen clinic vestibular cu videonistagmoscopie	15	III
         Proceduri nechirurgicale/chirurgicale, altele decat cele de mai sus	Numar de proceduri la care a asistat sau a fost asistat
         	200	I-III

         Examenul de medic specialist:

         Probe de evaluare, specific programului:

         • – Proba scrisa Da

         • – examen clinic Da

         • – proba de abilitati/manualitati Nu

         • – proba pe caseta video Nu

         • – proba operatorie Da

         • – dizertatie Nu

         Tematica de examen medic specialist

         

         1. 1. Anatomia si fiziologia nasului si sinusurilor paranazale

         2. 2. Anatomia si fiziologia faringelui

         3. 3. Anatomia si fiziologia laringelui

         4. 4. Anatomia si fiziologia urechii

         5. 5. Anatomia chirurgicala a regiunii cervicale

         6. 6. Malformaţii în ORL – diagnostic precoce şi posibilităţi terapeutice

         7. 7. Metode de explorare ale nasului si sinusurilor paranazale

         8. 8. Metode de explorare ale cavitatii bucale si faringelui

         9. 9. Metode de explorare a laringelui

         10. 10. Metode de explorare a urechii

         11. 11. Metode de explorare ale traheei si bronhiilor

         12. 12. Metode de explorare a esofagului

         13. 13. Urgentele rinosinusale (traumatismele nazale si sinuso-faciale, epistaxis, corpi straini nazo- sinusali)

         14. 14. Urgentele faringiene (traumatismele faringelui – mecanice si fizico-chimice, corpii straini faringieni)

         15. 15. Urgentele laringiene (insuficienta respiratorie acuta de cauza laringiana, traumatismele laringelui, corpii straini laringo-traheo-bronsici)

         16. 16. Urgentele oto-mastoidiene (traumatismele urechii si a osului temporal, surditatea brusc instalata, trauma sonora acuta, vertijul periferic acut, paralizia faciala periferica, corpii straini auriculari)

         17. 17. Urgentele esofagiene (esofagita postcaustica, corpii straini esofagieni)

         18. 18. Ugentele cervicale (traumatismele partilor moi cervicale, hemoragii cervicale, supuratiile cervicale)

         19. 19. Patologia infecto-inflamatorie acuta rinosinusala (rinite acute, rinosinuzite acute)

         20. 20. Patologia infecto-inflamatorie acuta a cavitatii bucale si a faringelui (stomatite, glosite, amigdalite si faringite acute)

         21. 21. Patologia infecto-inflamatorie acuta laringiana (laringitele acute, epiglotita acuta, pericondrita laringiana, abcesul laringian)

         22. 22. Patologie infecto-inflamatorie acuta otomastoidiana (otita medie acuta, otomastoidita acuta a adultului si copilului)

         23. 23. Patologia infecto – inflamatorie acuta a glandei tiroide

         24. 24. Patologia infecto – inflamatorie acuta a glandelor salivare

             

         25. 25. Patologia infecto-inflamatorie cronica rinosinusala (rinite cronice, rinosinuzitele cronice)

         26. 26. Patologia infecto-inflamatorie cronica a cavitatii bucale si a faringelui

         27. 27. Patologia infecto-inflamatorie cronica a laringelui.

         28. 28. Patologia infecto-inflamatorie cronica otomastoidiana.

         29. 29. Patologia infecto-inflamatorie cronica a glandelor salivare

         30. 30. Patologia tumorala benigna rinosinusala

         31. 31. Patologia tumorala benigna a cavitatii bucale si a faringelui

         32. 32. Patologia tumorala benigna a laringelui

         33. 33. Patologia tumorala benigna otomastoidiana

         34. 34. Patologia tumorala benigna a glandei tiroide

         35. 35. Patologia tumorala benigna a traheei

         36. 36. Patologia tumorala benigna a esofagului

         37. 37. Patologia tumorala benigna a glandelor salivare

         38. 38. Patologia tumorala maligna rinosinusala

         39. 39. Patologia tumorala maligna a cavitatii bucale si faringelui

         40. 40. Patologia tumorala maligna a laringelui

         41. 41. Patologia tumorala maligna otomastoidiana

         42. 42. Patologia tumorala maligna a glandei tiroide

         43. 43. Patologia tumorala maligna a traheei

         44. 44. Patologia tumorala maligna a esofagului cervical

         45. 45. Patologia tumorala maligna a glandelor salivare

         46. 46. Patologie tumorala cervicala

         47. 47. Patologia tumorala parafaringiana

         48. 48. Patologia chirurgicala a bazei de craniu (rino- si otobaza, orbita, cai lacrimale si spatii profunde)

         49. 49. Sindroamele paralitice laringiene şi asociate

         50. 50. Clasificarea, evaluarea şi principiile de tratament ale tulburărilor vocii (elemente de foniatrie şi fonochirurgie)

         51. 51. Tulburarile senzitive si motorii ale faringelui.

         52. 52. Algiile cranio–cervico–faciale

         53. 53. Manifestări ale bolilor sistemice in ORL

         54. 54. Sindromul de apnee obstructiva în somn (diagnostic, etiopatogenie, principii de tratament)

         55. 55. Hipoacuziile neurosenzoriale: diagnostic si reabilitare auditiva (proteze conventionale si implantabile)

         56. 56. Otoscleroza

         57. 57. Sindroamele vestibulare periferice

         Baremul de manevre, tehnici si activitati practice (maxim 2000 caractere)

         1. 1. Rezectia septului nazal

         2. 2. Chirurgia cornetelor nazale

         3. 3. Chirurgia sinuzitei maxilare (include tehnici chirurgicale endoscopice)

         4. 4. Chirurgia sinuzitei etmoidale (include tehnici chirurgicale endoscopice)

         5. 5. Chirurgia sinuzitei frontale (include tehnici chirurgicale endoscopice)

         6. 6. Amigdalectomia

         7. 7. Adenoidectomia

1. 2. DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEDICULUI SPECIALIST IN OTO-RINO-LARINGOLOGIE

   1. 2.1 Competenta profesionala intrinseca specialitatii

      Urmare a promovarii examenului de medic specialist (standard professional)

      Medicul specialist otorinolaringolog a dobândit competenţele cuprinse în curriculum modulelor de pregătire, ce intră în standardul profesional , cu excepţia celor ce aparţin domeniilor adiţionale de dezvoltare existente în legislaţia Ministerului Sănătăţii sub denumirea de atestate de pregătire complementară.

1. 2.2 Obligatii

   Medicul specialist otorinolaringolog se supune obligaţiile etice, deontologice şi profesionale stipulate de catre Colegiul Medicilor din România şi ale Ministerului Sănătăţii.

Atasat curriculumului, nu neaparat parte integranta:

1. 2.3 Care sunt modulele de pregatire, similar unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregatirii, care intra in standardul profesional si pot fi practicate urmare obtinerii titlului de medici specialist

   1. 2.3.1 Chirurgie LASER in ORL

   2. 2.3.2 Chirurgia Oncologica in ORL

   3. 2.3.3 Endoscopie ORL

   4. 2.3.4 Audiologie

   5. 2.3.5 Vestibulologie

   6. 2.3.6 Foniatrie

   7. 2.3.7 Patologia respiratorie in somn

2. 2.4 Care pot fi domeniile aditionale de dezvoltare profesionala in specialitate, prin formare specializata suplimentara (atestate de pregatire c omplementara existente in legislatia MS), ulterior obtinerii titlului de medic specialist si, in ce conditii:

   –

   PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

   PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SANATATII,

   Indiferent cine propune curriculumul, ea va fi asumata de MS, prin Comisia sa de specialitate, deci trebuie semnata de Presedintele acesteia. Asumarea este un lucru foarte important pentru punerea in opera si seriozitatea demersului.

   Nume, prenume: Prof. Dr. Codrut Sarafoleanu

   Semnatura

   MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

   CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

   CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

   EPIDEMIOLOGIE

   Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

   MINISTERUL SANATATII COMISIA DE EPIDEMIOLOGIE NR. 3 DIN 17 .07.2017

   CURRICULUM DE PREGATIRE IN SPECIALITATEA

   EPIDEMIOLOGIE

   De initia specialitatii

   Specialitatea care se ocupa cu activitati practice rezultate in urma studiului distributiei starilor de sanatate si de boala cat si a determinantilor acestora, in populatia generala sau in grupuri specifice, pentru realizarea prevenirii si controlului problemelor de sanatate la nivel individual si al comunitatii, in acord cu politicile de santate la nivel local, regional si international.

ORGANIZAREA PROGRAMULUI

Durata programului

Curriculum-ul prevede un număr de 400 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri) pe an de studiu universitar, pentru tematica prezentată, în afara cărora sunt prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual.Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării se face prin credite (CFU), 1 credit = 25 ore de instruire. Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20-30%, restul de 70-80%, fiind dedicat activităţilor practice şi studiului individual.

La sfârşitul fiecărui modul de pregătire, are loc o evaluare de etapă (formativă), făcută în unitatea de pregătire de către responsabilul de stagiu şi îndrumător. Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU. Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu (log-book), în care vor fi trecute, de asemenea, evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

NUMAR TOTAL DE ANI	4 ani
NUMAR TOTAL DE MODULE	11 module
MODULUL 1
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	12 saptamani/3 luni
ORE PREGATIRE /LUNA/SAPTAMANA	33,3 ore / luna/ 6,7ore/sapt
MODULUL 2
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	20 saptamani/5 luni
ORE PREGATIRE /LUNA/SAPTAMANA	32ore /luna/ 6,4 ore/sapt

MODULUL 3
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	16 saptamani/4 luni
ORE PREGATIRE /LUNA/SAPTAMANA	35 ore/luna/ 7 ore/sapt
MODULUL 4
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	24 saptamani/6 luni
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	30 ore /luna/ 6 ore/sapt
MODULUL 5
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	16 saptamani/4luni
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	35 ore/luna/ 7 ore/sapt
MODULUL 6
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	8 saptamani/2luni
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	40 ore /luna/ 8 ore/sapt
MODULUL 7
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	20 saptamani/5 luni
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	36 ore /luna/ 7,2 ore/sapt
MODULUL 8
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	4 saptamani/1 luna
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	40 ore /luna/ 8 ore/sapt
MODULUL 9
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	24 saptamani/6 luni
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	30 ore /luna/ 6 ore/sapt
MODULUL 10
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	24 saptamani/6 luni
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	33,3 ore/luna/ 6,7 ore/sapt
MODULUL 11
NUMAR DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	24 saptamani/6 luni
ORE PREGATIRE/LUNA/SAPTAMANA	33,3 ore /luna/ 6,7 ore/sapt
TOTAL ORE PREGATIRE TEORETICA	550 ore
TOTAL ORE PREGATIRE PRACTICA	1050 ore
TOTAL ORE PREGATIRE	1600 ore

STRUCTURA PROGRAMULUI

Anul I

Modulul 1. Epidemiologie generală şi specială a bolilor in ecţioase (3 luni) Nr. ore de pregatire = 100 ore

Nr.ore curs = 40 ore Nr.ore practica= 60 ore

1.Tematica

Tematica de pregătire teoretică Epidemiologie generală

1. 1. Epidemiologia – definiţie, scopuri, utilizare şi domenii de aplicare.

2. 2. Metoda epidemiologică şi metoda clinică: utilizarea şi interpretarea lor în cunoaşterea problemelor sănătăţii şi luarea deciziei în sănătatea comunitară.

3. 3. Raţionamentul epidemiologic.

4. 4. Supravegherea stării de sănătate a populaţiei la nivel local, naţional, regional şi internaţional.

5. 5. Investigaţia epidemiologică.

6. 6. Analiza epidemiologică.

7. 7. Evaluarea epidemiologică şi analiza deciziei.

8. 8. Proces epidemiologic. Cunoaşterea structurii şi condiţionării fenomenelor de sănătate – infecţioase şi neinfecţioase

9. 9. Prevenirea şi controlul îmbolnăvirilor (profilaxie primordială, primară, secundară şi terţiară).

10. 10. Conceptul de Asistenţa Primară a Stării de Sănătate în supravegherea, prevenirea şi controlul stărilor de sănătate şi boală la nivel comunitar.

Epidemiologia specială a bolilor in ecţioase

1. 1. Epidemiologia, prevenirea şi controlul bolilor infecţioase

   1. 1.1. Boli infecţioase cu transmitere aeriană:

      • • infecţii bacteriene (streptococice, meningococice, difterie, tuse convulsivă, tuberculoză),

      • • virale (gripa, infecţia urliană, rujeola, rubeola, varicela – herpes zoster, alte infecţii herpetice),

      • • parazitare (pneumocistoza).

   2. 1.2. Boli infecţioase cu transmitere digestivă:

      • • bacteriene (holera, shigelloze, salmoneloze,diareile cu E. coli, Yersinia, Campylobacter, botulism).

      • • virale (enteroviroze, infecţia cu rotavirus, hepatita acută tip A şi tip E),

      • • parazitare (lambliaza, trichineloza, toxoplasmoza ).

      • • Toxiinfecţii alimentare.

   3. 1.3. Boli infecţioase cu transmitere preponderent parenterală:

      • • hepatite acute virale tip B, C, D;

      • • infecţia cu HIV/SIDA.

   4. 1.4. Boli infecţioase cu transmitere prin mod de viaţă:

      • • bacteriene (tetanos; antrax; leptospiroze; bruceloza; listerioza; infecţii cu transmitere sexuală: sifilis, gonoree),

      • • virale (infecţia cu virusul Papilloma, rabia),

      • • parazitare (scabia, toxoplasmoza).

   5. 1.5. Boli infecţioase cu transmitere prin vectori: rickettsioze (tifos exantematic, febra Q, febra butonoasă), borelioze, , Zika, West Nile, encefalita de capuse, malaria.

   6. 1.6. Boli cu particularităţi etilogice, clinice şi epidemiologice în curs de elucidare: parvoviroza, boli demielizante ale sistemului nervos central (encefalomielita acută demielinizantă, encefalomielita acută necrozantă hemoragică, mieliopatia asociata infecţiei cu

      HTLV1) ; boli cauzate de prioni; sindromul Reye; Sindromul Kawasaki ; ateroscleroza şi bolile cardiovasculare de etiologie infecţioasă; boala Alzheimer

   7. 1.7. Boli infecţioase în situaţii particulare (epidemiologia bolilor în condiţii de călătorie; bolile infecţioase şi migraţia; infecţiile şi sarcina; infecţiile neonatale; infecţiile la vârstnic; infecţiile la gazde imunocompromise – neutropenici, imunodeprimati de diverse cauze, la utilizatorii de droguri intravenoase altele decât HIV)

   8. 1.8. Boli infecţioase ca ameninţări globale: bioterorism; pandemii, febre hemoragice (Ebola)

   9. 1.9. Imunoprevenţia activă şi pasivă a bolilor: principii, bazele strategice ale programelor de imunizare inclusiv după circumstanţele epidemiologice.

   10. 1.10. Chimioprofilaxia bolilor infecţioase

       Tematica de pregatire practica

       1. Utilizarea diverselor metode epidemiologice şi metode clinice in utilizarea, interpretarea şi luarea deciziei pentru cunoaşterea problemelor de sănătate comunitară (situatii concrete de focar de boli transmisibile si in circunstantele date de bolile netransmisibile).

       1. 3. Aplicarea raţionamentul epidemiologic in rezolvarea unor problema epidemiologice in diverse situatii de boli transmisibile si netrasmisibile.

       2. 4. Realizarea unui sistem de supraveghere a stării de sănătate a populaţiei la nivel local, naţional, regional şi internaţional.

       3. 5. Analiza procesului procesului epidemiologic in unele boli infecţioase şi neinfecţioase cu manifestare frecventa in comunitate.

       4. 6. Algoritm de prevenirea şi controlul al îmbolnăvirilor (profilaxie primordială, primară, secundară şi terţiară) in situatii concrete privind unele boli infectioase si neinfectioase

       1. 10. Analiza conceptului de Asistenţa Primară a Stării de Sănătate în supravegherea, prevenirea şi controlul stărilor de sănătate şi boală la nivel comunitar

       2. 11. Proiect in teren continand elemente specifice de Asistenta primara a Starii de Sanatate).

2. 2. Obiective educationale

Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : definitii utilizate in epidemiologia generala, sa cunoasca metodele fundamentale ale epidemiologiei generale si epidemiologiei clinice, principiile supravegherii epidemiologice , a masurilor specifice de preventie si ale Asistenta Primara a Starii de Sanatate si cele referitoare la procesul epidemiologi al diverselor boli transmisibile.

2. 2. Fie capabili sa realizeze activitatile practice de abordare epidemiologica a bolilor infectioase si neinfectioase, sa intocmeasca protocolul de studiu epidemiologic si planul de supraveghere a

   unor boli infectioase si neinfectioase, a algoritmului de prevenire si control al imbolnavirilor si sa intocmeasca un program de sanatate pe principiile Asistentei Primare a Satrii de Sanatate

3. 3. Sa-si dezvolte abilitatile pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica si să discute activităţile curente şi provocările epidemiologului modern

1. 3. Competente

Competente pro esionale

1. 1. Însuşirea noţiunilor fundamentale, referitoare la aspectele epidemiologiei generale cu privire la scopul, metodele şi rezultatele activităţilor epidemiologice

2. 2. Cunoaşterea rolului şi locului specialităţii de epidemiologie în cadrul disciplinelor de Asistenţa Primară a Stării de Sănătate

3. 3. Capacitatea de acumulare a cunoştinţelor teoretice cu privire la epidemiologia, prevenirea şi controlul bolilor infecţioase de diverse etiologii, cu transmitere aeriană, digestivă, preponderent parenterală, prin modul de viaţă, prin vectori etc.

4. 4. Cunoaşterea particularităţilor epidemiologice privind unele boli infecţioase în situaţii particulare sau a bolilor infecţioase ca ameninţări globale.

5. 5. Acumularea cunoştinţelor teoretice privind: imunoprevenţia activă, pasivă şi chimioprofilaxia bolilor infecţioase.

Competente transversale

1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

Modul 2. Sănătate Publică şi Management sanitar. Educaţie / Promovarea sănătăţii (5 luni)

Nr.ore de pregatire = 160 ore Nr.ore curs = 60 ore

Nr.ore practica= 100 ore

1. 1. Tematica

   Tematica de pregătire teoretică

   1. 1. Măsurarea stării de sănătate a populaţiei

      1. 1.1. Sănătatea individului şi sănătatea populaţiilor. Definirea domeniului sănătăţii publice. Principiile metodei ştiinţifice. Evoluţia concepţiilor în sănătate publică. Măsurarea stării de sănătate a populaţiei.

      2. 1.2. Demografie: Statica populaţiei. Mişcarea mecanică (mobilitate, migraţie) şi naturală (natalitate, fertilitate, mortalitate). Metode de standardizare.

      3. 1.3. Morbiditatea.

      4. 1.4. Calitatea vieţii.

      5. 1.5. Factori implicaţi în starea de sănătate a unei populaţii: factori biologici,factori de mediu, factori de stil de viaţă (comportamentali), serviciile de sănătate

   2. 2. Elaborarea unui program de sănătate publică

      1. 2.1. Identificarea problemelor.

      2. 2.2. Analiza şi prezentarea problemei. 2.3.Ierarhizarea priorităţilor.

         1. 2.4. Analiza şi evaluarea diverselor tipuri de intervenţie.

         2. 2.5. Formularea obiectivelor.

         3. 2.6. Metodologia de studiu în cercetarea serviciilor de sănătate; planul de prelucrare şi analiză a datelor.

         4. 2.7. Pretestarea metodologiei.

         5. 2.8. Planul de lucru.

         6. 2.9. Administrarea şi monitorizarea proiectului şi utilizarea rezultatelor.

         7. 2.10. Bugetarea acţiunilor.

         8. 2.11. Implementarea proiectului. Prezentarea rezultatelor.

   3. 3. Metode sociologice aplicate în acţiunile de sănătate publică la nivel comunitar

      1. 3.1. Criterii de alegere a metodelor de cercetare.

      2. 3.2. Metode cantitative: proiectarea şi evaluarea validităţii şi fiabilităţii chestionarelor.

      3. 3.3. Metode calitative: interviul, observaţia, prelucrarea datelor calitative.

      4. 3.4. Metode ale ştiinţelor sociale utilizate în măsurarea stării de sănătate şi a factorilor care o influenţează.

   4. 4. Strategii de promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate

      1. 4.1. Concepte de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate. Strategii preventive. Carta de la Ottawa.

      2. 4.2. Stilul de viaţă, comportamentele şi educaţia pentru sănătate.

      3. 4.3. Mortalitatea feto-infantilă şi juvenilă şi ocrotirea sănătăţii copilului. 4.4.Problematica medico-socială a cuplului, sănătatea reproducerii şi educaţia sexuală.

         1. 4.5. Problematica medico-socială a populaţiei vârstnice.

         2. 4.6. Consumul abuziv de tutun, alcool şi alte droguri.

         3. 4.7. Marketing social.

   5. 5. Managementul serviciilor de sănătate

      1. 5.1. Sisteme de sănătate; descriere, analiză comparată şi modalităţi de finanţare a serviciilor de sănătate.

      2. 5.2. Organizarea serviciilor de sănătate – macro şi microsistem de sănătate, niveluri de asistenţă medicală – primară, spitalicească, ambulatorie etc.

      3. 5.3. Principiile şi modalităţile de organizare şi funcţionare a sistemului de asistenţă preventivă şi curativă a sănătăţii în România

      4. 5.4. Principiile şi funcţiile managementului: procesul de luare a deciziei; conflict şi negociere

      5. 5.5. Managementul financiar (alternative de finanţare ale sistemelor de sănătate, metode de plată a furnizorilor).

      6. 5.6. Managementul resurselor umane în domeniul sanitar.

      7. 5.7. Managementul şi evaluarea calităţii îngrijirilor şi serviciilor de sănătate.

         Tematica de pregatire practica

         1. 1. Starea de sănătate: surse oficiale – naţionale şi internaţionale – accesibile de informare ştiinţifică şi de date de bază în sănătatea publică.

         2. 2. Demografie:

            1. 2.1. Interpretarea medicală a informaţiilor din domeniul staticii populaţiei.

            2. 2.2. Măsurarea şi interpretarea medicală a informaţiilor referitoare lu mişcarea naturală a populaţiei (fertilitate, mortalitate, A.P.V.P. etc).

            3. 2.3. Analiza fertilităţii într-o populaţie definită, pe baza datelor disponibile.

            4. 2.4. Tehnici de standardizare a indicatorilor demografici şi din alte domenii ale studiului stării dc sănătate.

         3. 3. Morbiditate. Calitatea vieţii.

            1. 3.1. Obţinerea de date referitoare la incidenţa unor boli sau grupe de boli.

            2. 3.2. Proiectarea unui studiu de prevalenţă de moment pentru o boală dată sau pentru un grup de boli.

         4. 4. Proiectarea unui studiu de evaluare a serviciilor unei instituţii de sănătate.

            1. 4.1. Identificarea unei probleme de cercetare a serviciilor primare şi secundare.

            2. 4.2. Formularea obiectivelor unui studiu de evaluare.

            3. 4.3. Alegerea metodei de cercetare adecvate unei probleme date.

            4. 4.4. Proiectarea şi testarea instrumentului de culegere a datelor (chestionar, interviu).

            5. 4.5. Dezvoltarea unui instrument pentru măsurarea calităţii serviciilor.

            6. 4.6. Elaborarea planului de lucru: folosirea graficului GANTT şi metodei PERT.

            7. 4.7. Elaborarea bugetului pentru un proiect de cercetare a serviciilor de sănătate.

         5. 5. Realizarea şi testarea unui chestionar.

            1. 5.1. Evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor în legătură cu serviciile unei instituţii de sănătate: spital, CDT, cabinet medical etc.

            2. 5.2. Cercetarea calitativă a comportamentului şi motivaţiilor diferitelor grupuri de actori implicaţi în reforma sistemului de sănătate.

         6. 6. Conceptele de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate. Strategii preventive. Formularea unui program integrat de măsuri preventive pentru o populaţie data.

         7. 7. Stilul de viaţă, comportamentele şi educaţia pentru sănătate.

            1. 7.1. Proiectarea unui studiu pentru evaluarea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor legate de sănătate.

            2. 7.2. Susţinerea unei prelegeri pe tema legăturii între factorii comportamentali şi sănătate

               pentru un public nespecializat.

            3. 7.3. Proiectarea şi efectuarea unei anchete privind aspecte epidemiologice ale mortalităţii infantile şi juvenile.

            4. 7.4. Proiectarea unui program de intervenţie bazat pe strategia riscului înalt, pentru reducerea mortalităţii infantile şi juvenile.

            5. 7.5. Realizarea unui material de educaţie pentru sănătate destinat mediilor de informare în masă (articol, material audio sau video).

            6. 7.6. Proiectarea şi efectuarea unei cercetări privind morbiditatea populaţiei vârstnice dintr- un teritoriu.

         8. 8. Evaluarea rolurilor şi posibilităţilor individuale în cadrul lucrului în echipă.

         9. 9. Descrierea sistemului serviciilor de sănătate al unei ţări (UE şi non-UE).

         10. 10. Evaluarea sistemului de luare a deciziilor în instituţii de la diferite nivele din sectorul sănătăţii (primar, secundar, terţiar – curativ şi profilactic).

         11. 11. Evaluarea economică a unor servicii şi programe de sănătate utilizând analiza de tip cost/eficacitate, cost/beneficiu şi cost/utilitate.

2. 2. Obiective educationale

   Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

   1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : masurarea starii de santate a populatiei, metodele de elaborare a unor programe de sanatate, metodele sociologice aplicate in actiunile de santatea publica la nivel comunitar, strategiile de promovare a sanatatii si de educatie pentru santate, aspectele legate de managementul serviciilor de santate

   2. 2. Fie capabili sa realizeze activitatile practice privind: masurarea, interpretarea, analiza unor indicatori demografici, de morbiditate, calitatea vietii, proiectarea unui studiu de evaluare a serviciilor in institutii de sanatate, realizarea si testarea unui chestionar, de evaluare a stidtului de viata, comportamentele diverselor grupuri din populatie si sa intocmesca un program de educatie pentru sanatate

   3. 3. Sa-si dezvolte abilitatile pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica

3. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Utilizarea cunoştinţelor actuale privind epidemiologia bolilor pentru orientarea acţiunilor în sănătatea publică şi epidemiologia practică.

   2. 2. Dezvoltarea unor programe de sănătate populaţională cu obiective relevante şi măsurabile, pe baza datelor epidemiologice culese.

   3. 3. Utilizarea cunoştinţelor privind factorii sociologici şi culturali specifici unei populaţii pentru a realiza studii ale căror rezultate să fie utile pentru a recomanda acţiuni de sănătate publică, relevante pentru comunitatea afectată studiată.

   4. 4. Înţelegerea şi analizarea documentelor juridice privind politicile de sănătate populaţională la nivel local, naţional şi european.

   5. 5. Planificarea programelor de sănătate publică pe baza constatărilor epidemiologice.

   6. 6. Punerea în aplicare a programelor de sănătate publică: transferul în practică al politicilor de sănătate populaţională.

   7. 7. Identificarea măsurilor eficiente de promovare a sănătăţii pentru probleme specifice. 8.Identificarea măsurilor prevenţionale adecvate pentru probleme specifice.

1. 9. Evaluarea impactului unei intervenţii asupra sănătăţii populaţiei.

2. 10. Orientarea deciziilor în strategiile prevenţionale cu ajutorul unor instrumente de măsurare. 11.Utilizarea rezultatelor de etapă în evaluarea unui program în vederea atingerii obiectivelor şi obţinerea unor rezultate pentru a putea modifica sau pentru a putea planifica alte programe. 12.Identificarea intervenţiei adecvate într-o problemă de sănătate populaţională pe baza datelor de supraveghere.

1. 13. Planificarea, prioritizarea şi trasarea sarcinilor de program într-un proiect.

2. 14. Monitorizarea progresului şi a calităţii în raport cu obiectivele specifice; ajustarea programelor şi modificarea lor la nevoie.

3. 15. Gestionarea resurselor disponibile (personal, timp, buget, etc.) în mod eficient. 16.Desfăşurarea activităţilor epidemiologice în contextul planificării financiare şi operaţionale. 17.Pregătirea unui raport de activitate.

1. 18. Capacitatea de a fi un membru eficient al echipei adoptând rolul necesar pentru a contribui constructiv la realizarea sarcinilor de grup (inclusiv de conducere).

2. 19. Promovarea colaborărilor, parteneriatelor şi team building-urilor pentru a realiza obiectivele programelor.

3. 20. Dezvoltarea parteneriatelor comunitare pentru susţinerea/facilitarea investigaţiilor epidemiologice. 21.Identificarea intereselor reciproce şi a celor diferite sau chiar opuse cu ale altor participanţi pentru o mai bună colaborare şi pentru gestionarea conflictelor.

Competente transversale

1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

Modul 3. Biostatistica şi in ormatica de sănătate publică (4luni) Nr.ore de pregatire = 140 ore

Nr.ore curs =40 ore Nr.ore practica= 100 ore

1. 1. Tematica

   Tematica de pregatire teoretica

   1. 1. Variabile. Organizarea şi reprezentarea datelor

   2. 2. Parametrii tendinţei centrale. Parametrii variaţiei. Parametrii de asimetrie şi aplatizare

   3. 3. Probabilităţi

   4. 4. Reprezentarea unei distribuţii. Legi de distribuţie

   5. 5. Metode de eşantionare a datelor

   6. 6. Estimarea parametrilor prin intervale de încredere

   7. 7. Dimensiunea minimă a eşantionului de studiu

   8. 8. Teste parametrice

   9. 9. Teste neparametrice

   10. 10. Analiza varianţelor prin metoda ANOVA

   11. 11. Corelaţia şi regresia liniară

   12. 12. Regresii neliniare. Regresia logistică

   13. 13. Analiza de supravieţuire

   14. 14. Programe de calculator pentru analiza statistică a datelor (Microsoft Excel, SPSS)

   15. 15. Baze de date Microsoft Access

   16. 16. Utilizarea surselor Internet de informaţie în procesul de documentare ştiinţifică

   17. 17. Utilizarea programelor de calculator pentru scrierea, editarea şi crearea de prezentări ale rezultatelor la evenimente ştiinţifice.

       Tematica de pregatire practica

       1. 1. In ormatică

          1. 1.1. Utilizarea unui editor de text şi a unui program de grafică (Microsoft Office)

          2. 1.2. Crearea şi utilizarea bazelor de date Microsoft Access. Interogarea bazelor de date Microsoft Access prin limbajul SQL

          3. 1.3. Utilizarea programului de calcul tabelar Microsoft Excel 1.4.Utilizarea Internet pentru informaţii structurate în baze de date. 1.5.Utilizarea bazelor de date bibliografice pe calculator

             1.6. Utilizarea mijloacelor multimedia

       2. 2. Biostatistică

          1. 2.1. Aplicarea metodelor de statistică descriptivă şi analitică în prelucrarea datelor dintr-un studiu cu ajutorul calculatorului

          2. 2.2. Interpretarea rezultatelor prelucrărilor statistice realizate cu programe statistice (Microsoft Excel, SPSS) şi redactarea concluziilor

          3. 2.3. Proiectarea unui studiu pe eşantion

          4. 2.4. Interpretarea şi evaluarea critică a metodelor informatice utilizate în lucrări ştiinţifice

2. 2. Obiective educationale

   Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

   1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : masurarea variabilelor, estimarea parametrilor si probabilitatilor, reprezentarea distributiilor, esantionarea datelor, calcularea testelor statistice, analizeze variantele cat si corelatiile, sa cunoasca metodele de regresie, de analiza de supravietuire si sa cunoasca existente diverselor programe informatice necesare in activitatea de sanatate publica

   2. 2. Fie capabili sa realizeze activitatile practice privind: utilizarea programelor de base de date, de analiza a datelor pe baza diverselor soft-uri

   3. 3. Sa-si dezvolte abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica prin utilizarea instrumenetelor de informatica si biostatistica in rezolvarea unor problema de epidemiologie si sanatate publica

   1. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Aplicarea conceptelor de bază în probabilitate.

   2. 2. Calcularea şi interpretarea estimărilor punctuale şi a intervalelor de încredere ale valorilor dispersiei şi tendinţei centrale.

   3. 3. Calcularea şi interpretarea estimărilor punctuale şi a intervalelor de încredere ale valorilor frecvenţei.

   4. 4. Calcularea şi interpretarea estimărilor punctuale şi a intervalelor de încredere ale măsurilor de asociere şi de impact.

   5. 5. Calcularea şi interpretarea testelor de semnificaţie statistică.

   6. 6. Selectarea unei strategii adecvate de eşantionare.

   7. 7. Utilizarea resurselor online pentru căutarea literaturii de specialitate.

   8. 8. Utilizarea bazelor de date Web.

   9. 9. Utilizarea de pachete software de baze de date pentru introducerea şi gestionarea datelor.

   10. 10. Utilizarea de pachete software pentru analiza statistică (măsuri de asociere, de testare, şi de regresie logistică).

   11. 11. Stabilirea concluziilor din rezultatele analizei statistice

   12. 12. Utilizarea de soft-uri pentru scrierea, editarea şi crearea de prezentări.

   Competente transversale

   1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

   2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

   3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

   4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

   5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

   6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

   7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

   8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

   ANUL II

   Modulul 4. Epidemiologie de intervenţie (6 luni) Nr.ore de pregatire = 180 ore

   Nr.ore curs = 90 ore Nr.ore practica= 90 ore

   1. 1. Tematica

      Tematica de pregatire teoretica

      1. 1. Evaluarea riscurilor

         1. 1.1. Sursele de informaţii privind potenţiale ameninţări de sănătate publică

         2. 1.2. Colectarea datelor, prelucrarea şi analiza informaţiilor de sănătate publică pentru estimarea riscurilor şi aprecierea extinderii fenomenului.

         3. 1.3. Datele de supraveghere necesare pentru evaluarea riscurilor în sănătatea publică.

      2. 2. Metodologia studiilor epidemiologice

         1. 2.1. Categorii de studii epidemiologice şi metodologia de realizare

         2. 2.2. Protocolul de studiu folosind tehnici de investigare în concordanţă cu problema de sănătate publică 2.3.Raportarea şi prezentarea rezultatelor unui studiu.

            2.4.Intervenţii bazate pe dovezi ca răspuns la rezultatele studiilor epidemiologice.

      3. 3. Investigarea şi intervenţia în epidemiologie

         1. 3.1. Metodologii de lucru în realizarea anchetelor epidemiologice

         2. 3.2. Definiţii de caz utilizate în ancheta epidemiologică.

         3. 3.3. Descrierea focarului epidemic

         4. 3.4. Lansarea de ipoteze privind cauza şi/sau factorii de risc în ancheta epidemiologică.

         5. 3.5. Investigarea analitică pentru investigarea şi identificarea sursei/surselor.

         6. 3.6. Măsuri de prevenţie şi control în focarul epidemic.

         7. 3.7. Raportarea şi prezentarea rezultatelor investigaţiei şi intervenţiei epidemiologice.

      4. 4. Supravegherea în sănătatea populaţională

         1. 4.1. Sisteme de supraveghere epidemiologică

         2. 4.2. Gestionarea datelor culese prin sistemul de supraveghere (depistarea; analiza descriptivă a datelor; analiza datelor de supraveghere; interpretarea informaţiilor cu privire la tendinţele unor afecţiuni pe baza analizei datelor şi formularea concluziilor)

         3. 4.3. Evaluarea sistemelor de supraveghere.

         4. 4.4. Recunoaşterea necesităţii de a reconfigura un nou sistem de supraveghere.

         5. 4.5. Utilizarea supravegherii bazate pe evenimente (epidemic intelligence) pentru detectarea ameninţărilor asupra sănătăţii.

         6. 4.6. Legislaţia privind supravegrerea şi raportarea bolilor infecţioase/neinfecţioase la nivel naţional, al UE şi mondial (Regulamentul Sanitar Internaţional).

            Tematica de pregatire practica

            1. 1. Calcularea diverselor riscuri (OR, RR, RA, HHR etc) in diverse circumstante epidemiologice

            2. 2. Alcatuirea metodologiei de evaluare in diverse situatii in functie de scopul si obiectivele interventiei (transversal, caz-martor, cohorta, trial randomizat si controlat etc)

            3. 3. Rezolvarea unor cazuri de focare epidemice aparute in populatia generala sau in diverse categorii de populatie aflate la risc

            4. 4. Realizarea unui program de supraveghere, pe etape de desfasurare, in diverse situatii care implica actiuni de sanatate publica atat in populatia generala cat si in diverse categorii populationale

            5. 5. Proiect in teren de investigatie si interventie epidemiologica

            6. 6. Comunicarea într-o situaţie (de criză) epidemiologică specială (cu autorităţile, populaţia şi presa)

   2. 2. Obiective educationale

      Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

      1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : evaluarea riscurilor in epidemiologie, etapele diverselor tipuri de studii epidemiologice, metodologia de invastigare si interventie in epidemiologie si a supravegherii in santatea populationala

      2. 2. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind: calcularea si interpretarea valorilor riscurilor estimate in diverse circunstante epidemiologice, derularea unor evaluari epidemiologice in conformitate cu scopurile si obiectivele si stabilirea unui plan de masuri in cazul unor investigatii si interventii specifice, realizarea supravegherii epidemiologice in situatii concrete, să comunice cu autorităţile, populaţia şi presa într-o situaţie epidemiologică specială (de criză).

      3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica

3. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Identificarea surselor de informaţii despre potenţiale ameninţări de sănătate publică.

   2. 2. Conduită practică: să verifice, folosind gândirea critică, dacă există o problemă de sănătate publică şi să descrie amploarea fenomenului.

   3. 3. Identificarea datelor de supraveghere necesare pentru evaluarea riscurilor în sănătatea publică.

   4. 4. Punerea în practică a unui sistem de supraveghere.

   5. 5. Gestionarea datelor culese prin sistemul de supraveghere.

   6. 6. Analiza descriptivă a datelor de supraveghere.

   7. 7. Interpretarea informaţiilor cu privire la tendinţele unor afecţiuni pe baza analizei.

   8. 8. Identificarea constatărilor cu cea mai mare relevanţă din analiza datelor de supraveghere şi formularea concluziilor.

   9. 9. Evaluarea sistemelor de supraveghere.

   10. 10. Recunoaşterea necesităţii de a reconfigura un nou sistem de supraveghere.

   11. 11. Utilizarea supravegherii bazate pe evenimente, numită şi epidemiologia informaţională (epidemic intelligence) pentru detectarea ameninţărilor la adresa sănătăţii.

   12. 12. Familiarizarea cu cadrul legislativ privind supraveghrerea şi raportarea bolilor infecţioase/neinfecţioase la nivel naţional, al UE şi mondial (Regulamentul Sanitar Internaţional).

   13. 13. Crearea unei definiţii de caz şi modificarea acesteia, dacă se impune, în timpul anchetei. 14.Descrierea focarului epidemic: indivizi, spaţiu, timp.

1. 15. Lansarea de ipoteze privind cauza şi/sau factorii de risc pentru focarul respectiv.

2. 16. Investigarea analitică (studii analitice) pentru investigarea şi identificarea sursei/surselor de agenti patogeni/agenti de agresiune.

3. 17. Recomandarea măsurilor adecvate de control în focar. 18.Raportarea şi prezentarea rezultatelor actuale ale unei investigaţii.

19.Scrierea unui protocol de studiu, folosind tehnici de investigare în concordanţă cu problema de sănătate publică respectivă.

20.Realizarea unor studii epidemiologice de diverse tipuri (descriptive sau analitice). 21.Raportarea şi prezentarea rezultatelor unui studiu.

22.Alcatuirea unui plan de recomandarii de intervenţii bazate pe dovezi ca răspuns la constatările epidemiologice.

Competente transversale

1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

Modul 5. Microbiologie clinică (4 luni) Nr. ore de pregatire= 140 ore

Nr.ore curs= 60 ore Nr.ore practica = 80 ore

1. 1. Tematica

   1. 1. BACTERIOLOGIE

      Tematica de pregatire teoretică

      1. 1. Structura bacteriilor. Nutriţia şi cultivarea bacteriilor.

      2. 2. Relaţia microorganism-gazdă. Factori de patogenitate. Apararea anti-infecţioasă. Infecţia.

      3. 3. Coci Gram-pozitivi: Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, S. pneumoniae, S. agalactiae, Enterococcus

      4. 4. Coci Gram-negativi: Neisseria meningitides, N. gonorrhoeae, Moraxella catarrhalis

      5. 5. Cocobacili Gram-negativi: Haemophilus influenzae, Bordetella pertussis, Brucella, Legionella

      6. 6. Bacili Gram-negativi: familia Enterobacteriaceae (patogeni primari şi oportunişti), Pseudo- monas aeruginosa, Stenotrophomonas maltophilia, Burkholderia cepacia, Acinetobacter, Vibrio cholera, Campylobacter

      7. 7. Bacili Gram-pozitivi nesporulaţi: Corynebacterium diphtheriae, Listeria monocytogenes, si sporulati: Bacillus anthracis, Bacillus cereus, Clostridium difficile, C. botulinum, C. tetani, clostridiile gangrenei gazoase

      8. 8. Bacterii anaerobe nesporulate

      9. 9. Mycobacterium 10.Spirochete

      11.Mycoplasme, chlamydii, ricketssii

      Tematica de pregatire practica

      1. 1. Recoltarea, transportul şi conservarea produselor patologice la laboratorul de microbiologie

         1. 1. Microscopie: preparate microscopice, metode de colorare, examen microscopic

         2. 2. Medii de cultură. Cultivarea bacteriilor. Serotipare, lizotipare.

         3. 3. Testarea sensibilităţii la antibiotice a bacteriilor (metoda difuzimetrică, metoda (micro) diluţiilor, metoda E-test)

         4. 4. Hemocultura în diagnosticul infecţiilor

         5. 5. Examenul LCR în diagnosticul de laborator al meningitelor

         6. 6. Examenul puroiului în diagnosticul de laborator al infecţiilor plăgilor/arsurilor

         7. 7. Examenul urinei în diagnosticul de laborator al infecţiilor tractului urinar

         8. 8. Examenul exsudatului faringian în diagnosticul de laborator al anginelor

         9. 9. Examenul sputei în diagnosticul de laborator al pneumoniilor cu alveolită

         10. 10. Examenul materiilor fecale în diagnosticul de laborator al gastroenteritelor

         11. 11. Diagnosticul de laborator în infecţii cu transmitere sexuală

         12. 12. Diagnosticul de laborator în tuberculoză

2. 2. PARAZITOLOGIE

   Tematica de pregatire teoretică

   1. 1. Diagnosticul de laborator în malarie

   2. 2. Diagnosticul de laborator în toxoplasmoză

   3. 3. Diagnosticul de laborator în echinococoză

   4. 4. Diagnosticul de laborator în giardioză

   5. 5. Diagnosticul de laborator în ascaridioză

   6. 6. Diagnosticul de laborator în oxiuroză

   7. 7. Diagnosticul de laborator în trichineloză

   8. 8. Diagnosticul de laborator în teniază

3. 3. MICOLOGIE

   Diagnosticul de laborator în micoze.

4. 4. VIRUSOLOGIE

Tematica de pregatire teoretica

1. 1. Proprietati generale ale virusurilor: definiţii, structuri şi funcţii, taxonomie virală, replicarea virusurilor

2. 2. Patogenia infecţiilor virale şi implicaţiile acesteia în prelevarea probelor destinate anchetei epidemiologice şi supravegherii bolilor infecţioase de etiologie virală

3. 3. Particularităţi ale răspunsului imun în infecţiile virale

4. 4. Diagnosticul virusologic în poliomielită, particularităţile supravegherii circulaţiei virusurilor poliomielitice, în etapa premergătoare eradicării acestei infecţii, inclusiv în monitorizarea paraliziei acute flasce (PAF)

5. 5. Diagnosticul virusologic în unele boli eruptive (rugeolă, rubeolă)

6. 6. Diagnosticul virusologic în infecţii determinate de herpesvirusuri

7. 7. Diagnosticul virusologic în gripă şi supravegherea circulaţiei virusurilor gripale

8. 8. Diagnosticul virusologic în hepatitele virale, determinate de virusuri hepatitice clasice (VHA, VHE, VHB, VHC, VHD)

9. 9. Diagnosticul virusologic în infecţia HIV şi SIDA

Tematica de pregatire practica

1. 1. Principii ale diagnosticului virusologic (recoltarea produselor patologice, transport, metode de diagnostic directe şi indirecte)

2. 2. Tehnici de laborator pentru evaluarea răspunsului imun (principii, aplicaţii practice): RFC, RIA; ELISA, chemiluminiscenţa şi Western blot,

3. 3. Tehnici de microbiologie moleculară pentru identifiacrea agenţilor microbieni, inclusiv virusuri (PCR, RT- PCR) şi pentru aprecierea încărcăturii virale (teste PCR cantitative)

4. 4. Diagnosticul în HIV infecţie prin teste imun enzimatice (ELISA)

5. 5. Diagnosticul hepatitelor B şi C prin teste imunenzimatice (ELISA)

6. 6. Diagnosticul serologic al gripei prin reacţia de inhibare a hemaglutinării (RIH) şi tehnici de biologie moleculară (RT-PCR), utile în diagnosticul şi supravegherea circulaţiei virusurilor gripale

1. 2. Obiective educationale

   Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

   1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de :

      Structura, caracteristicile microbiologice ale agentilor patogeni din variate genuri de bacterii, virusuri, paraziti, micete

   2. 2. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind: efecturarea examenelor specifice in scopul stabilirii unor diagnostice bacteriologice, virusologice, parazitologice si micologice

   3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica pentru coroborarea datelor epidemiologice cu cele microbiologice

   1. 3. Competente

      Competente pro esionale

      1. 1. Dobândirea unor cunoştinţe teoretice privind aspecte de microbiologie generală cu

         privire la agenţii patogeni (virusuri, bacetrii, fungi, paraziti) implicaţi cel mai frecvent în patologia infecţioasă cu importanţă epidemiologică

      2. 2. Efectuarea activităţilor de recoltare, transport şi conservare a produselor patologice la laboratorul de microbiologie

      3. 3. Realizarea de examinări de microscopie (preparate microscopice, metode de colorare, examen microscopic)

      4. 4. Dezvoltarea capacităţii de utilizare a unor medii de cultură şi realizarea unor tehnici de cultivare a bacteriilor, de serotipare şi lizotipare.

      5. 5. Realizarea testării sensibilităţii la antibiotice a bacteriilor [metoda difuzimetrică, metoda (micro) diluţiilor, metoda E-test]

      6. 6. Interpretarea rezultatelor în cadrul diagnosticului microbiologic prin evaluarea unor produse patologice în condiţiile unor boli infecţioase cu importanţă în activitatea epidemiologică (hemocultura în diagnosticul infecţiilor, examenul LCR în diagnosticul de laborator al meningitelor, examenul puroiului în diagnosticul de laborator al infecţiilor plăgilor/arsurilor, examenul urinei în diagnosticul de laborator al infecţiilor tractului urinar, examenul exsudatului faringian în diagnosticul de laborator al anginelor, examenul sputei în diagnosticul de laborator al pneumoniilor cu alveolită, examenul materiilor fecale în diagnosticul de laborator al gastroenteritelor, în diagnosticul de laborator în infecţii cu transmitere sexuală, în diagnosticul de laborator în tuberculoza)

      7. 7. Realizarea şi interpretarea unor examene pentru diagnosticul micologic, în diverse circumstanţe epidemiologice

      8. 8. Cunoaşterea principiilor de bază în diagnosticului virusologic (recoltarea produselor patologice, transport, metode de diagnostic directe şi indirecte) în diverse circumstanţe epidemiologice

      9. 9. Efectuarea unor tehnici de laborator pentru evaluarea răspunsului imun (principii, aplicaţii practice): RFC, RIA; ELISA, chemiluminiscenţa şi Western blot, în diverse circumstanţe epidemiologice

      10. 10. Interpretarea rezultatelor în urma aplicării unor tehnici de microbiologie moleculară pentru identificarea agenţilor microbieni, inclusiv virusuri (PCR, RT- PCR) şi pentru aprecierea încărcăturii virale (teste PCR cantitative), în diverse circumstanţe epidemiologice

      11. 11. Interpretarea diagnosticului în infecţia HIV prin teste imun enzimatice (ELISA) în diverse circumstanţe epidemiologice

      12. 12. Interpretarea diagnosticului în hepatite virale B şi C prin teste imunenzimatice (ELISA) în diverse circumstanţe epidemiologice

      13. 13. Interpretarea diagnosticului serologic al gripei prin reacţia de inhibare a hemaglutinării (RIH) şi tehnici de biologie moleculară (RT-PCR), utile în diagnosticul şi supravegherea circulaţiei virusurilor gripale, în diverse circumstanţe epidemiologice.

   Competente transversale

   1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

   2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

   3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

   4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

   5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

   6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

   7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

   8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

   Modul 6. Igienă (2 luni) Nr.ore de pregatire = 80 Nr.ore curs=40 ore Nr.ore practica=40 ore

   1. 1. Tematica

      Tematica de pregătire teoretică Mediul în relaţie cu sănătatea umană

      1. 1. Rolul factorilor de mediu în etiologia îmbolnavirilor umane. Mediul înconjurator în concepţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Cerinţe de bază pentru un mediu sănătos. Noţiuni de drept privind mediul înconjurator. Obstacole şi oportunităţi în rezolvarea problemelor de sănătate care implică mediul ambiental. Promovarea comportamentelor sănătoase pentru un mediu sănătos.

      2. 2. Riscul şi evaluarea riscului de mediu: definiţie; etapele analizei riscului: evaluarea

         riscului, managementul riscului. Comunicarea riscului de mediu: planul de comunicare a riscului, definirea obiectivelor comunicării, implicarea comunităţii, parteneriatul cu liderii comunităţii şi cu alte instituţii, elaborarea mesajelor, evaluarea comunicării.

      3. 3. Reziduurile: surse, clasificări, compoziţia chimică şi biologică, riscurile pentru sănătate. Măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive.

      4. 4. Cerinţe de igienă în unităţile medico-sanitare.

      5. 5. Catastrofele naturale, accidentele industriale şi nucleare, conflictele armate: impact asupra aşezărilor umane şi a sănătăţii; măsuri medico-sanitare de gestionare a acestor crize.

         Igiena alimentaţiei şi nutriţiei

         1. 1. Bazele conceptuale ale alimentaţiei şi nutriţiei: definirea termenilor, relaţia dintre alimentaţie- nutriţie-sănătate, trebuinţe nutriţionale, aporturi recomandate.

         2. 2. Calitatea igienică a alimentelor, riscuri alimentare şi nutriţionale: boli transmise prin consum de alimente contaminate cu agenţi biologici (bacterii, virusuri, paraziţi), chimici

         (pesticide, metale grele, reziduuri medicamentoase, produse de curăţare şi dezinfecţie, aditivi chimici, micotoxine, biotoxine marine) şi neconvenţionali (prioni); degradarea şi alterarea alimentelor; principii şi metode de conservare a alimentelor, influenţele diferitelor tratamente tehnologice asupra alimentelor şi riscul asupra stării de nutriţie şi sănătate a consumatorilor.

         Igiena muncii (Sănătate ocupaţională)

         1. 1. Adaptarea organismului la solicitările mediului de muncă. Particularităţile efortului fizic şi psihic la locul de muncă, prevenirea şi controlul patologiei ocupaţionale.

         2. 2. Noxele biologice la locul de muncă

         3. 3. Noţiuni de toxicologie profesională.

         4. 4. Patologia profesională (noţiuni de bază şi strategia prevenţiei)

         Igiena colectivităţilor de copii şi tineret

         1. 1. Prevenirea şi combaterea comportamentelor cu risc în colectivităţile de copii şi tineri: obiceiurile alimentare, tabagismul, consumul de băuturi alcoolice, consumul de droguri, comportamentul sexual, comportamentele violente şi distructive, comportamentele care duc la accidente, igiena buco-dentară, handicapul fizic şi psihic. Se precizează cauzele, riscurile pentru sănătate, măsurile de prevenire şi combatere.

         2. 2. Cerinţe igienice privind instituţiile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor. Norme generale: amplasare, terenul, planificarea şi organizarea clădirii, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea, echipamentul de protecţie sanitară a personalului, asistenţa medicală, menţinerea stării de igienă, alimentaţia colectivă. Norme specifice.

            Tematica de pregatire practica

            1. 1. Metodologia cercetării sanitare a aerului. Metode de recoltare a probelor de aer. Interpretarea şi discutarea rezultatelor. Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu poluarea aerului atmosferic.

            2. 2. Metodologia cercetării sanitare a apei (potabile, recreaţionala, reziduală). Recoltarea probelor de apă. Interpretarea şi discutarea rezultatelor. Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu apa potabilă.

            3. 3. Metodologia cercetării sanitare a solului. Recoltarea probelor de sol. Metode de investigare a poluării solului. Interpretarea şi discutarea rezultatelor

            4. 4. Recoltarea probelor din focar de toxiinfecţii alimentare pentru examenul de laborator. Interpretarea şi discutarea rezultatelor.

            5. 5. Metodologia cercetării condiţiilor de igienă din unităţile medico-sanitare (cabinet medical de familie, cabinet de policlinică, spitale).

            6. 6. Metodologia aprecierii comportamentelor cu risc.

            7. 7. Metodologia cercetării riscului profesional pentru starea de sănătate.

   2. 2. Obiective educationale

   Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

   1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : mediu in relatia cu santatea umana si evenimentele epidemiologice, aspecte legate de nutritie si alimentatie cu impacta supra situatiei epidemiologice, sanatatea ocupationala, igiena colectivitatilor de copiii si de tineri

   2. 2. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind: evaluari privind starea de sanitatie in relatie cu calitatea aerului, apei, solului alimentelor si a comportamentului individual in relatie cu ocupatia si in afara ei.

   3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica epidemiologica moderna.

2. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Dobândirea cunoştintelor teoretice prinvind aspectele de mediu în relaţie cu sănătatea umană, igiena alimentaţie şi nutriţiei, sănătatea ocupaţională, igiena colectivităţilor de copii şi tineret

   2. 2. Capacitatea de aplicare a metodelor cercetării sanitare a aerului în diverse cirumstanţe epidemiologice

   3. 3. Realizarea activităţilor de recoltare a probelor de aer, interpretarea şi discutarea rezultatelor cât şi de implementare a acestora în acţiunile de supraveghere a stării de sănătate, în relaţie cu poluarea aerului atmosferic.

   4. 4. Capacitatea cercetării sanitare a apei (potabilă, recreaţională, reziduală) în diverse circumstanţe epidemiologice.

   5. 5. Realizarea activităţilor de recoltare a probelor de apă, interpretarea şi discutarea rezultatelor şi de implementare în activităţile de supraveghere a stării de sănătate, în relaţie cu apa potabilă.

   6. 6. Capacitatea de aplicare a cercetării sanitare a solului în diverse circumstanţe epidemiologice.

   7. 7. Realizarea activităţilor de recoltare a probelor de sol în diverse circumstanţe epidemiologice.

   8. 8. Realizarea activităţilor de investigare a poluării solului, interpretarea şi discutarea rezultatelor, în diverse circumstanţe epidemiologice

   9. 9. Realizarea activităţilor de recoltare a probelor din focar de toxiinfecţii alimentare pentru examenul de laborator şi interpretarea rezultatelor, în diverse circumstanţe epidemiologice

   10. 10. Capacitatea de aplicare a metodologiei de cercetare a condiţiilor de igienă din unităţile medico-sanitare (cabinet medical de familie, cabinet de policlinică, spitale).

   11. 11. Dobândirea competenţelor pentru aprecierea comportamentelor cu risc.

   12. 12. Capacitatea de aplicare a metodologiei cercetării riscului profesional pentru starea de sănătate, în diverse circumstanţe epidemiologice

Competente transversale

1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

ANUL III

Modul 7. Epidemiologia In ecţiilor Asociate Asistenţei Medicale (5 luni) Nr.ore de pregatire = 180 ore

Nr.ore curs= 80 ore Nr.ore practica= 100 ore

1. 1. Tematica

   Tematica de pregătire teoretică (2 luni)

   1. 1. Infecţii Asociate Asistenţei Medicale (IAAM): generalităţi, definiţii, legislaţie

   2. 2. Categorii de IAAM (infecţii nosocomiale: urinare, pulmonare, infecţii de plagă operatorie, infecţii de cateter ; infecţii nosocomiale bacteriene, virale, fungice, agenţi transmisibili neconvenţionali – prioni; infecţia cu Cl Difficile; infecţii ale personalului medical)

   3. 3. IAAM altele decât cele dobândite în mediul de spital (infecţii transmise prin sânge şi derivate de sânge; infecţii în cursul îngrijirilor medicale în diverse unităţi sanitare cu risc)

   4. 4. Principii de diagnostic clinic şi microbiologic

   5. 5. Principiile antibioticoprevenţiei şi antibioticoterapiei. Ghiduri de antibioticoterapie adaptate la profilurile de rezistenţă loco-regionale. Reducerea utilizării excesive a antibioticoterapiei.

   6. 6. Supravegherea şi investigarea epidemiologică a IAAM

   7. 7. Identificarea şi managementul riscurilor pentru monitorizarea IAAM

   8. 8. Intervenţia prin prevenţie a IAAM (precauţii universale; dezinfecţia; sterilizarea; tehnica alcătuirii procedurilor; tehnica programelor de training şi educaţie a personalului)

   9. 9. Intervenţia prin controlul al IAAM ( plan de intervenţii de control; procedurilor medicale de control; reducerea rezistenţei antimicrobiene; testelor de laborator adecvate şi utilizarea datelor de laborator; decontaminarea şi sterilizarea dispozitivelor medicale; controlul mediului)

   10. 10. Idicatori de calitate în managementul IAAM

   11. 11. Programe de management al IAAM

   12. 12. Studii epidemiologice în cercetare problemelor privind IAAM.

       Tematica de pregătire practică (SPIAAM) (3 luni)

       1. 1. Supravegherea şi investigarea In ecţiilor Asociate Asistenţei Medicale

          1. 1.1. Proiectarea unui sistem de supraveghere

          2. 1.2. Managementul (punerea în aplicare, urmărirea, evaluarea) unui sistem de supraveghere 1.3.Identificarea, investigarea şi gestionarea focarelor / izbucnirilor epidemice

       2. 2. Activităţi de control al In ecţiilor Asociate Asistenţei Medicale

          1. 2.1. Elaborarea intervenţiilor de control al infecţiilor

          2. 2.2. Punerea în aplicare a procedurilor medicale de control al IAAM 2.3.Contribuţia la reducerea rezistenţei antimicrobiene

             1. 2.4. Aplicarea testelor de laborator adecvate şi utilizarea datelor de laborator

             2. 2.5. Decontaminarea şi sterilizarea dispozitivelor medicale

             3. 2.6. Controlul mediul pentru reducerea riscului de transmitere a agenţilor patogeni

       3. 3. Managementul calităţii

          1. 3.1. Acţiuni de implementare a managementul calităţii

          2. 3.2. Acţiuni de optimizare a managementul riscurilor

          3. 3.3. Auditul practicilor profesionale şi evaluarea performanţei

          4. 3.4. Modalităţi de formare a personalului în domeniul controlului IAAM

          5. 3.5. Dezvoltarea temelor de cercetare ştinţifică în contextul activităţilor de cotrol al IAAM

       4. 4. Managementul programelor

          1. 4.1. Elaborarea şi susţinerea unui program de control al IAAM

          2. 4.2. Managementul unui program de control al infecţiei, planul de lucru al proiectelor

2. 2. Obiective educationale

Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : definitiile de caz referitaore la IAAM, a legislatiei in vigoare, a particularitatilor diverselor categorii de IAAM, principiile de diagnostic, preventie si tratamant cu variate gruprui de antibiotice si chimiterapice pentru reducerea riscului de rezistenta, managementul riscurilor de producere a IAAM, interventiile preventionale si cele de control recomandate in cazul diverselor categorii de IAAM, metodologia alcatuirii programelor de management al caliatii vizand si managementul IAAM

2. 2. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind: proiectarea si implementarea unui sistem de supraveghere a IAAM in diverse circunstante epidemiologice, desfasurarea la paramentrii optimi a activitatilor de control a IAAM care sa vizeze inclusiv reducerea rezistentei la antibiotice, implementarea unui program de management al calitatii si realizarea auditului, proiectarea unui program

3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica epidemiologica moderna pentru a face fata diverselor situatii concrete

1. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Susţine activităţi de supraveghere a IAAM (inclusiv supravegherea post-externare) şi colectează opiniile profesioniştilor în scopul de a clasifica priorităţile şi de a formula obiective.

   2. 2. Formuleaza scopul, metodologia şi organizarea practică a sistemului de supraveghere a IAAM, bazat pe populaţia deservită, serviciile furnizate şi implicarea profesională, pentru a îndeplini obiectivele.

   3. 3. Selecteaza şi defineste indicatorii adecvaţi pentru realizarea supravegherii IAAM.

   4. 4. Dezvolta legături funcţionale cu departamentele de laborator şi farmacie pentru revizuirea periodică a datelor de laborator şi a consumului de antimicrobiene.

   5. 5. Identifică recomandările, reglementările şi definiţiile de caz standard, naţionale şi internaţionale, pentru a proiecta activităţile de supraveghere a IAAM, asigurând toate necesităţile pentru a putea aplica aceste definiţii în mod corect.

   6. 6. Sprijină dezvoltarea sistemelor de informare la nivel de organizaţie sanitară (inclusiv sisteme pentru pacient şi pentru laborator) pentru a satisface nevoile supravegherii.

   7. 7. Identifică beneficiile reţelelor colaborative organizate (locale, regionale şi naţionale) şi le promovează şi promovează acţiunile de feedback.

   8. 8. Pune în aplicare sistemul de supraveghere a IAAM (testare pilot, implementare, funcţionare şi evaluare), în conformitate cu priorităţile organizaţiei şi obiectivele sale.

   9. 9. Analizeaza datele IAAM folosind metode epidemiologice corespunzătoare, măsurarea unor indicatori şi testarea calităţilor acestora, solicitând asistenţa biostatisticienilor şi a altor experţi atunci când e necesar. 10.Identifică şi comunică cu organizaţia sanitară sau cu organismele de sănătate publică în cazul când sunt necesare investigaţii epidemiologice suplimentare (studii de caz, studii de cohortă, trialuri) şi investigaţii în cazul unor izbucniri epidemice.

1. 11. Întocmeşte rapoarte periodice printr-o corectă interpretare a datelor semnificative, concluzii / lecţii de învăţat, ţinând cont de grupul ţintă.

2. 12. Revizuieşte în mod regulat riscurile, necesităţile şi priorităţile în vederea adaptării obiectivelor supravegherii.

3. 13. Se asigură că raportarea şi feedback-ul sunt utilizate în mod eficient pentru a comunica adecvat în contexte diferite (ştiinţifice, profesionale, mass-media etc.).

4. 14. Identifică grupurile de IAAM (sau alte evenimente neobişnuite) prin contacte cu secţiile clinice şi laboratoare, prin alerte sau prin analiza sistematică a testelor microbiologice de laborator.

5. 15. Gestionează un focar/ izbucnire epidemică într-o unitate sanitară sau la nivel comunitar. 16.Efectuează investigaţii descriptive şi analitice în focar.

1. 17. Selectează metodele adecvate de tipare moleculare şi interpretează microbiologic rezultatele, în strânsă colaborare cu laboratoarele clinice sau microbiologice de referinţă.

2. 18. Formulează şi implementează o strategie adecvată pentru identificarea şi comunicarea internă şi externă cu părţile implicate, inclusiv cele din unităţile de asistenţa primară, spitalicească şi de îngrijire pe termen lung.

3. 19. Interpretează constatările şi le raportează persoanelor implicate/decidenţilor prin utilizarea mijloacelor corespunzătoare şi solicită consiliere de la diverse persoane specializate din sectorul sănătăţii publice.

4. 20. Utilizează lecţiile învăţate din investigaţiile efectuate în cazul unor izbucniri epidemice pentru a argumenta măsurile calitative cu scop de îmbunătăţire a situaţiei.

5. 21. Culege şi analizează documentaţia relevantă pentru dezvoltarea unei proceduri de control al IAAM.

6. 22. Pregăteşte politicile şi procedurile de control al IAAM în conformitate cu procedurile standard de operare naţionale sau locale, de exemplu, pentru activităţi de control al IAAM (ex: precauţiile standard şi igiena mâinilor).

7. 23. Cunoaşte şi aplică măsurile de izolarea şi precauţiile speciale.

8. 24. Cunoaşte şi recomandă procedura standard de dezinfecţie a tegumentului.

9. 25. Conoaşte şi recomandă procedurile de pregătire preoperatorie a pacientului.

10. 26. Cunoaşte şi recomandă procedurile de decontaminare şi sterilizare a instrumentarului medical.

11. 27. Cunoaşte şi recomandă protocoalele de efectuare a procedurilor invazive: cateterizarea vasculară şi urinară, ventilaţia mecanică etc.

12. 28. Cunoaşte şi recomandă procedurile de desfăşurare a activităţilor auxiliare privind: lenjeria şi managementul deşeurilor, activităţi de curăţenie, servicii alimentare, siguranţa mediului (aer, apă),decontaminarea suprafeţelor înconjurătoare.

13. 29. Poate demonstra prin exemple conoaşterea activităţilor privind sănătatea ocupaţională: managementul în urma expunerii la fluide, prevenţia leziunilor prin inoculare şi alte riscuri de contaminare la angajaţii din domeniul sanitar în cazul accidentelor post-expunere.

14. 30. Întocmeşte un program de imunizare a angajaţilor din domeniul sanitar şi a pacienţilor.

15. 31. Pregăteşte o procedură pentru managementul crizei în controlul IAAM: managementul de alertă, izolarea pacienţilor, îndepartarea şi neutralizarea echipamentelor şi consumabilelor potenţial contaminate, raportarea şi schimbul de informaţii cu profesioniştii din domeniul sănătăţii.

16. 32. Contribuie la elaborarea de proceduri clinice pentru urmărirea unor parametri specifici.

17. 33. Planfică strategii pentru proiectarea procedurilor de asistenţă medicală.

18. 34. Realizează un program pentru implementarea şi revizuirea ghidurilor de control al IAAM şi a recomandărilor prin stabilirea: rolurilor şi responsabilităţilor pentru persoanele implicate în acţiunile de control, formatori, profesionişti de diverse specialităţi.

19. 35. Diseminează informaţiile privind politicile pertinente şi procedurile către departamentele care le aplică şi ajută angajaţii din domeniul sanitar pentru punerea lor în aplicare printr-un sprijin continuu.

20. 36. Identifică barierele care pot limita acţiunile de respectare a procedurilor şi implică diverşi angajaţi din domeniul sanitar pentru depăşirea acestora.

21. 37. Promovează şi participă la evaluarea aplicării procedurilor şi contribuie la îmbunătăţirea complianţei prin monitorizarea parametrilor în ceea ce priveşte procesul sau rezultatul aşteptat.

22. 38. Promovează importanţa prevenirii şi controlului rezistenţei antimicrobiene (RAM), inclusiv a profilaxiei cu antibiotice.

23. 39. Evidenţiază povara umană, economică şi de sănătate publică a RAM şi o comunică factorilor de decizie din unitatea sanitară/spital şi din comunitate.

24. 40. Identifică determinanţii local specifici pentru RAM în unitatea spitalicească.

25. 41. Implementează un plan de reducere a RAM în unitatea spitalicească, pe baza constatărilor legate de determinanţii locali şi acordă prioritate acţiunilor de scădere a utlizării în exces sau abuzivă a agenţi antimicrobieni, precum şi modalităţilor de limitare a contaminării prin infecţii încrucişate

26. 42. Identifică şi implică persoanele cu rol decisional în punerea în aplicare a unui plan de reducere a RAM în unitatea spitalicească.

27. 43. Formulează şi propune indicatori adecvaţi privind identificarea şi controlul RAM, luând în considerare politica oficială privind transferul intern de informaţie.

28. 44. Participă şi implică membrii comisiei pentru controlul IAAM în evaluări (audituri) periodice privind utilizarea de antimicrobiene pentru profilaxie şi tratament.

29. 45. Contribuie la formarea angajaţilor din domeniul sanitar în utilizarea antimicrobienelor, inclusiv cu exemplificare practică.

30. 46. Trebuie să fie capabil să consilieze personalul referitor la supravegherea corespunzătoare şi a screening-ul / testarea, în concordanţă cu politicile şi procedurile de testarea pacientului colonizat.

31. 47. Trebuie să fie capabil să interpreteze datele microbiologice pentru a realiza în mod corespunzător prevenţia şi controlul IAAM.

32. 48. Trebuie să cunoască şi să înţeleagă caracteristicile microorganismelor şi să aplice cunoştinţele pentru a contribui la evaluarea pacienţilor şi a condiţiilor de mediu din domeniul sanitar, în scopul de a estima riscul transferului de microorganisme, inclusiv la personalul medical şi de îngrijire.

33. 49. Este capabil să diferenţieze nivelurile de risc în legătura cu statusul indivizilor, echipamentelor şi mediului.

34. 50. Propune şi selectează metode şi produse adecvate pentru decontaminare

35. 51. Dezvoltă şi actualizează procedurile de decontaminare şi sterilizare prin consultarea ghidurilor şi standardelor.

36. 52. Sprijină şi încurajează centralizarea acţiunilor de decontaminare şi sterilizare a dispozitivelor medicale

37. 53. Propune măsuri adecvate de control al IAAM pentru gestionarea deşeurilor, aer, apă, spălătorie şi sector alimentar.

38. 54. Propune măsuri de reducere a riscului în timpul planificării activităţilor de renovare şi de efectuare a unor construcţii noi în unitatea spitalicească / medicală

39. 55. Contribuie la derularea în bune condiţii a acţiunilor de acreditare, certificare, evaluare din cadrul unităţii spitaliceşti / medicale.

40. 56. Contribuie la integrarea activităţilor de control al IAAM în cadrul promovării calităţii în unităţile medicale şi a programelor privind siguranţa pacienţilor.

41. 57. Pregăteşte, efectuează şi coordonează audituri ale practicilor profesionale legate de controlul IAAM în domeniul clinic.

42. 58. Susţine şi permite integrarea conceptului de management al riscului (cum ar fi raportarea rapidă a evenimentelor adverse sau erorilor, fără sancţiuni) şi metode (cum ar fi analiza sistematică, cauzele iniţiale ale evenimentelor adverse) în activităţile de control al IAAM.

43. 59. Contribuie (dacă este cazul) la derularea unui program de management al riscului în unităţile sanitare, prin coroborarea activităţilor de control al IAAM cu alte programe de siguranţă cum ar fi în cazul transfuziilor, administrarea de medicamente sau utilizarea dispozitivelor medicale (comunicare coordonată, traininguri, programe de colectare a datelor sau de notificare etc.) privind calitatea siguranţa pacienţilor

44. 60. Ia în considerare diferitele consideraţii şi condiţii clinice şi culturale care determină diferitele tipuri de evaluări şi audituri.

45. 61. Participă la stabilirea unui program de audit şi investigaţii.

46. 62. Pregăteşte protocoale pentru evaluarea performanţei

47. 63. Instruieşte investigatorii astfel încât aceştia să poată evalua practici ţintite, structuri sau procese.

48. 64. Aplică metode epidemiologice adecvate în timpul culegerii datelor pentru a asigura fiabilitatea şi reproductibilitatea informaţiilor.

49. 65. Analizează datele, interpretează rezultatele legate de evaluare şi raportează rezultatele într-un limbaj adecvat către decidenţi şi personalul interesat.

50. 66. Coordonează şi raportează progresul programului de audit sau a programelor de formare în unităţile vizate sau departamente.

51. 67. Diseminează şi comunică în mod constructiv rezultatele auditurilor către angajaţii din sănătate şi altor profesionişti implicaţi

52. 68. Colaborează cu profesioniştii din unitatea spitalicească / medicală / pentru a formula acţiuni corective şi a permite personalui să efectueze aceste acţiuni pentru a se asigura că sunt urmate corect rezultatele evaluării.

53. 69. Evaluează nevoile de formare ale personalului unităţii spitaliceşti / medicale prin consultări, sondaje şi alte metode.

54. 70. Integrează în cadrul unităţii spitaliceşti / medicale a programului de formare pentru noi angajaţi cuprinzând cunoştinţe de bază care să contribuie la creşterea gradului de conştientizare a problemelor privind controlul IAAM.

55. 71. Proiectează un program de instruire privind activităţile de control al IAAM şi proceduri pentru toţi angajaţii în scopul de a actualiza cunoştinţele şi a gradului de conştientizare a

    problemelor legate de IAAM, în conformitate cu cele mai recente date (naţionale, locale, publicaţii recente).

56. 72. Selectează şi oferă modalităţi adecvate de training.

57. 73. Evaluează impactul sesiunilor de formare (training).

58. 74. Înţelege metodologia de evaluare şi studiile de cercetare [descriptiv sau studii analitice (cohortă, caz-martor), studiu randomizat, eficacitatea sau cost-eficienţa intervenţiei sau tehnologiei, metaanaliza], interpretarea şi utilizarea rezultatelor acestora.

59. 75. Aplică metodologii standard de cercetare pentru investigarea IAAM şi evaluarea măsurilor preventive

Competente transversale

1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

Modul 8. Bioetică şi comunicare medicală (1 lună) Nr.ore de pregatire = 40

Nr.ore curs=20 ore Nr.ore practica=20 ore

1. 1. Tematica Bioetică

   Tematica de pregătire teoretică

   1. 1. Bioetica: definirea conceptului, evoluţie, principii, teorii, domenii prioritare de studiu

   2. 2. Valori etice aplicabile în epidemiologie şi sănătăte publică

      1. 2.1. Influenţa credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate şi boală.

      2. 2.2. Probleme etice în prevenirea şi controlul îmbonăvirilor

   3. 3. Aspecte etice legate de colectarea datelor în epidemiologie, diseminarea şi utilizarea lor.

   4. 4. Consimţământul informat:

      1. 4.1. Definirea conceptului, componente, limite

      2. 4.2. Particularităţile consimţământului informat în practica şi cercetare epidemiologică

   5. 5. Confidenţialitatea – rol şi importanţa în epidemialogia bolilor transmisibile

      1. 5.1. Aderarea la cele mai înalte standarde ştiinţifice privind protecţia datelor personale şi a informaţiilor.

      2. 5.2. Menţinerea încrederii publice

   6. 6. Etica cercetării în epidemiologie

      1. 6.1. Principii etice aplicabile studiilor epidemiologice

      2. 6.2. Cerinţe etice privind participarea reprezentanţilor comunităţii la cercetare 6.3.Comportamentul ştiinţific inadecvat

   7. 7. Aspecte etice ale protocoalelor de cercetare epidemiologică la nivele naţional şi european: 7.1.Obligaţii pentru comunităţi

      7.2.Raportarea rezultatelor

   8. 8. Cadrul de reglementare etică şi legală naţională şi europeană privind ocrotirea sănătăţii, protecţia persoanei, responsabilitatea socială, protecţiei datelor personale, cercetarea în epidemiologie şi sănătate publică.

   9. 9. Conflictul de interese:

      1. 9.1. Cerinţe etice în identificarea şi gestionarea conflinctului de interese în bolile infecţioase/neinfecţioase

      2. 9.2. Restricţii şi responsabilităţi profesionale

         Tematica de pregatire practica

         1. 1. Ilustrarea prin cazuri particulare a principiilor bioetice şi a teoriilor deontologice

         2. 2. Reglementarea practicii epidemiologice prin coduri de etică.

         3. 3. Accesul la îngrijirile de sănătate – studii de caz.

         4. 4. Drepturile pacienţilor – reglementare legislativă. Rolul comitetelor de etică din spitale/ servicii clinice în epidemiologia clinică.

         1. 4. Discutarea problemelor etice aplicabile în demersurile epidemiologice de cunoaştere a stării de sănătate, prevenirea şi controlul îmbolnăvirilor.

         2. 5. Vaccinarea şi problemele de etică

         3. 6. Epidemii de TBC şi aspectele etice

         4. 7. Medicina Bazată pe Dovezi şi ghidurile de practică

         5. 8. Confidenţialitatea în infecţia HIV/SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală

         6. 9. Programele de screening şi aspectele etice

         Comunicare medicală

         Tematica de pregătire teoretică

         1. 1. Comunicarea eficientă în sănătate publică. Principii, teorii şi metode de comunicare

         2. 2. Comunicarea riscului

            1. 2.1. Cadru de definiţie, scop şi obiective

            2. 2.2. Elementele unei comunicări eficiente a riscurilor. Natura riscului şi a natura beneficiilor. Incertitudinile în evaluarea riscurilor. Opţiuni de gestionare a riscurilor

         3. 3. Principii directoare în comunicarea riscurilor (audienţa, expertiza în comunicare a evaluării riscului, credibilitatea comunicării, responsabilitate, mass media, comunicarea valorii practice a riscului, comunicarea perspectivei riscului)

         4. 4. Comunicarea scrisă

            1. 4.1. Principiile generale în comunicarea scrisă

            2. 4.2. Rolul şi importanţa comunicării scrise în raportarea evenimentului epidemiologic şi în cercetare

            3. 4.3. Avantajele şi dezavantajele comunicării scrise

         5. 5. Comunicarea orală

            1. 5.1. Principii generale în comunicare orală

            2. 5.2. Componentele unei comunicării orale eficiente

            3. 5.3. Abilităţi în comunicare orală interpersonală,la nivel instituţional şi la nivelul audienţei

            4. 5.4. Furnizarea unui feedback obiectiv

         6. 6. Noile tehnologii de comunicare

            1. 6.1. Reţele media

            2. 6.2. Reţele de Internet

            3. 6.3. Video-conferinţe,

            4. 6.4. Telefonconferinţe

         Tematica de pregatire practica

         1. 1. Comunicare scrisă în întocmirea unui raport epidemiologic

         2. 2. Comunicare scrisă în întocmirea unui studiu epidemiologic

         3. 3. Bariere de comunicare în diferite situaţii (comunicarea interpersonală, organizaţională, la nivelul comunităţilor, etc.)

         4. 4. Elaborarea planului de comunicare scrisă şi orală a riscului epidemiologic

         5. 5. Studii de caz care relevă importanţa selectării sursei de credibilitate din punct de vedere al terminologiei ştiinţifice precum şi semnificaţia faptelor pentru publicul larg.

         6. 6. Studii de caz care relevă implicarea comunităţii şi a mass-media în comunicarea riscului

         7. 7. Impactul diferenţelor de percepţie a riscului epidemiologic în evaluarea eficienţei comunicării

         8. 8. Evaluarea impactul caracteristicilor sociale asupra eficienţei în comunicarea riscului epidemiologic

         9. 9. Aptitudini de comunicare orală şi scrisă; – abilitatea de a utiliza limbajul scris şi oral pentru a comunica informaţii sau idei altor persoane;

         10. 10. Implicare şi utilizare noilor tehnologii în sistemului de comunicare dintr-o organizaţie (structuri de asistenţa primară, secundară, terţiară pentru activităţi curative şi prevenţionale).

2. 2. Obiective educationale

   Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

   1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : definirea si obiectivele bioeticii in activitatile medicale si de sanatate publica, colectarea informatiilor si etapele consimtamantului inormat, asigurarea confidentialitatii informatiilor referitoare la individ sau grup populational, asigurarea aplicarii principiilor etice in diverse studii epidemiologice, reglementarile in vigoare la nivel national si international privind etica cercetarii si abordarilor de practica epidemiologica, conflictul de interese in practica medicala si epidemiologica, cunoasterea tipurilor si tenicilor de comunicare in sanatatea publica.

   2. 2. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind: rezolvarea unor problema de etica in diverse situatii epidemiologice si discutarea acestora pentru reducerea riscurilor, alcatuirea unor comunicate pe problema epidemiologice si realizarea unei compliante optime ca urmare a unei bune comunicari dintre diversii actori si/sau cu populatia, mass-media etc.

   3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica epidemiologica

3. 3. CompetenteCompetente pro esionale Etica

   1. 1. Respectarea şi aderarea la principiile etice în ceea ce priveşte bunăstarea umană. 2.Respectarea principiilor de etică în planificarea de studii cu scop de cercetare, colectarea, diseminarea şi utilizarea datelor.

      1. 3. Aplicarea principiilor relevante pentru colectarea datelor, gestionarea, diseminarea şi utilizarea informaţiilor.

      2. 4. Respectarea şi aderarea la principiile etice referitoare la protecţia datelor şi confidenţialitatea cu privire la orice informaţii obţinute în cadrul activităţii profesionale.

      3. 5. Gestionarea conflictelor de interese.

      Comunicare

      1. 1. Capacitatea de a aplica principiile de bază ale comunicării riscurilor, de adaptare a mesajului la prezentarea rezultatelor unei investigaţii pentru diferite segmente de public: mass-media, publicul larg, profesionişti şi factorii de decizie.

      2. 2. Scrierea unui raport al unei anchete epidemiologice, adresat unor factori de decizie. 3.Redactarea unui articol pentru o revistă ştiinţifică.

         4.Redactarea unui rezumat pentru o revistă ştiinţifică. 5.Redactarea unui comunicat de presă.

         1. 6. Redactarea de rapoarte, scrisori, procese verbale ale şedinţelor etc

         2. 7. Armonizarea abilităţilor interpersonale de comunicare cu colegii si cu alte segmente de public.

         3. 8. Analiza şi sintetiza principalelor puncte într-un discurs.

         4. 9. Furnizarea de feedback obiectiv (descriptiv, mai degrabă decât critic).

         5. 10. Utilizarea eficientă a tehnologiilor de comunicare (videoconferinţă, teleconferinţă, e-mail, etc.).

         Competente transversale

         1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

         2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

         3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

         4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

         5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

         6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

         7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

         8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

         Modul 9. Boli In ecţioase (pregatire clinică) (6 luni) Nr.ore de pregatire = 180

         Nr.ore curs= 40 ore

         Nr.ore practica=140 ore

         1.Tematica

         Tematica de pregătire teoretică Noţiuni generale:

         1. 1. Agenţii etiologici – clasificare, structură, caracteristici biologice.

         2. 2. Procesul infecţios: relaţia agent infecţios – gazdă; dinamica procesului infecţios.

         3. 3. Clasificarea infecţiilor după: caracteristicile agentului cauzal; poarta de intrare a agentului cauzal; caracteristici de gravitate.

         4. 4. Mecanisme de apărare antiinfecţioasă: rezistenţa antiinfecţioasă nespecifică şi specifică.

         5. 5. Patogeneza bolilor infecţioase ale copilului şi adultului

         6. 6. Manifestări clinice locale şi generale ale procesului infecţios.

         7. 7. Elemente clinice de recunoaştere în unele sindroame infecţioase: febril, eruptiv, respirator, diareic, icteric, adenosplenomegalic, meningean.

         8. 8. Examene complementare în diagnosticul patologiei infecţioase: diagnostic etiologic, imunologic, anatomopatologic, radiologic şi imagistic, teste nespecifice.

         9. 9. Tratamentul unor sindroame infecţioase: date generale, clasificare, tipuri de produse, proprietăţi, mecanisme de acţiune şi farmacodinamie, indicaţii, contraindicaţii, limite de utilizare, reacţii adverse, rezistenţa – sensibilitate (cu testare) a substanţelor şi produselor utilizate în tratamentul infecţiilor.

         10. 10. Terapia cu antibiotice-chimioterapeutice, utilizarea raţională a antibioticelor în terapie şi/sau profilaxie, Rezistenţa microbiană la antibiotice-chimioterapeutice şi consecinţele sale terapeutice şi epidemiologice.

         Partea specială:

         Definiţie, etiologie, patogeneză, semne clinice de recunoaştere, diagnostic (pozitiv şi diferenţial), evoluţie, tratament în:

         1. 1. Boli determinate de virusuri: gripa, rujeola, rubeola, parotidita epidemica, infecţii cu herpesvirusuri (varicela, Herpes simplex, Herpes zoster, mononucleoza infecţioasă, infecţia cu virusul citomegalic), rabia, hepatitele acute virale, poliomielita şi infecţiile cu enterovirusurile nepoliomielitice, infecţii cu rotavirusuri, maladia HIV/SIDA, infecţia cu virusul Papilloma uman, encefalite şi meningoencefalite virale;

         2. 2. Boli determinate de chlamydii: psittacoza, limfogranulomatoza veneriană.

         3. 3. Boli determinate de rickettsii: tifosul exantematic, febra butonoasă, febra Q.

         4. 4. Boli determinate de bacterii: infecţii cu stafilococi, infecţii cu streptococi, difteria, listerioza, antraxul, infecţii determinate de meningococi, gonoreea, holera, febra tifoidă şi alte salmoneloze, dizenteria, infectii cu H. influenzae, bruceloza, tusea convulsivă, legioneloze, tetanos, toxiinfecţii alimentare, botulism.

         5. 5. Boli determinate de spirochete: sifilisul, leptospiroze, borelioze.

         6. 6. Boli determinate de protozoare: malaria, toxoplasmoza, giardioza.

         7. 7. Boli determinate de fungi; candidoza, aspergiloza, criptococoza, penumocistoza.

         8. 8. Boli determinate de helminţi: ascaridoza, trichineloza, teniazele, echinococoza.

         9. 9. Boli determinate de asocieri microbiene: infecţii asociate asistenţei medicale, septicemii, infecţia la imunodeprimaţi.

         10. 10. Boli infecţioase prin bioterorism

         Tematica de pregatire practica

         1. 1. Examenul clinic al sugarului şi copilului cu patologie infecţioasă

         2. 2. Examenul clinic al adultului şi vârstnicului cu patologie infecţioasă

         3. 3. Recunoaşterea semnelor clinice şi precizarea diagnosticului în boli eruptive (rujeola, rubeola, scarlatina, varicela, alte boli infecţioase eruptive) şi neeruptive (HVA, trichineloza, tetanos, tuse convulsivă, angine, oreion, meningite, encefalite, toxiinfecţii alimentare).

         4. 4. Recoltarea produselor patologice şi interpretarea rezultatelor în contextul clinic şi epidemiologic.

         5. 5. Recoltarea produselor patologice pentru efectuarea uroculturii şi interpretarea rezultatelor în contextul clinic şi epidemiologic.

         6. 6. Recoltarea produselor patologice pentru efectuarea coproculturii şi interpretarea rezultatelor în contextul clinic şi epidemiologic.

         7. 7. Recoltarea produselor patologice pentru efectuarea exsudatului faringian şi interpretarea rezultatelor în contextul clinic şi epidemiologic.

         8. 8. Interpretarea examenului LCR în contextul clinic şi epidemiologic. 9.Interpretarea rezultatelor hemoculturii în contextul clinic şi epidemiologic.

         10. Interpretarea antibiogramei în contextul clinic şi epidemiologic.

   2. 2. Obiective educationale

Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : clasificarea, caracteristicile si particularitatile etiologice in diverse boli infectioase, diagnosticul clinic, biologic si imagistic in patologia infectioasa, strategii de tratament in bolile infectioase determinate de variati agenti patogeni.

2. 2. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind: managementul clinic al bolnavilor cu variate patologii infectioase prin coroborare cu contextul epidemiologic.

3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica epidemiologica moderna

1. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Familiarizarea cu aspectele de diagnostic clinic în bolile infecţioase cu impact asupra stării de sănătate a populaţiei.

   2. 2. Interpretarea rezultatele de laborator şi diagnosticul din punctul de vedere al semnificaţiei epidemiologice.

   3. 3. Familiarizarea cu diferite metode de diagnostic şi de serotipare, inclusiv cu testele moleculare.

   4. 4. Comunicare eficientă cu echipa de laborator.

   5. 5. Familiarizarea cu aspectele de prevenţie secundară şi terapie în bolile infecţioase cu impact asupra sănătăţii publice

1. 5. Identificarea, revizuirea şi evaluarea literaturii de specialitate relevante.

2. 6. Elaborarea unor direcţii de acţiune bazate pe dovezi pentru evenimentele acute determinate de bolile infecţioase cu impact asupra strategiilor de sănătate publică.

Competente transversale

1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

   ANUL IV

   Modul 10. Epidemiologia bolilor nein ecţioase (6 luni) Nr.ore de pregatire = 180 ore

   Nr.ore curs= 80 ore

   Nr.ore practica=100 ore

   1. 1. Tematica

      Tematica de pregatire teoretică (3 luni)

      1. 1. Elemente fundamentale de epidemiologie a bolilor neinfecţioase

      2. 2. Epidemiologia bolilor neinfecţioase la copil: boli respiratorii, boli cardiovasculare, boli neurologice, nefropatii, hepatopatii cronice, neoplazii /hemopatii maligne, mucoviscidoza, boli congenitale (rubeola congenitală,toxoplasmoza congenitală).

      3. 3. Epidemiologia bolilor neinfecţioase la adult: generalităţi clinice, implicaţii medicale şi sociale, elemente de epidemiologie descriptivă, cauzalitatea şi evaluarea riscului, măsuri de prevenţie: 4.Epidemiologia bolilor cardiovasculare (boala hipertensivă, cardiopatia ischemică,

         accidentele vasculare cerebrale)

         1. 5. Epidemiologia bolilor respiratorii (BPCO, astm bronşic)

         2. 6. Epidemiologia bolilor de nutriţie (diabetul zaharat, supraponderalitate şi obezitatea) 7.Epidemiologia bolilor digestive (boala ulceroasă, hepatitele cronice) 8.Epidemiologia bolilor renale (glomerulopatii acute şi cronice)

9. 9. Epidemiologia bolilor genetice şi bolilor rare

10. 10. Epidemiologia cancerelor sporadice şi ereditare (oncogenetica) (cancerul mamar, cancerul de col uterin, cancerul gastric, cancerul de colon, cancerul bronhopulmonar, cancerul de prostată) 11.Epidemiologia bolilor endocrinologice (patologia tiroidei, osteoporoza)

1. 12. Epidemiologia bolilor neurologice (boli neurologice demielinizante)

2. 13. Epidemiologia bolilor reumatologice (reumatismul articular, poliartita reumatoidă, spondilita anchilozantă, reumatismul degenerativ)

3. 14. Epidemiologia bolilor dermatologice (dermatita atopică, psoriazis, cancerul de piele) 15.Epidemiologia tulburărilor de comportament (tabagism, consum de alcool, consum de droguri şi a diverselor substanţe halucinogene)

16.Epidemiologia bolilor mentale şi psihice (psihozele, schizofrenia) 17.Epidemiologia traumatismelor, accidentelor, intoxicaţii, suicid. 18.Epidemiologia bolilor dentare (caria dentară, cancerul oral)

19.Epidemiologia bolilor geriatrice (demenţa senilă, stările terminale, iatrogenia)

20. Farmacoepidemiologie (noţiuni de bază) 21.Epidemiologia patologiei transfuzionale.

22. Epidemiologie moleculară (noţiuni de bază).

Tematica de pregătire practică clinică (pediatrie,cardiologie,oncologie) (3 luni)

Pediatrie

1. 1. Patogeneza bolilor neinfecţioase cu extindere populaţională la copil (diabet, astm bronsic, artrita reumatoidă, nefropatii, boli congenitale)

2. 2. Elemente clinice de recunoaştere în unele boli sau sindroame: boli respiratorii acute (bronşiolita, pneumomia, astmul bronsic), boli cardiovasculare, boli neurologice, nefropatii, hepatopatii cronice, neoplazii /hemopatii maligne, mucoviscidoza, boli congenitale (rubeola congenitală, toxoplasmoza congenitală).

3. 3. Examenul clinic al sugarului şi copilului sănătos.

4. 4. Examenul clinic al sugarului şi copilului bolnav.

5. 5. Monitorizarea clinică a copilului cu patologie neinfecţioasă.

6. 6. Proiect de studiu epidemiologic privind patologia neinfecţioasă a copilului.

Cardiologie

1. 1. Elemente clinice şi de recunoaştere în hipertensiunea arterială

2. 2. Elemente clinice şi de recunoaştere în cardiopatia ischemică

3. 3. Criterii clinice, paraclinice şi de laborator pentru depistarea precoce (screening-ul factorilor de risc)

4. 4. Supravegherea şi dispensarizarea bolilor cardiovasculare la nivel populaţional

5. 5. Proiect de studiu epidemiologic privind patologia cardiovasculară.

Oncologie

1. 1. Elemente clinice şi de recunoaştere în cancerul mamar

2. 2. Elemente clinice şi de recunoaştere în cancerul de col uterin

3. 3. Elemente clinice şi de recunoaştere în cancerul de colon

4. 4. Elemente clinice şi de recunoaştere în cancerul pulmonar

5. 5. Elemente clinice şi de recunoaştere în cancerul de prostată

6. 6. Criterii clinice, paraclinice şi de laborator pentru depistarea precoce (screening-ul factorilor de risc în cancerul sporadic şi în cancerul ereditar )

7. 7. Supravegherea şi dispensarizarea bolilor canceroase

8. 8. .Proiect de studiu epidemiologic privind patologia oncologică

1. 2. Obiective educationale

   Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

   1. 1. Intelega si sa-si insuseasca notiunilor teoretice privind aspectele legate de : epidemiologia (frecventa, distributia, modele epidemiologice, preventia, politici de santate) a bolilor

      neinfectioase de diverse categorii cu impact asupra sanatatii publice (cancer, boli cardiovasculare, boli de nutritie si diabet, boli mentale si psihice , boli genetice, boli neurologice, boli reumatologice, boli dermatologice, tulburari de comportament etc, elemente de baza in farmacoepidemiologie, epidemiologia transfuzionala si epidemiologia moleculara.

   2. 2. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind: abordarea clinico-epidemiologica a copilului cu variate boli infectioase si neinfectioase cu impacta supra sanatatii publice, abordarea clinico-epidemiologica a populatiilor cu diverse afectiuni cardiovasculare sau cu cancer, realizarea unor programe de sanatate publica pentru evaluarea riscurilor, efectuarea actiunilor de screening si monitorizarea unor boli cu impact populational.

   3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica epidemiologica moderna

2. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Dobândirea cunoştinţelor teoretice privind aspectele fundamentale de epidemiologie descriptivă şi analitică cât şi a măsurilor de prevenţie privind bolile netrasmisibile cu impact asupra sănătăţii populaţionale

   2. 2. Dobândirea cunoştinţelor teoretice de farmaco-epidemiologie, a patologiei transfuzionale şi epidemiologiei moleculare

   3. 3. Capacitatea de cunoaştere şi relizare a unor activităţi practice privind evaluarea clinică a copiilor cu patologie neinfecţioasă

   4. 4. Dirijarea unor programe de prevenţie (primară, secundară, terţiară) şi dispensarizare (de protecţie, de reechilibrare şi recuperare) a copiilor cu boli cronice.

   5. 5. Întocmirea unui proiect de evaluare şi acţiune în cazul unei situaţii privind patologia neinfecţioasă la copil

   6. 6. Capacitatea de cunoaştere şi realizare a unor activităţi practice privind evaluarea clinică a pacienţilor cu patologie cardiovasculară

   7. 7. Dobândirea abilităţilor pentru evaluarea prin screening a factorilor de risc specifici în patologia cardiovasculară

   8. 8. Dirijarea unor programe de prevenţie (primară, secundară, terţiară) şi dispensarizare (de protecţie, de reechilibrare şi recuperare) în bolile cardiovasculare

   9. 9. Întocmirea unui proiect de evaluare şi acţiune în cazul unei situaţii privind patologia cardiovasculară

   10. 10. Capacitatea de cunoaştere şi realizare a unor activităţi practice privind evaluarea clinică a pacienţilor cu cancer

   11. 11. Dobândirea abilităţilor pentru evaluarea prin screening a factorilor de risc specifici în patologia neoplazică atât în cazul cancerelor sporadice cât şi a celor ereditare (acţiuni specifice de oncogenetică)

   12. 12. Dirijarea unor programme de prevenţie (primară, secundară, terţiară) şi dispensarizare (de protecţie, de reechilibrare şi recuperare) în patologia neoplazică.

   13. 13. Întocmirea unui proiect de evaluare şi acţiune în cazul unei situaţii privind patologia neoplazică

Competente transversale

1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

Modul 11. Epidemiologie practică de intervenţie (6 luni) Nr.ore de pregatire = 220 ore

Nr.ore curs = 0

Nr.ore practica= 220 ore

1. 1. Tematica

   Tematica de pregatire practică ( 6 luni: DSP – 3 luni; ISP – 3 luni)

   1. 1. Activitatea de prevenire şi control a unei boli infecţioase

      1. 1.1. Tipurile, etapele şi obiectivele anchetei epidemiologice; întocmirea şi interpretarea unei fişe de anchetă epidemiologică în circumstanţe epidemiologice variate.

      2. 1.2. Recoltarea, conservarea şi transportul din focarul epidemiologic al produselor patologice şi din mediu contaminat.

      3. 1.3. Investigaţia şi intervenţia (controlul) unei epidemii:

         • • transmise pe cale aeriană, digestivă, parenterală, prin vectori,

         • • consecinţă a modului de viaţă,

         • • produse de microorganisme oportuniste,

   2. 2. Supravegherea în medicina comunitară. Elaborarea unui sistem de supravegherea pentru o boală transmisibilă

      1. 2.1. Metode şi mijloace de realizare a supravegherii, prevenţiei şi dispensarizării bolilor.

      2. 2.2. Prezentarea structurii, obiectivelor şi prestaţiilor incluse într-un program de supraveghere sero-epidemiologică în boli cu etiologie diferită.

      3. 2.3. Evaluarea epidemiologică a Programelor Naţionale de Supraveghere a bolilor infecţioase. 2.4.Supravegherea şi controlul purtătorilor de germeni patogeni.

   3. 3. Supravegherea bolilor neinfecţioase: realizarea programelor de prevenţie şi control

   4. 4. Activităţi specifice ale Sistemului de alertă rapidă.

   5. 5. Programul Naţional de Imunizări: structură, organizare, păstrarea vaccinurilor – lanţul de frig, evaluarea eficienţei, supravegherea şi controlul reacţiilor postvaccinale.

   6. 6. Circuitul informaţional al datelor epidemiologice.

   7. 7. Legislaţia în activitatea de prevenire şi control a bolilor transmisibile (naţională, UE şi internaţională, inclusiv Regulamentul Sanitar Internaţional).

2. 2. Obiective educationale

   Până la sfârşitul modulului rezidenţii vor fi capabili să:

   1. 1. Fie capabil sa realizeze activitatile practice privind rezolvarea unor situatii concrete de practica epidemiologica in teren atat in cadrul serviciilor de epidemiologie de la nivel judentean cat si in cele care asegura asistenta de specialitate la nivel regional

3. 3. Sa-si dezvoltarea abilitatilor pentru dobandirea competentelor profesionale si transversale in scopul aplicarii cunoastintelor in practica epidemiologica moderna

1. 3. Competente

   Competente pro esionale

   1. 1. Activitatea de prevenire şi control a unei boli infecţioase in teren atat la nivel judentian cat si regional

   2. 2. Supravegherea şi controlul purtătorilor de germeni patogeni in diverse circunstante epidemiologice cu efectuarea actiunilor de screening sau de evaluare in focare de boli infectioase transmisibile

   3. 3. Implicarea in actiuni de alerta rapida in circunstante de risc epidemiologic la nivel local, regional si international

   4. 4. Culegerea si interpretarea datelor in contenxtul legislatiei nationale, europene si internationale in situatii epidemiologice speciale (cataclisme naturale, pandemii, situatii de conflic armat etc)

      Competente transversale

      1. 1. Capacitatea de a clarifica noţiunile, de a crea un consens, şi de a dezvolta ideile în planuri acţionabile.

      2. 2. Capacitatea de formare şi perfecţionare continuă.

      3. 3. Cunoaşterea a cel puţin două limbi străine de circulaţie internaţională

      4. 4. Capacitatea de documentare, de analiză şi sinteză a informaţiilor din literatură

      5. 5. Capacitatea de utilizare a metodelor moderne de tehnologie a informaţiilor

      6. 6. Mentor în cadrul activităţilor în echipă pentru alţi colegi de pregătire sau din alte specialităţi

      7. 7. Capacitatea de negociator în rezolvarea unor conflicte.

      8. 8. Capacitatea de bun comunicator cu ocazia unor prezentări orale sau scrise ştiinţifice, a unor rapoarte întocmite pentru diverse structuri profesionale, mass-media, colegi şi alţi parteneri din activităţile profesionale

         Bibliogra ia obligatorie: suplimentar bibliogra iei minimale, bibliogra ia va i extinsă şi cu alte titluri naţionale şi internaţionale, la recomandarea disciplinelor participante la pregătirea în specialitate, în consens cu coordonatorul pregătirii de specialitate.

         Bibliogra ie minimală

         1. 1. Bardov VG. Hygiene and Ecology. Vinnytsya: Nova Knyha Publishers, 2009, ISBN 978-966-382-198-6.

         2. 2. Boiculese VL, Dascălu C, Dimitriu G, Moscalu M, Doloca A. Metode descriptive şi elemente de analiză statistică a datelor medicale. Ed. Performantica, Iaşi, 2012.

         3. 3. Bonita R, Beaglehole R, Kjellstrom T. Basic epidemiology, 2nd edition. World Health Organization, 2006. Available online: http://apps.who.int/iris/bitstream/10665/43541/1/9241547073_eng.pdf

         4. 4. Buiuc D. Microbiologie Medicală, Ghid pentru studiul şi practica medicinei, Ediţia a VI-a, Ed. „Gr. T. Popa” Iaşi, 2003.

         5. 5. Burlea M. (sub red.). Recomandări de vaccinare în pediatrie. Ed. Medicală Amaltea, Bucureşti, 2012.

         6. 6. Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT). Metodologii de supraveghere. Available online: http://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii [Accessed on: 25.05.2017].

         7. 7. Cepoi V, Azoicăi D (sub red). Ghid de management al infecţiilor asociate asistenţei medicale, editia a II-a. Ed. Global Management Arte, Bucureşti, 2017.

         8. 8. Coughlin SS. Ethical issues in epidemiologic research and public health practice. Review. Emerging Themes in Epidemiology 2006; 3:16. Available online: http://www.ete-online.com/content/3/1/16

         9. 9. Elston RC, Johnson WD. Basic Biostatistics for Geneticists and Epidemiologists – A Practical Approach. A John Wiley and Sons, Ltd, Publ., 2008.

         10. 10. European Centre for Disease Control and Prevention (ECDC). Core competencies for EU public health epidemiologists in communicable disease surveillance and response. Second revised edition Stockholm, 2009. ISBN 978-92-9193-201-6. Available online: http://ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/training-core-competencies-EU- public-health-epidemiologists.pdf

         11. 11. Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO). Elements and guiding principles of risk communication. Available online: http://www.fao.org/docrep/005/x1271e/X1271E03.htm

         12. 12. Institutul Naţional de Sănătate Publică. Formarea profesională în domeniul epidemiologiei şi promovarea utilizării noilor tehnologii pentru personalul din sectorul sănătăţii. Manual de curs pentru medicii epidemiologi. Ed. Dobrogea, Constanţa, 2012.

         13. 13. Gavăt V. Sănătatea mediului şi implicaţiile sale în medicină. Ed. „Gr. T. Popa”, Iaşi, 2007. ISBN 978-973-768-221-5

         14. 14. Gordis L. Epidemiology, 5th edition. 2014. ISBN 9781455742516. Available online:

      

      15. Heymann DL. Control of communicable diseases – manual. 20th Edition, APHA Press, UK, 2014. ISBN: 978-0-87553-018-5

      https://studentconsult.inkling.com/store/book/gordis-epidemiology-5th/

      1. 16. Heymann DL. Manual de management al bolilor transmisibile. Editia a 19-a, Ed. Medicala Amaltea, Bucuresti, 2012.

      2. 17. Iancu LS. Virusologie medicală: note de curs şi lucrări practice pentru medici rezidenţi. Ed. „Gr. T. Popa” Iaşi, 2004.

      3. 18. International Ethical Guidelines for Health-related Research Involving Humans, Fourth Edition. Geneva. Council for International Organizations of Medical Sciences (CIOMS);

         2016. ISBN 978-929036088-9. Available online: http://cioms.ch/ethical-guidelines-2016/WEB-CIOMS-EthicalGuidelines.pdf

      4. 19. Ivan A (sub red). Tratat de epidemiologia bolilor transmisibile. Ed.Polirom, Iaşi, 2002.

      5. 20. Jewell NP. Statistics for Epidemiology. Chapman Hall/CRC, a CRC Press Company, Boca Raton, London, NewYork, Washington D.C., 2009.

      6. 21. Katz DL, Elmore JG, Wild DMG, Lucan SC. Jekel’s Epidemiology, Biostatistics, Preventive Medicine, and Public Health. 4th edition, 2014. Available online: https://www.inkling.com/store/book/jekels-epidemiology-biostatistics-preventive- medicine-and-public-health-katz-wild-elmore-lucan-4th/

      7. 22. La Torre G. Applied Epidemiology and Biostatistics. SEEd, 2010.

      8. 23. Mandell GL, Bennett JE, Dolin R. Principles and practice of infectious diseases. Churchill Livingstone Elsevier, 8th Edition, 2014.

      9. 24. Brooks GF, Caroll JS, Morse SA, Mietzner TA. Jawetz Melnick Adelbergs Medical Microbiology.26th Edition. McGraw-Hill Companies, SUA, 2013.

      10. 25. Irving W, Boswell T, Ala’Aldeen D. Medical Microbiology. Instant Notes. Taylor Francis Group Publ., USA, 2005.

      11. 26. Greenwood D, Barer M, Slack R, Irving W. Medical Microbiology: Pathogenesis, immunity, laboratory investigation and control. 18th Edition. Churchill Livingstone, Elsevier, 2012.

      12. 27. Mincă D. Sănătate Publică şi Management Sanitar. Ed. Carol Davila, Bucureşti, 2005;

      13. 28. Petrişor AI. Ethical issues in epidemiological data analysis. Rom J Bioethics 2010; 8, 211-220. Available online: http://www.bioetica.ro/index.php/arhiva-bioetica/article/viewFile/154/237

      14. 29. Pilly E. Maladies infectieuses et tropicales. CMIT, ALIMEA Plus Ed.,2015.

      15. 30. Plotkin S, Orestein W, Offit P. Vaccines. Saunders Elsevier Ed., USA, 2013.

      16. 31. Prejbeanu I. Igiena mediului, igienă şcolară: ghid de lucrări practice pentru studenţi.

          Ed. Sitech, Craiova, 2014. ISBN 978-606-114-290-3

      17. 32. Bhopal RS. Concepts of epidemiology integrating the ideas, theories, principles, and methods of epidemiology. Oxford University Press, UK, 2016.

      18. 33. Webb P, Brain C, Pirozzo S. Essential Epidemiology. An introduction for students and Health Professionals. Cambridge University Press, UK, 2011.

      SCOPUL SI OBIECTIVELE EDUCATIONALE GENERALE

      Scop :Rezidentul la sfasitul programului de pregatire va fi capabil sa aiba cunoastinte aprofundate in domeniul epidemiologiei generale si a epidemiologiei speciale a bolilor infectioase si neinfectioase, de Sanatate Publica, informatica si biostatistica medicala, microbiologie, igiena, boli infectioase, bioetica si comunicare.

      Obiective :

      1. 1. Va capabil sa integreze cunostintele teoretice si practice de epidemiologie cu cele ale specialitatilor cuprinse in curricula de pregatire ;

      2. 2. Va avea capacitatea de a se documenta din literatura de specialitate, de a comunica si transmite multidirectional informatiile stiintifice adecvate.

      3. 3. Va avea abilitati de munca in echipa multidisciplinara

      SCOPUL SI OBIECTIVELE EDUCATIONALE SPECIFICE

      Scop : Rezidentul la sfasitul programului de pregatire va fi capabil sa rezolve probemele

      profesionale specifice de epidemiologia bolilor infectioase si neinfectioase

      Obiective :

      1. 1. Va raspunde cerintelor practice de rezolvare a focarelor de boala transmisibila

      2. 2. Va fi capabil sa elaboreze un plan de masuri de preventie si control in diverse situatii epidemiologie in concordanta cu particularitatile procesului epidemiologic

      3. 3. Va elabora protocolul si va aplica metodologia unor studii de evaluare adecvate situatiilor practice pentru cunoasterea riscurilor si apreciere consecintelor fenomenelor epidemiologice in diverse boli infectioase si neinfectioase

      4. 4. Sa rezolve problemele de actualitate privind evolutia unor boli in contextul epidemiologic regional, national si international

      5. 5. Sa alcatuiasaca si sa aplice Programe de sanatate / protocole/ metodologii in acord cu legislatia in vigoare si particularitatile situatiilor date

      6. 6. Sa culeaga informatii in scopul analizei si interpretarii unor fenomene la nivel individual sau a diverselor grupuri/colectivitati populationale

      7. 7. Sa coordoneze activitati specifice in relatie cu alti specialisti pentru rezolvarea unor alerte/urgente epidemiologice.

      REZULTATE ASTEPTATE (STANDARD ORIFESIONAL CURENT) la inalizarea

      pregatirii

      Sa fie pregatit teoretic si practice pentru a ocupa un post de medic specialist de epidemiologie in sistemul de sanatate (spitale publice si private, DSP, ISP, centre/servicii medicale de specialitate, centre de cercetare medicala etc)

      EXAMEN DE MEDIC SPECIALIST

      Probe de examen speci ic programului :

      • – Proba scrisa DA

      • – Examen practic (oral) DA

      • – Proba de abilitati/manualitati NU

      • – Proba pe caseta video NU

      • – Proba operatorie NU

      • – Dizertatie DA

      TEMATICA DE EXAMEN

      1. I. PROBA SCRISA de epidemiologie generala si speciala

         1. 1. Istoricul epidemiologiei.

         2. 2. Definitie, scopurile, domenii de utilizare ale epidemiologiei.

         3. 3. Metoda epidemiologica, metoda clinica.

         4. 4. Supravegherea in sanatatea populationala

         5. 5. Analiza epidemiologica.

         6. 6. Investigarea şi intervenţia în epidemiologie

         7. 7. Aplicatii ale epidemiologiei in sanatatea publica.

         8. 8. Legislaţia privind supravegrerea şi raportarea bolilor infecţioase/neinfecţioase la nivel naţional, al UE şi mondial (Regulamentul Sanitar Internaţional).

         9. 9. Cauzalitatea. Factori cauzali. Stabilirea cauzalitatii. Evaluarea riscurilor

         10. 10. Epidemiologia clinica.Metodologia studiilor epidemiologice.

         11. 11. Profilaxia. Screening.

         12. 12. Caracteristicile epidemiologice ale microorganismelor.

         13. 13. Procesul imfectios (definitie, factori conditionali, forme de manifestare populationala).

         14. 14. Focar epidemiologic (definitie, factori conditionali, forme de manifestare populationala).

         15. 15. Proces epidemiologic (definitie, factori conditionali, forme de manifestare populationala).

         16. 16. Epidemiologia prevenirea si controlul bolilor infectioase.

             1. 16.1. Infectii virale respiratorii acute.

             2. 16.2. Gripa.

             3. 16.3. Adenoviroze.

             4. 16.4. Rujeola.

             5. 16.5. Rubeola.

             6. 16.6. Varicela.

             7. 16.7. Herpes simplex.

             8. 16.8. Herpes zoster.

             9. 16.9. Parotidita epidemica.

             10. 16.10. Mononucleoza infectioasa.

             11. 16.11. Psitacoza-ornitoza.

             12. 16.12. Scarlatina.

             13. 16.13. Angina cu streptococ betahemolitic de grup A.

             14. 16.14. Difteria.

             15. 16.15. Tusea convulsiva.

             16. 16.16. Meningita meningococica (epidemica).

             17. 16.17. Legioneloze.

             18. 16.18. Salmoneloze.

             19. 16.19. Dizenteria bacteriana.

             20. 16.20. Holera si infectii cu alti vibrioni patogeni.

             21. 16.21. Toxiinfectii alimentare.

             22. 16.22. Boala diareica acuta infectioasa.

             23. 16.23. Listerioza.

             24. 16.24. Hepatite virale (transmitere predominant enterala).

             25. 16.25. Poliomielita.

             26. 16.26. Enteroviroze nepoliomielitice.

             27. 16.27. Gastroenterita virala cu rotavirus.

             28. 16.28. Toxoplasmoza.

             29. 16.29. Trichineloza.

             30. 16.30. Hepatite virale (transmitere predominant parenterala).

             31. 16.31. Infectia cu HIV/SIDA.

             32. 16.32. Antrax.

             33. 16.33. Bruceloza.

             34. 16.34. Tularemia.

             35. 16.35. Rabia.

             36. 16.36. Malaria.

             37. 16.37. Leptospiroze.

             38. 16.38. Infectii cu anaerobi (tetanos, botulism).

             39. 16.39. Infectii produse de agenti patogeni neconventionali (prionoze)

             40. 16.40. Infectii Asociate Asistentei Medicale de diverse tipuri si etiologii

         17. 17. Infectii in conditii de calatorie

         18. 18. Epidemiologia generala a bolilor neinfectioase la copil si adult (exemplificare pentru bolile cardiovasculare, cancer, boli de nutritie si metabolism)

             PROBA PRACTICA de epidemiologie generala

             1. 1. Tipuri de studii epidemiologice utilizate in evaluarea cauzalitatii.

             2. 2. Esantionarea in studii epidemiologice.

             3. 3. Analiza frecventei unor fenomene de sanatate in populatie.

             4. 4. Metode de culegere, prelucrare, interpretare si transmitere multidirectionala a informatiilor epidemiologice in cadrul supravegherii.

             5. 5. Clasificarea si sinteza masuratorilor epidemiologice.

             6. 6. Intocmirea fisei de ancheta epidemiologica (diferite categorii de boli transmisibile).

             7. 7. Metodologia efectuarii anchetei epidemiologice (preliminare, retrospective).

             8. 8. Intocmirea unui program epidemiologic de supraveghere si control pentru diferite categoriide boli tansmisibile (structura, obiective, activităţi).

             9. 9. Prezentarea si interpretarea indicatorilor statistici si reprezentarilor grafice cu larga utilizare in practica epidemiologica.

             10. 10. Recoltarea, conservarea si transportul produselor patologice (investigarea focarului de boli transmisibile).

             11. 11. Vaccinopreventia: vaccinuri utilizate in programul national de vaccinare, alte vaccinuri utilizate in profilaxie (indicati, contraindicatii, tehnica administrarii, efecte secundare).

             12. 12. Principiile, obiectivele si structura calendarului vaccinarilor in Romania.

             13. 13. Evaluarea fondului imunitar al populatiei. Controlul, eliminarea, eradicarea unor boli transmisibile prin imunizari active.

             14. 14. Seropreventia: date generale, seruri de larga utilizare, indicatii, contraindicatii, reactii adverse, testarea riscului de sensibilizare fata de seruri heterologice.

             15. 15. Imunoglobulino-preventia: date generale, tipuri de imunoglobuline, indicatiile si limitele utilizarii.

             16. 16. Decontaminarea microbiana: date generale, mijloace si metode, tipuri de decontaminare, evaluarea eficacitatii.

             17. 17. Dezinfectie si Sterilizare: date generale, mijloace si metode, evaluarea eficacitatii.

             18. 18. Antibiotico- si chimiopreventia: date generale, indicatii, limite, reactii adverse, implicatii medicale si socioeconomice.

             PROBA PRACTICA de epidemiologie speciala

             1. 1. Elaborarea unui program anual de vaccinari la nivel teritorial

             2. 2. Supravegherea epidemiologica activa a starii de purtator

             3. 3. Elaborarea unui plan de actiune antiepidemica intr-un focar de boala diareica acuta.

             4. 4. Elaborarea unui plan de actiune antiepidemica intr-un focar de toxiinfectie alimentara.

             5. 5. Elaborarea unui plan de actiune antiepidemica intr-un focar de scarlatina.

             6. 6. Elementele supravegherii epidemiologice active a infectiei streptococice.

             7. 7. Supravegherea epidemiologica activa a starii de portaj cu streptococ betahemolitic grup A.

             8. 8. Elaborarea unui plan de actiune antiepidemica intr-un focar de meningita meningogocica.

             9. 9. Masuri de prevenire şi control in focarul de tuse convulsiva.

             10. 10. Masuri de prevenire şi control a difteriei

             11. 11. Masuri de prevenire şi control in focarul de rujeolă

             12. 12. Masuri de prevenire şi control a sindromului rubeolic congenital

             13. 13. Masuri de prevenire şi control a rubeolei într-o unitate medicală 14.Elaborarea unui plan de supraveghere epidemiologica a tetanosului.

             15.Masuri de prevenire şi control în cazul apariţiei unui caz de poliomielită 16.Elaborarea unui plan de supraveghere epidemiologica activa a gripei.

             1. 17. Masuri de prevenire şi control in focarul de hepatita virala acuta cu transmitere predominant enterala.

             2. 18. Masuri de prevenire şi control in focarul de hepatita virala acuta cu transmitere predominant parenterala.

             3. 19. Masuri de prevenire şi control a infectiei HIV cu transmitere verticală, transfuzională etc

             4. 20. Masuri de prevenire şi control a infecţiei cu virusul West Nile

             5. 21. Proiectarea unui sistem de supraveghere a Infecţiilor Asociate Asistenţei Medicale 22.Elaborarea intervenţiilor de control a IAAM

             23 .Elaborarea unui plan de acţiuni pentru implementarea managementul calităţii axat pe optimizarea managementului riscurilor

             1. 24. Elaborarea şi susţinerea unui program de control al IAAM

             2. 25. Managementul unui program de control al IAAM, planul de lucru al proiectelor

             1. 2. DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEDICULUI SPECIALIST IN EPIDEMIOLOGIE

                1. 2.1. Competenta pro esionala intrinseca specialitatii (urmare a promovarii examenului de medic specialist – standard pro esional )

                   1. a. Capacitatea de a aplica, transfera si combina cunoastintele teoretice si abilitatile practice in situatii si medii diverse pentru a realiza activitatile cerute la locul de munca la nivelul calitativ si la standardele cerute.

                   2. b. Aplicarea cunoastintelor de specialitate in scopul analizei si luarii deciziei pentru revolvarea unor situatii epidemiologice date.

                   3. c. Manifestarea spritului creativ pentru initierea unor actiuni sau luarea unor masuri in rezolvarea unor activitati epidemiologice specifice sau ca raspuns la situatii neprevazute

                   4. d. Abilitatea de a lucra ca membru in echipe multidisciplinare sau cu alti specialisti din domeniul epidemiologiei manifestand calitati de comunicare eficienta

                   5. e. Capacitatea de demonstra autonomie si de a aplica rationamentul profesional in rezolvarea problemelor specifice

                   6. f. Demonstrarea in cursul activitatilor profesionale a caracteristicilor de adaptabilitate si responsabilitate in indeplinirea atributiilor profesionale in domeniul epidemiologiei

                   7. g. Aplicarea analizei critice in evaluarea cunostintelor stiintifice medicale si de specialitate prin actualizarea pregatirii profesionale si transferarea acestora in practica curenta

                2. 2.2. Observatii

                   Etice , deonologice, pro esionale

                   • – Are dreptul de a fi respectat si obligatia de a respecta atat persoanele carora le asigura asistenta de specialitate cat si membrii echipelor cu care conlucreaza

                   • – Are derpturile de a i se asigura integritatea fizica si morala si obligatia de a aplica aceste principii morale, culturale si etice fata pacienti, decidenti si persoane din comunitate

                   • – Are dreptul de a beneficia de prevederile legislatiei in vigoare si obligatia de a aplica aceste prevederi fata de cei cu care interactioneaza in efectuarea activitatii profesionale

                   • – Are dreptul de a i se asigura suprotul profesional in vederea perfectionarii in sitemul de educatie continua si obligatia de a participa la orice activitate care asigura dezvoltarea competentelor profesionale

                   • – Are obligatia de a identifica, de a intelege si de a respecta asteptarile, dorintele si atitudinile pacientului , apartinatorilor sau populatiei in acordarea ingrijirilor specifice specialitatii

                   • – Are drepturile de a i se proteja imaginea si personalitatea si are obligatiile de a respecta confidentialitatea informatiilor la care are acces in cursul desfasurarii activitatilor profesionale referitoare la persoane si la institutia in care lucreaza.

                   • – Are obligaţia de a respecta principiile etice în planificarea şi efectuarea cercetării epidemiologice precum şi în diseminarea datelor obţinute.

                3. 2.3. Care sunt modulele de pregatire, similare unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregatirii, care intra in standardul pro esional si pot i practicate ca urmare a obtinerii titlului de medic specialist

                   • – Informatica medicala si biostatistica

                   • – Bioetica

                   • – Management sanitar (pentru ocuparea unor functii de conducere)

                4. 2.4. Care pot i domeniile de dezvoltare pro esionala in specialitate, prin ormare specializata suplimentara (atestate de pregatire complementara existente in legislatia MS), ulterior obtinerii titlului de medic specialist si in ce conditii :

             • – Atestat complementar de pregatire in Managementul Serviciilor de Sănătate

             • – Atestat complementar de pregatire in Boli infectioase

             • – Atestat complementar de pregatire in Managementul medical al dezastrelor

             • – Atestat complementar de pregatire in Îngrijiri paliative

             • – Atestat complementar in Medicină aerospaţială

             • – Atestat complementar in Homeopatie, Acupunctură, Apiterapie-fitoterapie-aromaterapie pentru medici

             • – Atestat complementar in Asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească

             Atestatul poate fi obtinut in urma parcurgerii programului de pregatire complementar in conformitate cu reglementarile stabilite in metodologia de desfasurare a formarii de catre MS.

             PRIN ACESTA SE CERTIFICA LEGISLATIA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

             PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SANATATII

             EPIDEMIOLOGIE PROF.UNIV.DR. DOINA AZOICAI

             MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

             CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

             CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

             IGIENĂ

             Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

             INISTERUL SĂNĂTĂŢII

             

             2017

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA IGIENĂ

Definiţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRA ULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NU ARUL TOTAL DE ANI	4
      NUMARUL TOTAL DE MODULE	12
      ODULUL 1	SĂNĂTATE PUBLICĂ ŞI ANAGE ENT
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	14 săptămâni/3 5 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	56 ore/4 ore/săptămână/14 săptămâni
      ODULUL 2	INFOR ATICĂ ŞI BIOSTATISTICĂ EDICALĂ

      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	8 săptămâni/ 2 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni
      ODULUL 3	BIOETICĂ
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 săptămâni / ½ lună
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	20 ore/2 ore/2 săptămâni
      odulul 4	EPIDE IOLOGIE
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	8 săptămâni/ 2 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni
      odulul 5	BOLI INFECŢIOASE
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	16 săptămâni/ 4 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	64 ore/4 ore/săptămână/ 16 săptămâni
      odulul 6	BOLI TROPICALE
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	8 săptămâni/ 2 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni
      odulul 7	BOLI PROFESIONALE
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	4 săptămâni/ 1 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ore/4 ore/săptămână/ 4 săptămâni
      odulul 8	SĂNĂTATE OCUPAŢIONALĂ
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	4 săptămâni/ 1 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ore/4 ore/săptămână/ 4 săptămâni
      ODULUL 9	IGIENA EDIULUI
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	43 Săptămâni/10 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	172 ore/4 ore /săptămâni/36 săptămâni
      odulul 10	PREVENIREA INFECŢIILOR NOSOCO IALE
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	8 săptămâni/ 2 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni
      ODULUL 11	IGIENA ALI ENTAŢIEI ŞI NUTRIŢIEI
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	43 Săptămâni/10 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	172 ore/4 ore /săptămâni/36 săptămâni
      odulul 12	IGIENA COPIILOR, ADOLESCENŢILOR ŞI TINERILOR
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	43 Săptămâni/10 luni

      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	172 ore/4 ore /săptămâni/40 săptămâni
      Total ore pregătire teoretică	816
      Total ore pregătire practică	5484

      Structura programului

      Modulul 1, anul I: SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT – 3.5 luni

      Nr. ore curs: 56 ore/4 ore/14 săptămâni Nr. ore practică : 434 ore

      • ► Tematică.

1. 1.1 Starea de sănătate şi caracteristicile ei. Metode de cercetare a serviciilor de sănătate.

2. 1.2 Educaţia pentru sănătate şi promovarea sănătăţii: concepte, organizare, funcţionare, evaluare.

1.3. Managementul serviciilor de sănătate şi sociale. Managementul resurselor umane şi materiale. Principiile conceptuale şi modalităţile de organizare şi funcţionare a sistemului de asistenţă preventivă şi curativă a sănătăţii în România. Sistemul de sănătate naţional, integrarea structurală şi funcţională în sistemele şi organizaţiile de sănătate regionale şi mondiale. Introducere în economia sanitară.

1. 1.1. ​INTRODUCERE ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ

   1. 1. Sănătatea individului şi sănătatea populaţiilor. Definirea domeniului sănătăţii publice. Principiile metodei ştiinţifice. Evoluţia concepţiilor în sănătate publică. Măsurarea stării de sănătate a populaţiei.

   2. 2. Demografie: Statica populaţiei. Mişcarea mecanică (mobilitate, migraţie) şi naturală (natalitate, fertilitate, mortalitate). Metode de standardizare. Tabele de mortalitate.

   3. 3. Morbiditatea.

   4. 4. Calitatea vieţii.

   5. 5. Modele de determinanţi ai stării de sănătate a unei populaţii: Factori biologici Factori de mediu. Factori de stil de viaţă (comportamentali). Serviciile de Sănătate.

   6. 6. Metode ale ştiinţelor sociale utilizate în măsurarea stării de sănătate şi a factorilor care o influenţează. Criterii de alegere a metodelor de cercetare. Metode cantitative; proiectarea şi evaluarea validităţii şi fiabilităţii chestionarelor. Metode calitative: interviul, observaţia, prelucrarea datelor calitative.

   Tematica activităţilor practice

   1. 1. Starea de sănătate:

      • • Surse oficiale – naţionale şi internaţionale – accesibile de informare ştiinţifică şi de date de bază în sănătatea publică.

   2. 2. Demografie:

      Interpretarea medicală a informaţiilor din domeniul staticii populaţiei. Măsurarea şi interpretarea medicală a informaţiilor referitoare la mişcarea naturală a populaţiei (fertilitate, mortalitate, tabela de mortalitate,

      A.P.V.P., etc). Analiza fertilităţii într-o populaţie definită, pe baza datelor disponibile. Tehnici de standardizare a indicatorilor demografici şi din alte domenii ale stării de sănătate.

   3. 3. Morbiditate. Calitatea vieţii.

      Obţinerea de date referitoare la incidenţa unor boli sau grupe de boli. Proiectarea unui studiu de prevalentă pentru o boală dată sau pentru un grup de boli. Proiectarea unui studiu pentru cunoaşterea incapacităţii într- o populaţie.

   4. 4. Factori care condiţionează starea dc sănătate a unei populaţii.

      Proiectarea unui studiu pentru cunoaşterea factorilor care influenţează starea de sănătate a unei populaţii. Obţinerea de informaţii din diverse surse referitoare la factorii de mediu care influenţează starea de sănătate a populaţiei. Proiectarea unui studiu pentru cunoaşterea factorilor comportamentali asociaţi sănătăţii.

      Analiza impactului unor servicii de sănătate asupra stării de sănătate a populaţiei.

   5. 5. Metode ale ştiinţelor sociale utilizate în măsurarea stării de sănătate şi a factorilor care o influenţează.

      • • Realizarea şi testarea unui chestionar.

        METODE DE CERCETARE A SERVICIILOR DE SĂNĂTATE

        1. 1. Identificarea problemelor.

        2. 2. Analiza şi prezentarea problemei.

        3. 3. Ierarhizarea priorităţilor.

        4. 4. Analiza şi evaluarea variantelor de intervenţie.

        5. 5. Formularea obiectivelor.

        6. 6. Metodologia cercetării serviciilor de sănătate în cercetarea serviciilor de sănătate; planul de prelucrare şi analiză a datelor.

        7. 7. Pretestarea metodologiei.

        8. 8. Planul de lucru.

        9. 9. Administrarea şi monitorizarea proiectului şi utilizarea rezultatelor.

        10. 10. Bugetarea acţiunilor.

        11. 11. Implementarea proiectului.

        12. 12. Prezentarea rezultatelor.

            Tematica activităţilor practice

            •  Proiectarea unui studiu de evaluare a serviciilor unei instituţii de sănătate.

            •  Identificarea unei probleme de cercetare a serviciilor primare şi secundare.

            •  Formularea obiectivelor unui studiu de evaluare.

            •  Alegerea metodei de cercetare adecvate unei probleme date.

            •  Proiectarea şi testarea instrumentului de culegere a datelor (chestionar,

            •  interviu).

            •  Dezvoltarea unui instrument pentru măsurarea calităţii serviciilor.

            •  Elaborarea pianului de lucru: folosirea graficului GANTT şi metodei PERT.

            •  Elaborarea bugetului pentru un proiect de cercetare a serviciilor de sănătate.

            •  Utilizarea programelor de calculator pentru planificarea şi monitorizarea proiectelor.

            •  Participarea la realizarea unor studii de cercetare a serviciilor de sănătate:

      1. 1. Evaluarea raportului cost-eficacitatc al unor tratamente sau proceduri diagnostice.

      2. 2. Identificarea principalilor factori motivaţionali pentru personalul care lucrează în sistemul de sănătate.

      3. 3. Proiecte de cercetare-dezvoltare pentru identificarea principalelor probleme de management în condiţiile practicii de grup.

      4. 4. Evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor în legătură cu serviciile unei instituţii de sănătate: spital, CDT, cabinet medical, etc.

      5. 5. Cercetarea calitativă a comportamentului şi motivaţiilor diferitelor grupuri de actori implicaţi în reforma sistemului de sănătate.

2. 1.2. ​EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ŞI PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII

   1. 1. Concepte de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate. Strategii preventive. Carta de la Ottawa.

   2. 2. Societatea civilă, drepturile omului şi promovarea sănătăţii. Politici sănătoase şi alianţe pentru sănătate. Strategii de implicare a comunităţii în educaţia pentru sănătate şi promovarea sănătăţii.

   3. 3. Stilul de viaţă, comportamentele şi educaţia pentru sănătate.

   4. 4. Mortalitatea feto-infantilă şi juvenilă şi ocrotirea sănătăţii copilului.

   5. 5. Problematica medico-socială a cuplului, sănătatea reproducerii şi educaţia sexuală.

   6. 6. Problematica medico-socială a populaţiei vârstnice.

   7. 7. Consumul abuziv de tutun, alcool şi alte droguri.

   8. 8. Marketing social.

      Tematica activităţilor practice

      1. 1. Conceptele de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate. Strategii preventive.

         • • Proiectarea schiţei unui program de intervenţie bazat pe strategia ecologică.

         • • Formularea unui program integrat de măsuri preventive pentru o populaţie data.

      2. 2. Societatea civilă, drepturile omului şi promovarea sănătăţii. Strategii de implicare a comunităţii în educaţia pentru sănătate şi promovarea sănătăţii.

         • • Proiectarea schiţei unui program de intervenţie comunitară în colaborare cu o organizaţie non- guvernamentală.

      3. 3. Stilul de viaţă, comportamentele şi educaţia pentru sănătate.

      •  Proiectarea unui studiu pentru evaluarea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor legate de sănătate.

      •  Susţinerea unei prelegeri pe tema legăturii între factorii comportamentali şi sănătate pentru un public nespecializat.

      •  Proiectarea şi efectuarea unei anchete privind aspecte epidemiologice ale mortalităţii infantile şi juvenile.

      •  Proiectarea unui program de intervenţie bazat pe strategia riscului înalt, pentru reducerea mortalităţii infantile şi juvenile.

      •  Proiectarea şi efectuare unui studiu privind cunoştinţele, atitudinile şi practicile legate de planificarea familială şi educaţia sexuală a unei populaţii.

      •  Realizarea unui material de educaţie pentru sănătate destinat mediilor de informare în masă (articol, material audio sau video).

      •  Proiectarea şi efectuarea unei cercetări privind morbiditatea populaţiei vârstnice dintr-un teritoriu.

      •  Proiectarea şi realizarea unui studiu privind cunoştinţele, atitudinile şi comportamentele unei populaţii de adolescenţi în legătură cu consumul abuziv de tutun, alcool şi alte droguri.

      •  Elaborarea şi testarea unor mesaje adresate adolescenţilor în scopul influenţării atitudinilor şi comportamentelor.

3. 1.3. ​MANAGEMENTUL SERVICIILOR DE SĂNĂTATE ŞI SOCIALE. MANAGEMENTULRESURSELOR UMANE ŞI MATERIALE. PRINCIPIILE CONCEPTUALE ŞI MODALITĂŢILE DEORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ PREVENTIVĂ ŞI CURATIVĂA SĂNĂTĂŢII ÎN ROMÂNIA. SISTEMUL DE SĂNĂTATE NAŢIONAL. INTEGRAREASTRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ ÎN SISTEMELE ŞI ORGANIZAŢIILE DE SĂNĂTATEREGIONALE ŞI MONDIALE. INTRODUCERE ÎN ECONOMIA SANITARĂ

   •  Planificare şi programare.

   •  Comunicare în organizaţie

   •  Sisteme de sănătate; descriere, analiză comparată şi modalităţi de finanţare a serviciilor de sănătate.

   •  Organizarea serviciilor de sănătate – macro şi microsistem de sănătate, nivele de asistenţă medicală – primară, spitalicească, ambulatorie, etc.

   •  Politici de sănătate – elaborare, evaluare impact, aplicare.

   •  Principiile şi funcţiile managementului: Procesul de luare a deciziei Conflict şi negociere

   •  Management organizational – structură, cultură, managementul schimbării.

   •  Managementul şi evaluarea proiectelor şi programelor din domeniul sanitar.

   •  Economia sanitară (caracteristicile pieţei şi ale competiţiei în sănătate, metode şi tehnici de evaluare economică, asigurări de sănătate publice şi private).

   •  Managementul financiar (alternative de finanţare ale sistemelor de sănătate, metode de plată a furnizorilor).

   •  Managementul resurselor umane în domeniul sanitar.

   •  Managementul şi evaluarea calităţii îngrijirilor şi serviciilor de sănătate.

   •  Noţiuni de legislaţie medicală

   •  Integrare in UE: instituţii, legislaţie, programe.

   •  Analiza şi interpretarea datelor privind utilizarea serviciilor de sănătate.

   •  Identificarea, analiza şi interpretarea datelor cu privire la distribuţia resurselor fizice, umane, financiare şi de timp în serviciile de sănătate.

   •  Analiza tipurilor de costuri ale unor servicii de sănătate (primar, secundar, terţiar -curativ şi profilactic).

   •  Identificarea surselor de informaţii pentru măsurarea costurilor.

   •  Realizarea unui protocol de determinare a costului per serviciu.

   •  Evaluarea economică a unor servicii şi programe de sănătate utilizând evaluarea sistemului de luare a deciziilor în instituţii de la diferite nivele din sectorul sănătăţii (primar, secundar, terţiar – curativ şi profilactic).

   •  Evaluarea sistemului de comunicare dintr-o organizaţie (primar, secundar, terţiar -curativ şi profilactic).

   •  Elaborarea unei metodologii de evaluare, recrutare şi selecţie a personalului.

   •  Evaluarea unui program de dezvoltare de personal.

   •  Evaluarea rolurilor şi posibilităţilor individuale în cadrul lucrului în echipă.

   •  Elaborarea unui proiect de dezvoltare a unor servicii de sănătate destinate unor populaţii vulnerabile.

   •  Evaluarea sistemului informaţional dintr-o organizaţie.

   •  Proiectarea unui sistem de informaţii necesar monitorizării şi evaluării unui program de sănătate.

   •  Proiectarea unui sistem dc asigurare şi îmbunătăţire ale calităţii serviciilor într-o unitate sanitară.

   •  Descrierea sistemului serviciilor de sănătate al unei ţări (UE şi non-UE).

   •  Dobândirea unor deprinderi de bază de administraţie şi secretariat: redactarea corespondenţei, evidenţa şi arhivarea documentelor.

   • ► Obiective educaţionale :

     Starea de sănătate şi caracteristicile ei. Metode de cercetare a serviciilor de sănătate Educația pentru sănătate și promovarea sănătății.

     Mangementul serviciilor de sănătate. Sistemul de sănătate naţional. Introducere în economia sanitară.

   • ► Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

   Proiectarea unui studiu pentru cunoaşterea factorilor care influenţează starea de sănătate a unei populaţii.

   Proiectarea unui studiu pentru evaluarea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor legate de sănătate.

   Realizarea unui material de educaţie pentru sănătate.

   Politici de sănătate – elaborare, evaluare impact, aplicare.

   Principiile şi funcţiile managementului: Procesul de luare a deciziei. Management organizational.

   Managementul şi evaluarea proiectelor şi programelor din domeniul sanitar.

   Managementul resurselor umane în domeniul sanitar.

   Managementul şi evaluarea calităţii îngrijirilor şi serviciilor de sănătate.

   Elemente de economie sanitară.

   Modulul 2, anul I: BIOSTATISTICĂ ȘI INFORMATICĂ MEDICALĂ – 2 luni

   Nr. ore curs. 32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni Nr. ore practică : 248 ore

   1. 1. Tematica lecțiilor conferință:

      1. 1. Prelucrarea automată a datelor: Pachete de statistică utilizate în Sănătate Publică: Epilnfo, SPSS, SAS, etc.,

         Editarea de documente (text şi grafică), Baza de date.

      2. 2. Documentarea asistată de calculator.

      3. 3. Programe de comunicaţii.

      4. 4. Biostatistică: Indicatori de tendinţă centrală şI dispersie. Eşantionaj şi inferenţă statistică. Tipuri de distribuţii şi compararea statistică (teste parametrice şi neparametrice).

      5. 5. Regresia logistică Corelaţia şi regresia liniară.

         Pachete de programe de calculator pentru prelucrări statistice; compatibilizare cu cerinţele U.E.

      6. 6. Statistică superioara.

         Tematica activităţilor practice:

         •  Introducere în informatică:

           • ► Realizarea operaţiunilor elementare cu fişiere (creare, copiere, redenumire, ştergere, etc.) în mediile de operare uzuale,

           • ► Utilizarea unui editor de text şi a unui program de grafica.

           • ► Utilizarea unui pachet de gestiune a bazelor de date.

           • ► Utilizarea unui program de calcul tabular.

           • ► Utilizarea bazelor de date bibliografice pe calculator.

           • ► Utilizarea poştei electronice.

           • ► Utilizarea mijloacelor multimedia.

         •  Biostatistică:

           • ► Aplicarea metodelor de statistică descriptivă şi analitică în prelucrarea cu ajutorul computerului şi a datelor dintr-un studiu.

           • ► Interpretarea rezultatelor prelucrărilor statistice efectuate cu programe de statistică uzuale şi redactarea concluziilor.

           • ► Proiectarea unui studiu pe eşantion.

           • ► Interpretarea şi evaluarea critică a rezultatelor statistice cuprinse în articole ştiinţifice.

   2. 2. Obiective educaţionale.

      • o Utilizarea calculatorului în prelucrarea și redactarea articolelor științifice.

   3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

• o Dobândirea capacității de prelucrare statistică a datelor în cadrul diverselor studii de cercetare.

Modulul 3, Anul 1, BIOETICĂ – 2 săpt.

Nr. ore curs: 20 ore

Nr. ore practică :50 ore.

•  Tematica lecțiilor conferință:

•  Definirea bioeticii, concepte, evoluţie, teorii şi metode în bioetica, domenii prioritare de studiu in bioetica.

•  Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii, influenta credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor.

•  Relaţia medic – pacient, modele ale relaţiei medic – pacient, dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate.

•  Relaţia medic – pacient: consimţământul informat, confidenţialitatea, relaţia medic – pacient minor: acte normative care reglementează relaţia medic – pacient

•  Greşeli şi erori în practica medicală: definirea noţiunilor, culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice, management.

•  Probleme etice ale începutului vieţii: libertatea procreaţiei., dileme etice în avort, reproducerea umană asistata medical, donarea reproductivă.

•  Probleme etice în genetică şi genomică: eugenia şi discriminarea pe baza geneticii, statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrion. Terapia genică.

•  Etica cercetării pe subiecţi umani, principii etice, coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, cadrul legislativ al cercetarea pe subiecţi umani; comitetele de etică a cercetării; conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică.

  Tematica activităților practice:

  1. a. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică – Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică; Jurământul lui Hipocrate, alte coduri de etică şi deontologie medicală folosite în prezent. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic – pacient

     prin cazuri practice Valoarea şi limitele consimţământului informat în practica medicală curentă Rolul comunicării în relaţia medic – pacient.

     Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic – pacient prin cazuri practice.

  2. b. Accesul la îngrijirile de sănătate – discutare de cazuri.

  3. c. Drepturile pacienţilor – reglementare legislativă.

  4. d. Rolul comitetelor de etică din spitale.

  5. e. Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete. Delimitarea cadrului noţiunii dc malpraxis. Greşeala medicală din perspectiva sistemului dc malpraxis.

  6. f. Perspectiva deontologică asupra greşelilor medicale.

     Discutarea problemelor etice pe baza unor cazuri concrete aplicabile pentru începutul vieţii, finalului vieţii, transplantul de ţesuturi şi organe, genetică şi genomică, cercetarea pe subiecţi umani.

  7. g. Probleme etice la finalul vieţii: Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină, probleme etice în stările terminale: tratamente inutile în practica medicală: eutanasia şi suicidul asistat; îngrijirile paliative.

  8. h. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane.

• ► Obiective educaţionale.

  • o Familiarizarea cu conceptele fundamentale ale eticii medicale și aplicarea principiilor acesteia în practica medicală zilnică.

• ► Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

  • o O atitudine a medicului specialist de igienă în conformitate cu etica profesională.

Modulul 4, anul I: EPIDEMIOLOGIE – 2 luni Nr. ore curs: 32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni Nr. ore practică : 248 ore

1.Tematică lecțiilor conferință:

1. 4.1. EPIDEMIOLOGIE GENERALĂ – 2 săptămâni

   1. 4.1.1. Tematica lecțiilor conferință

      •  Introducere în epidemiologie: definiţie, scop, domenii de utilizare; istoric; concepte utilizate în epidemiologie (focar, epidemie, endemie, pandemie, definiţii de caz, prevenţie, control, etc.); istoria naturală a bolii; nivele de prevenire (profilaxie primară, secundară şi terţiară); cauzalitatea multiplă a bolilor (factori intrinseci, factori extrinseci, triada epidemiologică).

      •  Epidemiologie descriptivă: persoana (definire variabile, utilizare); loc, timp (definire, utilizare).

      •  Studii analitice: ciclul studiilor epidemiologice; conceptul cauzalităţii şi etape ale stabilirii relaţiilor de cauzalitate (concepte, puterea efectului, perioada de inducţie, criterii); studii observaţionale versus studii experimentale (definire, utilizare); studii analitice tip caz martor (definire, variante, selectare cazuri si controale, comparabilitatea informaţiilor, pseudo-rate şi Odds Ratio, avantaje şi dezavantaje); studii analitice tip cohortă (definire cohorte şi grupuri expuse, design, avantaje, dezavantaje); studii prospective versus retrospective (definire, variante, utilizare); studii experimentale – trialuri clinice (principii, tipuri, utilizare, aspecte etice).

      •  Screeningul în depistarea bolilor (definiţie, principii, caracteristici, evaluare).

      •  Supravegherea epidemiologică: istoric, definiţie, utilizare; obiective; tipuri de supraveghere (supraveghere activă, pasivă, santinelă, de laborator); elementele unui sistem de supraveghere; analiza, interpretarea şi prezentarea datelor de supraveghere; evaluarea unui sistem de supraveghere; atributele supravegherii.

2. 4.2. EPIDEMIOLOGIE SPECIALĂ –1,5 luni

   1. 4.2.1. Tematica lecțiilor conferință

      1. 4.2.1.1. Epidemiologia bolilor infecţioase – 2 săptămâni

         •  Procesul infecţios (definiţie, factori condiţionali, forme de manifestare).

         •  Focar epidemiologic (definiţie, factori condiţionali, forme de manifestare).

         •  Procesul epidemiologic (definiţie, factori şi forme de manifestare).

         •  Investigarea si controlul epidemiilor (principii, etape, elaborarea unui raport de epidemie).

         •  Decontaminarea (dezinfecţia, sterilizarea).

         •  Epidemiologia, prevenirea şi controlul principalelor boli infecţioase.

           •  Boli controlabile prin vaccinare: rujeola, rubeola, parotidita epidemică, difteria, tetanos, tuse convulsivă, poliomielita, hepatita B, gripa, meningita meningococică, Haemophilus Influenze B.

           •  Boli cu transmitere digestivă: hepatita A, E, salmoneloze, infecţii cu Shigella, toxiinfecţii alimentare, boala diareică acută, holeră, Rottavirus.

           •  Boli cu transmitere pe cale aeriană: tuberculoza, scarlatina.

           •  Boli cu transmitere predominant parenterală: infecţia cu HIV/SIDA, infecţia cu virus hepatitic C.

           •  Boli cu transmitere prin vectori: malaria şi alte zoonoze cu transmitere vectorială.

           •  Boli cu transmitere sexuală: sifilis, gonoree, infecţiile cu Chlamydia.

           •  Zoonoze: antrax, leptospiroză, rabie, brucelloză.

           •  Parazitoze.

      2. 4.2.1.2. Epidemiologia bolilor netransmisibile – 1 lună

         •  Utilizarea principiilor şi metodelor epidemiologice în prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile (epidemiologia reproducerii, genetică, a bolilor cardiovasculare, oncologică, metabolism şi nutriţie).

         •  Epidemiologie ocupaţională (tipuri de studii, supravegherea epidemiologică).

         •  Epidemiologia de mediu (domeniu, evaluarea expunerii, tipuri de studii, supraveghere, evaluarea riscului).

   2. 4.2.2. Tematica activităţilor practice pentru epidemiologie generală şi specială

1. i. Sistemul informaţional în bolile transmisibile

2. ii. Aplicaţii practice privind evaluarea frecvenţei, gravităţii, potenţialului epidemiologic şi al factorilor de risc în bolile infecţioase

3. iii. Organizarea, efectuarea şi evaluarea eficacităţii şi acceptabilităţii diferitelor activităţi epidemiologice, de profilaxie şi combatere: metodologia triajului epidemiologic profilactic, a supravegherii epidemiologice active şi diferenţiate a personalului din sectoare speciale de activitate prin control periodic şi la angajare, metodologia supravegherii active a purtătorilor de germeni.

4. iv. Organizarea şi efectuarea unor acţiuni de recoltare, conservare şi transport de produse biologice şi de mediu: tehnici de recoltare, interpretarea rezultatelor

   examenelor de laborator în diverse situaţii epidemiologice pentru implementarea măsurilor antiepidemice şi privind căile de transmitere.

5. v. Planificarea, organizarea şi desfăşurarea tehnică a măsurilor DDD în raport cu diverse situaţii epidemiologice şi obiective din teren, testarea eficienţei acţiunilor DDD: tehnici şi metode de dezinfecţie în raport cu calea de transmitere, tipul agentului patogen, obiectiv (metode fizice, chimice, fizico-chimice); controlul eficienţei unei acţiuni de dezinfecţie – activitatea şi tehnica sterilizării instrumentarului medical (metode, mijloace, testarea eficienţei sterilizării); tehnici şi metode de dezinsecţie în raport cu tipul agentului patogen vehiculat, obiectiv, artropode, vectori cu importanţă epidemiologică, biologică şi ecologia lor; tehnici şi metode de deratizare în raport cu specia vectoare, agent patogen vehiculat, obiectiv, rozătoare, cu importanţă epidemiologică, biologică şi ecologia lor.

6. vi. Metodologia anchetei epidemiologice în focarul de boală transmisibilă: tehnica întocmirii anchetei epidemiologie preliminară şi definitivă; măsuri pentru îngrădirea şi lichidarea focarului epidemiologic declarat; urmărirea focarului epidemic până la lichidare.

7. vii. Planificarea şi desfăşurarea activităţilor de imunoprofilaxie a populaţiei – imunoprofilaxia profilactică activă şi pasivă.

8. viii. Legislaţie sanitară (legi, regulamente, norme, instrucţiuni referitoare la activitatea antiepidemică şi de igienă, apărarea sanitară a graniţelor, participare la convenţiile sanitaro-antiepidemice internaţionale, sondaje).

9. ix. Diagnostic şi evaluare a potenţialului epidemiologic, elaborarea planului de acţiuni profilactice şi de combatere în principalele boli infecţioase.

10. x. Program plan de măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile în situaţii neaşteptate (calamităţi naturale şi mişcare migraţională nereglementată) şi bioterorism.

11. xi. Aplicaţii practice privind evaluarea frecvenţei, gravităţii, potenţialului epidemiologic şi al factorilor de risc în bolile netransmisibile.

    •  Obiective educaţionale.

      • o Deprinderea elementelor de analiză epidemiologică în cadrul studiilor populaționale.

      • o Metodologia anchetei epidemiologice în focarul de boală transmisibilă.

      • o Planificarea şi desfăşurarea activităţilor de imunoprofilaxie a populaţiei.

      • o Elaborarea planului de acţiuni profilactice şi de combatere în principalele boli infecţioase.

      • o Program plan de măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile în situaţii neaşteptate (calamităţi naturale şi mişcare migraţională nereglementată) şi bioterorism

    1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

       •  Utilizarea principiilor şi metodelor epidemiologice în prevenirea şi controlul principalelor boli infecţioase.

       •  Utilizarea principiilor şi metodelor epidemiologice în prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile, epidemiologie ocupaţională și epidemiologia de mediu.

    Modulul 5, anul I: BOLI INFECȚIOASE – 4 luni

    Nr. ore curs: 64 ore/4 ore/săptămână/ 16 săptămâni Nr. ore practică : 248 ore

    1. 1. Tematică lecțiilor conferință:

       1. 5.1. Etiologia bolilor infectioase: prioni, virusuri, bacterii, fungi, paraziti.

          1. 1. Diagnosticul bolilor infectioase:

             1. a. Diagnostic pozitiv

                • ■ Date epidemiologice

                • ■ Date clinice

                • ■ Date de laborator.

             2. b. Diagnostic diferential (în functie de patologie).

          2. 2. Tratamentul antimicrobian:

             1. a. Antibiotice si chimioterapice: clasificarea si descrierea principalelor antibiotice si chimioterapice; mecanisme de actiune ale substantelor antimicrobiene; farmacocinetica antibioticelor si chimioterapicelor, rezistenta microbiana la antibiotice.

          3. 3. Infectii ale cailor respiratorii superioare:

             •  Guturaiul

             •  Angine

             •  Epiglotita

             •  Laringita acuta

             •  Laringo-traheobronsita acuta

             •  Otita externa si medie

             •  Sinuzite

          4. 4. Infectii ale cailor respiratorii inferioare:

             •  Bronsite acute, bronsite cronice acutizate

             •  Bronsiolita

             •  Pneumonii acute virale, bacteriene (inclusiv eu Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia spp., Coxiella burnetti, Legionella spp.)

             •  Abcesul pulmonar

             •  Pleurezii.

          5. 5. ​Infectii cardio–vasculare: Endocardite, miocardite, pericardite, Infectii intravasculare (tromboflebite septice, endarterite), Infectii pe valve prostetice.

          6. 6. ​Infectii ale sistemului nervos: Meningite acute (virale, bacteriene, tuberculoase, fungice, amibiene) Encefalite infectioase, postinfectioase, postvaccinale. Mielite, nevrite. Abces cerebral. Infectii de șunt LCR

          7. 7. Infectii cutanate si de parti moi: Celulite si infectii ale tesutului subcutanat; hidrosadenite, orjelet etc. Miozite, fasceite. Infectiile plagilor, arsurilor.

          8. 8. Infectii ale sistemului limfatic: Limfadenopatia localizata si generalizata Limfangite

          9. 9. Diarei acute infecțioase: clasificare, etiologie (bacterii, virusuri, fungi, paraziți), patogeneza, diagnostic, tratament. Diarei acute neinvazive („secretorii”): enterite, enterocolite, diareea calatorilor. Diarei invazive (inflamatorii). Diarei post-antibiotice.Toxiinfectii alimentare. Boala Whipple.

          10. 10. Infectii intraabdominale. Peritonite. Supurații intraabdominale localizate. Abcese parenchimatoase. Infectii ale cailor biliare: colecistite, angiocolite.

          11. 11. Hepatite virale acute si cronice.

          12. 12. Infectii ale tractului urinar: înalte, medii, joase, prostatite.

          13. 13. ​Infectii osteo -articulare: Infectii ale articulatiilor native. Infectii ale protezelor osoase si articulare. Osteomielita

          14. 14. Infectii cu transmitere sexuala (Chlamydia trachomatis, Candida, Papilomavirusuri, virusuri herpes simplex, sifilis, gonoree, limfogranulomatoza benigna, trichomoniaza, vaginite, vaginoze etc.).

          15. 15. Boli eruptive virale:

              •  Rujeola

              •  Rubeola

              •  Infectii cu virusul varicelo – zosterian

              •  Roseola infantum

              •  Megaleritemul epidemic

          16. 16. Infectii cu virusuri herpetice (herpes simplex, citomegalic, mononucleoza infectioasa, HHV6,7,8).

          17. 17. Gripa.

          18. 18. Infectia urliana.

          19. 19. Difteria.

          20. 20. Tusea convulsive.

          21. 21. Infectii cu enterovirusuri: Poliomielita, Coxsackie, Echo.

          22. 22. Febra tifoida si paratifoida.

          23. 23. Dizenteria bacteriana.

          24. 24. Holera.

          25. 25. Trichineloza.

          26. 26. Botulism.

          27. 27. Antrax.

          28. 28. Tetanos.

          29. 29. Gangrena gazoasa.

          30. 30. Bruceloza.

          31. 31. Listerioza.

          32. 32. Tularemia. Pateureloze.Erlichioze.

          33. 33. Leptospiroze. Boala Lyme. Febra recurenta.

          34. 34. Rickettsioze (tifos exantematic, febra butunoasa, febra Q).

          35. 35. Erizipeloid Rosenbach.

          36. 36. Boala ghearelor de pisica.

          37. 37. Febra muscaturii de sobolan.

          38. 38. Infectia cu HIV.

          39. 39. Infectii în sarcina si lehuzie

          40. 40. ​Infectii asociate ingrijilor medicale cu punct de plecare: respirator, urinar, digestiv, cutanat si prin dispozitive intravasculare percutanate, infectii transmise prin sânge/produse de sânge si grefe de organe

          41. 41. Medicina de calatorie.

          42. 42. Boli infectioase emergente: SARS, Gripa aviara etc.

          43. 43. Notiuni de bioterorism. Atitudinea în caz de atac terorist cu arme biologice (recunoasterea precoce, epidemiologie, managementul si controlul infectiilor cu agenti patogeni).

       2. 5.2. Tematica activitaților practice

       1. 1. Interpretarea leucogramei: 50

       2. 2. Recoltarea diverselor produse patologice (sputa, secretii purulente etc): 30,

       3. 3. Hemocultura (interpretare, atitudine terapeutica): 30,

       4. 4. Urocultura (interpretare, atitudine terapeutica): 30,

       5. 5. Coprocultura (interpretare, atitudine terapeutica): 30

       6. 6. Exsudat faringian (interpretare, atitudine terapeutica): 30,

       7. 7. Examen sputa (interpretare, atitudine terapeutica): 30

       8. 8. Punctia rahidiana: 10,

       9. 9. Interpretarea rezultatelor examinarilor din LCR: 10,

       10. 10. Interpretarea testelor de sensibilitate la antibiotice si chimioterapice: 30,

       11. 11. Interpretarea urmatoarelor probe: hepatice (biochimice, serologice, factori de coagulare) (50), renale (50).

    2. 2. .Obiective educaţionale.

       • o Cunoașterea patologiei infecțioase cu potențial de transmitere prin aer, apă, sol, aliment.

       • o Medicina de calatorie.

       • o Boli infectioase emergente: SARS, Gripa aviara etc.

       • o Notiuni de bioterorism. Atitudinea în caz de atac terorist cu arme biologice.

    3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

    •  Posibilitatea de diagnostic si stabilirea planul de investigatie al unei infectii precum și indicatia de investigatie speciala a unei infectii. Medicul trebue sa poata interpreta examenele biologice privind infectiile.

      Modulul 6, anul II: BOLI TROPICALE

      Nr. ore curs. 32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni Nr. ore practică : 248 ore.

      1. 1. Tematică lecțiilor conferință:

         • o Date generale privind zonele cu climă caldă, medicina tropicală, bolile tropicale. Tulburări produse de căldură.

         • o Holera.

         • o Pesta.

         • o Lepra.

         • o Treponematoze tropicale.

         • o Trahomul

         • o Arboviroze. Febra galbenă. Denga.

         • o Febra hemoragică Ebola.

         • o Boala Marburg.

         • o Febra de Lassa

         • o Amibiaza.

         • o Malaria.

         • o Leishmaniaza.

         • o Tripanosomiaza.

         • o Filariaza.

         • o Schistostomiaza.

           Tematica activităților practice:

           • ■ Examinare frotiuri de sange periferic (10)

           • ■ Examinare coproparazitologică (10)

           • ■ Examinare parazitologică alte produse patologice (biopsie, etc) (10)

           • ■ Consult pacienti cu boli tropicale.

    1. 2. .Obiective educaţionale.

       • o Elemente definitorii pentru bolile cu răspândire în zone de climă caldă.

    2. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

       • o Cunoașterea patologiei de tip tropical în conexiune cu cerințele igienice, în contextul modificărilor climatice, a mișcărilor mari de populație fie prin migrarea unui număr mare de persoane din zone de climă caldă, fie datorită facilităților de transport în diferite puncte ale planetei.

    Modulul 7, anul II: BOLI PROFESIONALE

    Nr. ore curs: 16 ore/4 ore/săptămână/ 4 săptămâni Nr. ore practică : 54 ore.

    1. 1. Tematica lecțiilor conferință:

       •  Bolile profesionale:

       •  definitie

       •  criterii de diagnostic

       •  anamneza profesionala

       •  metode de prevenirea bolilor profesionale.

         •  Semnalarea si declararea bolilor profesionale: principii, pasi.

         •  Starea de sănătate a populaţiei angajate: factori care o influenţează, factori de risc profesional.

         •  Examenul medical la angajare, examenul medical periodic: modalitati de efectuare

         •  Legislatia naționala și europeana de medicina muncii.

           Tematica activităţilor practice

           • • Efectuarea anamnezei profesionale in vederea identificarii riscului de boala profesionala;

           • • Identificarea locurilor de munca si a profesiunilor expuse la agenți etiologici profesionali care pot determina boli profesionale (microclimat profesional, agenti chimici, radiatii ionizante si neionizante la un loc de munca, agenti biologici)

           • • Etapele de diagnostic de profesionalitate, rolul medicului de medicina muncii.

           • • Semnalarea bolii profesionale.

           • • Aplicatii practice in conformitate cu legislatia nationala si europeana de medicina muncii.

           • • Prezentare cazuri clinice.

    2. 2. .Obiective educaţionale.

       • o Efectuarea anamnezei profesionale in vederea identificarii riscului de boala profesionala.

       • o Starea de sănătate a populaţiei angajate: factori care o influenţează, factori de risc profesional.

       • o Examenul medical la angajare, examenul medical periodic: modalitati de efectuare.

       • o Identificarea locurilor de munca si a profesiunilor expuse la agenți etiologici profesionali care pot determina boli profesionale.

    3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

    • o Cunoașterea și monitorizarea stării de sănătate a populației active.

    Modulul 8, anul II: SĂNĂTATE OCUPAȚIONALĂ

    Nr. ore curs: 16 ore/4 ore/săptămână/ 4 săptămâni Nr. ore practică : 54 ore.

    1. 1. Tematica lecțiilor conferință:

       •  Introducere în medicina muncii: definiţie, atribuţiile serviciului de medicina muncii.

       •  Riscul profesional.

       •  Adaptarea organismului la solicitările mediului de muncă. Particularităţile efortului fizic şi psihic în funcţie de sex, vârstă şi stare fiziologică.

       •  Noţiuni de toxicologie profesională.

       •  Noxele biologice din sectoarele de activitate cu risc de transmitere a bolilor infecţioase, direct sau indirect, prin alimente, apă, reziduuri, etc.

       •  Stresul profesional.

       •  Legislație de medicină a muncii (supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor în relație cu noxele de expunere, semnalare, declarare boli profesionale – legislatia privind valorile limita de expunere la noxe in mediul profesional si domeniul de aplicare, legislatia privind valorile limita de expunere biologica in mediul profesional si domeniul de aplicare), organizarea medicinei muncii, sistemul informaţional în domeniu.

       •  Patologia profesională declarată şi cea nedepistată – influenţe asupra morbidităţii generale.

       •  Patologia profesională cu latenţă mare: rolul colaborării diferitelor instituţii în profilaxie şi control.

         

       •  Activitati si atributii specifice in activitatea de evaluare a locurilor de munca si a conditiilor igienico-sanitare, colaborarea medicului de igiena si a medicului medicina muncii în evaluarea expunerii profesionale și neprofesionale la radiatii ionizante (rolul si atributiile laboratoarelor de igiena radiatiilor în relație cu activitatea de supraveghere a lucrătorilor).

       •  Legislație:Legea nr. 111 din 1996, privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, republicată în 1998 şi revizuită în 2003, Norme fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul nr. 14 din 24 ianuarie 2000, al preşedintelui C.N.C.A.N., Legea minelor nr.85/2003, Radiation Protection Nr.160 (publicat in 2009), contine noile recomandari tehnice ale Uniunii Europene pentru monitorizarea persoanelor expuse profesional la radiatia externa, in baza ICRP 103, si inlocuieste Radiation Protection No.73 (din 1994).

         Tematica activităţilor practice

12. xii. Formularele de semnalizare şi declarare a bolilor profesionale.

13. xiii. Analiza morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă într-o întreprindere.

14. xiv. Măsuri de protecţia muncii, depistarea şi declararea bolilor profesionale şi a accidentelor în unităţile medico-sanitare.

1. 2. .Obiective educaţionale.

   • o Riscul professional.

   • o Noţiuni de toxicologie profesională.

   • o Noxele biologice din sectoarele de activitate cu risc de transmitere a bolilor infecţioase.

   • o Stresul professional.

   • o Activitati si atributii specifice in activitatea de evaluare a locurilor de munca si a conditiilor igienico-sanitare ale acestora.

2. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

• o Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor în relație cu noxele de expunere, semnalare, declarare boli profesionale – legislatia privind valorile limita de expunere la noxe in mediul profesional si domeniul de aplicare.

Modulul 9, anul II și 2 luni din anul III: IGIENA MEDIULUI – 10 luni- 43 săptămâni

Nr. ore curs: 172 ore/4 ore/săptămână/ 36 săptămâni Nr. ore practică : 1088 ore.

1. 1. Tematica lecțiilor conferință:

   •  Rolul factorilor de mediu in etiologia imbolnavirilor umane. Fenomene patologice legate de expunerea la factori de risc din mediu: patologia infectioase si parazitara, patologia sistemului nervos, tulburari neuro – comportamentale, patologia aparatului respirator, patologia cardio – vasculara, patologia cutanata, patologia aparatului digestiv, patologia hepatica, patologia renala si a tractului urinar, patologia sistemului hematopoietic, tulburari ale functiei glandelor endocrine, tulburari imunologice, inclusiv alergice, tulburari ale reproducerii si dezvoltarii umane, rolul factorilor de mediu in producerea cancerului uman.

   •  Promovarea comportamentelor sanatoase pentru un mediu sanatos. Prevenirea imbolnavirilor generate de expunerea la factorii de mediu externi si promovarea sanatatii prin masuri de ordin social si prin modificarea comportamentelor nesanatoase.

   •  Riscul de mediu: definiţie; etapele analizei riscului: evaluarea riscului, managementul riscului, comunicarea riscului.

   •  Evaluarea riscului de mediu pentru sănătate. Tipuri de pericole din mediul înconjurător care pot afecta sănătatea (naturale şi antropogene; fizice, chimice, biologice, mecanice, psiho- sociale), căi de expunere, efecte asupra sănătăţii. Principii şi metode de evaluare a riscului (identificarea pericolului, evaluarea relaţiei doză-răspuns, evaluarea expunerii, caracterizarea riscului).

   •  Managementul riscului de mediu: compararea riscului estimat cu standarde şi norme, compararea riscului estimat actual cu estimări anterioare, monitorizarea expunerii, stabilirea alternativelor, implicarea participanţilor la procesul de luare a deciziilor.

   •  Comunicarea riscului de mediu: planul de comunicare a riscului, definirea obiectivelor comunicării, implicarea comunităţii, parteneriat cu liderii comunităţii şi cu alte instituţii, elaborarea mesajelor, evaluarea comunicării.

   •  Strategii de prevenire si control in sanatate. Evaluarea strategica a riscului si planificare: riscuri evaluate cantitativ si calitativ pentru o comunitate data, compararea riscurilor (criterii, scale, matrici), stabilirea riscurilor priorizate (citerii si tehnici). Sistemul geografic de informatii de mediu si sanatate;

   •  Toxicologie de mediu: principii generale; absorbţie, distribuţie, excreţie, bio- transformare; efecte toxice pe organe şi sisteme, efecte cancerigene şi genetice.

   •  Igiena aerului atmosferic. Factorii meteoro-climatici şi influenţa lor asupra sănătăţii. Surse de poluare a aerului, natura agenţilor poluanţi. Efectele poluării aerului atmosferic asupra stării de sănătate, riscuri generate de principalii poluanţi şi evaluarea lor. Masuri de prevenire si combatere. Monitorizarea poluării aerului şi a expunerii umane, criterii de calitate a aerului atmosferic.

   •  Radiaţii ionizante: iradierea naturală/natural modificată tehnologic/antropică, mecanisme de acţiune, surse, efecte asupra sănătăţii, măsuri de prevenire şi de combatere a expunerii umane.

   •  Radiaţii neionizante: radiofrecvenţe, infraroşii, luminoase, ultraviolete. Surse, mod de acţiune, efecte sanogene/patogene asupra sănătăţii umane, măsuri de prevenire şi de combatere a efectelor nocive.

   •  Igiena solului: relaţia între structura fizică, compoziţia chimică şi biologică şi sănătatea umană; patologia biogeochimică; poluarea chimică şi biologică a solului şi efectele asupra stării de sănătate; măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive.

   •  Igiena apei: nevoile de apă ale individului şi colectivităţilor, şi modalităţi de acoperire; caracterizarea sanitară a surselor de apă; autopurificare apelor.

   •  Criterii de calitate ale apei potabile. Tratarea apei în vederea potabilizării. Criterii sanitare de apreciere a eficienţei tratării apei.

   •  Compoziţia minerală a apei în relaţie cu sănătatea. Poluarea chimică a apei şi efecte asupra sănătăţii: patologia hidrică neinfecţioasă. Măsuri de prevenire şi combatere.

   •  Poluarea biologică a apei şi efectele asupra sănătăţii: patologia hidrică infecţioasă. Măsuri de prevenire şi combatere.

   •  Apele recreaţionale: criterii de calitate, riscuri pentru sănătate. Măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive.

   •  Deșeuri: surse, clasificări, compoziţia chimică şi biologică, riscurile pentru sănătate. Măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive.

   •  Controlul produselor cosmetice.

   •  Aşezările urbane şi efectele asupra sănătăţii date de urbanizare. Conceptul de „oraş sănătos”. Particularitati socio-economice ale mediului rural in relatie cu starea de sanatate a populatiei.

   •  Spaţiul de locuit în relaţie cu sănătatea umană: condiţiile fundamentale ale igienei spaţiului de locuit; evitarea suprasolicitărilor fiziologice (ambianţa termică, vicierea aerului, iluminatul natural şi artificial, zgomotul şi vibraţiile); prevenirea infecţiilor, intoxicaţiilor şi accidentelor din spaţiul de locuit; măsuri de prevenire şi control.

   •  Poluarea aerului interior: expunere, efecte pe sanatate, control

   •  Mediul ocupaţional medico-sanitar în relaţie cu sănătatea umană.

   •  Zgomotul şi vibraţiile: surse, poluarea sonoră, efecte asupra sănătăţii, măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive.

   •  Catastrofele naturale, accidentele industriale şi nucleare, conflictele armate: impact asupra aşezărilor umane şi a sănătăţii; măsuri medico-sanitare de gestionare a acestor crize.

   •  Poluarea transfrontalieră şi probleme globale de impact asupra mediului şi sănătăţii umane: reducerea stratului de ozon, modificările climatice şi efectul de seră, ploile acide, reducerea biodiversităţii speciilor, despăduririle, deşertificările, transportul transfrontalier al deşeurilor periculoase.

     Tematica activităţilor practice

   •  Instrumente si metode specifice de prevenire si combatere a riscurilor din mediu, planuri de urgenta si interventie precoce in catastrofe si accidente

   •  Prezentare generala a elaborarii si aplicarii legislatiei sanitara si de mediu

   •  Legislația Națională și Europenă: Constitutia Romaniei, Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, Legea protectiei mediului 137/1995 revizuită în 2000, Legea privind asistenta de sanatate publica 100/1998 înlocuită cu legea nr.95/2006, Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, Directiva 91/676/CEE transpusa si aprobata prin HG nr.964/2000 prevede Planul de actiune pentru protectia apelor fata de acest risc de poluare cu nitrați,Directiva CEE 98/83 privind calitatea apei destinate consumului uman; Legea Apei nr.458/2002 privind calitatea apei potabile; Legea nr.311/ 2004 privind completarea și modificarea Legii apei; HG nr 974/2004 privind normele de aplicare și inspecție sanitară. Directiva (UE) 2015/1787 a comisiei/din 6 octombrie 2015 de modificare a anexelor II și III la Directiva 98/83/CE a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman, Ordinul ministrului sănătății nr. 275/2014 privind aprobarea procedurii de reglementare sanitară pentru punerea pe piață a produselor, materialelor, substanțelor chimice/amestecurilor și echipamentelor utilizate în contact cu apa potabilă, în baza art. 10 din Legea nr 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată., Ordinul ministrului sănătății nr 119/2017 pentru aprobarea Normelor de igiena si sanatate publica privind mediul de viata al populatiei, HG nr.1260/2012 – pentru modificarea si completarea HG.nr. 321/2005 privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental, Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al parlamentului european și al consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice.

   •  Metodologia cercetării sanitare a aerului. Metode de recoltare a probelor de aer. Metode de determinare a compoziţiei normale şi a poluanţilor din aer. Interpretarea şi discutarea rezultatelor.

   •  Evaluarea expunerii populaţiei la poluanţii din aer prin biomarkeri de expunere, biomarkeri de susceptibilitate, biomarkeri de efect.

   •  Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu poluarea aerului atmosferic.

   •  Acte normative in domeniul aerului atmosferic si standarde cu caracter tehnic.

   •  Metodologia cercetării sanitare a apei (potabilă, recreaţională, reziduală). Recoltarea probelor de apă. Determinarea proprietăţilor organoleptice, fizice, chimice ale apei. Interpretarea şi discutarea rezultatelor.

   •  Evaluarea eficienţei dezinfecţiei apei. Analiza bacteriologică a apei.

   •  Cerinţe igienico-sanitare ale aprovizionării centrale şi locale cu apă potabilă.

   •  Elaborarea unui plan de supraveghere a aprovizionării cu apă potabilă a populaţiei.

   •  Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu apa potabilă.

   •  Acte normative in domeniul apei si standarde cu caracter tehnic.

   •  Metodologia cercetării sanitare a solului. Recoltarea probelor de sol. Metode de investigare a poluării solului poluare bacteriologică, chimică, radioactivă). Interpretarea şi discutarea rezultatelor.

   •  Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu poluarea solului.

   •  Acte normative in domeniul solului si standarde cu caracter tehnic.

   •  Metodologia de cercetare a impactului condiţiilor necorespunzătoare de locuit asupra sănătăţii (microclimat, iluminat, ventilaţie, poluare interioară).

   •  Acte normative in domeniul locuintei si standarde cu caracter tehnic

   •  Metodologia cercetării sanitare a poluării sonore.

   •  Acte normative in domeniul zgomotului si standarde cu caracter tehnic

   •  Metodologia cercetării expunerii populaţiei la radiaţii ionizante.

   •  Acte normative in domeniul radiatiilor si standarde cu caracter ethnic.

   •  Evaluarea riscului pentru sănătate generat de mediul ocupaţional medico-sanitar.

   •  Acte normative in domeniul medico-sanitar si standarde cu caracter tehnic

   •  Elaborarea unor seturi de indicatori de mediu şi de sănătate într-o comunitate cu poluare industrială dată. Alcătuirea planului de intervenţie operativă în cazul unei calamităţi sau catastrofe.

   •  Evaluarea riscului pentru sănătate generat de mediu într-o situaţie dată.

   •  Elaborarea planului de comunicare a riscului de mediu pentru o comunitate dată.

2. 2. .Obiective educaţionale.

   • o Cunoașterea modalităților de monitorizare a niveleleor de poluanți din aer, apă de băut, recreațională sau uzată, sol, habitat.

   • o Evaluarea riscurilor pe sănătate, în expunere acută și cronică, datorită impactului poluării factorilor de mediu.

   • o Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relația cu poluarea aerului, a apei, a solului, în expunerea la radiații ionizante și neionizante, poluarea sonoră.

   • o Factorii meteoro-climatici şi influenţa lor asupra sănătăţii

   • o Deșeurile menajere – riscurile pentru sănătate. Măsuri de prevenire şi combatere a efectelor nocive.

   • o Controlul produselor cosmetice.

   • o Aşezările urbane şi efectele asupra sănătăţii date de urbanizare.

   • o Particularitati socio-economice ale mediului rural in relatie cu starea de sanatate a populatiei.

   • o Spaţiul de locuit în relaţie cu sănătatea umană.

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

• o Corecta apreciere a impactului pe sănătatea umană în condițiile unor expuneri ambientale sau interioare la diferiți agenți poluanți din mediu de viață.

• o Supravegherea stării de sănătate în relația cu poluarea aerului, apei, a solului, în expunerea la radiații ionizante și neionizante, poluarea sonoră.

• o Alcătuirea planului de intervenţie operativă în cazul unei calamităţi sau catastrophe, accidentele industriale şi nucleare impact asupra aşezărilor umane şi a sănătăţii; măsuri medico-sanitare de gestionare a acestor crize.

• o Evaluarea poluării interioare și a impactului pe sănătatea omului.

Modulul 10, anul III, PREVENIREA INFECȚIILOR NOSOCOMIALE

Nr. ore curs: 32 ore/4 ore/săptămână/ 8 săptămâni Nr. ore practică : 248 ore

1. 1. Tematică lecțiilor conferință:

   • o Norme de igiena privind amenajarea si functionarea unui spital: structura functionala, amplasare spatii, circuite functionale, Riscuri asociate nerespectarii circuitelor functionale si neasigurarii spatiilor adecvate profilului spitalului.

   • o Aprovizionarea cu apa potabila a unui spital. Metodologia de supraveghere si controlul calitatii microbiologice a apei potabile.

   • o Deseurile rezultate din activitatea medicala: colectare, transport, neutralizare. Riscuri epidemiologice in relatie cu deseurile rezultate din activitatea medicala.

   • o Ape reziduale-tratare-colectare-evacuare. Riscuri microbiologice asociate nerespectarii conditiilor igienice de evacuare.

   • o Siguranta alimentului. Riscuri microbiologice asociate prepararii si distributiei hranei.

   • o Curatenia si dezinfectia. Metode de curatenie si dezinfectie. Substante biocide. Evaluarea eficientei curateniei si dezinfectiei. Riscuri microbiologice asociate nerespectarii protocoalelor de curatenie si dezinfectie.

   • o Managementul deșeurile medicale, modalități de colectare, păstrare și eliminarea acestora.

   • o Igiena mainilor – masura cheie in prevenirea infectiilor nosocomiale. Programe de igiena mainilor.

   • o Combaterea vectorilor. Metode de dezinsectie si deratizare. Riscuri asociate prezentei vectorilor.

     Tematica activităţilor practice

     1. 1. Cadrul legislativ national privind:

        • – organizarea si functionarea unui spital;

        • – curatenia si dezinfectia

        • – apa potabila

        • – deseurile rezultate din activitatea medicala si apele reziduale

        • – siguranta alimentului-riscuri microbiologice-

     2. 2. Elaborarea planului de masuri privind prevenirea infectiilor nosocomiale in relatie cu mediul spitalicesc:

        • – curatenia si dezinfectia spatiilor destinate serviciilor medicale

        • – curatenia si dezinfectia blocului alimentar

        • – managementul sigurantei alimentului

        • – dezinsectia si deratizarea

        • – gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala

        • – igienizarea rezervorului de apa potabila

        • – monitorizarea compliantei cu igiena mainilor

        • – asigurarea circuitelor pentru pacienti, alimente, deseuri, lenjerie curate/murdara.

     3. 3. Evaluarea eficientei masurilor implementate pentru prevenirea infectiilor asociate ingrijirilor medicale (planul de autocontrol) :

        • – metode de prelevare probe microbiologice din spital: suprafete, aeromicroflora, maini.

        • – prelevare probe microbiologice din blocul alimentar: suprafete, maini, echipament de protectie personal.

        • – prelevare probe apa potabila pentru evaluarea calitatii microbiologice

     4. 4. Elaborarea planului de management al sigurantei alimentului in blocul alimentar – HACCP – analiza riscurilor prin puncte critice de control.

2. 2. .Obiective educaţionale.

   • o Cunoașterea componentelor structurale si functionale ale unui spital, cerintele de igiena privind aprovizionarea cu apa potabila, evacuarea apelor reziduale si a deseurilor rezultate din activitatea medicala, cunoașterea și evaluarea metodele de curatenie si dezinfectie, modalitățile de combatere a vectorilor: dezinsecție-deratizare.

   • o Cunoașterea principiile sigurantei alimentului.

   • o Cunoașterea modalitațile de asigurare și evaluare a igienei mâinilor, etapele și resursele necesare implementării și evaluării unui program de igiena mâinilor.

   • o Cunoașterea cerințelor de igienă pentru amenajarea și funcționarea blocului alimentar, precum și modalitățile de prevenire a riscurilor de contaminare a alimentelor.

   • o Cunoașterea componentelor planului de măsuri pentru prevenirea și controlul infecțiilor asociate îngrijirilor medicale în raport cu mediul spitalicesc

   • o Cunoașterea structurii planului de autocontrol și să prezinte metodele de prelevare probe microbiologice din spital (suprafete, aeromicroflora, maini), bloc alimentar (suprafete, maini, echipament de protectie personal) și apa potabila.

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

   • o Să se cunoasca cerintele legale privind conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un spital in vederea autorizarii sanitare.

   • o Sa se stie a se elabora un plan de masuri adresate mediului spitalicesc pentru a preveni infectiile asociate ingrijirilor medicale.

   • o Sa se stie a se elabora plan de autocontrol pentru a evalua eficienta masurilor de igienă implementate.

   • o Sa se stie a se stabili punctele critice de control in procesul de preparare a hranei.

   • o Să se evalueze eficienta programului de igiena mainilor.

Modulul 11 anul III și 4 luni anul IV, IGIENA ALIMENTAȚIEI ȘI NUTRIȚIEI – 10 luni ( 43 săptămâni)

Nr. ore curs: 172 ore/4 ore/săptămână/ 36 săptămâni Nr. ore practică : 1088 ore.

1. 1. Tematica lecțiilor conferință:

   •  Bazele conceptuale ale alimentaţiei şi nutriţiei: definirea termenilor, relaţia dintre alimentaţie–nutriţie–sănătate, trebuinţe nutriţionale, aporturi recomandate.

   •  Bazele fiziologice ale nutriţiei şi sănătatea umană: contextul fiziologic al nutriţiei, de la alimente la nutrimente, şi funcţiile organismului; necesarul de energie, de macro- şi micronutrienţi (rol în nutriţie, surse alimentare, raţia zilnică, efectele consumului neadecvat).

   •  Etiopatogenia bolilor carenţiale: hipovitaminoze, carenţa în elemente minerale, malnutriţia protein-calorică, anemii nutriţionale.

   •  Etiopatogenia bolilor prin hiperconsum alimentar sau consum dezechilibrat: obezitate, dislipidemii, ateroscleroză, diabet zaharat, gută, alcoolism cronic.

   •  Bazele fiziologice şi psiho-sociale ale comportamentului alimentar uman: semiologie, determinanţi şi funcţii ale comportamentului alimentar, tulburările comportamentului alimentar.

   •  Aspecte populaţionale în relaţie cu alimentaţia: tipuri de diete.

   •  Evaluarea clinică și nutrițională – Dezechilibrul nutriţional, Screening-ul nutriţional, Evaluarea nutriţională, Examinarea fizică- starea de nutriţie, Interacţiunea dintre medicamente şi alimente, Alimentația enterală și parenterală în intervențiile chirurgicale.

   •  Metode de intervenție comunitară: Evaluarea, recomandarea și monitorizarea în chirurgia obezității, nutriția în sarcină și lăuzie, comportamentul alimentar și stilul de viață în colectivitățile de copii și adolescenți, dieta vârstnicului și managementul colectivităților de seniori instituționalizați, alimentația și regimul de viață al sportivilor, managementul metabezității.

   •  Calitatea nutriţională a alimentelor (lapte şi preparate din lapte; carne, peşte, preparate; ouă; legume, fructe; cereale şi leguminoase uscate; produse zaharoase; grăsimi; băuturi alcoolice şi nealcoolice): modul de obţinere, formele de comercializare şi consum, compoziţia şi valoarea nutritivă, cantităţi recomandate pentru diferitele categorii de populaţie, efectele consumului neadecvat.

   •  Calitatea igienică a alimentelor, riscuri alimentare şi nutriţionale: boli transmise prin consum de alimente contaminate cu agenţi biologici (bacterii, virusuri, paraziţi), chimici (pesticide, metale grele, reziduuri medicamentoase, produse de curăţare şi dezinfecţie, micotoxine, biotoxine marine, etc.) şi neconvenţionali (prioni). Surse de contaminare a alimentelor si masuri de profilaxie.

   •  Degradarea şi alterarea alimentelor;

   •  Principii şi metode de conservare a alimentelor, influenţele diferitelor tratamente tehnologice asupra calității nutritiva a alimentelor şi riscul asupra stării de sănătate a consumatorilor;

   •  Ambalaje folosite în sectorul alimentar; cerinte privind materialele in contact cu alimentul.

   •  Alimente funcţionale, alimente modificate genetic, alimente cu destinaţie nutriţională specială, suplimente alimentare, nutrigenomica. Relaţia cu starea de sănătate.

   •  Aditivii alimentari. Efecte asupra alimentelor şi relaţia cu starea de sănătate.

   •  Principii de gastrotehnie.

   •  Programe de supraveghere şi control a bolilor transmise prin consum de alimente.

   •  Igiena unităţilor cu profil alimentar.

     Tematica activităţilor practice

   •  Criterii de calitate a produselor alimentare. Aprecierea calităţii igienico-sanitare a produselor alimentare. Controlul ambalajelor şi a etichetării. Recoltarea probelor de alimente pentru examenul de laborator. Metode de determinare. Interpretarea şi discutarea rezultatelor.

   •  Legislatia europeana si nationala in domeniul sigurantei alimentelor si igienei unitatilor alimentare.

   •  Strategii de control a securităţii sanitare a alimentelor în unităţi alimentare. Principii de evaluare a riscului în unităţi alimentare, sistemul de analiză a riscului în puncte critice de control, HACCP (Hazard Analysis of Critical Control Points). Sistemul de management al sigurantei alimentului: ISO 22000:2005

   •  Controlul pe piata al alimentelor cu risc pentru sanatatea populatiei. Sistemul rapid de alerta pentru alimente si furaje.

   •  Evaluarea stării de nutriţie, metode de apreciere, indicatori statistici.

   •  Metode de evaluare a consumului alimentar şi a cheltuielii de energie. Tipuri de anchete alimentare.

   •  Noţiuni practice de nutriţie în diferite etape fiziologice şi tipuri de efort: copil, adult, vârstnic, femeie gravidă, sportiv.

   •  Principii generale de dietoterapie.

   •  Analiza riscului legat de consumul de alimente. Educaţie şi intervenţii nutriţionale de teren: politici şi programe de supraveghere şi educaţie nutriţională, intervenţie nutriţională în teren (şcoală, colectivităţi locale, parteneriat public/privat).

   •  Metodologii si strategii de supraveghere a starii de sanatate a populatiei in relatie cu factorii de risc alimentar.

2. 2. .Obiective educaţionale.

   • o Definirea nutrienților, cele două componente ale echilibrului energetic: aportul de energie și cheltuiala de energie a organismului, necesarul de energie în diferite momente ale vieții și factorii care influențrază cheltuiala de energie a organismului, prezentarea situațiile de dezechilibru energetic și riscurile pentru sănătate asociate acestor dezechilibre.

   • o Prezentarea rolului macro și micronutrienților în organism, necesarul în funcție de vârstă și patologie, principalele surse alimentare de macro și micronutrienți și efectele consumului neadecvat.

   • o Prezentarea riscurile de contaminare chimică și microbiolgică a alimentelor, surse de contaminare. bolile ce pot să apară prin consum de alimente contaminate.

   • o Descrierea modalitățile de evaluare a statusului nutrițional al omului sănătos.

   • o Metodele de apreciere a aportului alimentar.

   • o Valoarea nutritivă, recomandările de consum pentru principalele grupe de alimente și efectele consumului neadecvat.

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

• o Identificarea necesarul de macro- și micronutrienți în funcție de vârstă și consecințele consumului neadecvat.

• o Cunoașterea riscurile chimice și microbiolgice de contaminare a alimentelor și a patologiei ce poate fi indusă.

• o Evaluarea statusul nutrițional în diferite grupuri populaționale.

Modulul 12 anul IV, IGIENA COPIILOR, ADOLESCENȚILOR ȘI TINERILOR – 10 luni ( 43

săptămâni)

Nr. ore curs: 172 ore/4 ore/săptămână/ 40 săptămâni Nr. ore practică : 1228 ore

1. 1. Tematica lecțiilor conferință:

   •  Obiectul, importanta si orientarea actuala a igienei copiilor si tinerilor Particularitatile raspunsului organismului copilului la actiunea factorilor de mediu.

   •  Caracteristicile generale ale procesului dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor, adolescentilor si tinerilor. Dinamica si modificarile in timp ale dezvoltarii umane la nivelul colectivitatii; acceleraţia creşterii sau tendinţa seculară

   •  Dezvoltarea umană: nivelurile de organizare ale compoziţiei corpului uman, principiile generale ale dezvoltării si maturizarii organismului, factorii cu rol formativ în dezvoltarea umană;

   •  Dezvoltarea fizică, notiuni de auxologie: variabilitatea indicatorilor antropometrici principali, dinamica proporţiilor corporale, trăsături evolutive ale aparatelor şi sistemelor pe grupe de varsta: anteprescolar, prescolar,scolar , adolescent;

   •  Caracteristici evolutive somatice in perioada pubertara;

   •  Prevenirea tulburarilor de crestere a copiilor si adolescentilor.

   •  Dezvoltarea neuropsihica: legile si factorii care o influenţează: ereditatea, mediul, educaţia; etapele dezvoltarii neuropsihice a organismului uman: criterii de stadializare;

   •  Particularitatile evolutive ale dezvoltarii neuropsihice ale copiilor si adolescentilor pe grupe de vârstă;

   •  Dezvoltarea neuropsihică în relaţie cu activitatea intelectuală, condiţionare reciprocă, factorii care influenteaza activitatea scolara, randamentul la învațătura; eşecul şcolar, dezadaptarea şcolară, tulburările de învăţare; problematica instruirii şi educării copilului cu deficienţe (senzoriale, verbale, comportamentale, fizice şi de intelect), a copilului abuzat (fizic, psihic, sexual), a copilului supradotat.

   •  Dezvoltarea neuropsihică şi relaţiile interpersonale în colectivităţi: grupul de elevi, de adolescenţi, de studenţi. Comportamente deviante in adolescenta. Măsuri de prevenire si combatere.

   •  Adaptarea organismului în creştere şi dezvoltare la procesul instructiv-educativ, la antepreşcolari (0 – 3 ani): particularităţi igienice pe grupe de vârstă, jocurile şi jucăriile, creşterea rezistenţei nespecifice prin călirea organismului, somnul, programul de activitate si odihna din creşele de copii.

   •  Adaptarea organismului în creştere şi dezvoltare la procesul instructiv-educativ la preşcolari (3 – 7 ani): creşterea rezistenţei nespecifice prin călirea organismului şi activitate fizică, odihna şi somnul, deprinderea de a munci, programul de activitate si odihna din grădiniţele de copii.

   •  Adaptarea organismului în creştere şi dezvoltare la procesul instructiv-educativ la elevi şi studenţi: capacitatea de lucru şi curbele fiziologice zilnice, săptămânale, anuale, regimul de viata si activitate din şcoli şi facultăţi; orarul şcolar, reuşita şcolară, orientarea şcolară şi profesională, creşterea rezistenţei nespecifice prin călirea organismului şi educatie fizică si sport, odihna şi somnul.

   •  Prevenirea şi combaterea comportamentelor cu risc pentru sanatate în colectivităţile de copii, adolescenţi şi tineri: comportamentul alimentar nesanogen, tabagismul, consumul de băuturi alcoolice, consumul de droguri, comportamentul sexual deviant, comportamentele violente şi distructive, comportamentele care duc la accidente. Cauzele, riscurile pentru sănătate, măsurile de prevenire şi combatere. Prevenirea cariei dentare, igiena buco-dentară. Handicapul fizic şi psihic.

   •  Cerinţe igienico-sanitare privind instituţiile pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor. Norme generale: amplasare, terenul, planificarea şi organizarea clădirii, dotarea cu mobilier, noţiuni de ergonomie şcolară, asigurarea microclimatului optim, jucăriile şi materialele didactice, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea, echipamentul de protecţie sanitară a personalului, asistenţa medicală, menţinerea stării de igienă.

   •  Rolul alimentaţiei in procesul de crestere si dezvoltare si in optimizarea starii de sanatate a copiilor si adolescentilor (sursele necesarul si ratia de nutrienti pe grupe de varsta). Prevenirea tulburarilor de nutritie la copii si adolescenti.

   •  Acte normative si standarde cu caracter tehnic privind normele igienice specifice pentru creşe, leagăne de copii, grădiniţe, şcoli, universităţi.

   •  Prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor acute în colectivităţile de copii, adolescenţi şi tineri: factori de risc ai patologiei acute transmisibile, noţiuni despre patologia acută transmisibilă, factorii incriminaţi în patologia acută transmisibilă, boli acute transmisibile cu frecvenţă crescută.

   •  Prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor cronice în colectivităţile de copii, adolescenţi şi tineri: boli cronice şi forme cronice ale unor boli acute, dispensarizarea bolnavilor cronici, eficienţa măsurilor medicale în morbiditatea cronică.

   •  Acte normative si standarde cu caracter tehnic privind asistenta medicala in unitatile publice si private pentru ocrotirea, educarea si instruirea copiilor adolescentilor si tinerilor.

     Tematica activităţilor practice

   •  Metodologia de evaluare a dezvoltării fizice: antropometria, indicatorii dezvoltării fizice pe grupe de vârstă, diagnosticul individual al dezvoltării fizice în sistem sigmal şi de percentile. Analiza si interpretarea datelor de dezvoltare fizica la nivel individual si colectiv pentru depistarea tulburarilor de crestere si nutritie. Organizarea si desfasurarea examenelor medicale periodice si de bilant in unitatile de învațământ.

   •  Metodologia de evaluare a nivelului de dezvoltare neuro-psihică: strategii şi metode de cercetare, psihodiagnoză.

   •  Metodologia aprecierii programului de activitate şi odihnă în creşe, grădiniţe, şcoli şi universităţi. Aprecierea reuşitei şcolare.

   •  Metode de lucru ale medicului în orientarea şcolară şi profesională. Fișa de caracterizare psiho- pedagogica si medico-psihologica pentru orientarea scolara si profesională.

   •  Metodologia depistării comportamentelor cu risc, a tulburarilor de adaptare școlara.

   •  Metodologia aprecierii alimentaţiei: calcularea raţiei alimentare pe grupe de vârstă, ancheta alimentară în colectivităţi, aprecierea stării de nutriţie.

   •  Metodologia aprecierii condiţiilor igienico-sanitare din instituţiile de copii, adolescenţi şi tineri. Fișa cresei, gradiniței, scolii.

   •  Expertiza unui proiect de construcţie sau a unei construcţii reprezentând o instituţie de copii, adolescenţi şi tineri.

   •  Metodologii si strategii de supraveghere a stării de sanatate a copiilor adolescentilor in relatie cu factorii din mediul de viata si activitate (actiuni asupra determinantilor sanatatii pentru prevenirea bolilor).

   •  Promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate in scoli.

   •  Organizarea şi funcţionarea cabinetelor de medicină şcolară.

2. 2. Obiective educaţionale.

   • o Cunoașterea caracteristicilor și modalităților de apreciere a dezvoltării fizică și neuro-psihice a copiilor și tinerilor.

   • o Metodologia aprecierii condiţiilor igienico-sanitare din instituţiile de copii, adolescenţi şi tineri.

   • o Metodologii si strategii de supraveghere a stării de sanatate a copiilor adolescentilor in relatie cu factorii din mediul de viata si activitate.

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire).

• o Acțiuni de promovare a sănătății și educație pentru sănătate în unitățile de copii.

• o Prevenirea şi combaterea îmbolnăvirilor acute și cronice în colectivităţile de copii, adolescenţi şi tineri.

• o Prevenirea şi combaterea comportamentelor cu risc pentru sanatate în colectivităţile de copii, adolescenţi şi tineri.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

1. 1. Insusirea cunostintelor detaliate si aprofundate privind elementele ce sunt incluse în curriculum de igienă cu scopul de a avea pregatirea necesara exercitarii profesiei de medic specialist la standardele actuale. Cu toate că specialitatea de igienă nu are recunoaștere la nivel european în forma actuală în care este în țara noastră, fiecare din capitolele din care este se compune curriculum de igienă are corespondent în

   curriculum altor specialități în țările Uniunii Europene și Statele Unite ale Americii cum ar fi Environmental and Occupational Health pentru partea de mediu, sănătatea publică etc.

   SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind înfluența factorilor de mediu ce pot induce o patologie foarte diversă.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind evaluarea impactului contaminanților din mediu din apă, aer, sol, prezența diferitelor tipuri de radiații, zgomor asupra sănătății ca și mijloacele și măsurile ce trebuiesc întreprinse pentru limitarea sau eliminarea impactului negativ asupra sănătății omului.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind nutrienții, componentele echilibrului energetic, dezechilibru acestuia și riscurile pentru sănătate asociate acestor dezechilibre, rolul macro și micronutrienților în organism, care sunt nevoile de macro- și micronutrienți în funcție de vârstă și în diferite situații patologice, care sunt principalele surse alimentare de macro și micronutrienți și efectele consumului neadecvat.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind factorii ce influențează comportamentul alimentar, modalitățile de evaluare a statusului nutrițional al omului sănătos, metodele de apreciere a aportului alimentar, valoarea nutritivă, recomandările de consum pentru principalele grupe de alimente și efectele consumului neadecvat.

   • o Să prezinte riscurile de contaminare chimică și microbiolgică a alimentelor, bolile ce pot să apară prin consum de alimente contaminate.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind caracteristicile generale ale procesului dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor, adolescentilor si tinerilor.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind evaluarea dezvoltării fizice a copiilor și tinerilor.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind programul de activitate şi odihnă în creşe, grădiniţe, şcoli şi universităţI, elemente de orientare școlară și depistarea și prevenirea comportamentelor cu risc la copii.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind aprecierea condiţiilor igienico-sanitare din instituţiile de copii, adolescenţi şi tineri.

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice privind modalitățile de supraveghere a stării de sanatate a copiilor adolescentilor in relatie cu factorii din mediul de viata si activitate/

   • o Dobandirea de cunostinte teoretice si practice privind inteferentele elementelor specifice igienei cu patologia apartinand oricarei alte specialitati medicale, in mod deosebit din domeniul bolilor infecțioase, bolilor tropicale, bolilor profesionale și a medicinei muncii.

   • o Dezvoltarea capacitatii medicului specialist igienist de a participa corect si activ in echipe medicale multidisciplinare.

     REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la finalizarea pregătirii:

   • o Medicul specialist de igienă trebuie sa faca dovada ca si-a insusit obiectivele educationale de mai sus, la nivelul exigentelor medicale si deontologice specifice standardelor.

   Examenul de medic specialist:

   Probe de evaluare, specifice programului:

   • – probă scrisă DA

   • – examen clinic NU

   • – probă de abilităţI. DA

   • – probă pe casetă video. NU

   • – probă operatorie. NU

   • – dizertaţie NU

     TEMATICA DE EXAMEN

     

     1. 1. PROBA SCRISĂ:

        1. 1. Igiena aerului atmosferic: factori meteoro-climatici si influenta lor asupra sanatatii, poluarea aerului atmosferic (surse de poluare, natura agentilor poluanti, efectele poluarii aerului atmosferic asupra starii de sanatate, riscuri generate de principalii poluanti si evaluarea lor, monitorizarea poluarii aerului si a expunerii umane, criterii de calitate a aerului).

        2. 2. Igiena apei: apa potabila (nevoile de apa ale individului si colectivitatilor, mod de acoperire, surse de apa, aprecierea calitatii surselor; compozitia minerala si relatia cu sanatatea; poluarea chimica si microbiologica a apei potabile, efectele asupra sanatatii, boli transmise prin apa, epidemiile hidrice; criterii de calitate a apei potabile; metode de tratare a apei pentru potabilizare); ape naturale, de suprafata si subterane: riscuri pentru sanatate si criterii de calitate, autopurificarea apei, criterii de calitate; indepartarea apelor uzate: riscuri pentru sanatate date de indepartarea incorecta a apelor uzate, evaluarea riscurilor.

        3. 3. Igiena solului: relatia intre sol si sanatatea umana; endemiile biogeochimice; poluarea chimica si biologica a solului, efectele asupra starii de sanatate.

        4. 4. Deseurile solide si periculoase: surse, clasificari, compozitie fizica, chimica si biologica; riscuri pentru sanatate generate de indepartarea incorecta a deseurilor solide si peiculoase.

        5. 5. Regimul biocidelor. Legislația în vigoare.

        6. 6. Igiena habitatului. Asezarile urbane: efectele asupra sanatatii date de urbanizare; spatiul locuit si relatia cu sanatatea umana: conditiile fundamentale ale igienei spatiului locuit, efectele asupra sanatatii generate de conditiile de locuit si facilitatile sanitare, poluarea aerului interior, evitarea suprasolicitarii fiziologice (ambianta termica, vicierea aerului interior, iluminatul natural si artificial, zgomotul), prevenirea infectiilor, intoxicatiilor si accidentelor.

        7. 7. Igiena radiatiilor: radiatii neionizante (radiofrecvente, infrarosii, luminoase, ultraviolete), surse, relatii cu sanatatea umana, masuri de prevenire si combatere a efectelor nocive asupra sanatatii; radiatii ionizante: iradierea naturala si natural modificata tehnologic, efectele asupra sanatatii, iradierea antropica, surse de radiatii ionizante, metode de evaluare a expunerii si de monitorizare a contaminarii mediului, efectele asupra sanatatii (mecanism de actiune, efecte stocastice si deterministice); masuri de prevenire si combatere a expunerii umane.

        8. 8. Trebuintele nutritive ale omului: necesarul de energie; necesarul de proteine (compozitia si clasificarea proteinelor, rol in nutritie, necesarul de proteine si aminoacizi pentru diferite grupe de populatie, efectele

           consumului neadecvat – insuficient sau exagerat, surse alimentare principale si secundare de proteine); necesarul de lipide (compozitia si clasificarea lipidelor, rol in nutritie, necesarul de lipide si acizi grasi pentru diferite grupe de populatie, efectele consumului neadecvat – insuficient sau exagerat, surse de alimentare principale si secundare de lipide); necesarul de glucide (compozitia si clasificarea glucidelor, rol in nutritie, necesarul de glucide digerabile si nedigerabile pentru diferite grupe de populatie, efectele consumului neadecvat – insuficient sau exagerat, surse de alimentare principale si secundare de glucide).

        9. 9. Necesarul de elemente minerale – bioelemente (calciu, fosfor, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, fier, cupru, cobalt, zinc, iod, fluor, mangan, molibden, crom, seleniu) – pentru fiecare dintre micro- si macro- elemente se vor prezenta: rol in nutritie, necesarul pentru diferite grupe de populatie, efectele consumului neadecvat – insuficient sau exagerat, surse alimentare principale și secundare.

        10. 10. Necesarul de vitamin: vitamin liposolubile (A,D,E,K) și hidrosolubile (vitamina B1,B2,B6,B12,PP, acid folic, acid pantotenic, biotina, ubichinona, vitamina C, vitamina P); alte substante cu efecte vitaminomimetice (inozitol, acid lipoic, acid orotic, acid pangamic) – pentru fiecare dintre vitamine se vor prezenta: rol in nutritie, necesarul pentru diferite grupe de populatie, efectele consumului neadecvat – insuficient sau exagerat, surse alimentare principale si secundare.

        11. 11. Valoarea nutritiva si igiena alimentelor. Gruparea alimentelor in functie de provenienta si de valoarea nutritiva din oua; derivate cerealiere si leguminoase uscate; legume, fructe si preparate din legume si fructe; grasimi alimentare; produse zaharoase; bauturi nealcoolice; bauturi alcoolice – pentru fiecare grupa de alimente se vor prezenta: modul de obtinere si formele sub care se comercializeaza si se consuma; compozitia si valoarea nutritiva; cantitati recomandate pentru diferite categorii de populatie; efecte nutritionale si digestive ale consumului neadecvat – insuficient sau exagerat.

        12. 12. Conditii de igiena ce trebuiesc respectate in producerea, depozitarea, transportul, comercializarea si consumul produselor alimentare, maladii microbiene, virotice si parazitare transmise prin alimentele respective.

        13. 13. Riscuri de contaminare chimica cu poluanti si aditivi in comercializarea si consumul produselor alimentare, masurile de profilaxie.

        14. 14. Principii si metode de conservare a alimentelor: mecanisme de conditii de alterare si insalubrizare a alimentelor; conservarea alimentelor prin folosirea temperaturilor ridicate (pasteurizare, fierbere, coacere, prajire, sterilizare) si a temperaturilor scazute (refrigerare, congelare); conservarea prin reducerea cantitatii de apa: uscare, deshidratare; conservarea prin acidifiere, sarare, zaharare, afumare; conservarea prin folosirea de substante chimice; conservarea prin folosirea radiatiilor ionizante.

        15. 15. Aditivi alimentari, clasificare: conservanti (antiseptici, antibiotici, antioxidanti), organoleptizanti (coloranti, aromatizanti, emulsionati, stabilizatori, agenti de ingrosare, indulcitori sintetici, etc.); efecte asupra alimentelor si consumatorilor.

        16. 16. Poluarea chimica a alimentelor: clasificarea poluantilor chimici; reziduuri de pesticide; metale cu potential nociv: plumb, mercuri, cadmiu, cupru, nichel, staniu, zinc, aluminiu, crom; micotoxine; nitrozamine; hidrocarburi policiclice aromatice; azotati, azotiti; elemente radioactive si alti poluanti chimici: monomeri din mase plastice, antibiotice, medicamente de uz veterinar, biostimulatori. Pentru fiecare grupa de substante chimice se vor prezenta: sursele si modalitatile de poluare, efecte asupra consumatorilor (toxice, cancerigene, teratogene, alergice).

        17. 17. Toxiinfectiile alimentare. Toxiinfectiile produse de germenii: Salmonella, Shigella, Stafilococi enterotoxici, Escherichia coli, Proteus, Clostridium (Cl.botulinum si Cl. Perfringens), Yersinia

            

            enterocolitica, Campylobacter, Listeria monocytogenes, Vibrio parahaemolyticus, Bacillus cereus. Surse si modalitati de contaminare a alimentelor; forme de manifestare; masuri de profilaxie.

        18. 18. Igiena unitatilor cu profil alimentar: unitati de productie, depozitare, desfacere, consum public si colectiv.

        19. 19. Boli de nutritie. Etiopatogenia bolilor de nutritie: boli prin hiperconsum alimentar sau consum dezechilibrat: obezitate, dislipidemii, ateroscleroza si complicatiile sale, diabetul zaharat, hiperuricemiile, guta, litiaza biliara.

        20. 20. Boli carentiale: hipovitaminoze (scorbut, pelagra, beri-beri, carenta in vitamina A, carenta in vitamina D), carenta in elemente minerale, malnutritia calorico-proteica, anemii nutritionale.

        21. 21. Evaluarea clinică și nutrițională – Dezechilibrul nutriţional, Screening-ul nutriţional, Evaluarea nutriţională, Examinarea fizică- starea de nutriţie, Interacţiunea dintre medicamente şi alimente, Alimentația enterală și parenterală în intervențiile chirurgicale.

        22. 22. Metode de intervenție comunitară : Evaluarea, recomandarea și monitorizarea în chirurgia obezității, nutriția în sarcină și lăuzie, comportamentul alimentar și stilul de viață în colectivitățile de copii și adolescenți, dieta vârstnicului și managementul colectivităților de seniori instituționalizați, alimentația și regimul de viață al sportivilor, managementul metabezității.

        23. 23. Caracteristici generale ale procesului dezvoltarii fizice si neuropsihice a copiilor si tinerilor. Modificarile in timp ale dezvoltarii fizice si psihice umane. Aprecierea cresterii si dezvoltarii copiilor si tinerilor la nivelul asistentei primare. Dinamica dezvoltarii neuropsihice la copii si tineri, caracteristicile si etapele acestui proces. Legile cresterii si dezvoltarii.

        24. 24. Factori ai mediului intern care influenteaza dezvoltarea copiilor, factori ai organismului matern, factori genetici, endocrini, metabolici, sistemul nervos.

        25. 25. Criterii de evaluare a dezvoltarii copiilor si tinerilor. Criterii de apreciere a gradului de maturizare a organismului aflat in perioada de evolutie. Criterii pentru examinarea psihologica a copiilor si adolescentilor. Stabilirea diagnosticului dezvoltarii fizice si neuropsihice, periodizarea etapelor de dezvoltare.

        26. 26. Igiena copiilor de varsta mica (0-3 ani). Dezvoltarea fizica si neuropsihica a copiilor 0-3 ani. Alimentatia in perioada primului an de viata in relatia cu dezvoltarea fizica si neuropsihica a copilului. Principii de organizare a regimului zilnic al copiilor de 0-3 ani. Construirea, amenajarea si functionarea creselor. Structura si continutul regimului educativ in cresa, elaborarea deprinderilor, jocul ca proces de invatare.

        27. 27. Igiena copilului prescolar. Dezvoltarea fizica si neuropsihica a copiilor prescolari. Supravegherea alimentatiei copilului in gradinite. Igiena procesului instructiv-educativ in gradinite. Igiena gradinitei de copii: constructie, amenajare, circuite functionale. Principii de organizare a regimului zilnic si a educatiei fizice in colectivitatile de prescolari.

        28. 28. Igiena copiilor de varsta scolara. Dezvoltarea fizica si neuropsihica a scolarilor. Problematica instruirii si educarii copilului cu handicapuri (senzoriale, verbale, comportamentale, fizice si de intelect). Copilul cu posibilitati superioare, problematica instruirii si educarii lui. Factorii si bazele neurodinamice ale invatarii. Invatarea si reusita scolara. Norme pentru durata activitatii scolare (durata pregatirii

            

            lectiilor de acasa, durata lectiilor in clasa), norme pentru durata odihnei.

        29. 29. Probleme medicale ale adolescentului: cresterea si dezvoltarea pubertara, aspecte ale patologiei specifice adolescentului. Tulburarile de comportament, absenteismul si demisia scolara la adolescenti. Probleme medicale ale orientarii scolare si profesionale.

        30. 30. Igiena institutiilor scolare si universitare. Notiuni de ergonomie scolara.

        31. 31. Evaluarea riscului pentru sanatate generat de mediu. Natura pericolelor din mediu care pot afecta sanatatea; pericol si risc: definitii, tipuri de pericole si riscuri pentru sanatate; pericole chimice: clasificare, cai de expunere, metabolizarea si soarta in organism, cai de eliminare, tipuri de efecte pe sanatate; pericole fizice: clasificare, zgomot si vibratii, radiatii ionizante, radiatii neionizante, ambianta termica; pericole mecanice: clasificare, impact asupra grupurilor si societatii, grupuri vulnerabile, accidente de trafic, accidente casnice și recreationale; pericole psihosociale si comportamentale: clasificare, efecte asupra sanatatii.

        32. 32. Principii si metode utilizate in evaluarea riscului (identificarea pericolului, evaluarea relatiei doza- raspuns, evaluarea expunerii, caracterizarea riscului: evaluarea calitativa si cantitativa a riscului); metode epidemiologice si biostatice (concepte de baza, proiectarea si implementarea studiilor, analiza cantitativa a datelor); toxicologie si metode de laborator (principii generale de toxicologie; absorbtia, distributia, excretia si biotransformarea; efecte cancerigene, genetice si legate de dezvoltare; efecte toxice pe organe sau sisteme; efectele principalilor agenti toxici; toxicologia mediului).

        33. 33. Managementul riscului: compararea riscului estimat cu standarde si norme, compararea riscului estimat actual cu estimari anterioare, prevenirea si tinerea sub control a expunerii, stabilirea alternativelor, implicarea tuturor participantilor la procesul de luarea deciziilor.

        34. 34. Comunicarea riscului: planul de comunicare a riscului, definirea obiectivelor comunicarii, implicarea comunitatii, parteneriat cu liderii comunitatii si alte institutii, elaborarea mesajelor, evaluarea comunicarii.

        35. 35. Demografie: statica populatiei, miscarea mecanica si naturala a populatiei, metode de standardizare, metode lexis, tabele de mortalitate, ani potentiali de viata pierduti.

        36. 36. Elaborarea, implementarea si evaluarea programelor de sanatate: identificarea nevoilor, stabilirea prioritatilor, fixarea scopurilor, obiectivelor generale si specifice, determinarea strategiilor, determinarea activitatilor si resurselor, implementarea programelor de sanatate, evaluarea programelor de sanatate.

        37. 37. Norme de igiena privind amenajarea și funcționarea unui spital: structura funcțională, amplasare spații, circuite funcționale, Riscuri asociate nerespectarii circuitelor functionale și neasigurării spațiilor adecvate profilului spitalului. Metodologia de supraveghere și controlul calității microbiologice a apei potabile. Riscuri epidemiologice în relație cu deșeurile rezultate din activitatea medicală. Riscuri microbiologice asociate nerespectării condițiilor igienice de evacuare a apelor reziduale. Riscuri microbiologice asociate preparării si distribuției hranei. Evaluarea eficienței curățeniei si dezinfecției. Riscuri microbiologice asociate nerespectării protocoalelor de curățenie și dezinfecție. Riscuri asociate prezentei vectorilor.

        38. 38. Igiena mâinilor – măsura cheie în prevenirea infecțiilor nosocomiale. Programe de igiena mâinilor.

        39. 39. Managementul situațiilor de dezastru ambiental, stări de urgență.

        40. 40. Bolile profesionale: definitie, criterii de diagnostic, anamneza profesionala, metode de prevenirea

            

            bolilor profesionale. Semnalarea si declararea bolilor profesionale: principii pași. Starea de sănătate a populaţiei angajate: factorii care o influenţează, factorii de risc profesional. Examenul medical la angajare, examenul medical periodic: modalitati de efectuare. Activitati si atributii specifice in activitatea de evaluare a locurilor de munca si a conditiilor igienico-sanitare.

        41. 41. Igiena în conexiune cu bolile tropicale – Date generale privind zonele cu climă caldă, medicina tropicală, bolile tropicale. Tulburări produse de căldură. Holera. Pesta.Lepra. Treponematoze tropicale. Trahomul, Arboviroze. Febra galbenă, Denga , Febra hemoragică Ebola, Boala Marburg,.Febra de Lassa, Amibiaza,Malaria. Leishmaniaza, Tripanosomiaza, Filariaza, Schistostomiaza.

        42. 42. Etiologia diagnosticul pozitiv și diferențial în bolilor infectioase Infecții ale căilor respiratorii superioare și inferioare, Infectii cardio–vasculare, ale sistemului nervos, infecții cutanate și ale părților moi, Infectii ale sistemului limfatic, Diarei acute infecțioase, Infectii intraabdominale, Infectii intraabdominale, Hepatite virale acute si cornice. Infectii ale tractului urinar, Infectii osteo –articulare, Infectii cu transmitere sexuala. Boli eruptive virale. Infectii cu virusuri herpetice. Gripa.Infectia urliana. Difteria.Tusea convulsive. Infectii cu enterovirusuri: Poliomielita, Coxsackie, Echo.Febra tifoida si paratifoida. Dizenteria bacteriana. Holera. Trichineloza.Botulism. Antrax.Tetanos. Gangrena gazoasa. Bruceloza. Listerioza.Tularemia. Pateureloze. Erlichioze.Leptospiroze. Boala Lyme. Febra recurenta. Rickettsioze (tifos exantematic, febra butunoasa, febra Q). Erizipeloid Rosenbach.Boala ghearelor de pisica. Febra muscaturii de sobolan. Infectia cu HIV.Infectii în sarcina si lehuzie

            Infectii asociate ingrijilor medicale cu punct de plecare: respirator, urinar, digestiv,

            cutanat si prin dispozitive intravasculare percutanate, infectii transmise prin sânge/produse de sânge si grefe de organe. Medicina de calatorie. Boli infectioase emergente: SARS, Gripa aviara etc.

            Notiuni de bioterorism. Atitudinea în caz de atac terorist cu arme biologice (recunoasterea precoce, epidemiologie, managementul si controlul infectiilor cu agenti patogeni).

     2. 2. PRIMA PROBĂ PRACTICĂ

   Se interpreteaza si se discuta rezultatele de pe buletinele de analiza pentru:

   •  Aer atmosferic

   •  Apa potabila

   •  Sol

   •  Poluarea sonora

   •  Audiometrie

   •  Ambianta termica

   •  Iluminatul natural si artificial

   •  Radioactivitatea naturala si natural modificata tehnologic

   •  Radiatii ultraviolete

   •  Vicierea aerului

   •  Calitatea nutritiva a alimentelor din diferite grupe

   •  Contaminarea chimica a alimentelor

   •  Contaminarea microbiologica a alimentelor

   •  Aditivi alimentari

   •  Dezvoltarea somatica a unui copil sau adolescent: date somatoscopice, somatometrice si fiziometrice

   •  Nisip din locul de joaca al gradinitei

   •  Fisa cresei

   •  Prelevare și interpretare a probelor microbiologice din spital: suprafete, aeromicroflora.

   •  Prelevare și interpretare a probelor microbiologice din blocul alimentar: suprafete, prelevare probe apa potabila pentru evaluarea calitatii microbiologice.

     

     

   •  Probe microbiologice de pe mâinile și echipamentul de protectie al personalului din spital.

     A DOUA PROBĂ PRACTICĂ

     1. 1. Ancheta epidemiologica in epidemia hidrica si toxiinfectia alimentara. .

     2. 2. Elaborarea unui program de sanatate intr-o colectivitate data.

     3. 3. Proiectarea unui studiu epidemiologic descriptiv.

     4. 4. Tehnici de recoltare a probelor de aer, apa, sol, alimente pentru examenul fizico-chimic si microbiologic.

     5. 5. Metodologia de supraveghere sanitara a calitatii apei potabile.

     6. 6. Metodologia de supraveghere a starii de sanatate a unei comunitati in relatie cu apa de baut.

     7. 7. Metodologia de supraveghere a starii de sanatate a unei comunitati in relatie cu poluarea aerului atmosferic.

     8. 8. Metodologia de supraveghere a unei unitati de alimentatie publica si/sau colectiva.

     9. 9. Calcularea raţiei alimentare pe grupe de vârstă, aprecierea stării de nutriţie.

     10. 10. Organizarea si interpretarea unei anchete alimentare intr-o colectivitate.

     11. 11. Aprecierea dezvoltarii somatice a unei colectivitati de copii.

     12. 12. Organizarea triajului epidemiologic si interpretarea rezultatelor.

     13. 13. Controlul conditiilor igienico-sanitare intr-o institutie pentru copii sau tineri.

     14. 14. Evaluarea unui program de instruire si educatie a scolarilor.

     15. 15. Elaborarea un plan de autocontrol pentru mediul spitalicesc.

     16. 16. Prezentarea cadrului legislativ care reglementeaza amenajarea si functionarea unui spital din punct de vedere al conditiilor de igiena.

     17. 17. Descrieti metodele de evaluare a eficientei programului de igiena mainilor

     18. 18. Care sunt momentele in care trebuie asigurata igiena mainilor in cadrul asistentei medicale și care sunt modalitățile de asigurare a igienei.

         Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

         •  Metode de recoltare a probelor de aer. Metode de determinare a poluanţilor din aer (gaze iritante, pulberi, monoxidul de carbon, plumb, banz(a)piren, benzen, azbest).

         •  Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu poluarea aerului atmosferic.

         •  Recoltarea probelor de apă. (potabilă, recreaţională, reziduală).

         •  Metode de determinare a proprietăţilor organoleptice, fizice, chimice ale apei de băut.

         •  Evaluarea eficienţei dezinfecţiei apei. Metode de determinare a clorului rezidual din apă.

         •  Analiza bacteriologică a apei.

         •  Cerinţe igienico-sanitare ale aprovizionării centrale şi locale cu apă potabilă.

         •  Elaborarea unui plan de supraveghere a aprovizionării cu apă potabilă a populaţiei.

         •  Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu apa potabilă.

         •  Recoltarea probelor de sol.

         •  Metode de investigare a poluării solului (poluare bacteriologică, chimică, radioactivă).

         •  Metodologia de supraveghere a stării de sănătate în relaţie cu poluarea solului.

         •  Metodologia de cercetare a impactului condiţiilor necorespunzătoare de locuit asupra sănătăţii (microclimat, iluminat, ventilaţie, poluare interioară).

         •  Metodologia cercetării sanitare a poluării sonore.

         •  Metodologia cercetării expunerii populaţiei la radiaţii ionizante.

•  Metodologia cercetării condiţiilor de igienă din unităţile medico-sanitare. Elaborarea planului de masuri privind prevenirea infectiilor nosocomiale in relatie cu mediul spitalicesc: curatenia si dezinfectia spatiilor destinate serviciilor medicale, curatenia si dezinfectia blocului alimentar, managementul sigurantei alimentului, dezinsectia si deratizarea, gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala, igienizarea rezervorului de apa potabila, monitorizarea compliantei cu igiena mainilor, asigurarea circuitelor pentru pacienti, alimente, deseuri, lenjerie curate/murdara.

•  Evaluarea eficientei masurilor implementate pentru prevenirea infectiilor asociate ingrijirilor medicale (planul de autocontrol): metode de prelevare probe microbiologice din spital: suprafete, aeromicroflora, maini, prelevare probe microbiologice din blocul alimentar: suprafete, maini, echipament de protectie personal, prelevare probe apa potabila pentru evaluarea calitatii microbiologice.

•  Elaborarea planului de management al sigurantei alimentului in blocul alimentar – HACCP – analiza riscurilor prin puncte critice de control.

•  Evaluarea riscului pentru sănătate generat de mediul ocupaţional medico-sanitar.

•  Criterii de calitate a produselor alimentare. Aprecierea calităţii igienico-sanitare a produselor alimentare. Controlul ambalajelor şi a etichetării. Recoltarea probelor de alimente pentru examenul de laborator. Metode de determinare.

•  Evaluarea stării de nutriţie, metode de apreciere, indicatori statistici.

•  Metode de evaluare a consumului alimentar şi a cheltuielii de energie. Tipuri de anchete alimentare.

•  Metodologii si strategii de supraveghere a starii de sanatate a populatiei in relatie cu factorii de risc alimentar.

•  Metodologia de evaluare a dezvoltării fizice: antropometria, indicatorii dezvoltării fizice pe grupe de vârstă, diagnosticul individual al dezvoltării fizice în sistem sigmal şi de percentile. Analiza si interpretarea datelor de dezvoltare fizica la nivel individual si colectiv pentru depistarea tulburarilor de crestere si nutritie. Organizarea si desfasurarea examenelor medicale periodice si de bilant in unitatile de învațământ.

•  Metodologia de evaluare a nivelului de dezvoltare neuro-psihică: strategii şi metode de cercetare, psihodiagnoză.

•  Metodologia aprecierii programului de activitate şi odihnă în creşe, grădiniţe, şcoli şi universităţi. Aprecierea reuşitei şcolare.

•  Metode de lucru ale medicului în orientarea şcolară şi profesională Fișa de caracterizare psiho- pedagogica si medico-psihologica pentru orientarea scolara si profesională.

•  Metodologia depistării comportamentelor cu risc, a tulburarilor de adaptare școlara.

•  Metodologia aprecierii alimentaţiei: calcularea raţiei alimentare pe grupe de vârstă, ancheta alimentară în colectivităţi, aprecierea stării de nutriţie.

•  Metodologia aprecierii condiţiilor igienico-sanitare din instituţiile de copii, adolescenţi şi tineri. Fișa cresei, gradiniței, scolii.

•  Expertiza unui proiect de construcţie sau a unei construcţii reprezentând o instituţie de copii, adolescenţi şi tineri.

•  Metodologii si strategii de supraveghere a stării de sanatate a copiilor adolescentilor in relatie cu factorii din mediul de viata si activitate (actiuni asupra determinantilor sanatatii pentru prevenirea bolilor).

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN IGIENĂ

   

   Medicul specialist de igienă, ca urmare a promovării examenului de medic specialist, a dobândit competențele cuprinse în curriculum modulelor de pregătire, competențe ce intră în standardul profesional.

   – Urmare promovării examenului de medic specialist (standard profesional)

   1. 2.1. Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

      

      – Etice, deontologice

      Medicul specialist de igienă se supune obligațiile etice, deontologice și profesionale stipulate de catre Colegiul Medicilor din România și a Ministerului Sănătății.

      – Profesionale

   2. 2.2. Obligaţii

      PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

      PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

      Nume, prenume:

      Moldoveanu Anca Maria Semnatura:

      ANEXA Nr. 2

      LISTA

      curriculumurilor de pregătire în rezidenţiat revizuite pentru specialităţile cuprinse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală a căror durată de pregătire a rămas nemodificată

      Nr. Crt.	Denumirea specialităţii
      		Durata de pregătire con orm Ordinului MS nr. 905/03.08.2017
      	DOMENIUL MEDICINĂ
      	Specialităţi clinice – Grupa specialităţilor medicale
      1	Genetică medicală	4 ani
      2	Geriatrie şi gerontologie	5 ani
      3	Medicină sportivă	4 ani
      4	Reumatologie	5 ani
      5	Pediatrie	5 ani
      	Specialităţi clinice – Grupa specialităţilor chirurgicale
      6	Chirurgie cardiovasculară	6 ani
      7	Neurochirurgie	6 ani
      8	Urologie	5 ani
      	Specialităţi paraclinice
      9	Medicină legală	4 ani

      MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

      CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

      CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

      GENETICĂ MEDICALĂ

      Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

      MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

      

      2017

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA Genetică medicală

Definiţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMARUL TOTAL DE ANI	4
      NUMARUL TOTAL DE MODULE	4
      MODULUL 1	Genetică fundamentală
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	12 luni
      SUBMODULE
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	32/8
      Modulul 2	Genetică medicală

      1. a) Citogenetică – 5 luni;

      2. b) Genetică moleculară – 5 luni si 2 săptămâni;

      3. c) Informatică şi biostatistică – 1 lună

      4. d) Bioetică – 2 săptămâni;

      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	12 luni
      SUBMODULE
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	32/8
      Modulul 3	Genetică clinică, aferent altor specialităţi
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	12 luni
      SUBMODULE
      Modulul 4	Genetică clinică
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	12 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	32/8
      Total ore pregătire teoretică	800
      Total ore pregătire practică	7200

      1. a) Genetică medicală (ambulatoriu) – 6 luni;

      2. b) Pediatrie – 3 luni

      3. c) Obstetrică Ginecologie – 1 lună

      4. d) Medicină internă – 2 luni.

      1. a) Pediatrie – 4 luni;

      2. b) Neonatologie – 2 luni;

      3. c) Neurologie adulţi – 1 lună;

      4. d) Neurologie pediatrică – 1 lună;

      5. e) Psihiatrie pediatrică – 1 lună;

      6. f) Endocrinologie – 1 lună;

      7. g) Dermatologie – 1 lună.

      8. h) Chirurgie pediatrică – 1 lună

      Structura programului

      Modulul 1, anul I: Genetică fundamentală – 12 luni

      

      Submodul 1.1. Laborator de Citogenetică – 5 luni;

      Submodul 1.2. Laborator de Genetică moleculară – 5 luni și 2 săptămâni; Submodul 1.3. Informatică şi biostatistică – 1 lună

      Submodul 1.4. Bioetica – 2 săptămâni

      Nr. ore curs – 200.

      Nr. ore practică – 1800.

      1. 1. Tematică.

         Locul şi rolul geneticii medicale în educaţia şi practica medicală. Genomul uman׃ date generale, genotip şi fenotip.

         Structura şi organizarea celulară a ADN. Cromozomii umani.

         Structura și funcția genelor .

         Mecanismele moleculare ale expresiei genelor: transcripţia, translaţia, sinteza proteinelor; Reglarea expresiei genelor.

         Stocarea şi transmiterea informaţiei ereditare: stabilitatea informaţiei ereditare, legile lui Mendel, tipuri de ereditate (monogenică, poligenică/ multifactorială), individualitatea genetică şi biologică.

         Transmiterea informaţiei ereditare: replicarea ADN; transmiterea informaţiei ereditare în celulele

         somatice (mitoza) și în celulele sexuale (meioza); fecundarea. Variabilitatea genetică: surse de variabilitate ereditară (recombinarea genetică, mutaţiile, migraţiile).

         Clasificarea genetică a bolilor, caracterele generale ale bolilor cu etiologie genetică, polimorfismele genetice.

         Anomaliile cromozomiale şi patología asociată

         Mutaţiile genice – factor etiologic determinant al bolilor moleculare׃ bazele moleculare ale patologiei monogenice; clasificarea bolilor monogenice; ereditatea monogenică (tipuri, criterii) Ereditatea poligenică şi multifactorială în patología umană.

         Ereditatea mitocondrială: mutaţiile ADNmt şi heteroplasmia, ereditatea maternă mitocondrială, principalele tipuri de boli mitocondriale

         Dezvoltarea normală și patologică. Clasificarea anomaliilor congenitale; Sexualizarea normală și patologică; Retardul mental.

         Imunogenetica şi imunopatologia

         Oncogenetica׃ gene implicate în dezvoltarea cancerului (oncogene şi gene supresoare de tumori); anomalii citogenetice în cancer; bazele genetice ale terapiei oncologice. Medicina genomică: medicina personalizată; medicina predictivă; farmacogenomica; toxigenomica; nutrigenomica; metabolomica

         Farmacogenetica: farmacogenetica metabolismului medicamentelor, polimorfismele genetice și răspunsul la medicamente.

         Introducere în Bioetică: morala, etica, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu; delimitarea domeniului de studiu al bioeticii; teorii şi metode în bioetică.

         Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii: definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă; rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.).

         Relaţia medic-pacient: valori ale relaţiei medic-pacient; paternalism versus autonomie; modele ale relaţiei medic-pacient; dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate; consimţământul informat; confidenţialitatea în relaţia medic-pacient; relaţia medic-pacient minor; acte normative care reglementează relaţia medic-pacient.

         Greşeli şi erori în practica medicală: definirea noţiunilor de greşeală şi eroare; culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice; managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală.

         Probleme etice la începutul vieţii: libertatea procreaţiei; dileme etice în avort; etica reproducerii umane asistate medical; probleme etice în clonarea reproductivă.

         Probleme etice la finalul vieţii: definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină; probleme etice în stările terminale; tratamente inutile în practica medicală; eutanasia şi suicidul asistat; îngrijirile paliative.

         Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane: donarea de organe de la cadavru; donarea de organe de la persoana vie; etica alocării de resurse în transplant. Probleme etice în genetică şi genomică: eugenia şi discriminarea pe baza geneticii; proiectul genomului uman- probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman; etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală; statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni; terapia genică; posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice.

         Etica cercetării pe subiecţi umani: principii etice în cercetarea pe subiecţi umani; protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală – discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani;

         

         

         populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani; aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale; comitetele de etică a cercetării; comportamentul ştiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică.

      2. 2. Obiective educaţionale.

         Acumularea de noţiuni fundamentale ale geneticii umane:

         • – înţelegerea rolului factorilor genetici în starea de sănătate şi boală;

         • – se va insista asupra fenomenelor care au implicaţii directe/majore în practica geneticii medicale;

         • – insușirea tehnicilor de citogenetică clasică

         • – insușirea tehnicilor de citogenetică moleculară

         • – insușirea tehnicilor de genetică moleculară

         • – insușirea metodelor tehnicilor de citogenetică

         • – insușirea metodelor statistice pentru extragerea inferențelor din datele genetice.

         • – înțelegerea rolului metodelor statistice în dezvoltarea teoriei sau metodologiei de sprijinire a cercetării în una din cele trei domenii conexe: genetica populațiilor, genetica cantitativă, epidemiologia genetică.

         • – Insușirea principiilor de bioetica

           1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

           •  Evidenţierea aspectului interfazic al ADN – 20 teste FISH interfazic;

           •  Culturi celulare – 40 culturi de sânge periferic; 10 culturi amniocite/vilozităţi corionice; 10 culturi măduvă hematogenă

           •  Analiza cromozomilor umani – 40 cazuri analizate cu marcaj cromozomial tip G.

           •  Cazuri analizate prin tehnica FISH metafazic – 5.

           •  Analiza acizilor nucleici – 20 extracţii de ADN;

           •  Analiza acizilor nucleici – 20 teste PCR (sau echivalent – RT-PCR, qfPCR);

           •  Analiza acizilor nucleici – 20 teste MLPA;

           •  Analiza acizilor nucleici – 10 secvenţieri genice.

           •  Diagnosticul genetic molecular – interpretare rezultate: 20 teste PCR (sau echivalent – RT-PCR, qfPCR); 20 teste MLPA; 10 secvenţieri genice.

           •  Ereditatea mendeliană şi analiza segregaţională – întocmirea arborilor genealogici şi identificare tipului de transmitere – 100 cazuri.

           •  Tehnici biochimice de diagnostic a bolilor metabolice.

           •  Metodologia biostatisticii, utilitate şi interpretare.

           Modulul 2, anul II: Genetică medicală – 12 luni

           1. a) Genetică medicală (ambulatoriu) – 6 luni;

           2. b) Pediatrie – 3 luni

           3. c) Obstetrică Ginecologie – 1 lună

           4. d) Medicină internă – 2 luni;

           Nr. ore curs – 200.

           Nr. ore practică – 1800.

1. 1. Tematică.

   1. a. Submodul de Genetică medicală

      Pregătire teoretică

      Bolile genetice: caractere generale, nomenclatură, clasificări, metode de studiu. Abordarea genetică în medicină, serviciile de genetică clinică, registrele de boli genetice.

      Impactul şi consecinţele încărcăturii genetice a populaţiilor umane asupra stării de sănătate. Genetica populaţiilor şi sănătatea publică: legea Hardy-Weinberg, aplicaţiile medicale ale legii Hardy-Weinberg, factorii care influenţează frecvenţa alelică în populaţiile umane (încrucişările neîntâmplătoare, mutaţiile, selecţia, populaţiile reduse, migraţiile şi fluxul genic).

      Epidemiologia genetică. Principii de profilaxie a bolilor genetice: screening-ul bolilor genetice (criterii, tipuri, servicii, registre), diagnosticul prenatal (tehnici, indicaţii, beneficii, riscuri, aspecte etice).

      Principii de tratament al bolilor genetice: strategii de terapie a bolilor genetice, terapia genică (somatică, germinală, terapia cu celule stem).

      Organizarea serviciilor de genetică medicală: rețeaua națională de genetică medicală (centre regionale, cabinete județene, laboratoare de genetică medicală). Rețele europene de genetică medicală sau boli rare. Managementul şi controlul calităţii din rețeaua de genetică din sistemul de sănătate.

      Pregătire practică

      1. 1. Fişa de consult genetic: structura, tehnica anamnezei materno-fetale, tehnica anamnezei familiale şi realizarea unui arbore genealogic.

      2. 2. Examenul fizic al pacientului: examenul pe segmente şi măsurători antropometrice; fotografierea pacientului.

      3. 3. Formularea unui plan de examene clinice şi paraclinice: indicaţiile practice ale testului cromatinei sexuale, ale analizei cromozomilor umani, ale testelor genetice moleculare şi ale investigaţiilor biochimice.

      4. 4. Sfatul genetic: circumstanţe de acordare; etapele sfatului genetic; calcularea riscului de recurenţă; evaluarea riscului genetic în bolile cromozomiale, monogenice şi multifactoriale.

      5. 5. Corelaţii genotip-fenotip în anomaliile cromozomiale.

      6. 6. Corelaţii genotip-fenotip în boli monogenice.

      7. 7. Evaluarea riscului în malformaţiile congenitale izolate şi multiple (sindroame plurimalformative).

      8. 8. Evaluarea diagnostică şi sfatul genetic în retardul mintal.

      9. 9. Evaluarea riscului în bolile comun ale adultului׃ boala coronariană, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, astmul bronşic, bolile neurodegenerative, psihozele, cancerul, obezitatea, alcoolismul.

      10. 10. Predispoziţia genetică în cancer: evaluarea riscului.

      11. 11. Condiţionarea genetică a răspunsului la medicamente. Polimorfisme genetice asociate cu un răspuns particular la medicamente, boli farmacologice frecvente – evaluarea riscului în 5 cazuri simulate.

      12. 12. Screeningul și diagnosticul prenatal. Indicaţii, proceduri; ecografia fetală: principii, realizare, semne ecografice de alarmă; teste biochimice de screening (dublu test, triplu teste, cvadruplu test); teste de screening al ADN-ului fetal din circulaţia maternă, obţinerea de celule fetale; fertilizarea in vitro si diagnosticul genetic preimplantator; conduita practică în cazul unor sarcini anormale; probleme etice – evaluarea riscului.

      13. 13. Screeningul neonatal. Condiţii de realizare; conduita practică faţă de cazurile depistate;

          

          probleme etice;

      14. 14. Screeningul familial. Depistarea heterozigotilor; depistarea indivizilor cu risc pentru o boală multifactorială, teste predictive pentru identificarea persoanelor sănătoase purtătoare ale unor gene cu manifestare tardive.

      15. 15. Dileme şi conflicte etice în genetica medicală׃ probleme legate de diagnosticul prenatal, screeningul genetic, sfatul genetic.

      16. 16. Registre genetice. Organizarea depistării şi recenzării copiilor cu anomalii congenitale. Diagnosticul “de registru”. Prelucrarea datelor. Fişa de recenzare a copiilor cu anomalii congenitale. Alte tipuri de registre (hipercolesterolemie familială, cancere familiale, etc.)

      17. 17. Dispensarizarea şi integrarea socioprofesională a persoanelor cu anomalii congenitale şi boli genetice.

   2. b. Submodul de Pediatrie

      Creșterea și dezvoltarea copilului; hipotrofia staturo-ponderală; retardul psiho-motor; disabilitatea intelectuală;

      Principii de dietetică pediatrică; malnutriția; obezitatea; Febra la copil.

      Boli ale aparatului respirator: infecţii ale căilor respiratorii superioare; boli ale căilor respiratorii inferioare; obstrucţii bronşice localizate; astmul bronşic; pneumoniile Boli cardiovasculare: boli congenitale structurale ale inimii şi/sau ale vaselor; malformații congenitale cianogene și necianogene; cardiomiopatii; insuficiența cardiacă; șocul; hipertensiunea arterială

      Boli ale aparatului digestiv: boli ale mucoasei bucale şi gingivale; anomaliile dentare; gastrite, gastroduodenie, ulcer gastro-duodenal; hernia diafragmatică; stenoza congenitală hipertrofică de pilor; abdomenul acut; megacolonul congenital aganglionar; boli diareice; fibroza chistică; enteropatia glutemică; boala cronică hepatică.

      Boli ale aparatului renourinar: glomerulonefrite; sindromul nefrotic; tubulopatii; infecția urinară Boli hematologice: patologia eritrocitară; patologia leucocitară; hemostaza normală și patologică; tulburări vasculare;

      Boli neoplazice: leucemiile acute; limfoame; boala Hodgkin; tumora Wilms; neuroblastom; histiocitoza X.

      Boli nutriţionale, metabolice şi endocrine: rahitismul; diabetul zaharat; hipotiroidismul; patologia pubertară

      Bolile alergice: astmul bronşic, boli reumatice.

   3. c. Submodul de Obstetrică Ginecologie – 1 lună

      Consultaţia medico-genetică preconcepțională și prenatală în obstetrică. Metodele contemporane de investigaţie în obstetrică.

      Diagnosticul de sarcină. Aprecierea termenului de sarcină şi a datei probabile a naşterii. Conduita gravidelor în perioada antenatală.

      Perioadele critice în dezvoltarea intrauterină a fătului.

      Bolile genetice ale aparatului reproductiv: malformaţiile congenitale ale organelor genitale; Stările intersexuale;

      Tulburările de reproducere: infertilitatea, avorturile spontane. Depistarea malformaţiilor fetale.

      Profilaxia bolilor ereditare.

      Tactica obstetricală în naştere în cazul malformaţiilor fetale. Medicamentele şi sarcina. Influenţa asupra fatului.

      Mortalitatea perinatală. Nivelul, structura şi profilaxia.

      

      Factorii de risc în patologia perinatală.

      Sarcina gemelară. Clasificarea. Diagnosticul. Evoluţia şi conduita în timpul sarcinii şi naşterii. Naşterea prematură. Conduita şi asistenţa medicală în naştere.

      Moartea intrauterină a produsului de concepţie. Diagnosticul. Tactica obstetricală. Cuplul steril. Clasificarea. Sterilitatea de etiologie genetică.

      Stările de fond şi precanceroase ale organelor genitale feminine. Cancerele genitale. Etiopatogenia. Clasificarea. Clinica. Terapia. Sănătatea reproducerii şi planificarea familială.

   4. d. Submodulul de Medicină internă

   Manifestările cardinale ale bolilor: durerea, modificări ale temperaturii corpului, disfuncţii ale sistemului nervos și ale organelor de simț, convulsii, vertij; tulburări ale funcţiilor respiratorii şi circulatorii; tulburări ale funcţiilor gastrointestinale și reno-urinare; tulburări ale funcţiei reproductive şi sexuale.

   Afecţiuni ale sistemului cardiovascular: bolile valvulare ale inimii; tulburările de ritm şi de conducere; cardiomiopatii; insuficienţa cardiacă; cardiopatia ischemică şi hipercolesterolemia familială; hipertensiunea arterială; boala tromboembolică; bolile arterelor periferice; electrocardiograma, metode neinvazive de examen al inimii; Afecţiuni ale aparatului respirator: astmul bronşic; cancerul bronhopulmonar; insuficienţa respiratorie.

   Afecţuni ale rinichilor şi tractului urinar: glomerulopatii, tubulopatii, rinichiul polichistic, insuficienţa renala acută şi cronică; tumorile tractului urinar.

   Afecţiuni ale aparatului digestiv: ulcerul gastric şi duodenal, cancerele tubului digestiv; hemocromatoza.; maldigestia și malnutriția.

   Afecţiuni ale sistemului imun, ale ţesutului conjunctiv şi ale articulaţiilor: boala complexelor imune, lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă; spondilita ankilozantă.

   Afecţiuni hematologice şi oncologice: anemii, coagulopatii, afecţiuni ale sistemului hematopoetic, boli neoplazice.

   Afecţiuni endocrinologice şi metabolice: endocrinopatii; diabetul zaharat.

   Afecţiuni neurologice şi musculare: boli demielinizante; boli metabolice ale sistemului nervos; demenţe senile şi presenile; distrofii musculare, miastenia gravis, paralizia periodică.

   1. 2. Obiective educaţionale.

   Însuşirea cunoştinţelor de bază privitoare la relaţiile dintre ereditate (genom) şi boală; se va insista asupra utilizării practice a principiilor de genetică fundamentală şi umană folosind noţiuni din modulul 1 şi exemple (probleme) de patologie genetică.

   Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire, ierarhizate după cum urmează:

   1. a. Submodul de Genetică medicală

      1. 1. Fişa de consult genetic – 100 fişe.

      2. 2. Examenul fizic al pacientului – 100 examene.

      3. 3. Formularea unui plan de examene clinice şi paraclinice – 30 planuri.

      4. 4. Sfatul genetic – 50 cazuri.

      5. 5. Evaluarea riscului în anomaliile congenitale – 25 cazuri.

      6. 6. Corelaţii genotip-fenotip în anomaliile cromozomiale – 25 cazuri.

      7. 7. Corelaţii genotip-fenotip în boli monogenice – 25 cazuri.

      8. 8. Evaluarea riscului în bolile comune – 15 cazuri.

         

         

      9. 9. Predispoziţia genetică în cancer – 15 cazuri.

      10. 10. Condiţionarea genetică a răspunsului la medicamente – 5 cazuri.

      11. 11. Screeningul şi diagnosticul prenatal – 15 cazuri.

      12. 12. Screeningul neonatal – 10 cazuri.

      13. 13. Screeningul familial – 5 cazuri.

      14. 14. Dileme şi conflicte etice în genetica medicală – 10 probleme.

      15. 15. Registre de boli genetice.

      16. 16. Dispensarizarea şi integrarea socioprofesională a persoanelor cu anomalii congenitale şi boli genetice – 10 planuri.

   2. b. Submodul de Pediatrie

      1. 1. Examen clinic, întocmirea foilor de observaţie – 40;

      2. 2. Prezentare de cazuri – 4;

      3. 3. Interpretarea rezultatelor radiologice în afecţiunile prevăzute în tematică – 60;

      4. 4. Interpretarea EKG – 20;

      5. 5. Interpretarea ecocardiogramei – 20;

      6. 6. Interpretarea datelor de ecografie abdominală – 20;

      7. 7. Interpretarea rezultatelor examenelor hematologice (sânge periferic, măduva osoasă, ganglioni limfatici) pentru afecţiunile prevăzute în programă – 20;

      8. 8. Interpretarea datelor de explorare funcţională: renală – 5; hepatică – 10; pancreatică –10;

      9. 9. Interpretarea parametrilor creşterii şi dezvoltării.

   3. c. Submodulul de Obstetrică Ginecologie

      1. 1. Însuşirea tehnicilor corecte de examinare a gravidei.

      2. 2. Interpretarea testelor screening in sarcină.

      3. 3. Ințelegerea modificările ecografice sugestive in patologia genetica.

      4. 4. Cunoașterea și interpretarea markerilor ecografici pe fiecare aparat in funcție de trimestrul de sarcină.

   4. d. Submodul de Medicină internă

      1. 1. Examen clinic, întocmirea foilor de observaţie – 60;

      2. 2. Prezentare de cazuri – 4;

      3. 3. Interpretarea examenelor radiologice în afecţiunile din tematica dată – 25;

      4. 4. Interpretarea EKG – 20;

      5. 5. Interpretarea principalelor date de ecocardiogramă – 5;

      6. 6. Interpretarea datelor de ecografie abdominală – 5;

      7. 7. Interpretarea rezultatelor endoscopice (bronhoscopie, gastroscopie, colonoscopie, rectoscopie)

         – cate 5 buletine pentru fiecare tehnică;

      8. 8. Interpretarea rezultatelor examenelor hematologice (sânge periferic, măduvă hematogenă) pentru afecţiunile prevăzute în tematică – 10;

      9. 9. Interpretarea datelor de explorare funcţională: renală – 5; hepatică – 10; pancreatică –5.

   Modulul 3, anul III: Genetică clinică, aferentă altor specialități – 12 luni

   1. a) Pediatrie – 4 luni

   2. b) Neonatologie – 2 luni

   3. c) Neurologie adulţi – 1 lună

1. d) Neurologie pediatrică – 1 lună

2. e) Psihiatrie pediatrică – 1 lună

3. f) Endocrinologie – 1 lună

4. g) Dermatologie – 1 lună.

5. h) Chirurgie pediatrică – 1 lună

Nr. ore curs – 200.

Nr. ore practică – 1800.

1. 1. Tematică.

   Abordarea practică a patologiei malformative şi genetice se va face prin microstagii în clinici de specialitate, care vor prezenta/demonstra cazuri clinice, conduite practice, modalităţi terapeutice şi recuperatorii pe problemele prevăzute în programa analitică a modulelor 1, 2, 4.

   Submodul de Pediatrie – 4 luni

   Boli hematologice ereditare şi ale sistemului imunitar (defecte de sinteză ale hemoglobinei, anemii hemolitice şi hipoplastice ereditare, anomalii ale hemostazei, imunodeficienţe ereditare)

   Bolile metabolice congenitale (erori înnăscute de metabolism)

   Bolile genetice musculare şi neuromusculare: miopatiile congenitale; distrofiile musculare, atrofiile musculare spinale, miotoniile şi paraliziile periodice, miasteniile.

   Malformaţii congenitale ale ochiului, alte anomalii genetice: strabismul, discromatopsia, glaucomul, retinita pigmentară, degenerescenţa retiniană.

   Bolile genetice oto-rino-laringiene, ale toracelui şi ale aparatului respirator: surditatea, malformaţiile congenitale pulmonare, ale căilor respiratorii şi ale toracelui, hernia diafragmatică; mucoviscidoza; astmul bronşic şi alte boli alergice, deficienţa de alfa-1- antitripsină.

   Bolile genetice ale sistemului cardiovascular: malformaţiile congenitale cardiovasculare, boala coronariană, hipertensiunea arterială.

   Bolile genetice ale sistemului digestiv: malformaţiile congenitale ale gurii, esofagului, abdomenului şi ale tractului gastrointestinal; malformaţiile congenitale ale ficatului, vezicii biliare şi pancreasului; polipozele digestive; fibroza chistică

   Bolile genetice ale sistemului renourinar; malformaţiile congenitale renourinare; anomalii tubulare renale; sindroame nefrotice, litiaza urinară

   Bolile genetice osteoarticulare: condrodisplaziile; osteodisplaziile; artrite şi artropatii, anomalii congenitale ale membrelor, deformări scheletice.

   Bolile genetice ale ţesutului conjunctiv

   Explorarea metabolismului hidrocarbonatelor la copil Explorarea metabolismului lipidic la copil

   Submodul de Neonatologie – 2 luni

   Perioadele dezvoltării intrauterine (perioada embrionară şi perioada fetală). Embriogeneza, organogeneza şi morfogeneza. Fiziologia fetală. Evaluarea fătului în timpul vieţii intrauterine. Evaluarea funcţiei placentare şi a unităţii feto-placentare.

   Examenul clinic al nou-născutului.

   Anomalii ale creşterii şi dezvoltării. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, anomaliile

   

   ano-rectale, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul. Hidrocefalia, luxaţia congenitală de şold, piciorul strâmb congenital.

   Bolile cromozomiale Bolile mitrocondriale Tumorile congenitale.

   Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

   Submodul de Neurologie adulţi – 1 lună

   Examenul neurologic Sindromul X-fragil Boala Alzheimer

   Scleroza multiplă, facomatozele Paraplegia spastică ereditară

   Submodul de Neurologie pediatrică – 1 lună Examenul neurologic al copilului de diverse vârste Afecţiuni neurologice în perioada de nou născut Malformaţii ale SNC

   Sindroame neurocutanate – (Recklinghausen, scleroza tuberoasă, Sturge Weber) Aspecte neurologice în anomaliile cromozomiale

   Paraliziile cerebrale infantile Boli degenerative ale SNC Tumori ale SNC

   Afecţiuni cerebrovasculare Convulsiiile ocazionale şi epilepsia Afecţiunile nervilor cranieni Sindromul hipoton la sugar şi copil

   Afecţiunile unităţii motorii (afecţiuni ale neuronului motor periferic, afecţiuni ale nervilor periferici, afecţiuni ale joncţiunii neuromusculare, afecţiuni musculare)

   Bolile genetice ale sistemului nervos central: tulburări mentale şi de comportament: dizabilitatea intelectuală, sindromul X-fragil);

   Submodul de Psihiatrie pediatrică – 1 lună Examenul psihiatric al copilului de diverse vârste Etapele dezvoltării neuropsihice

   Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare.

   Probleme medicale ale adolescentului: creşterea şi dezvoltarea pubertară. Aspecte de patologie specifică adolescentului

   Deficit de atenţie (ADHD) şi autismul, schizofrenia

   Submodul de Endocrinologie – 1 lună

   Boli genetice endocrine: bolile ereditare ale hipofizei, tiroidei, paratiroidelor; suprarenalelor; diabetul zaharat; disgeneziile gonadice.

   Submodul de Dermatologie – 1 lună

   Afecţiunile părului şi unghiilor. Afecţiunile mucoasei bucale şi genitale. Genodermatoze

   

   Tumorile benigne Carcinoame Melanom

   Submodul de Chirurgie pediatrică – 1 lună

   Probleme comune de ortopedie pediatrică: – piciorul strâmb congenital – deformările membrelor inferioare – patologia genunchiului – displazia luxantă de şold – anomaliile congenitale ale coloanei vertebrale – torticolisul congenital – scoliozele şi cifoscoliozele idiopatice ale adolescentului – anomaliile congenitale ale mâinii, cotului şi articulaţiilor umărului

   Palatoschizisul

   Omfalocelul, gastroschizisul şi hernia ombilicală Megacolonul congenital aganglionar Malformaţiile anorectale

   Tratamentul chirurgical al tumorii Wilms, neuroblastomul, osteosarcomului şi tumorilor de părţi moi

   Malformaţiile tractului urinar şi uretero-hidronefroza Hispospadias, criptorhidia

2. 2. Obiective educaționale

Însuşirea cunoştinţelor specifice de patologie malformativă şi genetică necesare optimizării diagnosticului, evaluării corecte a prognosticului şi elaborării măsurilor de profilaxie.

Se vor aborda capitole distincte de patologie genetică, în funcție de serviciul în care se desfășoară pregătirea, insistându-se asupra bolilor cu frecvenţă mai mare.

Modulul 4, anul IV: Genetică clinică – 12 luni

letale, examinările genetice (testele genetice)

Diagnosticul clinic al bolilor genetice. Mijloace de identificare ale unor fenotipuri particulare.

Diagnosticul etiologic al afecțiunilor congenitale (factori teratogeni, boli monogenice, boli mitocondriale, anomalii cromozomiale, boli poligenice multifactoriale)

2. Obiective educaționale

Obiectiv 1. Însuşirea cunoştinţelor specifice de patologie malformativă şi genetică necesare optimizării diagnosticului, evaluării corecte a prognosticului şi elaborării măsurilor de profilaxie. Se vor aborda capitole distincte de patologie genetică, insistându-se asupra bolilor cu frecvenţă mai mare.

Obiectiv 2. Formarea unor aptitudini (*) şi atitudini (**) specifice modulului:

*Realizarea unui plan de investigare, diagnostic şi îngrijire a unui bolnav cu un tip specific de boală genetică;

*Coordonarea activităţii unei echipe de specialişti în vederea realizării planului propus (după principiul “divergenţei acţiunilor şi convergenţei rezultatelor”).

*Dezvoltarea capacităţii de sinteză şi integrare a materialului faptic provenit din surse multiple şi a celei de utilizare adecvată a informaţiilor bibliografice (inclusiv a celor furnizate prin reţele Medline şi Internet) în scopul stabilirii diagnosticului corect şi a monitorizării adecvate a bolnavilor.

*Alegerea adecvată a testelor de diagnostic predictiv în cazul afecţiunilor familiale cu debut tardiv şi sfătuirea pacienţilor în legătură cu beneficiul, limitele şi riscurile acestor teste.

**Formarea unei atitudini de respect şi simpatie pentru bolnavul cu disabilitate fizică sau intelectuală

**Dezvoltarea capacităţii de a-şi recunoaşte propriile limite profesionale şi a necesităţii de colaborare cu alţi specialişti.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la finalizarea pregătirii: Examenul de medic specialist:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă Da

• – probă de abilităţi/manualităţi Da

• – examen clinic Da

TEMATICA DE EXAMEN

1. 1. PROBA SCRISĂ

   1. 1. Determinismul caracterelor; genotip şi fenotip

   2. 2. Genomul uman

   3. 3. Structura şi organizarea celulară a ADN

   4. 4. Cromozomii umani

   5. 5. Structura și funcția genelor

   6. 6. Mecanismele moleculare ale expresiei genelor

   7. 7. Transmiterea informaţiei ereditare; replicarea ADN; mitoza și meioza; fecundarea

   8. 8. Ereditatea monogenică

   9. 9. Ereditatea poligenică şi multifactorială

   10. 10. Ereditatea mitocondrială

   11. 11. Variabilitatea genetică: recombinarea genetică, mutaţiile, migraţiile

   12. 12. Mutaţiile genetice

   13. 13. Polimorfismele genetice

   14. 14. Clasificarea bolilor genetice

   15. 15. Dezvoltarea normală și patologică. Anomalii congenitale. Teratogeneza

   16. 16. Anomalii ale creșterii și dezvoltării

   17. 17. Sexualizarea normală și patologică

   18. 18. Dizabilitatea intelectuală

   19. 19. Imunogenetica şi imunopatologia

   20. 20. Oncogenetica. Cancere ereditare și familiale

   21. 21. Medicina genomică: medicina personalizată; medicina predictivă

   22. 22. Farmacogenomica; toxigenomica; nutrigenomica; metabolomica

   23. 23. Genetica populațiilor

   24. 24. Epidemiologie genetică

   25. 25. Bolile genetice: definiții, clasificări, frecvență, importanță

   26. 26. Consultul genetic; anamneza materno-fetală și familială; evaluarea fizică a pacientului; indicațiile investigațiilor paraclinice și a testelor genetice

   27. 27. Semiologia genetică. Markeri somatici genetici

   28. 28. Somatometria

   29. 29. Diagnosticul etiologic al afecțiunilor congenitale

   30. 30. Dismorfismul cranio-facial

   31. 31. Anomaliile congenitale ale gâtului, trunchiului, abdomenului și membrelor

   32. 32. Boli hematologice ereditare

   33. 33. Boli genetice endocrine

   34. 34. Boli metabolice congenitale (erori înnăscute de metabolism)

   35. 35. Boli genetice musculare și neuromusculare

   36. 36. Boli genetice ale sistemului nervos central: tulburări mentale şi de comportament, afecţiuni neurologice (malformaţii ale SNC, epilepsii, ataxii, paraplegia spastică ereditară, scleroza multiplă, facomatoze, ș.a.)

   37. 37. Boli genetice oftalmologice

   38. 38. Surditatea

   39. 39. Boli genetice oto-rino-laringiene, ale toracelui și aparatului respirator

   40. 40. Fibroza chistică (mucoviscidoza)

   41. 41. Boli genetice ale aparatului cardio-vascular

   42. 42. Boli genetice ale sistemului digestiv

       

   43. 43. Boli genetice ale sistemului renourinar

   44. 44. Boli genetice ale aparatului reproductiv. Stările intersexuale

   45. 45. Tulburări de reproducere (infertilitate, sterilitate, boală abortivă)

   46. 46. Boli genetice osteoarticulare

   47. 47. Boli genetice ale țesutului conjunctiv

   48. 48. Genodermatoze

   49. 49. Anomalii cromozomiale și boli cromozomiale

   50. 50. Bolile mitocondriale

   51. 51. Sindroame plurimalformative

   52. 52. Bolile comune – cu predispoziție genetica – ale adultului

   53. 53. Cancere ereditare și familiale

   54. 54. Farmacogenetica

   55. 55. Profilaxia bolilor genetice; sfatul genetic; diagnosticul prenatal si presimptomatic;

   56. 56. Screeningul neonatal, populațional, familial; registre de boli genetice

   57. 57. Tratamentul bolilor genetice; terapia genică

   58. 58. Probleme etice si medico-legale în abordarea patologiei genetice

2. 2. PROBA PRACTICĂ

   1. 2.a. Probă de manualităţi

      1. 1. Cariotipul şi cariotiparea.

      2. 2. Testul FISH

      3. 3. Analiza genomică bazată pe microreţele (array-CGH)

      4. 4. Genotiparea.

      5. 5. Tehnici de analiză a microdeleţiilor sau microduplicaţiilor (Real Time – PCR; MLPA)

      6. 6. Amplificarea ADN. Principiul şi tehnica PCR

      7. 7. Poliformismul lungimii fragmentelor de restricție (RFLPs)

      8. 8. Secventierea ADN

      9. 9. Tehnici de secvenţiere de generaţie următoare

      10. 10. Tehnici de analiză a metilării

      11. 11. Grupele sanguine;

   2. 2.b. Probă de abilităţi

      1. 1. Fișa de consult genetic

      2. 2. Examenul fizic al pacientului

      3. 3. Ancheta familială, desenarea și interpretarea unui arbore genealogic

      4. 4. Somatometria

      5. 5. Formularea unui plan de examene clinice si paraclinice

      6. 6. Sfatul genetic

      7. 7. Diagnosticul prenatal

      8. 8. Screeningul prenatal

      9. 9. Screeningul neonatal

      10. 10. Screeningul familial

      11. 11. Dispensarizarea si integrarea socioprofesionala a persoanelor cu anomalii congenitale si boli genetice

3. 3. PROBA CLINICĂ

Cazurile clinice vor fi alese din tematica probei scrise de specialitate. Proba constă în examinarea clinică și a documentației obiective (rezultatele analizelor) cu precizarea diagnosticului și a strategiei terapeutice.

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

1. 1. Cariotipul şi cariotiparea.

2. 2. Testul FISH

3. 3. Analiza genomică bazată pe microreţele (array-CGH)

4. 4. Genotiparea.

5. 5. Tehnici de analiză a microdeleţiilor sau microduplicaţiilor (Real Time – PCR; MLPA)

6. 6. Amplificarea ADN. Principiul şi tehnica PCR

7. 7. Poliformismul lungimii fragmentelor de restricție (RFLPs)

8. 8. Secventierea ADN

9. 9. Tehnici de secvenţiere de generaţie următoare

10. 10. Tehnici de analiză a metilării

11. 11. Grupele sanguine;

12. 12. Fișa de consult genetic

13. 13. Examenul fizic al pacientului

14. 14. Ancheta familială, desenarea și interpretarea unui arbore genealogic

15. 15. Somatometria

16. 16. Formularea unui plan de examene clinice si paraclinice

17. 17. Formularea diagnosticului de boala genetica

18. 18. Sfatul genetic

19. 19. Diagnosticul prenatal

20. 20. Screeningul prenatal

21. 21. Screeningul neonatal

22. 22. Screeningul familial

23. 23. Dispensarizarea si integrarea socioprofesionala a persoanelor cu anomalii congenitale si boli genetice

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN GENETICĂ MEDICALĂ

   1. 2.1. Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

      Diagnosticul clinic și de laborator al bolilor de cauză genetică Managementul pacientului cu boli genetice în servicii de specialitate Consilierea genetică în vederea profilaxiei bolilor genetice

      Educația privind evitarea bolilor genetice

1. 2.2. Obligaţii

   • – Etice, deontologice

   • – Profesionale

Ataşat curricululumului, nu neapărat parte integrantă:

1. 2.3. Care sunt modulele de pregătire, similare unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregătirii, care intră in standardul profesional şi pot fi practicate urmare obţinerii titlului de medici specialist;

2. 2.4. Care pot fi domeniile aditionale de dezvoltare profesională în specialitate, prin formare specializată suplimentară (atestate de pregătire complementară existente în legislaţia MS), ulterior obţinerii titlului de medic specialist şi, in ce conditii:

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Indiferent cine propune curriculumul, ea va fi asumata de MS, prin Comisia sa de specialitate, deci trebuie semnata de Presedintele acesteia. Asumarea este un lucru foarte important pentru punerea in opera si seriozitatea demersului.

Nume, prenume: Prof. Dr. Maria Puiu

PRESEDINTELE COMISIEI DE GENETICĂ MEDICALĂ A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Semnatura:

Observatii:

• – nu trebuie uitat log-book-ul deja in uz, care fie nu se foloseste, fie se foloseste inadecvat. Trebuie repus pe rol si apreciat la justa valoare.

• – in cazul specialitatilor chirurgicale sau mixte este esential, acolo fiind vorba de proceduri sau manopere in calitate de observator, ajutor sau prim operator

• – numarul procedurilor trebuie sa fie fezabil, nu fantastic

• – ar fi de dorit elaborarea unei platforme electronice (log-book electronic) pentru monitorizarea pregătirii rezidenţilor, pe circuitul îndrumător de rezidenţiat (responsabil de pregatire), centru universitar, MS ca supervizor.

• – o tematica de examen atasata unui curriculum nou nu poate intra pe rol decat abia atunci cand vine vremea examenului pentru cei care au parcurs integral curriculumul respectiv, necum in acelasi an cu implementarea curriculei noi. Cu alte cuvinte, peste 4-6 ani, din momentul aprobarii, in nici un caz in 2016.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

GERIATRIE ŞI GERONTOLOGIE

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA GERIATRIE ŞI GERONTOLOGIE

Definiţia specialităţii:

Specialitate care are drept obiective asistenţa medicală din îngrijirea acută, cronică, preventivă, de recuperare şi terminală a vârstnicilor, precum şi studiul procesului de îmbătrânire din punct de vedere somatic, mental, funcţional şi social la nivel individual, şi al problematicii legate de acest proces la nivelul societăţii. Medicina Geriatrică (definiţie acceptată la Malta, 03/05/08; extinsă la Copenhaga 06/09/08 de către UEMS – Uniunea Europeană a Medicilor Specialişti şi valabilă pentru toate ţările din Europa) este o specialitate medicală având ca obiect aspecte fizice, mentale, funcţionale şi sociale ale îngrijirilor acute, cronice, de recuperare, preventive şi terminale adresate pacienţilor vârstnici.

Acest grup de pacienţi este considerat a prezenta un grad ridicat de fragilitate şi multiple patologii active, necesitând o abordare holistică, globală. Bolile se pot manifesta diferit la vârstnici, sunt adesea dificil de diagnosticat, răspunsul la tratament adesea este întârziat şi frecvent există necesitatea unui sprijin social.

De aceea Medicina Geriatrică depăşeşte medicina orientată spre organ sau sistem oferind în plus terapia în cadrul unei echipe multidisciplinare, al cărei principal obiectiv este optimizarea statusului funcţional al persoanei în vârstă, precum şi ameliorarea calităţii vieţii şi a autonomiei sale.

Medicina Geriatrică nu este definită în mod specific în funcţie de vârsta cronologică, ci are ca preocupare afecţiunile tipice întâlnite la pacienţii în vârstă. Majoritatea acestor pacienţi au vârste de peste 65 de ani, dar problemele care sunt cel mai bine abordate în cadrul specialităţii de Medicină Geriatrică devin mult mai frecvente la grupa de vârstă de 80 de ani şi peste – 80+.

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

NUMARUL TOTAL DE ANI	5
NUMARUL TOTAL DE MODULE	14
MODULUL 1	GERIATRIE ŞI GERONTOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	12 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	240 ORE/MODUL
MODULUL 2	MEDICINĂ INTERNĂ
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	5 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	100 ORE/MODUL
Modulul 3	CARDIOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	5 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	100 ORE/MODUL
Modulul 4	MEDICINĂ DE URGENŢĂ
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	40 ORE/MODUL
Modulul 5	NEUROLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	3 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	60 ORE/MODUL
Modulul 6	PSIHIATRIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	3 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	60 ORE/MODUL
Modulul 7	REUMATOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	40 ORE/MODUL
Modulul 8	DIABET ZAHARAT, NUTRIŢIE, BOLI METABOLICE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	40 ORE/MODUL
Modulul 9	ENDOCRINOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	40 ORE/MODUL
Modulul 10	PNEUMOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2,5 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	50 ORE/MODUL
Modulul 11	BIOETICĂ
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	0,5 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	20 ORE/MODUL
Modulul 12	NEFROLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	40 ORE/MODUL

Modulul 13	MEDICINĂ FIZICĂ ŞI REABILITARE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	1 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	30 ORE/MODUL
Modulul 14	GERIATRIE ŞI GERONTOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	18 LUNI
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	340 ORE/MODUL
Total ore pregătire teoretică	1.200
Total ore pregătire practică	7.180

Structura programului

Modulul 1, anul I: GERIATRIE ŞI GERONTOLOGIE

Nr. ore curs: 240

Nr. ore practică: 1440

1. 1. Tematică.

   Tematica lecţiilor conferinţă:

   1. 1. Gerontologia şi Geriatria: definiţii, istoric, încadrarea în context european şi international

   2. 2. Teoriile îmbătrânirii. Clasificarea procesului de îmbătrânire. Aspecte demografice

   3. 3. Abordarea holistică, globală a pacientului vârstnic

   4. 4. Evaluarea multidimensională a vârstnicului. Managementul de caz în geriatrie.

   5. 5. Specificul examinării clinice a pacientului vârstnic

   6. 6. Specificul manifestării bolilor la vârstnic.

   7. 7. Polipatologia – comorbidităţi multiple caracteristice vârstnicilor.

   8. 8. Polipragmazie şi iatrogenie la vârstnici

   9. 9. Servicii medicale progresive adaptate nevoilor variable şi în continuă schimbare ale pacientului vârstnic

   10. 10. Teste utilizate la pacientul vârstnic pentru evaluare neuro-cognitivă, a dispoziţiei, funcţională, a performanţei fizice, echilibrului, a funcţiei senzoriale, a statusului nutriţional, a reţelei de sprijin familial şi social, a continenţei

   11. 11. Sindromul de fragilitate şi identificarea vârstnicilor prefragili şi fragili

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

Deprinderea cunoştintelor teoretice şi practice necesare abordarii pacientilor vârstnici

(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

Modulul 2, anul II: MEDICINĂ INTERNĂ

Nr. ore curs: 100

Nr. ore practică. 600

1. 1. Tematică.

   Tematica lecţiilor conferinţă:

   1. 1. Pneumonii: microbiene, virale, cu micoplasma, chlamidia

   2. 2. Astmul bronşic

   3. 3. Bronhopneumopatia cronică obstructivă – Boala Pulmonară Obstructivă Cronică

   4. 4. Pleurezii

   5. 5. Cancerul bronhopulmonar

   6. 6. Fibrozele pulmonare interstiţiale difuze

   7. 7. Insuficienţa respiratorie acută şi cronică

   8. 8. Ateroscleroza. Aterotromboza

   9. 9. Cardiopatia ischemică: angina pectorală instabilă, infarctul miocardic acut

   10. 10. Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară

   11. 11. Boala varicoasă şi insuficienţa venoasă cronică

   12. 12. Boala arterială periferică

   13. 13. Gastrite

   14. 14. Ulcerul gastric şi duodenal

   15. 15. Stomacul operat

   16. 16. Hepatita cronică

   17. 17. Pancreatita acută şi cronică

   18. 18. Patologia acută a colecistului

   19. 19. Ciroza hepatică

   20. 20. Tulburari funcţionale digestive

   21. 21. Neoplazii ale tubului digestiv

   22. 22. Patologia intestinului: boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diverticuloze

   23. 23. Glomerulonefrite acute şi cronice

   24. 24. Nefropatii interstiţiale

   25. 25. Litiaza reno-urinară

   26. 26. Insuficienţa renală acută

   27. 27. Sindromul nefrotic. Proteinuria

   28. 28. Hematuria, leucocituria şi bacteriuria.

   29. 29. Tumorile tractului urinar

   30. 30. Echilibrul acido-bazic

   31. 31. Echilibrul hidro-electrolitic

   32. 32. Lupus eritematos sistemic

   33. 33. Anemia feriprivă

   34. 34. Anemia macrocitară

   35. 35. Anemia hemolitică

   36. 36. Trombocitopenia

   37. 37. Leucemia limfocitară cronică Baremul activităţilor practice :

       1. 1. Teste funcţionale hepatice – interpretare: 50 buletine

       2. 2. Paracenteza – efectuare 20 cazuri

       3. 3. Explorări paraclinice: radiologia, endoscopia, ecografia, indice gleznă-braţ, scintigrafia, CT, RMN – interpretare: câte 50 buletine

       4. 4. Teste funcţionale renale – interpretare: 50 buletine

       5. 5. Reechilibrarea acido-bazică şi hidro-electrolitică – câte 10 cazuri

       6. 6. Interpretare analize hematologice

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

Teste funcţionale hepatice – interpretare Paracenteza – efectuare

Explorări paraclinice: radiologia, endoscopia, ecografia, indice gleznă-braţ, scintigrafia, CT, RMN – interpretare

Teste funcţionale renale – interpretare Reechilibrarea acido-bazică şi hidro-electrolitică Analize hematologice – interpretare

Modulul 3, anul II: CARDIOLOGIE

Nr. ore curs: 100

Nr. ore practică. 600

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Tulburări de ritm – inclusiv: Fibrilaţia atrială, Boala de nod sinusal

   2. 2. Tulburări de conducere

   3. 3. Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară

   4. 4. Hipertensiunea pulmonară

   5. 5. Trombembolismul pulmonar

   6. 6. Infarctul miocardic acut

   7. 7. Şocul cardiogen

   8. 8. Sincopa. Moartea subită

   9. 9. Miocardite şi cardiomiopatii

   10. 10. Pericardite

   11. 11. Tumorile cardiace

   12. 12. Valvulopatii

   13. 13. Disecţia de aortă

   14. 14. Endocardite

   15. 15. Indicaţii şi tratamente chirurgicale în boli vasculare

   16. 16. Urmărirea bolnavilor protezaţi valvular. Patologia protezaţilor

   17. 17. Indicaţii şi tratament invaziv şi chirurgical în bolile cardiace Baremul activităţilor practice

   1. 1. Electrocardiograma – efectuare şi interpretare: 100 cazuri

   2. 2. Ecocardiografia – interpretare: 50 cazuri

   3. 3. Explorare Holter – interpretare: 30 cazuri

   4. 4. Test de efort – interpretare: 20 cazurică.

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

Electrocardiograma – efectuare şi interpretare Ecocardiografia – interpretare

Explorare Holter – interpretare Test de efort – interpretare

Modulul 4, anul II: MEDICINĂ DE URGENŢĂ

Nr. ore curs: 40

Nr. ore practică.: 240

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   Principalele urgenţe medicale, inclusiv diagnosticul pozitiv şi diferenţial la comelor. Baremul activităţilor practice

   1. 1. Instalarea unei linii venoase periferice sau centrale

   2. 2. Manevre de resuscitare cardiorespiratorie

   3. 3. Intubarea pacientului în urgenţă

   4. 4. Efectuarea puncţiei arteriale

   5. 5. Montarea sondei uretro-vezicale

2. 2. Obiective educaţionale: examinarea pacientului în urgenţă; cunoaşterea şi interpretarea investigaţiilor necesare în situaţii de urgenţă; recomandarea investigaţiilor unui pacient în urgenţă; diagnosticul şi tratamentul principalelor urgenţe medicale

3. 3. Rezultate aşteptate

Instalarea unei linii venoase periferice sau centrale Manevre de resuscitare cardiorespiratorie Intubarea pacientului în urgenţă

Efectuarea puncţiei arteriale Montarea sondei uretro-vezicale

Modulul 5, anul III: NEUROLOGIE

Nr. ore curs: 30

Nr. ore practică: 360

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Aspecte biologice ale imbătrânirii normale şi patologice a creierului

   2. 2. Mecanismele fiziopatologice generale ale bolilor neurodegenerative. Clasificarea bolilor neurodegenerative ale vârstnicilor

   3. 3. Modificări morfologice şi funcţionale ale circulaţiei cerebrale legate de înaintarea în vârstă

      1. a. Arteriale

      2. b. Microcirculatia cerebrala

      3. c. Autoreglarea circulaţiei cerebrale şi reactivitatea vasculară cerebrală

   4. 4. Interferenţe cardio-neurologice la vârstnici

   5. 5. HTA, sindromul metabolic şi patologia cerebrală legată de înaintarea în vârstă

   6. 6. Particularităţi ale AVC ischemice la vârstnici

      1. a. Etiologice

      2. b. Clinice

      3. c. Imagistice

      4. d. Evolutive (inclusiv aspecte ale potentialului neurorecuperator )

      5. e. Terapeutice

   7. 7. Particularităţi ale AVC hemoragice la vârstnici

      1. a. Hemoragia intracerebrală

      2. b. Hemoragia subarahnoidiană

   8. 8. Bolile cerebrovasculare şi comorbidităţile la vârstnici

   9. 9. Bolile însoţite de sindrom demenţial la vârstnici – clasificare, diagnostic diferenţial etiologic

      1. a. Boala Alzheimer

         1. i. Etiopatogenie

         2. ii. Factori de risc – conceptul de „creier la risc”; interferenţe cu factorii vasculari şi metabolici; perspective în terapia modificatoare a evoluţiei bolii

         3. iii. Definiţii actuale de consens internaţional: predemenţa, demenţa prodromală, MCI, tipuri de demenţă de tip Alzheimer

         4. iv. Evaluare clinică, neuropsihologică, imagistică, de laborator (biomarkeri )

         5. v. Terapia pacienţilor cu boala Alzheimer

      2. b. Demenţele vasculare

      3. c. Alte boli însoţite de sindrom demenţial la vârstnici

      4. d. Demenţa asociată bolii Parkinson şi boala difuză cu corpi Lewy

   10. 10. Parkinsonismul la vârstnici

   11. 11. Epilepsia şi crizele epileptice la vârstnici

   12. 12. Particularităţi ale traumatismelor cranio-cerebrale la vârstnici

   13. 13. Neuroinfecţiile la vârstnici

   14. 14. Procesele expansive intracraniene la vârstnici

   15. 15. Alterările stării de conştienţă la vârstnici

   16. 16. Polineuropatii

   17. 17. Radiculopatia

       Baremul activităţilor practice

       1. 1. Examenul fundului de ochi – 20 cazuri

       2. 2. Radiografia simplă de craniu – 20 cazuri

       3. 3. Examenul ultrasonografic al circulaţiei cervico-cerebrale – 20 cazuri

       4. 4. Tomodensitometrie cerebrală şi medulară – 20 cazuri

       5. 5. Electroencefalografia.Montajul EEG şi interpretarea uzuală – 20 cazuri

       6. 6. Principalele explorări electromiografice (EMG) şi electroneurografice – interpretare – 20 cazuri

       7. 7. Imagistica prin rezonanţa magnetică a structurilor nevraxiale şi periferice – 30 cazuri

       8. 8. Potenţiale evocate – 15 cazuri

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

   1. 1. Examenul fundului de ochi – efectuare, interpretare

   2. 2. Radiografia simplă de craniu – interpretare

   3. 3. Examenul ultrasonografic al circulaţiei cervico-cerebrale – interpretare

   4. 4. Tomodensitometrie cerebrală şi medulară – interpretare

   5. 5. Electroencefalografia; interpretarea uzuală

   6. 6. Principalele explorări electromiografice (EMG) şi electroneurografice – interpretare

   7. 7. Imagistica prin rezonanţa magnetică a structurilor nevraxiale şi periferice

Modulul 6, anul III: PSIHIATRIE

Nr. ore curs: 30

Nr. ore practică: 360

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Bazele biologice, psihologice şi sociologice ale psihiatriei

   2. 2. Examinarea pacientului psihiatric: clinică şi paraclinică

   3. 3. Psihopatologia descriptivă (semiologia psihiatrică)

      -tulburările conştienţei şi ale somnului

      -tulburările pulsiunilor instinctive

      -tulburările afective (tulburările dispoziţiei afective şi tulburările anxioase)

      -tulburările tulburările concentrării atenţiei şi orientării

      -tulburările de percepţie (iluzii, halucinaţii)

      -tulburările de memorie

      -tulburările gândirii şi limbajului, ale judecăţii şi ale conştientei bolii

      -tulburările sinelui şi ale imaginii de sine

      -tulburările voinţei

      -tulburările activităţii motorii şi ale comportamentului social

   4. 4. Sindromologie psihiatrică

      -sindroame psiho-organice: demenţial, delirium, amnestic organic

      -sindroame psihotice (funcţionale): maniacal, depresiv – psihotic, halucinator, delirant, de dezorganizare, cataton şi deficitar.

      -sindroame nevrotice (funcţionale): anxios, fobic, obsesiv-compulsiv, depresiv-nevrotic, astenic, disociativ, conversiv, de somatizare.

   5. 5. Psihiatria vârstei a treia (gerontopsihiatria)

      • – Evaluare geronto psihiatrică

      • – Asistentul specializat

   6. 6. Principii clinice de evaluare

      -Abordarea pacientului vârstnic

      • – Evaluarea pacientului psihogeriatric

      • – Recunoaşterea simptomatologiei clinice psihiatrice în cadrul îmbătrânirii cerebrale

      • – Evaluarea pacientului vârstnic psihogeriatric

      • – Neuroimagistica pacientului vârstnic

      • – Evaluarea neuropsihologică

      • – Demenţa

      • – Importanţa valorilor culturale în procesul de îmbătrânire cerebrală

   7. 7. Principii generale ale tratamentului psihiatric la vârstnic

      • – Psihoterapia

      • – Farmacoterapia

      • – Terapia electroconvulsivantă la vârstnic

      • – Spitalizarea şi îngrijirea paleativă

      • – Spiritualitatea şi psihogeriatria

      • – Valenţe etice în psihogeriatrie

   8. 8. Tulburări Psihiatrice

      • – Tulburări de memorie

      • – Demenţa de tip Alzheimer:

      • – Definiţie, criterii de diagnostic

      • – Perspectiva epidemiologică

      • – Diagnostic diferenţial faţă de demenţa nonAlzheimer

      • – Evaluare neuropsihologică

      • – Imagistica structurală

      • – Imagistica funcţională

      • – Teste electrofiziologice

      • – Biomarkeri

      • – Evoluţie naturală – prognostic, evaluare clinică globală, evaluarea depresiei, evaluarea deficitului cognitiv, evaluarea gradului de autonomie funcţională, evaluarea tulburărilor comportamentale

      • – Managementul medicoterapeutic al DA

      • – Prevenţia şi predicţia în abordarea deficitului cognitiv în stadiile prodromale

      • – Stadiul clinic moderat-uşor şi moderat

      • – Îngrijirea pacientului cu forma severă de DA

      • – Stadiul terminal

      • – Comorbidităţi şi abordarea lor

      • – Managementul simptomatologiei psihiatrice:

      • – Instituţionalizarea

      • – Îngrijitorul şi calităţile lui

      • – Evaluarea riscului de îmbolnăvire al îngrijitorului

      • – Consilierea familială

      • – Legislaţie

      • – Suport comunitar

        -Demenţa Vasculară

        -Demenţa cu Corpi Lewy

        -Demenţa frontotemporală

        -Agitaţia psihomotorie şi Delirul

        -Delirium (ideile delirante)

        -Depresia

        -Tulburarea afectivă bipolară

        -Suicidul

        -Psihozele vârstnicului

        -Anxietatea

        -Tulburările de personalitate la pacientul vârsnic

        -Tulburări somatoforme

        -Tulburări de somn

        -Sexualitate şi tulburările sexuale la vârsnic

        -Pacientul vârstnic cu declin intelectual

   9. 9. Asistenţa terapeutică în psihiatrie

      -farmacoterapie psihotropă specifică

      -antipsihoticele: convenţionale, atipice, stabilizatori ai dopaminei

      -antidepresivele:

      -triciclice, tetraciclice, IMAO, RIMA

      -moderne: SSRI, SNRI, NRI, NASSA, SARI

      -timostabilizatori: sărurile de Litiu, anticonvulsivante: carbamazepină, valproat, lamotrigină

      -anxiolitice: benzodiazepine şi nonbenzodiazepinice

      -hipnotice

      -medicamente folosite în tratamentul demenţei: anticolinesterazice, memantin

      -psihoterapie (individuală sau de grup): psihanalitică, psihodinamică; cognitiv- comportamentală; sistemică familială

      Baremul activităţilor practice

      Evaluare clinică şi metode de investigaţie psihogeriatrică (bateria gerontoneuropsihologică) – 50 cazuri

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

Evaluare clinică şi metode de investigaţie psihogeriatrică

Modulul 7, anul III: REUMATOLOGIE

Nr. ore curs: 40

Nr. ore practică: 240

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Structura şi funcţiile sistemului imun

   2. 2. Inflamaţia în bolile reumatologice

   3. 3. Medicamente modificatoare de boală nonbiologice folosite în Reumatologie

   4. 4. Artrita psoriazică

   5. 5. Poliartrita reumatoidă

      1. 5. Lupusul eritematos sistemic

      2. 6. Dermato-polimiozita

      3. 7. Boala artrozică vertebro-periferică

      4. 8. Sindroame dureroase loco-regionale

      5. 9. Fibromialgia

      6. 10. Periartrita scaplo-humerală

      7. 11. Sindroamele canalare de membru superior

      8. 12. Guta şi alte artrite induse de microcristale

      9. 13. Artrite infecţioase

      10. 14. Manifestări reumatice în alte afecţiuni

      11. 15. Necroze aseptice de os şi osteocondrite

      12. 16. Osteoporoza şi osteomalacia

      13. 17. Boala Paget a osului

      14. 18. Sindroame paraneoplazice musculo-scheletice Baremul activităţilor practice

      1. 1. Interpretarea investigaţiilor de laborator (teste de laborator pentru depistarea procesului inflamator, examenul lichidului sinovial, imunograma) şi imagistice specifice

      2. 2. Examenul lichidului sinovial

      3. 3. Injecţii intraarticulare (tehnică, indicaţii, contraindicaţii)

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

   1. 1. Interpretarea investigaţiilor de laborator (teste de laborator pentru depistarea procesului inflamator, examenul lichidului sinovial, imunograma) şi imagistice specifice

   2. 2. Examenul lichidului sinovial – interpretare

   3. 3. Injecţii intraarticulare (tehnică, indicaţii, contraindicaţii)

Modulul 8, anul III: DIABET ZAHARAT, NUTRIŢIE, BOLI METABOLICE

Nr. ore curs: 40

Nr. ore practică: 240

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Diabetul zaharat

   2. 2. Hiperlipoproteinemiile

   3. 3. Obezitatea

   4. 4. Comele diabetice

   5. 5. Explorări în patologia metabolică Baremul activităţilor practice

1. 1. Testul oral de toleranţă la glucoză

2. 2. Profil dislipidemic – interpretare: 20 buletine

3. 3. Reechilibrarea diabetului decompensat – rezolvarea a 10 cazuri

4. 4. Dietoterapia – întocmirea a câte 5 regimuri alimentare pe grupe de afecţiuni

1. 2. Obiective educaţionale.

2. 3. Rezultate aşteptate

   1. 1. Testul oral de toleranţă la glucoză – efectuare, interpretare

   2. 2. Profil dislipidemic – interpretare

   3. 3. Dietoterapia

Modulul 9, anul III: ENDOCRINOLOGIE

Nr. ore curs: 40

Nr. ore practică: 240

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Patologia tiroidiană

   2. 2. Sindroame de hipofuncţie şi hiperfuncţie corticosuprarenaliană

   3. 3. Menopauza. Tulburări de dinamica sexuală

   4. 4. Neuroendocrinologia sistemului hipotalamo-hipofizar, sistemul neuroendocrin difuz cerebral şi periferic

   5. 5. Patologia hipofizară

   6. 6. Patologie paratiroidiană

   7. 7. Urgenţe endocrine Baremul activităţilor practice

      1. 1. Examenul clinic în endocrinopatii – 20 examinări practice

      2. 2. Radiografia craniană de profil pentru şa turcească – 20 interpretări

      3. 3. Scintigrafia şi radioiodocaptarea tiroidiană – interpretare 5 buletine

      4. 4. Principiile dozărilor hormonale şi interpretarea rezultatelor – 10 interpretări

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

   1. 1. Examenul clinic în endocrinopatii

   2. 2. Radiografia craniană de profil pentru şa turcească – interpretăre

   3. 3. Scintigrafia şi radioiodocaptarea tiroidiană – interpretare

   4. 4. Principiile dozărilor hormonale şi interpretarea rezultatelor – interpretăre

Modulul 10, anul IV: PNEUMOLOGIE

Nr. ore curs: 50

Nr. ore practică: 300

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Abcesul pulmonar

   2. 2. Bronşiectazia

   3. 3. Tumori pulmonare (altele decât Cancerul bronhopulmonar)

   4. 4. Patologia mediastinului

   5. 5. Tuberculoza pulmonară

   6. 6. Alveolite fibrozante

   7. 7. Sindromul de apnee in somn Baremul activităţilor practice

      1. 1. Interpretarea investigaţiilor imagistice (radiografii şi tomografia computerizată) pulmonare – interpretare: 50 buletine

      2. 2. Efectuarea şi interpretarea rezultatelor spirometrice – 20 buletine

      3. 3. Toracocenteza – efectuare şi interpretare – 10 cazuri

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

   1. 1. Investigaţii imagistice (radiografii şi tomografia computerizată) pulmonare – interpretare

   2. 2. Spirometria – efectuare, interpretare

   3. 3. Toracocenteza

Modulul 11, anul IV: BIOETICĂ

Nr. ore curs: 20

Nr. ore practică: 60

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. I. Introducere în Bioetică – 2 ore

      1. 1. Morala, etica, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu

      2. 2. Contextul apariţiei bioeticii

      3. 3. Definirea bioeticii

      4. 4. Delimitarea domeniului de studiu al bioeticii

      5. 5. Teorii şi metode în bioetică

   2. II. Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii – 2 ore

      1. 1. Definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă

      2. 2. Conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinii şi ştiinţelor vieţii

      3. 3. Rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate,

         boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.)

   3. III. Relaţia medic-pacient I- 2 ore

      1. 1. Valori ale relaţiei medic-pacient

      2. 2. Paternalism versus autonomie

      3. 3. Modele ale relaţiei medic-pacient

      4. 4. Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate

   4. IV. Relaţia medic-pacient II- 2 ore

      1. 1. Consimţământul informat

      2. 2. Confidenţialitatea în relaţia medic-pacient

      3. 3. Relaţia medic-pacient minor

      4. 4. Acte normative care reglementează relaţia medic – pacient

   5. V. Greşeli şi erori în practica medicală – 2 ore

      1. 1. Definirea noţiunilor de greşeală şi eroare

      2. 2. Culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice

      3. 3. Managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală

   6. VI. Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore

      1. 1. Libertatea procreaţiei

      2. 2. Dileme etice în avort

      3. 3. Etica reproducerii umane asistate medical

      4. 4. Probleme etice în clonarea reproductivă

   7. VII. Probleme etice la finalul vieţii- 2 ore

      1. 1. Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină

      2. 2. Probleme etice în stările terminale

      3. 3. Tratamente inutile în practica medicală

      4. 4. Eutanasia şi suicidul asistat

      5. 5. Îngrijirile paliative

   8. VIII. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane – 2 ore

      1. 1. Donarea de organe de la cadavru

      2. 2. Donarea de organe de la persoana vie

      3. 3. Etica alocării de resurse în transplant

   9. IX. Probleme etice în genetică şi genomică – 2 ore

      1. 1. Eugenia şi discriminarea pe baza geneticii

      2. 2. Proiectul genomului uman- probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman

      3. 3. Etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală

      4. 4. Statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni

      5. 5. Terapia genică

      6. 6. Posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice

   10. X. Etica cercetării pe subiecţi umani – 2 ore

       1. 1. Principii etice în cercetarea pe subiecţi umani

       2. 2. Protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală – discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani

       3. 3. Populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani

       4. 4. Aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale

       5. 5. Comitetele de etică a cercetării

       6. 6. Comportamentul ştiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică Baremul activităţilor practice

1. I. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică – 2 ore

2. II. Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică – 2 ore

   1. 1. Jurământul lui Hipocrate – comentarea formei iniţiale a jurământului lui Hipocrate şi evaluarea gradului de aplicabilitate a perceptelor acestuia în condiţiile medicinii actuale

   2. 2. Alternative ale jurământului lui Hipocrate

   3. 3. Alte coduri de etică şi deontologie medicală folosite în prezent

3. III. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore

   1. 1. Valoarea şi limitele consimţământului informat în practica medicală curentă

   2. 2. Valoarea şi limitele confidenţialităţii în practica medicală curentă

   3. 3. Rolul comunicării în relaţia medic-pacient

4. IV. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore

   1. 1. Accesul la îngrijirile de sănătate – discutare de cazuri

   2. 2. Drepturile pacienţilor – reglementare legislativă

   3. 3. Rolul comitetelor de etică din spitale

5. V. Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete – 2 ore

   1. 1. Delimitarea cadrului noţiunii de malpraxis

   2. 2. Greşeala medicală din perspectiva sistemului de malpraxis

   3. 3. Perspectiva deontologică asupra greşelilor medicale

6. VI. Discutarea problemelor etice la începutului vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

7. VII. Discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

8. VIII. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

9. IX. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

10. X. Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete -2 ore

Modulul 12, anul IV: NEFROLOGIE

Nr. ore curs: 40

Nr. ore practică: 240

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Semiologia aparatului urinar

   2. 2. Tulburările hidrice şi electrolitice

   3. 3. Tulburările echilibrului acidobazic

   4. 4. Bolile glomerulare

   5. 5. Nefropatia diabetică

   6. 6. Hipertensiunea arterială renovasculară şi renoparenchimatoasă

   7. 7. Infecţiile tractului urinar

   8. 8. Nefrolitiaza şi nefrocalcinoza

   9. 9. Nefropatii tubulointerstiţiale

   10. 10. Nefropatii vasculare

   1. 12. Boala cronică de rinichi

   2. 13. Insuficienţa renală acută şi cronică Baremul activităţilor practice

   1. 1. Interpretarea investigaţiilor imagistice renale (radiografia renală simplă, radiourografia cu/fără compresie, cu/fără cistografie, pielografia ascendentă, arteriografia renală, nefrograma izotopică, nefroscintigrama, ultrasonografia aparatului urinar, tomografia computerizată, uro-CT, RMN)

   2. 2. Examen sumar de urină, examenul urinii pe 24 ore

   3. 3. Examen bacteriologic al urinii

   4. 4. Probe funcţionale glomerulare

   5. 5. Probe funcţionale tubulare

   6. 6. Criterii medicale pentru dializă

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

   1. 1. Investigaţii imagistice renale (radiografia renală simplă, radiourografia cu/fără compresie, cu/fără cistografie, pielografia ascendentă, arteriografia renală, nefrograma izotopică, nefroscintigrama, ultrasonografia aparatului urinar, tomografia computerizată, uro-CT, RMN) – interpretare

   2. 2. Examen sumar de urină, examenul urinii pe 24 ore – interpretare

   3. 3. Examen bacteriologic al urinii – interpretare

   4. 4. Probe funcţionale glomerulare – interpretare

   5. 5. Probe funcţionale tubulare – interpretare

   6. 6. Criterii medicale pentru dializă – interpretare

Modulul 13, anul IV: MEDICINĂ FIZICĂ ŞI REABILITARE

Nr. ore curs: 30

Nr. ore practică: 120

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Patologia degenerativă articulară (articulaţii periferice, coloana vertebrală) şi abarticulară la vârstnic. Sindroame algice regionale

   2. 2. Boala artrozică vertebro-periferică

   3. 3. Periartrita scapulo-humerală

   4. 4. Sindroame canalare de membru superior

   5. 5. Spondilartritele seronegative: SA, artrita psoriazică, artritele enteropatice, artritele reactive (diagnostic şi tratament medicamentos)

   6. 6. Afecţiuni reumatismale secundare (infecţios, metabolic, endocrin, neuropatic) la vârstnic

   7. 7. Afecţiuni sechelare posttraumatice ale aparatului locomotor şi stări postchirurgicale ortopedice (artroplastii, osteosinteze, etc.)

   8. 8. Obiective în profilaxia, terapia osteoarticulară postacută, cronică, recuperatorie

   9. 9. Recuperarea medicală prin mijloacele balneo-fizio-kinetice. Principii fundamentale

   10. 10. Recuperarea balneară Baremul activităţilor practice

       1. 1. Buletine de analize inflamatorii, imunologice şi reumatice: 20 de buletine (interpretare)

       2. 2. Tehnici terapeutice infiltrative articulare şi periarticulare şi aplicatii

       3. 3. Explorări imagistice osteoarticulare, radiologice, scintigrafice, RMN, artroscopice: 20 de buletine (interpretare)

       4. 4. Teste funcţionale neuro-musculare: EMG, viteza de conducere, curba I/t: 10 examene (interpretare)

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

   1. 1. Buletine de analize inflamatorii, imunologice şi reumatice – interpretare

   2. 2. Tehnici terapeutice infiltrative articulare şi periarticulare şi aplicatii

   3. 3. Explorări imagistice osteoarticulare, radiologice, scintigrafice, RMN, artroscopice – interpretare

   4. 4. Teste funcţionale neuro-musculare: EMG, viteza de conducere, curba I/t – interpretare

Modulul 14, anul IV, V: GERIATRIE ŞI GERONTOLOGIE

Nr. ore curs: 340

Nr. ore practică: 2140

1. 1. Tematică

   Tematica lecţiilor conferinţă

   1. 1. Gerontologia şi Geriatria: definiţii, istoric

   2. 2. Teoriile îmbătrânirii. Clasificarea procesului de îmbătrânire. Aspecte demografice

   3. 3. Evaluarea multidimensională a vârstnicului

   4. 4. Modificări ale sistemului nervos în cursul îmbătrânirii normale

   5. 5. Accidentele vasculare cerebrale

   6. 6. Boala Parkinson şi sindroamele parkinsoniene la vârstnic

   7. 7. Tremorul esenţial

   8. 8. Tulburările de dispoziţie la vârstnic. Depresia şi anxietatea

   9. 9. Tulburări ale funcţiei neuro-cognitive la vârstnici

   10. 10. Tulburări ale somnului la vârstnici. Sindromul picioarelor neliniştite

   11. 11. Îmbătrânirea senzorială

   12. 12. Sindromul de instabilitate şi căderile la vârstnici. Hipotensiunea ortostatică.

   13. 13. Modificări ale aparatului cardio-vascular în cursul îmbătrânirii normale

   14. 14. Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară la vârstnici

   15. 15. Cardiopatia ischemică acută şi cronică (boala coronariană ischemică acută şi cronică)

   16. 16. Tulburările de ritm şi conducere

   17. 17. Insuficienţa cardiacă la vârstnic

   18. 18. Afecţiuni vasculare periferice arteriale şi venoase. Sindromul de ischemie periferică

   19. 19. Modificări ale aparatului respirator în cursul îmbătrânirii normale

   20. 20. Boala pulmonară obstructivă cronică

   21. 21. Cordul pulmonar cronic

   22. 22. Modificări ale aparatului digestiv în cursul îmbătrânirii normale

   23. 23. Boala de reflux gastro-esofagian. Hernia gastrică trans-hiatală.

   24. 24. Patologia ischemică digestivă (infarctul mezenteric) şi angiodisplazia intestinală

   25. 25. Pancreatita cronică

   26. 26. Colecistopatia cronică

   27. 27. Tulburări de tranzit: constipaţia, diareea. Incontinenţa fecală

   28. 28. Formaţiuni tumorale la nivelul aparatului digestiv la vârstnic (stomac, colon, rect) (diagnostic, principii de tratament)

   29. 29. Modificări ale aparatului uro-genital în cursul îmbătrânirii normale

   30. 30. Infecţiile urinare joase şi înalte

   31. 31. Boala cronică de rinichi la vârstnic

   32. 32. Hipertrofia benignă şi cancerul de prostată (elemente de diagnostic)

   33. 33. Uropatia obstructivă (diagnostic, principii de conduită terapeutică)

   34. 34. Retenţia acută şi cronică de urină

   35. 35. Incontinenţa urinară

   36. 36. Modificări ale sistemului osteo-articular în cursul îmbătrânirii normale

   37. 37. Polimialgia reumatică şi arterita cu celule gigante

   38. 38. Guta. Hiperuricemii, diateze urice la vârstnic

   39. 39. Patologia degenerativă articulară la vârstnici

   40. 40. Afecţiuni reumatismale inflamatorii la vârstnici

   41. 41. Osteoporoza şi osteomalacia

   42. 42. Boala Paget a osului

   43. 43. Modificări ale sistemului hematopoietic în cursul îmbătrânirii normale

   44. 44. Sindroamele anemice la vârstnic

   45. 45. Sindroame limfoproliferative acute şi cronice la vârstnic

   46. 46. Tulburările de coagulare la vârstnic. Terapia antiagregantă şi anticoagulantă.

   47. 47. Modificări ale sistemului endocrin în cursul îmbătrânirii normale

   48. 48. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul la vârstnic

   49. 49. Menopauza

   50. 50. Sindromul de îmbătrânire masculină

   51. 51. Tulburări ale metabolismului lipidic la vârstnic

   52. 52. Diabetul zaharat la vârstnic

   53. 53. Nutriţia vârstnicului. Obezitatea. Sindromul hipoanabolic. Malnutriţia.

   54. 54. Sindromul de fragilitate la vârstnic

   55. 55. Afecţiuni dermatologice la vârstnici – principii de diagnostic şi tratament în prurit, dermatite, psoriazis, leziuni ulcerative, infecţii cutanate

   56. 56. Riscurile spitalizării vârstnicului. Sindromul de imobilizare. Escarele

   57. 57. Particularităţi ale farmacoterapiei la vârstnici. Iatrogenia

   58. 58. Îngrijirea paleativă. Principii de tratament al durerii

   59. 59. Principii de recuperare la vârstnic

   60. 60. Instituţionalizarea. Legislaţia privind protecţia vârstnicilor

   61. 61. Urgenţe în geriatrie Baremul activităţilor practice

       1. 1. Interpretarea examenului radiologic la afecţiunile prevăzute în tematică: 200 cazuri 2.Interpretarea electrocardiogramei: 200 cazuri

          1. 3. Interpretarea explorării Holter: 50 cazuri

          2. 4. Interpretarea principalelor date de ecocardiografie pentru patologia prevazută în tematică: 100 cazuri

          3. 5. Interpretarea datelor de explorare funcţională renală, hepatică, pancreatică: 200 cazuri 6.Interpretarea rezultatelor examenului sângelui periferic şi al măduvei osoase pentru principalele afecţiuni hematologice prevăzute în tematică: 30 cazuri

          7.Infiltraţia paravertebrală, intraarticulară, periarticulară: 20 cazuri

          8. Ecografia abdominală – interpretare: 50 cazuri 9.Ecografie vasculară – interpretare: 50 cazuri 10.Evaluarea stării de nutriţie la vârstnic – 100 cazuri 11.Evaluare cognitivă la vârstnic – 100 cazuri

          12.Evaluarea capacităţii funcţionale a vârstnicului – 100 cazuri 13.Evaluarea echilibrului şi a riscului de cădere la vârstnici – 100 cazuri

2. 2. Obiective educaţionale.

3. 3. Rezultate aşteptate

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

Deprinderea cunostintelor teoretice si practice necesare abordarii pacientilor varstnici

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

• • Absolvenţii trebuie să:

  1. 1. menţină o abordare profesională a pacientului vârstnic

  2. 2. ia în considerare diversele mituri şi stereotipuri legate de vârstnici

  3. 3. respecte demnitatea individuală, indiferent de vârstă, rasă, culoare, religie, sau boală

  4. 4. recunoască faptul că discriminarea vârstnicilor („ageism”) poate afecta îngrijirea optimă a acestor pacienţi

  5. 5. recunoască heterogenitatea vârstnicilor şi faptul că fiecare persoană trebuie privită ca o entitate aparte

  6. 6. comunice adecvat cu persoanele în vârstă, inclusiv cu pacienţii cu afectare cognitivă sau cu tulburări senzoriale

• • Absolvenţii trebuie să fie în măsură să descrie:

  1. 1. teoriile îmbătrânirii: biochimice, moleculare, celulare, genetice şi psihosociale;

  2. 2. modificările anatomice, histologice şi fiziologice asociate cu îmbătrânirea ;

  3. 3. patologia asociată cu îmbătrânirea normală;

  4. 4. manifestarea atipică (nonspecifică) a bolilor la vârstnici;

  5. 5. principiile medicinei bazate pe dovezi şi utilizarea ghidurilor în îngrijirea persoanelor vârstnice şi foarte în vârstă, luând în considerare polimorbiditatea şi disponibilitatea redusă a datelor din studii dedicate vârstnicilor.

• • Absolvenţii trebuie să fie capabili de a:

  1. 1. descrie fiziopatologia, evaluarea, diagnosticul, managementul şi strategiile preventive pentru cele mai frecvente sindroame geriatrice, inclusiv:

     • – durerea cronică;

     • – demenţa şi delirul;

     • – abuzul asupra vârstnicilor: fizic, psihologic, financiar şi sexual;

     • – căderile şi tulburările de motilitate;

     • – tulburările auzului şi vederii;

     • – malnutriţia şi sarcopenia;

     • – escarele;

     • – incontinenţa de urină şi materii fecale.

  2. 2. descrie aspecte speciale ale fiziopatologiei, evaluării, diagnosticului, managementului şi strategiilor preventive pentru afecţiuni frecvent întâlnite la vârstnici, precum:

     • – boli cardiovasculare (inclusiv insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială);

     • – boli cerebrovasculare şi accidentul vascular cerebral;

     • – bronhopneumopatia cronică obstructivă şi pneumoniile;

     • – depresia;

     • – diabetul zaharat;

     • – tulburări ale echiliburului hidric;

     • – osteoporoza;

     • – insuficienţa renală.

• • Absolvenţii trebuie să deţină capacitatea de a:

  1. 1. efectua anamneza pacientului geriatric, inclusiv de la aparţinători

  2. 2. efectua evaluarea geriatrică utilizând o evaluare standardizată (bazată pe teste validate) a:

     • – activităţilor cotidiene bazale (ADL) şi complexe (IADL);

     • – funcţiei cognitive;

     • – mersului şi echilibrului;

     • – funcţiei auditive;

     • – dispoziţiei;

     • – nutriţiei;

     • – funcţiei vizuale.

• • Absolvenţii trebuie să fie în măsură să descrie următoarele concepte:

  1. 1. efectul îmbătrânirii asupra farmacodinamiei şi farmacocineticii;

  2. 2. complianţa la medicaţie şi factori care afectează această complianţă;

  3. 3. practica prescrierii în siguranţă şi adecvată a terapiilor la vârstnici, luând în considerare fiziologia diferită, interacţiunile medicamentoase, patologia multiplă (polipatologia) şi reacţiile adverse medicamentoase;

  4. 4. detectarea şi managementul subutilizării sau suprautilizării medicaţiei (inclusiv utilizarea

     neadecvată a medicamentelor) precum şi polipragmazia la vârstnici;

  5. 5. integrarea preferinţelor şi a valorilor pacientului în deciziile referitoare la terapia medicamentoasă.

• • Absolvenţii trebuie să fie capabili de a:

  1. 1. defini conceptele Clasificării Internaţionale a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii (International Classification of Functioning, Disability and Health = ICF);

  2. 2. defini conceptul de fragilitate la vârstnici;

  3. 3. defini evaluarea geriatrică mutidimensională şi de a enumera componentele sale;

  4. 4. interpreta rezultatele evaluării geriatrice şi de a propune etape ale diagnosticului, terapiei şi managementului rezultatelor anormale;

  5. 5. recunoaşte rolul factorilor sociali, de mediu şi al experienţei de viaţă în îngrijirea pacientului vârstnic

  6. 6. recunoaşte rolul protezelor, ortezelor şi a mijloacelor de facilitare (ex. proteza auditivă, mijloace de facilitare a utilizării toaletei, a transferului, a deplasării) în managementul pacienţilor vârstnici cu limitări funcţionale.

• • Absolvenţii trebuie să fie în măsură să descrie aspecte etice şi legale relevante legate de îngrijirea pacientului vârstnic, inclusiv:

  1. 1. luarea deciziilor în cazul pacienţilor cu afectarea capacităţii mentale de a lua decizii, inclusiv conceptele de interes al pacientului şi directive anticipate;

  2. 2. concepte etice ca bază a deciziilor medicale, precum conceptul celor patru principii: autonomie, binefacere, non-maleficienţă şi justeţe;

  3. 3. aspecte etice şi legale specifice ţării privind:

     • – nutriţia artificială şi hrănirea artificială;

     • – decizii privitoare la resuscitarea cardiopulmonară;

     • – întreruperea sau non-administrarea terapiei medicale;

     • – eutanasia şi decesul asistat (practicat în unele ţări, ilegal în multe altele).

• • Absolvenţii trebuie să deţină capacitatea de a:

  1. 1. descrie rolurile profesioniştilor implicaţi în îngrijirea vârstnicilor, de exemplu asistente medicale, fizioterapeuţi, specialişti în terapie ocupaţională, asistenţi sociali, farmacişti clinicieni, dieteticieni, psihologi, specialişti în logopedie şi terapie lingvistică, asistenţi pentru sprijin spiritual;

  2. 2. discuta importanţa şi rolul activităţilor şi al întâlnirilor organizate în cadrul unei echipe multidisciplinare pentru asigurarea îngrijirii vârstnicilor.

• • Absolvenţii trebuie să deţină capacitatea de a descrie concepte ale evaluării şi managementului pacienţilor vârstnici în diverse medii, incluzând:

  1. 1. asistenţa primară şi comunitară;

  2. 2. asistenţa spitalicească acută şi asistenţa de urgenţă;

  3. 3. recuperarea intraspitalicească şi în sistem ambulator;

  4. 4. îngrijirea de lungă durată instituţională şi non-instituţională;

  5. 5. îngrijirea paleativă şi terminală.

• • Absolvenţii trebuie să fie în măsură să descrie în linii generale:

  1. 1. organizarea asistenţei medicale spitaliceşti şi ambulatorii precum şi a asistenţei sociale pentru vârstnici la nivel regional/ naţional, inclusiv transferul între diversele medii de asistenţă şi continuitatea îngrijirii;

  2. 2. definirea serviciilor relevante şi să le raporteze contribuţia la îngrijirea vârstnicilor în context regional/naţional, de exemplu: servicii pentru asigurarea continenţei, servicii pentru prevenirea căderilor, asistenţă intermediară, psihogeriatrie (psihiatria vârstnicilor), ortogeriatrie, îngrijire paleativă, medicina stroke-ului (asistenţă dedicată vârstnicilor cu accident vascular);

  3. 3. definirea interacţiunii dintre serviciile medicale şi sociale în asigurarea îngrijirii de lungă durată a vârstnicilor şi descrierea serviciilor disponibile la nivel regional, de exemplu: îngrijire continuă, îngrijiri în spaţii rezidenţiale pentru vârstnici, asistenţă în cămine-spital, îngrijiri comunitare la domiciliu, îngrijiri comunitare tip nursing, asistenţă intermediară (recuperare la domiciliu sau în spaţii rezidenţiale sau în spitale locale, comunitare), îngrijire pentru reducerea solicitării aparţinătorilor („respite care”);

  4. 4. aspecte specifice regionale/naţionale şi internaţionale legate de demografia, epidemiologia şi costurile asistenţei medicale ale vârstnicilor;

  5. 5. probleme regionale/ naţionale ale minorităţilor etnice în contextul îmbătrânirii;

  6. 6. ajutoarele şi alocaţiile financiare specifice regionale/naţionale şi public/private pentru pacienţii vârstnici.

     REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la finalizarea pregătirii:

     Rezultatele asteptate sunt reprezentate de indeplinirea Scopului si Obiectivelor Ediucationale. In acest context:

• • Absolvenţii vor fi capabili să:

  1. 1. menţină o abordare profesională a pacientului vârstnic;

  2. 2. ia în considerare diversele mituri şi stereotipuri legate de vârstnici;

  3. 3. respecte demnitatea individuală, indiferent de vârstă, rasă, culoare, religie, sau boală;

  4. 4. recunoască faptul că discriminarea vârstnicilor („ageism”) poate afecta îngrijirea optimă a acestor pacienţi;

  5. 5. recunoască heterogenitatea vârstnicilor şi faptul că fiecare persoană trebuie privită ca o entitate aparte;

  6. 6. comunice adecvat cu persoanele în vârstă, inclusiv cu pacienţii cu afectare cognitivă sau cu tulburări senzoriale.

• • Absolvenţii vor fi în măsură să descrie:

  1. 1. teoriile îmbătrânirii: biochimice, moleculare, celulare, genetice şi psihosociale;

  2. 2. modificările anatomice, histologice şi fiziologice asociate cu îmbătrânirea ;

  3. 3. patologia asociată cu îmbătrânirea normală;

  4. 4. manifestarea atipică (nonspecifică) a bolilor la vârstnici;

  5. 5. principiile medicinei bazate pe dovezi şi utilizarea ghidurilor în îngrijirea persoanelor vârstnice şi foarte în vârstă, luând în considerare polimorbiditatea şi disponibilitatea redusă a datelor din studii dedicate vârstnicilor.

• • Absolvenţii vor fi capabili de a:

  1. 1. descrie fiziopatologia, evaluarea, diagnosticul, managementul şi strategiile preventive pentru cele mai frecvente sindroame geriatrice, inclusiv: durerea cronică, demenţa şi delirul, abuzul asupra vârstnicilor: fizic, psihologic, financiar şi sexual, căderile şi tulburările de motilitate, tulburările auzului şi vederii, malnutriţia şi sarcopenia, escarele, incontinenţa de urină şi materii fecale.

  2. 2. descrie aspecte speciale ale fiziopatologiei, evaluării, diagnosticului, managementului şi strategiilor preventive pentru afecţiuni frecvent întâlnite la vârstnici, precum: boli cardiovasculare (inclusiv insuficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială), boli cerebrovasculare şi accidentul vascular cerebral, bronhopneumopatia cronică obstructivă şi pneumoniile, depresia, diabetul zaharat, tulburări ale echiliburului hidric, osteoporoza, insuficienţa renală.

• • Absolvenţii vor avea capacitatea de a:

  1. 1. efectua anamneza pacientului geriatric, inclusiv de la aparţinători

  2. 2. efectua evaluarea geriatrică utilizând o evaluare standardizată (bazată pe teste validate) a: activităţilor cotidiene bazale (ADL) şi complexe (IADL), funcţiei cognitive, mersului şi echilibrului, funcţiei auditive, dispoziţiei, nutriţiei, funcţiei vizuale.

• • Absolvenţii vor fi în măsură să descrie următoarele concepte:

  1. 1. efectul îmbătrânirii asupra farmacodinamiei şi farmacocineticii;

  2. 2. complianţa la medicaţie şi factori care afectează această complianţă;

  3. 3. practica prescrierii în siguranţă şi adecvată a terapiilor la vârstnici, luând în considerare fiziologia diferită, interacţiunile medicamentoase, patologia multiplă (polipatologia) şi reacţiile adverse medicamentoase;

  4. 4. detectarea şi managementul subutilizării sau suprautilizării medicaţiei (inclusiv utilizarea neadecvată a medicamentelor) precum şi polipragmazia la vârstnici;

  5. 5. integrarea preferinţelor şi a valorilor pacientului în deciziile referitoare la terapia medicamentoasă.

• • Absolvenţii vor fi capabili să:

  1. 1. definească conceptele Clasificării Internaţionale a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii (International Classification of Functioning, Disability and Health = ICF);

  2. 2. definească conceptul de fragilitate la vârstnici;

  3. 3. definească evaluarea geriatrică mutidimensională şi de a enumera componentele sale;

  4. 4. interpreteze rezultatele evaluării geriatrice şi să propună etape ale diagnosticului, terapiei şi managementului rezultatelor anormale;

  5. 5. recunoască rolul factorilor sociali, de mediu şi al experienţei de viaţă în îngrijirea pacientului vârstnic

  6. 6. recunoască rolul protezelor, ortezelor şi a mijloacelor de facilitare (ex. proteza auditivă, mijloace de facilitare a utilizării toaletei, a transferului, a deplasării) în managementul pacienţilor vârstnici cu limitări funcţionale.

• • Absolvenţii vor fi în măsură să descrie aspecte etice şi legale relevante legate de îngrijirea pacientului vârstnic;

• • Absolvenţii vor deţine capacitatea de a:

  1. 1. descrie rolurile profesioniştilor implicaţi în îngrijirea vârstnicilor, de exemplu asistente medicale, fizioterapeuţi, specialişti în terapie ocupaţională, asistenţi sociali, farmacişti clinicieni, dieteticieni, psihologi, specialişti în logopedie şi terapie lingvistică, asistenţi pentru sprijin spiritual;

  2. 2. discuta importanţa şi rolul activităţilor şi al întâlnirilor organizate în cadrul unei echipe multidisciplinare pentru asigurarea îngrijirii vârstnicilor.

• • Absolvenţii vor deţine capacitatea de a descrie concepte ale evaluării şi managementului pacienţilor vârstnici în diverse medii, incluzând:

  1. 1. asistenţa primară şi comunitară;

  2. 2. asistenţa spitalicească acută şi asistenţa de urgenţă;

  3. 3. recuperarea intraspitalicească şi în sistem ambulator;

  4. 4. îngrijirea de lungă durată instituţională şi non-instituţională;

  5. 5. îngrijirea paleativă şi terminală.

• • Absolvenţii vor fi în măsură să descrie în linii generale:

  1. 1. organizarea asistenţei medicale spitaliceşti şi ambulatorii precum şi a asistenţei sociale pentru vârstnici la nivel regional/ naţional, inclusiv transferul între diversele medii de asistenţă şi continuitatea îngrijirii;

  2. 2. definirea serviciilor relevante şi să le raporteze contribuţia la îngrijirea vârstnicilor în context regional/naţional, de exemplu: servicii pentru asigurarea continenţei, servicii pentru prevenirea căderilor, asistenţă intermediară, psihogeriatrie (psihiatria vârstnicilor), ortogeriatrie, îngrijire paleativă, medicina stroke-ului (asistenţă dedicată vârstnicilor cu accident vascular);

  3. 3. definirea interacţiunii dintre serviciile medicale şi sociale în asigurarea îngrijirii de lungă durată a vârstnicilor şi descrierea serviciilor disponibile la nivel regional, de exemplu: îngrijire continuă, îngrijiri în spaţii rezidenţiale pentru vârstnici, asistenţă în cămine-spital, îngrijiri comunitare la domiciliu, îngrijiri comunitare tip nursing, asistenţă intermediară (recuperare la domiciliu sau în spaţii rezidenţiale sau în spitale locale, comunitare), îngrijire pentru reducerea solicitării aparţinătorilor („respite care”);

  4. 4. aspecte specifice regionale/naţionale şi internaţionale legate de demografia, epidemiologia şi costurile asistenţei medicale ale vârstnicilor;

  5. 5. probleme regionale/ naţionale ale minorităţilor etnice în contextul îmbătrânirii;

  6. 6. ajutoarele şi alocaţiile financiare specifice regionale/naţionale şi public/private pentru pacienţii vârstnici.

Examenul de medic specialist:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă Da

• – examen clinic Da

• – proba practica – interpretare buletine de analize sau investigaţii imagistice din tematică Da

  

• – probă de abilităţi/manualităţi Nu

  

• – probă pe casetă video Nu

  

• – probă operatorie Nu

  

• – dizertaţie Nu

  TEMATICA DE EXAMEN

  1. 1. Gerontologia şi Geriatria: definiţii, istoric

  2. 2. Teoriile îmbătrânirii. Clasificarea procesului de îmbătrânire. Aspecte demografice

  3. 3. Evaluarea multidimensională a vârstnicului

  4. 4. Modificări ale sistemului nervos în cursul îmbătrânirii normale

  5. 5. Accidentele vasculare cerebrale

  6. 6. Boala Parkinson şi sindroamele parkinsoniene la vârstnic

  7. 7. Tremorul esenţial

  8. 8. Tulburările de dispoziţie la vârstnic. Depresia şi anxietatea

  9. 9. Tulburări ale funcţiei neuro-cognitive la vârstnici

  10. 10. Tulburări ale somnului la vârstnici. Sindromul picioarelor neliniştite

  11. 11. Îmbătrânirea senzorială

  12. 12. Sindromul de instabilitate şi căderile la vârstnici. Hipotensiunea ortostatică.

  13. 13. Modificări ale aparatului cardio-vascular în cursul îmbătrânirii normale

  14. 14. Hipertensiunea arterială esenţială şi secundară la vârstnici

  15. 15. Cardiopatia ischemică acută şi cronică (boala coronariană ischemică acută şi cronică)

  16. 16. Tulburările de ritm şi conducere

  17. 17. Insuficienţa cardiacă la vârstnic

  18. 18. Afecţiuni vasculare periferice arteriale şi venoase. Sindromul de ischemie periferică

  19. 19. Modificări ale aparatului respirator în cursul îmbătrânirii normale

  20. 20. Boala pulmonară obstructivă cronică

  21. 21. Cordul pulmonar cronic

  22. 22. Modificări ale aparatului digestiv în cursul îmbătrânirii normale

  23. 23. Boala de reflux gastro-esofagian. Hernia gastrică trans-hiatală.

  24. 24. Patologia ischemică digestivă (infarctul mezenteric) şi angiodisplazia intestinală

  25. 25. Pancreatita cronică

  26. 26. Colecistopatia cronică

  27. 27. Tulburări de tranzit: constipaţia, diareea. Incontinenţa fecală

  28. 28. Formaţiuni tumorale la nivelul aparatului digestiv la vârstnic (stomac, colon, rect) (diagnostic, principii de tratament)

  29. 29. Modificări ale aparatului uro-genital în cursul îmbătrânirii normale

  30. 30. Infecţiile urinare joase şi înalte

  31. 31. Boala cronică de rinichi la vârstnic

  32. 32. Hipertrofia benignă şi cancerul de prostată (elemente de diagnostic)

  33. 33. Uropatia obstructivă (diagnostic, principii de conduită terapeutică)

  34. 34. Retenţia acută şi cronică de urină

  35. 35. Incontinenţa urinară

  36. 36. Modificări ale sistemului osteo-articular în cursul îmbătrânirii normale

  37. 37. Polimialgia reumatică şi arterita cu celule gigante

  38. 38. Guta. Hiperuricemii, diateze urice la vârstnic

  39. 39. Patologia degenerativă articulară la vârstnici

  40. 40. Afecţiuni reumatismale inflamatorii la vârstnici

  41. 41. Osteoporoza şi osteomalacia

  42. 42. Boala Paget a osului

  43. 43. Modificări ale sistemului hematopoietic în cursul îmbătrânirii normale

  44. 44. Sindroamele anemice la vârstnic

  45. 45. Sindroame limfoproliferative acute şi cronice la vârstnic

  46. 46. Tulburările de coagulare la vârstnic. Terapia antiagregantă şi anticoagulantă.

  47. 47. Modificări ale sistemului endocrin în cursul îmbătrânirii normale

  48. 48. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul la vârstnic

  49. 49. Menopauza

  50. 50. Sindromul de îmbătrânire masculină

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice:

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN GERIATRIE ŞI GERONTOLOGIE

   1. 2.1. Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

      • – O viziune holistică a patologiei vârstnicului

      • – Recomandarea de tratamente adecvate comorbidităţilor şi cerinţelor sociale ale pacienţilor

      • – Abilitatea de a face distincţia între patologie şi efectele îmbătrânirii fiziologice, cu accent pe tratarea patologiei şi favorizarea unei îmbătrâniri sănătoase

1. 2.2. Obligaţii

   • – Orientarea spre calitatea vieţii şi menţinerea independenţei funcţionale a pacienţilor

   • – O abordare etică şi deontologică a relaţiei cu pacientul geriatric prin:

   1. 1. interrelaţionarea atât cu pacientul, cât şi cu persoanele de îngrijirea acestuia pentru a asigura luarea de decizii de tratament, cu viziunea clară a efectelor imediate, pe termen mediu şi lung;

   2. 2. luarea deciziilor în cazul pacienţilor cu afectarea capacităţii decizionale mentale, inclusiv conceptele de interes al pacientului şi directive anticipate;

   3. 3. aplicarea celor patru principii: autonomie, binefacere, non-maleficienţă şi justeţe;

   4. 4. aspecte etice şi legale specifice ţării, conform legislaţiei în vigoare, privind:

      •  instituţionalizare;

      •  sesizarea serviciilor sociale;

      •  nutriţia artificială şi hrănirea artificială;

      •  decizii privitoare la resuscitarea cardiopulmonară;

      •  întreruperea sau non-administrarea terapiei medicale;

1. 2.3. Care sunt modulele de pregătire, similare unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregătirii, care intră in standardul profesional şi pot fi practicate urmare obţinerii titlului de medici specialist.

2. 2.4. Domeniile adiţionale de dezvoltare profesională în specialitate, prin formare specializată suplimentară (atestate de pregătire complementară existente în legislaţia MS), ulterior obţinerii titlului de medic specialist:

-competenţă în ecografie generală;

-competenţă în ecografie cardiacă;

-competenţă în ecografie vasculară;

-competenţă în ecografie de părţi moi şi osteoarticulară;

-competenţă în osteodensitometrie;

-supraspecializare în psihogeriatrie;

-supraspecializare în management sanitar.

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PREŞEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII

Dr. Valer Donca

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

MEDICINĂ SPORTIVĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA MEDICINĂ SPORTIVĂ

1. 1.1. DEFINIŢIE

   MEDICINA SPORTIVĂ este specialitatea medicală clinică şi academică ce:

   • – susţine marea per ormantă sportivă în condiţiile păstrării integrităţii izice a sportivilor

   • – realizează dirijarea medicală a antrenamentului

   • – studiază adaptările iziologice ale organismului la e ortul izic

   • – elibereaza avizul medico-sportiv, act medico-legal

   • – tratează şi recuperează patologia sportivă

   • – utilizează medicaţia şi suplimentele speci ice sportului de per ormanţă

   • – combate dopajul

   • – contribuie la cercetarea ştiinţi ică în domeniul iziologiei e ortului izic

   • – undamentează din punct de vedere biologic exerciţiul izic ca actor sanogenetic

   • – promovează exerciţiul izic ca mijloc de creştere a calităţii vieţii

   • – previne bolile cronice datorate sedentarismului

   • – asigură asistenta medico-sportivă la sportivii cu dizabilităţi

NUMARUL TOTAL DE ANI	4 ani
NUMARUL TOTAL DE MODULE	12
MODULUL 1	MEDICINA SPORTIVĂ
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	12 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 2	MEDICINA FIZICĂ SI DE REABILITARE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	6 luni

ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 3	ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	6 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 4	MEDICINĂ INTERNA
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	3 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 5	CARDIOLOGIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	3 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 6	CARDIOLOGIE PEDIATRICĂ
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 7	ECODIAGNOSTIC MUSCULO- SCHELETAL
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 8	ELECTROMIOGRAFIE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	4 ore/saptamana
MODULUL 9	NUTRITIE SI BOLI METABOLICE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	3 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
MODULUL 10	MEDICINĂ DE URGENTĂ
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	3 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/sapatamana
MODULUL 11	ACTIVITATE PRACTICĂ LA BAZE SPORTIVE SI LOTURI OLIMPICE
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	5 luni si 2 saptamani
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
MODULUL 12	BIOETICĂ
NUMARUL DE SAPTAMANI/LUNI/MODUL	2 saptamani
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	5 ore/saptamana
Total ore pregatire teoretica	800 ore
Total ore pregatuire practica	Con orm contractului de munca individual

1. 1.2 DURATA: 4 ani

   Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri) pe anul de studiu universitar, pentru tematica prezentată, înafara cărora sunt prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual. Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării, se face prin credite ( CFU). 1 credit

   = 25 ore de instruire Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă 20-30%, restul de 70- 80%, fiind dedicată activităţilor practice şi studiului individual. La sfârşitul fiecărui modul de pregătire ( cel puţin o dată pe an), are loc o evaluare de etapă, facută în unitatea de pregătire de către responsabilul de stagiu şi îndrumător. Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU. Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu ( log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

2. 1.3 STRUCTURA STAGIILOR

   1. 1.3.1. Stagiul de Medicină Sportivă : 1 an (anul I)

   2. 1.3.2. Stagiul de Medicină izica si de Reabilitare : 6 luni (anul II)

      1.3.3 Ortopedie si traumatologie: 6 luni (anul II)

      1. 1.3.4. Medicină interna: 3 luni (anul III)

      2. 1.3.5. Cardiologie: 3 luni (anul III)

      3. 1.3.6. Cardiologie pediatrică : 2 luni ( anul III)

      4. 1.3.7. Ecodiagnostic neuro-musculo-scheletal: 2 luni (anul III)

      5. 1.3.8. Electromiogra ie: 2 luni ( anul III)

      6. 1.3.9. Nutritie si boli metabolice : 3 luni (anul IV)

      7. 1.3.10. Medicină de Urgenta: 3 luni (anul IV)

      8. 1.3.11. Bioetica: 2 saptamani (anul IV)

      9. 1.3.12. Activitate practica la baze sportive si loturi nationale: 5,5 luni (anul IV)

      Anul I	Anul II		Anul III					Anul IV
      1.3.1	1.3.2	1.3.3	1.3.4	1.3.5	1.3.6	1.3.7	1.3.8	1.3.9	1.3.10	1.3.11	1.3.12

3. 1.4 CONTINUTUL STAGIILOR

MODULUL DE MEDICINA SPORTIVĂ

Nr. Ore curs: 200

Nr. Ore practica: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

Tematica cursuri

1. 1. Curs introductiv in Medicina Sportiva

2. 2. Clasificarea eforturilor. Surse de energie

3. 3. Contractia musculara – baze fiziologice si biochimice

4. 4. Fiziologia si biochimia efortului sportiv

5. 5. Modificari imediate si tardive induse de efortul fizic la nivelul aparatului respirator

6. 6. Modificari imediate si tardive induse de efortul fizic la nivelul aparatului cardio-vascular

7. 7. Raspunsul neuro- muscular in efortul fizic

8. 8. Modificari hormonale induse de efort

9. 9. Capacitatea de efort

10. 10. Evaluare functionala si testarea capacitatii de efort

11. 11. Biotipul constitutional. Factorii performantei sportive

12. 12. Principiile antrenamentului sportiv

13. 13. Selectia si orientarea medico-sportiva in sport

14. 14. Evaluarea dezvoltarii fizice la sportivi

15. 15. Deficiente fizice

16. 16. Cordul sportiv

17. 17. Modificari EKG adaptative si patologice in sportul de performanta

18. 18. Riscul cardio-vascular si Moartea subita cardiaca la sportivi

19. 19. Forma sportiva – starea de start

20. 20. Pregatirea biologica de concurs

21. 21. Refacerea in sportul de performanta

22. 22. Alimentatia la sportivi

23. 23. Farmacologie sportiva ( medicatie sustinere/refacere )

24. 24. Dopingul in sport. Tehnici utilizate in controlul doping

25. 25. Aparatul digestiv in practica medico-sportiva. Ficatul de efort

26. 26. Aparatul renal in practica medico-sportiva. Rinichiul de efort

27. 27. Antrenamente si competii la altitudine medie

28. 28. Aclimatizare la altitudini mari

29. 29. Antrenamente si competii in conditii de variatii de fusuri orare

30. 30. Adaptarea organismului sportiv la conditii climaterice deosebite

31. 31. Oboseala patologica acuta si cronica in sport

32. 32. Bioritmurile in sport

33. 33. Traumatologia sportiva- leziuni acute si de suprasolicitare

34. 34. Prioritati in reabilitarea traumatismelor sportive

35. 35. Investigatia psihologica la sportivi

36. 36. Dirijarea medico-sportiva a antrenamentului. Testele de teren

37. 37. Colaborarea medic – antrenor in dirijarea antrenamentului

38. 38. Genetica in sport

39. 39. Aspecte imunologice in sport

40. 40. Investigatiile radiologice si imagistice la sportivi

41. 41. Sportul la diverse varste (copii, juniori, varsta a III-a si a IV-a)

42. 42. Femeia si sportul.

43. 43. Contraindicatii temporare si definitive in sportul de performanta

44. 44. Avizul medico-sportiv: diagnostic, indicatii-contraindicatii

45. 45. Prescrierea exercitiului pentru sanatate. EPH.

46. 46. Coduri etice in Medicina Sportiva

    Barem activitati practice:

    •  Anamneza medico- sportiva initiala si periodica 100

    •  Somatoscopia (examenul clinic al dezvoltarii fizice) 100

    •  Somatometria (examenul paraclinc al dezvoltarii fizice) 100

    •  Determinarea compozitia corporala (metoda celor 5 plici de tesut adipos) 100

    •  Dinamometrie (determinarea fortei musculare) 100

    •  Miotonometria (evaluarea tonusului muscular) 100

    •  Proba Ruffier 50

    •  Proba clino-ortostatica Schellong100

    •  Proba Martinet 50

    •  Proba Flack 100

    •  Calcularea costului energetic al exercitiului fizic si a substratului utilizat 50

    •  Interpretarea EKG de repaus si efort la sportivi100

    •  Electroencefalografia EEG la sportivi 20

    •  Electromiografia EMG la sportivi 50

    •  Examenul clinic ortopedic al sportivului 100

    •  Spirometrie 50

    •  Evaluarea capacitati aerobe de efort (spiroergometrie, Testul INMS) 200

    •  Evaluarea capacitatii anaerobe cu cicloergometru (testul Wingate, testul Travaliului Total Realizat) 200

    •  Testul Sargent 50

    •  Testul Bosco 50

    •  Interpretarea testarilor de acid lactic si echilibrului acido-bazic intra si post-efort 50

    •  Elaborarea avizului medico-sportiv 200

    •  Scheme de refacere in diverse probe sportive 100

    •  Scheme terapeutice energotrope si trofotrope 100

    •  Verificarea juranalului de auto-control 100

    •  Alcatuirea zilnica a ratiei alimentare dupa specificul efortului 100

    •  Scheme de recuperare adaptate cazului 100

    •  Prezentare de cazuri 20

    •  Prezentare de referate 10

MODULUL DE MEDICINĂ FIZICĂ ŞI DE REABILITARE

Nr. ore curs: 100

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

Tematică cursuri

1. 1. Domeniul de competenţă în MFR

2. 2. Diagnosticul în MFR

3. 3. Electrodiagnosticul

4. 4. Proceduri specifice de MFR – totalitatea agenţilor fizici cu efecte terapeutice.

5. 5. Kinetologia; Analiza mersului; Analiza mişcării; Posturografia, Podologia, etc

6. 6. Orteze şi proteze..

7. 7. MFR şi sportul; MFR şi sporturile la persoanele cu dizabilităţi

8. 8. Balneologia în MFR (Factori Naturali Terapeutici şi Cura Balneară).

9. 9. MFR la persoanele cu afecţiuni musculoscheletale, inclusiv de ţesuturi moi (ex: fibromialgia, sdr. de oboseala cronica, etc) şi cu boli profesionale musculoscheletale

10. 10. MFR la persoanele cu afecţiuni ale coloanei vertebrale (inclusiv dorso-lombo-sacralgice)

11. 11. MFR la persoanele cu leziuni posttraumatice ale trunchiului şi membrelor

12. 12. MFR la persoanele cu afecţiuni inflamatorii şi autoimune (ex: PR, LES,SA,SASN, etc.)

13. 13. MFR la persoanele cu intervenţii chirurgicale ortopedice reconstructive

14. 14. MFR la persoanele cu sindromul dureros complex regional (CRPS)

15. 15. MFR la persoanele cu durere cronică

16. 16. Evaluarea dezvoltării copilului: dezvoltarea psihomotorie, mobilitatea, dezvoltarea senzorială şi cognitivă. Testarea şi evaluarea stadiilor de dezvoltare.

17. 17. Fiziopatologia în dezvoltarea sistemului locomotor. Interacţiuni între creştere şi anomalii din structurile musculo-scheletice şi ale articulaţiilor.

18. 18. Malformaţii congenitale ale sistemului musculo-scheletic (coloana vertebrală, membre, agenezie scheletică, aplazie şi displazie congenitală, displazie de şold, picior strâmb, alte malformaţii ale piciorului).

19. 19. Tulburări de creştere.

20. 20. Inegalităţi ale membrelor inferioare.

21. 21. Scolioze idiopatice, congenitale şi secundare.

    Barem activitati practice

    •  Bilanţ articular

    •  Bilanţ muscular

    •  Interpretare de Radiografii ale sistemului osteoarticular,

    •  Interpretare Computer tomograf,

    •  Interpretare de Rezonanţă magnetica

    •  Infiltraţii intraarticulare si periarticulare

    •  Evaluarea mersului şi a posturii

    •  Buletin de analize factori naturali terapeutici

MODULUL DE ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE

Nr. Ore curs: 100

Nr. Ore practica: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

Tematica cursuri

1. 1. Fiziologia si fiziopatologia musculara si articulara

2. 2. Fiziologia si patologia tendonului

3. 3. Osificarea. Formarea calusului.

4. 4. Entorsa de genunchi.

5. 5. Entorsa de glezna.

6. 6. Entorsa de pumn, umar.

7. 7. Luxatii-generalitati: -umar, acromio-clavicular, cot

8. 8. Luxatii sold

9. 9. Fracturi, luxatii coloana vertebrala

10. 10. Fracturile membrului superior

11. 11. Fracturile membrului inferior

12. 12. Fracturi de bazin

13. 13. Deficiente fizice ale coloanei vertebrale (cifoze, scolioze).

14. 14. Patologia lombo-sacrata

15. 15. Artroze

16. 16. Entezite-miozite

17. 17. Osteocondroze

18. 18. Periartrita scapulo-humerala

19. 19. Principii de tratament ale fracturilor

20. 20. Principii de tratament inbolile degeneraative ale aparatului locomotor.

    Barem activitati practice

    •  Reducerea si imobilizarea fracturii extremitatii distale de radius (3)

    •  Reducerea si imobilizarea fracturii bimaleolare (5 )

    •  Reducerea si imobilizarea luxatiei de umar (5)

    •  Reducerea luxatiei de cot (3)

    •  Aparat gipsat cu camera libera in fractura de calcaneu (3)

    •  Toaleta chirurgicala a plagilor in urgenta (10)

    •  Vizionare-alungire tendon achilian (5)

    •  Vizionare-cura chirurgicala fractura de rotula (5)

    •  Vizionare-capsulotomia post genunchi (5)

    •  Vizionare-artrodeza tibio-astragalian (5)

    •  Vizionare-osteosinteza cu tije (5)

    •  Vizionare-osteosinteza cu placa si suruburi (5)

    •  Examenul clinic al bolnavului de ortopedie si traumatologie (30)

    •  Examinarea unui bolnav cu: Deformatii congenitale (4) Osteocondrodistrofii (2) Osteomielita

      (2) Afectiuni reumatismale (5) Cifoze-scolioze (10) Picior stramb congenital (5) Traumatisme ale aparatului locomotor (2)

    •  Demonstratii: Aparat gipsat (30) Mulaje (30)

MODULUL DE MEDICINĂ INTERNĂ

Nr. Ore curs: 50

Nr. Ore practica: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

Tematica cursuri

1. 1. Pneumonii microbiene si virale.

2. 2. Astm bronsic

3. 3. Pleurezii

4. 4. Edemul pulmonar

5. 5. Valvulopatii

6. 6. Tulburarile de ritm ale inimii

7. 7. Tulburarile de conducere ale inimii

8. 8. Cardiomiopatia

9. 9. Cardiopatia ischemica

10. 10. Tromboembolii

11. 11. Hipertensiunea arteriala

12. 12. Glomerulonefrite acute, rapid progresive si cronice

13. 13. Litiaza renala

14. 14. Sindromul nefrotic

15. 15. Cistita acuta

16. 16. Ulcerul gastric si duodenal

17. 17. Enterocolitele (infectioase-de stres)

18. 18. Icterele

19. 19. Hepatite acute si cronice

20. 20. Litiaza biliara

21. 21. Pancreatitele

22. 22. Hemoragiile digestive

23. 23. Anemiile

24. 24. Reumatism poliarticular.

25. 25. Colagenoze

26. 26. Osteoporoza

27. 27. Manifestari viscerale endocrine.

28. 28. Infectii stafilococice si streptococice

29. 29. T.B.C. primar si secundar.

    Barem activitati practice

    •  Interpretare examen radiologic: 30

    •  Interpretare rezultate explorari respiratorii: 10

    •  Interpretare ECG, apexograma, carotidograma: 20

    •  Interpretare echocardiografie: 10

    •  Interpretare echografie abdominala: 10

    •  Interpretare si efectuare oscilometrie: 5

    •  Tehnici de resuscitare cardio-respiratorie: 10

    •  Interpretarea rezultatelor de diagnostic periferic : 20

    •  Interpretare explorari functionale renale, hepatice, gastrice: 50

    •  Alcatuirea regimului alimentar: 5

    •  Interpretarea antibiogramei:10

MODULUL DE CARDIOLOGIE

Nr. ore curs: 50

Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

Tematică cursuri

1. 1. Fiziologia aparatului cardiovascular

2. 2. Locul examenului clinic în cardiologia modernă – 2 ore

3. 3. Explorarea radiologică (convenţională) a aparatului cardiovascular si Tehnici moderne imagistice (CT, RMN)

4. 4. HTA primară şi secundară – 2 ore

5. 5. Valvulopatiile mitrale aortice, tricuspidiene, pulmonare – 2 ore

6. 6. Cardiopatiile congenitale ale adultului – 2 ore

7. 7. Riscul cardiovascular – 2 ore

8. 8. Boala cardiacă ischemica dureroasă şi nedureroasă – 2 ore

9. 9. Tulburările de ritm – 2ore

10. 10. Tulburările de conducere – etiopatogenie, diagnostic, tratament – 2ore

11. 11. Patologia miocardului; miocardite şi cardiomiopatii – 2 ore

12. 12. Patologia pericardului – 2 ore

13. 13. Socul cardiogen -2 ore

14. 14. Traumatismele cardiovasculare – 2 ore

15. 15. Bolile cardiovasculare la grupe speciale (tineri, vârstnici) – 2 ore

16. 16. Cordul atletic – 1 oră

17. 17. Sincope : fiziopatologie , diagnostic,tratament

18. 18. Moarte subită : cauze şi mecanisme, clinica morţii subite, diagnostic, prevenirea morţii subite, evoluţie şi prognostic

19. 19. Reanimarea cardio – respiratorie : organizarea , personal, dotare, metodologia reanimării cardio – respiratorii, evaluarea reanimării, tratamentul postreanimare

20. 20. Electrocardiografia

Barem activităţi practice

1. 1. Interpretarea unei electrocardiograme: stabilirea axului electric şi modificările patologice ale axului , hipertrofiiie atriale şi ventriculare, modificările electrocardiogramei în cardiomiopatii, cardiopatia ischemica etc , tulburări de ritm cardiac, tulburări de conducere, indicaţiile, tehnica şi interpretarea probei EKG de efort

2. 2. Interpretarea principalelor date ecocardiografice pentru patologia prevăzută în tematica

3. 3. Tehnicile de resuscitare cardiorespiratorie, defibrilarea şi cardioversia, denudare venă antebraţ, resuscitare cardiacă

MODULUL DE CARDIOLOGIE PEDIATRICĂ

Nr. ore curs: 40

Nr. Ore practica: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

Tematică cursuri

1. 1. Semiologia cardiovasculară pediatrică (anamneză, examen fizic)

2. 2. Evaluarea performanţei miocardice

3. 3. Defectul septal atrial

4. 4. Defectul septal ventricular

5. 5. Canalul arterial persistent

6. 6. Canalul atrioventricular

7. 7. Atrezia de valvă tricuspidă

8. 8. Transpoziţia de vase mari corectată anatomic

9. 9. Trunchiul arterial comun

10. 10. Stenoza aortică

11. 11. Stenoza pulmonară

12. 12. Patologia aparatului mitral

13. 13. Anomalii ale arterelor coronare (ALCAPA, ec.)

14. 14. Hipertensiunea arterială pulmonară

15. 15. Sincopa

16. 16. Moartea subită

17. 17. Cardiomiopatii (CMD/ Miocardite,CMH, CMR, CM prin noncompactare, displazie aritmogenă de VD)

18. 18. Endocardite

19. 19. Pericardite

20. 20. Reumatismul articular acut

21. 21. Hipertensiunea arterială sistemice

22. 22. Afectarea cardiacă în boli extracardiace

    Barem activităţi practice

    •  Efectuarea examenului clinic cardiologic pediatric

    •  Determinarea tensiunii arteriale

    •  Determinarea saturaţiei periferice în oxigen.

    •  Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

    •  Efectuarea testului de mers de 6 minute

    •  Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor către medicul îndrumător).

    •  Montare şi interpretare Holter-ECG

    •  Montare şi interpretare Holter-TA

    •  Tehnica efectuării şi interpretarea testului Schellong

    •  Tehnica efectuării testului de efort şi interpretarea testului de efort

MODULUL DE ECODIAGNOSTIC MUSCULO – SCHELETAL

Nr. ore curs: 40

Nr. ore practica: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

Tematică cursuri

1. 1. Generalităţi despre ecografie şi sonde

2. 2. Anatomia ecografică a aparatului locomotor

3. 3. Indicaţii ale examinării ecografice

4. 4. Revărsate articulare, tenosinovite

5. 5. Examinarea canalului carpian, tarsian

6. 6. Examinarea ecografică a piciorului în încarcare

7. 7. Examinarea ecografică a ţesuturilor moi- muschi, ligamente, tendoane, burse, aponevroze

8. 8. Examinarea ecografică a umărului rupturile coafei rotatorilor

9. 9. Examinarea ecografică a genunchiului leziuni ligamentare, meniscale, capsulare, sinoviale

10. 10. Rupturile tendoanelor- achileean, rotulian, cvadricipital, bicipital

11. 11. Hematoamele şi revărsatele intra-articulare

12. 12. Examinarea ecografica a tumorilor de ţesut moale- localizare, masuratori, monitorizare.

    Barem activitati practice

    •  Interpretare de ecografii musculo-scheletale

      MODULUL DE ELECTROMIOGRAFIE

      Nr. ore curs. 40

      Nr. ore practica: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

      Tematica cursuri

      1. 1. Introducere. Investigaţia electronică neuromusculară.

      2. 2. Principii de neuro-electro-fiziologie. Unitatea motorie. Neuronul. Joncţiunea neuromusculară. Fibra musculară. Arhitectura unităţii motorii. Tipurile de fibre nervoase.

      3. 3. Inervaţia radiculară, tronculară, miotomală

      4. 4. Leziuni de nervi periferici

      5. 5. Tehnici clasice de electrodiagnostic.

      6. 6. Aparatura de electromiografie

      7. 7. Electromiografia-semiologie. Activitate spontană, potenţialul de uitate motorie, recrutarea, EMG de fibră unică.

      8. 8. Electro-mio-neurografia – principii generale: studii de conducere nervoasă motorie, studiideconducerenervoasăsenzitivă-tehnicăanti-dromicaşi orto-romica, studiul reflexelor- unda F, unda A, reflexul H, reflexul de clipire, stimularea repetativă

      9. 9. Biofeed-back electromiografic

      10. 10. Metode cantitative în electromiografie- EMG kineziologică: stimularea magneto-electrică, patologiaEMG (leziuni focale ale nervilor. Polineuropatii. Neuronopatii, Miopatii, Tulburări ale transmiterii neuro-musculare

          Barem activitati practice

          •  Interpretare de Electromiografii- 50

      MODULUL DE NUTRITIE SI DIABET

      Nr. ore curs: 50

      Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

      Tematica cursuri

      1. 1. Principiile alimentaţiei sănătoase, comportament alimentar

      2. 2. Principii de dietoterapie

      3. 3. Tulburări de nutriţie, tulburări de comportament alimentar (inclusiv triada atletelor)

      4. 4. Metabolismul intermediar şi energetic al glucidelor, lipidelor şi proteinelor

      5. 5. Tulburările echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic

      6. 6. Obezitatea – diagnostic, clasificare, epidemiologie, etiopatogeneza, managementul obezităţii, factor de risc în patologie

      7. 7. Dislipidemiile – nozologie, screening, diagnostic, etiopatogeneza, managementul dislipidemiilor

      8. 8. Sindromul X metabolic, evaluarea şi managementul riscului cardiovascular

      9. 9. Principiile studiului epidemiologic

         Barem activitati practice

         •  Evaluarea stării de nutriţie, antropometrie, perimetre

         •  Crearea unui regim alimentar zilnic

         •  Calculul cheltuielilor energetice zilnice

         •  Elaborarea planurilor de intervenţie nutriţională (in diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, denutriţie şi hipovitaminoze, hiperuricemii)

         •  Explorarea echilibrului acido bazic şi hidro-electrolitic – tehnică şi interpretare

         •  Tehnica şedinţelor de educaţie individuală şi de grup

         •  Principii de gastrotehnie

         •  Ancheta alimentară

         •  Screeningul familial în bolile metabolice

         •  Metodologia cercetării epidemiologice

      MODULUL DE MEDICINA DE URGENTA

      Nr ore curs: 50

      Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

      Tematica cursuri

      1. 1. Suportul primar al vietii (BLS)

      2. 2. Suportul avansat al vietii (ACLS, ATLS)

      3. 3. Disritmii – atitudine si urgenta

      4. 4. Inecul

      5. 5. Electrocutarea

      6. 6. Hipotermia

      7. 7. Arsuri

      8. 8. Degeraturi

      9. 9. Socul termic

      10. 10. Intepaturi, muscaturi insecte, animale

      11. 11. Anafilaxia – Soc anafilactic

      12. 12. Coma – atitudine in urgenta

      13. 13. Intoxicatii acute- masuri generale de eliminare a toxicului, atitudine de urgenta

      14. 14. Probleme legate de altitudine si medicina hiperbara

      15. 15. Politraumatismul – Definitie, atitudine, evaluare primara, evaluare secundara

      16. 16. Socul hemoragic, hipovolemic

      17. 17. Traumatismele cranio-cerebrale, evaluare si atitudine

      18. 18. Traumatismele vertebrale, evaluare si atitudine

      19. 19. Durerea toracica – Diagnostic, definitie si atitudine terapeutica

      20. 20. Factori patogenici in transportul medicaalizat.

          Baremul activitatilor practice

          •  ACLS

          •  ATLS

          •  Perfuzii

          •  Injectii intra-musculare

          •  Injectii intra-dermice

          •  ECG – interpretare – ischemie, leziune, necroza

          •  Pansamente – plagi; solutii antiseptice

          •  Punctia pleurala

          •  Punctia abdominala

          •  Sondaj vezical

          •  Sondaj naso-gastric

          •  Oxigenoterapie – modalitati de administrare

          •  Manevre terapeutice in politraumatism

          •  Pozitii de transport

      MODULUL DE BIOETICĂ

      Nr. ore teoretice: 20

      Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

      Tematica cursuri

      1. 1. Introducere în Bioetică (2 ore) Morala, etica, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu. Contextul apariţiei bioeticii. Definirea bioeticii. Delimitarea domeniului de studiu al bioeticii. Teorii şi metode în bioetică.

      2. 2. ​Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii (2 ore) Definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă. Conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinii şi ştiinţelor vieţii. Rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.).

      3. 3. Relaţia medic-pacient I (2 ore) Valori ale relaţiei medic-pacient. Paternalism versus autonomie. Modele ale relaţiei medic-pacient. Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate.

      4. 4. Relaţia medic-pacient II – 2 ore Consimţământul informat. Confidenţialitatea în relaţia medic-pacient. Relaţia medic-pacient minor. Acte normative care reglementează relaţia medic-pacient.

      5. 5. Greşeli şi erori în practica medicală – 2 ore Definirea noţiunilor de greşeală şi eroare. Culpa medicală – definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice. Managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală.

      6. 6. Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore Libertatea procreaţiei. Dileme etice în avort. Etica reproducerii umane asistate medical. Probleme etice în clonarea reproductivă.

      7. 7. Probleme etice la finalul vieţii – 2 ore Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină. Probleme etice în stările terminale. Tratamente inutile în practica medicală. Eutanasia şi suicidul asistat. Îngrijirile paliative.

      8. 8. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane – 2 ore Donarea de organe de la cadavru. Donarea de organe de la persoana vie. Etica alocării de resurse în transplant.

      9. 9. Probleme etice în genetică şi genomică – 2 ore Eugenia şi discriminarea pe baza geneticii. Proiectul genomului uman – probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman. Etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală. Statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni. Terapia genică. Posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice.

      10. 10. Etica cercetării pe subiecţi umani – 2 ore Principii etice în cercetarea pe subiecţi umani. Protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală – discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani. Populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani. Aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale. Comitetele de etică a cercetării. Comportamentul ştiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică.

          Tematică seminarii

          •  Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică – 2 ore

          •  Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică – 2 ore Jurământul lui Hipocrate – comentarea formei iniţiale a jurământului lui Hipocrate şi evaluarea gradului de aplicabilitate a perceptelor acestuia în condiţiile medicinii actuale. Alternative ale

            jurământului lui Hipocrate. Alte coduri de etică şi deontologie medicală folosite în prezent.

          •  Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore. Valoarea şi limitele consimţământului informat în practica medicală curentă.. Valoarea şi limitele confidenţialităţii în practica medicală curentă. Rolul comunicării în relaţia medic-pacient.

          •  Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore Accesul la îngrijirile de sănătate – discutare de cazuri. Drepturile pacienţilor – reglementare legislativă. Rolul comitetelor de etică din spitale.

          •  Exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete – 2 ore Delimitarea cadrului noţiunii de malpraxis. Greşeala medicală din perspectiva sistemului de malpraxis Perspectiva deontologică asupra greşelilor medicale.

          •  Discutarea problemelor etice la începutului vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

          •  Discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

          •  Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

          •  Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

          •  Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete – 2 ore

      STAGIUL LA BAZĂ SPORTIVĂ SAU LOT OLIMPIC

      Nr. ore prezentari caz, re erate : 80

      Nr. ore practică: activitate clinică curentă conform contractului de muncă individual

      Barem activitati practice

      1. 1. Controlul igienico-sanitar al bazelor sportive zilnic

      2. 2. Valorificarea datelor avizului medico-sportiv din I.M.S. in planul de pregatire (10)

      3. 3. Asistenta medicala la antrenamente si competitii (30)

      4. 4. Anamneza medico-sportiva (30)

      5. 5. Evaluarea dezvoltarii fizice (30)

      6. 6. Evaluare functionala si a capacitatii de efort (30)

      7. 7. Investigatii in efort specific (50)

      8. 8. Verificarea juranalului de auto-control (50)

      9. 9. Examene profilactice, clinice la 7-10 zile (20)

      10. 10. Testele de teren (saptamanal) (50)

      11. 11. Alcatuirea ratiei alimentare dupa specificul efortului (30)

      12. 12. Alcatuirea schemei de medicatie sustinatoare si de refacere (30)

      13. 13. Evaluarea gradului de antrenament si a formei sportive (20)

      14. 14. Alcatuirea schemei de refacere in functie de specificul antrenamentului (30)

      15. 15. Scheme de recuperare adaptate cazului (20)

      1. 1.5. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE

         • ► Deprinderea noţiunilor clinice şi interpretarea probelor paraclinice necesare în elaborarea avizului medico-sportiv,

         • ► Diagnosticul, tratamentul şi recuperarea patologiei sportive.

         • ► Dirijarea medicala a antrenamentului sportiv

         • ► Asigurarea asistenta medicale de urgenta a sportivilor

         • ► Supervizarea medicala a antrenamentelor si competitiilor sportive

      2. 1.6. REZULTATE ASTEPTATE (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire)

         • ► Inţelegerea şi cunoaşterea managementului medico-sportiv si a riscurilor aferente

         • ► Identificarea particularitatilor de recuperare in traumatologia sportiva si alte patologii asociate sportului de performanta

         • ► Prescrierea exercitiului fizic in functie de particularitatile biologice personale

         • ► Executarea manevrelor diagnostice şi terapeutice in stabilirea obiectivelor de mai sus

         • ► Cunoasterea indicaţiilor si contraindicaţiilor practicarii sportului

         • ► Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor medicului de medicina sportiva într-o echipă multidisciplinară (antrenor, psiholog, kinetoterapeut etc)

         • ► Prescrierea exercitiului fizic in scopul profilaxiei bolilor datorate sedentarismului si a cresterii calitatii vietii a pacientilor cu boli cronice

      3. 1.7. EXAMENUL DE MEDIC SPECIALIST

         Probe de evaluare, specifice programului:

         1. 1. Proba scrisa

         2. 2. Proba clinica pe sportiv sanatos (aviz medico-sportiv)

         3. 3. Proba clinica pe sportivul bolnav (patologie sportiva)

         4. 4. Proba practica

         Tematica examen

         PROBA SCRISA

         1. 1. Clasificarea eforturilor. Surse de energie

         2. 2. Fiziologia si biochimia efortului sportiv

         3. 3. Modificari imediate si tardive induse de efortul fizic la nivelul aparatului respirator

         4. 4. Modificari imediate si tardive induse de efortul fizic la nivelul aparatului cardio-vascular

         5. 5. Cordul sportiv

         6. 6. Raspunsul neuro- muscular in efortul fizic

         7. 7. Capacitatea de efort – baze fiziologice si biochimice.

         8. 8. Evaluare functionala si testarea capacitatii de efort

         9. 9. Biotipul constitutional. Factorii performantei sportive

         10. 10. Principiile antrenamentului sportiv

         11. 11. Selectia si orientarea medico-sportiva in sport

         12. 12. Evaluarea dezvoltarii fizice la sportivi

         13. 13. Modificari EKG adaptative si patologice in sportul de performanta

         14. 14. Riscul cardio-vascular si Moartea subita cardiaca la sportivi

         15. 15. Pregatirea biologica de concurs. Forma sportiva – starea de start

         16. 16. Refacerea in sportul de performanta

         17. 17. Alimentatia la sportivi

         18. 18. Medicatia efortyului sportiv (sustinere)

         19. 19. Dopingul in sport.

         20. 20. Aparatul digestiv in practica medico-sportiva. Ficatul de efort

         21. 21. Aparatul renal in practica medico-sportiva. Rinichiul de efort

         22. 22. Antrenamente si competii la altitudine medie

         23. 23. Aclimatizare la altitudini mari

         24. 24. Antrenamente si competii in conditii de variatii de fusuri orare

         25. 25. Adaptarea organismului sportiv la conditii climaterice deosebite

         26. 26. Oboseala patologica acuta si cronica in sport

         27. 27. Bioritmurile in sport

         28. 28. Traumatologia sportiva (aspecte specifice de tratament si recuperare)

         29. 29. Leziuni traumatice articulare – entorse, luxatii

         30. 30. Afectiuni inflamatorii si traumatice ale muschilor si partilor moi

         31. 31. Leziuni traumatice de suprasolicitare specifice sportului de performanta

         32. 32. Prioritati in reabilitarea traumatismelor sportive

         33. 33. Sportul la diverse varste (copii, juniori, varsta a III-a si a IV-a)

         34. 34. Femeia si sportul.

         35. 35. Contraindicatii temporare si definitive in sportul de performanta

         36. 36. Avizul medico-sportiv: diagnostic, indicatii-contraindicatii

         37. 37. Prescrierea exercitiului pentru sanatate. EPH.

         PROBA CLINICA PE SPORTIVUL SANATOS

         Anamneza, examen clinic, evaluare fizica si functionala, diagnostic, indicatii, contraindicatii.

         PROBA CLINICA PE SPORTIV BOLNAV

         Motivele internarii, anamneza, istoric, examene clinice si paraclinice, diagnostic pozitiv si diferential, tratament, recuperare, prognoza.

         PROBA PRACTICA

         1. 1. Anamneza medico- sportiva initiala si periodica

         2. 2. Somatoscopia (examenul clinic al dezvoltarii fizice)

         3. 3. Somatometria (examenul paraclinc al dezvoltarii fizice)

         4. 4. Determinarea compozitia corporala (metoda celor 5 plici de tesut adipos)

         5. 5. Dinamometrie (determinarea fortei musculare)

         6. 6. Miotonometria (evaluarea tonusului muscular)

         7. 7. Proba Ruffier

         8. 8. Proba clino-ortostatica. Proba Martinet

         9. 9. Proba Flack

         10. 10. Calcularea costului energetic al exercitiului fizic si a substratului utilizat

         11. 11. Interpretarea EKG de repaus si efort la sportivi

         12. 12. Electromiografia EMG la sportivi

         13. 13. Examenul clinic ortopedic al sportivului

         14. 14. Spirometrie

         15. 15. Evaluarea capacitati aerobe de efort (spiroergometrie, Testul INMS)

         16. 16. Evaluarea capacitatii anaerobe cu cicloergometru (testul Wingate, testul Travaliului Total Realizat)

         17. 17. Testul Sargent

         18. 18. Testul Bosco

         19. 19. Jurnalul de autocontrol

         20. 20. Investigatia in efort specific

         21. 21. Fisa de nutritie si calcularea ratiei alimentare

         22. 22. Interpretarea testarilor de acid lactic si echilibrului acido-bazic intra si post-efort

         23. 23. Elaborarea avizului medico-sportiv

         24. 24. Scheme de refacere in diverse probe sportive

         25. 25. Scheme terapeutice energotrope si trofotrope

         Bibliografia

         1. 1. American College of Sports Medicine – Guidelines for exercise testing and prescription. (14th ed. ) Baltimore: Williams and Wilkins, 2014

         2. 2. Avramescu T., IonescuA.M. „Alimentatia si medicatia efortului sportiv”, Editura Universitaria, Craiova, 2004

         3. 3. Bruckner P., Khan K. – Clinical Sports Medicine 4th ed., McGraw Hill, Australia 2012

         4. 4. Drăgan I , Medicina Sportivă, Editura Medicală, Bucureşti, 2002

         5. 5. EFSMA Exercise Prescription for health – Index to the Green Prescription (Cummiskey J) www.efsma.eu ,

         6. 6. Exercise Prescription for Health – http://www.efsma-scientific.eu

         7. 7. Ionescu A.M., ”Medicina Sportiva, Performanta si Sanatate”, Editura Medicala, Bucuresti, 2013

         8. 8. Ionescu A.M., „Capacitatea de efort” Editura Universitaria, Craiova, 2005

         9. 9. Klisouras V., Ionescu A. „Fiziologia Exercitiului – notiuni fundamentale”,EdituraBren, Bucuresti 2013

         10. 10. McArdle, W. D., Katch, F. I., Katch, V. L. Exercise physiology: Energy, nutrition, and human performance. Wolters Kluwer/Lippincott Williams Wilkins Health, 2010

         11. 11. Ionescu A.M, “Medicină sportivă. Ghid de lucrări practice" Ecas Trade SRL, Bucuresti, 2001

         Baremul de manevre, tehnici si activitati practice (vezi pagina 4 si 5)

      4. 1.8. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST DE MEDICINA SPORTIVĂ

         1. 1.8.1. Competenţa pro esională intrinsecă specialităţii

            Urmare promovării examenului de medic specialist (standard profesional):

            • o Va practica specialitatea de Medicină Sportiva la nivel european de pregătire având în vedere ca atât Curriculum cât şi tematica sunt în concordanţă cu recomandările Multiple Join Committee on Sports Medicine – UEMS

            • o Va înţelege, va trata şi va integra necesităţile medicale ale sportivilor, cu problemele sociale şi familiale ale acestora.

1. 1.8.2. Drepturi

   •  Sa elibereze avizul medico-sportiv, act medico-legal (singuri specialialişti!)

   •  Să practice specialitatea în regim public sau privat, în policlinici specializate, cabinete medicale, baze sportive sau la loturi nationale si olimpice.

   •  Să ceară opinii profesionale experţilor din clinici universitare

   •  Să participe la stagii de perfecţionare în clinici universitare

   •  Să participe la proiecte de cercetare ştiinţifică, studii clinice, etc

   •  Să susţină examenul de Board European MJC – UEMS

   •  Să participe la conferinte, cursuri/specializări nationale şi internaţionale

   •  Să participe la obţinerea de atestate pentru studii complementare

   •  Să fie aleşi în structurile de conducere ale asociaţiei profesionale „Societatea Română de Medicina Sportiva”

2. 1.8.3. Obligaţii

   • – Să respecte principiile de etică în supravegherea medicala a sportivilor si dirijarea medicala a antrenamentului sportiv

   • – Sa vegheze la pastrarea sanatatii sportivilor

   • – Să se perfecţioneze pe toată durata practicării specialităţii

1. 1.8.4. Modulele de pregătire, similare unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregătirii, care intră in standardul pro esional şi pot i practicate urmare obţinerii titlului de medici specialist:

   •  Cardiologie sportivă

   •  Ecografie musculoscheletală

   •  Electromiografie

   •  Terapia Durerii

   •  Podiatrie

2. 1.8.5. Domeniile adiţionale de dezvoltare pro esională în specialitate, prin ormare specializată suplimentară (atestate de pregătire complementară existente în legislaţia MS), ulterior obţinerii titlului de medic specialist:

   •  Managementul Serviciilor de Sănătate

   •  Acupunctură

   •  Homeopatie

   •  Apifitoterapie

   •  Medicină Aerospaţială

PRIN ACEASTA SE CERTIFICĂ LEGALITATEA ŞI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE ÎN CURRICULUM

PREŞEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Pro . Dr. Anca Mirela Ionescu

Subcomisia de Specialitate Medicină Sportiva a Ministerului Sanatatii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

REUMATOLOGIE

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA: REUMATOLOGIE……………………………………..

Definiţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMARUL TOTAL DE ANI	5 ani
      NUMARUL TOTAL DE MODULE	8
      MODULUL 1	Medicină internă (MI)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	24 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      MODULUL 2	Reumatologie (R)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	12 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      MODULUL 3	Reabilitare medicală, medicină izică şi balneologie ( RMFB)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      MODULUL 4	Radiologie (RX)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	1 luna
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA

      MODULUL 5	Explorari imagistice: IRM si CT (I)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/ MODUL	1 luna
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      MODULUL 6	Epidemiologie clinică si economie medicală (EEM)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	0.5 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      MODULUL 7	Bioetică (BE)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	0.5 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      MODULUL 8	Ecogra ie musculoscheletală si densitometrie osoasă (E)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	4 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      MODULUL 2	Reumatologie (R)
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	15 luni
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA
      Total ore pregătire teoretică
      Total ore pregătire practică

      Structura programului

      Modulul 1, anul I: Medicina Interna

      Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

      Tematica con erinte:

      1. 1. Pneumoniile bacteriene şi nebacteriene

      2. 2. Astmul bronşic

      3. 3. Bronhopneumopatia cronică obstructivă

      4. 4. Tuberculoza pulmonară

      5. 5. Neoplasmul bronhopulmonar

      6. 6. Pleureziile

      7. 7. Hipertensiunea arterială pulmonară

      8. 8. Endocarditele

      9. 9. Miocarditele şi cardiomiopatiile

      10. 10. Cardiopatia ischemică

      11. 11. Tulburările de ritm şi de conducere

      12. 12. Pericarditele

      13. 13. Insuficienţa cardiacă acuta si cronica

      14. 14. Hipertensiunea arterială sistemică

      15. 15. Pneumopatiile interstiţiale difuze

      16. 16. Arteriopatiile periferice

      17. 17. Boala tromboembolică si suferinţele venoase periferice acute

          1. 1. Obiective educaţionale

             • – efectuarea examenului clinic corect si complet pe aparate si sisteme

             • – intocmirea corecta a unei foi de observatie clinica

             • – solicitarea investigatiilor paraclinice (biologice, imunologice, imagistice, histopatologice) pentru bolile din barem si interpretarea lor corecta

             • – interpretarea corecta a unei electrocardiograme (EKG) normale si patologice si a unei radiografii normale si patologice

             • – stabilirea diagnosticului pozitiv si diferential al bolilor din barem

             • – abordarea terapeutica corecta a bolilor din barem

             • – cunoasterea reperelor anatomice pentru investigatiile invazive (toracocenteza, paracenteza)

2. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

• – sa stabileasca corect diagnosticul pozitiv si diferential al bolilor din barem

• – sa initieze prompt un tratament corect

• – sa managerieze corect bolile din barem

• – sa stabileasca complicatiile bolii, comorbiditatile asociate si prognosticul bolilor din barem

• – sa intocmeasca corect biletul de externare/scrisoarea medicala pentru medicul de familie

• – sa cunoasca reperele anatomice si metodologia investigatiilor invazive si sa le poata aplica sub observatia directa a medicului indrumator

Modulul 2, anul II: Medicina interna

Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

Tematica con erinte:

1. 18. Glomerulonefritele acute şi cronice

2. 19. Sindromul nefrotic

3. 20. Infecţiile urinare si suferinţele tubulointerstiţiale

4. 21. Litiaza renală

5. 22. Insuficienta renala acuta si boala renala cronica

6. 23. Gastritele si boala de reflux gastro-esofagiana

7. 24. Ulcerul gastric şi duodenal

8. 25. Neoplasmul gastric

9. 26. Hepatitele acute si cronice; cirozele

10. 27. Litiaza biliară

11. 28. Pancreatitele acute si cronice

12. 29. Bolile inflamatorii intestinale

13. 30. Abdomenul acut

14. 31. Anemiile

15. 32. Leucozele şi limfoamele (inclusiv policitemiile, trombocitozele şi metaplazia mieloidă cu mieloscleroză)

16. 33. Mielomul multiplu si gammopatiile monoclonale

17. 34. Sindroame hemoragipare si trombofiliile

18. 35. Sarcoidoza

19. 36. Diabetul zaharat si alte suferinţe metabolice si endocrine: dislipidemiile, sindromul metabolic, ateroscleroza, suferinţele tiroidiene si corticosuprarenaliene

1. 1. Obiective educaţionale

   • – evaluarea starii de sanatate la individul clinic sanatos si la pacient

   • – stabilirea corecta a diagnosticului pozitiv si diferential al bolilor din barem

   • – recomandarea si interpretarea unor investigatii specifice necesare stabilirii diagnosticului bolilor din barem

   • – prevenirea complicatiilor uneori amenintatoare de viata ale bolilor din barem

   • – instituirea rapida a unor terapii salvatoare de viata in cadrul complicatiilor bolilor din barem

   • – monitorizarea corecta a bolilor din barem sub tratament

   • – cunoasterea unor terapii profilactice si indicarea lor pentru diminuarea recidivelor si a complicatiilor

     1. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

        • – sa interpreteze corect examenul Doppler arterial si venos

        • – sa interpreteze corect rezultatele investigatiilor endoscopice (bronhoscopie, gastroscopie, colonoscopie, rectoscopie)

        • – sa interpreteze corect rezultatul fundului de ochi

        • – sa interpreteze corect datele de explorare funcţionala renală, hepatică, pancreatică, pulmonară

        • – sa cunoasca indicatiile si interpretarea screeningului tuberculozei pulmonare

        • – sa interpreteze rezultatele examenului bacteriologic din produse patologice (spută, urină, bilă, lichid pleural, peritoneal, LCR, sânge)

        • – sa interpreteze corect testele hematologice special conventionale si speciale

        • – sa cunoasca modalitatea de efectuare si interpretare a testului hiperglicemiei provocate

     Modulul 2, anul III: Reumatologie

     Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

     Tematica con erinte:

     1. 1. Anatomia funcţională a aparatului locomotor: schelet, articulaţii, inervaţia, vascularizaţia, biomecanica şi semiologia aparatului locomotor

     2. 2. Structura şi funcţiile ţesutului conjunctiv

     3. 3. Structura şi metabolismul osului

     4. 4. Aspecte moleculare, biochimice şi clinice în procesul de degenerescenţă şi reparaţie a cartilajului articular

     5. 5. Structura si funcţiile sistemului imun

     6. 6. Complexul major de histocompatibilitate (CMH) în bolile reumatologice

     7. 7. Imunitatea celulară

     8. 8. Imunitatea umorală

     9. 9. Inflamaţia în bolile reumatologice

     10. 10. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) în tratamentul bolilor reumatologice

     11. 11. Hormonii corticosteroizi în tratamentul bolilor reumatologice

     12. 12. Medicamente modificatoare de boală „conventional synthetic disease-modifying antirheumatic drugs”/ csDMARDs (metotrexat, leflunomid, sulfasalazina, hidroxiclorochina, ciclosporina, ciclofosfamida, azatioprina, micofenolat mofetil) si “targeted synthetic disease- modifying antirheumatic drugs”/tsDMARDs (inhibitorii de Janus kinaza – tofacitinib, baricitinib) în bolile reumatologice

     13. 13. Terapia biologică “biological original disease-modifying antirheumatic drugs”/boDMARDs si “biosimilar disease-modifying antirheumatic drugs”/bsDMARDs în tratamentul bolilor reumatologice

     14. 14. Reumatismul articular acut

     15. 15. Poliartrita reumatoidă si sindromul Felty

     16. 16. Boala Still a adultului

     17. 17. Sindromul Sjogren

     18. 18. Artrita idiopatică juvenilă

     19. 19. Spondilartritele axiale (spondilita anchilozanta, spondilartrita axiala non-radiografica)

     20. 20. Spondilartritele periferice (artrita reactiva, artrita asociata bolilor inflamatoare intestinale, spondilartrita nediferentiata)

     21. 21. Artropatia psoriazica

     22. 22. Lupusul eritematos sistemic

     23. 23. Sindromul antifosfolipidic (primar si secundar)

     24. 24. Scleroza sistemica (difuza, limitata localizata)

     25. 25. Fasciita cu eozinofile şi sindromul mialgie – eozinofilie

     26. 26. Dermato-polimiozita

         1. 1. Obiective educaţionale:

            • – examenul clinic reumatologic (corect si complet)

            • – întocmirea foii de observaţie cu focusare pe sistemul musculo-scheletal

            • – tehnica examinării corecte a coloanei vertebrale şi a articulaţiilor periferice

            • – cunoasterea si efectuarea corecta a unor manevre specifice bolilor din barem

            • – indicatia corecta a investigatiilor paraclinice (imunobiologice, imagistice etc) si interpretarea lor

            • – testele de laborator folosite pentru depistarea procesului inflamator nespecific (tehnică, interpretare)

            • – autoanticorpii în bolile reumatologice (tehnică, semnificaţie, demonstraţie)

            • – complementul in ser si lichidul sinovial in bolile reumatologice (tehnică, semnificaţie, demonstraţie)

            • – stabilirea unui diagnostic pozitiv al bolilor reumatologice din barem conform criteriilor de clasificare/diagnostic actuale

            • – stabilirea unui diagnostic diferential al bolilor reumatologice din barem

            • – cunoasterea si interpretarea corecta a scorurilor si indicilor de activitate si functionalitate a bolilor din barem

            • – cunoasterea reperelor anatomice si tehnicii punctiilor articulare (genunchi, umar, sold) cu valoare diagnostica si terapeutica

            • – examenul lichidului sinovial (tehnica punctiei articulare, interpretarea examenului lichidului sinovial, examen in microscopie optica si microscopie cu lumina polarizata)

2. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire, ierarhizate după cum urmează:

   • – sa stabileasca corect diagnosticul pozitiv si diferential al bolilor din barem conform criteriilor de clasificare/diagnostic actuale

   • – sa cunoasca investigatiile paraclinice imunobiologice indicate pentru bolile reumatologice din barem cu semnificatia lor diagnostica si limite

   • – sa efectueze corect punctiile articulare in conditii de asepsie si sa interpreteze rezultatele examenului lichidului sinovial si al sinovialei

   • – sa interpreteze corect rezultatele investigatiilor de imagistica (radiografie, ecografie, CT, IRM, scintigrafie) indicate in bolile reumatologice din barem

   • – sa cunoasca indicatiile, contraindicatiile si reactiile adverse ale medicamentelor utilizate in reumatologie

   • – sa trateze corect conform recomandarilor actuale validate si aprobate bolile reumatologice din barem

   • – sa monitorizeze strict evolutia bolilor reumatologice din barem sub tratament in vederea optimizarii terapiei

   • – sa efectueze proceduri invazive (punctie articulara, punctii ale tesuturilor moi sub ghidaj ecografic) sub supravegherea indrumatorului

Modulul 3, anul IV: Reabilitare medicală, medicină izică şi balneologie ( RMFB)

Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

Tematica con erinte:

Reabilitarea medicală şi Clasificarea Internaţională a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii (OMS) Evaluarea şi diagnosticul în reabilitarea medicală

Principalele intervenţii pentru sănătate în reabilitarea medicală Evaluarea rezultatelor inclusiv a calităţii vieţii în reabilitarea medicală Bazele fiziologice ale kinetoterapiei

Obiectivele kinetoterapiei profilactice, terapeutice şi de recuperare Exerciţiile terapeutice: clasificare, efecte şi mecanisme de acţiune, indicaţii Masajul terapeutic

Bazele fiziologice ale termoterapiei

Termoterapia pentru bolile reumatologice: clasificare, mecanisme, efecte şi indicaţii Electroterapia: bazele fizice, mecanisme de acţiune, efecte fiziologice şi terapeutice, indicaţii

Fototerapia, laserterapia: bazele fizice, mecanisme de acţiune, efecte fiziologice şi terapeutice, indicaţii Ultrasonoterapia: bazele fizice, mecanisme de acţiune, efecte fiziologice şi terapeutice, indicaţii Factori naturali de cură în bolile reumatologice: clasificare, mecanisme de acţiune, efecte şi indicaţii Plan de recuperare pentru bolile reumatologice

Activitati practice:

Bilanţul articular şi muscular

Reabilitarea medicală la persoanele cu afecţiuni ale coloanei vertebrale

Reabilitarea medicală la persoanele cu artroză şi alte afecţiuni degenerative musculo-scheletale Reabilitarea medicală la persoanele cu osteoporoză

Reabilitarea medicală la persoanele cu leziuni posttraumatice ale trunchiului şi membrelor Reabilitarea medicală la persoanele cu sindrom complex regional

Reabilitarea medicală la persoanele cu afecţiuni inflamatoare şi autoimune (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, miopatii inflamatoare etc)

Tehnici de kinetoterapie activă şi pasivă

Tehnici de mecanoterapie (masaj, tracţiune, manipulări) Tehnici de hidrotermoterapie locală şi generală

Tehnici de electroterapie (galvanizări, ionizare, curenţi de joasă, medie şi înaltă frecvenţă) Tehnici de fototerapie

Tehnici de sonoterapie şi sonoforeză

Tehnici de balneo- şi crenoterapie (demonstraţii)

1. 1. Obiective educaţionale

   • – cunoasterea bazelor teoretice ale interventiilor de recuperare medicala

   • – cunoasterea indicatiilor si contraindicatiilor interventiilor de recuperare medicala

   • – cunoasterea generala a tehnicilor de reabilitare medicala

   • – cunoasterea tehnicii de realizare a bilantului musculoscheletal

     1. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire)

        • – sa identifice corect necesarul de interventie recuperatorie la pacientii du boli cronice reumatismale

        • – sa realizeze corect examenul de bilant musculo-articular

        • – sa integreze activitatile de recuperare musculoscheletala in managementul complex al pacientului reumatic

     Modulul 4, anul IV: Radiologie (RX)

     Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

     Tematica con erinte:

     Radiografia convenţională (pulmonara, gastro-intestinala, sinusuri anterioare ale fetei) si specifica (articulaţii periferice, coloana vertebrală, bazin) în diagnosticul bolilor reumatologice si manifestarilor extraarticulare

     Cuantificarea şi stadializarea semnelor radiografice în monitorizarea bolilor reumatologice (scoring)

     1. 1. Obiective educaţionale.

        • – sa solicite corect radiografia osteoarticulara pentru bolile din barem

        • – sa interpreteze corect radiografia osteoarticulara in cadrul diagnosticului pozitiv si diferential al bolilor din barem

2. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire)

   • – sa interpreteze corect o radiografie osteoarticulara (osoasa, articulara, vertebrala)

   • – sa cuantifice corect scoruri radiografice pentru PR (scorul Sharp) si sa stabileasca corect stadiul sacroiliitei pentru SA

   • – sa stadializeze corect fractura vertebrala conform scorului Genant

Modulul 5, anul IV: Explorari imagistice: IRM si CT (I)

Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

Tematica con erintelor: Aportul IRM în Reumatologie Aportul CT în Reumatologie

1. 1. Obiective educaţionale

   • – intelegerea indicatiilor si contraindicatiilor CT si IRM pentru bolile din barem

   • – intelegerea spectrului de rezultate obtinute in urma investigatiilor CT si IRM

2. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

   • – sa integreze corect datele de IRM si CT in diagnosticul si managementul bolilor din barem

Modulul 6, anul IV: Epidemiologie clinică si economie medicală (EEM)

Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

Tematica con erinte:

Evaluarea calităţii informaţiei ştiinţifice Evaluarea calităţii unui studiu clinic Studiile observaţionale

Studiile intervenţionale

Medicina Bazata pe Dovezi (MBD) – principii si aplicabilitate Determinanţii socio- economici ai stării de sănătate Măsurarea si valorizarea sănătăţii

Tipuri principale de analize economice în medicină

Sisteme de asigurări de sănătate si stimulentele în sistemul medical

1. 1. Obiective educaţionale:

   • – analiza critică a surselor de informaţie

   • – evaluarea calităţii unui studiu clinic – scale de evaluare (AGREE si GRADE)

   • – studiile observaţionale – dezvoltarea protocolului si analiza critică a elementelor de protocol

   • – studiile intervenţionale – dezvoltarea protocolului si analiza critică a elementelor de protocol

   • – medicina Bazata pe Dovezi (MBD) – elaborarea deciziilor

   • – determinanţii socio-economici ai stării de sănătate

   • – măsurarea si valorizarea sănătăţii

   • – tipuri principale de analize economice în medicină

   • – sisteme de asigurări de sănătate si stimulentele în sistemul medical

     1. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

        • – sa analizeze critic un studiu clinic din perspectiva epidemiologica

        • – sa identifice tipul studiilor de Economie Medicala

        • – sa analizeze critic si sa interpreteze corect rezultatele studiilor de economie medicala

        • – sa sustina argumentat o decizie medicala sau de economie medicala bazandu-se pe date din studii

     Modulul 7, anul IV: Bioetică (BE)

     Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

     Tematica con erinte:

     Conceptele de sănătate, boală, suferinţă prin prisma bioeticii Relaţia medic – pacient

     Greşeli şi erori în practica medicală Probleme etice la începutul vieţii Probleme etice la finalul vieţii

     Probleme etice în transplanturi de ţesuturi şi organe umane Problemele etice în genetică şi genomică

     Etica cercetării pe subiecţi umani

     1. 1. Obiective educaţionale:

        • – ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică

        • – reglementarea practicii medicale prin coduri de etică

        • – ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic – pacient prin cazuri practice

        • – ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic – medic

        • – exemplificarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete

        • – discutarea problemelor etice la începutul vieţii pe baza unor cazuri concrete

        • – discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete

        • – discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete

        • – discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete

        • – discutarea problemelor etice în cercetare pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete

2. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire)

   • – sa identifice corect problemele de etica medicala din activitatea clinica si de cercetare

   • – sa conduca sistematizat din punct de vedere etic o discutie legata de probleme de la inceputul vietii / la sfarsitul vietii / transplantul de organe si tesuturi /genomica / de cercetate

   • – sa dovedeasca usurinta in aplicarea principiilor etice in relatia medic pacient

Modulul 8, anul IV: Ecogra ie musculoscheletală si densitometrie osoasă (E)

Nr. ore curs: 2h/zi Nr. ore practică: 5h/zi

Tematica con erinte:

Introducere în tehnica ecografică: principii, aparatură, tipuri de sonde si aplicaţii Anatomia ecografică a aparatului locomotor

Indicaţii ale examinării ecografice în Reumatologie Hidartroze şi colecţii lichidiene tenosinoviale

Examenul ecografic în sindroamele canelare (carpian, tarsian etc.)

Examenul ecografic al mâinii, piciorului, umărului, genunchiului, şoldului, cotului Leziunile şi rupturile tendinoase

Leziunile ecografice ale părţilor moi la bolnavi reumatologici Ecografia tumorilor aparatului locomotor

Monitorizarea ecografică a pacientului reumatologic Noţiuni de ecografie intervenţională

Densitometria osoasa (indicaţii, artefacte, interpretare)

1. 1. Obiective educaţionale

   • – sa cunoasca indicatiile si contraindicatiile ecografiei musculoscheletala si ale interventiilor ghidate ecografic

   • – sa stapineasca limbajul specific ecografiei musculoscheletale

   • – sa cunoasca datele anatomice ce pot fi accesibile prin evaluarea ecografica musculoscheletala

   • – sa cunoasca semiologia ecografia a principalelor afectiuni reumatismale

   • – sa cunoasca tehnica efectuarii si a evaluarilor densitometrice osoase

     1. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

        • – sa cunoasca tehnica de examinare ecografică a membrului superior

        • – sa cunoasca tehnica de examinare ecografică a membrului inferior

        • – sa cunoasca evaluarea ecografică standardizată a leziunilor din poliartrita reumatoidă

        • – sa cunoasca examinarea ecografică a principalelor boli reumatologice

        • – sa efectueze ecografie intervenţională (demonstraţii) sub supravegherea medicului indrumator

        • – sa interpreteze corect unui buletin de densitometrie osoasa in vederea prescrierii tratamentului

     In cadrul modulului de ecografie musculoscheletală fiecare rezident va trebui să îşi realizeze un portofoliu de 30 de examinari ecografice care vor fi certificate de către instructor; acest portofoliu trebuie sa contina minim 15 de examinări ale membrului superior si minim 15 ale membrului inferior; cel putin 50% din examinări trebuie sa reflecte o patologie reumatismală.

     La s arsitul modului de ecogra ie musculoscheletala, medicul rezident va obtine competenta minim acceptabila de a interpreta correct un buletin de ecogra ie musculoscheletala.

     Modulul II, anul V: Reumatologie

     Nr. ore curs: 2h/zi

     Nr. ore practică: 5h/zi

     Tematica con erinte:

     1. 27. Fibromialgie

     2. 28. Boala mixta de tesut conjunctiv

     3. 29. Policondrita recidivanta

     4. 30. Vasculitele sistemice de vas mic, mediu si mare

     5. 31. Boala Behcet

     6. 32. Boli prin depuneri de microcristale (guta, boala prin depuneri de cristale de pirofosfat de calciu, boala prin depunere de fosfat basic de calciu, boala prin depuneri de oxalat de calciu)

     7. 33. Boala artrozică vertebro-periferică

     8. 34. Osteoporoza

     9. 35. Boala Paget a osului

     10. 36. Sindroame dureroase locoregionale (durerea lombară joasă, lombosciatica şi cruralgia de origine discovertebrală, spondilodiscite, spondilolistezis, stenoza de canal spinal, periartrita scapula- humerala, nevralgia cervico-brahială)

     11. 37. Sindromul complex de durere regionala (distrofia simpatică reflexă)

     12. 38. Boli musculoscheletale regionale (epicondilita, entezite, tendinite/tenositovite, rupturi de tendoane, bursite, capsulate, sindroamele canalare de membru superior şi inferior, sindromul Dupuytren)

     13. 39. Artrite infecţioase (bacteriene, virale, micotice, parazitare) inclusive manifestari articulare din boala Lyme, TBC şi sifilis

     14. 40. Manifestări reumatice în infecţia HIV si SIDA

     15. 41. Manifestări reumatice în amiloidoză, sarcoidoză, hemocromatoză, ocronoza

     16. 42. Manifestări reumatice în boli hematologice, endocrine si metabolice

     17. 43. Manifestari reumatice in alte boli (boala Charcot, remitting seronegative symmetrical synovitis pitting edema/SR3PE, reticulohistiocitoza multicentrica, ciroza biliara primitiva, vaccinare)

     18. 44. Osteoartropatia hipertrofică si alte sindroame paraneoplazice musculo-scheletale

     19. 45. Boli congenitale ale ţesutului conjunctiv

     20. 46. Tumori articulare si osoase ( primare si secundare)

     21. 47. Necroze aseptice de os şi osteocondrite

     22. 48. Sarcina si bolile reumatologice

     23. 49. Sindroame reumatice in insuficienta renala si la dializati

     24. 50. Sindroame reumatice la transplantati

     25. 51. Sindroame autoinflamatoare: febra mediteraneana familial (FMF), tumor necrosis factor receptor- associated periodic syndromes (TRAPS), sindrom periodic asociat criopirinei (CAPS)

     26. 52. Uveita si alte manifestari oculare in bolile reumatologice

     1. 1. Obiective educaţionale:

        • – cunoasterea efectuarii injectarilor intraarticulare in articulaţia scapulo-humerală, cot, mâini, degete, şold, genunchi, glezne, picior, paravertebrala: cervicale, toracale, lombare (tehnică, indicaţii, contraindicaţii) fara/cu ghidaj ecografic

        • – capilaroscopie: tehnică, interpretare, semnificatie in bolile reumatologice din barem

        • – metode de explorare a metabolismului fosfo-calcic (enumerare, principii, interpretare)

        • – cunoasterea ghidurilor si protocoalelor emise pentru bolile reumatologice din barem

2. 2. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

   • – sa cunoasca principiile de baza ale capilaroscopiei si importanta ei pentru unele boli reumatologice din barem

   • – sa interpreteze corect ecografia musculo-scheletala

   • – sa cunoasca evaluarea clinica si paraclinica a pacientilor eligibili pentru terapie biologica si intocmirea documentelor medicale necesare

   • – sa efectueze prezentari de cazuri clinice din baza de date a centrului de training in care activeaza medicul rezident acceptabile pentru intalniri stiintifice nationale si internationale care sa corespunda standardelor de prezentare internationala

   • – sa efectueze optional sub supravegherea medicului indrumator: biopsie sinoviala, densitometrie osoasa si capilaroscopie

Următoarele activităţi practice vor fi arhivate electronic in extenso in cadrul portofoliului de activităţi pentru fiecare rezident:

• – ecografia musculoscheletală (30 de imagini sau clipuri video achiziţionate conform tematicii),

• – prezentările publice de cazuri clinice (minim 1/an cu dovada semnată de conducatorul de stagiu si copie a lucrării ataşată),

• – lucrările ştiinţifice publicate sau prezentate în sesiuni ştiinţifice naţionale si internaţionale (minim 1 poster naţional pentru fiecare an de rezidenţiat; un articol publicat intr-o revistă recunoscută naţional se echivalează cu un poster prezentat intr-un congres internaţional sau două postere prezentate intr- un congres naţional) în toate cazurile rezidentul trebuie sa fie primul autor; se ataşează copiile după certificatele de participare.

• – Indeplinirea obiectivelor este documentata in caietul rezidentului

Conţinutul portofoliului se ajustează cu numărul de ani petrecuţi în pregătirea prin rezidenţiat de la data publicării prezentului document.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

Ca urmare a pregătirii din timpul rezidenţiatului in Reumatologie si a examenului de specialitate, reumatologul trebuie să fie apt prin cunoştiinţele si abilităţile sale pentru urmatoarele:

1. a. sa desfăşoare activitate medicală de specialitate la nivelul unui cabinet medical, al unei secţii de spital, în cadrul unei echipe interdisciplinare.

2. b. sa fie apt pentru activităţi de informare si prevenţie,

3. c. să demonstreze capacitate de comunicare cu pacienţii si colegii,

4. d. sa demonstreze capacitate de lucru în echipă.

5. e. sa demonstreze capacitatea de a ridica intrebări de cercetare, a identifica modalităţile de răspuns la aceste întrebări si a analiza critic rapoartele ştiinţifice si legislaţia medicală.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

1. a. sa aibă cunoştiinţe teoretice ample privind afecţiunile reumatologice incluzând (dar fără a se rezuma la) aspectele de cercetare fundamentală (genetică, imunologie, biochimie etc), aspectele epidemiologice, etiopatogenie, aspectele histopatologie, aspectele imagistice (radiografie clasică, ecografie musculoscheletală, CT, IRM, DXA, scintigrafie, PET CT, etc), aspecte terapeutice complexe (stil de viaţă, regim alimentar, tratament de recuperare, tratament medicamentos, tratament chirugical, tratament local, tratament paleativ etc), aspecte de economie medicală, elemente de management medical modern, aspecte de cercetare clinică,

2. b. să aibă cunoştiinte practice ample privind anamneza, examinarea clinică (inclusiv manevre si teste clinice), evaluarea pacienţilor (inclusiv efectuare de scoruri si indici), urmărirea evoluţiei bolii, indicaţii si contraindicaţii pentru diferite metode de diagnostic si tratament, modalităţi de efectuare ale diferitelor manevre terapeutice si diagnostice etc.

3. c. sa aiba capacitatea sa indice si sa interpreteze variate teste paraclinice: de laborator, imagistice si de performanta

4. d. sa inteleaga modul de actiune si reactiile adverse ale medicamentelor antireumatice

5. e. sa aiba capacitatea sa sfatuiasca pacientul despre riscul si beneficiul lor

6. f. sa fie capabil de a analiza corect si a utilize datele recente si validate de cercetare in vederea imbunatatirii actului medical

7. g. sa aiba capacitatea de a conglomera in jurul sau specialist din variate specialitati conexe in vederea managementului corect al pacientilor cu boli reumatice

REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la inalizarea

pregătirii:

1. a. sa fie un specialist pluripotent cu expertiza pentru managementul variatelor boli multisistemice reumatologice

2. b. sa aiba capacitatea sa comunice eficient cu pacientul si familia acestuia

3. c. sa aiba relatii profesionale corecte pentru colaboratori si sa aiba capacitatea de a dezvolta o echipa multidisciplinara pentru managementul corect al bolilor reumatice

4. d. sa aiba la baza principiul medicinii bazate pe dovezi si principiul terapiei cost-eficienta

5. e. sa inteleaga semnificatia factorilor de risc pentru variate comorbiditati si complicatii ale bolilor reumatice

6. f. sa aiba capacitatea sa faca parte din echipe de training pentru studenti si rezidenti

7. g. sa posede porto oliul de evidenta al activitatii e ectuate in cursul rezidentiatului (caiet de rezident, 30 de imagini sau clipuri video de ecogra ie musculoscheletala, copii dupa articolele

prezentate in reviste de specialitate sau in programele con erintelor nationale/international, diplome de participari la intalniri stiinti e nationale/international recunoscute de Colegiul Medicilor din Romania)

Examenul de medic specialist Reumatologie:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă DA

• – examen clinic DA (2 probe)

• – probă de abilităţi/manualităţi NU

• – probă pe casetă video NU

• – probă operatorie NU

• – eveluare protofoliu de activitati DA

TEMATICA DE EXAMEN

Proba scrisa va contine 80% subiecte din tematica de Reumatologie, 20% subiecte din tematica de Medicina Internă.

Tematica de Reumatologie

1. 1. Anatomia funcţională a aparatului locomotor : schelet, articulaţii, inervaţia, vascularizaţia, biomecanica şi semiologia aparatului locomotor

2. 2. Structura şi funcţiile ţesutului conjunctiv

3. 3. Structura şi metabolismul osului

4. 4. Aspecte moleculare, biochimice şi clinice în procesul de degenerescenţă şi reparaţie a cartilajului articular

5. 5. Structura si funcţiile sistemului imun

6. 6. Complexul major de histocompatibilitate (CMH) în bolile reumatologice

7. 7. Imunitatea celulară

8. 8. Imunitatea umorală

9. 9. Inflamaţia în bolile reumatologice

10. 10. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) în tratamentul bolilor reumatologice

11. 11. Hormonii corticosteroizi în tratamentul bolilor reumatologice

12. 12. Medicamente modificatoare de boală „conventional synthetic disease-modifying antirheumatic drugs”/ csDMARDs (metotrexat, leflunomid, sulfasalazina, hidroxiclorochina, ciclosporina, ciclofosfamida, azatioprina, micofenolat mofetil) si “targeted synthetic disease- modifying antirheumatic drugs”/tsDMARDs (inhibitorii de Janus kinaza – tofacitinib, baricitinib) în bolile reumatologice

13. 13. Terapia biologică “biological original disease-modifying antirheumatic drugs”/boDMARDs si “biosimilar disease- modifying antirheumatic drugs”/bsDMARDs în tratamentul bolilor reumatologice

14. 14. Reumatismul articular acut

15. 15. Poliartrita reumatoidă si sindromul Felty

16. 16. Boala Still a adultului

17. 17. Sindromul Sjogren

18. 18. Artrita idiopatică juvenilă

19. 19. Spondilartritele axiale (spondilita anchilozanta, spondilartrita axiala non-radiografica)

20. 20. Spondilartritele periferice (artrita reactiva, artrita asociata bolilor inflamatoare intestinale,

    spondilartrita nediferentiata)

21. 21. Artropatia psoriazica

22. 22. Lupusul eritematos sistemic

23. 23. Sindromul antifosfolipidic (primar si secundar)

24. 24. Scleroza sistemica (difuza, limitata localizata)

25. 25. Fasciita cu eozinofile şi sindromul mialgie – eozinofilie

26. 26. Dermato-polimiozita

27. 27. Fibromialgie

28. 28. Boala mixta de tesut conjunctiv

29. 29. Policondrita recidivanta

30. 30. Vasculitele sistemice de vas mic, mediu si mare

31. 31. Boala Behcet

32. 32. Boli prin depuneri de microcristale (guta, boala prin depuneri de cristale de pirofosfat de calciu, boala prin depunere de fosfat basic de calciu, boala prin depuneri de oxalat de calciu)

33. 33. Boala artrozică vertebro-periferică

34. 34. Osteoporoza

35. 35. Boala Paget a osului

36. 36. Sindroame dureroase locoregionale (durerea lombară joasă, lombosciatica şi cruralgia de origine discovertebrală, spondilodiscite, spondilolistezis, stenoza de canal spinal, periartrita scapula- humerala, nevralgia cervico-brahială)

37. 37. Sindromul complex de durere regionala (distrofia simpatică reflexă)

38. 38. Boli musculoscheletale regionale (epicondilita, entezite, tendinite/tenositovite, rupturi de tendoane, bursite, capsulate, sindroamele canalare de membru superior şi inferior, sindromul Dupuytren)

39. 39. Artrite infecţioase (bacteriene, virale, micotice, parazitare) inclusive manifestari articulare din boala Lyme, TBC şi sifilis

40. 40. Manifestări reumatice în infecţia HIV si SIDA

41. 41. Manifestări reumatice în amiloidoză, sarcoidoză, hemocromatoză, ocronoza

42. 42. Manifestări reumatice în boli hematologice, endocrine si metabolice

43. 43. Manifestari reumatice in alte boli (boala Charcot, remitting seronegative symmetrical synovitis pitting edema/SR3PE, reticulohistiocitoza multicentrica, ciroza biliara primitiva, vaccinare)

44. 44. Osteoartropatia hipertrofică si alte sindroame paraneoplazice musculo-scheletale

45. 45. Boli congenitale ale ţesutului conjunctiv

46. 46. Tumori articulare si osoase ( primare si secundare)

47. 47. Necroze aseptice de os şi osteocondrite

48. 48. Sarcina si bolile reumatologice

49. 49. Sindroame reumatice in insuficienta renala si la dializati

50. 50. Sindroame reumatice la transplantati

51. 51. Sindroame autoinflamatoare: febra mediteraneana familial (FMF), tumor necrosis factor receptor-associated periodic syndromes (TRAPS), sindrom periodic asociat criopirinei (CAPS)

52. 52. Uveita si alte manifestari oculare in bolile reumatologice

Tematica de Medicină Internă

1. 1. Pneumoniile bacteriene şi nebacteriene

2. 2. Astmul bronşic

3. 3. Bronhopneumopatia cronică obstructivă

4. 4. Tuberculoza pulmonară

5. 5. Neoplasmul bronhopulmonar

6. 6. Pleureziile

7. 7. Hipertensiunea arterială pulmonară

   

   

8. 8. Endocarditele

9. 9. Miocarditele şi miocardiopatiile

10. 10. Cardiopatia ischemică

11. 11. Tulburările de ritm şi de conducere

12. 12. Pericarditele

13. 13. Insuficienţa cardiacă acuta si cronica

14. 14. Hipertensiunea arterială sistemică

15. 15. Pneumopatiile interstiţiale difuze

16. 16. Arteriopatiile periferice

17. 17. Boala tromboembolică si suferinţele venoase periferice acute

18. 18. Glomerulonefritele acute şi cornice

19. 19. Sindromul nefrotic

20. 20. Infecţiile urinare si suferinţele tubulointerstiţiale

21. 21. Litiaza renală

22. 22. Insuficienta renala acuta si boala renala cronica

23. 23. Gastritele si boala de reflux gastro-esofagiana

24. 24. Ulcerul gastric şi duodenal

25. 25. Neoplasmul gastric

26. 26. Hepatitele acute si cronice; cirozele

27. 27. Litiaza biliară

28. 28. Pancreatitele acute si cronice

29. 29. Bolile inflamatorii intestinale

30. 30. Abdomenul acut

31. 31. Anemiile

32. 32. Leucozele şi limfoamele (inclusiv policitemiile, trombocitozele şi metaplazia mieloidă cu mieloscleroză)

33. 33. Mielomul multiplu si gammopatiile monoclonale

34. 34. Sindroame hemoragipare si trombofiliile

35. 35. Sarcoidoza

36. 36. Diabetul zaharat si alte suferinţe metabolice si endocrine: dislipidemiile, sindromul metabolic, ateroscleroza, suferinţele tiroidiene si corticosuprarenaliene

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN REUMATOLOGIE

   1. 2.1. Competenţa pro esională intrinsecă specialităţii

      – Urmare promovării examenului de medic specialist (standard profesional)

1. 2.2. Obligaţii

   • – Etice, deontologice

   • – Profesionale

Ataşat curricululumului, nu neapărat parte integrantă:

1. 2.3. Care sunt modulele de pregătire, similare unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregătirii, care intră in standardul pro esional şi pot i practicate ca urmare a obţinerii titlului de medic specialist;

   • – Modulul de reumatologie: atestat de artroscopie

   • – Modulul de ecografie musculoscheletala: atestat de interpretare a unei ecografii osteoarticulare

   • – Modululul de radiologie: interpretarea unei radiografii osteoarticulare

   • – Electromiografie (EMG)

2. 2.4. Care pot i domeniile aditionale de dezvoltare pro esională în specialitate, prin ormare specializată suplimentară (atestate de pregătire complementară existente în legislaţia MS), ulterior obţinerii titlului de medic specialist şi, in ce conditii:

   • – Ecografie musculo-scheletala

   • – Imagistica IRM osteoarticular

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

23.06.2017

Comisia de Reumatologie a MS Societatea Romana de Reumatologie

Presedinte: Conf. Dr. Denisa Predeteanu Presedinte: Prof. Dr. Ruxandra Ionescu

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

PEDIATRIE

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA PEDIATRIE

Definiţia specialităţii:

Pediatria este specialitatea care se ocupă cu patologia medicală a copilului de la 0 la 18 ani ea incluzând un domeniu profilactic (puericultura) şi unul curativ, la care se asociază aprofundarea suplimentară a unor subdomenii, ce se constituie în specializări derivate din pediatrie, după cum urmează:

1. 1. Cardiologie pediatrică.

2. 2. Gastroenterologie pediatrică.

3. 3. Hematologie şi oncologie pediatrică.

4. 4. Pneumologie pediatrică.

5. 5. Nefrologie pediatrică.

Absolvenţii specializărilor nominalizate la punctele 1-5 vor fi certificaţi ca şi “medici specialişti pediatrie şi (urmează specialitatea derivată)………..” având cunoştinţele şi calificarea necesară de a efectua gărzi în specialitatea Pediatrie şi de a acorda îngrijiri pediatrice în conformitate cu competenţele dobândite conform curriculei de pregătire.

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri, demonstraţii) pe an de studiu universitar, pentru tematică prezentată, fiind prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual dirijat. Instruirea prin trunchiul comun durează 3 ani. După absolvirea trunchiului comun, pentru Pediatrie Generală, respectiv pentru fiecare specialitate derivată se va continua pregătirea specifică în conformitate cu curriculele întocmite distinct.

Coordonatorul programului de rezidenţiat este nominalizat de instituţia de învăţământ superior medical având rolul de a coordona desfăşurarea programului de rezidenţiat şi de a numi -pentru fiecare secţie clinică – un responsabil de formare în rezidenţiat. Responsabilul de formare în rezidenţiat, în colaborare cu şeful secţiei, repartizează rezidenţii medicilor specialişti/primari din secţie care devin medici îndrumători şi care vor desfăşura activitatea de pregătire a rezidenţilor în concordanţă cu curricula aprobată. În cursul gărzilor medicul de gardă specialist/primar devine medic-îndrumător al activităţii clinice pe durata gărzii.

Coordonatorul de program va urmări respectarea duratei aferente şi a curriculei fiecărui modul de pregătire. În cadrul aceluiaşi an de pregătire, coordonatorul programului de rezidenţiat va asigura rotaţia medicilor rezidenţi astfel încât aceştia să parcurgă toate modulele aferente anului de studiu. Este permisă parcurgerea unui modul în mod fracţionat, cu scopul de a evita supraaglomerarea unor secţii şi alocarea simultană a unui număr mare de rezidenţi unui medic-îndrumător. Desfăşurarea modulelor de pregătire se va face cu prioritate în secţiile clinice de Pediatrie în care există un cadru didactic (titular sau asociat) cu specialitate/supraspecializare/atestat specific modulului de pregătire; în situaţia în care în niciuna dintre secţiile clinice de Pediatrie nu există îndrumători în

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1 Durata programului

   NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
   NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	19
   TRUNCHIUL COMUN (modulele 1-10)	3 ani
   MODULUL 1	Pediatrie
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 2	Urgenţe Pediatrice
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	3 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 3	Neurologie pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 4	Psihiatrie pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 5	Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 6	Neonatologie
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 7	Boli infecţioase
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 8	Genetică medicală
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 9	Imagistică medicală
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 10	Pediatrie
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni

   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   DIN ANUL IV SE CONTINUĂ FIE CU STRUCTURA DE PEDIATRIE GENERALĂ (modulele 11-19) FIE CU SUBSPECIALITĂŢILE PEDIATRICE	2 ani

   Trunchi comun (an I-III) = 600 ore curs, 5250 ore pregătire practică

   MODULUL 11 – Pediatrie generală	Neurologie pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 12 – Pediatrie generală	Psihiatrie pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 13 – Pediatrie generală	Neonatologie
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 14 – Pediatrie generală	Genetică medicală
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 15 – Pediatrie generală	Endocrinologie şi Diabetologie Pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 16 – Pediatrie generală	Pneumologie pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   MODULUL 17 – Pediatrie generală	Oncohematologie pediatrică
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 18 – Pediatrie generală	Boli Infecţioase
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
   MODULUL 19 – Pediatrie generală	Pediatrie
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	6 luni
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
   Total ore pregătire teoretică	1000
   Total ore pregătire practică	8750

   Structura programului Modulul 1 – Pediatrie:

   Nr. ore curs.150

   Nr. ore practică. 1300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare. Indicatori ai stării de sănătate a copilului.

      2. 2. Alimentaţia sugarului şi a copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

      3. 3. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

      4. 4. Febra la copil.

      5. 5. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Otita medie acută. Mastoidita.

      6. 6. Bronşiolita acută.

      7. 7. Bronhopneumonia. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele. Puncţia pleurală – indicaţii.

      8. 8. Diareea acută bacteriană şi virală.

      9. 9. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

      10. 10. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

      11. 11. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

      12. 12. Anemiile hemolitice genetice.

      13. 13. Anemiile hemolitice dobândite.

      14. 14. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

      15. 15. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

      16. 16. Infecţia de tract urinar.

      17. 17. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

      18. 18. Glomerulonefritele acute şi cronice.

      19. 19. Sindromul nefrotic.

      20. 20. Hipertensiunea arterială la copil.

   2. II. Barem de activităţi practice

      1. 1. Spălarea mâinilor şi tehnici de asepsie . Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

      2. 2. Puncţia venoasă şi montarea unui cateter venos periferic – sub supraveghere.

      3. 3. Recoltarea de sânge capilar.

      4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

      5. 5. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor catre medicul îndrumător).

      6. 6. Abordul intraosos: asistă la procedură şi, în funcţie de resurse, efectuează manopera pe manechin sau pe pacient sub supraveghere.

      7. 7. Puncţia lombară, puncţia pleurală şi paracenteză: asistă la procedură; în funcţie de resursele logistice efectuează manoperele pe manechin.

      8. 8. Efectuează intubaţia nazogastrică sau orogastrică pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient – sub supraveghere.

      9. 9. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

      10. 10. Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

      11. 11. Administrarea de substanţe medicamentoase :

          1. a. oral.

          2. b. cutanat.

          3. c. intrarectal.

          4. d. în aerosoli.

          5. e. intraconjunctival.

          6. f. intramuscular, subcutanat, intradermic.

          7. g. intravenos: pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient- sub supraveghere.

          8. h. în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

      12. 12. Efectuarea otoscopiei – sub supraveghere.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.
   2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.
   3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	a planului terapeutic.
   4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.
   5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	modulului de pregătire.
   6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă

   1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.

   2. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.

   1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

      1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

      2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

      3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

   1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

      1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

      2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

      3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

      4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigatii şi tratament ale spitalului.

   2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

   3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului-îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările

   	medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	clinice şi paraclinice medicului îndrumător. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
   7.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	consultului interdisciplinar.
   8.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	argumentarea diagnosticului pozitiv.
   9.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului, obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.

   1. 1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător modificările managementului de caz (investigaţii, tratament) rezultate în urma

   1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

   2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în

   1. 1. În discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

   2. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

   Modulul 2 – Urgenţe:

   Nr. ore curs : 50

   Nr. ore practică : 450

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Evaluarea şi tratamentul imediat al copilului grav bolnav.

      2. 2. Insuficienţa respiratorie acută.

      3. 3. Aspiraţia şi ingestia corpilor străini. Pneumonia de inhalaţie.

      4. 4. Şocul. Sindromul de deshidratare.

      5. 5. Anafilaxia.

      6. 6. Intoxicaţiile acute.

      7. 7. Hemoragia acută.

      8. 8. Insuficienţa cardiacă.

      9. 9. Insuficienţa hepatică.

      10. 10. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

      11. 11. Coma şi convulsiile.

      12. 12. Traumatismul cranio-cerebral şi vertebro-medular.

      13. 13. Abordarea pacientului politraumatizat.

      14. 14. Resuscitarea cardio-pulmonară. Manopere de resuscitare.

   2. II. Barem de activităţi practice:

      1. 1. Oxigenoterapia. Tehnica utilizării dispozitivelor de oxigenoterapie.

      2. 2. Administrarea medicaţiei folosind dispozitivele de nebulizare.

      3. 3. Montarea liniei venoase periferice şi intraosoase.

      4. 4. Calcularea bolusului lichidian, a necesarului şi deficitului de lichide.

      5. 5. Calcularea medicaţiei inotrop-vasoactive.

      6. 6. Protocolul suportului vital de bază. Tehnica dezobstrucţiei manuale a căilor aeriene, aspirarea căii aeriene superioare, folosirea adjuvanţilor căilor aeriene, tehnica ventilaţiei pe mască şi balon, compresiunile toracice, utilizarea defibrilatorului automat extern. Solicitarea echipei de resuscitare. Evaluarea şi suportul vital de bază în cazul aspiraţiei de corp străin în calea aeriană.

      7. 7. Protocolul suportului vital avansat. Tehnici avansate de protezare a căii aeriene (dispozitive supraglotice, intubaţia traheei). Ventilaţia pe balon şi sonda de IOT/ dispozitiv supraglotic. Utilizarea defibrilatorului manual. Decompresia pneumotoracelui.

      8. 8. Evaluarea primară a pacientului politraumatizat.

      9. 9. Montarea sondei nazo/orogastrice. Spălătura gastrică.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Recunoaşterea copilului în stop respirator şi cardio- respirator şi cunoaşterea manoperelor de resuscitare.	Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar. resuscitării.
   2.	Recunoaşterea copilului critic şi iniţierea măsurilor imediate.	sosirea medicului specialist/primar.
   3.	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare.
   4.	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat copilul.	necesare internării pacientului.
   5.	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.	acesteia.

   1. 1. Recunoaşte pacientul cu stop respirator sau stop cardio-respirator.

   2. 2. Asigură suportul vital de bază.

   3. 3. Face parte, ca şi membru al echipei, din echipa de suport vital de bază şi avansat.

   4. 4. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul resuscitării.

   5. 5. Este capabil să comunice părinţilor evenimentele desfăşurate în timpul

   1. 1. Este capabil să recunoască pacientul critic.

   2. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar.

   3. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la

   1. 1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boala severă.

   2. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de evoluţie spre boală severă.

   1. 1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul.

   3. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele

   1. 1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora copilul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul

   Modulul 3 – Neurologie pediatrică :

   Nr. ore curs : 30

   Nr. ore practică: 300

   1. I. Tematică :

      1. 1. Examenul clinic neurologic al nou-născutului, sugarului şi copilului.

      2. 2. Noţiuni de dezvoltare neuro-cognitivă la copil (motorie, cognitivă, prehensiune, vorbire).

      3. 3. Afecţiuni neurologice în perioada de nou-născut.

      4. 4. Cefaleea şi migrena.

      5. 5. Sindromul hipoton la sugar şi copil.

      6. 6. Convulsiile provocate (inclusiv convulsiile febrile).

      7. 7. Fenomene paroxistice neepileptice.

      8. 8. Epilepsia.

      9. 9. Malformaţiile SNC.

      10. 10. Sindroamele ataxice.

      11. 11. Sindroame neurocutanate (neurofibromatozele, complexul scleroza tuberoasă, boala Sturge – Weber).

      12. 12. Paraliziile cerebrale.

      13. 13. Boli neuro-musculare.

      14. 14. Boli degenerative ale SNC.

      15. 15. Afecţiuni cerebro-vasculare.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Efectuarea anamnezei şi a examenului clinic neurologic la nou-născut, sugar, copil mic/ mare – cu îndrumarea medicului coordonator.

      2. 2. Identificarea întârzierilor neuro-cognitive şi stabilirea coeficientului de dezvoltare (QD).

      3. 3. Identificarea factorilor de alarmă în cefalee la copil; plan de management.

      4. 4. Alcătuirea planului de investigaţii şi management în sindroamele neurocutanate la copil.

      5. 5. Identificarea factorilor de risc pre/perinatali pentru dezvoltarea paraliziilor cerebrale.

      6. 6. Alcătuirea planului de investigaţii şi management individualizat în convulsiile febrile simple.

      7. 7. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în sincope.

      8. 8. Alcătuirea planului de investigaţii în ataxii.

      9. 9. Alcătuirea planului de investigaţii în pareza facială periferică.

      10. 10. Elemente cheie de recunoaştere şi alcătuirea planului de investigaţii în distrofia musculară Duchenne, amiotrofia spinală, miozitele acute, sindrom Guillaine-Barre, miastenii.

      11. 11. Puncţia lombară – noţiuni teoretice şi practica pe manechin sau pacient sub supraveghere.

   3. III. Obiective specifice

      •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen neurologic la copil.

      •  Screeningul şi identificarea precoce a principalelor probleme de dezvoltare motorie şi cognitivă la copil.

      •  Diferenţierea între afecţiuni neurologice care pot/trebuie să fie manageriate de pediatru şi afecţiuni neurologice obligatoriu de trimis la neurologul pediatru.

      •  Identificarea semnelor de urgenţă în neurologia pediatrică.

   4. IV. Rezultate aşteptate

   •  Efectuează singur anamneza completă şi examenul neurologic screening.

   •  Recunoaşte semnele principale ale unei afecţiuni neurologice la copil.

   •  Recunoaşte urgenţele neurologice şi ştie să le îndrume spre serviciile specializate.

   •  Recunoaşte afecţiunile neurologice care pot fi manageriate de medicul pediatru şi le investighează/tratează corect.

   •  Identifică şi accesează corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului neurologic şi intervenţie de specialitate.

     Modulul 4 – Psihiatrie pediatrică :

     Nr. ore curs : 30

     Nr. ore practică: 300

     1. I. Tematică ore curs.

        1. 1. Examenul principalelor funcţii psihice în funcţie de vârstă la copil şi adolescent.

        2. 2. Etapele dezvoltării normale cognitive şi emoţionale. Perturbări de dezvoltare la diferite vârste: copil mic (crize de afect, spasmul hohotului de plâns), şcolar (efectul utilizării excesive a tehnologiei TV, calculator, telefon; agresivitatea; fenomenul de bullying), adolescent (comportamente inadecvate, consum de droguri şi alcool).

        3. 3. Dizabilitatea intelectuală.

        4. 4. Tulburările de somn la copil şi adolescent.

        5. 5. Tulburările de alimentaţie.

        6. 6. Tulburările de anxietate la copil şi adolescent.

        7. 7. Depresia şi riscul suicidar.

        8. 8. Tulburările de spectru autist.

        9. 9. Abuzul la copil şi adolescent.

        10. 10. Tulburările psihotice.

        11. 11. Tulburări psihice în bolile somatice.

        12. 12. Tehnici de consiliere şi parenting utilizate în psihiatria copilului şi adolescentului.

     2. II. Barem de activităţi practice

        1. 1. Aplicarea instrumentelor de screening pentru depistarea principalelor tulburari psihice la copil si adolescent.

        2. 2. Efectuarea anamnezei şi a examenului psihic pentru identificarea problemelor de dezvoltare cognitivă şi emoţională.

        3. 3. Identificarea factorilor de risc asociaţi cu apariţia sau agravarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

        4. 4. Identificarea riscului suicidar şi adoptarea primelor măsuri din planul de intervenţie în criza suicidară.

        5. 5. Întocmirea şi comunicarea copilului/adolescentului şi familiei a planului de psihoigienă în funcţie de vârstă, patologie şi factorii de risc identificaţi.

        6. 6. Întocmirea şi comunicarea părinţilor a planului de tehnici de parenting pe care trebuie să le folosească în funcţie de vârsta copilului şi/sau patologia acestuia.

     3. III. Obiective specifice

   •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen psihic la copil şi adolescent.

   •  Screeningul şi identificarea principalelor probleme de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copil şi adolescent.

   •  Screeningul şi identificarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

   •  Familiarizarea cu noţiunile de psihoigienă şi parenting.

     1. IV. Rezultate aşteptate

   •  Să poată identifica problemele de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copii şi adolescenţi.

   •  Să poată recunoaşte semnele principale ale unei tulburări psihice la copil şi adolescent.

   •  Să identifice şi să acceseze corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului psihiatric şi intervenţie de specialitate.

   •  Să identifice pacientul cu risc suicidar şi să aplice primele măsuri de intervenţie în criza suicidară.

   •  Să comunice corect copilului/adolescentului/familiei măsurile de psihoigienă necesare şi tehnicile de parenting.

   Modulul 5 –Chirurgie şi Ortopedie pediatrică :

   Nr. ore curs : 30

   Nr. ore practică: 300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Traumatismele majore şi politraumatismul.

      2. 2. Arsurile.

      3. 3. Hemoragiile digestive superioare şi inferioare la nou-născut, sugar şi copil.

      4. 4. Obstrucţiile tractului digestiv la sugar şi copil.

      5. 5. Stenoza hipertrofică de pilor.

      6. 6. Hernia ombilicală.

      7. 7. Apendicita acută şi patologia diverticulului Meckel.

      8. 8. Megacolonul congenital aganglionar şi secundar.

      9. 9. Malformaţiile anorectale.

      10. 10. Hernia inghinală şi hidrocelul.

      11. 11. Invaginaţia intestinală.

      12. 12. Enterocolita ulcero-necrotică.

      13. 13. Herniile diafragmatice.

      14. 14. Peritonitele primitive şi secundare.

      15. 15. Tratamentul chirurgical al tumorii Wilms, neuroblastomului, osteosarcomului şi tumorilor părţilor moi.

      16. 16. Malformaţiile tractului urinar (uretero-hidronefroza şi boala de reflux).

      17. 17. Litiaza urinară la copil.

      18. 18. Varicocelul.

      19. 19. Fimoza şi hipospadiasul.

      20. 20. Criptorhidia. Scrotul acut (torsiunea, traumatismul, orhiepididimita). Hidrocelul.

      21. 21. Coalescenţa labială şi imperforaţia himenală.

      22. 22. Torsiunea anexială la copil.

      23. 23. Tumori ovariene.

      24. 24. Tratamentul chirurgical al pleuropneumoniilor complicate.

      25. 25. Probleme comune de ortopedie pediatrică:

          1. a. Piciorul strâmb congenital.

          2. b. Deformările membrelor inferioare.

          3. c. Patologia genunchiului.

          4. d. Osteocondritele.

          5. e. Displazia luxantă de şold.

          6. f. Pronaţia dureroasă a cotului.

          7. g. Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale.

          8. h. Scoliozele şi cifozele idiopatice ale adolescentului.

          9. i. Torticolisul congenital.

          10. j. Traumatismele musculo-scheletale.

          11. k. Luxaţii, entorse, fracturi.

          12. l. Osteomielita şi osteocondrita septică.

   2. II. Barem de activităţi practice

      1. 1. Efectuarea tehnicilor de asepsie.

      2. 2. Hemostaza plăgilor.

      3. 3. Tehnici de îngrijire primară în arsurile de diferite grade ale copilului.

      4. 4. Însuşirea tehnicii corecte de examinare a bolnavului cu abdomen acut chirurgical.

      5. 5. Însuşirea tehnicilor de imobilizare provizorie a fracturilor, luxaţiilor, entorselor.

      6. 6. Tehnica tuşeului rectal.

      7. 7. Toracocenteza şi instalarea unui drenaj pleural în sistem închis.

      8. 8. Cateterismul venos prin denudare la sugar şi copil.

      9. 9. Tratamentul local şi sutura plăgilor.

      10. 10. Puncţionarea şi drenajul infecţiilor superficiale.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Recunoaşterea marilor sindroame asociate politraumei (hemoragic, sindromul de iritaţie peritoneală).
   2.	Cunoaşterea tipurilor de arsuri şi a tratamentului de bază al acestora.	arsuri de grad I/II.
   3.	Cunoaşterea cauzelor hemoragiei digestive pe grupe de vârstă.
   4.	Cunoaşterea cauzelor obstrucţiilor digestive pe grupe de vârstă.
   5.	Cunoaşterea simptomatologiei clinice şi a metodelor diagnostice utilizate în stenoza hipertrofică de pilor.
   6.	Cunoaşterea elementelor de diagnostic clinic al herniei ombilicale şi metodele terapeutice utilizate.	Să fie capabil să enumere indicaţiile operatorii ale herniei ombilicale şi să argumenteze necesitatea intervenţiei.
   7.	Recunoaşterea abdomenului acut (sindromul de iritaţie peritoneală).
   8.	Recunoaşterea tipului de malformaţie anorectală (joasă sau înaltă) şi descrierea principiilor de tratament.	pe termen lung şi scurt ale tratamentului.
   9.	Cunoaşte tabloul clinic şi modalităţile diagnostice ale megacolonului congenital aganglionar, precum şi principiile de tratament chirurgical în boala Hirschprung.
   10.	Cunoaşte simptomatologia clinică a tipurilor de persistenţă a canalului peritoneo-vaginal (hernie, hidrocel, chist de cordon).	chirurgical şi momentul acestuia.
   11.	Recunoaşterea sindromului ocluziv la sugar sau copil şi a cauzelor

   1. 1. Să efectueze singur anamneza şi examenul obiectiv.

   2. 2. Să participe la planul de investigaţii.

   3. 3. Să asiste la munca în echipă (urgentist, imagist, chirurg).

   1. 1. Să poată evalua gradul unei arsuri şi să prezinte modalităţile evolutive (inclusiv potenţialele complicaţii).

   2. 2. Să fie capabil să efectueze tratamentul în urgenţă al unei

   1. 1. Să participe la efectuarea unui plan de investigaţii.

   2. 2. Să propună un plan terapeutic.

   1. 1. Să poată enumera principalele mecanisme de producere a obstrucţiilor digestive.

   2. 2. Să recunoască tulburările hidoelectrolitice şi acido-bazice asociate.

   3. 3. Să enunţe principii de tratament.

   1. 1. Să poată prezenta pricipalele elemente de pregătire preoperatorie a pacientului (inclusiv reechilibrarea hidro- electrolitica şi acido-bazică).

   2. 2. Să fie capabil să efectueze diagnosticul diferenţial al vărsăturilor la vârsta de sugar (diagnostic diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor).

   1. 1. Să poată enumera complicaţiile diverticulului Meckel şi posibilităţile evolutive.

   2. 2. Să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar în abdomenul dureros acut.

   3. 3. Să fie capabil să evalueze clinic şi să interpreteze rezultatele imagistice în cazul unui abdomen acut

   4. 4. Să poată enumera alte cauze de abdomen nechirurgical la copil.

   1. 1. Participă la elaborarea unui plan de investigaţii paraclinice pentru evaluarea patologiei malformative.

   2. 2. Este capabil să poată prezenta aparţinătorilor rezultatele

   1. 1. Este capabil să diferenţieze megacolonul congenital de cel secundar la copil.

   2. 2. Poate elabora un plan de nutriţie pentru aceşti pacienţi.

   3. 3. Cunoaşte patologia asociată unei stome digestive şi îngrijirea acesteia

   1. 1. Recunoaşte hernia strangulată şi complicaţiile acesteia.

   2. 2. Este capabil să prezinte teoretic şi să efectueze practic manevra de taxis pentru reducerea herniei.

   3. 3. Poate explica părinţilor necesitatea tratamentului

   1. 1. Este capabil să enumere cauzele mai frecvente de invaginaţie pe grupe de vârstă.

   	invaginaţiei intestinale la această vârstă.
   12.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice şi a diagnosticului imagistic al enterocolitei ulcero-necrotice.	pacientului cu enterocolită ulcero-necrotică.
   13.	Înţelegerea modificărilor anatomo- patologice din herniile diafragmatice congenitale şi a consecinţelor acestora.	afecţiuni (evoluţie, morbiditate, complicaţii).
   14.	Recunoaşte abdomenul acut (sindromul de iritaţie peritoneală) şi cauzele acestuia.	pacientul operat, sub îndrumare.
   15.	Cunoaşte principiile de tratament chirurgical al celor mai frecvente tumori ale copilăriei.	pacientului.
   16.	Cunoaşterea fiziopatologiei ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral şi a consecinţelor acestora asupra aparatului reno- urinar.	vezico-ureteral.
   17.	Cunoaşterea simptomatologiei şi a complicaţiilor litiazei urinare la copil.	îngrijirea pacienţilor cu litiază urinară.
   18.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice a varicocelului.
   19.	Recunoaşterea fimozei. Diagnosticul clinic al hipospadiasului.
   20.	Recunoaşterea criptorhidiei (testiculul necoborât) şi semnificaţia acesteia.	evaluarea copilului cu testicul nepalpabil (ecografie, imagistică prin rezonanţă magnetică, laparoscopie).

   1. 2. Poate prezenta algoritmul de diagnostic paraclinic în invaginaţia intestinală.

   2. 3. Este capabil să descrie tehnica efectuării unei clisme cu efect terapeutic.

   1. 1. Este capabil să redea clasificarea evolutivă a enterocolitei ulcero-necrotice (Bell).

   2. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan terapeutic al pacientului cu enterocolita ulcero-necrotică.

   3. 3. Este capabil să urmărească evoluţia clinică şi paraclinică a

   1. 1. Este capabil să interpreteze radiografia toraco- abdominală într-un caz de hernie diafragmatică.

   2. 2. Poate prezenta succint patologia asociată herniilor diafragmatice congenitale, precum şi prognosticul acestei

   1. 1. Este capabil să enumere cauzele cele mai frecvente de peritonită secundară la copil.

   2. 2. Este capabil să prezinte semnificaţia investigaţiilor paraclinice (imagistice şi de laborator).

   3. 3. Este capabil să efectueze un pansament simplu la

   1. 1. Poate interpreta corect rezultatele investigaţiilor de bază efectuate într-un caz de patologie tumorală.

   2. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan de îngrijiri postoperatorii.

   3. 3. Participă la sedinţe interdisciplinare cu privire la evoluţia

   1. 1. Poate descrie modificările investigaţiilor de laborator şi imagistice în diagnosticul ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral.

   2. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru îngrijirea pacienţilor cu ureterohidronefroză şi reflux

   1. 1. Este capabil să interpreteze investigaţiile de laborator şi imagistice în diagnosticul litiazei urinare.

   2. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru

   1. 1. Poate prezenta evaluarea clinică a gradului varicocelului (clasificare).

   2. 2. Este capabil să enumere principalele metode terapeutice chirurgicale în varicocel.

   1. 1. Este capabil să diferenţieze fimoza congenitală de fimoza dobândită/aderenţele balano-prepuţiale.

   2. 2. Poate descrie clasificarea anatomică a hipospadiasului şi asocierea cu alte malformaţii.

   3. 3. Este capabil să descrie etapele tratamentului chirurgical al hipospadiasului.

   1. 1. Este capabil să diferenţieze testiculul ectopic de testiculul necoborât şi de testiculul retractil.

   2. 2. Este capabil să propună investigaţii suplimentare pentru

   		3. Înţelege şi poate descrie metodele terapeutice utilizate în tratament (hormonal, chirurgical).
   21.	Recunoaşterea simptomatologiei acute în sindromul de scrot acut şi a gravităţii acesteia.	scrotul acut.
   22.	Recunoaşterea coalescenţei labiale şi a simptomatologiei imperforaţiei himenale.	himenală.
   23.	Recunoaşterea abdomenului acut – (torsiunea anexială) la copil.
   24.	Cunoaşterea principalelor formaţiuni ovariene prezente la vârsta copilăriei (benigne sau maligne).	de tipul formaţiunii tumorale.
   25.	Cunoaşterea patologiei pleuro- pulmonare infecţioase la copil (inclusiv modalităţile evolutive şi indicaţiile tratamentului chirurgical: drenaj pleural pasiv/activ, decorticare, pleurectomie).	pulmonară ce necesită manopere chirurgicale.

   1. 1. Poate enumera cauzele de scrot acut (torsiune de testicul, hidatida, trauma).

   2. 2. Este capabil să argumenteze importanţa investigaţiilor imagistice şi valoarea acestora (ecografia în diagnosticul torsiunii testiculare).

   3. 3. Poate prezenta principiile de tratament chirurgical în

   1. 1. Este capabil să stabilească diagnosticul şi să prezinte îngrijirea fetiţei cu coalescenţa labiilor.

   2. 2. Participă la interpretarea rezultatelor ecografice abdominale şi importanţa în diagnosticul hematocolposului şi hematometriei în imperforaţia

   1. 1. Este capabil să indice investigaţiile imagistice utile în evaluarea pacientei cu torsiune anexială.

   2. 2. Este capabil să enumere principalele complicaţii ale torsiunii anexiale.

   1. 1. Este capabil să indice investigaţiile paraclinice (laborator şi imagistice) utile în evaluarea unei paciente cu formaţiune ovariană.

   2. 2. Este capabil să prezinte modalităţile evolutive în funcţie

   1. 1. Poate descrie principalele manevre minim invazive în patologia supuraţiilor pleuro-pulmonare la copil (toracocenteza, toracotomie minimă cu instituirea unui drenaj pleural, tehnica Seldinger).

   2. 2. Este capabil să interpreteze investigaţiile paraclinice (laborator + imagistice) la un caz cu patologie pleuro-

   Modulul 6 – Neonatologie :

   Nr. ore curs : 60

   Nr. ore practică : 425

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

      2. 2. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-născutului.

      3. 3. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părţi moi, leziuni craniene şi cranio-cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

      4. 4. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

      5. 5. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia naturală. Alimentaţia artificială. Tehnici de alimentaţie. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială.

      6. 6. Alimentaţia parenterală parţială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totală.

      7. 7. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii. Monitorizarea multidisciplinară a nou-născutului cu risc.

      8. 8. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

      9. 9. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

      10. 10. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumotoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

      11. 11. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţă.

      12. 12. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

      13. 13. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

      14. 14. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

      15. 15. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: Atrezia de esofag şi fistula eso-traheală atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano- rectale.

      16. 16. Enterocolita ulcero-necrotică.

      17. 17. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

      18. 18. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

      19. 19. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

      20. 20. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

      21. 21. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut.

      22. 22. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuţi. Tratamentul infecţiilor neonatale.

      23. 23. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

      24. 24. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia; hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia.

      25. 25. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou-născutului suspect de boală metabolică congenitală.

      26. 26. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

      27. 27. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul.

      28. 28. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

      29. 29. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

      30. 30. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou- născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Reanimarea neonatală.

      2. 2. Stabilizarea şi pregătirea nou-născutului în vederea transportului neonatal.

      3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

      4. 4. Tehnici de alimentaţie.

      5. 5. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen.

      6. 6. Cunoaşterea organizării, a regulilor de asepsie şi antisepsie într-un serviciu de neonatologie.

      7. 7. Cunoaşterea aparaturii din secţia de neonatologie.

      8. 8. Puncţia lombară – asistarea la efectuarea acestora, cunoaşterea tehnicii pe manechin.

      9. 9. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – asistare şi efectuare pe manechin.

      10. 10. Îngrijirea prematurului în incubator: cunoaşterea reglării temperaturii şi a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

      11. 11. Fototerapia.

      12. 12. Indicaţiile exsanguinotransfuziei.

      13. 13. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

      14. 14. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală.

      15. 15. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

      16. 16. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup.

      17. 17. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală.

      18. 18. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală.

      19. 19. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală.

      20. 20. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile neonatale.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	medicul îndrumător despre un astfel de caz.
   2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.
   3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
   4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	medicamente în schema terapeutică.
   5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.

   1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet la nou-născutul la termen şi la prematurul cu vârstă gestaţională de 32 săptămâni sau peste.

   2. 2. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să anunţe

   1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

      1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

      2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

      3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

   1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

      1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

      2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

      3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

      4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului.

   2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

   3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în

   6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.
   7.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.
   8.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

   3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.

   1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

   2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.

   1. 1. In discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

   2. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

   Modulul 7- Boli Infecţioase :

   Nr. ore curs : 50

   Nr. ore practică : 425

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Imunizări active şi pasive.

      2. 2. Antibioticele în infecţiile la copii: noţiuni de farmacocinetică şi farmacodinamică, rezistenţa, principalele clase de substanţe antibacteriene, antivirale, antifungice.

      3. 3. Infecţii respiratorii transmisibile (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): tuse convulsivă, gripa.

      4. 4. Infecţii cu exantem (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): rujeola, rubeola, boala mână-picior- gură, varicela, herpes zoster, scarlatina, erizipel, celulita, fasciita necrozantă, şocul toxicoseptic streptococic/stafilococic, eritem migrator.

      5. 5. Infecţii digestive (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): infecţia urliană, diareea de cauza virală.

      6. 6. Diareea de cauza bacteriană (Campylobacter, Salmonella, Shigella, Yersinia, sindromul hemolitic- uremic, Clostridium difficile).

      7. 7. Hepatite acute virale (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): virus hepatitic A, B.

      8. 8. Infecţii ale sistemului nervos central (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): meningite virale, meningite bacteriene, encefalite, tetanos, rabia (tratament profilactic).

      9. 9. Infecţii cu sindrom ganglionar (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): HIV, mononucleoza infecţioasă, difteria.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Tehnici de asepsie. Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

      2. 2. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic- sub supraveghere.

      3. 3. Recoltarea de sânge venos (inclusiv pentru hemocultură). Interpretarea buletinului de analiză.

      4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală.

      5. 5. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

      6. 6. Recoltarea exsudatului faringian. Interpretarea buletinului de analiză.

      7. 7. Recoltarea examenului de scaun (coprocitogramă, coprocultură, Gregersen, coproparazitologic). Interpretarea buletinului de analiză.

      8. 8. Recoltarea secreţiei conjunctivale.

      9. 9. Recoltarea secreţiei nazale.

      10. 10. Recoltarea frotiului sanguin. Interpretarea rezultatului (MGG, Ziehl Neelsen, Gram).

      11. 11. Recoltarea puroiului din plagă. Interpretarea buletinului de analiză.

      12. 12. Recoltarea LCR (puncţie lombară). Interpretarea buletinului de analiză.

      13. 13. Recoltarea lichidului pleural (puncţia pleurală). Interpretarea buletinului de analiză.

      14. 14. Administrarea de substanţe medicamentoase: oral, intrarectal, intramuscular, intravenos (pe manechin în funcţie de resursele logistice sau pe pacient- sub supraveghere), în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza şi examenul obiectiv ţinând cont de specificul epidemiologic al bolilor infecto-contagioase.	Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.
   2.	Cunoaşte noţiunile specifice de triaj şi izolare în principalele boli infecţioase ale copilului.	Este capabil să indice corect cazurile care necesită izolare şi criteriile după care se efectuează aceasta.
   3.	Cunoaşte măsurile de profilaxie a transmiterii bolilor infecţioase.	Este capabil să enumere măsurile specifice de profilaxie a transmiterii principalelor boli infecţioase în funcţie de mecanismul de transmitere (respiratorii, digestive).
   4.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :
   5.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a planului terapeutic.
   6.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	primă intenţie în principalele boli infecţioase ale copilului.
   7.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de

   1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

   2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

   3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

   1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

   2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

   3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

   4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului.

   2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

   3. 3. Poate preciza oportunitatea şi tratamentul antibiotic/antiviral de

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea

   	activităţi practice.	medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   8.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
   9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	Este capabil să redacteze biletul de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Poate preciza criteriile de continuare/modificare a antibioticoterapiei în funcţie de evoluţia clinică şi rezultatele investigaţiilor.

   3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în

   Modulul 8 – Genetică medicală:

   Nr. ore curs : 15

   Nr. ore practică : 150

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Introducere în genetica medicală: definiţie, terminologie, aspecte epidemiologice.

      2. 2. Genomul uman. Transmiterea mendeliană şi non-mendeliană a bolilor genetice. Testele genetice.

      3. 3. Principalele categorii de boli genetice:

         •  Anomaliile cromozomiale numerice şi structurale. Mecanisme de producere. Corelaţii genotip- fenotip.

         •  Boli monogenice autozomale şi gonozomale. Ereditatea dominantă şi recesivă. Corelaţii genotip-fenotip.

         •  Ereditatea poligenică-multifactorială.

         •  Bolile mitocondriale.

      4. 4. Anomaliile congenitale. Clasificare. Mecanisme de producere. Teratogeneza.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Abordarea clinică a unui copil cu boală genetică.

      2. 2. Indicaţiile, interpretarea şi valoarea diagnostică a testelor genetice.

      3. 3. Sfatul genetic. Obiective şi etape. Indicaţii. Probleme etice.

      4. 4. Screeningul genetic prenatal, neonatal şi populaţional (familial) al heterozigoţilor.

      5. 5. Abilitatea de accesare a bazelor de date genetice.

   3. III. Obiective specifice :

      •  cunoaşterea principalelor clase de boli genetice.

      •  cunoaşterea principalelor tipuri de transmitere a unei boli genetice.

      •  recunoaşterea trăsăturilor dismorfice.

      •  recunoaşterea sindroamelor genetice si dismorfice comune.

      •  capacitatea de selectare şi îndrumare a pacienţilor către genetician.

   4. IV. Rezultate aşteptate. La sfârşitul stagiului rezidentul este capabil :

   •  să încadreze corect o boală genetică în una dintre principalele categorii.

   •  să precizeze modul de transmitere ereditară a principalelor boli genetice (prezentate la curs).

   •  să descrie corect anomaliile clinice la un pacient cu dismorfism.

   •  să indice corect explorările genetice necesare pentru stabilirea diagnosticului la un pacient cu suspiciunea clinică de boală genetică.

   •  să prezinte principalii paşi în acordarea unui sfat genetic.

   •  să cunoască situaţiile în care îndrumă pacientul spre un specialist în Genetică Medicală.

   Modulul 9 – Imagistică medicală :

   Nr. ore curs : 40

   Nr. ore practică: 300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Noţiuni radioimagistice de bază – principii de funcţionare ale radiologiei convenţionale, ultrasonografiei (US), rezonanţei magnetice (RM), computer tomografiei (CT), PET-CT.

      2. 2. Noţiuni de radioprotecţie – Principiul ALARA (As Low As Reasonably Achivable) în pediatrie.

      3. 3. Semiologie radioimagistică.

      4. 4. Imagistica în urgenţele pediatrice.

      5. 5. Imagistica toracelui în pediatrie (indicaţii, contraindicaţii, limite).

      6. 6. Imagistica afecţiunilor digestive (indicaţii, contraindicaţii, limite).

      7. 7. Imagistica afecţiunilor reno-urinare.

      8. 8. Imagistica afecţiunilor musculoscheletale (traumatisme, boli reumatologice, boli metabolice, boli genetice, tumori).

      9. 9. Imagistica afecţiunilor neurologice.

      10. 10. Imagistica în afecţiunile endocrine şi genetice pediatrice.

   2. II. Baremul activităţilor practice.

      1. 1. Indicaţiile imagistice în urgenţele pediatrice medicale şi chirurgicale.

      2. 2. Integrarea unui buletin radiologic în diagnosticul final.

      3. 3. Recunoaşterea aspectului radiologic în următoarele afecţiuni: pneumotorace, pneumonie acută bacteriană, pneumonie interstiţială, colecţie pleurală masivă, atelectazie, bronşiolită, pneumoperitoneu, ocluzie intestinală.

      4. 4. Diagnosticul refluxului vezico-ureteral şi gradele acestuia pe uretrocistografia micţională clasică.

      5. 5. Algoritmul de examinare imagistică în dilatările reno-urinare diagnosticate antenatal.

      6. 6. Algoritmul de examinare imagistică în infecţiile urinare joase şi înalte.

      7. 7. Indicaţiile imagistice în tumorile abdominale pediatrice.

      8. 8. Indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale pediatrice.

      9. 9. Indicaţiile imagistice în sindromul convulsiv.

      10. 10. Indicaţiile imagistice în sindromul de vărsături la nou-născut şi sugar.

      11. 11. Indicaţiile imagistice în boala Crohn, alte boli inflamatorii intestinale şi boala Hirschprung.

      12. 12. Indicaţiile imagistice în fibroza chistică.

      13. 13. Indicaţiile imagistice în artrita juvenilă idiopatică şi alte afecţiuni reumatologice pediatrice.

      14. 14. Indicaţiile imagistice în afecţiunile endocrine/metabolice/genetice cele mai frecvente.

   3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate.

      Obiective generale.

      1. 1. Obţinerea de noţiuni de bază de interpretare a imaginilor radiologice, ecografice, CT şi RM.

      2. 2. Cunoaşterea şi justificarea principalelor investigaţii imagistice utile în patologia pediatrică (radiologie convenţională, ultrasonografie, computer tomografie, rezonanţă magnetică).

      3. 3. Capacitatea de a înţelege şi integra rezultatul radioimagistic în diagnosticul final.

         	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
         1.	IMAGISTICA URGENŢELOR PEDIATRICE Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în diferitele tipuri de urgenţe : I. Urgenţe cranio-cerebrale	Să poată preciza indicaţiile investigaţiilor imagistice în urgenţă şi principalele modificări detectate:

         1. 1. Traumatism craniocerebral.

         2. 2. Encefalita/meningoencefalita.

         3. 3. AVC ischemic/hemoragic.

         4. 4. Sindrom convulsiv.

         2.	IMAGISTICA TORACELUI I. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei toracice la copil şi a elementelor normale ale acesteia. Cunoaşterea principalelor entităţi patologice specifice vârstei pediatrice detectabile pe radiografia toracică.	4. Să recunoasca modificările radiologice cardio-pulmonare asociate afecţiunilor

         1. II. Urgenţe vertebromedulare

         2. III. Urgenţe toracice

         3. IV. Urgenţe abdominale

         4. V. Inghino-scrotal

         5. VI. Părţi moi/ musculoscheletale

         6. VII. Vascular

         1. 5. Sdr PEIC (proces expansiv intracranian).

         2. 6. Traumatism vertebral cu risc.

         3. 7. Deficit neurologic brusc instalat.

         4. 8. Traumatism toracic.

         5. 9. Pneumotorace/Pneumomediastin.

         6. 10. Trombembolism pulmonar.

         7. 11. Hernia diafragmatică.

         8. 12. Afecţiuni evoluând cu detresă respiratorie.

         9. 13. Corp străin.

         10. 14. Traumatism abdominal.

         11. 15. Pneumoperitoneu.

         12. 16. Apendicita.

         13. 17. Diverticulita Meckel.

         14. 18. Invaginaţia interstinală.

         15. 19. Peritonita.

         16. 20. Ocluzia intestinala/Volvulus.

         17. 21. Hemoragia digestivă

         18. 22. Enterocolita ulceronecrotică.

         19. 23. Torsiunea de ovar.

         20. 24. Piosalpinx.

         21. 25. Torsiunea testiculară.

         22. 26. Traumatismul testicular (contuzie/fractură/ruptură).

         23. 27. Hernia inghinală încarcerată.

         24. 28. Flegmon/Abces ganglionar/parotidian.

         25. 29. Ruptura musculară.

         26. 30. Tromboza venoasă profundă.

         27. 31. Anevrism/Disecţie arterială.

         1. 1. Să aibă capacitatea de a identifica penumotoracele, pneumomediastinul şi pneumoperitoneul.

         2. 2. Să recunoască aspectul radiologic din cele mai frecvente afecţiuni care produc detresă respiratorie.

         3. 3. Să recunoască aspectul radiologic al celor mai comune afecţiuni pulmonare inflamatorii/infecţioase:

            •  bronşiolita

            •  pneumonia interstiţială

            •  pneumonia bacteriană (particularităţi in funcţie de vârsta şi etiologie)

            •  colecţii pleurale

            •  TBC

            •  fibroză chistică

         		cardiace.
         3.	IMAGISTICA ABDOMENULUI	RM şi CT în afecţiunile aparatului digestiv.
         4.	IMAGISTICA RENOURINARĂ I. Cunoaşterea indicaţiilor cistografiei micţionale, ale ecografiei renale (inclusiv urosonografia), scintigrafiei renale şi a URO- RM.	în infecţiile urinare înalte şi joase.

         1. II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei toracice, a rolului pe care aceasta îl poate avea in diagnosticul şi monitorizarea proceselor de condensare şi a colecţiilor pleurale.

         2. III. Cunoaşterea indicaţiilor computer tomografiei în patologia toracică.

         3. IV. Cunoaşterea indicaţiilor şi limitelor RM toracice.

         1. 5. Să recunoasca aspectul ecografic al colecţiilor pleurale şi al proceselor de condensare.

         2. 6. Să fie capabil să precizeze indicaţiile computer tomografiei în afecţiunile toracice.

         3. 7. Să fie capabil să precizeze indicaţiile rezonanţei magnetice în afecţiunile toracice.

         1. I. Dobândirea de noţiuni de semiologie radioimagistică abdominală.

         2. II. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei abdominale pe gol la copil şi identificarea principalelor entităţi patologice.

         3. III. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor administrării de substanţă de contrast orală la pacienţii pediatrici.

         4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei abdominale şi a aspectelor ecografice normale si patologice.

         5. V. Cunoaşterea indicaţiilor RM şi CT în patologia digestivă pediatrică (cele mai frecvente afecţiuni).

         1. 1. Să cunoască semiologia radioimagistică abdominală de bază.

         2. 2. Să recunoască aspectul radiologic şi semnificaţia patologică a nivelelor hidroaerice/pneumoperitoneului/ pneumatozei intestinale,etc.

         3. 3. Să fie capabil să precizeze indicaţiile şi contraindicaţiile administrării de substanţă de contrast orală la copil.

         4. 4. Să recunoască principalele modificări radioimagistice detectate în patologia malformativă, inflamatorie, infecţioasă şi tumorală:

            • – a tubului digestiv (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite);

            • – ficatului, căilor biliare, pancreasului şi splinei (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite).

         5. 5. Să fie capabil să precizeze indicatiile

         1. 1. Să recunoască cele mai frecvente anomalii congenitale reno-urinare şi indicaţiile imagistice ale acestora.

         2. 2. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în dilatările căilor urinare diagnosticate antenatal (inclusiv prezentarea clasificării dilatărilor căilor urinare).

         3. 3. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice

         	II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei, ale RM şi CT în tumorile renale.
         5.	IMAGISTICA MUSCULOSCHELETALĂ
         6.	NEURORADIOLOGIE	meningoencefalită.

         1. 4. Să descrie metodologia efectuării cistografiei micţionale şi să cunoască gradele de reflux vezico-ureteral. Să cunoască rolul urosonografiei ca şi alternativă în diagnosticul refluxului vezico-ureteral.

         2. 5. Să descrie indicaţiile examinării Doppler a vaselor renale, aspectele normale şi patologice posibile şi să recunoască situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (angioRM/angio CT).

         3. 6. Să explice tipurile de scintigrafie renală şi rolul lor în managementul afecţiunilor pediatrice.

         4. 7. Să precizeze indicaţiile URO-RM şi rolul acesteia în managementul pacientului pediatric cu afectiuni renale.

         5. 8. Să precizeze principalele tumori renale specifice pediatriei şi aspectele imagistice ale acestora.

         1. I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în displazia de dezvoltare a şoldului.

         2. II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în cele mai frecvente afecţiuni osteoarticulare.

         3. III. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în artrita juvenilă idiopatică.

         4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în leziunile osoase benigne şi maligne.

         5. V. Cunoaşterea afecţiunilor metabolice ce determină afectare osoasă.

         1. 1. Să enumere factorii de risc ai displaziei de dezvoltare a şoldului si sa explice rolul ecografiei si al radiografiei in diagnostic si monitorizare (clasificarea Graf a DDS).

         2. 2. Să precizeze rolul ecografiei în diagnosticul sinovitei tranzitorii şi indicaţiile imagistice în necroza aseptică a capului femural, apofizita tibială anterioară, apofizita calcaneană, osteomielita, artrita/osteoartrita septică.

         3. 3. Să explice rolul fiecărui tip de examinare în diagnosticul AIJ, stabilirea activităţii bolii şi monitorizare (ecografie, IRM).

         4. 4. Să precizeze metodele de investigaţie imagistică utile pentru diagnosticul afecţiunilor osoase benigne şi maligne.

         5. 5. Să descrie principalele afecţiuni metabolice ce determină afectare osoasă.

         1. I. Cunoaşterea rolului ecografiei transfontanelare la nou născut şi sugar.

         2. II. Cunoaşterea rolului investigaţiilor imagistice (ecografie, RM, CT) în cele mai

         1. 1. Să precizeze rolul ecografiei transfontanelare în hemoragia matricei germinale, a asfixiei neonatale şi a celor mai frecvente malformaţii cerebrale.

         2. 2. Să descrie indicaţiile imagistice în sdr. TORCH.

         3. 3. Să precizeze indicaţiile imagistice în suspiciunea de meningită/encefalită/

         	frecvente afecţiuni neurologice.
         7.	ENDOCRINOLOGIE/GENETICĂ/BOLI DE METABOLISM I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice din patologia endocrină pediatrică.
         	II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice ale celor mai frecvente boli genetice şi de metabolism.

         1. 4. Să precizeze indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale.

         2. 5. Să descrie indicaţiile imagistice în sindromul convulsiv.

         1. 1. Să descrie entităţile patologice hipofizare ce prezintă indicaţie pentru RM hipofizar.

         2. 2. Să precizeze indicaţiile ecografiei tiroidiene. Să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (scintigrafie).

         3. 3. Să recunoască aspectul radiologic normal al timusului şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (ecografie/RM).

         4. 4. Să precizeze indicaţiile ecografiei suprarenaliene şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (RM/CT).

         5. 5. Să precizeze indicaţiile ecografiei organelor genitale interne şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare.

         6. 6. Să precizeze indicaţiile ecografiei testiculare.

         Modulul 10 – Pediatrie :

         Nr. ore curs. 145

         Nr. ore practică. 1300

         1. I. Tematică ore curs.

            1. 1. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

            2. 2. Obezitatea.

            3. 3. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

            4. 4. Sindromul de vărsături.

            5. 5. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

            6. 6. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

            7. 7. Sifilisul congenital si dobândit.

            8. 8. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

            9. 9. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

            10. 10. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

            11. 11. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

            12. 12. Tulburări de ritm şi conducere.

            13. 13. Deficite imune, genetice şi dobândite.

            14. 14. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerelor la copil. Manifestări comune ale cancerului la copil. Principiile tratamentului antineoplazic în pediatrie. Efectele adverse ale terapiei anticanceroase.

            15. 15. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

            16. 16. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

            17. 17. Enurezisul.

            18. 18. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

            19. 19. Hematuria.

            20. 20. Proteinuria.

            21. 21. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

            22. 22. Insuficienţa renală acută. Mijloace de epurare extrarenală – dializa.

            23. 23. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

            24. 24. Bolile genetice de metabolism.

            25. 25. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

            26. 26. Diabetul zaharat la copil.

            27. 27. Cetoacidoza şi coma diabetică.

            28. 28. Artrita idiopatica juvenilă, lupusul eritematos sistemic, purpura Schonlein–Henoch, boala Kawasaki.

         2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulul 1).

            1. 1. Efectuarea puncţiei venoase şi montarea unui cateter venos periferic.

            2. 2. Interpretarea electrocardiogramei (ECG), recunoaşterea tulburărilor de ritm şi conducere ameninţătoare de viaţă şi a ritmurilor stopului cardiac.

            3. 3. Efectuarea abordului intraosos.

            4. 4. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – sub supraveghere.

            5. 5. Montarea sondei nazogastrice sau orogastrice.

            6. 6. Coordonarea echipei în cadrul SVB (suport vital de bază).

            7. 7. Administrarea de substanţe medicamentoase pe cale intravenoasă.

            8. 8. Prepararea unei perfuzii şi montarea unei perfuzii endovenoase.

            9. 9. Spirometrie şi FEV : efectuare şi interpretare- sub supraveghere.

            10. 10. Efectuarea otoscopiei.

            11. 11. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi) – sub supraveghere.

         3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează evaluarea clinică a pacientului.
   2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.
   3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.
   4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaborează planul iniţial de investigaţii. Propune planul complet de investigaţii.	performanţă.
   5.	Elaborează un plan iniţial de tratament. Propune planul complet de tratament.	medicului specialist/primar.

   1. 1. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să ia masuri imediate.

   2. 2. Are abilităţile de recunoaştere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizează medicului îndrumător. Cunoaşte managementul medico-legal al acestor cazuri.

   1. 1. Cunoaşte criteriile de internare.

   2. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare.

   1. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale.

   2. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.

   1. 1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

   2. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului.

   3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri.

   4. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii.

   2. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapă.

   3. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumator un plan complet de investigaţii.

   4. 4. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor specifice.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită

   		3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de tratament, luând în considerare comorbidităţile.
   6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	transferului unui pacient către o altă secţie.
   8.	Participă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.
   9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală.	externare în cazul afecţiunilor acute.

   1. 1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii şi tratament în funcţie de evoluţia pacientului.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.

   3. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG.

   4. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul

   1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător.

   2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

   3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului interdisciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.

   1. 1. Este capabil să redacteze singur biletul de ieşire/scrisoarea medicală pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător.

   2. 2. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post-

   Modulul 11 – Neurologie pediatrică :

   Nr. ore curs : 10

   Nr. ore practică: 150

   1. I. Tematică :

      1. 1. Cefaleea şi migrena.

      2. 2. Sindromul hipoton la sugar şi copil.

      3. 3. Convulsiile provocate (inclusiv convulsiile febrile).

      4. 4. Fenomene paroxistice neepileptice. Epilepsia.

      5. 5. Malformaţiile SNC. Boli degenerative ale SNC.

      6. 6. Sindroamele ataxice.

      7. 7. Sindroame neurocutanate (neurofibromatozele, complexul scleroza tuberoasă, boala Sturge – Weber).

      8. 8. Paraliziile cerebrale.

      9. 9. Boli neuro-musculare.

      10. 10. Afecţiuni cerebro-vasculare.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Stabilirea planului de management în întârzierile neuro-cognitive.

      2. 2. Plan de management în ambulatoriu al pacientului cu epilepsie.

      3. 3. Identificarea factorilor de alarmă în cefalee la copil; plan de management.

      4. 4. Plan de management în malformaţiile cerebrale la copil.

      5. 5. Plan de investigaţii şi management în sindroamele neurocutanate la copil.

      6. 6. Identificarea factorilor de risc pre/perinatali pentru dezvoltarea paraliziilor cerebrale.

      7. 7. Alcătuirea planului de investigaţii şi management individualizat în convulsiile febrile simple.

      8. 8. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în sincope.

      9. 9. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în ataxii.

      10. 10. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în pareza facială periferică.

      11. 11. Elemente cheie de recunoaştere şi alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în distrofia musculară Duchenne, amiotrofia spinală, miozite acute, sindrom Guillaine-Barre, miastenii.

      12. 12. Puncţia lombară – noţiuni teoretice şi practica pe manechin sau pacient sub supraveghere.

   3. III. Obiective specifice

      •  Screeningul şi identificarea precoce a principalelor probleme de dezvoltare motorie şi cognitivă la copil.

      •  Diferenţierea între afecţiuni neurologice care pot/trebuie să fie manageriate de pediatru şi afecţiuni neurologice obligatoriu de trimis la neurologul pediatru.

      •  Identificarea semnelor de urgenţă în neurologia pediatrică.

   4. IV. Rezultate aşteptate

   •  Recunoaşte semnele principale ale unei afecţiuni neurologice la copil.

   •  Recunoaşte afecţiunile neurologice care pot fi manageriate de medicul pediatru şi le investighează/tratează corect.

   •  Recunoaşte urgenţele neurologice şi ştie să le îndrume spre serviciile specializate.

   •  Identifică şi accesează corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului neurologic şi intervenţie de specialitate.

     Modulul 12 – Psihiatrie Pediatrică :

     Nr. ore curs : 10

     Nr. ore practică : 150

     1. I. Tematică ore curs.

        1. 1. Evaluarea multidisciplinară a copilului/adolescentului cu tulburare de spectru autist.

        2. 2. Evaluarea multidisciplinară a copilului/adolescentului cu dizabilitate cognitivă.

        3. 3. Evaluarea multidisciplinară în urgenţă a adolescentului cu intoxicaţie acută cu alcool sau droguri.

        4. 4. Evaluarea multidisciplinară în urgenţă a copilului/adolescentului cu agitaţie psihomotorie.

        5. 5. Monitorizarea somatică a copilului/adolescentului cu tulburare psihică cronică.

     2. II. Barem de activităţi practice.

        1. 1. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unei afecţiuni somatice acute sau cronice la copilul/adolescentul cu tulburare de spectru autist. Să comunice rezultatele echipei multidisciplinare. Să formuleze recomandările necesare şi să le integreze în planul de intervenţie personalizat elaborat de echipa multidisciplinară.

        2. 2. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unei afecţiuni somatice acute sau cronice la copilul/adolescentul cu dizabilitate cognitivă. Să comunice rezultatele echipei multidisciplinare. Să formuleze recomandările necesare şi să le integreze în planul de intervenţie personalizat elaborat de echipa multidisciplinară.

        3. 3. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unui copil/adolescent cu intoxicaţie acută cu alcool/droguri. Să comunice rezultatele echipei multidisciplinare. Să formuleze recomandările necesare şi să le integreze în planul de intervenţie personalizat elaborat de echipa multidisciplinară.

        4. 4. Să efectueze examen clinic somatic şi să alcătuiască lista de investigaţii paraclinice necesare în cazul unui copil/adolescent cu agitaţie psihomotorie.

        5. 5. Să formuleze recomandările de monitorizare a stării somatice a unui copil/adolescent cu tulburare psihică cronică.

     3. III. Obiective:

   •  Înţelegerea rolului medicului pediatru în echipa multidisciplinară în psihiatria pediatrică.

   •  Cunoaşterea modalităţilor de abordare a afecţiunilor somatice a copiilor/adolescenţilor cu patologie psihiatrică.

     1. IV. Rezultate aşteptate:

   •  Să fie capabil să lucreze în echipă multidisciplinară.

   •  Să efectueze evaluarea somatică, să facă recomandările necesare pentru investigaţii paraclinice, să comunice rezultatele evaluării somatice echipei multidisciplinare.

   •  Să alcătuiască planul de intervenţie pentru patologia somatică şi să il integreze în planul personalizat de intervenţie al pacientului cu tulburare psihiatrică.

   Modulul 13- Neonatologie:

   Nr. ore curs : 50

   Nr. ore practică: 425

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Epidemiologie . Mortalitate şi morbiditate în perioada perinatală. Factorii ce influenţează mortalitatea şi morbiditatea. Metode de colectare şi cum se realizează colectarea datelor la nivel naţional. Înregistrarea naşterii şi a decesului. Regionalizare, transport, ghiduri naţionale şi management de calitate.

      2. 2. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

      3. 3. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-născutului.

      4. 4. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părţi moi, leziuni craniene şi cranio-cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

      5. 5. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

      6. 6. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia naturală. Alimentaţia artificială. Tehnici de alimentaţie. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială.

      7. 7. Alimentaţia parenterală parţială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totală.

      8. 8. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii. Monitorizarea multidisciplinară a nou-născutului cu risc.

      9. 9. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularităţi morfo funcţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

      10. 10. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

      11. 11. Nou-născutul din mamă diabetică. Diagnostic, complicaţii specifice. Profilaxia complicaţiilor şi tratamentul nou-născutului din mamă diabetică.

      12. 12. Sarcina multiplă – patologie specifică.

      13. 13. Nou-născutul cu risc la naştere. Factorii de risc anteriori sarcinii, factorii de risc ce acţionează în cursul sarcinii, factorii de risc ce acţionează în cursul naşterii. Măsuri de profilaxie.

      14. 14. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu. Criterii de externare.

      15. 15. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumotoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

      16. 16. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţă.

      17. 17. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

      18. 18. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

      19. 19. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

      20. 20. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: atrezia de esofag şi fistula eso-traheală, atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano- rectale.

      21. 21. Enterocolita ulcero-necrotică.

      22. 22. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

      23. 23. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

      24. 24. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

      25. 25. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

      26. 26. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuti. Tratamentul infecţiilor neonatale.

      27. 27. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

      28. 28. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia, hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia

      29. 29. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou-născutului suspect de boală metabolică congenitală

      30. 30. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

      31. 31. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul.

      32. 32. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

      33. 33. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

      34. 34. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou- născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

      35. 35. Recomandări nutriţionale pentru prematuri (LBW, VLBW, ELBW). Tehnici de alimentaţie pentru nou- născutul prematur. Preparate de lapte folosite în alimentaţia prematurului.

      36. 36. Alte cauze de detresă respiratorie de cauză pulmonară: hernia diafragmatică, patologie pleurală hidrotorace, chilotorace, hemoragia pulmonară. Sindroame de pierdere de aer, chist bronhogenic, emfizem lobar interstiţial.

      37. 37. Tehnici de tratament în detresa respiratorie neonatală: oxigenoterapia, suport ventilator neinvaziv- tipuri, intubaţia traheală, ventilaţie mecanică convenţională.

      38. 38. Farmacologia terapiei bolilor cardiace: mecanisme, doze , efecte, contraindicaţii pentru medicaţia inotropă, diuretice.

      39. 39. Infecţiile din grupul TORCH- cytomegalovirus, herpes, varicella,hepatita, parvovirus, HIV.

      40. 40. Sifilisul congenital la făt şi nou-născut.TBC-ul neonatal.

      41. 41. Toxoplasmoza la făt şi nou-născut.

      42. 42. Folosirea medicamentelor la nou-născut: cunoaşterea medicaţiei curente în neonatologie- antibiotice, metilxantine, barbiturice, opioide- doze, efecte adverse şi toxicitate.

      43. 43. Urmărirea nou-născutului cu risc, criterii de includere în progarmul de urmărire (follow-up), calendarul evaluărilor.

   2. II. Barem activităţi practice.

      1. 1. Reanimarea neonatală – asistarea la sala de naştere a nou-născutului la termen şi a nou-născutului cu greutate mică şi foarte mică.

      2. 2. Stabilizarea şi pregătirea nou-născutului în vederea transportului neonatal. Metode de ventilaţie , monitorizare a nou-născutului transportat.

      3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

      4. 4. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen si prematur (sub 32 săptamani de gestaţie).

      5. 5. Tehnici de ventilaţie asistată: metode de ventilaţie neinvazivă şi invazivă.

      6. 6. Cunoaşterea indicaţiilor şi a protocolului pentru hipotermie controlată.

      7. 7. Puncţia lombară – efectuarea acestora pe manechin/pacienţi.

      8. 8. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – efectuare pe manechin/pacienţi.

      9. 9. Îngrijirea prematurului în incubator: cunoaşterea reglării temperaturii şi a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

      10. 10. Monitorizarea nou-născutului în terapie intensivă.

      11. 11. Exsanguinotransfuzie.

      12. 12. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

      13. 13. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală.

      14. 14. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

      15. 15. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup.

      16. 16. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală.

      17. 17. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală.

      18. 18. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală.

      19. 19. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală.

      20. 20. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile asociate asistenţei medicale.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează evaluarea clinică a pacientului.
   2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.
   3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.
   4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaboreaza planul iniţial de investigaţii. Propune planul complet de investigaţii.
   5.	Elaborează un plan iniţial de tratament. Propune planul complet de tratament.	supervizarea medicului îndrumător.
   6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.

   1. 1. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să ia masuri imediate.

   2. 2. Are abilităţile de recunoaştere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizează medicului îndrumător. Cunoaşte managementul medico-legal al acestor cazuri.

   1. 1. Cunoaşte criteriile de internare.

   2. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare.

   1. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale.

   2. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.

   1. 1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

   2. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului.

   3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri.

   4. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii.

   2. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapă.

   3. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de investigaţii.

   4. 4. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă performanţă.

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor specifice.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.

   3. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de tratament, luând în considerare comorbidităţile.

   4. 4. Este capabil să realizeze un plan de alimentaţie a nou-născutului cu

   7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	transferului unui pacient către o altă secţie.
   8.	Participă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei. Participă la activităţile de cercetare ale echipei.
   9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală.	externare.
   10	Participă activ la efectuarea de transport neonatal.

   1. 1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii si tratament în funcţie de evoluţia pacientului.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.

   3. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG.

   4. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul

   1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător.

   2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

   3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului interdisciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.

   1. 1. Este capabil să redacteze singur biletului de ieşire/scrisoarea medicală pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător.

   2. 2. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post-

   1. 1. Este capabil să seteze şi utilizeze aparatura necesară pentru transport.

   2. 2. Este capabil să monitorizeze nou-născutul pe timpul transportului.

   Modulul 14 – Genetică clinică:

   Nr. ore curs : 35

   Nr. ore practică : 300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Taxonomia bolilor genetice.

      2. 2. Elemente de semiologie a bolilor genetice. Dismorfologia. Somatometria.

      3. 3. Consultul genetic.

      4. 4. Diagnosticul etiologic al bolilor genetice.

      5. 5. Categorii specifice de boli genetice. Embriofetopatii. Tumori congenitale. Boli cromozomiale. Anomalii ale creşterii şi dezvoltării. Malformaţii congenitale şi boli genetice specifice: hematologice, endocrine, metabolice, neurologice, musculare, neuro-musculare, oftalmologice, respiratorii, cardio-vasculare, digestive, reno-urinare, genitale, osteo-articulare, ale ţesutului conjunctiv, genodermatoze.

      6. 6. Profilaxia şi tratamentul bolilor genetice. Principii generale. Screeningul genetic prenatal şi postnatal.

      7. 7. Probleme şi dileme etice în genetica clinică.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Consultul genetic.

      2. 2. Alcătuirea si interpretarea unui arbore genealogic.

      3. 3. Explorări genetice (cromozomiale, moleculare şi biochimice): indicaţii, interpretare şi valoare diagnostică.

      4. 4. Sfatul genetic. Elaborarea unui buletin de sfat genetic. Calcularea riscului de recurenţă. Capcane ale sfatului genetic.

      5. 5. Screeningul genetic neonatal şi screeningul populaţional (familial) al heterozigoţilor.

   3. III. Obiective specifice:

      •  cunoaşterea principalelor clase de boli genetice.

      •  cunoaşterea modurilor de transmitere a bolilor genetice.

      •  cunoaşterea tehnicii de alcătuire a unui arbore genealogic.

      •  recunoaşterea sindroamelor genetice si dismorfice comune.

      •  capacitatea de îndrumare a cazurilor spre genetician.

   4. IV. Rezultate aşteptate.

   La sfârşitul stagiului rezidentul este capabil :

   •  să încadreze corect o boală genetică în una dintre principalele clase.

   •  să precizeze modul de transmitere al principalelor boli genetice (prezentate la curs).

   •  să descrie corect anomaliile clinice la un pacient cu dismorfism.

   •  să recunoască tabloul clinic al celor mai comune sindroame genetice.

   •  să indice corect explorările genetice necesare pentru stabilirea diagnosticului etiologic la un pacient cu suspiciunea clinica de boală genetică.

   •  să interpreteze corect rezultatele principalelor examinări genetice.

   •  să interpreteze corect un arbore genealogic.

   •  să descrie principalii paşi în acordarea unui sfat genetic.

   •  să descrie situaţiile în care îndrumă pacientul spre un specialist în genetică medicală.

   •  să recunoască tabloul clinic al principalelor sindroamelor genetice.

   Modulul 15 – Endocrinologie si diabetologie pediatrică :

   Nr. ore curs : 50

   Nr. ore practică : 425

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Metabolismul hidraţilor de carbon (glucidelor), lipidelor şi proteinelor.

      2. 2. Diabetul zaharat la vârsta pediatrică: tipul 1, tipul 2, monogenic şi forme specifice de diabet.

      3. 3. Ceto-acidoza diabetică. Copilul diabetic în situaţii speciale (intervenţii chirurgicale, gastroenterocolită, deshidratare).

      4. 4. Alimentaţia copilului şi adolescentului cu şi fără diabet zaharat.

      5. 5. Hipoglicemiile nou-născutului, sugarului şi copilului.

      6. 6. Sindroame poliglandulare autoimune.

      7. 7. Insulinorezistenţa la vârsta pediatrică.

      8. 8. Obezitatea şi sindromul metabolic.

      9. 9. Dislipidemiile.

      10. 10. Alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos şi cu patologie endocrino-metabolică.

      11. 11. Creşterea normală şi tulburările de creştere.

      12. 12. Rahitismele vitamino-D-rezistente.

      13. 13. Sindroamele hipotalamice.

      14. 14. Hipotiroidismul congenital şi dobândit. Hipertiroidismul.

      15. 15. Insuficienţa suprarenaliană acută şi cronică, primară şi secundară: forme genetice şi dobândite.

      16. 16. Pubertatea normală şi tulburări ale pubertăţii.

      17. 17. Tulburări de diferenţiere sexuală.

      18. 18. Tulburări în metabolismul fosdo-calcic: hiper- şi hipoparatiroidismul, hipofosfatemia, hipercalcemia.

      19. 19. Tulburări în metabolismul apei: diabetul insipid central, hipo- şi hiperaldosteronismul.

      20. 20. Anorexia psihogenă.

      21. 21. Patologia endocrină la copiii cu boli oncologice.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Determinarea glicemiei şi cetonemiei din sângele capilar, a glicozuriei şi cetonuriei din urină.

      2. 2. Interpretarea valorilor şi încadrarea în stadii de decompensare a diabetului zaharat.

      3. 3. Întocmirea planului de reechilibrare în cetoacidoza diabetică, monitorizarea, ajustarea terapiei.

      4. 4. Calcularea dozelor de insulină, moduri de administrare, ajustarea dozelor; cunoaşterea sistemelor de monitorizare continuă a glucozei interstiţiale şi a pompelor de insulină.

      5. 5. Întocmirea planului de alimentaţie al copilului cu diabet zaharat (calcularea raţiei calorice/24 ore, procentul de glucide, lipide şi proteine, ca şi repartiţia pe mese), cu obezitate sau cu anorexie psihogenă.

      6. 6. Efectuarea măsurătorilor auxologice; lungime, înălţime, greutate, perimetru cranian, circumferinţa abdominală; calcularea indicelui ponderal, nutriţional, de masă corporală şi interpretarea valorilor în funcţie de nomogramele recomandate de ghiduri.

      7. 7. Încadrarea în stadiile Tanner de dezvoltare pubertară; interpretarea ca normal sau patologic, în funcţie de vârstă; utilizarea orhidometrului şi a tabelelor cu valorile normale.

      8. 8. Indicaţii, tehnica şi interpretarea testelor dinamice în endocrinologia şi diabetologia pediatrică: testul de toleranţă la glucoză per os (TTGO), teste de stimulare a STH cu insulină, clonidină; teste de stimulare cu ACTH, cu Diphereline, etc.

      9. 9. Indicaţii şi interpretarea (evaluarea) vârstei osoase prin metoda Greulich-Pyle şi Tanner- Witehouse.

      10. 10. Indicaţii şi interpretarea rezultatelor examinărilor imagistice: CT, RM hipofizar, abdominal, osteodensitometrie.

      11. 11. Indicaţii şi interpretarea rezultatelor examinării ecografice endocrine: tiroidiană, suprarenaliene, OGI, testiculară.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Stabileşte diagnosticul pozitiv.	Susţine diagnosticul prin metode clinice şi paraclinice, utilizând inclusiv diagnosticul diferenţial.
   2.	Elaborează planul complet de investigaţii.	Este capabil să întocmească singur un plan de investigaţii.
   3.	Elaborează planul complet de tratament.	Este capabil să elaboreze singur planul de tratament şi să il adapteze evoluţiei pacientului.
   4.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   5.	Abordează multidisciplinar cazurile complexe.	Este capabil să decidă singur necesitatea abordării multidisciplinare a unui caz şi să colaboreze eficient cu membrii echipei.
   6.	Completează fără supervizare documentele medicale.	Este capabil să completeze clar şi succint toate documentele medicale aflate în uz la nivelul spitalului.
   7.	Efectuează externarea pacientului şi întocmeşte planul de management ulterior.	boală cronică la reţeaua medicală de adulţi.
   8.	Utilizează ghidurile de practică medicală.	Foloseşte corect recomandările ghidurilor de practică medicală şi argumentează situaţiile în care se poate abate de la ghiduri.

   1. 1. Este capabil să decidă în mod corect momentul externării pacientului.

   2. 2. Este capabil să întocmească şi să discute cu aparţinătorii planul de monitorizare şi tratament post- externare.

   3. 3. Poate realiza legătura cu alţi profesionişti din sănătate implicaţi în managementul post-externare al cazului, inclusiv facilitarea tranziţiei adolescentului cu

   Modulul 16 – Pneumologie pediatrică:

   Nr. ore curs: 40

   Nr. ore practică: 300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Sunetele respiratorii şi auscultaţia pulmonară: fornăit, sforăit, stridor, hârăit, wheezing, geamăt, murmur vezicular, suflu tubar, raluri de transmisie, raluri bronhoalveolare, frecătura pleurală.

      2. 2. Detresa respiratorie: semne clinice, etiologie, evaluare (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice).

      3. 3. Tusea subacută şi cronică: definiţii, etiologie, evaluare (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice).

      4. 4. Wheezing-ul recurent şi persistent: etiologie, evaluare (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice), fenotipuri de wheezing recurent.

      5. 5. Radiografia toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare.

      6. 6. Tomografia computerizată toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare.

      7. 7. Explorarea funcţională respiratorie: determinarea debitului expirator maxim (PEF), spirometria.

      8. 8. Terapia inhalatorie în bolile respiratorii: modalităţi şi dispozitive de administrare a medicaţiei inhalatorii .

      9. 9. Astmul bronşic: definiţie, epidemiologie, etiologie (inclusiv factori declanşatori de simptome), patogenie, tablou clinic, examinări paraclinice, clasificarea severităţii bolii, profilaxie, terapie acută, terapie cronică.

      10. 10. Fibroza chistică: etiologie, patogenie, tablou clinic, examinări paraclinice, evoluţie, prognostic, principii de tratament.

      11. 11. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară: etiologie, epidemiologie, fiziopatologie, tablou clinic, examinări paraclinice (IDR la PPD, teste de eliberare a interferonului gama, radiografia toracică, examenul microscopic, cultura bacteriană), principii de terapie, profilaxie (vaccinarea BCG).

      12. 12. Insuficienţa respiratorie acută şi cronică: definiţie, etiologie, fiziopatologie, tipuri, explorări paraclinice, oxigenoterapia.

   2. II. Barem de activităţi practice

      1. 1. Interpretarea radiografiei toracice în bolile bronhopulmonare.

      2. 2. Interpretarea tomografiei computerizate toracice în bolile bronhopulmonare.

      3. 3. Efectuarea şi interpretarea măsurării debitului expirator maxim (PEF).

      4. 4. Efectuarea şi interpretarea spirometriei.

      5. 5. Interpretarea unui buletin de analiză a gazelor sanguine.

      6. 6. Interpretarea testelor cutanate alergologice la pacientul cu astm bronşic.

   3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate

   	Obiective educaţionale	Rezultate aşteptate
   1.	Să identifice corect sunetele respiratorii normale sau patologice.	Este capabil să identifice corect sunetele respiratorii.
   2.	Să identifice semnele de detresă respiratorie.	Este capabil să identifice semnele de detresă respiratorie.
   3.	Să evalueze (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice) un pacient cu tuse subacută sau cronică.	Este capabil să evalueze singur un pacient cu tuse subacută sau cronică.
   4.	Să evalueze (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice) un pacient cu wheezing recurent sau persistent.	Este capabil să evalueze singur un pacient cu wheezing recurent sau persistent.
   5.	Să cunoască indicaţiile radiografiei toracice în bolile respiratorii.	Enumeră indicaţiile radiografiei toracice în bolile respiratorii.
   6.	Să interpreteze o radiografie toracică normală sau patologică (leziuni bronhopulmonare).	Este capabil să identifice leziunile bronhopulmonare pe radiografia toracică.
   7.	Să interpreteze o tomografie computerizată toracică normală sau patologică (leziuni bronhopulmonare).	Este capabil să identifice leziunile bronhopulmonare pe tomografia toracică computerizată.
   8.	Să efectueze corect determinarea debitului	Este capabil să efectueze corect determinarea PEF.

   	expirator maxim (PEF).
   9.	Să interpreteze şi să explice pacientului/aparţinătorilor semnificaţia valorilor PEF.	Este capabil să interpreteze şi să explice pacientului/aparţinătorilor semnificaţia valorilor PEF.
   10.	Să efectueze corect o spirometrie.	Este capabil să efectueze corect o spirometrie.
   11.	Să interpreteze o spirometrie normală sau patologică (obstrucţie vs. restricţie).	Este capabil să interpreteze o spirometrie.
   12.	Să recomande terapia inhalatorie adecvată (tip de dispozitiv) în funcţie de caz.	Este capabil să indice tipul corect de dispozitiv inhalator în funcţie de caz.
   13.	Să recunoască tabloul clinic al astmului bronşic.	Este capabil să recunoască tabloul clinic al astmului bronşic.
   14.	Să cunoască criteriile de diagnostic ale astmului bronşic.	Enumeră criteriile de diagnostic ale astmului bronşic.
   15.	Să interpreteze testele cutanate alergologice la un pacient cu astm bronşic.	Este capabil să interpreteze testele cutanate alergologice la un pacient cu astm bronşic.
   16.	Să clasifice corect astmul bronşic în funcţie de controlul bolii.	Este capabil să clasifice corect astmul bronşic în funcţie de controlul bolii.
   17.	Să cunoască cele mai frecvente medicamente utilizate în astmul bronşic (indicaţii, contraindicaţii, administrare, reacţii adverse).	Enumeră cele mai frecvente medicamente utilizate în astmul bronşic (indicaţii, contraindicaţii, administrare, reacţii adverse).
   18.	Să elaboreze un plan terapeutic de durată la un pacient cu astm bronşic.	Este capabil să elaboreze un plan terapeutic de durată la un pacient cu astm bronşic.
   19.	Să elaboreze un plan de monitorizare la un pacient cu astm bronşic.	Este capabil să elaboreze un plan de monitorizare la un pacient cu astm bronşic.
   20.	Să cunoască terapia exacerbării astmatice.	Indică terapia exacerbării astmatice.
   21.	Să cunoască criteriile clinice de suspiciune a fibrozei chistice.	Enumeră criteriile clinice de suspiciune a fibrozei chistice.
   22.	Să recunoască tabloul clinic al tuberculozei pulmonare.	Recunoaşte tabloul clinic al tuberculozei pulmonare.
   23.	Să interpreteze corect IDR la PPD.	Interpretează corect IDR la PPD.
   24.	Să cunoască criteriile de diagnostic ale insuficienţei respiratorii.	Enumeră criteriile de diagnostic ale insuficienţei respiratorii.
   25.	Să interpreteze un buletin de analiză a gazelor sanguine.	Interpretează un buletin de analiză a gazelor sanguine.
   26.	Să cunoască indicaţiile oxigenoterapiei.	Precizează indicaţiile oxigenoterapiei.

   Modulul 17 – Oncohematologie pediatrică:

   Nr. ore curs : 40

   Nr. ore practică: 425

   1. I. Tematică ore curs

      1. 1. Anemiile carenţiale.

      2. 2. Anemiile hemolitice congenitale şi dobândite.

      3. 3. Anemia aplastică şi eritroblatopenia pură dobândite.

      4. 4. Sindroamele de insuficienţă medulară congenitale.

      5. 5. Patologia trombocitară dobândită şi congenitală, cantitativă şi calitativă.

      6. 6. Coagulopatii congenitale şi dobândite.

      7. 7. Trombozele venoase şi arteriale.

      8. 8. Histiocitozele.

      9. 9. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerului la copil. Rolul factorilor genetici în etiopatogeneza cancerului la copil.

      10. 10. Leucemiile acute şi cronice.

      11. 11. Limfoamele maligne.

      12. 12. Neuroblastomul.

      13. 13. Nefroblastomul.

      14. 14. Sarcoame de părţi moi.

      15. 15. Tumori osoase.

      16. 16. Tumori SNC.

      17. 17. Tumori germinale.

      18. 18. Principii de tratament în oncologia pediatrică.

      19. 19. Noţiuni despre transplantul de celule stem hematopoetice.

      20. 20. Transfuziologie clinică.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – asistă la manoperă, o efectuează sub supraveghere.

      2. 2. Efectuarea puncţiei medulare – asistă la manoperă.

      3. 3. Tehnica accesării cateterului venos central cu cameră (port a cath), administrarea medicaţiei şi a perfuziilor/transfuziilor prin cateterul venos central cu cameră şi tehnica îngrijirii acestuia – asistă la manoperă, o efectuează sub supraveghere.

      4. 4. Determinarea grupelor sangvine prin metoda Beth Vincent şi Simonin. Interpretarea testului de compatibilitate directă.

      5. 5. Pregătirea pacientului pentru transfuziile de produse sangvine.

      6. 6. Procedurile pre-transfuzionale necesare în cazul transfuziei fiecărui produs sangvin în parte (concentrat eritrocitar, concentrat trombocitar, produse de plasmă).

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.
   1.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :
   2.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
   3.	Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea protocolului citostatic al pacientului.	aparţinătorilor.

   1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.

   2. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.

   1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

   2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

   3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

   1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

   2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

   3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

   4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare şi aplicare la pacient a protocoalelor de investigaţii şi tratament citostatic.

   2. 2. Este capabil să enumere indicaţiile şi efectele adverse ale chimioterapiei şi terapiei transfuzionale şi să le explice pacienţilor şi

   	Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea indicaţiei terapiei transfuzionale.
   4.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   5.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.
   6.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar.
   7.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	diagnosticului pozitiv.
   8.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.	În discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

   1. 3. Asistă pacienţii şi aparţinătorii la completarea consimţământului informat pentru chimioterapie şi terapie transfuzională pe care le ataşează în FOCG

   2. 4. Completează cererea de produse sangvine către Centrul Regional de Transfuzie Sangvină şi fişa transfuzională a pacientului trasfuzat pe care o ataşează ( împreună cu celelalte documente transfuzionale completate de asistenta transfuzoare) în FOCG.

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

   3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.

   1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

   2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea

   Modulul 18- Boli Infecţioase :

   Nr. ore curs : 30

   Nr. ore practică : 425

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Infecţii respiratorii transmisibile (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

      2. 2. Infecţii cu exantem (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

      3. 3. Infecţii digestive (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

      4. 4. Hepatite acute virale (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

      5. 5. Infecţii ale sistemului nervos central (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

      6. 6. Infecţii cu sindrom ganglionar (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

      7. 7. Sepsis (etiologie, criterii de diagnostic, tratament).

      8. 8. Endocardite infecţioase (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

      9. 9. Infecţii la imunodeprimaţi – infecţii fungice, bacteriene cu tulpini multirezistente (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament).

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic.

      2. 2. Recoltare de sânge venos (inclusiv pentru hemocultură). Interpretarea buletinului de analiză.

      3. 3. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală.

      4. 4. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

      5. 5. Recoltarea exsudatului faringian. Interpretarea buletinului de analiză.

      6. 6. Recoltarea examenului de scaun (coprocitograma, coprocultura, Gregersen, coproparazitologic). Interpretarea buletinului de analiză.

      7. 7. Recoltarea secreţiei conjunctivale.

      8. 8. Recoltarea secreţiei nazale.

      9. 9. Recoltarea frotiului sanguin. Interpretare rezultat (MGG, Ziehl Neelsen, Gram).

      10. 10. Recoltarea puroiului din plagă. Interpretarea buletinului de analiză.

      11. 11. Recoltarea LCR (puncţie lombară). Interpretarea buletinului de analiză.

      12. 12. Recoltarea lichidului pleural (puncţia pleurală). Interpretarea buletinului de analiză.

      13. 13. Administrarea de substanţe medicamentoase : oral, intrarectal, intramuscular, intravenos, în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Stabileşte diagnosticul pozitiv în principalele boli infecţioase ale copilului.	Susţine diagnosticul prin metode clinice şi paraclinice, utilizând inclusiv diagnosticul diferenţial.
   2.	Cunoaşte criteriile de internare în secţia de boli infecţioase.	Este capabil să decidă singur internarea unui pacient cu bolă infecţioasă şi repartizarea lui în secţie în funcţie de criterii epidemiologice.
   3.	Elaborează planul complet de investigaţii în bolile infecţioase ale copilului.	înaltă performanţă.
   4.	Elaborează planul complet de tratament.	o solicită medicului specialist/primar.
   5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   6.	Efectueaza externarea pacientului şi întocmeşte planul de management ulterior.	ulterioare).

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur un plan de investigaţii.

   2. 2. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur planul de tratament şi să îl adapteze evoluţiei pacientului.

   2. 2. Poate particulariza tratamentul antibiotic în funcţie de caz (vârstă, status imunologic, comorbidităţi).

   3. 3. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi

   1. 1. Este capabil să decidă în mod corect momentul externării pacientului.

   2. 2. Este capabil să întocmească şi să discute cu aparţinătorii planul post-externare (inclusiv recomandarea imunizărilor

   Modulul 19 – Pediatrie :

   Nr. ore curs. 115

   Nr. ore practică. 900

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatică juvenilă. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia). Vasculitele (Takayasu, Kawasaki, Henoch-Schonlein). Bolile autoinflamatorii.

      2. 2. Boala inflamatorie intestinală.

      3. 3. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

      4. 4. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

      5. 5. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

      6. 6. Urgenţele oncologice la copil.

      7. 7. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

      8. 8. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

   2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulele 1 şi 10).

      1. 1. Interpretarea electrocardiogramei (ECG) şi recunoaşterea modificărilor EKG descrise în tematica de curs.

      2. 2. Efectuarea puncţiei lombare.

      3. 3. Efectuarea puncţiei pleurale.

      4. 4. Efectuarea paracentezei.

      5. 5. Efectuarea şi interpretarea spirometriei şi FEV.

      6. 6. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi).

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Stabileşte diagnosticul pozitiv.	Susţine diagnosticul prin metode clinice şi paraclinice, utilizând inclusiv diagnosticul diferenţial.
   2.	Elaborează planul complet de investigaţii.	Poate prezenta indicaţiile şi beneficiile investigaţiilor indicate.
   3.	Elaborează planul complet de tratament.	Este capabil să elaboreze singur planul de tratament şi să îl adapteze evoluţiei pacientului.
   4.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   5.	Abordează multidisciplinar cazurile complexe.	Este capabil să decidă singur necesitatea abordării multidisciplinare a unui caz să colaboreze eficient cu membrii echipei.
   6.	Completeaza fara supervizare documentele medicale.	Este capabil sa completeze clar şi succint toate documentele medicale aflate în uz la nivelul spitalului.
   7.	Efectueaza externarea pacientului şi întocmeşte planul de management ulterior.	medicală de adulţi.
   8.	Utilizează ghidurile de practică medicală.	Foloseşte corect recomandările ghidurilor de practică medicală şi argumentează situaţiile în care se poate abate de la ghiduri.

   1. 1. Este capabil să decidă în mod corect momentul externării pacientului.

   2. 2. Este capabil să întocmească şi să discute cu aparţinătorii planul de monitorizare şi tratament post-externare -inclusiv în bolile cronice.

   3. 3. Poate realiza legătura cu alţi profesionişti din sănătate implicaţi în managementul post- externare al cazului, inclusiv facilitarea tranziţiei adolescentului cu boală cronică la reţeaua

   SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

   Obiectivele generale ale trunchiului comun de pregătire în pediatrie includ dobândirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

   1. I. Comunicare;

   2. II. Etică şi profesionalism;

   3. III. Asigurarea calităţii actului medical;

   4. IV. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

   5. V. Organizare şi conducere.

      1. I. Comunicare.

         Rezidentul trebuie să dobândească următoarele abilităţi :

         1. A. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

            • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

            • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.);

            • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav;

            • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale;

            • – Utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie).

         2. B. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate:

            • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

            • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

            • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar;

            • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

            • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităţi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

         3. C. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical:

            • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

            • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale care asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

      2. II. Etică şi profesionalism.

         Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

         • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

         • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică şi dizabilităţi;

         • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului şi a raporturilor de muncă dintre angajaţi;

         • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

         • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

         • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real;

         • – Capacitatea de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

         • – Abilitatea de a evalua şi expune conţinutul întâlnirilor ştiinţifice;

         • – Abilitatea de a accesa informaţii medicale, de a înţelege diferenţa dintre cercetare şi audit clinic;

         • – Capacitatea de a utiliza şi înţelege interpretarea testelor statistice simple;

         • – Capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor;

         • – Însuşirea metodologia cercetării ştiinţifice.

      3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

         Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

         • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

         • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii actului medical;

         • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

         • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse în activitatea medicală de îngrijire a copilului;

         • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

         • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic;

         • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

         • – Înţelegerea principiilor, metodelor şi a instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

      4. IV. Expertiză pediatrică.

         Rezidentul trebuie să:

         • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii şi a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice;

         • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale;

         • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsurile de protecţie ce se impun în astfel de situaţii.

      5. V. Organizare şi conducere.

   Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

   • – utilizarea raţională a timpului;

   • – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

   • – delegarea atribuţiilor;

   • – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

   • – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

   • – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

   • – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale;

   – redactarea documentelor medicale (raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) într-un mod inteligibil, lizibil şi la timp.

   Examenul de medic specialist:

   Probe de evaluare, specifice programului:

   • – probă scrisă Da

   • – examen clinic Da

   • – probă de abilităţi/manualităţi Da

   • – probă pe casetă video Nu

   • – probă operatorie Nu

   • – dizertaţie Nu

     TEMATICA DE EXAMEN

     

     1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare.

     2. 2. Alimentaţia sugarului şi copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

     3. 3. Patologia neonatală: detresa respiratorie, icterele neonatale, encefalopatia hipoxic-ischemică, hemoragiile intracraniene infecţiile neonatale, convulsii neonatale.

     4. 4. Embriopatii, fetopatii: TORCH, sdr. alcoolic fetal, sifilis congenital.

     5. 5. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

     6. 6. Obezitatea.

     7. 7. Febra la copil.

     8. 8. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Otita medie acută. Mastoidita.

     9. 9. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Bronşiolita acută.

     10. 10. Insuficienţa respiratorie acută.

     11. 11. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele.

     12. 12. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

     13. 13. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

     14. 14. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

     15. 15. Hipertensiunea arterială la copil.

     16. 16. Diareea acută bacteriană şi virală.

     17. 17. Sindroamele de deshidratare.

     18. 18. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

     19. 19. Boala inflamatorie intestinală.

     20. 20. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

     21. 21. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

     22. 22. Icterele la sugar si copil.

     23. 23. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

     24. 24. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

     25. 25. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

     26. 26. Insuficienţa pancreatică exocrină. Fibroza chistică.

     27. 27. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

     28. 28. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

     29. 29. Tulburări de ritm şi conducere.

     30. 30. Insuficienţa cardiacă.

         

     31. 31. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

     32. 32. Anemiile hemolitice congenitale şi dobândite.

     33. 33. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată). Trombozele venoase şi arteriale.

     34. 34. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

     35. 35. Infecţia de tract urinar.

     36. 36. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

     37. 37. Glomerulonefritele acute şi cronice.

     38. 38. Sindromul nefrotic.

     39. 39. Insuficienţa renală acută.

     40. 40. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

     41. 41. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

     42. 42. Sifilisul congenital şi dobândit.

     43. 43. Deficite imune genetice şi dobândite.

     44. 44. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

     45. 45. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

     46. 46. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

     47. 47. Urgenţele oncologice la copil.

     48. 48. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

     49. 49. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

     50. 50. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

     51. 51. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

     52. 52. Bolile congenitale de metabolism: fenilcetonuria, hiperamoniemia, tirozinemia, galactozemia, glicogenozele, hipercolesterolemia familială, hipertrigliceridemia familială.

     53. 53. Hiperglicemiile sugarului şi copilului.

     54. 54. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

     55. 55. Diabetul zaharat la copil. Acidocetoza şi coma diabetică.

     56. 56. Cromozomopatii (trisomia 21, Turner, Klinefelter).

     57. 57. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatică juvenilă.

     58. 58. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia). Vasculitele. Bolile autoinflamatorii.

     59. 59. Meningita şi encefalita.

     60. 60. Infecţii cu exantem: rujeola, rubeola, boala mână-picior-gura, varicela, herpes zoster, scarlatina.

     61. 61. Infecţia urliană. Mononucleoza infecţioasă.

     62. 62. Infecţii respiratorii transmisibile: tusea convulsivă, gripa.

     63. 63. Şocul. Anafilaxia.

     64. 64. Intoxicaţiile acute (acetaminofen, alcool, barbiturice, benzodiazepine, opioide, digitalice, substanţe caustice, anticolinergice, monoxid de carbon).

     65. 65. Insuficienţa hepatică.

     66. 66. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

     67. 67. Coma şi statusul convulsiv.

     68. 68. Sindromul convulsiv. Convulsiile febrile.

     69. 69. Paraliziile cerebrale infantile.

     70. 70. Stenoza hipertrofică de pilor.

     71. 71. Invaginaţia intestinală.

     72. 72. Enterocolita ulcero-necrotică.

   Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

   

   1. 1. Stabilirea recomandărilor regimului dietetic într-o boală diareică acută simplă.

   2. 2. Soluţii pentru rehidratare orală: compoziţie, proprietăţi, indicaţii, contraindicaţii.

   3. 3. Elaborarea unei indicaţii de perfuzie endovenoasă.

   4. 4. Stabilirea regimului dietetic în diabetul zaharat infantil juvenil.

   5. 5. Stabilirea regimului dietetic la copilul cu glomerulonefrită acută.

   6. 6. Interpretarea unui examen radiologic toracic (plămân, cord, pleură, mediastin).

   7. 7. Interpretarea unui examen radiologic al tubului digestiv.

   8. 8. Interpretarea unui examen radiologic al aparatului reno-ureteral.

   9. 9. Interpretarea analizelor de hematologie (hemoleucogramă, frotiu sanguin periferic, medulogramă, teste de hemostază).

   10. 10. Interpretarea buletinelor de analize de bacteriologie.

   11. 11. Interpretarea probelor funcţionale respiratorii.

   12. 12. Interpretarea probelor paraclinice hepatice.

   13. 13. Interpretarea probelor paraclinice renale.

   14. 14. Interpretarea ionogramei sanguine şi urinare, a echilibrului acido-bazic (metoda Astrup).

   15. 15. Interpretarea unei EKG normale şi în principalele afecţiuni cardiovasculare (miocardite, pericardite, supraîncărcări şi dilataţii ale cavităţilor cardiace, tulburări de ritm şi de conducere).

   16. 16. Tehnici de reanimare cardio-respiratorie.

   17. 17. Puncţia lombară: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiză a LCR.

   18. 18. Puncţia pleurală: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiza a lichidului pleural.

   19. 19. Sondajul nazogastric şi orogastric (indicaţii, tehnici, incidente). Spălătura gastrică în intoxicaţii.

   DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST PEDIATRIE

   

   I. Competenţe specifice în activitatea curentă

   1. Examinează bolnavii la internare şi completează foaia de observaţie clinică generală. 2.

   3.

   4.

   5.

   6.

   7.

   8.

   9.

   Întocmeşte planul de investigaţii paraclinice pentru pacienţii internaţi şi foloseşte investigaţiile paraclinice efectuate ambulator.

   Examinează zilnic bolnavii internaţi şi consemnează în foaia de observaţie: evoluţia, explorările de laborator, alimentaţia şi tratamentul corespunzător.

   Obţine consimţământul informat şi informează pacientul/aparţinătorul despre consecinţele refuzului tratamentului medical.

   Recomandă şi urmăreşte zilnic regimul alimentar al bolnavilor.

   Întocmeşte şi semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijeşte.

   Supraveghează tratamentele medicale executate de cadrele medii şi auxiliare sanitare, iar la nevoie le efectuează personal.

   Trimite pacienţii la consulturi interclinice.

   Informează pacientul/însoţitorul acestuia cu privire la aspectele legate de boală, incluzând: diagnosticul,

   examinările paraclinice, tratamentul, date legate de evoluţie şi pronostic.

   1. 10. Consiliază pacienţii, vizitatorii şi personalul în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor.

   2. 11. Instituie tratamentul adecvat pentru infecţiile existente şi ia măsurile ce se impun pentru a preveni transmiterea acestora şi altor persoane, în special pacienţilor.

   3. 12. Aplică ghidurile de practică medicală dar individualizează tratamentul în funcţie de particularităţile pacientului.

   Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

   

   1. 13. Asigură contravizita potrivit graficului stabilit de către medicul şef de secţie sau, în situaţii deosebite, din dispoziţia acestuia.

   2. 14. Întocmeşte formele de externare ale bolnavilor şi redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are sau i-a avut în îngrijire.

   3. 15. Constată decesul şi dă dispoziţii de transportare a cadavrului la morgă, după 2 ore de la deces.

   4. 16. Participă la autopsii şi confruntările anatomoclinice la cazurile pe care le-a avut în îngrijire.

   5. 17. Anunţă cazurile cu implicaţii medico-legale conform legilor în vigoare.

   6. 18. Propune soluţii pentru îmbunatăţirea activităţii de îngrijiri medicale a pacientului.

   7. 19. Desfăşoară, după caz, activitate de cercetare medicală.

   8. 20. Depune o activitate permanentă de educaţie sanitară a bolnavilor şi aparţinătorilor.

   9. 21. Face parte din diverse comisii organizate la nivelul spitalului, având atribuţii specifice comisiilor în care este numit.

   1. II. Competenţe specifice în serviciul de gardă

      1. 1. Controlează la intrarea în gardă prezenţa în serviciu a personalului medico – sanitar, existenţa mijloacelor necesare asigurării medicale curente şi de urgenţă, precum şi predarea serviciului de cadre medii şi auxiliare care lucrează în ture.

      2. 2. Supraveghează cazurile grave existente în secţie sau internate în timpul gărzii, menţionându-le la raportul de gardă.

      3. 3. Inscrie în registrul de consultaţii orice bolnav prezent la camera de gardă.

      4. 4. Internează bolnavii care au bilet de trimitere precum şi cazurile de urgenţă care se adresează secţiei răspunzând de justa indicaţie a internării sau a refuzului acestor cazuri, putând apela la ajutorul oricărui specialist din cadrul spitalului.

      5. 5. Răspunde la chemările care necesită prezenţa sa în cadrul spitalului şi cheamă la nevoie alţi medici necesari pentru rezolvarea cazului.

      6. 6. Întocmeşte foaia de observaţie a cazurilor internate de urgenţă şi consemnează evoluţia bolnavilor internaţi şi medicaţia de urgenţă pe care a administrat-o.

      7. 7. Acordă asistenţă medicală de urgenţă bolnavilor care nu necesită internare.

      8. 8. Asigură internarea în alte spitale a bolnavilor care nu pot fi rezolvaţi în spitalul respectiv, după acordarea primului ajutor.

      9. 9. Confirmă decesul, consemnând aceasta în documentele medicale şi dă dispoziţii de transportare la morgă, după 2 ore de la deces.

      10. 10. Întocmeşte la terminarea serviciului raportul de gardă în condica destinată acestui scop, consemnând activitatea din secţie pe timpul gărzii, măsurile luate, deficienţele constatate şi orice observaţii necesare, prezintă raportul de gardă.

   

   Etice, deontologice

   Respectă următoarele acte normative :

   1. 1. Legea 46/2003 privind drepturile pacientului.

   2. 2. Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările survenite

   3. 3. Normele de etică şi deontologie profesională.

   Profesionale

   I. Atribuţii generale

   1.

   2.

   3.

   4.

   5.

   6.

   Cunoaşte şi respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, a Regulamentului Intern

   al unităţii şi regulile stabilite de şeful secţiei. Cunoaşte şi respectă normele igienico – sanitare.

   Cunoaşte şi respectă normele P. S. I. şi de securitate a muncii. Cunoaşte şi respectă programul de muncă.

   Respectă secretul profesional şi codul de etică şi deontologie profesională. Efectuează controlul medical periodic general.

   Obligaţii

   1. 7. Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de utilizare a echipamentelor, prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă;

   2. 8. Desfăşoară activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesională atât propria persoană, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, precum şi în timpul deplasării la şi de la locul de muncă.

   3. 9. Aduce la cunoştinţa şefului direct accidentele de muncă suferite de persoana proprie şi/sau de alte persoane participante la procesul de muncă.

   4. 10. Respectă Statutul Colegiului Medicilor din Romania privind exercitarea profesiei de medic, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor.

   1. II. Atribuţii specifice în activitatea curentă

      1. 1. Prezintă medicului şef de secţie în cadrul raportului de gardă şi a vizitelor mari, situaţia bolnavilor pe care îi are în îngrijire şi solicită sprijinul acestuia ori de cîte ori este necesar.

      2. 2. Participă la consultări cu medicii din alte specialităţi şi în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum şi la expertizele medico-legale.

      3. 3. Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în îngrijire şi care necesită supraveghere deosebită.

      4. 4. Controlează şi răspunde de întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor desfăşurată de personalul mediu, auxiliar şi elementar sanitar cu care lucrează.

      5. 5. Asigură şi răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice, precum şi a normelor de protecţia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă.

      6. 6. Raportează cazurile de boli infecţioase şi profesionale potrivit dispoziţiilor în vigoare.

      7. 7. Răspunde de disciplina, ţinuta şi comportamentul personalului din subordine.

      8. 8. Răspunde prompt la toate solicitările de urgenţă, la consulturile din aceeaşi secţie şi alte secţii şi colaborează cu toţi medicii din secţiile şi laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor.

      9. 9. Efectueaza consultaţii de specialitate în ambulator, conform programarii întocmite de medicul şef secţie.

      10. 10. Îşi dezvoltă pregatirea profesională prin participarea la cursuri de perfecţionare, simpozioane, congrese.

      11. 11. Aplică regulile stabilite pentru completarea şi gestionarea FOCG şi a circuitului acesteia.

      12. 12. Urmăreşte introducerea în practică a celor mai eficiente metode de diagnostic şi tratament;

      13. 13. Participă la şedinţele organizate în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţii a activităţilor din cadrul secţiei.

      14. 14. Respectă prevederile HG nr. 1103/2014 cu referire la prevenirea şi intervenţia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare;

      15. 15. Respectă prevederile Legii 272/2004 şi HG 1103/2014 cu referire la obligaţia de a informa asistentul social din unitatea sanitară cu privire la internarea unui copil ce prezintă semne de abuz/neglijare/exploatare/ violenţă/vătămare;

      16. 16. Păstrează secretul profesional, confidenţialitatea şi anonimatul pacientului şi oferă informaţii aparţinătorilor numai în interesul bolnavilor.

      17. 17. Manifestă atitudine respectuoasă atât faţă de pacient şi patologia acestuia, cât şi faţă de însoţitorul acestuia.

      18. 18. Respectă drepturile pacienţilor conform legislaţiei în vigoare;

      19. 19. Aplică şi respectă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

      20. 20. Aplică şi respectă Normele de supraveghere, prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

   2. III. Atribuţii specifice în serviciul de gardă

      1. 1. Răspunde de buna funcţionare a secţiei, de aplicarea dispoziţiilor prevăzute în regulamentul intern şi a sarcinilor date de şeful de secţie, pe care îl reprezintă, în orele în care acesta nu este prezent în spital.

      2. 2. Anunţă prin toate mijloacele posibile şeful secţiei, conducerea spitalului şi autorităţile competente în caz

   

   de incendiu sau alte calamităţi ivite în timpul gărzii şi ia măsuri imediate de intervenţie şi prim ajutor cu mijloacele disponibile până la constituirea celulei de criză condusă de managerul spitalului sau de înlocuitorul acestuia. Anunţă şefului secţiei şi Directorului Medical cazurile cu implicaţii medico-legale.

   1. 3. Asistă la distribuirea alimentelor, verifică calitatea acestora, efectuand examenul organoleptic, cantitativ, calitativ al alimentelor distribuite la bolnavi, le îndepărtează pe cele necorespunzatoare, consemnând observaţiile în condica de la blocul alimentar şi anunţă medicul şef de secţie.

   2. 4. Urmăreşte disciplina şi comportamentul vizitatorilor în zilele de vizită precum şi prezenţa ocazională a altor persoane străine în spital şi ia măsurile necesare.

PRIN ACEASTA SE CERTIFICĂ LEGALITATEA ŞI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PREŞEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII, CONF DR. LAZĂR CĂLIN

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

CHIRURGIE CARDIOVASCULARĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

CHIRURGIE CARDIOVASCULARA

Definiţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMARUL TOTAL DE ANI	6 ANI
      NUMARUL TOTAL DE MODULE	10 MODULE
      MODULUL 1	CHIRURGIE CARDIACA
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	6 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 2	CHIRURGIE GENERALA
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	6 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 3	CHIRURGIE TORACICA
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	6 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 4	ATI CARDIAC
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA

      MODULUL 5	INVESTIGAŢII CARDIACE NEINVAZIVE, IMAGISTICĂ CORD ŞI VASE, INVESTIGAŢII INVAZIVE
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	3 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 6	PROCEDURI ENDOVASCULARE
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	5 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 7	CHIRURGIE VASCULARA
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	12 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 8	CHIRURGIE CARDIACA
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	30 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 9	CHIRURGIE EXPERIMENTALA. CERCETARE STIINTIFICA
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	1,5 LUNI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	16 ORE CURS/LUNA
      MODULUL 10	BIOETICA
      NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 SAPTAMANI
      ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	4 ORE CURS/SAPT
      Total ore pregătire teoretică	1200
      Total ore pregătire practică	4800

      STAGIUL DE CHIRURGIE GENERALĂ

      TEMATICĂ cursuri

      1. 1. Asepsie – antisepsie, sterilitate în chirurgie

      2. 2. Infecţii chirurgicale localizate şi generalizate. Antibioterapia în chirurgie

      3. 3. Abdomenul acut chirurgical

      4. 4. Perete abdominal: hernii, eventraţii, evisceraţii.

      5. 5. Esofagul: traumatisme, perforaţii, esofagite.

      6. 6. Stomac – duoden : gastropatii hemoragice, ulcerul gastric şi duodenal

      7. 7. Hemoragii digestive – superioare, inferioare

      1. 9. Intestin subţire şi mezenter: diverticuli, limfadenita mezenterică, infarctul entero – mezenteric, ischemia mezenterică

      2. 10. Căi biliare extrahepatice: litiaza veziculară şi coledociană, colecistita acută

      3. 11. Pancreas: anomalii, pancreatita acută şi cronică, tumori benigne şi maligne

      4. 12. Icterul mecanic

      5. 13. Splina: afecţiuni hematologice de indicaţie chirurgicală, tumori benigne şi maligne, indicaţiile splenectomiei

      6. 14. Epiploon şi retroperitoneu: torsiuni de epiploon, infarctul epiploic, tumori retroperitoneale

      7. 15. Patologia diafragmului: hernii hiatale, eventraţii diafragmatice, rupturi diafragmatice

      8. 16. Chirurgia laparoscopică vs. chirurgie deschisă.

      Activităţi practice – chirurgie generală

      Tipuri de intervenţii (Asistenţă şi/sau prim operator)

      1. 1. Tehnici de sutură chirurgicală

      2. 2. Izolarea şi legarea vaselor la nivelul mezenterului

      3. 3. Anastomozele intestinale- Anastomozele gastro – intestinale, Anastomozele de intestin subţire, Anastomoze la nivelul colonului, Variante cu diferenţe de calibru, Suturi mecanice.

      4. 4. Laparotomie ……………………………………………………………… 10

      5. 5. Hernii inghinale. 4

      6. 6. Hernii femurale. 2

      7. 7. Hernii ombilicale. 2

      8. 8. Eventraţii. 2

      9. 9. Evisceraţii. 2

      10. 10. Hernii hiatale. 1

      11. 11. Laparorafie 10

      12. 12. Splenectomii. 3

      18. Enterorafii 5

      1. II. STAGIUL DE CHIRURGIE TORACICĂ

         TEMATICĂ cursuri

         1. 1. Anatomia, fiziologia, imagistica şi explorări funcţionale ale pleurei şi plămânilor

         2. 2. Bolile non-neoplastice a plămânilor

         3. 3. Transplantul de plămâni

         4. 4. Neoplasme pulmonare

         5. 5. Boli congenitale pulmonare

         6. 6. Boli ale pleurei

         7. 7. Traheea şi bronhiile. Anomaliile congenitale ale traheii

         8. 8. Peretele toracic

         9. 9. Anomaliile peretelui toracic şi neoplasmele

         10. 10. Traumatismele peretelui toracic

         11. 11. Traumatismele traheo-bronşice şi pulmonare

         12. 12. Diafragmul

         13. 13. Traumatismele diafragmului

         14. 14. Mediastinul şi pericardul

         15. 15. Anomaliile congenitale de mediastin

         16. 16. Esofagul

         17. 17. Chirurgia toracică video-asistată

         18. 18. Intervenţiile endo-bronşice

             Activităţi practice chirurgie toracică Proceduri: prim operator sau asistent:

             • – plămâni, pleură, perete toracic – 50

             • – mediastin – 5

             • – VATS – 10

             • – Endoscopii – 40

             • – Bronhoscopii – 20

             • – Esofagoscopii – 10

             • – Mediastinoscopii -10

             • – Traheostomii – 5

             • – Pleurotomii -5

             • – Drenaj toracic -10

             • – Consultaţii 50 pacienţi

      STAGIUL DE CHIRURGIE VASCULARĂ

      TEMATICĂ cursuri

      1. 1. Istoricul chirurgiei vasculare

      2. 2. Anatomia vaselor: sistemul aortic superior, sistemul aortic inferior, sistemul venos cav superior, sistemul venos inferior, sistemul limfatic, vasele viscerale, cordul şi plămânii

      3. 3. Embriologia sistemului circulator ; dezvoltarea şi anomaliile arterelor, venelor, limfaticelor

      4. 4. Biologia moleculară în diagnosticul şi tratamentul bolilor vasculare

      5. 5. Fiziologia şi fiziopatologia circulaţiei

      6. 6. Fiziopatologia microcirculaţiei:

         1. a. anatomia funcţională a patului microvascular (arteriole, metaarteriole, capilare, venule postcapilare, venule colectoare, musculare, anastomoze arterio-venoase)

         2. b. rolul segmentelor vasculare din sectorul microcirculaţiei.

         3. c. schimburile la nivelul microcirculaţiei (difuziune, filtrare, osmoză, etc.).

         4. d. dinamica schimburilor lichidiene interstiţiale (edemele).

         5. e. reglarea fluxului sanguin şi microcirculaţiei (nervoasă, metabolică, umorală, etc.)- autoreglarea.

            – microcirculaţia în: – diabet zaharat, – nefropatii, – afecţiuni pulmonare, cerebrale, hepatice, cord etc.

            • – microcirculaţia în transplantul cardiac şi în fenomenele de rejet

            • – reologia sanguină şi microcirculaţia

            • – Coagularea intravasculară diseminată

      7. 7. Fiziologia circulaţiei arteriale:

         1. a. anatomia funcţională a arterelor

         2. b. presiunea arterială

         3. c. presiunea pulsului

         4. d. reglarea presiunii arteriale

      8. 8. Fiziologia circulaţiei venoase:

         1. a. anatomia funcţională a sistemului venos

         2. b. parametrii hemodinamici ai circulaţiei venoase (volum sanguin – debit, presiune venoasă, viteze de circulaţie etc.)

         3. c. capacitatea venoasă

         4. d. funcţia de rezervor sanguin a sistemului venos (teritoriul splanhnic, pulmonar, musculo-cutanat)

         5. e. sistemul venos şi debitul cardiac

      9. 9. Hemodinamica şi ateroscleroza

         1. a. Biologia celulară în bolile vasculare: factori de creştere, celulele endoteliale, celulele musculare netede vasculare, macrofagele, trombocitele.

         2. b. Răspunsul peretelui arterial la injurii şi hiperplazia intimală.

         3. c. Ateroscleroza: etiologie şi patogenie

         4. d. Trăsăturile histopatologice ale bolilor nonaterosclerotice ale aortei si arterelor: degenerative, disecţia, colagenoze, boala cistică adventiţială, vasculite, sifilis, reumatoidă, Takayasu, arterita cu celule gigante, sclerodermia, spondilartropatiile seronegative, infecţioasă, alergică, trombangeita obliterantă, ergot, etc.

         5. e. Reglarea tonusului vasomotor şi vasospasmul

         6. f. Boala vasculară diabetică: macro- si microangiopatia diabetică.

         7. g. Lipoproteinele plasmatice şi boala vasculară: chilomicroni, VLDL, LDL, HDL

         8. h. Fumatul şi boala vasculară

      10. 10. Coagularea şi dereglările hemostazei: fiziologia, stări hipercoagulante, stări hemoragice, terapii farmacologice (anticoagulant, antiagregant, vasodilatator, trombofibrinolitic) şi nefarmacologice, transfuzia.

      11. 11. Medicamente utilizate în bolile vasculare

      12. 12. Înlocuitori vasculari biologici şi sintetici.

      13. 13. Noţiuni de statistică medicală, stratificarea riscului şi factori de risc

      14. 14. Explorarea funcţională a sistemului vascular: neinvazivă şi invazivă.

      15. 15. Principii de organizare ale blocului operator – etapele circuitului bolnavului vascular, evaluarea preoperatorie a bolnavului vascular, pregătirea preoperatorie a bolnavului vascular, monitorizarea preoperatorie a bolnavului vascular

      16. 16. Dezobstrucţia arterială şi venoasă

      17. 17. Boala anevrismală a aortei şi a arterelor periferice

      18. 18. Disecţia aortei

      19. 19. Boala ocluzivă vasculară periferică: aortoiliacă, femuro-poplitee, a membrului superior, a piciorului.

      20. 20. Hipertensiunea arterială renovasculară: etiologie, diagnostic, tratament

      21. 21. Ischemia viscerală: acută, cronică; diagnostic şi tratament

      22. 22. Bolile arterelor carotide şi fluxul cerebral; diagnostic, tratament

      23. 23. Sindromul de crosă aortică

      24. 24. Insuficienţa circulatorie vertebro-bazilară

      25. 25. Sindromul de furt arterial sanguin

      26. 26. Sindromul de apertură toracică superioară: complicaţii arteriale, venoase, neurologice; diagnostic, tratament

      27. 27. Ischemia acută periferică: embolia, tromboza, sindromul de compartiment, sindromul de reperfuzie, sindromul de compresie.

      28. 28. Ischemia critică

      29. 29. Piciorul diabetic – diagnostic şi tratament

      30. 30. Complicaţiile chirurgiei vasculare: pseudoanevrisme, fistule, infecţii protetice, ischemie, seroame, ocluzii, dilatări, ischemia spinală asociată cu clamparea aortică înaltă.

      31. 31. Traumatismele vasculare: aortice, arteriale, venoase, limfatice; diagnostic, tratament.

      32. 32. Boala tromboembolică, embolia pulmonară, sindromul post-trombotic; profilaxie, diagnostic, tratament.

      33. 33. Boala varicoasă şi varicele secundare: diagnostic, tratament.

      34. 34. Diagnosticul şi tratamentul arteriopatiilor vasculogenice: vasospasmul, neurogenice, causalgia, degerături.

      35. 35. Malformaţii arteriovenoase şi fistule arteriovenoase

      36. 36. Accesul vascular

      37. 37. Hipertensiunea portală

      38. 38. Descoperiri ale arterelor, venelor şi limfaticelor:

          1. a) – Descoperirea arterelor membrelor superioare

          2. b) – Descoperirea arterelor membrelor inferioare

          3. c) – Descoperirea venelor membrului superior

          4. d) – Descoperirea venelor membrului pelvin

      39. 39. Căile de acces asupra vaselor intra-abdominale şi simpaticului lombar

      40. 40. Căile de acces asupra vaselor intra – toracice : toracotomia posterolaterală, toracotomia axilară, toracotomia anterioară, toracotomia anterolaterală submamară, căi de abord neobişnuite, sternotomia mediană, sternotomia parţială.

      41. 41. Îngrijirea postoperatorie şi supravegherea bolnavului vascular operat

      42. 42. Tumorile vasculare

      Activităţi practice (prim operator / asistent)

      1. 1. Embolectomia – 25

      2. 2. Suturi vasculare – 25

      3. 3. Trombendaterectomie – 10

      4. 4. Angioplastia de lărgire cu petec – 5

      5. 5. Restabiliri de flux arterial:

         • – aorto-iliace – 10

         • – aorto-femural – 10

         • – femuro-femural – 20

         • – femuro-popliteu – 20

         • – extra-anatomice – 10

      6. 6. Ligatura subfascială a venelor comunicante – 10

      7. 7. Cura chirurgicală a varicelor – 10

      8. 8. Chirurgia de angioacces pentru hemodializă – 25

      9. 9. By-pass-ul safen in-situ – 2

      10. 10. Operaţii combinate în ischemiile severe – 2

      STAGIUL DE CHIRURGIE CARDIACĂ

      TEMATICĂ cursuri

      Fiziologie

      Fiziologia celulară miocardică Electrofiziologie

      Fiziologia insuficienţei cardiace congestive

      Anatomie

      Inima, pericardul şi vasele mari Anatomia coronariană Anatomia valvulară

      Anatomia sistemului vascular periferic Anatomia inervaţiei cardiace

      Patologie

      Aterom, necroză mediei

      Infarctul miocardic şi complicaţiile sale Tulburări miocardice intrinsece Endocardita

      Pericardită Tumorile inimii

      Sechele ale peretelui toracic şi mediastinului dupa radioterapie

      Farmacologie

      Medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii, insuficienţei cardiace şi anginei Inotroape, vasodilatatoare şi vasoconstrictoare

      Anticoagulante, medicamente antiplachetare

      Microbiologie

      Profilaxie antibiotică pentru chirurgia cardiacă

      Imagistică

      Ecocardiografia

      Cateterismul cardiac – coronarografia Tomografia computerizată Rezonanţa magnetică nucleară

      Managementul general al pacienţilor

      Diagnosticarea, evaluarea şi tratamentul bolilor de inimă Evaluarea riscului (inclusiv contraindicaţiile) Resuscitare cardiopulmonară (inclusiv stern deschis) Aritmii cardiace – diagnostic şi management Recuperarea cardiovasculară

      Managementul complicaţiilor chirurgiei cardiace Sternotomia mediana

      Tehnica canularii arteriale şi venosoase periferice Infecţii ale plagilor şi dehiscenţele sternale Tamponada cardiacă

      Interpretarea urmatorilor parametrii: Date hemodinamice

      ECG, inclusiv datele despre testele de efort Angiografia coronariană

      Hemodinamica cardiacă

      Echo inclusiv 2D, Doppler şi transtoracic, echo de stres Cardiologie nucleară

      IRM cardiac CT angiografie

      By-pass-ul cardiopulmonar, protecţia miocardică, suportul circulator

      Răspunsul metabolic la CEC Reglarea temperaturii

      Principiile prezervării miocardului Fiziologia balonului de contrapulsaţie

      Anatomia trepiedului femural, defileului toracic şi a gâtului Principiile şi practica CEC

      Echipamente şi tehnologii relevante şi utilizarea lor Monitorizarea în timpul CEC

      Lichidele de priming oxigenator şi hemodiluţia Echilibrul acido-bazic: alpha si pH stat Consecinţele neuropsihologice ale CEC Recuperarea şi conservarea sângelui

      Soluţii cardioplegice şi moduri de administrare Tehnici noncardioplegice de conservare a miocardului

      Pompă cu balon intra-cardiac – indicaţii pentru utilizare, selecţia pacientului şi complicaţii Coordonarea perfuzionistului, anestezistului şi chirurgului

      Selectarea pacientului pentru suport mecanic circulator Gestionarea balonului de contrapulsatie

      Sevrarea de CEC şi decanularea

      Recunoaşterea şi gestionarea complicaţiile acute ale CEC Canularea şi instituirea CEC

      Sternotomia iterativă cu disecţia pericardică, mobilizarea cardiacă Canularea şi decanularea femurală sau axilară

      BOALĂ CARDIACĂ ISCHEMICĂ

      Diagnosticarea, investigarea şi tratamentul bolilor cardiace ischemice

      Rezultatele intervenţiei chirurgicale: supravieţuirea, permeabilitatea grefei, recurenţa Indicaţii pentru revascularizarea miocardică

      Revascularizarea arterială

      Rolul PCI şi tratamentul nechirurgical Abordări hibride

      Complicarea infarctului miocardic acut şi a boalii cardiace ischemice: DSV, regurgitare mitrală, anevrism Tehnici de revscularizare on si off pump

      Evaluarea cardiovasculară preoperatorie, inclusiv istoric şi examen general, evaluarea grefoanelor, istoricul medicamentelor, comorbidităţi şi evaluarea riscurilor

      Interpretarea imagisticii

      Managementul postoperator, inclusiv complicaţii Recoltarea de artera mamara/radiala grefoane venoase Anastomoza coronariană proximală şi distală Reintervenţiiile in chirurgia coronariană

      Recoltarea grefoanelor prin tehnici minim invazive Intervenţie coronariană şi carotidiană combinată

      BOLI VALVULARE CARDIACE

      Anatomia cavităţilor şi valvelor cardiace Fiziologia şi hemodinamica valvelor

      Calcularea ariei valvulare şi a volumului regurgitant Fiziopatologia insuficienţelor şi stenozelor valvulare

      Consecinţele bolii valvulare asupra funcţiei cardiace şi a morfologiei Patofiziologia bolii valvulare mixte şi a patologiei valvulare combinate Diagnosticarea, investigarea şi evaluarea bolilor cardiace valvulare

      Determinarea indicaţiei şi a momentului intervenţiei chirurgicale

      Evaluarea cardiovasculară preoperatorie, inclusiv istoric şi examen general, istoricul medicamentelor, comorbidităţi şi evaluarea riscurilor

      Interpretarea echo (transtoracică şi transesofagiană) Boala cardiacă valvulară şi ischemică combinată Endocardita de valve native si de proteze

      Indicatii pentru managementul chirurgical, incluzand: inlocuirea / repararea valvelor (proteze mecanice, biologice cu stent si stentless, homogrefe si autografe)

      Guide-line-uri pentru boala cardiacă valvulară şi endocardită Designul vanei: materiale, anticoagulare şi biomecanică

      Rezultatele intervenţiei chirurgicale – supravieţuire, status funcţional pe termen lung, tromboza valvei, endocardită, sângerare

      Metode chirurgicale alternative pentru chirurgia valvulară, incluzând toracotomie, abordări transseptale / transapicale, intervenţii chirurgicale miniminvaziv şi abordări percutanate

      Gestionarea pacienţilor cu proteză cardiacă postoperator, inclusiv a complicaţiilor Managementul medical al endocarditelor

      Selectarea tipului de valvă

      Anticoagularea pe termen lung şi guide-line-uri pentru profilaxia cu antibiotice Chirurgia valvei şi a rădăcinii aortice: repararea şi înlocuirea

      Chirurgic valvulară mitrală: reparare şi înlocuire Chirurgia valvei tricuspide: reparare şi înlocuire

      Valva pulmonară şi chirurgia tractului de ieşire a ventriculului drept: repararea şi înlocuirea Strategii chirurgicale pentru managementul rădăcinii aortice de dimensiuni mici

      BOLI ALE VASELOR MARI

      Patologia vasculară (inclusiv ateroscleroza, tulburări moştenite şi dobândite) Sursa de vascularizaţie a măduvei spinării

      Tehnici de protejare pentru măduva spinării şi encefal Ruptura traumatică de aorta

      Rezultatele intervenţiilor chirurgicale – supravieţuire, rate de complicaţii Rolul stentării endovasculare

      Managementul medical al bolii vaselor mari Cunoaşterea bolii tromboembolice

      Interpretarea examinărilor CT, RMN, aortografiei Selectarea pacienţilor pentru intervenţii chirurgicale

      Gestionarea postoperatorie a pacienţilor, inclusiv a complicaţiilor Managementul medical şi chirurgical al bolii obstructive venoase

      Managementul medical şi chirurgical al bolilor embolice pulmonare acute şi cronice Monitorizare intraoperatorie

      Măduva spinării şi protecţia cerebrală

      Modele cu şi fără CEC pentru chirurgia aortică majoră Chirurgie pentru disecţia acută a aortei toracice

      Înlocuirea rădăcinii aortice pentru boala de rădăcină aortică acută şi cronică

      Chirurgie aortică complexă, incluzând chirurgia arcului aortic, chirurgia aortei descendente şi toraco- abdominală

      Tehnici endo-vasculare Embolectomie pulmonară Reconstrucţia venelor mari

      BOLII VASCULARE PERIFERICE

      Examenul vascular (inclusiv interpretarea indicelui gleznă-braţ) Diagnostic şi management al trombozei venoase profunde Diagnosticul şi gestionarea ischemiei acute a membrelor Diagnosticul şi gestionarea ischemiei viscerale

      Boala arterei carotide şi atacurile ischemice tranzitorii Boala anevrismală

      Ulcerul gambier

      Boală arterială aterosclerotică

      • – aortică

      • – ischemie acută şi cronică a membrelor Boala arterială embolică şi trombotică

      Insuficienţa venoasă Ulcrul diabetic Pseudoanevrisme

      Complicaţiile accesului vascular Recoltarea venei safene Anastomoza vasculară Embolectomia

      Fasciotomia

      TULBURĂRI CARDIACE DE CODUCERE

      Anatomia căilor normale de conducere

      Anatomia şi influenţa sistemului nervos simpatic şi parasimpatic asupra conducerii cardiace Caracteristicile tulburărilor de conducere atrială (disfuncţia nodului sinusal, flutterul atrial, fibrilaţia atrială, sindromul Wolf-Parkinson-White, reintrarea nodului AV)

      Caracteristicile tulburărilor de conducere ventriculare [tahicardie ventriculară (monomorfă vs. polimorfă), fibrilaţie ventriculară, bloc ramură stânga, bloc ramură dreaptă]

      Factori de risc pentru fibrilaţia atrială postoperatorie

      Efectele adverse ale aritmiilor atriale şi ventriculare şi terapii medicale actuale Indicaţii pentru implantarea de stimulator cardiac pentru tulburări atriale şi ventriculare Indicatii si time-ing pentru defibrilatoare cardiace implantabile automate

      Indicaţii pentru plasarea de electrozi epicardici Indicatii pentru terapia de resincronizare cardiaca

      Complicaţiile electrozilor intravasculari (perforare, infecţie, stenoză a vaselor mari) Indicatii si complicatii ale ablatiei prin tehnici transcateter

      Selectarea pacientilor şi a leziunilor potrivite pentru o intervenţie chirurgicală( individuală sau concomitentă) pentru fibrilaţia atrială şi definirea ratele de succes

      Gestionarea medicaţiei anticoagulante şi antiaritmice după o intervenţie chirurgicală pentru fibrilaţie atrială Managementul fibrilaţiei atriale postoperator

      Complicaţiile extragerii electrozilor transvenoşi

      Determina indicaţiei pentru intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru complicaţii ale procedurilor de ablaţie sau extragere de electrozi

      Selectarea pacienţii adecvaţi pentru tratamentul chirurgical al tulburărilor cardiace Gestionarea stimularii cardiace temporare în perioada post-operatorie

      Implantarea stimulatoarelor cardiace şi a electrozilor Chirurgia pentru fibrilaţia atrială

      BOLILE PERICARDULUI ŞI MIOCARDULI. TUMORILE CARDIACE

      Anatomia pericardului

      Patologia pericardului (procese benigne, maligne, inflamatorii) Consecinţe patofiziologice ale constricţiei pericardice şi ale tamponadei

      Tehnici clinice şi imagistice utilizate pentru diagnosticul bolilor pericardice Pericardita (primară şi post pericardiotomie)

      Puncţia pericardică sub ghidaj ecografic

      Fereastra pericardică (abord subxifoidian, toracoscopic) Pericardiectomie pentru pericardita constrictivă Materiale utilizate pentru înlocuirea pericardică Complicaţii după intervenţia chirurgicală pericardică Indicatii pentru reconstructia pericardiacă

      Interpretarea tehnicilor de laborator, funcţionale şi imagistice, inclusiv ecografia Recunoaşterea şi evaluarea tamponadei cardiace şi a constricţiei pericardice Recunoaşterea herniei şi strangulării cardiace

      Managementul postoperator al pacienţilor după intervenţia chirurgicală pericardică Tumori cardiace benigne şi maligne

      Managementul tumorilor cardiace

      Diagnosticarea şi gestionarea cardiomiopatiei hipertrofice obstrctive (CMHO)

      INSUFICIENŢA CARDIACĂ ŞI TRANSPLANTUL CARDIAC

      Etiologia şi istoria naturală a insuficienţei cardiace

      Moduri de acţiune şi interacţiunea medicamentelor utilizate frecvent în insuficienţa cardiacă Evaluarea şi gestionarea insuficienţei cardiace avansate

      Indicatii pentru asistenta circulatorie mecanica acuta si cronica Fiziopatologia fluxului nonpulsatil

      Evaluarea preoperatorie pentru transplantul cardiac Indicaţii şi evaluare pentru transplantul cardiac Rejetul cardiac acut şi cronic

      Rezultatele transplantului cardiac şi intervenţiilor non-transplant pentru insuficienţa cardiacă Gestionarea donatorului in moarte cerebrală

      Recoltarea de la donatori

      Gestionarea pacienţilor cu transplant postoperator, inclusiv a complicaţiilor Terapia imunosupresivă

      Diagnosticarea şi tratamentul defecţiunilor dispozitivului de asitenţă circulatorie Managementul insuficienţei cardiace acute acute după cardiotomie

      Tehnica transplantului cardiac

      Revascularizarea chirurgicală pentru cardiomiopatia ischemică Operaţie de remodelare chirurgicală ventriculară

      Repararea valvei mitrale pentru insuficienţa cardiacă

      Furnizarea şi administrarea suportului ventricular mecanic in scenariu acut Dispozitive de asistenţă ventriculară extracorporeală şi intracorporeală

      TRAUMATISMELE CARDIOTORACICE

      Mecanismul şi modelele de leziuni nepenetrante, penetrante şi prin decelerare ale toracelui Indicatii si utilizarea investigatiilor adecvate in managementul traumei toracice

      Indicatii pentru toracotomie in traume

      Diagnosticarea şi gestionarea situaţiilor care ameninţă viaţa: obstrucţionarea căilor aeriene, pneumotorax in tensiune, hemotorax masiv, leziuni toracice deschise, tamponada cardiacă

      Diagnosticarea şi evaluarea situaţiilor care pot pune viaţa în pericol:contuzii pulmonare, ruptură bronşică, leziuni cardiace, sângerări intratoracice,leziuni esofagiene, pneumotorax simplu şi leziuni vasculare majore Pericardiocenteza şi drenajul pericardic subxifoidian pentru tamponadă

      Repararea leziunilor cardiace Repararea transecţiei aortice

      Repararea altor leziuni vasculare majore

      BOALA CARDIACĂ CONGENITALĂ

      Fiziologie

      Hemodinamica; fiziologia şi măsurarea, inclusiv calcule de şunt, PVR, determinări SVR Fiziologia sunturilor stânga-dreapta şi şuturile drepte-stânga

      Fiziologia vascularizatiei pulmonare şi schimbările cu creşterea

      Tulburări de conducere

      Fiziologia bypass-ului cardiopulmonar pediatric, incluzând hipotermia, debitul redus (low-flow) şi arestul circulator.

      Anatomie

      Embriologia de bază a inimii, plămânilor, vaselor mari Anatomia şi variantele coronariene

      Localizarea şi traiectul sistemului de conducere în boala cardiacă congenitală Anatomia de bază a septului atrial şi septului ventricular

      Concepte de bază ale poziţiilor cardiace, ale situsului, conexiunilor atrioventriculare şi ventriculoarteriale

      Fiziopatologie

      Concepte de bază ale supraîncărcării de volumu şi presiune Mecanismele cianozei

      Manifestări ale insuficienţei cardiace congestive la sugari şi copii

      Farmacologie

      Medicamente specifice utilizate în tratamentul bolilor cardiace congenitale (beta-blocante, inhibitori ECA, digoxină, diuretice, PGE1, oxid nitric, vasodilatatoare sistemice)

      Dozare şi aplicaţii specifice

      Indicaţii generale şi utilizarea inotroapelor, medicamente antiaritmice, medicamente hemostatice, antiplachetare, medicamente anticoagulante şi trombolitice, analgezice, antibiotice, agenţi anestezici şi vasodilatatoare (sistemice şi pulmonare) la copii şi adolescenţi

      Boala cardică congenitală

      Interpretarea datelor

      Hematologie de rutină şi investigaţii biochimice Radiografia toracică şi ECG

      Datele privind cateterismul cardiac, inclusiv interpretarea datelor hemodinamice, calculului de şunt şi rezistenţa

      Imagistica congenitală a bolii cardiace congenitale (echo, RMN, CT) Diagnosticarea, evaluarea şi tratamentul bolilor cardiace congenitale comune

      Rolul colaborativ şi complementar al cardiologiei intervenţionale Evaluarea şi stratificarea riscurilor

      Elemente de îngrijire intensivă pediatrică de bază (include managementul ventilatiei) Managementul perioperator la adulţi şi copii după intervenţii chirurgicale cardiace congenitale Asistenţă mecanică (IABP, VAD, ECMO)

      Indicatii pentru transplantului cardiac sau pulmonar Managementul complicaţiilor chirurgicale Resuscitare cardiopulmonara

      Diagnosticul şi tratamentul aritmiilor cardiace congenitale comune Infecţia plagilor şi dehiscenţa sternală

      Sternotomie Toracotomie

      Pregătirea şi instituirea by-passului cardiopulmonar, inclusiv bypass parţial Tehnici de bază ECMO, canulări şi management.

      Anatomia, pato iziologia, istoria naturală, managementul şi rezultatele următoarelor boli sau proceduri:

      Persistenţa de canal arterial Defectul septal interatrial Defectul septal interventricular Coarctatia

      Banding de artera pulmonara si sunturi sistemico-pulmonare Transpoziţia de vase mari – Switch arterial

      Tetralogia Fallot Inele vasculare

      Patologia de ventricul unic (circulaţia Fontan)

      Stenoză / insuficienţă aortică congenitală (procedura Konno, Ross) Operaţia Rastelli

      Sindromul de inima stangă hipoplazică şi procedura Norwood Truncus arteriosus

      Ventricul drept cu dubla cale de ieşire Atrezia pulmonară cu DSV şi MAPCA Atrezia pulmonară cu sept intact

      Defectele septale atrioventriculare parţiale şi complete Patologia valvulară mitrală

      Afecţiuni ale valvei tricuspidice, incluzând anomalia lui Ebstein Arcul aortic întrerupt

      Drenajul venoas pulmonar aberant total ECMO

      Transplantul – inima şi plămân

      ACTIVITĂŢI PRACTICE ÎN CHIRURGIA CARDIACĂ

      	PRIM OPERATOR	ASISTENŢE
      1. Sternotomii	-100	-100
      2. Sternorafii	-100	-100
      3. Recoltarea venei safene interne	– 50	– 50
      4. Recoltarea arterei radiale	– 10	– 10
      5. Recoltarea arterei mamare interne	– 25	– 100

      6. Canularea pentru CEC	– 100	– 100
      7. Asistarea ca primul asistent (cu CEC)	– 200
      8. Anastomoze aorto- coronariene	– 10	– 100
      9. Decanulări	– 100	– 100
      10. Conducere CEC	– 50	– 50
      11. By-pass aortocoronarian (supravegheat)	– 5	– 100
      12. Înlocuire de valvă aortică (supravegheat)	– 5	– 50
      13. Înlocuire de valvă mitrală (supravegheat)	– 5	– 50
      14. Off-pump BAC (supravegheat)	– 3	– 10
      15. Plastii valvulare (supravegheat)	– 2	– 10
      16. Proceduri la nivelul aortei (supravegheat)	– 2	– 5
      17. Sternotomii în reintervenţii (supravegheat)	– 10	– 10
      18. Închidere DSA (supravegheat)	– 5	– 10
      19. Secţiune sutură CAP (supravegheat)	– 5	– 10
      20. Închidere DSV (supravegheat)	– 5	– 10
      21. Coarctaţie de Ao	– 5	– 10
      22. Montare IABP	– 10	– 10
      23. Utilizarea defibrilatorului (ext., int.)	– 20	– 20
      24. Canulare şi decanulare femurală	– 10	– 10
      25.Intervenţii pe valva tricuspidă	– 5	– 10
      26. Tamponadă cardiacă	– 5	– 10
      27. Plastii de VS (Anevrism VS) (supravegheat)	– 1	– 5
      28. Proceduri diagnostice, intubaţii, catetere venoase centrale, arteriale, puncţie şi drenaj toracic şi pericardic	-150
      Consultaţii chirurgie cardiovasculară: 200	100	100

      MODUL DE BIOETICĂ – 2 săptămâni TEMATICĂ CURS (20 ore)

      1. I. Introducere în Bioetică – 2 ore

         1. 1. Morala, etica, etica medicală – definire, delimitarea obiectului de studiu.

         2. 2. Contextul apariţiei bioeticii

         3. 3. Definirea bioeticii

         4. 4. Delimitarea domeniului de studiu al bioeticii

         5. 5. Teorii şi metode în bioetică

      2. II. Conceptele de sănătate, boală, su erinţă prin prisma bioeticii – 2 ore

         1. 1. Definirea conceptelor de sănătate, boală, suferinţă.

         2. 2. Conceptele de sănătate, boală şi suferinţă în contextul evoluţiei medicinii şi ştiinţelor vieţii.

         3. 3. Rolul credinţelor şi valorilor personale sau de grup în conturarea conceptelor de sănătate, boală şi suferinţă (percepţii particulare funcţie de credinţă religioasă, etnie, etc.)

      3. III. Relaţia medic-pacient I – 2 ore

         1. 1. Valori ale relaţiei medic-pacient

         2. 2. Paternalism versus autonomie

         3. 3. Modele ale relaţiei medic-pacient

         4. 4. Dreptatea, echitatea şi accesul pacienţilor la îngrijirile de sănătate

      4. IV. Relaţia medic-pacient II – 2 ore

         1. 1. Consimţământul informat

         2. 2. Confidenţialitatea în relaţia medic-pacient

         3. 3. Relaţia medic-pacient minor

         4. 4. Acte normative care reglementează relaţia medic-pacient

      5. V. Greşeli şi erori în practica medicală – 2 ore

         1. 1. Definirea noţiunilor de greşeală şi eroare

         2. 2. Culpa medicală- definire, forme, implicaţii juridice şi deontologice

         3. 3. Managementul greşelii şi erorii medicale în practica medicală

      6. VI. Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore

         1. 1. Liberertatea procreaţiei

         2. 2. Dileme etice în avort

         3. 3. Etica reproducerii umane asistate medical

         4. 4. Probleme etice în clonarea reproductivă

      7. VII. Probleme etice la inalul vieţii – 2 ore

         1. 1. Definirea morţii în era noilor tehnologii în medicină

         2. 2. Probleme etice în stările terminale

         3. 3. Tratamente inutile în practica medicală

         4. 4. Eutanasia şi suicidul asistat

         5. 5. Îngrijirile paliative

      8. VIII. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane – 2 ore

         1. 1. Donarea de organe de la cadavru

         2. 2. Donarea de organe de la persoana vie

         3. 3. Etica alocării de resurse în transplant

      9. IX. Probleme etice în genetică şi genomică – 2 ore

         1. 1. Eugenia şi discriminarea pe baza geneticii

         2. 2. Proiectul genomului uman- probleme etice, redefinirea noţiunii de boală prin prisma cunoaşterii genomului uman

         3. 3. Etică şi testarea genetică prenatală, neonatală şi postnatală.

         4. 4. Statutul moral al embrionului uman; cercetarea pe embrioni.

         5. 5. Terapia genică

         6. 6. Posibilitatea îmbunătăţirii rasei umane prin intervenţii genetice

      10. X. Etica cercetării pe subiecţi umani – 2 ore

          1. 1. Principii etice în cercetarea pe subiecţi umani

          2. 2. Protecţia participanţilor într-o cercetare biomedicală- discutarea principalelor coduri de etică şi convenţii internaţionale în cercetare, a cadrului legislativ în care se derulează cercetarea pe subiecţi umani.

          3. 3. Populaţii vulnerabile în contextul cercetării pe subiecţi umani

          4. 4. Aspecte etice în cercetările multicentrice, multinaţionale.

          5. 5. Comitetele de etică a cercetării

          6. 6. Comportamentul ştiinţific neadecvat, conflictul de interese în cercetarea ştiinţifică.

      TEMATICA SEMINARIILOR

      1. I. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică- 2 ore

      2. II. Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică- 2 ore

         1. 1. Jurămîntul lui Hipocrate- comentarea formei iniţiale a jurămîntului lui Hipocrate şi evaluarea gradului de aplicabilitate a perceptelor acestuia în condiţiile medicinii actuale.

         2. 2. Alternative ale jurămîntului lui Hipocrate.

         3. 3. Alte coduri de etică şi deontologie medicală folosite în prezent.

      3. III. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore

         1. 1. Valoarea şi limitele consimţămîntului informat în practica medicală curentă

         2. 2. Valoarea şi limitele confidenţialităţii în practica medicală curentă

         3. 3. Rolul comunicării în relaţia medic-pacient

      4. IV. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore

         1. 1. Accesul la îngrijirile de sănătate – discutare de cazuri.

         2. 2. Drepturile pacienţilor – reglementare legislativă.

         3. 3. Rolul comitetelor de etică din spitale

      5. V. Exempli icarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete- 2 ore

         1. 1. Delimitarea cadrului noţiunii de malpraxis

         2. 2. Greşeala medicală din perspectiva sistemului de malpraxis

         3. 3. Perspectiva deontologică asupra greşelilor medicale

      6. VI. Discutarea problemelor etice la începului vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

      7. VII. Discutarea problemelor etice la inalul vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

      8. VIII. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

      9. IX. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

      10. X. Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete – 2 ore

          Se recomandă ca fiecare rezident să posede un registru în care să consemneze toate procedurile şi manevrele practice efectuate. Acest registru trebuie vizat periodic de către conducătorul de rezidenţiat.

          Volumul activităţilor practice va fi stabilit de către serviciile respective de specialitate, în legătură cu specificul şi volumul de activitate al centrului de pregătire.

          Procedeele de cardiologie şi radiologie intervenţională sunt necesare rezidentului de chirurgie cardiovasculară, în vederea practicii sale viitoare în domeniul procedeelor hibride ( de chirurgie cardiacă şi cardiologie intervenţională) aşa cum se conturează acestea în prezent.

          SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

          SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

          REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la finalizarea pregătirii:

          Trebuie definite clar obiectivele educaţionale, rezultatele aşteptate la finalul pregătirii, sublinierea evidentă a standardului profesional (portofoliul) al specialistului certificat în urma promovării examenului de specialitate. Trebuie creat un document solid, medico- legal, opozabil terţilor, valid si în situaţii nedorite, de asemenea usor recognoscibil la nivel european, potrivit recomandărilor din ghidurile UEMS.

          PROBA SCRISA

          1. 1. Anatomia cavitatilor stangi ale cordului

          2. 2. Anatomia cavitatilor drepte ale cordului

          3. 3. Anatomia sistemului aortic.

          4. 4. Malformatiile cardiace congenitale-clasificare

          5. 5. Coarctatia de aorta- definitie, aspecte clinice

          6. 6. Coarctatia de aorta- aspecte paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          7. 7. Coarctatia de aorta- tratament

          8. 8. Obstructia tractului de ejectie a ventriculului stang- clasificare si elemente clinice

          9. 9. Obstructia tractului de ejectie a ventriculului stang- explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          10. 10. Obstructia tractului de ejectie a ventriculului stang- tratament

          11. 11. Persistenta de canal arterial- definitie si elemente clinice

          12. 12. Persistenta de canal arterial- aspecte paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          13. 13. Persistenta de canal arterial- tratament

          14. 14. Defectul septal interatrial- definitie, clasificare

          15. 15. Defectul septal interatrial- aspecte clinice, paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          16. 16. Defectul septal interatrial- tratament

          17. 17. Defectul septal interventricular- definitie, clasificare

          18. 18. Defectul septal interventricular- aspecte clinice, paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          19. 19. Defectul septal interventricular- tratament

          20. 20. Tetralogia Fallot- definitie, clasificare

          21. 21. Tetralogia Fallot- aspecte clinice, paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          22. 22. Tetralogia Fallot- tratament

          23. 23. Cardiopatia ischemica cronica- definitie, clasificare

          24. 24. Cardiopatia ischemica cronica- elemente clinice si paraclinice

          25. 25. Cardiopatia ischemica cronica- diagnostic pozitiv, diagnostic diferential, diagnostic de certitudine

          26. 26. Cardiopatia ischemica cronica- tratament medicamentos

          27. 27. Cardiopatia ischemica cronica- tratament interventional

          28. 28. Cardiopatia ischemica cronica- tratament chirurgical

          29. 29. Clasificarea valvulopatiilor

          30. 30. Afectiunile valvei aortice- clasificare, etiopatogenie, elemente clinice

          31. 31. Afectiunile valvei aortice- elemente paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          32. 32. Afectiunile valvei aortice- tratament

          33. 33. Afectiunile valvei mitrale- clasificare, etiopatogenie, elemente clinice

          34. 34. Afectiunile valvei mitrale- elemente paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          35. 35. Stenoza valvei mitrale- tratament

          36. 36. Insuficienta valvei mitrale- tratament

          37. 37. Afectiunile valvei tricuspide- clasificare, etiopatogenie, elemente clinice

          38. 38. Afectiunile valvei tricuspide- elemente paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          39. 39. Afectiunile valvei tricuspide- tratament

          40. 40. Anevrismele aortice- definitie, clasificare

          41. 41. Anevrismele aortice- elemente clinice si explorarile paraclinice

          42. 42. Anevrismele aortei ascendente- principii de tratament

          43. 43. Anevrismele toracoabdominale- principii de tratament

          44. 44. Anevrismele aortei abdominale infrarenale- principii de tratament

          45. 45. Disectia acuta de aorta- definitie,clasificare

          46. 46. Disectia acuta de aorta- elemente clinice si explorarile paraclinice

          47. 47. Disectia acuta de aorta- diagnostic pozitiv si diferential

          48. 48. Disectia acuta de aorta tip A- tratament

          49. 49. Complicatiile mecanice ale infarctului miocardic acut- clasificare,elemente clinice

          50. 50. Complicatiile mecanice ale infarctului miocardic acut- explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          51. 51. Complicatiile mecanice ale infarctului miocardic acut- tratament

          52. 52. Cardiomiopatiile- definitie, etiopatogenie, clasificare

          53. 53. Cardiomiopatiile- explorari paraclinice,diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          54. 54. Cardiomiopatiile- principii de tratament

          55. 55. Pericardita acuta- definitie, clasificare

          56. 56. Pericardita acuta- elemente clinice si explorarile paraclinice

          57. 57. Pericardita acuta- diagnostic pozitiv, diagnostic diferential, diagnostic de certitudine

          58. 58. Pericardita acuta- tratament

          59. 59. Pericardita cronica- definitie, clasificare

          60. 60. Pericardita cronica- elemente clinice si explorarile paraclinice

          61. 61. Pericardita cronica- diagnostic pozitiv, diagnostic diferential, diagnostic de certitudine

          62. 62. Pericardita cronica- tratament

          63. 63. Tamponada cardiaca- definitie, elemente clinice

          64. 64. Tamponada cardiaca- explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          65. 65. Tamponada cardiaca- tratament

          66. 66. Transplantul cardiac- principii de selectare a donatorului si receptorului

          67. 67. Transplantul cardiac- managementul transplantului propriu-zis(etapa chirurgicala)

          68. 68. Transplantul cardiac- complicatii precoce si la distanta

          69. 69. Circulatia extracorporeala- circuite, principii de management intraoperator

          70. 70. Stopul cardiac- principii de resuscitare

          71. 71. Stopul respirator- principii de resuscitare

          72. 72. Socul cardiogen- fiziopatologie, tratament

          73. 73. Socul hemoragic- fiziopatologie, tratament

          74. 74. Ischemia acuta a membrelor inferioare- definitie, aspecte clinice

          75. 75. Ischemia acuta a membrelor inferioare – explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          76. 76. Ischemia acuta a membrelor inferioare – tratament

          77. 77. Ischemia cronica a membrelor inferioare – definitie, aspecte clinice

          78. 78. Ischemia cronica a membrelor inferioare – explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          79. 79. Ischemia cronica a membrelor inferioare – tratament

          80. 80. Ischemia critica a membrelor inferioare – definitie, aspecte clinice

          81. 81. Ischemia critica a membrelor inferioare – explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          82. 82. Ischemia critica a membrelor inferioare – tratament

          83. 83. Boala aterosclerotica a aortei abdominale-definitie, clasificare

          84. 84. Boala aterosclerotica aortei abdominale- elemente clinice si paraclinice

          85. 85. Boala aterosclerotica aortei abdominale- tratament

          86. 86. Boala cerebrovasculara ischemica- definitie, clasificare

          87. 87. Boala cerebrovasculara ischemica extracraniana- elemente clinice si paraclinice

          88. 88. Boala cerebrovasculara ischemica extracraniana – diagnostic diferential, principii de tratament

          89. 89. Boala cerebrovasculara ischemica extracraniana – tratament chirugical

          90. 90. Tromboza venoasa profunda a membrelor inferioare- definitie,elemente clinice

          91. 91. Tromboza venoasa profunda a membrelor inferioare – explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          92. 92. Tromboza venoasa profunda a membrelor inferioare – principii de tratament

          93. 93. Tromboembolismul pulmonar- definitie,elemente clinice

          94. 94. Tromboembolismul pulmonar-explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          95. 95. Tromboembolismul pulmonar- principii de tratament

          96. 96. Tromboembolismul pulmonar- tratament chirurgical

          97. 97. Abdomenul acut chirurgical- etiopatogenie,clasificare, elemente clinice

          98. 98. Abdomenul acut chirurgical- explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          99. 99. Abdomenul acut chirurgical- principii de tratament

          100. 100. Hemoragia digestiva superioara- definitie,etiopatogenie

          101. 101. Hemoragia digestiva superioara- explorari paraclinice si tratament

          102. 102. Traumatismele abdominale- clasificare, etiopatogenie

          103. 103. Traumatismele abdominale- elemente clinice si explorari paraclinice

          104. 104. Traumatismele abdominale- principii de tratament

          105. 105. Sindromul ocluziv intestinal- definitie, etiopatogenie, clasificare

          106. 106. Sindromul ocluziv intestinal- explorari paraclinice, diagnostic pozitiv, diagnostic diferential

          107. 107. Sindromul ocluziv intestinal – principii de tratament

          108. 108. Afectiunile pleurei- clasificare, etiopatogenie, elemente clinice

          109. 109. Afectiunile pleurei- explorari paraclinice, tratament

          110. 110. Traumatismele peretelui toracic- clasificare, etiopatogenie

          111. 111. Traumatismele peretelui toracic- explorari paraclinice, tratament

          112. 112. Toracoscopia si chirurgia toracica videoasistata- indicatii, avantaje

               PROBA PRACTICA.

               Tehnici Chirurgicale:

               1. 1. Sternotomia

               2. 2. Sternotomia în reintervenţii

               3. 3. Sternorafia

               4. 4. Pericardotomia

               5. 5. Drenajul toracic

               6. 6. Punctia pericardica, pleurala

               7. 7. Traheostomia

               8. 8. Recoltarea venei safene interne

               9. 9. Recoltarea arterei radiale

               10. 10. Recoltarea arterei mamare interne

               11. 11. Recoltare grefoane pentru by-pass

               12. 12. Masajul cardiac intern

               13. 13. Defibrilarea electrica a inimii, Utilizarea defibrilatorului (ext., int.)

               14. 14. Incanulare CEC

               15. 15. Decanulare CEC

               16. 16. Conducere CEC

               17. 17. Montare IAB

               18. 18. Canulare şi decanulare femurală

               19. 19. Canulare şi decanulare alternativa

               20. 20. Tamponadă cardiacă (Management chirurgical)

               21. 21. Proceduri la nivelul aortei

               22. 22. Inlocuiri valvulare (Mitrala, Aortica,)

               23. 23. Intervenţii pe valva tricuspidă

               24. 24. Plastii valvulare

               25. 25. Bypass aortocoronarian, Anastomoze aorto-coronariene

               26. 26. Plastii de VS (Anevrism VS)

               27. 27. Închidere DSA

               28. 28. Închidere DSV

               29. 29. Coarctaţie de Ao

               30. 30. Secţiune, sutură CAP

               31. 31. Trombendaterectomia

               32. 32. Embolectomia arteriala,

               33. 33. Ligaturile arteriale

               34. 34. Suturi vasculare

               35. 35. Bypassurile vasculare

               36. 36. Restabiliri de flux arterial:

                   • – aorto-iliace

                   • – aorto-femural

                   • – femuro-femural

                   • – femuro-popliteu

                   • – extra-anatomice

               37. 37. Angioplastia de lărgire cu petec

               38. 38. Cura chirurgicala a varicelor

               39. 39. Chirurgia de angioacces pentru hemodializă

               40. 40. Operaţii combinate în ischemiile severe

      SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

      1. 1. de a armoniza programul de pregătire în chirurgia cardiovasculară din România cu cel din ţările europene şi cu cel ormulat de către (Uniunea Europeană a Specialităţilor Medicale – UEMS)

      2. 2. de a de ini standardele actuale de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare pentru a practica

         chirurgia cardio vasculară. În consecinţă, absolvirea pregătirii în chirurgia cardiovasculară urmând acest curriculum artrebui să o ere competenţe de specialitate care să includă: capacitatea de a o eri consultaţii de specialitate; capacitatea de a conduce un serviciu de de chirurgie cardiovasculară (ambulator/unitati cu paturi) într-o clinică, spital sau serviciu privat; capacitatea de a o eri educaţie de chirurgie cardiovasculară studenţilor, rezidenţilor sau pacienţilor.

      3. 3. de a stimula dezvoltarea reţelei de chirurgi cardiovasculari şi de centre de chirurgie cardiovasculară pentrucreşterea calităţii asistenţei medicale a pacienţilor cu boli cardiace si vasculare.

      4. 4. de a creşte contribuţia României la dezvoltarea clinică şi academică a chirurgiei cardiovasculare în Europaşi în lume

      SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

      Pregătirea în rezidenţiatul de chirurgie cardiovasculară, care se inalizează prin examenul de specialist în chirurgia cardiovasculară, trebuie să asigure candidatului

      cunoştinţele teoretice şi abilităţile practice care îicon eră competenţă în întreg domeniul specialităţii, care poate să includă următoarele activităţi:

      • □ cabinet ambulator de chirurgie cardiovasculară

      • □ chirurgie cardiovasculară într-o clinică, spital sau într-o unitate medicală privată

      • □ educaţie cardiovasculară la studenţi, rezidenţi şi pacienţi. EXAMENUL DE MEDIC SPECIALIST:

      Probe de evaluare, speci ice programului:	Probă Da/Nu
      Examen teoretic scris	DA
      Examen clinic 1	DA
      Examen clinic 2	DA
      Probă operatorie	DA

      Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

      A FOST DETALIAT LA FIECARE MODUL

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST IN CHIRURGIE CARDIOVASCULARA

   

   REZULTATE

   inalizarea pregătirii:

   AŞTEPTATE

   (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la

   Chirurgul cardiovascular să aibă cunoştinţe şi să înţeleagă:

   1. Ştiinţele undamentale

   Embriologie cu accent pe cauzele şi mecanismele embriologice care conduc la problemele întâlnite în practica chirurgiei cardiovasculare pediatrice si adule.

   Anatomie petru a înţelege şi recunoaşte competent anatomia aplicată în situaţiile clinice sau operatorii relevante pentru activitatea chirurgicală;

   Fiziologie şi biochimie pentru a înţelege e ectele bolii cardio vasculare asupra structurii şi uncţiei normale asistemelor organismului, incluzând principiile echilibrului hidric şi a nutriţiei pacienţilor cardiovasculari;

   Patologie incluzând principiile imunologiei şi microbiologiei relevante în practica chirurgiei cardiovasculare;

   Farmacologie incluzând acţiunile perioperativ şi în

   medicamentelor olosite în mod obişnuit

   1. 2.1. Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

      

      managementul pacienţilor cardiovasculari critici;

      Epidemiologie şi statistică pentru a permite aprecierea critică a publicaţiilor şi programelor de audit.

      1. 2. Aptitudini si atitudine pro esională

         1. 2.1. Comunicare şi comportament Contactul clinic cu pacientul

            Abilitate de a lua anamneza şi de a realiza examinarea clinică a pacientului. Aptitudini de consiliere şi comunicare

            Abilitate de consilia paceinţii, aparţinătorii sau personal medical în situaţii variate ca de exemplu e ectele intervenţiilor chirurgicale sau ale spitalizării sau în situaţii delicate ca de exemplu bolnavul critic sau muribund.

            Înţelegerea rolului specialităţilor care contribuie la tratamentul complex al bolilor cardiovasculare

            Cunoaşterea rolului specialităţilor medicale sau chirurgicale înrudite, recunoaşterea situaţiilor în care expertiza specialistului este depăşită, indicaţia corectă pentru consult interdisciplinar sau trans er.

            1. 2.2 Management

               Abilităţi manageriale în conducerea unui compartiment/secţii/clinici de chirurgie cardiovasculară

               Abilităţi de bază manageriale, incluzând strategii de reducere a costurilor, evitarea investigaţiilor inutile.

               Înţelegerea aspectelor socio-econimice şi legale ale pacienţilor cardiovasculari Contact cu asistenţii sociali sau alte grupuri implicate în îngrijirea postoperatorie a pacienţilor cardiovasculari, abilitatea de a colabora în cadrul aspectelor medico- legale, etice ale pacienţilor.

            2. 2.3 Învăţământul şi cercetarea Însuşirea experienţei didactice

               Demonstrarea abilităţilor de a instrui personalul medical sau paramedical prin activitate directă şi participând la cursuri speci ice.

               Dezvoltarea experienţei în cercetare

               Instruire în analizare datelor, înţelegerea principiilor şi practicii cercetării clinice, căutării de literatură sau review.

            3. 2.4 Controlul calităţii

               Înţelegerea importanţei auditului şi a managementului calităţii

               Recunoaşterea valorii auditului, managementului riscului şi abilitatea de analiza rezultate şi de a participa în activităţi de audit relevante în chirurgia cardiovasculară.

               PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

               PRESEDINTELE COMISIEI DE CHIRURGIE CARDIOVASCULARA A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

               CONF. DR. ADRIAN MOLNAR

               MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

               CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

               CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

               NEUROCHIRURGIE

               Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

               MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

               

               2017

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA NEUROCHIRURGIE

De iniţia specialităţii:

Preambul:

Apariţia noilor recomandări ale UEMS în anul 2015 (European Training Requirements or the Specialty o Neurosurgery /European Standards of Postgraduate Medical Specialist Training in Neurosurgery/UEMS 2015/34) ne obligă la o actualizare a curriculei de pregătire în specialitatea Neurochirurgie în conformitate cu noile standarde ale UEMS. Ca membru al Uniunii Europene, România are obligaţia, prin Ministerul Sănătăţii ca autoritate naţională, să asigure condiţii de educaţie şi formare în specialitatea Neurochirurgie astfel încât calificarea obţinută în centrele de formare din România să fie recunoscute pe întreg teritoriul Uniunii Europene (Directiva 36/2005 a Consiliului European care stabileşte mecanismul recunoaşterii mutuale automate a medicilor în conformitate cu cerinţele formării pe teritoriul statelor membre, bazată pe durata pregătirii în specialitate şi titlul calificării).

În acest sens, va trebui efectuată de urgenţă o reevaluare a centrelor de formare din România, în vederea acreditării acestora pe plan naţional şi ulterior pe plan european. Acest proces de evaluare şi acreditare va trebui efectuat de o comisie mixtă formată din membri ai Comisiei de Neurochirurgie şi reprezentanţi ai MS. Procesul de evaluare şi acreditare va viza existenţa dotărilor şi echipamentelor minim necesare, numărului minim de medici care pot fi îndrumători de rezidenţiat (4 medici primari incluzând şi directorul de program din centrul respectiv, conform standardelor UEMS), paleta şi numărul de intervenţii chirurgicale efectuate, numărul de cazuri internate şi tratate /an la nivelul secţiei/secţiilor, astfel încât centrele acreditate să ofere condiţii cel puţin minimale pentru formarea în specialitatea de neurochirurgie. În eventualitatea în care la nivelul unei secţii nu există toate condiţiile pentru formarea completă, pot fi organizate centre prin asocierea a două sau mai multe secţii din acelasi centru sau din centre apropiate geografic, care să permită rotaţia rezidenţilor pentru completarea formării.

În formarea rezidenţilor, se va avea în vedere că orele de pregătire teoretică, demonstraţiile practice, cursurile tematice de tehnici chirurgicale şi microchirurgicale, orele dedicate cercetării se vor efectua în afara timpului efectiv de muncă. Coordonatorul de program este responsabil de organizarea acestora în vederea asigurării unei pregătiri teoretice şi practice cât mai complexe a rezidenţilor.

Rolul rezidentului în sala de operaţie va fi crescut gradual, pe masura acumulării cunoştinţelor

practice şi teoretice, de la observator în sala de operaţie în primele săptămâni de formare, la Ajutor 2, în care participă efectiv în echipa operatorie la timpii de deschidere şi închidere, având un rol din ce în ce mai activ. Urmatoarea etapă este cea de Ajutor 1, în care efectuează sub supraveghere deschiderea până la timpul lezional (cerebral sau vertebro-medular, după caz) precum şi la închiderea plăgii operatorii. Pe măsura acumulării unei experienţe operatorii suficiente, rezidentul va efectua o serie de intervenţii chirurgicale ca Operator sub supraveghere directă, aceasta presupunând prezenţa îndrumătorului în sala de operaţie pe toată durata intervenţei chirurgicale. La finele programului de rezidenţiat, rezidentul trebuie să fie capabil să realizeze o serie de intervenţii chirurgicale ca Operator principal, în limita competenţei conferite de examenul de specialitate, definite prin Anexa Barem de proceduri de specialitate. Este obligaţia Directorului de program de a se preocupa de o formare completă a rezidentului, dar în acelaşi timp este datoria rezidentului de a se preocupa de îndeplinirea baremului minim de proceduri chirurgicale de efectuat pe parcursul formării, barem fără de care nu poate fi acceptat pentru înscrierea la examenul de specialitate.

Rezidenţii trebuie să vină în contact cu întregul spectru de intervenţii neurochirurgicale pe durata formării în specialitate. Aceasta presupune instruirea de către mai multe persoane calificate în anumite subspecializări, precum şi posibilitatea instruirii rezidentului în diferite centre care au experienţă pe anumite subspecialităţi (neurochirurgie vasculară, tratament endovascular, chirurgie spinală, neurochirurgie pediatrică etc.). Ataşat acestui document se află o anexă care cuprinde numărul minim, respectiv numărul optim de procedee chirurgicale pe care rezidentul trebuie să le efectueze până la finalizarea rezidenţiatului. În condiţiile în care numărul minim pentru o anumită procedură nu poate fi îndeplinit, poate fi compensat de o altă procedură comparabilă din aceeaşi arie tematică, astfel încât numărul minim de intervenţii pe o anumită arie să fie asigurat.

Rezidenţii vor fi implicaţi în managementul cazurilor pornind de la diagnostic, tratament chirurgical sau non-chirugical, urmărirea postoperatorie şi eventual la urmărirea periodică pe termen mediu şi lung a pacienţilor, pentru a avea o înţelegere completă a managementului bolnavului neurochirurgical.

Având în vedere noile reglementări legislative referitoare la timpul de muncă, pentru a evita o prelungire a duratei specializării de la 6 la 7 ani, considerăm că se impun o serie de modificări ale curriculumului de pregătire, prin reducerea perioadei şi orelor dedicate modulelor conexe de la 67 de săptămâni la 52 de săptămâni, concomitent cu creşterea perioadei dedicate formării în specialitate de la 260 de săptămâni la 275 de săptămâni.

•  Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri) pe anul de studiu universitar, pentru tematica prezentată, în afara cărora sunt prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual.

•  Cuantificarea pregătirii în vederea echivalării se face prin credite (CFU). 1 credit = 25 ore de instruire.

•  Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă aproximativ 20%, restul de 80% fiind dedicat activităţilor practice, studiului individual şi activităţii de cercetare.

•  La sfârşitul fiecărui modul de pregătire (cel puţin o dată pe an), are loc o evaluare de etapă, făcută în unitatea de pregătire de către responsabilul de stagiu şi îndrumător. Evaluarea se finalizează prin acordarea de credite CFU.

•  Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin caietul de stagiu (log-book), în care vor fi trecute de asemenea evaluările de etapă în credite, activitatea în programele de cercetare, participarea la manifestări ştiinţifice şi de educaţie continuă.

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMĂRUL TOTAL DE ANI	6
      NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	15

      MODULUL 1	Introducere în Neurochirurgie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI/MODUL	13 SĂPTĂMÂNI/3 LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 2	Medicină de Urgenţă (pre-spital şi UPU),
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI /LUNI/MODUL	4 SĂPTĂMÂNI /1 LUNĂ
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 3	Chirurgie generală
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI /LUNI/MODUL	8 SĂPTĂMÂNI /2 LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 4	Neurologie generală şi neuro iziologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	8 SĂPTĂMÂNI /2 LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 5	Imagistică medicală
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	4 SĂPTĂMÂNI /1 LUNĂ/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 6	O talmologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	4 SĂPTĂMÂNI /1 LUNĂ/MODUL
      ORE DE CURS/LUNA/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 7	ORL
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	4 SĂPTĂMÂNI /1 LUNĂ/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 8	Chirurgie Maxilo-Facială
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	4 SĂPTĂMÂNI /1 LUNĂ/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 9	Neurotraumatologie cranio-cerebrală
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	32 SĂPTĂMÂNI /8 LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 10	Neurotraumatologie vertebro- medulară
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	20 SĂPTĂMÂNI /4 LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 11	Patologia vertebro-spinală netraumatică şi patologia nervilor peri erici
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	52 SĂPTĂMÂNI /12LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 12	Patologie cranio-cerebrală oncologică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	52 SĂPTĂMÂNI /12LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 13	Neurochirurgie pediatrică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	32 SĂPTĂMÂNI /8 LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 14	Neurochirurgie uncţională, chirurgia epilepsiei, tratamentul

      la

      	durerii, radiochirurgie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	20 SĂPTĂMÂNI /4 LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 15	Patologie neurochirurgicală Vasculară, Neurochirurgie Specială
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI/MODUL	52 SĂPTĂMÂNI /12LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ	4 ORE DE CURS/SĂPTĂMÂNĂ
      Total ore pregătire teoretică (Cursuri)*	1200 ORE
      Total ore pregătire practică **	13.700 ORE

      * Cuprinde orele de cursuri naţionale, internaţion ale, participări

      simpozioan e,

      con erinţe, congrese, orele de cursuri practice, orele de work-shop organizate la nivel naţional sau internaţional, demonstraţii practice, cercetare.

      **În calculul orelor de activitate practică s-a avut în vedere reglemetarea UE privitoare la timpul de muncă. Calculul s-a e ectuat pentru 48 de săptămâni/an

      (4 săptămâni de concediu de odihnă/an) rezultând o medie de 44 ore/săptămână şi cuprinde orele de gardă voluntară şi gărzile e ectuate pe linia a II-a începând din anul III.

   2. 1.2. Structura programului

      Anul I: PRACTICĂ MEDICALĂ GENERALĂ ŞI URGENŢE, CUNOŞTINŢE FUNDAMENTALE ÎN SPECIALITATE

      Modulul 1, anul I:

      Introducere în Neurochirurgie

      Nr. ore curs: 60

      Nr. ore practică: 132 ore de practică (nu cuprinde orele de gardă voluntară)

      1. 1. Tematică

         •  Abordarea bolnavului neurochirurgical;

         •  Examinarea bolnavului neurochirurgical;

         •  Noţiuni de bioetică medicală;

         •  Administrarea documentaţiei medicale;

         •  Tehnici de îngrijire a bolnavului neurochirurgical;

         •  Noţiuni de Metodologia Cercetării Ştiinţifice;

         •  Noţiuni de neuroanestezie, terapie intensivă şi monitorizare a pacientului neurochirurgical.

      2. 2. Obiective educaţionale

         1. a. Acomodarea rezidentului cu profilul pacienţilor neurochirurgicali;

         2. b. Stabilirea relaţiei medic-pacient;

         3. c. Deprinderea tehnicilor de administrare a documentaţiei medicale;

         4. d. Acomodarea cu tehnicile de îngrijire şi monitorizare a pacienţilor neurochirurgicali.

         1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

         1. a. Examinarea clinică corectă şi competentă a bolnavului neurochirurgical;

         2. b. Completarea corespunzătoare a documentaţiei medicale;

         3. c. Rezidentul trebuie să ştie să efectueze manopere invazive simple (sutura plăgii, puncţie lombară, cateterizare venoasă, intubaţie orotraheală de urgenţă, pansamentul şi urmărirea plăgii operatorii);

         4. d. Însuşirea şi înţelegerea responsabilităţilor specifice specialităţii;

         5. e. Deprinderea metodologiei de cercetare ştiinţifică, a tehnicilor de elaborare şi redactare a unei lucrări ştiinţifice.

         Modulul 2, anul I:

         Medicină de Urgenţă (pre-spital şi UPU)

         Nr. ore curs: 20

         Nr. ore practică: 176

         1. 1. Tematică

            1. a. Managementul căilor aeriene;

            2. b. Coordonarea unei resuscitări cardiopulmonare;

            3. c. Evaluarea primară şi secundară a pacientului traumatizat;

            4. d. Efectuarea unor manevre şi proceduri sub supraveghere:

               •  Ventilaţia pe balon şi mască

               •  Intubaţia orotraheală şi nasotraheală

               •  Intubaţia prin transiluminaţie

               •  Aplicarea măştii laringiene

               •  Minitraheostomia

               •  Verificarea aparatului de ventilaţie şi setarea parametrilor de ventilaţie

               •  Monitorizarea neinvazivă şi invazivă a presiunii arteriale

               •  Monitorizarea ECG

               •  Efectuarea unei electrocardiograme

               •  Cardiostimulare transtoracică

               •  Defibrilare

               •  Cardioversie

               •  Accesul venos periferic şi central

               •  Drenajul pleural cu ac şi tub de dren

               •  Lavajul peritoneal diagnostic

               •  Paracenteza

               •  Puncţia lombară

               •  Evaluarea şi tratamentul de urgenţă a plăgilor

               •  Tamponament nazal anterior şi posterior

               •  Otoscopia

               •  Rinoscopia

               •  Sondaj oro şi nasogastric

               •  Sondaj vezical

         2. 2. Obiective educaţionale:

            1. a. Examinarea pacienţilor, solicitarea de investigaţii paraclinice şi aplicarea tratamentului în urgenţă;

            2. b. Cunoaşterea noţiunii şi principiilor de triaj în serviciile de urgenţă;

            3. c. Cunoaşterea principiilor de coordonare a fluxului pacienţilor într-un serviciu de urgenţă supraaglomerat.

               1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

               1. a. Managementul pacienţilor în situaţii de urgenţă;

               2. b. Identificarea pacienţilor care necesită spitalizare;

               3. c. Identificarea pacienţilor care necesită manopere medicale de urgenţă;

               4. d. Însuşirea principiilor de colaborare ca membru într-o echipă de reanimare cu sarcini specifice.

               Modului 3, anul I:

               Chirurgie Generală

               Nr. ore de curs: 40

               Nr. ore de practică: 352 ore

               1. 1. Tematica

                  1. a. Metode moderne de diagnostic în chirurgie;

                  2. b. Tehnici elementare de chirurgie: incizii, hemostază, cauterizare, drenaj, suturi, descoperiri de vase şi nervi, traheostomia, pleurotomia;

                  3. c. Noţiuni de chirurgie laparoscopică;

                  4. d. Asepsia şi antisepsia;

                  5. e. Pregătirea preoperatorie a bolnavului;

                  6. f. Îngrijiri şi complicaţii postoperatorii;

                  7. g. Infecţii chirurgicale localizate şi difuze. Antibioterapia în chirurgie;

                  8. h. Tehnici chirurgicale de bază:

                     •  Manevrarea instrumentelor

                     •  Efectuarea nodurilor chirurgicale (manual, cu ajutorul instrumentelor)

                     •  Tehnici de sutură chirurgicală

                     •  Utilizarea diatermiei în chirurgie – sisteme de electrochirurgie

                     •  Debridarea ţesuturilor

                     •  Sutura tendoanelor

                     •  Izolarea şi legarea vaselor

                     •  Anastomozele vasculare

                     •  Arteriotomia

                     •  Angioplastia

                     •  Anastomoze termino – terminale şi anastomoze termino – laterale

                     •  Tehnici chirurgicale minim invazive

                     •  Abordul transpleural al coloanei vertebrale

                  9. i. Abordul retroperitoneal al coloanei vertebrale

                  10. j. Abordul transtoracic al coloanei vertebrale

                  11. k. Managementul chirurgical în echipa de politraumă

                  12. l. Managementul de urgenţă al leziunilor vaselor mari

               2. 2. Obiective educationale:

                  1. a. Învăţarea tehnicilor de bază în chirurgie;

                  2. b. Managementul marilor urgenţe politraumatice;

                  3. c. Ierarhizarea priorităţilor chirurgicale;

                  4. d. Căi de abord alternative în chirurgia spinală.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

      1. a. Însuşirea tehnicilor de bază în chirurgie;

      2. b. Managementul şi ierarhizarea priorităţilor chirugicale în politraumă;

      3. c. Operaţia în echipă multidisciplinară.

      Modulul 4, anul I:

      Neurologie generală şi neuro iziologie

      Nr. ore curs: 40 ore

      Nr. ore practică: 352 ore (9 săptămâni, 48 ore/săptămână)

      1. 1. Tematică

         1. a. Neuroanatomie şi neurofiziologie;

         2. b. Neurotransmiţători;

         3. c. Farmacologie şi farmacokinetică neurologică;

         4. d. Neuroplasticitate;

         5. e. Semiologia neurologică;

         6. f. Electrofiziologia sistemului nervos, noţiuni de neuromonitorizare

            •  Potenţiale evocate somestezice (PES), potenţiale evocate vizuale (PEV) şi auditive (PEA), D-wave

            •  Stimularea magnetică transcraniană – interpretarea potenţialelor evocate motorii

         7. g. Accidentele vasculare cerebrale;

         8. h. Epilepsia şi tulburările stării de conştienţă;

         9. i. Bolile degenerative ale creierului;

         10. j. Boala Parkinson şi sindroamele pseudoparkinsoniene;

         11. k. Distoniile;

         12. l. Noţiuni de neuroreabilitare.

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea examenului neurologic corect şi complet;

         2. b. Managementul pacientului neurologic;

         3. c. Însuşirea elementelor de bază în diagnosticul neurofiziologic şi al monitorizării neurofiziologice;

         4. d. Posibilităţi şi perspective de tratament neurochirurgical în afecţiuni neurologice.

            1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

               1. a. Evaluarea corectă şi completă a pacientului neurologic,

               2. b. Abilitatea de a evalua la nivel bazic investigaţiile electrofiziologice.

            Modulul 5, anul I:

            Imagistică medicală

            Nr. ore curs: 20

            Nr. ore practică: 176

            1. 1. Tematică

               1. a. Radiologie generală

               2. b. Examinarea CT

                  •  Nativă şi cu contrast

                  •  Examinare Angio-CT

                  •  Examinarea CT craniană

                  •  Examinarea CT toraco-abdominală

                  •  Examinări CT specifice

               3. c. Examinarea RMN

                  1. a. Examinarea RMN nativă

                  2. b. Secvenţe RMN

                  3. c. Contrastarea în examinarea RMN

                  4. d. Examinarea RMN cranio-cerebrală

                  5. e. Examinarea RMN a coloanei vertebrale

                  6. f. RMN funcţional

                  7. g. Spectroscopia RMN

                  8. h. Tehnici RMN specifice (DTI, tractografie, Angio RMN etc.)

               4. d. Angiografia cerebrală

               5. e. Angiografia spinală

               6. f. Tratamentul endovascular al leziunilor vasculare cerebrale şi spinale-principii şi tehnici

               7. g. Examinări izotopice

               8. h. Ecografia cerebrală, a vaselor gâtului şi transcraniană

               9. i. Ecografie intraoperatorie nativă şi cu contrast

               10. j. PET CT

            2. 2. Obiective educaţionale:

               1. a. Însuşirea noţiunilor de bază ale imagisticii cerebro-spinale normale;

               2. b. Învăţarea tehnicilor specifice de RMN şi CT în diagnosticul complet al afecţiunilor cerebro- spinale;

               3. c. Aspecte de diagnostic diferenţial;

               4. d. Aspecte complementare ale imagisticii moderne;

               5. e. Posibilităţi şi limite ale tratamentului endovascular actual.

            1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

               1. a. Rezidentul trebuie să cunoască aspectele radiologice, imagistice şi funcţionale normale;

               2. b. Să cunoască indicaţiile specifice pentru fiecare tip de investigaţie imagistică;

               3. c. Să posede tehnicile de utilizare a ecografiei intraoperatorii;

               4. d. Să deţină cunoştinţele necesare pentru un diagnostic neuroradiologic corect.

            Modulul 6, anul I:

            O talmologie

            Nr. ore curs: 20

            Nr. ore practică: 176

            1. 1. Tematică

               1. a. Anatomia ochiului şi a orbitei;

               2. b. Examinarea clinică a ochiului şi funcţiei vizuale;

               3. c. Examinarea paraclinică a ochiului (FO, AV, CV);

               4. d. Investigaţii imagistice specifice

                  •  OCT

                  •  RMN de orbită

                  •  CT de orbită

                  •  Ecografia oculară

               5. e. Afecţiuni traumatice ale ochiului şi orbitei;

               6. f. Afecţiuni tumorale ale orbitei;

               7. g. Afecţiuni vasculare ale orbitei;

               8. h. Afecţiuni inflamatorii ale orbitei;

               9. i. Tehnici chirurgicale specifice

                  •  Blefarorafia

                  •  Tarsorafia

                  •  Tarsotomia

                  •  Explorarea polului anterior

                  •  Abordul subconjunctival

                  •  Sutura leziunilor traumatice ale pleoapei

            2. 2. Obiective educaţionale:

               1. a. Examinarea corectă a funcţiei vizuale şi a motilităţii oculare;

               2. b. Însuşirea tehnicilor chirurgicale specifice;

               3. c. Stabilirea indicaţiei terapeutice corecte.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

         1. a. Examenul CV, FO, AV;

         2. b. Interpretarea corectă a examinărilor imagistice;

         3. c. Însuşirea tehnicilor chirurgicale elementare.

      Modulul 7, anul I:

      Oto-Rino-Laringologie

      Nr. ore curs: 20

      Nr. ore practică: 176

      1. 1. Tematică

         1. a. Anatomia endoscopică a foselor nazale, rinofaringelui, sfenoidului;

         2. b. Anatomia chirurgicală a stâncii temporale;

         3. c. Tamponamentul anterior;

         4. d. Tamponamentul posterior;

         5. e. Examinarea clinică ORL;

         6. f. Examinarea paraclinică a aparatului auditiv;

         7. g. Examinarea imagistică în sfera ORL

            •  Ex. CT

            •  Examen RMN

            •  Examen endoscopic

         8. h. Abordul endoscopic al hipofizei şi etajului anterior al bazei craniului;

         9. i. Abordul translabirintic;

         10. j. Abordul transmastoidian;

         11. k. Traheostomia.

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea tehnicilor de examinare clinică şi paraclinică în sfera ORL;

         2. b. Însuşirea particularităţilor de diagnostic imagistic în sfera ORL;

         3. c. Evaluarea corectă a patologiei şi stabilirea indicaţiei terapeutice;

         4. d. Evaluarea critică (avantaje şi dezavantaje) a abordurilor chirurgicale de graniţă;

         5. e. Însuşirea tehnicilor de explorare endoscopică a foselor nazale;

         6. f. Însuşirea modalităţilor de tratament în echipa multidisciplinară.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

         1. a. Abilitatea de a efectua manopere terapeutice elementare;

         2. b. Interpretarea corectă a investigaţiilor paraclinice;

         3. c. Acomodarea cu tehnicile endoscopice.

      Modulul 8, Anul I:

      Chirurgie Maxilo-Facială

      Nr. ore curs: 20

      Nr. ore practică: 176

      1. 1. Tematica

         1. a. Anatomia chirurgicală a viscerocraniului;

         2. b. Examinarea clinică a pacientului cu leziuni maxilo-faciale;

         3. c. Examinarea imagistică a pacientului cu leziuni ale viscerocraniului;

         4. d. Leziuni traumatice ale viscerocraniului;

         5. e. Leziuni tumorale ale viscerocraniului;

         6. f. Leziuni vasculare ale viscerocraniului;

         7. g. Leziuni inflamatorii ale viscerocraniului;

         8. h. Căi de abord transfaciale ale bazei craniului;

         9. i. Imobilizarea provizorie în patologia traumatică a viscerocraniului;

         10. j. Fixarea definitivă a leziunilor la nivelul viscerocraniului.

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea metodelor de examinare clinică şi imagistică a viscerocraniului;

         2. b. Însuşirea noţiunilor teoretice de management ale leziunilor viscerocraniului;

         3. c. Posibilităţi chirurgicale de tratament ale leziunilor de graniţă;

         4. d. Însuşirea modalităţilor de tratament în echipa multidisciplinară.

            1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

               1. a. Abilitatea de a efectua manopere terapeutice elementare;

               2. b. Interpretarea corectă a investigaţiilor paraclinice;

               3. c. Acomodarea cu tehnicile chirurgicale maxilo-faciale.

            Anul II : NEUROCHIRURGIE

            Modulul 9, anul II:

            Neurotraumatologie cranio-cerebrală

            Nr. ore curs: 150

            Nr. ore practică: 1408

            1. 1. Tematică

               •  Traumatismul craniocerebral (TCC) şi fiziopatologia acestuia;

               •  Anatomia patologică a leziunilor traumatice craniocerebrale;

               •  Evaluarea severităţii traumatismului craniocerebral;

               •  Diagnosticul imagistic în traumatologia craniocerebrală;

               •  Presiunea intracraniană – fiziologie, fiziopatologie, monitorizare;

               •  Evaluarea şi tratamentul traumatismelor craniocerebrale grave;

               •  Evaluarea şi tratamentul traumatismelor craniocerebrale minore şi medii;

               •  Leziuni intracraniene posttraumatice extraaxiale – hematoamele extradurale şi subdurale;

               •  Leziuni intracraniene posttraumatice intraaxiale – hematoame intracerebrale, contuzii cerebrale, edemul cerebral;

               •  Leziuni posttraumatice la nivelul fosei craniene posterioare;

               •  Leziuni cerebrale posttraumatice difuze;

               •  Leziuni posttraumatice ale nervilor cranieni;

               •  Traumatisme craniocerebrale penetrante;

               •  Fistule posttraumatice de lichid cefalorahidian;

               •  Fracturi craniene;

               •  Leziuni posttraumatice ale scalpului;

               •  Traumatisme craniofaciale;

               •  Prognosticul traumatismelor craniocerebrale;

               •  Complicaţiile traumatismelor craniocerebrale;

               •  Complicaţii vasculare în traumatismele craniocerebrale;

               •  Hidrocefalia posttraumatică;

               •  Epilepsia posttraumatică;

               •  Infecţii posttraumatice;

               •  Sindromul posttraumatic;

               •  Encefalopatia posttraumatică;

               •  Particularităţile traumatismelor craniocerebrale la copii;

               •  Particularităţile traumatismelor craniocerebrale la vârstnici;

               •  Traumatismul craniocerebral în cadrul politraumatismelor;

               •  Tratamentul chirurgical al hematoamelor extradurale;

               •  Tratamentul chirurgical al hematoamelor subdurale acute;

               •  Tratamentul chirurgical al hematoamelor subdurale cronice;

               •  Tratamentul chirurgical al fracturilor craniene;

               •  Tratamentul chirurgical al plăgilor craniocerebrale;

               •  Tratamentul chirurgical al fistulelor de lichid cefalorahidian;

               •  Tratamentul chirurgical al infecţiilor posttraumatice;

               •  Drenajul ventricular extern şi monitorizarea presiunii intracraniene;

               •  Repararea defectelor craniene.

            2. 2. Obiective educaţionale:

               1. a. Însuşirea cunoştinţelor teoretice pentru diagnosticul de urgenţă al traumatizatului cranio- cerebral;

               2. b. Evaluarea imagistică şi stabilirea conduitei terapeutice individualizate la caz;

               3. c. Însuşirea abilităţilor practice de soluţionare chirurgicală şi non-chirurgicală a pacienţilor cu traumatisme cranio-cerebrale;

               4. d. Însuşirea procedurilor chirurgicale de bază în tratamentul chirurgical al pacienţilor cu traumatisme cranio-cerebrale;

               5. e. Dobândirea abilităţilor de muncă în echipa multidisciplinară la pacienţii cu leziuni complexe la nivelul extremităţii cefalice.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

      Barem de proceduri chirurgicale şi activităţi practice

      Nr. Crt.	PROCEDURA CHIRURGICALĂ	NUMĂR PROCEDURI
      		Minim	Optim
      1.	Sutura unei plăgi a scalpului	30	60
      2.	Gaura de trepan pentru drenaj ventricular extern, măsurarea PIC	15	30
      3.	Tratamentul chirurgical al hematomului subdural cronic	3	6
      4.	Craniotomie pentru hematom extradural, subdural, intraparenchimatos posttraumatic, contuzie cerebrală	5	10
      5.	Tratamentul chirurgical al unei fracturi craniene intruzive	5	8
      6.	Craniectomie decompresivă	2	4
      7.	Tratamentul chirurgical al fistulei LCR, plastia durei mater	2	5
      8.	Cranioplastia	3	6

      Modulul 10, anul II:

      Neurotraumatologie vertebro-medulară

      Nr. ore curs: 50

      Nr. ore practică: 880

      1. 1. Tematică

         •  Dezvoltarea şi maturarea coloanei vertebrale. Anatomie descriptivă, funcţională şi

           chirurgicală a coloanei. Biomecanica coloanei. Stabilitate – instabilitate vertebrală;

         •  Semiologia neurologică;

         •  Semiologia sensibilităţii, sindroame sensitive;

         •  Semiologia motilităţii şi a reflexelor, sindrom de neuron motor central şi neuron motor periferic;

         •  Cuantificarea deficitelor neurologice (scara Frankel, ASIA);

         •  Fiziopatologia leziunilor traumatice ale coloanei vertebrale;

         •  Diagnosticul leziunilor traumatice ale coloanei vertebrale, analiză şi planning preoperator;

         •  Tratamentul leziunilor traumatice ale coloanei;

         •  Prevenirea şi tratamentul complicaţiilor, îngrijirea postoperatorie a bolnavului spinal;

         •  Clasificări ale leziunilor traumatice ale coloanei;

         •  Tratamentul leziunilor traumatice ale coloanei

           • o Leziuni traumatice cervicale înalte (zona occipitală – C2)

           • o Leziuni traumatice ale coloanei cervicale subaxiale

           • o Leziuni traumatice ale coloanei toracale

           • o Leziuni traumatice ale joncţiunii toraco-lombare şi coloanei lombare

           • o Leziuni traumatice sacro-coccigiene

           • o Protocoale de diagnostic şi tratament în traumatologia vertebro-medulară

         •  Abordul posterior al coloanei vertebrale;

         •  Abordul postero-lateral (transverso-artro-pediculotomie) al coloanei vertebrale;

         •  Abord anterior transperitoneal al coloanei vertebrale;

         •  Tehnici de sinteză C1 – C2 pe cale anterioară şi posterioară;

         •  Tehnici de sinteză occiput – C2;

         •  Tehnici de sinteză cervicală posterioară;

         •  Tehnici de sinteză cervicală anterioară;

         •  Corpectomia cervical;

         •  Tehnici de reconstrucţie vertebrală;

         •  Tehnici de sinteză osoasă toracală şi lombară pe cale posterioară şi posterolaterală;

         •  Instrumentaţii pe cale posterioară toracală şi lombară;

         •  Sinteza intercorporeală lombară pe cale posterioară (PLIF; TLIF);

         •  Recuperarea neuromotorie.

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea cunoştinţelor teoretice pentru diagnosticul de urgenţă al traumatizatului vertebro- medular;

         2. b. Evaluarea imagistică şi stabilirea conduitei teraputice individualizate la caz;

         3. c. Însuşirea abilităţilor practice de soluţionare chirurgicală şi non-chirurgicală a pacienţilor cu traumatisme vertebro-medulare;

         4. d. Însuşirea procedurilor chirurgicale de bază în tratamentul chirurgical al pacienţilor cu traumatisme vertebro-medulare;

         5. e. Dobândirea abilităţilor de muncă în echipa multidisciplinară la pacienţii cu leziuni complexe la nivel toraco-abdominal.

         1. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

         Barem de proceduri chirurgicale

         Nr. Crt.	PROCEDURA CHIRURGICALĂ	NUMĂR PROCEDURI
         		Minim	Optim
         1.	Abordul anterior al coloanei vertebrale cervicale cu leziune traumatică (ajutor I)	4	6
         2.	Abordul posterior al coloanei vertebrale C1-C2 cervicale cu leziune traumatică (inclusiv artrodeza) (ajutor I)	2	4
         3.	Abordul posterior al coloanei vertebrale C3-C7 cervicale cu leziune traumatică (inclusiv artrodeza) (ajutor I)	3	6
         4.	Abordul posterior al coloanei vertebrale toracale cu leziune traumatică (inclusiv artrodeza) (ajutor I)	2	4
         5.	Abordul posterior al coloanei vertebrale lombare cu leziune traumatică (inclusiv artrodeza) (ajutor I)	4	6
         5.	Abordul posterolateral al coloanei toracale (ajutor I)	2	4
         6.	Abordul posterolateral al coloanei lombare (ajutor I)	2	4
         7.	Corporectomie cu reconstrucţie vertebrală (ajutor I)	2	4
         8.	Vertebroplastia percutana transpediculara (ajutor I)	2	4

         Modulul 11, anul III:

         Patologia vertebro-spinală netraumatică şi patologia nervilor peri erici

         Nr. ore curs: 200

         Nr. ore practică: 2280

         1. 1. Tematică

            •  Tumorile joncţiunii cranio-vertebrale;

            •  Tumori intramedulare;

            •  Tumori subdurale;

            •  Tumori ale cozii de cal;

            •  Tumori vertebrale benigne şi maligne;

            •  Tumori vertebrale cu extensie epidurală, tumori ale unghiului costo-vertebral şi ale spatiului retroperitoneal;

            •  Discopatia vertebrală cervicală;

            •  Discopatia vertebrală toracală;

            •  Discopatia vertebrală lombară;

            •  Stenoza canalului rahidian (constituţională şi dobândită), mielopatia vertebrală;

            •  Spondiloliza şi spondilolistezisul;

            •  Osteomielita vertebrală, spondilodiscita (cu germeni piogeni şi cea specifică);

            •  Afecţiuni parazitare spinale;

            •  Diformităţile coloanei vertebrale;

            •  Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale;

            •  Afecţiuni traumatice şi netraumatice ale nervilor periferici;

            •  Leziunile plexului brachial;

            •  Fuziunea imagistică şi neuronavigaţia;

            •  Imagistica intraoperatorie în chirurgia spinală;

            •  Neuromonitorizarea în chirurgia spinală;

            •  Abordul posterior al coloanei vertebrale;

            •  Abordul postero-lateral (transverso-artro-pediculotomie) al coloanei vertebrale;

            •  Abordul transpleural al coloanei vertebrale;

            •  Abordul lateral extracavitar al coloanei vertebrale (toracal şi lombar);

            •  Abordul prin lombotomie al coloanei vertebrale;

            •  Abordul antero-lateral retroperitoneal al coloanei vertebrale;

            •  Abord prin toracofrenolaparatomie al coloanei vertebrale;

            •  Abord anterior transoral;

            •  Abord anterior retrofaringian al coloanei cervicale;

            •  Abord anterior prin sternotomie al coloanei toracale superioare;

            •  Abord anterior transperitoneal al coloanei vertebrale;

            •  Abord transcutan transpedicular al coloanei vertebrale;

            •  Alte tehnici de abord transcutan (minim invaziv);

            •  Tehnici de sinteză occiput – C2;

            •  Corpectomia toracală şi lombară;

            •  Tehnici de reconstructie vertebrală;

            •  Sinteza intercorporeală lombară pe cale lateral;

            •  Tehnici endoscopice de chirurgie spinală;

            •  Rezecţiile sacrate pentru tumori maligne osoase;

            •  Osteotomia cervicală şi lombară;

            •  Anatomia chirurgicală şi expunerea componentelor sistemului nervos periferic;

            •  Manifestări clinice în traumatismele sistemului nervos periferic;

            •  Tratamentul traumatismelor nervilor periferici;

            •  Leziunile plexului brachial;

            •  Neuropatii prin entrapment;

            •  Patologia infecţioasa vertebro-medulară

              • o Spondilodiscita specifică şi nespecifică

              • o Spondilodiscita iatrogenă

              • o Osteita

              • o Empiemul epidural

              • o Abcesul spinal şi paravertebral

              • o Parazitozele spinale

         2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea cunoştinţelor teoretice pentru diagnosticul clinic şi imagistic al leziunilor netraumatice vertebro-medulare;

         2. b. Evaluarea imagistică şi stabilirea conduitei terapeutice individualizate la caz;

         3. c. Însuşirea abilităţilor practice de soluţionare chirurgicală şi non-chirurgicală a pacienţilor cu leziuni netraumatice vertebro-medulare şi ale nervilor periferici;

         4. d. Însuşirea procedurilor chirurgicale de bază în tratamentul chirurgical al pacienţilor cu leziuni netraumatice vertebro-medulare şi ale nervilor periferici;

         5. e. Dobândirea abilităţilor de muncă în echipa multidisciplinară la pacienţii cu leziui complexe la nivel toraco-abdominal.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

      Barem de proceduri chirurgicale

      Nr. Crt.	PROCEDURA CHIRURGICALĂ	NUMĂR PROCEDURI
      		Minim	Optim
      1.	Abordul posterolateral al coloanei toracale (ajutor I)	4	8
      2.	Abordul posterolateral al coloanei lombare (ajutor I)	4	8
      3.	Corporectomie cu reconstructie vertebrală (ajutor I)	2	4
      4.	Tratamentul chirurgical al unei hernii de disc cervicale (ajutor I) prin abord anterior	10	15
      5.	Abordul posterior al coloanei cervicale (laminectomie/laminotomie)	4/2	6/3
      6.	Tratamentul chirurgical al unei hernii de disc toracale (ajutor I)	4	8
      7.	Tratamentul chirurgical al unei hernii de disc lombare	25	40
      8.	Tratamentul chirurgical al spondilolistezisului (ajutor I, opertor)	5	8
      9.	Abordul chirurgical al unei tumori intramedulare (ajutor I)	3	6
      10.	Abordul chirurgical al unei tumori subdurale (ajutor I)	4	8
      11.	Abordul chirurgical al unei tumori de coadă de cal (ajutor I)	2	4
      12.	Abordul chirurgical al unei tumori vertebrale (ajutor I)	5	10
      13.	Abordul chirurgical al unei tumori extradurale (ajutor I)	5	10
      14.	Neurorafie termino-terminala, exoneuroliza	3	5
      15.	Tehnici microchirurgicale experimentale de disecţie şi suturi nervoase pe animale de laborator	5	10
      16.	Tehnici microchirurgicale experimentale de disecţie şi suturi vasculare pe animale de laborator	5	10

      Începând cu luna a 6-a a anului III, rezidentul poate fi introdus pe linia a II-a de gardă.

      Modulul 12, anul IV:

      Patologie cranio-cerebrală oncologică, in ecţioasă şi parazitară

      Nr.ore curs: 200

      Nr. ore practică: 2280

      1. 1. Tematică

         •  Generalităţi de neurooncologie;

         •  Imagistica tumorilor intracraniene;

         •  Fuziunea imagistică şi neuronavigaţia;

         •  Imagistica intraoperatorie în patologia tumorală cerebrală;

         •  Glioamele intracraniene, astrocitoamele, oligodendroglioamele;

         •  Meningioamele intracraniene;

         •  Metastazele cerebrale;

         •  Tumorile intraventriculare, ependimoamele intracraniene, tumorile plexului coroid;

         •  Tumorile selare şi paraselare, tumorile hipofizare, craniofaringioamele;

         •  Tumorile disembrioplazice;

         •  Tumorile căilor optice şi glioamele hipotalamice;

         •  Tumorile regiunii pineale;

         •  Tumorile fosei craniene posterioare;

         •  Schwannoamele vestibulare;

         •  Meduloblastoamele şi tumorile primare neuroectodermale;

         •  Tumorile trunchiului cerebral;

         •  Tumorile glomusului jugular;

         •  Tumorile bazei craniului;

         •  Tumorile craniene;

         •  Tumorile orbitei;

         •  Limfoamele cerebrale;

         •  Pseudotumor cerebri;

         •  Particularităţile tumorilor cerebrale la copii;

         •  Radioterapia şi radiochirurgia stereotactică în tumorile intracraniene;

         •  Abordul subfrontal unilateral şi bilateral;

         •  Abordul frontobazal;

         •  Abordul frontal;

         •  Abordul frontotemporal;

         •  Abordul temporal;

         •  Abordul subtemporal;

         •  Abordul parietal;

         •  Abordul transcalos;

         •  Abordul transcortical – transventricular;

         •  Abordul occipital;

         •  Abordul suboccipital transtentorial;

         •  Abordul infratentorial supracerebelos;

         •  Abordul suboccipital median;

         •  Abordul suboccipital paramedian;

         •  Abordul retromastoidian;

         •  Abordul transsfenoidal;

         •  Abordurile chirurgicale ale orbitei;

         •  Biopsia stereotactică a tumorilor cerebrale;

         •  Abcesul cerebral;

         •  Empiemul subdural;

         •  Tuberculomul;

         •  Infecţii cerebrale iatrogene;

         •  Parazitozele cerebrale.

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea cunoştinţelor teoretice pentru diagnosticul clinic şi imagistic al leziunilor oncologice cranio-cerebrale;

         2. b. Evaluarea imagistică şi stabilirea conduitei teraputice individualizate la caz;

         3. c. Însuşirea abilităţilor practice de soluţionare chirurgicală şi non-chirurgicală a pacienţilor cu leziuni oncologice cranio-cerebrale;

         4. d. Însuşirea procedurilor chirugicale de bază în tratamentul chirurgical al pacienţilor cu leziuni oncologice cranio-cerebrale

         5. e. Dobândirea abilităţilor de muncă în echipă multidisciplinară la pacienţii cu leziui complexe la nivelul bazei craniului.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

      Barem de proceduri chirurgicale

      Nr. Crt.	PROCEDURA CHIRURGICALĂ	NUMĂR PROCEDURI
      		Minim	Optim
      1.	Abordul chirurgical al unui gliom frontal	4	8
      2.	Abordul chirurgical al unui gliom temporal (ajutor I)	4	8
      3.	Abordul chirurgical al unui gliom parietal (ajutor I)	4	8
      4.	Abordul chirurgical al unui gliom occipital (ajutor I)	4	8
      5.	Abordul chirurgical al unui meningiom convexital (ajutor I)	4	8
      6.	Abordul chirurgical al unui meningiom parasagital (ajutor I)	4	8
      7.	Abordul chirurgical al unui meningiom de creastă sfenoidală (ajutor I)	3	6
      8.	Abordul chirurgical al unui meningiom de şanţ olfactiv (ajutor I)	2	4
      9.	Abordul chirurgical al unui meningiom tentorial (ajutor I)	2	4
      10.	Abordul chirurgical al unei tumori intraventriculare (ajutor I)	2	4
      11.	Abordul chirurgical al unui craniofaringiom (ajutor I)	2	4
      12.	Abordul chirurgical transsfenoidal endoscopic al unei tumori selare (ajutor I)	2	4
      13.	Abordul chirurgical intracranian al unei tumori supraselare (ajutor I)	2	4
      14.	Abordul chirurgical al unei tumori de regiune pineală (ajutor I)	2	4
      15.	Abordul chirurgical al unei tumori de fosa craniană posterioară (ajutor I)	5	10
      16.	Abordul chirurgical al unei tumori de unghi pontocerebelos (ajutor I)	2	4
      17.	Abordul chirurgical al unei tumori intraorbitare (ajutor I)	2	4
      18.	Biopsia stereotactică/ghidată prin neuronavigaţie a unei tumori cerebrale (ajutor I)	4	8
      19.	Alte leziuni benigne (chist epidermoid, dermoid)	2	4
      19.	Craniotomii pentru tumori intracraniene	60	80
      20.	Craniotomii/Craniectomii ale Fosei Cerebrale Posterioare pentru tumori de fosă	20	40

      Modulul 13, anul V:

      Neurochirurgie pediatrică

      Nr. ore curs: 128

      Nr. ore practică: 1408

      1. 1. Tematică

         1. a. Traumatismele cranio-cerebrale la copil

            •  Mecanisme traumatice

            •  Clasificări, scale de evaluare

            •  Traumatismele cranio-cerebrale la sugar şi copil mic (0-3 ani)

            •  Neuroimagistică în traumatismele cranio-cerebrale la copil

            •  Plăgile cranio-cerebrale

            •  Hematoamele intracraniene posttraumatice

            •  Complicaţiile infecţioase posttraumatice

         2. b. Traumatismele vertebro-medulare la copil

            •  Mecanisme traumatice

            •  Diagnosticul leziunilor traumatice ale coloanei vertebrale

            •  Tratamentul leziunilor traumatice ale coloanei vertebrale

         3. c. Patologia tumorală la copil

            •  Procese expansive intracraniene supratentoriale

            •  Procese expansive intracraniene infratentoriale

            •  Procese expansive intracraniene la sugar şi copil mic (0-3 ani)

            •  Procese expansive de ventricul III şi regiune pineală

            •  Tumori intradurale, subdurale, ale cozii de cal la copii

         4. d. Patologia infecţioasă cerebrală la copil

            •  Abcesul cerebral

            •  Empiemul subdural

         5. e. Patologia parazitară cerebrală la copil

            •  Chistul hidatic cerebral

            •  Cisticercoza

            •  Toxaplasmoza

              . Hidrocefalia internă a sugarului şi copilului

            •  Circulaţia LCR-anatomia spaţiilor lichidiene

            •  Simptomatologia pacientului cu hidrocefalie internă

            •  Examene paraclinice în hidrocefalia internă a sugarului şi copilului

            •  Drenajul ventriculo-peritoneal

            •  Drenajul ventriculo-atrial

            •  Alte tipuri de drenaje

            •  Complicaţiile drenajelor

            •  Neuroendoscopia în hidrocefalie

              1. g. Anomalii congenitale şi de dezvoltare

                 •  Malformaţii cerebrale congenitale

                 •  Craniostenoze

                 •  Defecte congenitale ale craniului şi scalpului

                 •  Encefalocele

                 •  Chisturi arahnoidiene intracraniene

                 •  Malformaţia Dandy-Walker

                 •  Anomalii ale joncţiunii craniovertebrale

                 •  Malformaţia Chiari şi hidromielia

                 •  Malformaţii disrafice spinale

                 •  Chisturi arahnoidiene spinale

                 •  Spasticitatea congenitală la copii

              2. h. Malformaţiile cerebrale vasculare la copil

                 •  Anevrisme intracraniene

                 •  Malformaţii arterio-venoase

                 •  Cavernoame

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea cunoştinţelor teoretice pentru diagnosticul clinic şi imagistic al leziunilor congenitale, traumatice, oncologice şi infecţioase neurochirurgicale la vârsta pediatrică;

         2. b. Evaluarea imagistică şi stabilirea conduitei terapeutice individualizate la caz;

         3. c. Însuşirea abilităţilor practice de soluţionare chirurgicală şi non-chirurgicală a pacienţilor cu leziuni congenitale, traumatice, oncologice şi infecţioase neurochirurgicale la vârstă pediatrică;

         4. d. Însuşirea procedurilor chirurgicale de bază în tratamentul chirurgical al pacienţilor cu leziuni congenitale, traumatice, oncologice şi infecţioase neurochirurgicale la vârstă pediatrică;

         5. e. Dobândirea abilităţilor de muncă în echipă multidisciplinară la pacienţii cu leziuni congenitale, traumatice, oncologice şi infecţioase neurochirurgicale la vârstă pediatrică.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

      Barem de proceduri chirurgicale

      Nr. Crt.	PROCEDURA CHIRURGICALĂ	NUMĂR PROCEDURI
      		Minim	Optim
      1.	Tratamentul chirurgical al unui hematom extradural la copil	4	8
      2.	Tratamentul chirurgical al unui hematom subdural acut la copil (ajutor I)	4	8
      3.	Tratamentul chirurgical al unui hematom subdural cronic la copil (ajutor I)	4	8
      4.	Tratamentul chirurgical al unei fracturi craniene intruzive la copil	4	8
      5.	Tratamentul chirurgical al unei plăgi craniocerebrale la copil	4	8
      6.	Abordul chirurgical al unei tumori supratentoriale la copil (ajutor I)	4	8
      7.	Abordul chirurgical al unei tumori infratentoriale la copil (ajutor I)	3	6
      8.	Abordul chirurgical al unei malformaţii vasculare intracraniene la copil (ajutor I)	2	4
      9.	Drenajul ventriculo-peritoneal	3	6
      10.	Ventriculocisternostomia endoscopică (ajutor I)	2	4
      11.	Tratamentul chirurgical al unui mielomeningocel (ajutor I)	2	4
      12.	Tratamentul chirurgical al unui encefalocel (ajutor I)	2	4
      13.	Tratamentul chirurgical al unui chist arahnodian intracranian (ajutor I)	2	4

      Modulul 14. Anul V:

      Neurochirurgie Funcţională, Chirurgia epilepsiei, Tratamentul chirurgical şi non-chirurgical al durerii, Radiochirurgie

      Nr. ore curs: 50

      Nr. ore practică: 880

      1. 1. Tematica

         Neurochirurgia stereotactică şi funcţională

         1. a. Mişcările involuntare

         2. b. Boala Parkinson

         3. c. Sindroame pseudoparkinsoniene

         4. d. Distoniile

         5. e. Torticolisul spasmodic

         6. f. Spasticitatea

         7. g. Stimularea cerebrală profundă (DEEP Brai Stimulation-DBS)

         8. h. Talamotomia

         9. i. Palidotomia

         10. j. Tehnici de denervare

             Chirurgia epilepsiei

             1. a. Indicaţii operatorii în tratamentul epilepsiei

             2. b. Investigaţii electrofiziologice, imagistice şi funcţionale

             3. c. Mappingul cortical

             4. d. Stimularea corticală directă

             5. e. Tehnici chirurgicale

                •  Stimularea vagală (VNS)

                •  Rezecţia focarului epileptogen

                •  Tehnici de rezecţie subcorticală

                •  Calosotomiile

                •  Hemisferectomia

             Tratamentul durerii

             1. a. Nevralgia trigeminală

             2. b. Alte nevralgii faciale

             3. c. Hemispasmul facial

             4. d. Durerea neuropată

             5. e. Cauzalgia

             6. f. Durerea vertebrală persistentă („Failed back syndrome”)

             7. g. Microdecompresiunea vasculară

             8. h. Tehnici alternative de tratament al nevralgiei trigeminale

             9. i. DREZ -tomia

             10. j. Cordotomiile

             11. k. Tehnici de administrare intratecală a analgeticelor.

             Radiochirurgia

             1. a. Mijloace tehnice de realizare a radiochirurgiei stereotactice

             2. b. Indicaţii neurochirurgicale ale radiochirurgiei stereotactice

                •  Malformaţiile arterio-venoase

                •  Meningioamele intracraniene

                •  Schwannoamele vestibulare

                •  Tumorile hipofizare

                •  Metastazele cerebrale

                •  Nevralgia trigeminală

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea cunoştinţelor teoretice pentru diagnosticul clinic al spasticităţii, tremorului, crizelor de epilepsie;

         2. b. Evaluarea imagistică şi stabilirea conduitei terapeutice individualizate la caz;

         3. c. Însuşirea abilităţilor practice de soluţionare chirurgicală şi non-chirurgicală a pacienţilor cu tremor, spasticitate, distonie, epilepsie nonresponsivă medicamentos, sindroame algice nonresponsive la terapia medicamentoasă;

         4. d. Însuşirea procedurilor chirurgicale de bază în tratamentul chirurgical al pacienţilor cu tremor, spasticitate, distonie, epilepsie nonresponsivă medicamentos, sindroame algice nonresponsive la terapia medicamentoasă;

         5. e. Dobândirea abilităţilor de muncă în echipă multidisciplinară la pacienţii cu tremor, spasticitate, distonie, epilepsie nonresponsivă medicamentos, sindroame algice nonresponsive la terapia medicamentoasă.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

      Barem de Proceduri chirurgicale

      Nr. Crt.	PROCEDURA CHIRURGICALĂ	NUMĂR PROCEDURI
      		Minim	Optim
      1.	Tehnici de injectare, neuroliza prin radiofrecvenţa (ajutor 1)	2	4
      2.	Decompresiune microvasculară (ajutor 1)	2	4
      3.	DBS, Talamotomie, Palidotomie	0	5
      4.	Chirurgia epilepsiei	0	5
      5.	Electrostimulare terapeutică (spinal, nervi periferici)	4	8
      6.	Implantare de sisteme epi/subdurale pentru terapia durerii	5	10

      Modulul 15. Anul VI:

      Neurochirurgie vasculară, Neurochirurgie specială

      Nr. ore curs: 200

      Nr. ore practică: 2280

      PATOLOGIA VASCULARĂ

      1. 1. Tematica

         •  Anatomia sistemului vascular cerebral. Microanatomia cisternelor subarahnoidiene;

         •  Fiziologia şi fiziopatologia circulaţiei cerebrale şi a fluxului sangvin cerebral;

         •  Angiografia cerebrală şi spinală, angioRMN şi angio-CT;

         •  Hemoragia subarahnoidiană: etiopatogenie, semne clinice, diagnostic, tratament;

         •  Anevrismele intracraniene: generalităţi, etiopatogenie, clasificare, semne clinice, principii de tratament;

         •  Vasospasmul cerebral în hemoragia subarahnoidiană;

         •  Hemoragia subarahnoidiană pontomezencefalică;

         •  Hematomul intraparenchimatos primar;

         •  Accidente vasculare ischemice majore;

         •  Tromboza sinusurilor venoase şi a venelor cerebrale;

         •  Malformaţii arteriovenoase cerebrale supratentoriale;

         •  Malformaţii arteriovenoase de fosa cerebrală posterioară;

         •  Malformaţii arteriovenoase gigante;

         •  Malformaţii arteriovenoase durale;

         •  Malformaţii ale venei lui Galien;

         •  Cavernoamele cerebrale supratentoriale;

         •  Cavernoame de trunchi cerebral;

         •  Fistulele arteriovenoase cerebrale;

         •  Fistula carotido-cavernoasă;

         •  Malformaţii arteriovenoase spinale;

         •  Stenoza vaselor sangvine din regiunea cervicală (carotide, vertebrale);

         •  Revascularizaţia cerebrală;

         •  Abordul endovascular al anevrismelor cerebrale, indicaţii, detalii tehnice, studiul ISAT;

         •  Anevrismele infecţioase;

         •  Sindroame compresive vasculare (nevralgia trigeminală, nevralgia glosofaringiană, hemispasmul facial);

         •  Embolizarea malformaţiilor arterio-venoase cerebrale şi spinale, indicaţii, detalii tehnice;

         •  Radiostereochirurgia gammaknife a MAV: indicaţii, detalii tehnice;

         •  Bolile vasculare cerebrale la copil – aspecte particulare;

         •  Leziuni traumatice şi neoplazice ale arterelor carotide şi vertebrale extracraniene;

         •  Principii generale de tehnică în chirurgia vasculară, aparatură şi instrumentaţie specific;

         •  Abordul anevrismelor de arteră comunicantă anterioară;

         •  Abordul anevrismelor de arteră comunicantă posterioară;

         •  Abordul anevrismelor de arteră cerebrală medie;

         •  Abordul anevrismelor de arteră oftalmică;

         •  Abordul anevrismelor de bifurcaţie de arteră carotidă internă;

         •  Abordul anevrismelor de arteră pericaloasă;

         •  Abordul anevrismelor de arteră coroidiană anterioră;

         •  Anevrismele intracavernoase;

         •  Abordul anevrismelor din circulaţia posterioară, generalităţi – clipping versus coiling;

         •  Abordul transsylvian al anevrismelor de vârf de arteră bazilară;

         •  Abordul subtemporal al anevrismelor de vârf de arteră bazilară;

         •  Abordul far-lateral al anevrismelor circulaţiei posterioare;

         •  Abordul anevrismelor gigante;

         •  Abordul cavernoamelor cerebrale supratentoriale;

         •  Abordul cavernoamelor cerebrale subtentoriale;

         •  Abordul cavernoamelor de trunchi cerebral;

         •  Abordul MAV supratentoriale;

         •  Abordul MAV subtentoriale;

         •  Endarterectomia carotidiană;

         •  Tehnici de revascularizare cerebrală;

         •  Anastomoza extra-intracraniană temporo-sylviană;

         •  Craniectomia decompresivă fronto-temporo-parieto-occipitală pentru ramolismentul ischemic în teritoriul arterei cerebrale medii;

         •  Tratamentul chirurgical al infarctului de emisfer cerebelos.

           NEUROCHIRURGIE SPECIALĂ

           Tehnici neurochirurgicale complexe:

           •  Abordul chirurgical al tumorilor de regiune pineală

             • o Abordul supracerebelor infratentorial

             • o Abordul supracerebelor transtentorial

             • o Abordul transcalos

           •  Abordul chirurgical al tumorilor de etaj anterior

             • o Abordul endoscopic extins transnazal

             • o Abordul bifrontal transbazal

             • o Abordul fronto-orbito-zigomatic

           •  Abordul tumorilor de etaj mijlociu

             • o Abordul sinusului cavernos

             • o Abordul Kawase

             • o Abordul translabirintic

             • o Abordul transmastoidian

           •  Aborduri particulare de fosă posterioară

             • o Abordul lateral transcondilar

             • o Abordul presigmoidian

           •  Abordul jocţiunii craniocervicale

             • o Abordul transoral

             • o Abordul lateral retrofaringian

             • o Abordul lateral

           •  Aborduri chirurgicale pentru leziunile de trunchi cerebral

           •  Aborduri chirurgicale ale orbitei

           •  Realitatea virtuală în training-ul neurochirurgical

           •  Robotica în neurochirurgie

      2. 2. Obiective educaţionale:

         1. a. Însuşirea cunoştinţelor teoretice pentru diagnosticul clinic al pacienţilor cu patologie cerebro- vasculară;

         2. b. Evaluarea imagistică şi stabilirea conduitei teraputice individualizate la caz;

         3. c. Însuşirea abilităţilor practice de soluţionare chirurgicală şi endovasculară a pacienţilor cu leziuni vasculare neurochirugicale;

         4. d. Însuşirea procedurilor chirurgicale şi endovasculare de bază în tratamentul complex al pacienţilor cu leziuni vasculare neurochirurgicale;

         5. e. Dobândirea abilităţilor de muncă în echipă multidisciplinară la pacienţii cu patologie cerebro- vasculară.

      3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire), ierarhizate după cum urmează:

      Barem de proceduri chirurgicale

      Nr. Crt.	PROCEDURA CHIRURGICALĂ	NUMĂR PROCEDURI
      		Minim	Optim
      1.	Drenajul ventricular extern în hemoragia cerebrală cu inundaţie ventriculară	4	8
      2.	Tratamentul chirurgical al unui anevrism din circulaţia anterioară (ajutor I)	4	8
      3.	Tratamentul chirurgical al unui anevrism din circulaţia posterioară (ajutor I)	0	2
      4.	Tratamentul chirurgical al unei malformaţii arteriovenoase supratentoriale (ajutor I)	2	4
      5.	Tratamentul chirurgical al unui cavernom (ajutor I)	3	5
      6.	Craniectomia decompresivă pentru tromboza de arteră cerebrală medie	3	5
      7.	Cura chirurgicală a infarctului de emisfer cerebelos	2	4

      8.	Evacuarea unui hematom intraparenchimatos supratentorial	2	4
      9.	Evacuarea unui hematom primar cerebelos	1	2
      10.	Tratamentul endovascular al anevrismului în circulaţia anterioară (ajutor 1)	2	4
      11.	Tratamentul endovascular al anevrismului în circulaţia posterioară (ajutor1)	2	4
      12.	Tratamentul endovascular al unei malformaţii vasculare cerebrale sau tumori hipervasculare (MAV, Fistula durală, embolizare preoperatorie)	2	4

      În anul VI rezidentul va avea o activitate intensificată de operator, poate fi introdus pe linia I de gardă, sub supraveghere, va fi responsabilizat ca Rezident Şef, fiind implicat în organizarea activităţii clinice a rezidenţilor, alături de Directorul de program.

      SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

      Urmărind programele de pregătire în rezidenţiat în mai multe ţări din UE, recomandările UEMS precum şi precizările de la ultima întâlnire a Comisiei de Neurochirurgie a UEMS (34/2015), COMISIA DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII propune o programă de Rezidenţiat în specialitatea NEUROCHIRURGIE pe o perioadă de 6 ani, în care pregătirea în Neurochirurgie trebuie astfel gradată încât la sfârşitul celor 6 ani rezidentul de neurochirurgie să posede o bază largă de pregătire teoretică, precum şi să-şi însuşească abilităţile, manualitatea şi experienţa chirurgicală precum şi judecata profesională necesară pentru o activitate neurochirurgicală independentă. Un al doilea obiectiv este de a dezvolta rezidentului simţul autocritic, analiza critică şi riguroasă a propriilor rezultate, dorinţa de auto- perfecţionare şi educare medicală continuă pentru a-şi asigura un permanent progres în experienţa şi practica neurochirurgicală.

      SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

      1. 1. Însuşirea cunoştinţelor teoretice necesare pentru a asigura un diagnostic clinic şi imagistic corect şi complet al pacienţilor cu afecţiuni neurochirurgicale, în vederea stabilirii tratamentului/tratamentelor optim pentru cazul în speţă;

      2. 2. Însuşirea abilităţilor practice necesare pentru a asigura tratamentul neurochirurgical adecvat pentru cazurile de urgenţă precum şi la cazurile cu patologie cronică pentru care are competenţa de a opera singur sau sub supraveghere directă;

      3. 3. Învăţarea modalităţilor de stabilire a unei relaţii medic-pacient bazată pe respect reciproc, compasiune, înţelegere, umanism, încredere, în vederea formării nu doar a unui profesionist competent ci şi a unui medic dedicat misiunii sale.

      4. 4. Deprinderea metodologiei de cercetare şi documentare ştiinţifică, însuşirea dorinţei de perfecţionare teoretică şi practică continuă.

      REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la inalizarea pregătirii:

      Procedurile chirurgicale obligatorii reprezintă un număr de intervenţii chirurgicale pe care rezidentul trebuie să le execute sau la care să asiste pe parcursul celor 6 ani, care sunt confirmate de coordonatorul de rezidenţiat şi reprezintă calificarea practică a rezidentului în specialitatea de neurochirurgie (Anexa- Barem de proceduri chirurgicale de efectuat).

      Procedurile neurochirurgicale obligatorii fac parte din dosarul pentru admiterea la examenul de specialitate, neîndeplinirea criteriilor minimale obligă rezidentul la prelungirea stagiului până la îndeplinirea lor, dar nu cu mai mult de 18 luni. În cazul neîndeplinirii baremului minim, rezidentul este exclus din specialitate.

      Examenele de etapă se desfăşoară la sfârşitul fiecărui an de pregătire neurochirurgicală (anii II, III, IV, V).

      Examenul final pentru obţinerea titlului de Medic Specialist în Neurochirurgie se va susţine la finele anului VI.

      Baremul de Proceduri chirurgicale include şi competenţele pe care le are medicul specialist după obţinerea calificării. Procedurile chirurgicale la care are competenţă de a le efectua sub supraveghere directă nu vor putea fi efectuate decât sub directă îndrumare a unui medic care are competenţa respectivă sau dupa obţinerea competenţei respective ca urmare a unui stagiu de pregătire specială, cu certificarea obţinerii acelei competenţe. Procedurile pentru care nu are competenţă decât de asistent operator nu vor putea fi efectuate decât după efectuarea unor stagii de pregătire specială cu certificarea dobândirii competenţei respective şi după promovarea examenului de medic primar în specialitatea de neurochirurgie.

      EXAMENUL DE MEDIC SPECIALIST:

      Probe de evaluare, specifice programului:

      • – probă scrisă Da

      • – 2 probe de examen clinic Da

      • – probă operatorie în sala de operaţie pe caz real Da

      EXAMENUL FINAL:

      Comisie naţională unică de examen pentru elaborarea probei teoretice Comisie locală pentru proba practică

      1. 1. PORTOFOLIU DE ACTIVITATE

         Pentru admiterea în examenul de specialitate, candidatul trebuie să prezinte comisiei Portofoliul de Activitate.

         Comisia locală va verifica şi certifica îndeplinirea următoarelor:

         1. 1.1. Verificarea Baremului minim de proceduri chirurgicale (Anexa 1)

         2. 1.2. Verificarea Logbook cu procedurile chirurgicale la care participat pe parcursul formării (Anexa 2)

         3. 1.3. Verificarea Carnetului de Rezident

         4. 1.4. Verificarea activităţilor de EMC, participări la congrese, conferinţe, demonstraţii practice naţionale şi internaţionale (minim 24 puncte EMC/an)

         5. 1.5. Evaluarea examenelor de etapă, evaluarea corecţiei capitolelor deficitare

         6. 1.6. Certificarea activităţii de cercetare ştiinţifică: publicaţie din domeniul de cercetare, comunicări ştiinţifice, capitol în tratat de specialitate neurochirurgicală.

      2. 2. Examenul TEORETIC

         1. 2.1. Examen teoretic tip grilă cu pondere majoritară de întrebări din aspecte clinice şi tehnici chirurgicale (75-80%), restul noţiuni fundamentale.

            1. 2.1.1. Examenul va avea 100 de întrebari din care 25% vor fi cu un singur răspuns, restul fiind cu răspunsuri multiple.

            2. 2.1.2. Examenul scris se va da pentru toate centrele la aceeaşi dată şi oră, subiectele fiind unice pe ţară elaborate de o comisie naţională formată din membrii centrelor de pregătire, după modelul examenului de rezidenţiat.

            3. 2.1.3. Întrebarile vor fi extrase din baza de date ce va cuprinde minim 10.000 de întrebări.

            4. 2.1.4. Proba scrisă va începe în momentul distribuirii subiectelor în toate sălile de examen.

            5. 2.1.5. Durata probei scrise este de 3 ore.

            6. 2.1.6. Corectarea grilelor se va face pe loc, prin scanare.

            7. 2.1.7. Pentru promovarea probei scrise candidatul va trebui să obţină un minim de 60 de puncte.

      3. 3. EXAMENUL PRACTIC CLINIC

         1. 3.1. Examinarea clinică, paraclinică, imagistică şi prezentarea unui caz cu patologie cranio-cerebrală

         2. 3.2. Examinarea clinică, paraclinică, imagistică şi prezentarea unui caz cu patologie vertebro-medulară

      4. 4. EXAMENUL PRACTIC: PROBA OPERATORIE

         1. 4.1. Proba se desfăşoară în sala de operaţie, pe un caz real;

         2. 4.2. Candidatul examinează imagistica pacientului şi prezintă comisiei tehnica operatorie aplicabilă pacientului examinat;

         3. 4.3. Proba practică va continua în sala de operaţie începând cu poziţionarea pacientului, trasarea inciziei, până la completarea extradurală a procedurii chirurgicale sau descoperirea elementului subliniat în subiectul de examen (dura mater cerebrală, dura mater spinală, rădăcina nervoasă, hernie de disc, descoperirea plexului brahial etc.);

         4. 4.4. Nu se impune o limită de timp pentru proba operatorie;

         5. 4.5. Comisia poate întrerupe în orice moment procedura chirurgicală;

         6. 4.6. Procedura este continuată de medicul curant, putând fi asistat de candidat.

      Nota minimă pentru promovarea fiecăreia dintre probele practice este 7.

      Pentru promovarea examenului şi obţinerea Titlului de Medic Specialist în specialitatea Neurochirurgie media finală trebuie să fie de minim 7.

      Media finală este alcătuită din:

      • – nota obţinută la proba scrisă (punctajul final împărţit la 10) + Nota de la examenul clinic (media celor două probe clinice) + proba operatorie: 3 = Media Finală

        TEMATICA DE EXAMEN

        Temele generale pentru examenul de specialitate sunt:

        1. 5. NEUROANATOMIE CHIRURGICALĂ

        2. 6. ELEMETE DE NEUROFIZIOLOGIE

        3. 7. SEMIOLOGIE NEUROLOGICĂ ŞI NEUROCHIRURGICALĂ

        4. 8. INVESTIGAŢIILE PARACLINICE ÎN NEUROCHIRURGIE

        5. 9. INVESTIGAŢII IMAGISTICE ÎN NEUROCHIRURGIE

        6. 10. TRAUMATOLOGIA CRANIO-CEREBRALĂ

        7. 11. TRAUMATOLOGIA VERTEBRO-MEDULARĂ

        8. 12. PATOLOGIA SPINALĂ DEGENERATIVĂ, INFECŢIOASĂ ŞI INFLAMATORIE

        9. 13. TUMORILE CRANIO-CEREBRALE

        10. 14. TUMORILE VERTEBROMEDULARE

        11. 15. PATOLOGIE INFECŢIOASĂ ŞI PARAZITARĂ NEUROCHIRURGICALĂ

        12. 16. MALFORMAŢII CONGENITALE ŞI DE DEZVOLTARE

        13. 17. PATOLOGIA VASCULARĂ NEUROCHIRURGICALĂ

        14. 18. NEUROCHIRURGIE FUNCŢIONALĂ

LISTA PROCEDURILOR CHIRURGICALE PENTRU EXAMENUL DE SPECIALITATE

1. 1. Craniotomie -volet frontal unilateral

2. 2. Craniotomie pentru abord bifrontal

3. 3. Craniotomie -volet fronto-orbito-zigomatic

4. 4. Craniotomie – Volet fronto-lateral

5. 5. Craniotomie -Volet pterional

6. 6. Craniotomie pentru abord trans-calos anterior

7. 7. Craniotomie pentru abord occipital supratentorial al regiunii pineale

8. 8. Craniotomie occipitală pentru abord de pol occipital

9. 9. Craniotomie pentru abord subtemporal

10. 10. Craniotomie pentru abord supracerebelor infratentorial

11. 11. Craniotomie/craniectomie pentru abord cerebelos unilateral

12. 12. Craniotomie/craniectormie retrosigmoidiană

13. 13. Craniotomie/craniectomie pentru abord suboccipital median

14. 14. Craniectomie pentru abord suboccipital lateral

15. 15. Craniectomia decompresivă unilaterală

16. 16. Craniectomia decompresivă bifrontală

17. 17. Abord cervical anterior subaxial C3-C7

18. 18. Laminectomie posterioară cervicală

19. 19. Laminotomie cervicală posterioară

20. 20. Laminectomie cu foraminotomie unilaterală cervicală

21. 21. Laminectomie toracală

22. 22. Costo-transversectomie toracală

23. 23. Laminectomie lombară

24. 24. Hemilaminectomie lombară

25. 25. Abord interlaminar cu fenestraţie lombară inferioară

26. 26. Rahisinteza transpediculară lombară pe 2 segmente

27. 27. Rahisinteza dorsală extrapediculară

28. 28. Fixarea cervicala posterioară transpediculară

29. 29. Drenajul ventriculo-peritoneal

30. 30. Drenajul lombo-peritoneal

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice Anexa1. Barem de proceduri neurochirurgicale adaptată

(European Training Requirements or the Specialty o Neurosurgery /European Standards of Postgraduate Medical Specialist Training in Neurosurgery/UEMS 2015/34)

Anexa 2. Proceduri chirurgicale e ectuate – Logbook

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN NEUROCHIRURGIE

   1. 2.1. Competenţa pro esională intrinsecă specialităţii

      Urmare a promovării examenului de medic specialist (standard profesional), în conformitate cu Anexa Barem de proceduri neurochirurgicale adaptată (European Training Requirements or the Specialty o Neurosurgery /European Standards of Postgraduate Medical Specialist Training in Neurosurgery/UEMS 2015/34), după promovarea examenului de specialitate, medicul specialist neurochirurg:

      1. 1. Are competenţa de a efectua singur următoarele proceduri neurochirurgicale:

         •  Întreaga gamă de proceduri chirurgicale în traumatologia cranio-cerebrală

         •  Proceduri chirurgicale de ablaţie a proceselor expansive intracraniene primare şi metastatice superficiale, cu localizare supratentorială si infratentorială

         •  Biopsia ghidată imagistic pentru procesele expansive intracranienene cu localizare

supratentorială

•  Proceduri chirurgicale de tratament a proceselor infecţioase cranio-cerebrale şi vertebro- medulare

•  Proceduri chirurgicale de tratament al tumorilor spinale extradurale

•  Evacuarea hematoamelor intraparenchimatoase cerebrale şi cerebeloase

•  Proceduri chirurgicale de tratament a proceselor degenerative disco-ligamentare cervicale şi lombare

•  Tratamentul hidrocefaliei prin drenaj ventriculo-peritoneal la adult şi copil

•  Tratamentul prin exoneuroliza şi transpozitie a nervilor periferici

  1. 2. Poate efectua ca operator sub directa supraveghere:

     •  Proceduri chirurgicale şi instrumentaţie în patologia traumatică vertebro-medulară

     •  Instrumentaţia anterioară şi posterioară a coloanei cervicale şi lombare

     •  Procedee chirurgicale de tratament al unor leziuni de fosă posterioară, precum Malformatia Chiari I, ablaţia leziunilor chistice, chistelor epidermoide de fosă posterioară

     •  Tratamentul chirurgical al cavernoamelor supratentoriale

     •  Tratamentul hidrocefaliei prin ventriculo-cisternostomie

     •  Proceduri chirurgicale de tratament al traumatismelor cranio-cerebrale la vârsta pediatrică

     •  Tratamentul tumorilor supratentoriale şi infratentoriale la vârsta pediatrică

  2. 3. Poate fi doar asistent operator, până la obţinerea competenţelor suplimentare prin stagii de pregătire complementare, cursuri şi work-shopuri practice, în ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare sau după promovarea examenului de medic primar, în următoarele patologii:

     •  Tumori complexe de bază de craniu

     •  Tumori de regiune pineală

     •  Tumori intraventriculare

     •  Tumori de unghi ponto-cerebelos

     •  Tumori de joncţiune cranio-spinală

     •  Tumori de trunchi cerebral

     •  Tumori intramedulare

     •  Hernia de disc toracică

     •  Instrumentaţia în tumorile vertebrale

     •  Tratamentul chirurgical şi endovascular al anevrismelor intracraniene

     •  Tratamentul chirurgical şi endovascular al malformaţiilor vasculare cerebrale şi spinale

     •  Revascularizaţia prin by-pass intra-extracranian

     •  Endarterectomia

     •  Tratamentul chirurgical al spasticităţii, distoniilor

     •  Tratamentul chirurgical al epilepsiei

     •  Decompresiunea microvasculară

     •  Tratamentul chirurgical al tumorilor la vârsta pediatrică

     •  Tratamentul chirurgical al malformaţiilor congenitale cranio-spinale

     •  Tumori şi proceduri de reinervare prin anastomoze nervoase.

       Competenţa poate i depăşită doar în condiţii de urgenţă, cu scopul salvării vieţii pacientului sau al prevenirii unui handicap neuro-motor major.

       

1. 2.2. Obligaţii

   •  Medicul specialist are obligaţia de a asigura tratamentul de urgenţă al pacienţilor cu leziuni neurochirurgicale traumatice care pot pune în pericol viaţa pacientului, în conformitate cu ghidurile terapeutice acceptate pe plan internaţional;

   •  Are obligaţia de a face toate demersurile pentru investigarea şi diagnosticul corect al pacienţilor cu leziuni neurochirurgicale, în limita dotării serviciului în care-şi desfăşoară activitatea, în vederea stabilirii conduitei terapeutice corecte;

   •  Are obligaţia de a solicita supravegherea directă pentru cazurile la care are competenţe limitate sau de a îndruma pacientul spre un centru cu experienţa necesară tratamentului specific al pacientului;

   •  Are obligaţia de a efectua cursuri, stagii de pregătire, work-shopuri practice pentru obţinerea competenţelor necesare în vederea obţinerii titlului de medic primar;

   •  Are obligaţia de a-şi asigura o permanentă actualizare a cunoştinţelor profesionale, în concordanţă cu progresele realizate în domeniul neurochirurgical;

   •  Are obligaţia de a respecta legislaţia din domeniul sanitar, codul de etică şi conduită profesională al Colegiului Medicilor din România. Necunoaşterea normelor legale nu îl poate absolvi de responsabilitate în cazurile litigioase;

   •  Are obligaţia de a respecta regulamentele de ordine interioară a instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea;

   •  Are obligaţia de a asigura confidenţialitatea datelor medicale ale pacientului, cu excepţia relaţiilor profesionale sau când acestea îi sunt solicitate în condiţii legale;

   •  Are obligaţia de a oferi pacientului toate informaţiile legate de tratament, de posibilităţile terapeutice existente în serviciul în care îşi desfăşoară activitatea, de alternativele terapeutice, atât prin prisma literaturii de specialitate cât şi al experienţei personale;

   •  Are obligaţia de a respecta demnitatea pacientului;

   •  Are obligaţia de a respecta dorinţa pacientului de a solicita o a doua opinie.

2. 2.3. Modulele de pregătire, similare unor atestate de studii complementare din cuprinsul pregătirii, care intră în standardul pro esional şi pot i practicate urmare a obţinerii titlului de medic specialist

   •  Chirurgia spinală, în limitele competenţelor menţionate la 3.1.

   •  Neurochirurgie pediatrică, în limitele competenţelor menţionate la 3.1.

3. 2.4. Domeniile adiţionale de dezvoltare profesională în specialitate, prin ormare specializată suplimentară (atestate de pregătire complementară existente în legislaţia MS), ulterior obţinerii titlului de medic specialist:

   •  Chirurgie endoscopică craniană şi vertebrală în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice pe modele şi/sau pe cadavru, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Tehnici de chirurgie a bazei craniului în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice pe modele şi/sau pe cadavru, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Tehnici de tratament chirurgical şi endovascular al anevrismelor intracraniene în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice pe modele şi/sau pe cadavru, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Tehnici de tratament chirurgical şi endovascular al malformaţiilor vasculare cerebrale şi spinale în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Neurochirurgie pediatrică netraumatică în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Tehnici complexe de chirurgie spinală oncologică în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice pe modele şi/sau pe cadavru, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Tehnici chirurgicale de tratament al mişcărilor involuntare, distoniilor, spasticităţii în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice pe modele şi/sau pe cadavru, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Tehnici chirurgicale de tratament al durerii în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice pe modele şi/sau pe cadavru, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare;

   •  Tehnici complexe de reinervare în condiţiile efectuării unor stagii practice, cursuri şi demonstraţii practice pe modele şi/sau pe cadavru, în centre cu experienţă în domeniu din ţară sau străinătate, atestate prin certificate de competenţă eliberate de instituţia organizatoare.

PRIN ACEASTA SE CERTIFICĂ LEGALITATEA ŞI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE ÎN CURRICULUM

Preşedintele Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Prof. Univ. Dr. Ioan Ştefan Florian
Vicepreşedintele Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Prof. Univ. Dr. Vlad Alexandru Ciurea
Secretar al Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Şef lucrări Dr. Daniel Mihai Teleanu
Membru al Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Prof. Univ. Dr. Ion Poeată
Membru al Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Conf. Dr. Horia Pleş
Membru al Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Şef lucrări Dr. Adrian Bălaşa
Membru al Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Şef lucrări Dr. Aurel George Mohan
Membru al Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Dr. Sergiu Stoica
Membru al Comisiei de Specialitate a Ministerului Sănătăţii Dr. Marcel Ivanov

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

UROLOGIE

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE UROLOGIE ROMANIAN ASSOCIATION OF UROLOGY ASSOCIATION ROUMAINE D’UROLOGIE

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA UROLOGIE

De iniţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

Principii de organizare ale training-ului în rezidenţiat

1. 1. Toate activităţile des ăşurate în perioada de pregătire (chirurgicale, educaţionale, de cerecetare şi ştiinţi ice) vor i înregistrate în Caietul de monitorizare a pregătirii, a cărui utilizare este obligatorie.

2. 2. In cadrul pregătirii, activitatea medicului rezident va i coordonată şi monitorizată de un tutore (îndrumator), cadru universitar sau medic primar cu experienţă şi supravegheată de către Coordonatorul de program.

3. 3. Modulele de pregătire non-urologice vor i parcurse în primul an de training, în mod obligatoriu.

4. 4. Fiecare modul de pregătire din primul an de training va i inalizat printr-o ormă de evaluare a cunoştinţelor teoretice şi practice dobândite, tradusă printr-o notă pusă in Caietul de monitorizare a pregătirii, de către şe ul clinicii/serviciului ormator abilitat.

   1. 4.1. Durata programului

NUMARUL TOTAL DE ANI	5 ani
NUMARUL TOTAL DE MODULE	6
MODULUL 1	Chirurgie generală
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	6 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	8 ore curs/lună
MODULUL 2	Chirurgie vasculară
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	8 ore curs/lună
Modulul 3	Imagistică radiologică
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 luni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	12 ore curs/lună
Modulul 4	Echogra ie generală
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	6 săptămâni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	7 ore curs/săptămână
Modulul 5	Bioetică
NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	2 săptămâni
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	10 ore curs/săptămână
Modulul 6	Urologie

NUMARUL DE SAPTAMANI/ LUNI/MODUL	4 ani
ORE DE CURS/LUNA/SAPTAMANA	8 ore curs/lună
Total ore pregătire teoretică	Aproximativ 200 ore didactice/an, reprezentând circa 20% din activitate
Total ore pregătire practică	Circa 80% din activitatea clinică, con orm contractului individual de muncă

1. 1.2 Repartiţia stagiilor raportată la anii de rezidenţiat

   NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
   Anul I
   Chirurgie generală	6 luni
   Chirurgie vasculară	2 luni
   Imagistică radiologică	2 luni
   Echogra ie generală	6 săptămâni
   Bioetică	2 săptămâni
   Anii II-V
   Urologie	48 luni

   1. 1.2. Conţinutul programului

      Curriculum-ul prevede un număr de aproximativ 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri) pe anul de studiu universitar, pentru tematica prezentată.

      Din timpul alocat pregătirii, activitatea didactică acoperă aproximativ 20%, restul de 80% iind dedicată activităţilor practice şi studiului individual.

      Întreaga activitate de pregătire este monitorizată în cali icative de către coordonatorul de rezidenţiat şi consemnată în caietulde monitorizare a pregătirii rezidentului, în care vor i trecute şi evaluările de etapă, activitatea în programele de cercetare, participarea la mani estări ştiinţi ice naţionale şi internaţionale precum şi în cadrul programelor de educaţie medicală continuă.

   2. 1.3. RESPONSABILI DE PROGRAM:

      1. 1.3.1 Coordonator de rezidenţiat: Cadru universitar de predare din Centrele universitare numiţi de Universitatea respectivă. Coordonatorului de rezidenţiat i se repartizează rezidenţii la începutul perioadei de rezidenţiat şi este responsabil de pregătirea acestora. Coordonatorul de rezidenţiat stabileşte împreuna cu rezidentul ordinea e ectuării stagiilor, stagiile opţionale şi locul de des ăşurare ale diverselor perioade de stagiu.

      2. 1.3.2 Coordonator de stagiu: cadru didactic universitar sau medic primar cu experienţă în specialitate. Coordonatorul de stagiu este responsabil de buna des ăşurare a stagiului respectiv şi pentru evaluarea activităţii la s ârşitul stagiului.

   3. 1.4. METODOLOGIA DESFĂŞURĂRII STAGIILOR

      Programul de învăţământ se va des ăşura con orm:

      • • Curriculum-ului general de urologie (mai jos detaliat) şi a programelor analitice corespunzătoare iecărui stagiu de pregătire din cadrul stagiilor generale (de asemenea detaliate), inclusiv baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice pentru iecare stagiu.

      • • Normelor şi reglementărilor în vigoare pentru ormarea specialiştilor de urologie precum şi a des ăşurării stagiului de rezidenţiat de urologie.

      • • Este încurajată participarea rezidentului la mani estări ştiinţi ice (minim una pe an) şi programe/mani estări de educaţie medicală cu acordul coordonatorului de stagiu.

      • • Este încurajată e ectuarea de cercetări ştiinţi ice (minim una în perioada de rezidenţiat) în colaborare cu conducătorul de rezidenţiat.

   4. 1.5. EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR TEORETICE ŞI PRACTICE

   Aceasta se va realiza:

   • • La s ârşitul iecărui stagiu de pregătire (chirurgie generală, chirurgie vasculară,etc.), precum şi pentru modulele de ecogra ie generală şi bioetică:

     •  examen scris şi/sau oral, nota minimă: 7.

     •  certi icarea de către coordonatorul de stagiu a e ectuării baremului minimal de activităţi practice, care vor i notate în caietul de monitorizare a pregătirii rezidentului.

     •  evaluarea cel puţin a unei lucrări ştiinţi ice sau comunicări ştiinţi ice până la s ârşitul pregătirii de rezidenţiat.

     •  evaluare pe parcursul stagiului de urologie prin intemediul cali icativelor consemnate în caietul de monitorizare a pregătiriiprecum şi prin examinarea anuală cu notarea a erentă.

1. 2. Conţinutul stagiilor

Tematica de pregătire

1. 1. Asepsia si antisepsia

2. 2. Trans uzia şi accidentele ei

3. 3. Socul chirurgical

4. 4. Marile sindroame vitale (embolii, in arctizare, hemoragii)

5. 5. Varicele membrelor in erioare

6. 6. Tromblo lebitele

7. 7. Arteritele membrelor in erioare.

   Embolii arteriale peri erice

8. 8. Herniile inghinale si

   emurale

9. 9. Apendicita acuta

10. 10. Ocluzia intestinala

11. 11. Peritonita acuta di uza

12. 12. In arctul enteromezenteric

13. 13. Pancreatita acută

14. 14. Colecistita acută şi cronică litiazică

15. 15. Cancerul colic

16. 16. Cancerul rectal

17. 17. Tumorile utero-anexiale

18. 18. Prolapsul genital

19. 19. Notiuni de chirurgie laparoscopica

Barem de activitati practice

1.	Cura chirurgicala a herniei inghinale si emurale	10
2.	Apendicectomie	10
3.	Enterectomii segmentare	10
4.	Colectomii segmentare	10
6.	Splenectomii	5
7.	Colostomie ( anus iliac)	10
8.	Colecistectomii	10

Obiective educaţionale:

Dobândirea unor prime cunoştinţe şi deprinderi în domeniul chirurgiei în general, cu crearea premiselor pentru specializarea ulterioară impusă de speci icul urologiei.

Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

La inalul stagiului de chirurgie generală, rezidentul de anul I trebuie să cunoască regulile şi gesturile intraoperatorii de bază pentru sala de operaţie, principiile micii chirurgii precum şi standardele generale de asepsie şi antisepsie. De asemenea, vor putea i ulterior utile cunoştinţele a erente chirurgiei de perete abdominal şi de tub digestiv, domenii tangente ca şi puncte de interes intervenţiilor chirurgicale urologice deschise.

Tematica de pregătire

1. 1. Imagistica patologiei vasculare

2. 2. Traumatisme vasculare si politraumatisme cu componentă vasculară

3. 3. Ischemie acută peri erică

4. 4. Arteriopatii cronice obstructive

5. 5. Varicele membrelor in erioare

6. 6. Boala tromboembolică

7. 7. Sindromul posttrombotic

8. 8. Suturi vasculare: indicaţie terapeutică

9. 9. Anevrismele arteriale

10. 10. Lim edemul

Barem activitati practice :

1.	Suturi vasculare	10
2.	Cura varicelor membrelor pelvine	5
3.	Plastii vasculare cu vena	5
4.	Plastii vasculare cu gre e	5
5.	Embolectomii peri erice	5

Obiective educaţionale:

Dobândirea cunoştinţelor minime a erente domeniului chirurgiei vasculare, cu utilitate pe parcursul intervenţiilor urologice.

Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

Deţinerea unor abilităţi tehnice de bază în chirugia vaselor, susceptibile de a i necesare în cadrul operaţiilor speci ice armamentariumului de tratament urologic.

Tematica de pregatire

1. 2.3.a. Radiologie clasică (tehnici de examen radiologic si interpretare):

   1. 1. Radiologie reno-vezicala simplă

   2. 2. Urogra ie si variantele ei (convenţională, prin per uzie, minutată, cu diuretic)

   3. 3. Noţiuni de radioprotecţie medicală

   4. 4. Uretrocistogra ia (micţională, retrogradă)

2. 2.3.b. Angiogra ia renală si suprarenală (Seldinger, extracţie digitală)

   1. 1. Metode de dilatare endoluminală

   2. 2. Cavogra ia si lebogra ia

3. 2.3.c. Tomogra ia computerizata abdomino-pelvina în explorarea a ecţiunilor urologice

4. 2.3.d. Rezonanţa magnetică nucleară abdomino-pelvină Barem de activitati practice

1.	Interpretare RRVS	50
2.	Interpretare UIV	50
3.	Interpretare TC	20
4.	Interpretare RMN	10

Obiective educaţionale:

Dobândirea cunoştinţelor necesare evaluării şi monitorizării aparatului urinar cu ajutorul investigaţiilor radiologice (radiogra ie renovezicala simpla, urogra ie intravenoasa, tomogra ie computerizata,imagistica prin rezonanta magnetica).

Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

Abilitatea de a interpreta corect rezultatul evaluării imagistice radiologice în principalele a ecţiuni urologice diagnosticabile ca şi standard prin intermediul acestor metode.

Tematica de pregatire

Tema cursului/Ore de curs	Urologie
Algoritmuri de diagnostic	2

Prostata si veziculele seminale	2
Vase peri erice	2
Echogra ia transrectală	2
Structuri moi super iciale	2
Pelvis eminin	2
Ecogra ie interventionala	4
Scrotul şi conţinutul scrotal	1
Total	18

Domenii de interes

Rinichii

•  evidentierea si masurarea rinichilor in sectiuni perpendiculare

•  identi icarea elementelor componente

  • – parenchim- evaluare , masurare

  • – sinus

  • – aparat pielo -calicial-evaluare

•  identi icarea ureterului Lojele suprarenaliene

•  identi icarea lojelor suprarenaliene

•  evaluarea stucturii glandelor suprarenale

•  masurarea glandelor suprarenale Organe a late la nivelul micului bazin

1. a) vezica urinara

   •  identi icarea in conditii de depletie si de vacuitate

   •  evacuarea si masurarea peretilor

   •  identi icarea organelor invecinate

2. b) prostata (explorare suprapubiana )

   •  identi icare , masurare

   •  precizarea lobilor

   •  identi icarea organelor cu care prostata intra in raport

Vase peri erice (explorare Doppler pulsat combinata cu explorare codi icata color)

•  identi icarea si de inirea unei structuri vasculare peri erice

•  di erentierea unui vas arterial de unul venos prin ecogra ie gri si Doppler pulsat

•  identi icarea sensului de deplasare a luxului sanguin prin ecogra ie codi icata color

1. 4. Penis şi conţinutul scrotului

• – corpii cavernoşi

• – uretra

• – testiculul

• – epididimul

• – uniculul spermatic Obiective educaţionale:

Dobândirea cunoştinţelor necesare evaluării şi monitorizării aparatului urinar cu ajutorul ultrasonogra iei.

Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobandite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire):

Posibilitatea stabilirii cu acurateţe a principalilor parametri de caracterizare echogra ică a rinichilor, prostatei, vezicii urinare şi scrotului precum şi recunoaşterea stărilor patologice a erente.

1. 2.5 MODULUL DE BIOETICĂ – 2 săptămâni

Tematica curs (20 ore)

1. I. Introducere în Bioetică – 2 ore

2. II. Conceptele de sănătate, boală, su erinţă prin prisma bioeticii – 2 ore

3. III. Relaţia medic-pacient I- 2 ore Valori ale relaţiei medic-pacient Paternalism versus autonomie

4. IV. Relaţia medic-pacient II- 2 ore

5. V. Greşeli şi erori în practica medicală – 2 ore

6. VI. Probleme etice la începutul vieţii – 2 ore

7. VII. Probleme etice la inalul vieţii- 2 ore

8. VIII. Probleme etice în transplantul de ţesuturi şi organe umane – 2 ore

9. IX. Probleme etice în genetică şi genomică- 2 ore

10. X. Etica cercetării pe subiecţi umani – 2 ore Tematica seminariilor

1. I. Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică – 2 ore

2. II. Reglementarea practicii medicale prin coduri de etică – 2 ore

3. III. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore

4. IV. Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient prin cazuri practice – 2 ore

5. V. Exempli icarea noţiunilor de greşeală şi eroare în medicină prin cazuri concrete – 2 ore

6. VI. Discutarea problemelor etice la începutul vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

7. VII. Discutarea problemelor etice la inalul vieţii pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

8. VIII. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete – 2 ore

9. IX. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe bază de cazuri concrete – 2

10. X. Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete – 2 ore

    Obiective educaţionale:

    Familiarizarea cu conceptele undamentale ale eticii medicale şi aplicarea principiilor acesteia în practica medicală zilnică.

    Rezultate aşteptate:

    Dobândirea unor competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire.

    2.6. Stagiul de urologie

Principii de organizare ale training-ului în rezidenţiatul de urologie

În cadrul modulului de urologie, activitatea medicilor rezidenţi va i asigurată pe principiul rotaţiei periodice, aceştia urmând a activa, pe rând şi în mod echilibrat, în secţia clinică cu paturi, departamentul de ambulatoriu, serviciul de gardă, bloc operator şi similare.

Activitatea clinică, însuşirea cunoştinţelor teoretice privind diagnosticarea şi tratamentul a ecţiunilor urologice, precum şi ormarea şi educarea abilităţilor tehnico-chirurgicale speci ice se vor con orma Tematicii de pregătire şi Baremului de activităţi practice ce trebuiesc acoperite în cei patru ani de training in urologie.

Tematica de pregatire

1. 1. Formarea urinii

2. 2. Factorii renali in reglarea hidroelectrolitica, acidobazica, metabolica

3. 3. Teste pentru aprecierea unctiei renale (sanguine , urinare, combinate, provocate )

4. 4. Investigatii izotopiceale aparatului urinar si investigatii vasculare (arteriogra ii,

   lebogra ii) ale aparatului urinar si genital masculin

5. 5. Investigatii imagistice ale aparatului urinar (radiogra ia renovezicala simpla, urogra ia intravenoasa, ureteropielogra ia retrograda, ecogra ie, tomogra ie computerizata, rezonanta magnetica nucleara, PET-CT, etc)

6. 6. Asepsia, antisepsia si riscul in ectios in urologie

7. 7. Urosepsisul. Sindromul dis unctiei multiple de organ

8. 8. Tulburarile cantitative ale diurezei

9. 9. Insu icienta renala acuta. Anuria obstructiva

10. 10. Insu icienta renala cronica de cauza urologica

11. 11. Semiologie urinara (polachiuria, disuria, retentia incompleta de urina, retentia completa de urina, piuria, hematuria, incontinenta de urina, durerea in a ectiunile urologice)

12. 12. Simptomatologia de tract urinar in erior (LUTS)

13. 13. Anomaliilecongenitale aleaparatului urogenital

14. 14. Ureterohidrone rozele dobandite

15. 15. Traumatismele aparatului urogenital

16. 16. In ectiile nespeci ice ale tractului urinar

17. 17. Pielone ritele acute si cronice de cauza urologica

18. 18. Pione ritele. Abcesul renal

19. 19. Pione roza

20. 20. Perine rita

21. 21. Cistite acute si cronice (speci ice si nespeci ice).

22. 22. Uretritele, periuretritele (inclusiv cele cu transmisie sexuala). Gangrenele genitale

23. 23. Prostato-veziculitele acute si cronice

24. 24. Orhiepididimitele acute si cronice

25. 25. Litiazaaparatului urinar

26. 26. Tumorile renale parenchimatoase

27. 27. Tumorile cailor urinare superioare

28. 28. Tumorile retroperitoneale

29. 29. Tumorile prostatice

30. 30. Tumorile vezicale

31. 31. Tumorile uretrale

32. 32. Tumorile penisului

33. 33. Tumorile continutului scrotal (testicul, epididim, unicul spermatic, invelisuri)

34. 34. Tumorile glandei suprarenale

35. 35. Hiperplazia benigna de prostata

36. 36. Tuberculoza urogenitala

37. 37. Stricturile uretrale

38. 38. Hidrocelul si colectiilescrotale

39. 39. Torsiunea cordonului spermatic

40. 40. Varicocelul

41. 41. Fimoza, para imoza

42. 42. Priapismul

43. 43. Dis unctiile erectile si in ertilitatea masculina

44. 44. Incontinentele urinare

45. 45. Sindrom dureros cronic pelvin

46. 46. Hipertensiunea renovasculara

47. 47. Dis uncţiile aparatului urinar in erior

48. 48. Fibroza retroperitoneala

49. 49. Maladia Peyronie

50. 50. Ptoza renală

51. 51. Urodinamica aparatului urinar in erior (debitmetrie, cistomanometrie, pro il uretral, determinari lux-presiune, electromiogra ia muschilor perineali, videourodinamica)

Barem activitati practice în stagiul de urologie la care rezidentul este ajutor sau operator principal

REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT)

la inalizarea pregătirii

Din anul II

1	Cistoscopia	50
2.	Cateterismul ureteral (cu ureteropielogra ie retrograda)	25
3.	Extragereade stent ureteral	25
4.	Cistostomie suprapubiana	5
5.	Punctia-biopsie prostatică transrectală	15
6.	Biopsie vezicala	10
7.	Orhidectomiescrotala	10
8.	Cura chirurgicala a varicocelului	5
9.	Cura chirurgicala a hidrocelului	5
10.	Circumcizia	10
11.	Orhidopexia	3
12.	Cistolitotomia	10
13.	Interpretare debitmetrie	50
14.	Interpretare cistomanometrie	10
15.	Interpretare pro il uretral	10
16.	Interpretare calendar micţional	30

Din anul III

1.	Ne rostomia percutanată	10
2.	Montarea de stent ureteral	20
3.	Litotriţia extracorporeală	10
4.	Ureteroscopia retrogradă	20
5.	Cistolitotriţia transuretrală	10
6.	Rezecţia transuretrală a vezicii urinare	15
7.	Uretrotomia optică internă	15
8.	Pielolitotomia	5
9.	Ureterolitotomia	5
10.	Ureterostomia cutanată	10
11.	Adenomectomia transvezicală	5

Din Anul IV

1.	Ne rectomia simplă	10
2.	Ne rectomia radicala	10
3.	Ne rectomia partiala	5
4.	Pieloplastia	5
5.	Uretero-cisto-neostomia	5
6.	Suprarenalectomia	5
9.	Cistectomia radicală	10
10.	Amputaţia peniană	5
12.	Orhidectomie scrotala	5
13.	Rezecţia transuretrală a prostatei	15
14	Cura chirurgicală a istulei vezico-vaginale	5
15.	Tratamentul chirurgical al incontinentei	5

	urinare
16.	Prostatectomia radicală	5
17.	Derivaţia urianră tip Bricker	5
18.	Ne rolitotomia percutanată	5
19.	Emasculaţia	3
20.	Realizarea abordului preperitoneal, transperitoneal şi retroperitoneal pentru entităţi patologice urologice	5

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

În cadrul stagiului de urologie, se va urmări pregătirea rezidentului în specialitate în vederea recunoaşterii principalelor diagnostice speci ice, stabilirea cu corectitudine a indicaţiilor terapeutice, precum şi deprinderea unor abilităţi practice de rezolvare chirurgicală a principalelor a ecţiuni urologice.

Pe parcursul celor 4 ani a erenţi stagiului de urologie, coordonatorul de rezidenţiat va realiza o evaluare anuală a iecărui rezident în parte, bazată pe activitatea clinică consemnată în perioada respectivă, precum şi a unei teze scrise (subiecte grilă).

Întreaga activitate de pregătire este monitorizată prin intermediul caietului de monitorizare a pregătirii(„log-book"), în care vor i trecute de asemenea evaluările de etapă, activitatea în programele de cercetare, participarea la mani estări ştiinţi ice şi de educaţie medicală continuă, etc.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

La capătul primilor 2 ani ai modulului de urologie, se va urmări obţinerea unui grad de pregătire a rezidentului care să-i permită e ectuarea unor proceduri diagnostice (uretrocistoscopie, uretero-pielogra ie retrogradă, puncţie-biopsie prostatică echoghidată transrectal, etc.) şi terapeutice (orhiectomie pe cale inghinală, circumcizie, montare stent ureteral, montare ne rostomie percutanată, etc.) având un grad în general redus de di iculate.

Pe parcursul ultimilor 2 ani de pregătire în specialitatea urologie, rezidenţii vor i instruiţi în vederea realizării unor intervenţii chirugicale mai complexe (transuretro- rezectia prostatei, rezecţia transuretrală a tumorilor vezicale, ureteroscopia retrogradă cu litotriţia calculului ureteral, orhidectomia pe cale inghinală, ne rectomia, etc.) în calitate de primi operatori.

Pe tot parcursul celor 4 ani a erenţi stagiului de urologie se va aplica principiul rotaţiei periodice, rezidenţii urmând a participa la activităţile legate de investigarea, tratamentul şi urmărirea pacienţilor internaţi, de consulturile e ectuate în cadrul ambulatoriului de specialitate, precum şi bineînţeles de intervenţii chirurgicale e ectuate în blocul operator.

Un alt obiectiv primordial este reprezentat de încurajarea activităţii rezidentului în domeniul cercetării, prin implicarea acestuia îtr-o echipă investigaţională a erentă unui studiu clinic. Se va urmări ca, la inalul pregătirii în rezidenţiat, proaspătul specialist să ie capabil să propună, organizeze şi eventual conduce studii clinice. De asemenea, este esenţială dezvoltatea aptitudinilor academice ale rezidentului, prin încurajarea participării la mani estări ştiinţi ice şi pregătirea în vederea realizării de lucrări ştiinţi ice şi a prezentării acestora.

REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la inalizarea

pregătirii:

Con orm curriculei prezente, este de aşteptat ca, pe parcursul celor 5 ani de pregătire, rezidentul român de urologie să parcurgă o tematica de rezidenţiat moderna, cea elaborata de Boardul European de Urologie (European Board o Urology) iind inclusa,atât din punct de vedere teoretic, cât şi al procedurilor diagnostice şi terapeutice.

In acest sens, pentru medicii rezidenti urologi din anul IV si Vde pregatire, sustinerea examenului „EBU on line In-service assessment", organizat anual de Boardul European de Urologie (European Board o Urology), este obligatorie. Modul de organizare al acestei auto-evaluari la standard european, intra in atributiile iecarui centru de pregatire in rezidentiat.

La inele anului terminal al ciclului de rezidenţiat, medicul rezident urolog va i supus unei evaluări inale a cunoştinţelor şi abilităţilor practice dobândite în cursul tuturor modulelor. Evaluarea se va ace prin susţinerea examenului de medic specialist, examen ce cuprinde o teză scrisă, un examen clinic (caz clinic) şi o probă operatorie.

Cunostintele si abilitatile practice dobandite in cadrul rezidentiatului in urologie privind chirurgia oncologica deschisa complexa, litotritia extracorporeala, ne rolitotomia percutanata, procedeele de reconstructie chirurgicala a aparatului urinar si operatiile laparoscopice de inesc nivelul 1 (bazal) de pregatire. Obţinerea competentei in e ectuarea acestor proceduri presupune inalizarea nivelului 2 de pregatire, in cadrul unor programe speci ice de per ectionare pro esionala, dupa obtinerea titlului de medic specialist urolog, con orm legislatiei.

TEMATICA DE EXAMENULUI DE MEDIC SPECIALIST UROLOG

1. I. Subiecte probă scrisă:

   

   1. 1. Urosepsisul.Sindromul de dis unctia multipla de organ

   2. 2. Tulburarile cantitative ale diurezei

   3. 3. Insu icienta renala acuta. Anuria obstructiva

   4. 4. Insu icienta renala cronica de cauza urologica

   5. 5. Anomaliile congenitale ale aparatului urogenital

   6. 6. Ureterohidrone rozele dobandite

   7. 7. Traumatismele aparatului urogenital

   8. 8. In ectiile nespeci ice ale tractului urinar

   9. 9. Pielone ritele acute si cronice de cauza urologica

   10. 10. Pione ritele. Abcesul renal

   11. 11. Pione roza

   12. 12. Perine rita

   13. 13. Cistite acute si cronice (speci ice si nespeci ice).

   14. 14. Uretritele, periuretritele (inclusiv cele cu transmisie sexuala). Gangrenele genitale

   15. 15. Prostato-veziculitele acute si cronice

   16. 16. Orhiepididimitele acute si cronice

   17. 17. Litiaza aparatului urinar

   18. 18. Tumorile renale parenchimatoase

   19. 19. Tumorile cailor urinare superioare

   20. 20. Tumorile retroperitoneale

   21. 21. Tumorile prostatice

   22. 22. Tumorile vezicale

   23. 23. Tumorile uretrale

   24. 24. Tumorile penisului

       1. 25. Tumorile continutului scrotal(testicul, epididim, unicul spermatic, invelisuri)

       2. 26. Tumorile glandei suprarenale

       3. 27. Hiperplazia benigna de prostata

       4. 28. Tuberculoza urogenitala

       5. 29. Stricturile uretrale

       6. 30. Hidrocelul si colectiile scrotale

       7. 31. Torsiunea cordonului spermatic

       8. 32. Varicocelul

       9. 33. Fimoza, para imoza

       10. 34. Priapismul

       11. 35. Dis unctiile erectile si in ertilitatea masculina

       12. 36. Incontinentele urinare

       13. 37. Sindrom dureros cronic pelvin

       14. 38. Hipertensiunea renovasculara

       15. 39. Dis uncţiileaparatului urinar in erior

       16. 40. Fibroza retroperitoneala

       17. 41. Maladia Peyronie

1. II. Proba clinică de urologie – cazurile vor i alese din tematica probei scrise

2. III. Baremul de manevre şi tehnici chirugicale a erente probei operatorii

   	1	Cistoscopia
   	2.	Cateterismul ureteral (+ ureteropielogra ie retrograda)
   	3.	Montarea /extragerea destent ureteral
   	4.	Cistostomia suprapubiana
   	5.	Ne rostomia percutana
   	6.	Abordul percutanat al rinichiului
   	7.	Punctia-biopsie prostatica

   	8.	Orhidectomiascrotala
   	9.	Cura chirurgicala a varicocelului
   	10.	Cura chirurgicala a hidrocelului
   	11.	Circumcizia
   	12.	Orhidopexia
   	13.	Cistolitotomia
   	14.	Tratamentul chirurgical al incontinentei urinare
   	15.	Ne rectomia simplă
   	16.	Ne rectomia radicala
   	17.	Pieloplastia
   	18.	Ureterostomia cutanata
   	19.	Ureterocistoneostomia
   	20.	Adenomectomia transvezicala
   	21.	Amputatia peniana
   	22.	Orhidectomie inghinală
   	23.	Rezecţia transuretrală a prostatei
   	24.	Rezecţia transuretrală a vezicii
   	25.	Litotriţia calculului vezical
   	26.	Uretrotomia optică internă
   	27.	Ureteroscopia retrogradă
   	28.	Cistectomia radicală
   	29.	Prostatectomia radicala retropubica
   	30.	Abordul laparoscopic retroperitoneal, transperitoneal si properitoneal

   1. 1. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN UROLOGIE

      1. 1.1. Competenţa pro esională intrinsecă specialităţii

         Medicul specialist urolog a dobândit competenţele cuprinse în curriculum modulelor de pregătire, competenţe ce intră în standardul pro esional.

         Cunostintele si abilitatile practice dobandite in cadrul rezidentiatului in urologie privind chirurgia oncologica deschisa complexa, litotritia extracorporeala, ne rolitotomia percutanata, procedeele de reconstructie chirurgicala a aparatului urinar si operatiile laparoscopice de inesc nivelul 1 (bazal) de pregatire. Obtinerea competentei in e ectuarea acestor proceduri presupune inalizarea nivelului 2 de pregatire, in cadrul unor programe speci ice de per ectionare pro esionala, dupa obtinerea titlului de medic specialist urolog, con orm legislatiei.

1. 1.2. Obligaţii

Continutul acestui Curriculum, asa cum este redactat, a ost avizat de Consiliul Director al Asociatiei Romane de Urologie, in urma dezbaterilor din cadrul sedintei ordinare organizate in data de 4 noiembrie 2017.

– Anexa 1 –

Fişa postului rezidentului în Specialitatea Urologie Consideraţii generale

Principii de desfăşurare ale activităţii medicilor rezidenţi în urologie:

• – Medicul rezident de urologie îşi va des ăşura activitatea pe parcursul celor 5 ani de stagiu în strictă con ormitate cu indicaţiile medicului coordonator de rezidenţiat, a îndrumătorului, a medicilor curanţi ai pacienţilor la îngrijirea cărora participă precum şi a medicilor titulari ai gărzilor pe care le e ectuează.

• – Activitatea medicului rezident urolog se va supune baremului de tehnici chirurgicale repartizat pe anii de stagiu, regulilor de conduită ale spitalului în care se des ăşoară respectivele stagii precum şi normelor speci ice iecărei clinici în parte.

• – Limitele de competenţă a erente iecărui an de rezidenţiat se vor trasa cu respectarea baremului de activităţi practice raportat la anii de stagiu de urologie. În con ormitate cu acesta, medicul rezident va bene icia de dreptul de prim operator si drept de para are a protocpolului operator, ca şi mod de veri icare şi con irmare a îndeplinirii baremului de activităţi.

• – Fişa de post se va încadra în prevederile legale în vigoare (cu respectarea ROF şi ROI al unităţii unde lucrează rezidentul, precum şi a prevederilor Colegiului medicilor, ale MS şi normativele CNAS).

  Drepturi şi obligaţii ale medicilor rezidenţi în urologie:

• – Medicul rezident urolog are obligaţia să observe şi să e ectueze sub supravegherea îndrumătorului său (cadru universitar sau medic primar cu experienţă) şi ghidajul Coordonatorului de program toate procedurile menţionate în Curricula de pregătire şi în Logbook-ul de rezidenţiat. În cadrul operaţiilor la care medicul rezident asistă sau pe care le e ectuează sub supravegherea îndrumătorului, responsabilitatea este asumată de către acesta prin para area protocolului operator.

• – E ectuarea unor proceduri chirurgicale de către medicul rezident este condiţionată atât de anul de studiu (con orm baremului de activităţi practice a erente stagiului de urologie la care rezidentul este ajutor sau operator principal menţionat mai sus), cât şi de prezenţa în sala de operaţie a îndrumătorului de rezidenţiat.

• – Medicul îndrumător are obligativitatea de a interveni în cadrul intervenţiilor chirurgicale ori de câte ori survin di icultăţi speciale sau complicaţii intraoperatorii, precum şi în managerierea cazurilor în general, în uncţie de necesităţile şi particularităţile acestora.

• – Pe perioada rezidenţiatului, medicul rezident nu poate lua decizii medicale importante (trans eruri intra- sau interspitalicesti, indicaţii operatorii, modi icări importante ale conduitei terapeutice, etc.) ără consultarea şi acordul îndrumătorului de rezidenţiat.

• – Înscrierea la examenul de specialitate este condiţionată de parcurgerea integrală a stagiilor cuprinse în curricula, promovarea examenelor de evaluare anuală şi de inal de stagii, îndeplinirea baremului de activităţi practice (atât ca paletă cât şi ca număr de proceduri chirurgicale) precum şi în urma veri icării Logbook-ului.

Activităţi clinice şi ştiinţifice obligatorii suplimentare faţă de baremul de tehnici chirurgicale şi cunoştinţe teoretice menţionate anterior:

•  Întocmirea oii de observaţie, biletului de externare, scrisorii medicale, concediului medical şi prescripţiilor medicamentoase

•  Examenul clinic general al pacienţilor cu a ecţiuni urologice

•  E ectuarea anamnezei şi a examenului izic local

•  Evaluarea rezultatelor analizelor medicale şi a investigaţiilor imagistice şi endoscopice cuprinse în armamentariumul stadard de diagnostic speci ic specialităţii urologie

•  Prezentarea medicilor titulari ai spitalului a cazurilor din garda cu un grad sporit de di icultate

•  E ectuarea de pansamente, îngrijirea plăgilor, evaluare preoperatorie şi urmărire postoperatorie, prescrierea de tratamente medicamentoase în urma consultării îndrumătorului

•  Cunoaşterea armacologiei medicamentelor utilizate în urologie

•  Prezentarea de cazuri clinice, comunicări ştiinţi ice şi recenzii ale unor lucrări publicate în literatura de specialitate în cadrul colectivului clinicii

•  Evaluarea in ormaţiilor din arhiva scriptică spitalului cât şi cea din baza de date electronică, cu respectarea con idenţialităţii datelor pacienţilor, în vederea realizării de lucrări ştiinţi ice

•  Participarea la operaţii şi e ectuarea de gărzi sub supravegherea şi îndrumarea medicului coordonator

•  Prezentarea de lucrări ştiinţi ice la congrese şi con erinţe naţionale şi eventual şi internaţionale

•  Prescripţia de reţete pentru pacienţii consultaţi în ambulatoriul de specialitate sau cei externaţi, la s atul medicului coordonator

•  Evaluarea şi reevaluarea pacienţilor care se prezintă la camera de gardă, precum şi a celor care se prezintă la consult în ambulatoriu sau în vederea examinării post-intervenţie chirurgicală

•  E ectuarea de gărzi sub îndrumarea medicului îndrumător sau a medicilor titulari de gardă, specialişti sau primari

•  Participarea la consulturi interdisciplinare şi intervenţii operatorii în gardă cu avizul şi sub supravegherea medicului şe de gardă

PRIN ACEASTA SE CERTIFICĂ LEGALITATEA ŞI CORECTITUDINEA

Nume, prenume:

Semnătura:

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

MEDICINĂ LEGALĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA … MEDICINĂ LEGALĂ ….

De iniţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMĂRUL TOTAL DE ANI	4 ANI
      NUMăRUL TOTAL DE MODULE
      MODULUL 1	6 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      MODULUL 2	6 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 3	6 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 4	6 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 5	2 săpt.
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 6	3 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 7	2 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL

      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 8	2 săpt.
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 9	1 lună
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 10	3 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 11 A	2 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Modulul 11 B	12 luni
      NUMĂRUL DE SĂPTAMÂNI/ LUNI/MODUL
      ORE DE CURS/LUNĂ/SĂPTĂMÂNĂ
      Total ore pregătire teoretică
      Total ore pregătire practică

      Structura programului

      Modulul 1, anul I: TANATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ 6 luni Nr. ore curs: 100 ore

      Nr. ore practică: 620 ore

      1. 1. Tematică

         1. A. TANATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ PROPEDEUTICĂ Şl SEMIOLOGIE

            TANATOLOGICĂ. Declararea şi înregistrarea decesului.

            Tematica lecţiilor con erinţă

            1. 1. Introducere în medicina legală, definiţie, conţinut, evoluţie istorică a probaţiunii medico-legale.

            2. 2. Bazele procedurale ale expertizei, organizarea reţelei de medicină legală. Activitatea medico- legală privată.

            3. 3. Legea privind organizarea şi funcţionarea Instituţiilor şi Serviciilor medico-legale în România, aspecte comparative internaţionale.

            4. 4. Moartea: definiţie, clasificare.

            5. 5. Etapele morţii, semnele morţii: semnele negative de viaţă (semnele clinice ale morţii, letargia, preagonia, agonia, coma, moartea clinică, moartea cerebrală, moartea somatică, moartea biologică). Semnele morţii reale.

            6. 6. Modificări cadaverice precoce şi tardive (semnele morţii reale), fenomene naturale de conservare a cadavrelor, metode artificiale de conservare.

            7. 7. Manifestări postvitale.

            8. 8. Examinarea postmortem: aspecte generale şi speciale (proceduri şi tehnici speciale).

            9. 9. Descrierea normală şi patologică morfologică a ţesuturilor şi organelor.

            10. 10. Prezentarea aspectelor legale şi procedurale privind înregistrarea decesului (acte de deces, certificatul medical constatator al decesului, recoltarea ţesuturilor şi organelor în vederea

                transplantului). Documente care însoţesc solicitarea autopsiei medico-legale. Raportul de necropsie. Certificatul medical constatator al decesului. Certificatul de îmbălsămare. Certificatul de deces/certificatul de naştere. Documente ce însoţesc recoltarea ţesuturilor şi organelor în vederea transplantului. Legea transplantului de ţesuturi şi organe.

            11. 11. Aspecte etice, legale şi sociale legate de moarte şi autopsie.

            12. 12. Aspecte legate de iatrogenie şi protecţia personalului ce lucrează în săli de prosectură şi laboratoare medico-legale.

         2. B. DIAGNOSTIC TANATOLOGIC MEDICO-LEGAL. APRECIEREA INTERVALULUI POSTMORTEM

            Tematica lecţiilor con erinţă

            1. 1. Mecanisme tanatogenetice, sindroamele tanatogeneratoare în morţi violente şi neviolente. 2.Tanatocronologia.

               1. 3. Transplantul de ţesuturi şi organe.

               2. 4. Diagnosticul cauzelor morţii. Raportul de cauzalitate în tanatogeneză.

               Baremul lucrărilor practice

               1. 1. Examenul extern al cadavrului: elemente de identificare a cadavrului, semnele morţii, particularităţi şi indicii patognomonici, semne de violenţă, semne diverse particulare, urme de tratament, examenul genital. Manopere: 100 execuţii

               2. 2. Redactarea raportului de autopsie. Manopere: 50 execuţii

               3. 3. Tehnica examenului la faţa locului: examenul corpurilor delicte, al hainelor, identificarea şi recoltarea probelor. Manopere: 5 examinări

               4. 4. Verificarea semnelor morţii şi evaluarea intervalului postmortem şi a momentului decesului.

                  Manopere: 100 execuţii

               5. 5. Cunoaşterea şi prezentarea normelor şi procedurilor care stau la baza solicitării unei autopsii medico-legale, a distincţiei între autopsia medico-legală/anatomopatologică. Manopere: 10 examinări

               6. 6. Cunoaşterea şi prezentarea procedurilor legate de transplantul de ţesuturi şi organe. Manopere: 5 execuţii

               7. 7. Consemnarea documentelor ce însoţesc declararea decesului şi alte acte conexe. Manopere: 50 cazuri

      2. 2. Obiective educaţionale

         1. 1. Etapa de angajare, luare în evidenţă, rezolvare a problemelor social administrative, prezentare la institutul unde a fost repartizat, repartizarea îndrumătorului şi fixarea planului de activitate.

         2. 2. Stagiul de „Tanatologie Medico-Legală”, propedeutică şi semiologie tanatologică. Declararea şi înregistrarea decesului (acte de deces, certificatul medical constatator al decesului, recoltarea ţesuturilor şi organelor în vederea transplantului).

         3. 3. Stagiul de „Diagnostic Tanatologic medico-legal”. Aprecierea intervalului postmortem.

      3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile, dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

      Modulul 2, anul I: PATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ TRAUMATICĂ 6 luni

      Nr. ore curs: 100 ore Nr. ore practică: 620 ore

      1. 1. Tematică

         Tematica lecţiilor con erinţă

         1. 1. Traumatologia medico-legală generală. Probleme de traumatologie generală, aspecte medico- sociale ale traumatologiei, clasificarea agenţilor traumatici, leziunile traumatice primare (semiologia medico-legală), mecanismul de producere al leziunilor traumatice, caracterul vital al leziunilor.

         2. 2. Traumatologie medico-legală sistemică.

         3. 3. Traumatologie medico-legală topografică. TCC, traumatismele toracice, abdominale, din sfera ORL, OMF, oftalmologie. Urgenţe traumatologice. Şocul traumatic.

         4. 4. Traumatisme mecanice prin hetero şi autoagresiune, prin accidente rutiere, accidente de muncă, cădere şi precipitare, prin arme de albe, arme de foc, asfixii mecanice.

         5. 5. Agenţi traumatici fizici: leziuni şi moartea prin modificările de temperatură, agresiunea atmosferică, acţiunea curentului electric, radiaţii, raze X, ultrasunete, barotrauma.

         6. 6. Agenţi traumatici biologici.

         7. 7. Problemele expertizei medico-legale ale gravidităţii, naşterii, avortului.

         8. 8. Uciderea nou-născutului, pruncuciderea. Aspecte probatorii ale expertizei.

         9. 9. Violul. Expertiza probaţiunilor sexuale, capacitatea sexuală, capacitatea de procreere. 10.Evaluarea leziunilor traumatice în caz de deces. Evaluarea vechimii leziunilor traumatice. Problematica juridică şi medico-legală a comorienţilor.

         1. 11. Criterii de individualizare a efectelor traumatice asupra fondului patologic preexistent. Particularităţile de evoluţie, complicaţii, sechele.

         2. 12. Cauzalitatea medico-legală în traumatisme. Tanatogeneza.

         3. 13. Cercetarea la faţa locului. Etapa dinamică.

            • – Metodologia cercetării la faţa locului

            • – Proceduri legale

            • – Prelevarea probelor, securizarea acestora, trimiterea către laborator

            • – Delimitarea şi securizarea zonelor cercetate şi stabilirea importanţei zonelor desemnate

            • – Prezentarea truselor de cercetare la faţa locului

            • – Delimitarea răspunderilor şi a lanţului de comandă

            • – Mijloace de investigaţie criminalistică

            • – Metode de documentare

            • – Documentarea la faţa locului

            • – Situaţiile în care se solicită investigaţia criminalistică şi a serviciului omoruri

              Baremul lucrarilor practice

              1. 1. Executarea tehnică a autopsiei medico-legale: examinarea internă şi interpretarea leziunilor la nivelul capului, trunchiului şi membrelor. Manopere: 50 execuţii

              2. 2. Redactarea raportului de autopsie în cazurile analizate. Manopere: 50 execuţii

              3. 3. Executarea tehnicilor speciale de autopsie (pneumotorax, embolie, tromboflebită, fracturi vertebrale, deschiderea sinusurilor, deschiderea mastoidei, autopsia la copilul nou-născut şi sugar, incizie în Y, traumatismul obstetrical, avort, pruncucidere, intoxicaţii etc.). Manopere: cel puţin câte una în iecare caz

              4. 4. Tehnica recoltării de organe şi produse biologice de la cadavru pentru examinări de laborator: însămânţări pentru examen bacteriologic, recoltări pentru examen biologic, pete de sânge,,secreţie vaginală, anală şi anatomie patologică,toxicologie, factori suplimentari ai împuşcării etc. Manopere: 50 execuţii

              5. 5. Tehnica examenului şi constatării la faţa locului: examenul corpurilor delicte, al hainelor, identificarea şi recoltarea probelor, folosirea şi utilizarea aparaturii din dotarea truselor, documentarea. Manopere: 5 examinări

              6. 6. Tehnica exhumării şi a reautopsierii: examenul de fragmente de corp uman: oase, organe etc, pentru stabilirea speciei, sexului, vârstei, datei morţii şi cauzei acesteia. Manopere: 1 participare

              7. 7. Cunoaşterea şi prezentarea semnelor specifice decesului de cauze traumatice (nenaturale): împuşcare, asfixie mecanică (spânzurare, sugrumare, strangulare), înjunghiere, expunere la agenţi traumatici fizici (frig, căldură, curent electric, radiaţii, variaţii ale presiunii atmosferice, apei sau de

                 concentratie ale gazelor respiratorii), chimici, biologici, psihici. Distincţia între moartea violentă/neviolentă (traumatică/netraumatică, naturală/nenaturală). Manopere: 50 execuţii

              8. 8. Cunoasterea şi prezentarea semnelor corespunzătoare principalelor intoxicaţii (supradoză stupefiante, gaze toxice -CO, cianizi, pesticide, alcool metilic, alcool etilic etc). Manopere: 20 examinări

      2. 2. Obiective educaţionale

      3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

      Modulul 3, anul II: ANATOMIE PATOLOGICĂ 6 luni Nr. ore curs: 100 ore

      Nr. ore practică: 620 ore

      1. 1. Tematică

         Tematica lecţiilor con erinţă

         1. 1. Tulburări circulatorii: Hiperemia activă şi pasivă, staza. Embolia. Tromboza. Coagulopatia de consum. Sludge. lschemia. Infarctul. Hemoragia.

         2. 2. Distrofii hidroprotidice celulare şi interstiţiale – diagnostic diferenţial cu autoliza. Distrofii proteice – distrofie hialină, amiloidoză.

         3. 3. Distrofii lipidice – steatoze, lipomatoza, citosteatonecroza, distrofii lipidice complexe. Distrofii glucidice – glicogenoze, mucoviscidoza.

         4. 4. Forme anatomopatologice ale inflamaţiei exudative. Leziuni inflamatorii elementare. Elemente celulare componente ale exudatului inflamator. Tipuri de inflamaţie (exudative, alternative, proliferative). Inflamaţii produse de paraziţi animali.

         5. 5. Morfopatologia inflamaţiei tuberculoase.

         6. 6. Procese de regenerare şi reparaţie tisulară. Reacţia vitală.

         7. 7. Morfopatologia tumorilor benigne.

         8. 8. Morfopatologia tumorilor maligne.

         9. 9. Endocarditele, miocarditele.

         10. 10. Cardiopatia ischemică.

         11. 11. Boala aterosderotică.

         12. 12. Arterite şi flebite.

         13. 13. Diagnosticul diferenţial al plămânului respirat-nerespirat. Aspiratul amniotic.

         14. 14. Tuberculoza pulmonară.

         15. 15. Gastritele.

         16. 16. Ulcerul gastric.

         17. 17. Enterocolitele acute şi cronice.

         18. 18. Hepatitele acute şi cronic.e

         19. 19. Cirozele hepatice.

         20. 20. Colecistitele.

         21. 21. Nefropatii glomerulare, tubulare şi interstiţiale.

         22. 22. Endomiometrite. Resturi de sarcină. Patologia placentei. Leziuni dishormonale ale endometrului.

         23. 23. Tiroidite.

         24. 24. Meningite.

         25. 25. Leziuni vasculare ale S.N.C.

         Baremul activităţilor practice

         1. 1. Efectuarea necropsiei: 5 (cazuri)

         2. 2. Orientarea materialului biopsic: 20 (cazuri)

         3. 3. Prelucrarea tehnică (includere la parafină): 20 (cazuri)

         4. 4. Prelucrare tehnică (microtomie): 10 (cazuri)

         5. 5. Prelucrare tehnică (coloraţii uzuale): 10 (cazuri)

         6. 6. Prelucrare tehnică (coloraţii speciale): 10 (cazuri)

         7. 7. Examinarea histopatologică din patologia digestivă: 20 (cazurî)

         8. 8. Examinarea histopatologică din patologia respiratorie: 20 (cazuri)

         9. 9. Examinarea histopatologică din patologia urinară: 20 (cazuri)

         10. 10. Examinarea histopatologică din patologia pielii: 20 (cazuri)

         11. 11. Examinarea histopatologică din patologia tumorală a ţesuturilor moi: 20 (cazuri)

         12. 12. Examinarea histopatologică din patologia colului uterin: 20 (cazuri)

         13. 13. Examinarea histopatologică din patologia corpului uterin: 20 (cazuri)

         14. 14. Examinarea histopatologică din patologia trompei uterine: 10 (cazuri)

         15. 15. Examinarea histopatologică din patologia ovarului: 10 (cazuri)

         16. 16. Examinarea histopatologică din patologia testiculului: 10 (cazuri)

         17. 17. Examinarea histopatologică din patologia glandelor mamare: 10 (cazuri)

         18. 18. Examinarea histopatologică din patologia cerebrală şi meningeală: 50 (cazuri)

      2. 2. Obiective educaţionale

      3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

      Modulul 4, anul II: PATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ NETRAUMATICĂ 6 luni

      Nr. ore curs: 100 ore Nr. ore practică: 620 ore

      1. 1. Tematică

         Tematica lecţiilor con erinţă

         1. 1. Moartea subită. Definiţie. Aspecte necroptice morfopatologice

         2. 2. Cauze de deces în moartea subită grupate pe aparate şi sisteme:

            -sistemul cardiovascular

            -aparatul respirator

            -aparatul digestiv

            -aparatul urinar

            -aparatul genital

            -sistemul endocrin şi metabolic

            – alte cauze

         3. 3. Moartea subită versus moartea suspectă

         4. 4. Embolia îm moartea neviolentă şi moartea violentă

         5. 5. Investigaţii tanatochimice, bacteriologice

         6. 6. Investigaţii de laborator aprofundate în moartea subită pe grupuri de etiologie

         7. 7. Moartea de cauze cardiace. Moartea subită cardiacă.

         8. 8. Moartea neviolentă din boli cronice şi/sau consumptive

         9. 9. Cauzalitatea medico-legală în moartea subită şi moartea neviolentă. Tanatogeneză.

            Baremul lucrărilor practice

            1. 1. Executarea tehnică a autopsiei medico-legale: examinare internă şi interpretarea leziunilor incompatibile cu viaţa a leziunilor organice cronice şi a leziunilor nespecifice. Manopere: 50 execuţii

            2. 2. Redactarea raportului de autopsie în cazurile analizate. Manopere: 50 execuţii

            3. 3. Tehnica recoltării de organe şi produse biologice de la cadavru pentru examinări de laborator: recoltarea produselor biologice pentru examinări tanatochimice, bacteriologice. Manopere: 50 execuţii

            4. 4. Tehnica exhumării şi a reautopsierii: examenul de fragmente de corp uman: oase, organe etc, pentru stabilirea speciei, sexului, vârstei, datei morţii şi cauzei acesteia. Reconstrucţie facială. Manopere: 1 participare

            5. 5. Cunoaşterea şi prezentarea semnelor corespunzătoare decesului de cauze patologice (naturale). Manopere: 50 examinări

            6. 6. Cunoaşterea şi prezentarea atitudinii şi metodologiei autopsiei medico-legale în cazul constatării unor erori medicale. Manopere: 2 cazuri

      2. 2. Obiective educaţionale

      3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

      Modulul 5, anul III: TEHNICA NECROPTICĂ ŞI TANATOPRAXIE 2 săptămâni Nr. ore curs: 30 ore

      Nr. ore practică: 30 ore

      1. 1. Tematică Structura stagiilor

         1. 1. Tehnica necroptică – 1 săptămână

         2. 2. Cosmetizarea şi conservarea cadavrelor – 1 săptămână

            CONŢINUTUL STAGIULUI DE TEHNICĂ NECROPTICĂ

            1 Necropsia medico-legală şi necropsia anatomo-patologică – particularităţi şi succesiunea timpilor:

            • – Necropsia nou-născutului

            • – Tehnica necropsiei în cazul cadavrelor cu modificări cadaverice tardive

            • – Tehnica exhumării şi a reautopsierii – examenul de fragmente de corp uman: oase,

            organe etc pentru stabilirea speciei, sexului, vârstei, datei morţii şi cauzei acesteia. Reconstrucţia facială.

         3. 3. Instrumentar

         4. 4. Tehnici si manopere de disecţie si microdisecţie Tehnici de autopsie:

            • – examenul intern al cadavrului

            • – autopsia extremităţii cefalice

            • – autopsia trunchiului şi a organelor buco-cervico-toracale

            • – autopsia organelor abdominale şi pelvine

            • – autopsia coloanei vertebrale şi a membrelor

              .Tehnici speciale de autopsie:

            • – autopsia feţei

            • – metoda eviscerării totale şi a eviscerării segmentare

            • – tehnici pentru evidenţierea emboliilor, pneumotoraxului, pneumopericardului, pneumoperitoneului

         CONTINUTUL STAGIULUI DE COSMETIZARE ŞI CONSERVARE A CADAVRELOR

         1. 1. Metode de conservare a corpului defunctului: conservare temporară şi conservarea permanentă

            • – îmbălsămarea cadavrului prin injectare folosind abordul vascular

            • – aspecte anatomice, localizarea, proiecţia tegumentară şi selecţia vaselor pentru îmbalsămarea cadavrelor

            • – îmbălsămarea cadavrului prin injectarea cavităţilor anatomice

         2. 2. Metode de reconstrucţie şi restaurare a corpului defunctului: tanatopraxia – etapele restaurării cadavrelor, cosmetica mortuară

         3. 3. Soluţii chimice folosite pentru îmbălsămare, tehnici de injecţie şi drenaj

         4. 4. Legislaţia privind manipularea cadavrelor, etica funerară

         5. 5. Asistarea aparţinătorilor: atitudine de urmat

      2. 2. Obiective educaţionale

      3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

         Modulul 6, anul III: LABORATOR MEDICO-LEGAL 3 luni Nr. ore curs: 60 ore

         Nr. ore practică: 300 ore

         1. 1. Tematică

            1. 1. Stagiul de toxicologie medico-legală: 1 lună

               2 Stagiul de Identificare medico-legală, odontostomatologie, antropologie medico-legală, entomologie medico-legală: 1 lună

               1. 3. Stagiul de Laborator criminalistic şi medico-legal: 2 săpt

               2. 4. Stagiul de Filiaţie şi genetică medico-legală: 2 săpt

               STAGIUL DE TOXICOLOGIE MEDICO-LEGALĂ:

               Tematica lecţiilor con erinţă (20 ore)

               1. 1. Noţiuni de toxicitate; toxic

               2. 2. Investigaţia la faţa locului în intoxicaţii

               3. 3. Clasificarea toxicelor

               4. 4. Toxice la poarta de intrare

               5. 5. Toxice la poarta de ieşire

               6. 6. Toxice cu toxicitate viscerală şi celulară

               7. 7. Toxice care se depozitează în organism

               8. 8. Farmacodinamia principalelor toxice

               9. 9. Farmacodinamia drogurilor stupefiante

               10. 10. Clasificarea drogurilor stupefiante

               11. 11. Morfopatologia drogurilor stupefiante

               12. 12. Droguri stupefiante şi metaboliţi. Legislaţie naţională şi internaţională

               13. 13. Recoltarea produselor biologice în vederea stabilirii stării de intoxicaţie

               14. 14. Metode şi tehnici de detecţie a drogurilor şi metaboliţilor

               15. 15. Metode şi tehnici de toxicologie medico-legală. Particularităţi ale toxicologiei medico-legale în raport cu toxicologia clinic

               16. 16. Intoxicaţia cu alcool

               17. 17. Interferenţe medicamentoase, reacţii adverse la medicamente, agenţi terapeutici

               18. 18. Toxicologia medico-legală a principalelor substanţe toxice întâlnite în practica curentă medico-legală şi de laborator medico-legal

               19. 19. Organizarea managementul şi funcţionarea unui laborator modern de toxicologie medico-legală

               20. 20. Baza de date toxicologică. Aspecte etice

               Baremul lucrărilor practice

               1. 1. Recoltări de produse biologice în vederea examenului toxicologic. Tehnici şi metode de înregistrare a probelor. Manopere: 10

               2. 2. Tehnici şi metode clasice de toxicologie medico-legală pentru evidenţierea calitativă şi cantitativă a principalelor toxice curente. Manopere: 5

               3. 3. Tehnici de extracţie în vederea determinării gaz cromatografice, analiza spectre GC şi cromatograme.

               Manopere: 5

            2. 2. Determinarea alcoolemiei în laborator prin metoda clasică precum şi GC Head space. Manopere: 5

            STAGIUL DE IDENTIFICARE MEDICO-LEGALĂ, ODONTO-STOMATOLOGIE, ANTROPOLOGIE MEDICO-LEGALĂ, ENTOMOLOGIE MEDICO-LEGALĂ (20 ore)

            Tehnici şi metode moderne de identificare şi individualizare

            1. 1. Odontostomatotogie medico-legală

               1. a. Expertiza după oase, dinţi, fragmente de ţesuturi şi organe pentru stabilirea vârstei, sexului, taliei, speciei, identificare, patologie de bază, data decesului, data înhumării etc.

               2. b. Identificarea prin criterii odonto-stomatologice. Bazele teoretice ale identificării şi identificarea criminalistică. Identificarea de grup şi individuală. Identificarea reconstructivă şi comparativă.

            2. 2. Metode antropologice de identificare în stabilirea speciei, vârstei şi a caracterelor individuale. Identificarea prin studiul urmelor produse prin muşcare.

            3. 3. Entomologie medico-Iegală

               1. a. Metode de conservare şi de distrugere a cadavrului. Studiul general al insectelor necrofage. Ciclul de viaţă al insectelor

               2. b. Contribuţiile entomotologiei la investigarea criminalistică şi medico-legală

               3. c. Artefacte constatate la cadavru ce pot fi atribuite acţiunii insectelor.

               4. d. Metode, tehnici şi proceduri în investigaţia şi cercetarea entomologică

               5. e. Valoarea studiului entomologic în stabilirea datei probabile a morţii, locului înhumării, identificării, diagnosticului toxicologic

            Baremul lucrărilor practice

            1. 1. Recoltarea probelor de ţesut şi os, utilizarea truselor şi echipamentelor de bază, a metodelor avansate de identificare, documentare. Manopere: 20

            2. 2. Identificarea pe resturi scheletale (inclusiv cu ocazia exhumărilor). Manopere: 20

            3. 3. Identificarea odontostomatologică. Manopere: 5

            4. 4. Expertiza corpurilor delicte. Manopere 5

            5. 5. Evaluarea stadiului de dezvoltare a insectelor şi a intervalului postmortem. Manopere: 5

               STAGIUL DE LABORATOR CRIMINALISTIC Şl MEDICO-LEGAL (10 ore)

               • – Cercetarea locului faptei. Etape: sesizarea, măsuri luate de organul judiciar sosit primul la faţa locului, reguli generale metodologice de investigare a omorului,constituirea echipei de cercetare

               • – Pregătirea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Efectuarea cercetării la faţa locului:

                 • – cercetarea la faţa locului în faza statică

                 • – cercetarea la faţa locului în faza dinamică

            • – Principalele acţiuni care se înteprind în cadrul investigării unei infracţiuni, dispunerea expertizelor medico-legale, dispunerea expertizelor criminalistice:

              • – expertiza dactiloscopică

              • – expertiza urmelor obiectelor vulnerante

              • – expertiza urmelor de picioare

              • – expertiza urmelor de dinţi si buze

              • – expertiza urmelor de vopsea, sticlă

              • – expertiza balistică

            • – Expertiza criminalistică a urmelor biologice:

              • – expertiza urmelor de sânge

              • – expertiza a urmelor de salivă şi spermă

              • – expertiza criminalistică a firului de păr

            Baremul lucrărilor practice

            1. 1. Recoltarea probelor criminalistice, dispunerea tipului de expertiză, documentare, fotografiere, conservare, delimitarea perimetrului, lanţul custodiei probelor, împărţirea sarcinilor în echipă. Manopere: 20

            2. 2. Utilizarea truselor şi echipamentelor de bază. Manopere 20

            STAGIUL DE SEROLOGIE Şl HEMATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ (10 ore)

            Programa analitică

            1. 1. Bazele genetice

            2. 2. Sisteme serologice folosite în filiaţie

               • – Tehnica şi metodologia investigaţiei grupelor de sânge şi a altor sisteme sanguine

               • – Examinarea antropologică în filiaţie

            3. 3. Sistemul HLA în filiaţie

            4. 4. Profilul ADN în filiaţie

               -Istoricul investigaţiei ADN

               -Identificarea medico-legală

               • – Noţiuni generale de genetică

               • – Tehnica şi metodologia investigaţiei ADN

               • – Interpretarea rezultatelor

               • – Markeri

               • – Cazuri de studiu

               • – Documentarea rezultatului

               • – Formularea concluziilor

            Baremul lucrărilor practice

            1. 1. Tipajul grupelor de sânge (documentare, redactare, interpretare). Manopere: 10 cazuri

            2. 2. HLA (documentare, redactare, interpretare). Manopere: 10 cazuri

            3. 3. .Profil ADN (documentare, redactare, interpretare). Manopere: 10 cazuri

            4. 4. Tehnica şi metodologia de recoltare şi conservare a probelor în vederea stabilirii filiaţiei (sânge, salivă etc.). Manopere: 20 cazuri

            5. 5. Documentarea cazurilor şi formularea concluziilor. Manopere: 20 cazuri

            1. 2. Obiective educaţionale

            2. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

               Modulul 7, anul III: DREPT MEDICAL, LEGISLAŢIE ŞI NOŢIUNI EXPERTALE 2 luni

               Nr. ore curs: 100 ore Nr. ore practică: 140 ore

               1. 1. Tematică

                  STRUCTURA STAGIILOR

                  • – Noţiuni de drept medical – 2 săpt

                  • – Responsabilitate medical- 2 săpt

                  • – Legislaţie şi proceduri medico-legale- 2 săpt

                  • – Calitatea expertală a medicului legist: expertul medico-legal şi etica profesională – 2 săpt

                    STAGIUL DE NOŢIUNI DE DREPT MEDICAL 2 săptămâni

                    1. A. Tematica lecţiilor con erinţă

                       • • Interferenţe între medicină şi drept.

                         • – Justiţia în actul medical.

                         • – Nevoile sociale în medicină şi justiţie.

                         • – Respectul faţă de demnitatea omului ca principiu etic şi juridic fundamental al practicii medicinii.

                         • – Cazuri. Discuţii.

                       • • Natura si exerciţiul drepturilor în practica medicală.

                         • – Drepturile omului şi drepturile pacientului: dreptul la sănătatee, dreptul la îngrijire medicală, dreptul la libera alegere a furnizorului de îngrijire medicală, dreptul la autodeterminare şi autonomie, dreptul la informare, dreptul la confidenţialitate şi respect al intimităţii, dreptul la asistenţă religioasă, alte drepturi.

                           • – Elemente de legislaţie internaţională.

                           • – Cazuri. Discuţii.

                       • • Persoanele vulnerabile şi non-discriminarea în practica medicală.

                         • – Îngrijirea medicală în cazul prizonierilor, minorilor, vârstnicilor, persoanelor cu deficienţe, persoane lipsite de autonomie, femeii gravide, subiecţilor umani în cercetarea ştiinţifică.

                         • – Cazuri. Discuţii.

                       • • Elemente definitorii de drept medical.

                         • – Izvoarele dreptului medical.

                         • – Asistenţa medicală, profesiunea medicală, datoria de îngrijire.

                         • – Contractul de asistenţă medicală.

                         • – Consimţământul informat şi secretul profesional în practica medicală.

                         • – Cazuri. Discuţii.

                       • • Raportul juridic de drept medical.

                         • – Elementele raportului juridic de drept medical.

                         • – Statutul juridic al corpului uman.

                         • – Asistenţa medicală curativă vs. profilactică.

                         • – Cazuri cu implicaţii juridice în practica medicală.

                    2. B. Baremul lucrărilor practice

                       1. 1. Studiu pe dosar în cazul vătămărilor corporale. Manopere: 2 cazuri

                       2. 2. Studiu pe dosar în cazuri de omor: Manopere: 2 cazuri

                       3. 3. Studiu pe dosar în cazul lleziunilor cauzatoare de moarte: Manopere: 2 cazuri

                       4. 4. Studiu pe dosar în cazul infracţiunilor din domeniul vieţii sexuale. Manopere: 2 cazuri

                    STAGIUL DE RESPONSABILITATE MEDICALĂ ŞI RĂSPUNDERE A MEDICULUI 2

                    săptămâni

                    1. A. Tematica lecţiilor con erinţă

                       1. 1) Raţionamentul medical şi decizia medicală profesională: raţionamentul analogic bazat pe cazuistică, raţionamentul bazat pe tratamentul de probă, farmacologic sau fiziopatologic, rationamentul bazat pe dovezi medicale. Mecanismele deciziei profesionale medicale.

                       2. 2) Riscurile în practica medicală: riscuri cu privire la diagnostic şi tratament ce privesc indicaţia de tratament, riscurile cu privire la justificarea actului medical, riscurile cu privire la oportunitatea actului medical, riscurile cu privire la controlul actului medical şi consecinţelor lui, criterii de apreciere corectă a riscului, managementul riscurilor.

                       3. 3) Eroarea şi greşeala: eroarea de fapt şi eroarea de normă.

                       4. 4) Tipuri de răspundere: răspunderea profesională şi răspunderea legală a medicului: răspunderea disciplinară, civilă, penală, administrativă.

                       5. 5) Răspunderea civilă: de drept comun (delictuală şi contractuală, contractul de asistenţă medicală, elementele probatorii ale răpspunderii civile), malpraxis (definire, standardul de îngrijire, evaluarea prejudiciului).

                       6. 6) Răspunderea penală: latura subiectivă şi obiectivă a infracţiunii, intenţia şi culpa, formele şi conţinutul culpei, elementele probatorii ale răspunderii penale, cauze exoneratoare de răspundere.

                       7. 7) Întocmirea corectă a documentaţiei medicale.

                    2. B. Baremul lucrărilor practice

                       1. 1) Studiu de caz pe documente medicale si medico-legale în cazul infracţiunilor din domeniul culpei medicale. Manopere: 2 cazuri

                       2. 2) Studiu de caz pe documente medicale si medico-legale în cazuri penale.

                          Manopere: 2 cazuri

                       3. 3) Studiu de caz pe documente medicale si medico-legale în cazuri civile.

                    Manopere: 2 cazuri

                    STAGIUL DE LEGISLATIE SI PROCEDURI MEDICO-LEGALE 2 săptămâni

                    1. A. Tematica lecţiilor con erinţă

                       1. 1) Aspecte legislative speci ice domeniului de activitate medico-legal:

                          1. a. ORDONANŢA nr. 1 (republicată) privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală (PDF)

                          2. b. HOTĂRÂREA nr. 774 din 2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală (PDF)

                          3. c. ORDONANŢA nr. 57 din 2001 pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi functionarea instituţiilor de medicină legală. (PDF).

                          4. d. LEGEA nr 271 din 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2001 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală. (PDF)

                          5. e. HOTĂRÂREA nr 1204 din 2002 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală. (PDF)

                          6. f. ORDIN nr. 1134 din 25/05/2000 – pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.

                          7. g. ORDIN nr. 1976 din 07/11/2003 – stabilirea unor măsuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea discernământului minorului între 14 şi 16 ani care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

                          8. h. ORDIN nr. 938 din 07/09/2005 – aprobarea criteriilor de atestare a calităţii de expert medico-legal şi stabilirea condiţiilor de suspendare sau de retragere a calităţii de expert medico-legal.

                          9. i. ORDIN ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ nr 1512 din 2013 pentru aprobarea „Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier. (PDF)

                          10. j. NORMELE METODOLOGICE privind participarea expertului parte în cadrul lucrărilor medico- legale. (PDF) (aprobat de Consiliul Superior de Medicină Legală)

                          11. k. ORDIN nr. 1163 din 28/05/2007 privind înfiinţarea, componenţa şi atribuţiile Comisiei comune a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sănătăţii Publice de analiză a deceselor persoanelor private de libertate, survenite în sistemul penitenciar. (PDF)

                          12. l. HOTĂRÂREA nr. 1609 privind aprobarea tarifului pentru efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale” (Modificat de art.V pct.1 din HG 425/2014). (PDF)

                          13. m. ORDIN ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ nr. 246 din 2003 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale. (PDF)

                          14. n. ORDIN ADMINISTRAŢIE PUBLICă nr. 1143 din 2003 pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul Ministrului Sănătăţii şi familiei nr. 246/2003 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale. (PDF)

                          15. o. LEGEA nr. 104 din 2003 (republicată) privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului. ( PDF)

                          16. p. ORDIN nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea asistenţei medicale în Romania cetăţenilor străini.

                          17. q. Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine.

                       2. 2) Aspecte legislative speci ice uncţionării Colegiului medicilor din România.

                       3. 3) Aspecte legislative speci ice domeniului sanitar: legea 95/2006 cu modi icările ulterioare.

                       4. 4) Aspecte legislative speci ice drepturilor pacientului (legea drepturilor pacientului).

                       5. 5) Proceduri medico-legale: pe persoana în viaţă şi pe persoana decedată.

                    2. B. Baremul lucrărilor practice:

                       1. 1) Studiu de caz pe documente medicale şi medico-legale. Manopere: 6 cazuri

                    STAGIUL PRIVIND CALITATEA EXPERTALĂ A MEDICULUI LEGIST: EXPERTUL MEDICO-LEGAL ŞI ETICA PROFESIONALĂ 2 săpămâni

                    1. A. Tematica lecţiilor con erinţă:

                       1. 1. Noţiunea de expertiză;

                       2. 2. Calitatea expertului;

                       3. 3. Competenţă şi profesionalism;

                       4. 4. Expertul medico-legal (oficial şi privat);

                       5. 5. Formarea expertului medico-legal: calitatea expertală a lucrărilor medico-legale (valoarea probatorie a documentelor medico-legale, opiniile expertale ale medicilor specialişti);

                       6. 6. Noţiuni de legislaţie privind expertul oficial şi recomandat în medicina legală;

                       7. 7. Noţiuni de etică profesională: deontologia, normarea etică şi profesională a medicului legist ca medic;

                       8. 8. Codul deontologic al Colegiului medicilor din România;

                       9. 9. Codul etic şi dentologic a medicului legist.

                    2. B. Baremul lucrărilor practice:

                    1) Studiu de caz pe documente medicale şi medico-legale. Manopere: 10 cazuri.

                    1. 2. Obiective educaţionale

                    2. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

                       Modulul 8, anul III: BIOETICĂ 2 săptămâni Nr. ore curs: 20 ore

                       Nr. ore practică: 40 ore

                       1. 1. Tematică

                          Tematica lecţiilor con erinţă:

                          1. 1) Ce este etica medicală, bioetica: teorii şi principii în etica medicală;

                          2. 2) Drepturile pacientului, responsabilitatea actului medical: aspecte normative şi legislative aplicate actului medical;

                          3. 3) Relaţia medic-pacient;

                          4. 4) Consimţământul informat;

                          5. 5) Confidenţialitatea actului medical şi a datelor medicale;

                          6. 6) Responsabilitatea socială şi alocarea de resurse;

                          7. 7) Etica cercetării pe subiecţi umani.

                          8. 8) Aspecte particulare (bioetica începutului vieţii, bioetica sfârşitului vieţii, aspecte etice ale medicinii de laborator şi imagistice, transplantul de ţesuturi şi organe, genetica şi genomica, etc.).

                          Tematica seminariilor:

                          1. 1) Ilustrarea prin cazuri particulare a teoriilor şi principiilor în bioetică.

                          2. 2) Valori morale profesionale în etica profesională medicală. Etica normativă. Codurile de etică. Aspecte legale care reglementează drepturile pacientului.

                          3. 3) Ilustrarea valorilor etice ale relaţiei medic-pacient. Rolul comunicării în relaţia medic-pacient. Încrederea, loialitatea, exerciţiul datoriei, diligenţa. Paternalism şi autonomie. A trata şi a nu trata.

                          4. 4) Valoarea şi limitele consimţământului informat în practica medicală curentă.

                          5. 5) Valoarea şi limitele confidenţialităţii în practica medicală curentă. Dubla loialitate.

                          1. 7) Accesul la îngrijirile de sănătate- discuţie pe cazuri. Discutarea problemelor etice în cercetarea pe subiecţi umani prin prisma unor cazuri concrete. Rolul comitetelor de etică din spitale.

                          2. 8) Discutarea problemelor etice la începului vieţii pe baza unor cazuri concrete. Discutarea problemelor etice la finalul vieţii pe baza unor cazuri concrete. Discutarea problemelor etice în transplantul de ţesuturi şi organe pe baza unor cazuri concrete. Discutarea problemelor etice în genetică şi genomică pe baza unor cazuri concrete.

                             Baremul lucrărilor practice:

                             1. 1. Studii de caz cu implicaţii bioetice. Manopera: 10 cazuri.

                       2. 2. Obiective educaţionale

                       3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

                    Modulul 9, anul III: EXPERTIZA CAPACITĂŢII DE MUNCĂ 1 lună

                    Nr. ore curs: 50 ore Nr. ore practică: 70 ore

                    1. 1. Tematică

                       1. 1. Expertiza medicală a capacităţii de muncă- 2 săpt.

                       2. 2. Recuperarea capacităţii de muncă – 2 săpt.

                          STAGIUL DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ:

                          • – Boală, accident, infirmitate, deficienţă, handicap, invaliditate;

                          • – Elemente de stabilire şi formulare a diagnosticului funcţional, a incapacităţii adaptative şi de evaluare a capacităţi de muncă în bolile şi sechelele invalidante;

                          • – Expertiza medicală a capacităţii de muncă în afecţiunile aparatului locomotor;

                          • – Expertiza medicală a capacităţii de muncă în afecţiunile ORL.

                          • – Expertiza medicală a capacităţii de muncă a deficienţilor vizuali:

                          • – Expertiza medicală a capacităţii de muncă a deficienţilor neuropsihici.

                            Barem de activităţi practice:

                          • – Examinarea bolnavilor internaţi în INEMRCM;

                          • – Interpretarea rezultatelor explorărilor cu caracter specific pentru cazurile examinate.

                            STAGIUL DE RECUPERARE A CAPACITĂŢII DE MUNCĂ

                          • – Recuperarea capacităţii de muncă (conceptul de recuperare, organizarea activităţii de recuperare, tipuri de acţiuni recuperatorii);

                          • – Mijloace şi tehnici de recuperare;

                          • – Prognosticul de recuperabilitate – criterii medico-socio-profesionale. Posibilităţi de cuantificare.

                            Barem de activităţi practice:

                          • – Examinarea bolnavilor pentru care se solicită evaluarea capacităţii adaptative;

                          • – Orientarea şi reorientarea profesională a bolnavilor evaluaţi;

                          • – Aprecierea gradului de recuperabilitate al unui caz concret (studiu de caz):

                          • – Întocmirea unui program individual de recuperare.

                    2. 2. Obiective educaţionale

                    3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

                    Modulul 10, anul III: PSIHIATRIE, PSIHOPATOLOGIE MEDICO-LEGALĂ Şl

                    ELEMENTE DE CRIMINOLOGIE 3 luni

                    Nr. ore curs: 80 ore

                    Nr. ore practică: 280 ore

                    1. 1. Tematică

                       Tematica lecţiilor con erinţă (80 ore)

                       1. 1. Obiectul psihiatriei medico-legale, cadrul juridic şi organizatoric şi relaţiile cu diferitele ramuri ale dreptului, cu criminologia şi socio-psihiatria.

                       2. 2. Expertiza medico-legală psihiatrică – domeniu al asistentei medico-social-juridice şi al cercetării interdisciplinare.

                       3. 3. Fundamentarea teoretică a obiectivelor generale ale expertizei cu implicatii medico-legale din domeniul psihopatologiei.

                       4. 4. Criteriologia interpretării cauzale a conceptului de responsabilitate. Capacitatea psihică.

                       5. 5. Personalitatea – funcţie de sinteză a psihismului şi concept definitoriu în criteriologia medico-legală a patologiei psihice marginale.

                       6. 6. Discernământul şi conştiinţa. Relaţiile cu tipurile de personalitate, cu capacitatea psihica şi responsabilitatea – iresponsabilitatea.

                       7. 7. Minoritatea. Comportamentul deviant şi delincvenţa minorilor. Regimul juridic şi problemele expertizei. Măsuri de siguranţă şi speciale de ordin coerciv – educativ şi medico-pedagogice.

                       8. 8. Semiologia psihiatrică.

                       9. 9. Implicaţiile medico-legale psihiatrice ale etilismului acut. Beţia patologică. Regimul juridic aplicabil în cazurile de constatare a beţiei patologice.

                       10. 10. Obligarea la tratamentul medical şi internarea obligatorie. Interdicţia.

                       11. 11. Criteriologia interpretării cauzale a conceptului de responsabilitate. Exprimarea legăturilor (raporturilor) cauzale în expertiza medico-legală psihiatrică.

                       12. 12. Agresivitate-agresiune-violenţă-periculozitatea socială a bolnavului psihic. Victimologia.

                       13. 13. Evoluţia conceptului clinic de psihopatie şi implicaţiile în practica medico-legală psihiatrică.

                       14. 14. Valoarea şi limitele examenului psihologic în expertiza medico-legală psihiatrică.

                       15. 15. Tulburările de dezvoltare a personalităţii cu substrat organic obiectivabil (dezvoltări lezionate, stări psihopatoide de regresiune).

                       16. 16. Implicaţiile medico-legale neuropsihiatrice ale traumatismelor cranio-cerebrale.Epilepsia.

                       17. 17. Valoarea şi limitele investigaţiilor paraclinice în expertiza psihiatrică.

                       18. 18. Psihoze endogene şi psihogenii cu implicaţii medico-legale. Psihoza de detenţie.

                       19. 19. Ancheta socială în cadrul expertizei medico legale psihiatrice.

                       20. 20. Tulburări psihice ale vârstei a treia, implicaţii medico-legale.

                       21. 21. Simularea în expertiza medicinei-legale psihiatrice.

                       22. 22. Probleme de sexologie cu implicaţii medico-legale psihiatrice.

                       23. 23. Depresie şi suicid.

                       Baremul lucrărilor practice:

                       1. 1. Metodologia examinării dosarului cauzei şi selectarea datelor antecedente (medicale, sociale, scolare, profesionale, penale etc.) şi de anchetă. Manopere: 10 cazuri

                       2. 2. Metodologia investigării clinice.

                       3. 3. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică – părţi componente, metodologia redactării. Manopere: 10 cazuri.

                       4. 4. Investigările paraclinice şi de specialitate-indicaţii. Manopere: 10 cazuri.

                       5. 5. Teste psihologice uzuale -indicaţii. Manopere: 10 cazuri.

                       6. 6. Ancheta socială. Manopere: 5 cazuri.

                       7. 7. Coroborarea rezultatelor investigaţiilor complementare. Manopere: 10 cazuri

                       8. 8. Metodologia redactării concluziilor. Manopere: 20 cazuri.

                       9. 9. Analiza de acte (rapoarte) şi avizări medico-legale. Manopere: 10 cazuri

                    2. 2. Obiective educaţionale

                    3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

                    Modulul 11A, anul III: MEDICINA LEGALĂ CLINICĂ: PROPEDEUTICA 2 luni

                    Nr. ore curs: 100 ore Nr. ore practică: 140 ore

                    1. 1. Tematică

                       Tematica lecţiilor con erinţă (100 ore)

                       1. 1. NOŢIUNI GENERALE:

                          Definiţie, domenii de activitate, prezentarea principalelor tipuri de expertize medico-legale. Actele medico-legale (aspecte generale). Aspecte procedurale în raport cu legislaţia în vigoare.

                          Organizarea reţelei de medicină legală. Medicina legală şi medicul de familie.

                       2. 2. ACTELE MEDICO-LEGALE:

                          • • Examinările medico-legale la solicitarea părţii interesate (certificatul medico-legal);

                          • • Examinările medico-legale dispuse de instanţele de judecată sau de organele de urmărire penală (raportul de primă şi nouă expertiză);

                          • • Alte examinări.

                       3. 3. EXAMINAREA MEDICO-LEGALĂ GENITALĂ PE PERSOANA ÎN VIAŢĂ:

                          • • Violul;

                          • • Abuzul sexual al minorului;

                          • • Minorul supus violenţelor fizice: „sindromul copilului bătut (agresat)”.

                       Baremul lucrărilor practice:

                       1. 1. Constatarea leziunilor traumatice la persoane în viaţă; Manopere: 50 cazuri.

                       2. 2. Examenul clinic medico-legal; Manopere: 50 cazuri.

                       3. 3. Documentarea medico-legală a cazului şi urmărirea lui sub raportul finalizării în termen; obiectivarea leziunilor traumatice. Manopere: 50 cazuri.

                       4. 4. Formularea concluziilor intr-o examinare medico-legală pe persoana în viaţă; Manopere: 50 cazuri.

                    2. 2. Obiective educaţionale

                    3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

                       Modulul 11B, anul III: MEDICINĂ LEGALĂ CLINICĂ: EVALUAREA VĂTĂMĂRII COROPORALE 12 luni

                       Nr. ore curs: 100 ore Nr. ore practică: 140 ore

                       1. 1. Tematică

                          Tematica lecţiilor con erinţă (100 ore):

                          • • Constatarea medico-legală a vătămării corporale. Evaluarea medico-legală a vătămării corporale în conformitate cu Art. 193, 194, 196. Avizele Comisiei de avizare şi control precum şi ale Comisiei superioare medico-legale

                          • • Motive de contestare a actelor medico-legale. Căi procedurale de atac.

                          • • Instituţia expertului medico-legal (oficial şi parte). (Evaluarea corectă a număruui de zile de îngrijire medicală. Supra şi sub evaluarea numărului de zile de îngrijire medicală – cauze).

                            Baremul lucrărilor practice:

                            1. 1. Constatarea leziunilor traumatice la persoane în viaţă; Manopere: 50 cazuri.

                            2. 2. Examen clinic medico-legal; Manopere: 50 cazuri.

                            3. 3. Documentarea medico-legală a cazului şi urmărirea lui sub raportul finalizării în termen, obiectivarea leziunilor traumatice; Manopere: 50 cazuri.

                            4. 4. Formularea concluziilor într-o examinare medico-legală pe persoana în viaţă; Manopere: 50 cazuri.

                            5. 5. Participare în comisii (Comisia de avizare şi control precum şi Comisia superioară medico-legală);

                          Manopere: 50 cazuri.

                       2. 2. Obiective educaţionale

                       3. 3. Rezultate aşteptate(Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulului de pregătire).

                          ANUL 1 DE REZIDENŢIAT

                          1. a. Asistă la examinări medico-legale la solicitarea persoanelor fizice, conform graficului de consultaţii şi contribuie la întocmirea certificatelor medico-legale, conform normelor metodologice, sub supravegherea coordonatorului de rezidentiat sau a responsabilului de formare profesională.

                          2. b. Deprinde abilităţi de comunicare cu persoana care solicită o expertiză medico-legală.

                          3. c. Asistă la constatări medico-legale completând formularul de examinare clinică în cazul recoltării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei şi prezenţei de substanţe psihoactive, la solicitarea persoanelor sau a organelor de drept, conform metodologiei în vigoare, sub supravegherea coordonatorului de rezidentiat sau a responsabilului de formare profesională.

                          4. d. Asistă şi contribuie la întocmirea expertizelor medico-legale pe bază de acte, solicitate de organele de urmărire penală şi instanţele de judecată, care sunt repartizate responsabilului de formare.

                          5. e. Asistă la examinări medico-legale, autopsii medico-legale, expertize medico-legale şi noi expertize medico-legale care sunt repartizate responsabilului de formare şi contribuie la întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală, rapoartelor de expertiză medico-legală şi rapoartelor de nouă expertiză medico-legală.

                          6. f. Efectuează gărzi conform planificării stabilite de coordonatorul de rezidenţiat şi îndrumătorul de stagiu.

                          7. g. Se deplasează la faţa locului la solicitarea organelor de urmărire şi cercetare penală cu efectuarea de activităţi de cercetare în teren la faţa locului sub supravegherea medicului responsabil de formare.

                          8. h. Îndeplineşte sarcinile de serviciu specifice care îi sunt trasate de către coordonatorul de rezidenţiat şi de îndrumătorul de stagiu.

                          9. i. Participă la toate activităţile educaţionale organizate pentru formarea rezidenţilor ( cursuri, conferinţe, prezentări de cazuri, workshopuri, congrese, simpozioane, etc).

                          10. j. Actualizează permanent cunoştinţele privind efectuarea expertizelor medico-legale pe cadavru şi pe persoană, cu formarea deprinderilor privind tehnici comune şi speciale de efectuare a autopsiei.

                          11. k. Învată conţinutul teoretic al programei de pregătire aferentă modulelor în care este repartizat.

                          12. l. Respectă programul de lucru zilnic şi utilizează integral timpul de lucru pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

                          13. m. Se conformează prevederilor privind păstrarea secretului de serviciu.

                              ANUL 2 DE REZIDENŢIAT

                              1. a. Asistă la examinări medico-legale la solicitarea persoanelor fizice, conform graficului de consultaţii şi contribuie la întocmirea certificatelor medico-legale, conform normelor metodologice, sub supravegherea coordonatorului de rezidenţiat sau a responsabilului de formare profesională.

                              2. b. Asistă la constatări medico-legale completând formularul de examinare clinică în cazul recoltării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei şi prezenţei de substanţe psihoactive, la solicitarea persoanelor sau a organelor de drept, conform metodologiei în vigoare, sub supravegherea coordonatorului de rezidenţiat sau a responsabilului de formare profesională.

                              3. c. Asistă la constatările şi expertizele medico-legale pe baza de acte, solicitate de organele de urmărire penală şi instanţele de judecată, care sunt repartizate responsabilului de formare şi contribuie la întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală şi rapoartelor de expertiză medico-legală.

                              4. d. Asistă la examinări medico-legale, autopsii medico-legale, exhumări, expertize medico-legale şi noi expertize medico-legale care sunt repartizate responsabilului de formare şi contribuie la întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală, rapoartelor de expertiză medico-legală şi rapoartelor de nouă expertiză medico-legală.

                              5. e. Efectuează gărzi conform planificării stabilite de coordonatorul de rezidenţiat şi îndrumătorul de stagiu.

                              6. f. Se deplasează la faţa locului la solicitarea organelor de urmărire şi cercetare penală cu efectuarea de activităţi de cercetare în teren la faţa locului sub supravegherea medicului responsabil de formare.

                              7. g. Îndeplineşte sarcinile de serviciu specifice care îi sunt trasate de către coordonatorul de rezidenţiat şi de indrumătorul de stagiu.

                              8. h. Asistă la prelucrarea probelor biologice în laboratoarele în care îşi desfasoară stagiile şi contribuie la redactarea buletinelor de analiză.

                              9. i. Participă la toate activităţile educaţionale organizate pentru formarea rezidenţilor (cursuri, conferinţe, prezentări de cazuri, workshopuri, congrese, simpozioane, etc).

                              10. j. Actualizează permanent cunoştinţele privind efectuarea expertizelor medico-legale pe cadavru şi pe persoană, cu formarea deprinderilor privind tehnici comune şi speciale de efectuare a autopsiei.

                              11. k. Învată conţinutul teoretic al programei de pregătire aferentă modulelor în care este repartizat.

                              12. l. Respectă programul de lucru zilnic şi utilizează integral timpul de lucru pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

                              13. m. Nu întreprinde nici un fel de acţiuni în nume propriu, care implică instituţia unde lucrează, fără aducerea la cunoştinţa conducerii instituţiei sau a medicului legist şef.

                              14. n. Respectă regulile de protecţia muncii şi de PSI.

                              15. o. Respectă şi aplică prevederile sistemului de management al calităţii adoptat.

                              16. p. Respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare şi ale Regulamentului Intern.

                              17. q. Respectă secretul profesional şi se îngrijeşte de păstrarea documentelor cu care intră în contact.

                    ANUL 3 DE REZIDENŢIAT

                    1. a. Asistă la examinări medico-legale la solicitarea persoanelor fizice, conform graficului de consultaţii şi contribuie la întocmirea certificatelor medico-legale, conform normelor metodologice, sub supravegherea coordonatorului de rezidenţiat sau a responsabilului de formare profesională.

                    2. b. Asistă la constatări medico-legale completând formularul de examinare clinică în cazul recoltării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei şi prezenţei de substanţe psihoactive, la solicitarea persoanelor sau a organelor de drept, conform metodologiei în vigoare, sub supravegherea coordonatorului de rezidenţiat sau a responsabilului de formare profesională.

                    3. c. Asistă la constatările şi expertizele medico-legale pe bază de acte, solicitate de organele de urmărire penala şi instanţele de judecată, care sunt repartizate responsabilului de formare şi contribuie la întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală şi rapoartelor de expertiză medico-legală.

                    4. d. Asistă la examinări medico-legale, autopsii medico-legale, exhumări, expertize medico-legale şi noi expertize medico-legale care sunt repartizate responsabilului de formare şi contribuie la întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală, rapoartelor de expertiză medico-legală şi rapoartelor de nouă expertiză medico-legală.

                    5. e. Execută tehnic autopsii medico-legale şi manopere de cosmetizare a persoanei decedate, sub supravegherea responsabilului de formare ( conform curriculei de pregătire aferenta anului de rezidenţiat).

                    6. f. Solicită prelevarea de probe biologice în vederea efectuării examenelor complementare de laborator şi supraveghează în mod direct momentul recoltării probelor biologice de către autopsier şi etichetarea acestora.

                    7. g. Asistă în comisiile de avizare şi control a actelor medico-legale, comisiile superioare de expertiză medico-legală, comisiile de amânarea-întreruperea executării pedepselor privative de libertate.

                    8. h. Asistă la examinările medico-legale psihiatrice şi contribuie la întocmirea rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică, sub supravegherea coordonatorului de stagiu şi a responsabilului de formare profesională.

                    9. i. Efectuează gărzi conform planificării stabilite de coordonatorul de rezidenţiat şi îndrumătorul de stagiu.

                    10. j. Se deplasează la faţa locului la solicitarea organelor de urmărire şi cercetare penală cu efectuarea de activităţi de cercetare în teren la faţa locului sub supravegherea medicului responsabil de formare.

                    11. k. Îndeplineşte sarcinile de serviciu specifice care îi sunt trasate de către coordonatorul de rezidenţiat şi de îndrumătorul de stagiu.

                    12. l. Asistă la prelucrarea probelor biologice în laboratoarele în care îşi desfăsoară stagiile şi contribuie la redactarea buletinelor de analiză.

                    13. m. Participă la toate activităţile educaţionale organizate pentru formarea rezidenţilor ( cursuri, conferinţe, prezentări de cazuri, workshopuri, congrese, simpozioane, etc).

                    14. n. Actualizează permanent cunoştinţele privind efectuarea expertizelor medico-legale pe cadavru şi pe persoană, cu formarea deprinderilor privind tehnici comune şi speciale de efectuare a autopsiei.

                    15. o. Învaţă conţinutul teoretic al programei de pregătire aferentă modulelor în care este repartizat.

                    16. p. Respectă programul de lucru zilnic şi utilizează integral timpul de lucru pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

                    17. q. Se conformează prevederilor privind păstrarea secretului de serviciu.

                    18. r. Nu întreprinde nici un fel de acţiuni în nume propriu, care implică instituţia unde lucrează, fără aducerea la cunoştinţa conducerii instituţiei sau a medicului legist şef.

                    19. s. Respectă regulile de protecţia muncii şi de PSI.

                    20. t. Respectă şi aplică prevederile sistemului de management al calităţii adoptat.

                    21. u. Respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Functionare şi ale Regulamentului Intern.

                    22. v. Respectă secretul profesional şi se îngrijeşte de păstrarea documentelor cu care intră în contact.

                    ANUL 4 DE REZIDENŢIAT

                    1. a. Asistă la examinări medico-legale la solicitarea persoanelor fizice, conform graficului de consultaţii şi contribuie la întocmirea certificatelor medico-legale, conform normelor metodologice, sub supravegherea coordonatorului de rezidenţiat sau a responsabilului de formare profesională.

                    2. b. Asistă la constatări medico-legale completând formularul de examinare clinică în cazul recoltării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei şi prezenţei de substanţe psihoactive, la solicitarea persoanelor sau a organelor de drept, conform metodologiei în vigoare, sub supravegherea coordonatorului de rezidenţiat sau a responsabilului de formare profesională.

                    3. c. Asistă la constatările şi expertizele medico-legale pe bază de acte, solicitate de organele de urmărire penală şi instanţele de judecată, care sunt repartizate responsabilului de formare şi contribuie la întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală şi rapoartelor de expertiză medico-legală.

                    4. d. Asistă la examinările medico-legale, autopsii medico-legale, exhumări, expertizele medico-legale şi noile expertize medico-legale care sunt repartizate responsabilului de formare şi contribuie la întocmirea rapoartelor de constatare medico-legală, rapoartelor de expertiză medico-legală şi rapoartelor de nouă expertiză medico-legală.

                    5. e. Execută tehnic autopsii medico-legale şi manopere de îngrijiri acordate persoanei decedate, sub supravegherea responsabilului de formare (conform curriculei de pregătire aferentă anului de rezidenţiat).

                    6. f. Solicită prelevarea de probe biologice în vederea efectuării examenelor complementare de laborator şi supraveghează în mod direct momentul recoltării probelor biologice de către autopsier şi etichetarea acestora.

                    7. g. Asistă în comisiile de avizare şi control a actelor medicale, comisiile superioare de expertiză medico- legală, comisiile de amânarea-întreruperea executării pedepselor privative de libertate.

                    8. h. Asistă la examinările medico-legale psihiatrice şi contribuie la întocmirea rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică, sub supravegherea coordonatorului de stagiu şi a responsabilului de formare profesională.

                    9. i. Efectuează gărzi conform planificării stabilite de coordonatorul de rezidenţiat şi îndrumătorul de stagiu.

                    10. j. Se deplasează la faţa locului la solicitarea organelor de urmărire şi cercetare penală cu efectuarea de activităţi de cercetare în teren la faţa locului sub supravegherea medicului responsabil de formare.

                    11. k. Îndeplineşte sarcinile de serviciu specifice care îi sunt trasate de către coordonatorul de rezidenţiat şi de îndrumătorul de stagiu.

                    12. l. Asistă la prelucrarea probelor biologice în laboratoarele în care îşi desfasoară stagiile şi contribuie la redactarea buletinelor de analiză.

                    13. m. Participă la toate activităţile educaţionale organizate pentru formarea rezidenţilor ( cursuri, conferinţe, prezentări de cazuri, workshopuri, congrese, simpozioane, etc).

                    14. n. Actualizează permanent cunoştinţele privind efectuarea expertizelor medico-legale pe cadavru şi pe persoană, cu formarea deprinderilor privind tehnici comune şi speciale de efectuare a autopsiei.

                    15. o. Învaţă conţinutul teoretic al programei de pregătire aferentă modulelor în care este repartizat.

                    16. p. Respectă programul de lucru zilnic şi utilizează integral timpul de lucru pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

                    17. q. Nu întreprinde nici un fel de acţiuni în nume propriu, care implică instituţia unde lucrează, fără aducerea la cunoştinţa conducerii instituţiei sau a medicului legist şef.

                    18. r. Respectă regulile de protecţia muncii şi de PSI.

                    19. s. Respectă şi aplică prevederile sistemului de management al calităţii adoptat.

                    20. t. Respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare şi ale Regulamentului Intern;

                    21. u. Respectă secretul profesional şi se îngrijeşte de păstrarea documentelor cu care intră în contact.

                        Nr. ore curs.

                        Nr. ore practică.

                        1. 1. Tematică.

                        2. 2. Obiective educaţionale.

                        3. 3. Rezultate aşteptate (Competenţe teoretice şi practice minimum acceptabile dobândite în urma parcurgerii şi promovării modulelor de pregătire, ierarhizate după cum urmează:

                           • – asistenţă pasivă

                           • – necesită supraveghere atentă

                           • – abilitate de a efectua procedura sub o oarecare supraveghere

                           • – abilitate de a efectua procedura fără supraveghere

                    cu posibilităţi de nuanţare în funcţie de specialitate, în special la cele chirurgicale: prim operator/ajutor/instrumentar/observator)

                    Etc …………

                    SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

                    SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE SPECIFICE:

                    REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la inalizarea pregătirii: Examenul de medic specialist:

                    Probe de evaluare, specifice programului:

                    • – probă scrisă Da/Nu

                    • – examen clinic

                    • – probă de abilităţi/manualităţi

                    • – probă pe casetă video

                    • – probă operatorie

                    • – dizertaţie

                      TEMATICA DE EXAMEN

                      

                      1. 1. Tanatologie medico-legală.

                      2. 2. Reacţiile vitale.

                      3. 3. Moartea subită la adult şi copil.

                      4. 4. Raportul de cauzalitate în medicina legală.

                      5. 5. Traumatologie medico-legală generală: clasificarea agenţilor traumatici, clasificarea leziunilor traumatice elementare, mecanisme de producere, aspecte anatomo-patologice.

                      6. 6. Aprecierea gravităţii leziunilor corporale în conformitate cu prevederile Codului Penal.

                      7. 7. Traumatismul cranio-cerebral: leziuni şi tanatogeneză.

                      8. 8. Traumatismele oftalmologice şi ORL: leziuni şi tanatogeneză

                      9. 9. Traumatismele buco-maxilo-faciale: leziuni şi tanatogeneză.

                      10. 10. Traumatisme vertebro-medulare: leziuni şi tanatogeneză.

                      11. 11. Traumatismele gâtului: leziuni şi tanatogeneză.

                      12. 12. Traumatismele toracelui: leziuni şi tanatogeneză.

                      13. 13. Traumatismele abdomenului şi bazinului: leziuni şi tanatogeneză.

                      14. 14. Traumatismele membrelor: leziuni şi tanatogeneză.

                      15. 15. Traumatismele vaselor şi nervilor: leziuni şi tanatogeneză.

                      16. 16. Accidente de circulatie (rutiere, feroviare, aviatice)- leziuni şi tanatogeneză.

                      17. 17. Căderea: leziuni şi tanatogeneză.

                      18. 18. Leziunile şi moartea prin arme de foc.

                      19. 19. Asfixiile: leziuni şi tanatogeneză.

                      20. 20. Leziunile şi moartea prin agenţi fizici (căldură, frig, electricitate).

                      21. 21. Leziunile şi moartea prin agenti biologici (intoxicaţia cu ciuperci, înţepătura de albine/viespi, muşcătura de şarpe).

                      22. 22. Toxice hematice: CO şi nitraţi/nitriţi.

                    1. 23. Intoxicatia cu HCN si derivatii acestuia.

                    2. 24. Intoxicatii cu alcool etilic şi alcool metilic.

                    3. 25. Intoxicatia cu substanţe caustice.

                    4. 26. Intoxicatia cu As, Hg, Pb şi derivaţii acestora.

                    5. 27. Intoxicatii de natură medicamentoasă (barbiturice, derivaţi fenotiazinici, anestezice).

                    6. 28. Intoxicaţia cu stupefiante.

                    7. 29. Intoxicaţia cu pesticide.

                    8. 30. Uciderea nou-născutului de către mamă: probleme medico-legale.

                    9. 31. Expertiza medico-legala a filiaţiei.

                    10. 32. Avortul: probleme medico-legale.

                    11. 33. Violul: probleme medico-legale.

                    12. 34. Expertiza medico-legală a capacităţii de muncă.

                    13. 35. Expertiza medico-legală psihiatrică.

                    14. 36. Răspunderea profesională în practica medicală: răspunderea penală, răspunderea civilă, răspunderea disciplinară.

                    15. 37. Identificarea medico-legală: identificarea antropologică, identificarea odontologică, expertiza ADN, identificarea produselor biologice (sânge, salivă, spermă).

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

1. 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN ……….

   1. 2.1. Competenţa pro esională intrinsecă specialităţii

      – Urmare promovării examenului de medic specialist (standard profesional)

1. 2.2. Obligaţii

   • – Etice, deontologice

   • – Profesionale

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Nume, prenume:

Semnatura:

ANEXA Nr. 3

LISTA

curriculumurilor de pregătire în rezidenţiat pentru specialităţile nou introduse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală

Nr. Crt.	Denumirea specialităţii
		Durata de pregătire con orm Ordinului MS nr. 905/03.08.2017
	DOMENIUL MEDICINĂ
	Specialităţi clinice – Grupa specialităţilor medicale
1	cardiologie pediatrică	5 ani
2	gastroenterologie pediatrică	5 ani
3	nefrologie pediatrică	5 ani
4	oncologie şi hematologie pediatrică	5 ani
5	pneumologie pediatrică	5 ani

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

CARDIOLOGIE PEDIATRICĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA CARDIOLOGIE PEDIATRICĂ

Definiţia specialităţii:

Pediatria este specialitatea care se ocupă cu patologia medicală a copilului de la 0 la 18 ani ea incluzând un domeniu profilactic, care cuprinde puericultura şi unul curativ, într-un context socio-etic şi managerial specific, la care se asociază aprofundarea suplimentară a unor subdomenii, ce se constituie în specializări derivate din pediatrie, după cum urmează:

1. 1. Cardiologie pediatrică

2. 2. Gastroenterologie pediatrică

3. 3. Hematologie şi oncologie pediatrică

4. 4. Pneumologie pediatrică

5. 5. Nefrologie pediatrică

Absolvenţii specializărilor nominalizate la punctul 1 vor fi certificaţi ca şi “medici specialişti pediatrie şi cardiologie pediatrică” având cunoştinţele şi calificarea necesară de a efectua gărzi în specialitatea Pediatrie şi de a acorda îngrijiri pediatrice în conformitate cu competenţele dobândite conform curriculei de pregătire.

Instruirea prin trunchiul comun durează 3 ani. După absolvirea trunchiului comun, pentru Pediatrie Generală şi fiecare specialitate derivată se va continua pregătirea specifică în conformitate cu curriculele întocmite distinct.

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri, demonstraţii) pe an de studiu universitar, pentru tematica prezentată, fiind prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual dirijat.

La începutul fiecărui stagiu de pregătire rezidentului i se va aloca un medic indrumator care va fi cadru didactic si care va prezenta rezidentului planul de pregătire al modulului, urmărind realizarea acestui plan. În cursul gărzilor medicul de gardă specialist/primar este medic-indrumator. La sfârşitul fiecărui modul de pregătire are loc o evaluare de etapă, realizată în unitatea de pregătire de către responsabilul desemnat de şeful disciplinei pentru etapa de evaluare.

Definiţia specialităţii cardiologie pediatrică:

Cardiologia pediatrică este un subdomeniu de specialitate extrem de complex, coroborând multiple arii de subspecializare teoretică şi clinică. Se caracterizează printr-o dezvoltare semnificativa pe plan mondial in ultimele decenii, dar extrem de deficitara in România.

Absolvenţii specializării Cardiologie Pediatrica vor fi certificaţi ca şi “medici specialişti pediatrie şi cardiologie pediatrica.” având cunoştinţele şi calificarea necesară de a efectua gărzi în specialitatea Pediatrie şi de a acorda îngrijiri pediatrice în conformitate cu competenţele dobândite conform curriculei de pregătire.

Instruirea prin trunchiul comun durează 3 ani iar după absolvirea trunchiului comun se va continua pregătirea specifică pentru inca 2 ani în conformitate cu curriculum de Cardiologie Pediatrica

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri, demonstraţii) pe an de studiu universitar, pentru tematica prezentată, fiind prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual dirijat.

Urmărirea activităţii candidaţilor se va face în permanenţă, prin jurnalul pacienţilor evaluaţi, prezentări de cazuri şi evaluare permanentă de către îndrumător, astfel încât, la finalul celor 2 ani, candidatul să fie capabil să desfăşoare independent, fara supervizare şi în mod competent, activitatea de cardiologie pediatrică.

Centrele de pregătire trebuie să efectueze sau să aibă acces la toate procedurile descrise în baremul de tehnici; sa aibă acces la un serviciu de chirurgie cardiovasculara pediatrica cu un număr de minimum 100 de operaţii/an, din care cel putin 20% nou născuţi şi sugari. Având în vedere numărul redus de astfel de centre în România, este acceptată efectuarea unei părţi din pregătire in centre care nu indeplinesc toate aceste condiţii, insa care dispun de lectori care indeplinesc criteriile de eligibilitate.

Evaluarea finala, care se poate efectua doar in centrele de pregatire care indeplinesc toate criteriile de eligibilitate, permite obtinerea titlului de medic specialist în cardiologie pediatrica.

Intrarea in rezidentiat se poate face fie direct dupa facultatea de medicina in urma sustinerii examenului de rezidentiat, fie dupa terminarea specialitatilor pediatrice ca a doua specialitate, fiind obligatorie completarea intregului curriculum de pregatire de Cardiologie Pediatrica, cu exceptia modulelor deja parcurse in cursul rezidentiatului anterior sau in cadrul programului de pregatire pentru obtinerea atestatului in cardiologie pediatrica, program cu durata de 2 ani.

Orice rezident poate efectua stagii sau parte a unor stagii in alte institutii de pregatire, specializate si recunoscute ca atare, in tari ale Uniunii Europene. Aceste stagii vor fi recunoscute si va fi echivalata perioada de pregatire in strainatate, conform prevederilor in vigoare.

Coordonatorul programului de rezidentiat este nominalizat de institutia de invatamant superior medical avand rolul de a coordona desfăşurarea programului de rezidenţiat si de a numi -pentru fiecare sectie clinica- un responsabil de formare in rezidentiat. COORDONATORUL REZIDENTIATULUI PENTRU SUBSPECIALITATEA DE CARDIOLOGIE PEDIATRICA ESTE UNIC, atat pentru trunchiul comun cat si pentru cei doi ani de pregatire in subspecialitate. Responsabilul de formare in rezidentiat, in colaborare cu seful sectiei, repartizeaza rezidentii medicilor specialisti/primari din sectie care devin medici indrumatori si care vor desfasura activitatea de pregatire a rezidentilor in concordanta cu curricula aprobata. În cursul gărzilor medicul de gardă specialist/primar devine medic-indrumator al activitatii clinice pe durata garzii.

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1. 1.1. Durata programului

      NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
      NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	17
      TRUNCHIUL COMUN (modulele 1-9)	3 ani
      MODULUL 1	Pediatrie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 2	Urgenţe Pediatrice
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	3 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 3	Neurologie pediatrică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
      MODULUL 4	Psihiatrie pediatrică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
      MODULUL 5	Neonatologie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 6	Boli infecţioase
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni

      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 7	Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
      MODULUL 8	Genetică medicală
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
      MODULUL 9	Pediatrie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	11 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      DIN ANUL IV SE CONTINUĂ CU CARDIOLOGIE PEDIATRICĂ (modulele 10-17)	2 ani
      CARDIOLOGIE PEDIATRICĂ	2 ani
      MODULUL 10 – Cardiologie pediatrică	Cardiologie pediatrică generală
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	11 luni 2 săptămâni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 11 – Cardiologie pediatrică	Ecocardiografie
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	6 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 12 – Cardiologie pediatrică	Aritmii
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 13 – Cardiologie pediatrică	Medicină fetală
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 săptămâni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 14 – Cardiologie pediatrică	Explorări hemodinamice / cardiologie intervenţională
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 15 – Cardiologie pediatrică	Imagistică (Radiologie/CT/RMN)
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 16 – Cardiologie pediatrică	Terapie intensivă cardiacă pediatrică
      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      MODULUL 17 – Cardiologie pediatrică	Chirurgie Cardiovasculară Pediatrică

      NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
      ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
      Total ore pregătire teoretică	1000
      Total ore pregătire practică	8730

      Trunchi comun (an I-III) = 600 ore curs, 5250 ore pregătire practică Cardiologie pediatrică (an IV-V) = 400 ore curs, 3480 ore pregătire practică

      Structura programului Modulul 1 – Pediatrie:

      Nr. ore curs.150

      Nr. ore practică. 1300

      1. I. Tematică curs.

         1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare.

         2. 2. Alimentaţia sugarului şi copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

         3. 3. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

         4. 4. Febra la copil.

         5. 5. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Otita medie acută. Mastoidita.

         6. 6. Bronşiolita acută

         7. 7. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele. Puncţia pleurală – indicaţii.

         8. 8. Diareile acute bacteriene şi virale.

         9. 9. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

         10. 10. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

         11. 11. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

         12. 12. Anemiile hemolitice genetice.

         13. 13. Anemiile hemolitice dobândite.

         14. 14. Sindroame hemoragice : purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

         15. 15. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

         16. 16. Infecţia de tract urinar.

         17. 17. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

         18. 18. Glomerulonefritele acute şi cronice.

         19. 19. Sindromul nefrotic.

         20. 20. Hipertensiunea arterială la copil.

      2. II. Barem de activităţi practice

         1. 1. Spălarea mâinilor şi tehnici de asepsie . Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

         2. 2. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic – sub supraveghere.

         3. 3. Recoltarea de sânge capilar.

         4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

         5. 5. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor catre medicul îndrumător).

         6. 6. Abordul intraosos : asistă la procedură şi, în funcţie de resurse, efectuează manopera pe manechin sau pe pacient sub supraveghere.

         7. 7. Puncţia lombară, puncţia pleurală şi paracenteză: asistă la procedură; în funcţie de resursele logistice efectuează manoperele pe manechin.

         8. 8. Efectuează intubaţia nazogastrică sau orogastrică pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient – sub supraveghere.

         9. 9. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

         10. 10. Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

         11. 11. Administrarea de substanţe medicamentoase :

             a.oral.

             1. b. cutanat.

             1. b. intrarectal.

             2. c. în aerosoli.

             3. d. intraconjunctival.

             1. d. intramuscular, subcutanat, intradermic.

             2. e. intravenos : pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient- sub supraveghere

             3. f. în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

         12. 12. Efectuarea otoscopiei – sub supraveghere.

      3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

      	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
      1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.
      2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.
      3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător.	1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice

      1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.

      2. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să

      1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

         1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

         2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreuna cu asistentul medical.

         3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

      	Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	medicului îndrumător. diferenţial , precum şi a planului terapeutic.
      4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	medicamente în schema terapeutică.
      5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	corespunzător modulului de pregătire.
      6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
      7.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.
      8.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	argumentarea diagnosticului pozitiv.
      9.	Obtine abilitati de comunicare cu pacientii si apartinatorii. Asista la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obtinerea consimtamantului si comunicarea vestilor proaste de catre medicul indrumator.

      1. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

      2. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

      3. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi

      1. 1. Cunoaste modalitatea de accesare a algoritmilor si protocoalelor de investigatii si tratament ale spitalului.

      2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

      3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor

      1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

      2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice

      1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

      2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

      3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a

      1. 1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar.

      1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

      2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

      3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în

      1. 1. In discutia cu indrumatorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau apartinatorii.

      Modulul 2 – Urgenţe:

      Nr. ore curs : 60

      Nr. ore practică : 450

      1. I. Tematică

         1. 1. Evaluarea şi tratamentul imediat al copilului grav bolnav

         2. 2. Insuficienţa respiratorie acută

         3. 3. Aspiraţia şi ingestia corpilor străini. Pneumonia de inhalaţie.

         4. 4. Şocul. Sindroamele de deshidratare

         5. 5. Anafilaxia

         6. 6. Intoxicatiile acute.

         7. 7. Hemoragia acută

         8. 8. Insuficienţa cardiacă

         9. 9. Insuficienţa hepatică

         10. 10. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut

         11. 11. Coma şi convulsiile

         12. 12. Traumatismul cranio-cerebral şi vertebro-medular

         13. 13. Abordarea pacientului politraumatizat

         14. 14. Resuscitarea cardio-pulmonară. Manopere de resuscitare.

      Se va completa cu barem de activitati practice, obiective educationale si rezultate asteptate.

      Modulul 3 – Neurologie pediatrică :

      Nr. ore curs : 30

      Nr. ore practică: 300

      1. I. Tematică : se va discuta cu colegii de specialitate

         1. 1. Examenul clinic neurologic al nou-născutului, sugarului şi copilului

         2. 2. Afecţiuni neurologice în perioada de nou-născut

         3. 3. Malformaţiile SNC

         4. 4. Sindroame neurocutanate ( Recklinghausen, scleroza tuberoasă, Sturge – Weber)

         5. 5. Paraliziile cerebrale infantile

         6. 6. Boli degenerative ale SNC

         7. 7. Afecţiuni cerebro-vasculare

         8. 8. Convulsiile ocazionale şi epilepsia. Paroxismele cerebrale non-convulsivante.

         9. 9. Boli musculare şi boli cu afectarea sistemului nervos periferic

         10. 10. Sindromul hipoton la sugar şi copil

         11. 11. Sindroamele ataxice

         12. 12. Cefaleea şi migrena

             Se va completa cu barem de activitati practice, obiective educationale si rezultate asteptate.

             Modulul 4 – Psihiatrie pediatrică :se va discuta cu colegii de specialitateNr. ore curs : 30

             Nr. ore practică: 300

             1. I. Tematică

                1. 1. Examenul psihiatric al copilului de diverse vârste

                2. 2. Etapele dezvoltării cognitive şi emoţionale

                3. 3. Retardul mental

                4. 4. Tulburările de somn la copil şi adolescent

                5. 5. Tulburările de alimentaţie

                6. 6. Tulburările de anxietate la copil şi adolescent 7.Tulburările afective la copil şi adolescent 8.Tulburările de spectru autist

                   9.Abuzul la copil şi adolescent. 10.Tulburările de adaptare

                   11. Tulburările psihotice

                   12.Tehnici de consiliere utilizate în psihiatria copilului

                   Se va completa cu barem de activitati practice, obiective educationale si rezultate asteptate.

                   Modulul 5 –Chirurgie şi Ortopedie pediatrică : se va discuta cu colegii de specialitateNr. ore curs : 30

                   Nr. ore practică: 300

                   1. I. Tematică

                      1. 1. Traumatismele majore şi politraumatismul

                      2. 2. Arsurile

                      3. 3. Hemoragiile digestive superioare şi inferioare la nou-născut, sugar şi copil.

                      4. 4. Obstrucţiile tractului digestiv la sugar şi copil

                      5. 5. Stenoza hipertrofică de pilor

                      6. 6. Hernia ombilicală

                      7. 7. Apendicita acută şi patologia diverticulului Meckel

                      8. 8. Megacolonul congenital aganglionar şi secundar

                      9. 9. Malformaţiile anorectale

                      10. 10. Hernia inghinală şi hidrocelul.

                      11. 11. Invaginaţia intestinală

                      12. 12. Enterocolita ulcero-necrotică

                      13. 13. Herniile diafragmatice

                      14. 14. Peritonitele primitive şi secundare

                      15. 15. Tratamentul chirurgical al tumorii WILMS, neuroblastomul, osteosarcomul şi tumorile părţilor moi

                      16. 16. Malformaţiile tractului urinar (uretero-hidronefroza şi boala de reflux).

                      17. 17. Litiaza urinară la copil

                      18. 18. Varicocelul.

                      19. 19. Fimoza şi hipospadiasul

                      20. 20. Criptorhidia. Scrotul acut (torsiunea, traumatismul, orhiepididimita). Hidrocelul

                      21. 21. Coalescenţa labială şi imperforatia himenala.

                      22. 22. Torsiunea anexială la copil

                      23. 23. Tumori ovariene.

                      24. 24. Tratamentul chirurgical al pleuropneumoniilor complicate.

                      25. 25. Probleme comune de ortopedie pediatrică:

                          1. a. Piciorul strâmb congenital

                          2. b. Deformările membrelor inferioare

                          3. c. Patologia genunchiului

                          4. d. Osteocondritele

                          5. e. Displazia luxantă de şold

                          6. f. Pronaţia dureroasă a cotului

                          7. g. Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale

                          8. h. Scoliozele şi cifozele idiopatice ale adolescentului

                          9. i. Torticolisul congenital

                          10. j. Traumatismele musculo-scheletale

                          11. k. Luxaţii, entorse, fracturi

                          12. l. Osteomielita şi osteocondrita septică

                   2. II. Barem de activităţi practice

                      1. 1. Efectuarea tehnicilor de asepsie

                      2. 2. Hemostaza plagilor

                      3. 3. Tehnici de îngrijire primară în arsurile de diferite grade ale copilului

                      4. 4. Însuşirea tehnicii corecte de examinare a bolnavului cu abdomen acut chirurgical

                      5. 5. Însuşirea tehnicilor de imobilizare provizorie a fracturilor, luxaţiilor, entorselor

                      6. 6. Tehnica tuşeului rectal

                      7. 7. Toracocenteza şi instalarea unui drenaj pleural în sistem închis

                      8. 8. Cateterismul venos prin denudare la sugar şi copil

                      9. 9. Tratamentul local şi sutura plăgilor

                      10. 10. Puncţionarea şi drenajul infecţiilor superficiale

                   Modulul 6 – Neonatologie :se va discuta cu colegii de specialitateNr. ore curs : 60

                   Nr. ore practică : 425

                   1. I. Tematică

                      1. 1. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

                      2. 2. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-naăscutului.

                      3. 3. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părti moi, leziuni craniene şi cranio- cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

                      4. 4. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

                      5. 5. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia la sân. Alimentaţia cu biberonul şi prin gavaj. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială

                      6. 6. Alimentaţia parenterală partială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totala

                      7. 7. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii.

                      8. 8. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularitaţi morfo funcţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

                      9. 9. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

                      10. 10. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumothoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

                      11. 11. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţa.

                      12. 12. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

                      13. 13. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

                      14. 14. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

                      15. 15. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: Atrezia de esofag şi fistula eso-traheală atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano-rectale.

                      16. 16. Enterocolita ulcero-necrotică.

                      17. 17. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

                      18. 18. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

                      19. 19. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

                      20. 20. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

                      21. 21. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuti. Tratamentul infecţiilor neonatale.

                      22. 22. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

                      23. 23. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia; hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia

                      24. 24. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou- născutului suspect de boală metabolică congenitală

                      25. 25. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

                      26. 26. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul. .

                      27. 27. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

                      28. 28. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

                      29. 29. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou-născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

                   2. II. Barem de activităţi practice

                      1. 1. Cateterismul arterei şi venei ombilicale

                      2. 2. Aspiraţia căilor aeriene şi ventilaţia cu balon şi mască. Plasarea unei sonde naso-gastrice (naso-jejunale) pentru alimentaţia enterală. Tehnica gavajului

                      3. 3. Masajul cardiac extern

                      4. 4. Intubaţia traheală – Tehnici de ventilaţie asistată .

                      5. 5. Instalarea unei perfuzii în venele periferice

                      6. 6. Puncţia lombară

                      7. 7. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis

                      8. 8. Îngrijirea prematurului în incubator

                      9. 9. Fototerapia.

                      10. 10. Indicatiile exsanguinotransfuziei.

                      11. 11. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut

                      12. 12. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală

                      13. 13. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală)

                      14. 14. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup

                      15. 15. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală

                      16. 16. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală

                      17. 17. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală

                      18. 18. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală

                      19. 19. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile neonatale Se va completa cu obiective educationale si rezultate asteptate

                   Modulul 7- Boli Infecţioase :se va discuta cu colegii de specialitateNr. ore curs : 50

                   Nr. ore practică : 425

                   1. I. Tematică

                      1. 1. Imunizările active şi pasive. Tehnica imunizării active.

                      2. 2. Antibioterapia în pediatrie

                      3. 3. Infecţia HIV şi SIDA la copil

                      4. 4. Bacteriemiile şi sepsisul

                      5. 5. Meningitele virale şi bacteriene. Encefalitele

                      6. 6. Tetanosul

                      7. 7. Difteria

                      8. 8. Salmonelozele tifoidice

                      9. 9. Infecţia luetică

                      10. 10. Poliomielita

                      11. 11. Infecţiile cu virus varicelo-zoosterian

                      12. 12. Mononucleoza infecţioasă şi alte infecţii produse de virusurile herpetice

                      13. 13. Infecţia cu virusuri gripale şi paragripale

                      14. 14. Rubeola.

                      15. 15. Infecţia urliană

                      16. 16. Rujeola

                      17. 17. Exantemul şi enantemul infecţios

                      18. 18. Scarlatina

                      19. 19. Infecţiile micotice

                      20. 20. Infecţiile rikettsiene

                      21. 21. Rabia

                      22. 22. Infestaţiile parazitare (infestaţiile intestinale şi sistemice cu protozoare, helmintiazele, infestaţiile sistemice cu nematode şi cestode)

                      23. 23. Hepatitele acute virale

                          Se va completa cu barem de activitati practice, obiective educationale si rezultate asteptate.

                          Modulul 8 – Genetică medicală :se va discuta cu colegii de specialitateNr. ore curs : 15

                          Nr. ore practică : 150

                          1. I. Tematică

                             1. 1. Bolile cromozomiale. Corelaţii genotip-fenotip în anomaliile cromozomiale: boli cromosomiale autosomale (trisomiile autosomale, sindroamele de deleţii autosomale, sindroame cu microdeleţii şi microduplicaţii), sindroame cu anomalii ale gonosomilor (Turner, Klinefelter, trisomia X)

                             2. 2. Boli monogenice. Corelaţii genotip – fenotip în boli monogenice: galactozemia, fenilcetonuria, bolile lizozomale, bolile peroxizomale, fibroza chistică, distrofia musculară Duchenne, osteogeneza imperfectă, sferocitoza ereditară, sindromul Ehlers-Danlos, neurofibromatozele, boala polichistică renală, hemofilia A, distrofia miotonică.

                             3. 3. Profilaxia şi tratamentul bolilor genetice

                             4. 4. Probleme şi dileme etice în genetica medicală

                          2. II. Barem de activităţi practice

                             1. 1. Consultul genetic

                             2. 2. Explorări genetice (cromozomiale, moleculare şi biochimice): indicaţii, interpretare şi valoare diagnostică

                             3. 3. Sfatul genetic

                             4. 4. Screeningul genetic neonatal şi screeningul populaţional (familial) al heterozigoţilor. Se va completa cu obiective educationale si rezultate asteptate

                          Modulul 9 – Pediatrie :

                          Nr. ore curs. 175

                          Nr. ore practică. 1600

                          1. I. Tematică curs.

                             1. 1. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

                             2. 2. Obezitatea

                             3. 3. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

                             4. 4. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

                             5. 5. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară

                             6. 6. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia)

                             7. 7. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică

                             8. 8. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare

                             9. 9. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

                             10. 10. Tulburări de ritm şi conducere

                             11. 11. Deficite imune genetice şi dobândite

                             12. 12. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerelor la copil. Manifestări comune ale cancerului la copil. Principiile tratamentului antineoplazic în pediatrie. Efectele adverse ale terapiei anticanceroase.

                             13. 13. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice

                             14. 14. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil

                             15. 15. Enurezisul.

                             16. 16. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil

                             17. 17. Hematuria.

                             18. 18. Proteinuria.

                             19. 19. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică

                             20. 20. Insuficienţa renală acută. Mijloace de epurare extrarenală – dializa

                             21. 21. Nanismul hipofizar şi acromegalia

                             22. 22. Deficitul de ACTH şi boala Cushing

                             23. 23. Hipotiroidismul. Hipotiroidismul congenital. Hipertiroidismul la copil

                             24. 24. Insuficienţa suprarenaliană. Sindromul de pierdere de sare. Sindroamele adrenogenitale

                             25. 25. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

                             26. 26. Bolile congenitale de metabolism

                             27. 27. Hiperglicemiile sugarului şi copilului

                             28. 28. Hipoglicemiile sugarului şi copilului

                             29. 29. Diabetul zaharat la copil

                             30. 30. Acidocetoza şi coma diabetică.

                          2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulul 1).

                             1. 1. Realizează puncţia venoasă şi montarea unui cateter venos periferic.

                             2. 2. Interpretează electrocardiograma (ECG) : recunoaşterea tulburărilor de ritm şi conducere ameninţătoare de viaţă şi a ritmurilor stopului cardiac.

                             3. 3. Efectuarea abordului intraosos.

                             4. 4. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – sub supraveghere.

                             5. 5. Efectuează montarea sondei nazogastrice sau orogastrice.

                             6. 6. Coordonează echipa în cadrul SVB (suport vital de bază).

                             7. 7. Administrarea de substanţe medicamentoase pe cale intravenoasă.

                             8. 8. Prepararea unei perfuzii şi montarea unei perfuzii endovenoase.

                             9. 9. Spirometrie şi FEV : efectuare şi interpretare- sub supraveghere.

                             10. 10. Efectuarea otoscopiei.

                             11. 11. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi) – sub supraveghere.

                          3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

                             	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
                             1.	Efectuează evaluarea clinica a pacientului	medico-legal al acestor cazuri.
                             2.	Stabileste diagnosticul clinic initial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.
                             3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.
                             4.	Cunoaste semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaboreaza planul initial de investigaţii. Propune planul complet de investigatii.	performanta.

                             1. 1. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să ia masuri imediate.

                             2. 2. Are abilitatile de recunoastere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizeaza medicului indrumator. Cunoaste managementul

                             1. 1. Cunoaste criteriile de internare.

                             2. 2. Are capacitatea de a tine cont de comorbiditati in decizia de internare.

                             1. 2. Cunoaste principalele diagnostice diferentiale.

                             2. 3. Stabileste diagnosticul pozitiv initial.

                             1. 1. Este capabil sa explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

                             2. 2. Comunica direct pacientului si apartinatorilor diagnosticul si managementul ulterior al cazului.

                             3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri.

                             4. 4. Este capabil sa gestioneze comunicarea vestilor proaste.

                             1. 1. Este capabil sa elaboreze singur un plan de investigatii.

                             2. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigatiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapa.

                             3. 3. Este capabil de a propune medicului indrumator un plan complet de investigatii.

                             4. 4. Solicita supervizare pentru efectuarea investigatiilor de inalta

                             5.	Elaboreaza un plan initial de tratament. Propune planul complet de tratament.	complet de tratament, luand in considerare comorbiditatile.
                             6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.
                             7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	transferului unui pacient catre o alta sectie.
                             8.	Participa la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
                             9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală	tratament post-externare in cazul afectiunilor acute.

                             1. 1. Este capabil sa elaboreze singur planul initial de tratament folosind medicatie de prima intentie, cu respectarea algoritmilor si protocoalelor specifice.

                             2. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar.

                             3. 3. Este capabil de a propune medicului indrumator un plan

                             1. 1. Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.

                             1. 1. Este capabil să ajusteze planul de investigatii si tratament in functie de evolutia pacientului.

                             2. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar.

                             3. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG.

                             4. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic in cazul

                             1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului indrumator.

                             2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

                             3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în

                             1. 1. Este capabil să redacteze singur biletului de ieşire/scrisoarea medicala pe care ulterior le supune avizarii medicului îndrumător.

                             2. 2. Este capabil sa intocmeasca un plan de monitorizare şi

                             Modulul 10 – Cardiologie pediatrică generală:

                             Nr. ore curs: 188 ore

                             Nr. ore practică.: 1650 ore

                          4. IV. Tematică curs.

                             1. 1. Embriologia aparatului cardiovascular

                             2. 2. Fiziologia circulatorie normală: circulaţia fetală, de tranziţie şi neonatală

                             3. 3. Anatomia şi fiziologia cordului. Analiza segmentara secventiala

                             4. 4. Genetica bolilor cardiovasculare

                             5. 5. Semiologia cardiovasculară pediatrică (anamneză, examen fizic)

                             6. 6. Evaluarea performanţei miocardice

                             7. 7. Defectul septal atrial

                             8. 8. Defectul septal ventricular

                             9. 9. Canalul arterial persistent

                             10. 10. Alte şunturi aorto-pulmonare: Fenestraţia aorto-pulmonară, Originea arterei pulmonare din aortă

                             11. 11. Canalul atrioventricular

                             12. 12. Fistula vasculare

                             13. 13. Cardiopatii congenitale cu manifestări severe neonatale

                             14. 14. Transpoziţia de vase mari

                             15. 15. MCC cu circulaţie sistemică dependentă de canalul arterial (SCSH, Coarctaţia de aortă, Arc aortic întrerupt, etc.)

                             16. 16. MCC cu circulaţie pulmonară dependentă de canalul arterial (atrezia de valvă pulmonară cu SIV intact/DSV, etc.)

                             17. 17. Tetralogia Fallot

                             18. 18. Ventriculul drept cu dublă cale de ieşire

                             19. 19. Boala Ebstein

                             20. 20. Drenajul venos pulmonar total aberant

                             21. 21. Atrezia de valvă tricuspidă

                             22. 22. Transpoziţia de vase mari corectată anatomic

                             23. 23. Trunchiul arterial comun

                             24. 24. Stenoza aortică

                             25. 25. Stenoza pulmonară

                             26. 26. Patologia aparatului mitral

                             27. 27. Obstrucţii ale căii de intrare a VS (stenoza de vene pulmonare, cor triatriatum, inel supravalvular mitral, etc.)

                             28. 28. Obstrucţii ale căii de intrare a VD (hipoplazie izolată de VD, cor triatriatum dexter, stenoza tricuspidă, etc.)

                             29. 29. Ventriculul unic. Anastomoza Fontan

                             30. 30. Anomalii de situs, Sindroame heterotaxice

                             31. 31. Anomalii ale arterelor coronare (ALCAPA, ec.)

                             32. 32. Inel vascular

                             33. 33. Hipertensiunea arterială pulmonară

                             34. 34. Sincopa

                             35. 35. Moartea subită

                             36. 36. Cardiomiopatii (CMD/ Miocardite,CMH, CMR, CM prin noncompactare, displazie aritmogenă de VD)

                             37. 37. Endocardite

                             38. 38. Pericardite

                             39. 39. Reumatismul articular acut

                             40. 40. Bola Kawasaki

                             41. 41. Hipertensiunea arterială sistemică

                             42. 42. Tumori cardiace

                             43. 43. Afectarea cardiacă în boli extracardiace

                             44. 44. Insuficienţa cardiacă congestivă

                             45. 45. Transplantul cardiac pediatric

                             46. 46. Medicina sportivă cardiovasculară

                             47. 47. Sarcina şi bolile cardiovasculare

                          5. V. Barem de activităţi practice

                             1. 1. Efectuarea examenului clinic cardiologic

                             2. 2. Determinarea tensiunii arteriale

                             3. 3. Determinarea saturaţiei periferice în oxigen

                             4. 4. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

                             5. 5. Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

                             6. 6. Efectuarea testului de mers de 6 minute

                             7. 7. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor către medicul îndrumător).

                             8. 8. Montare şi interpretare Holter-ECG

                             9. 9. Montare şi interpretare Holter-TA

                             10. 10. Tehnica efectuării şi interpretarea testului Schellong

                             11. 11. Tehnica efectuării testului de efort şi interpretarea testului de efort

                             12. 12. Efectuarea sub supraveghere a ecocardiografiei

                             13. 13. Cunoaşterea tehnicii administrării de substanţe medicamentoase: oral, cutanat, intrarectal, în aerosoli, intraconjunctival, intramuscular, subcutanat, intradermic; intravenos : pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient- sub supraveghere; în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

                          6. VI. Obiective şi rezultate aşteptate.

                          	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
                          10.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme
                          11.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator	2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.
                          12.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător. Propune planul complet de investigaţii	1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

                          1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.

                          2. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.

                          1. 1. Cunoaşte criteriile de internare.

                          2. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare.

                          13.	Interpretează investigaţii paraclinice	investigaţiilor de înaltă performanţă.
                          14.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale. Stabileşte diagnosticul pozitiv.

                          1. b. Poate prezenta indicaţiile şi beneficiile investigaţiilor indicate.

                          2. c. Cunoaşte protocoalele de pregătire a pacientului pentru intervenţie chirurgicală cardiovasculară

                          3. d. Cunoaşte protocoalele de pregătire a pacientului pentru cateterism cardiac

                          4. e. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

                          5. f. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

                          1. 1. Este capabil să interpreteze investigaţii paraclinice:

                             1. a. Interpretează radiografie toracică

                             2. b. Interpretează traseu ECG cu 12 derivaţii

                             3. c. Participă la citirea şi intrepretarea monitorizării Holter ECG; elaborează sub supravegherea medicului îndrumător rezultatul monitorizării

                             4. d. Interpretează şi elaborează sub supravegherea medicului îndrumător rezultatul monitorizării Holter de tensiune arterială

                             5. e. Participă la efectuarea testului de efort şi interpretează rezultatul acestuia

                             6. f. Efectuează testul de mers de 6 minute

                             7. g. Participă la efectuarea testului Schellong şi interpretează rezultatul acestuia

                             8. h. Participă la efectuarea ecocardiografiei şi este capabil să elaboreze sub supravegherea medicului îndrumător protocolul ecocardiografic

                             9. i. Solicită supervizare pentru efectuarea şi interpretarea

                          1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

                             1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

                             2. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

                             3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

                          		d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi a planului terapeutic. 2. Susţine diagnosticul prin metode clinice şi paraclinice, utilizând inclusiv diagnosticul diferenţial.
                          15.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător. Propune planul complet de tratament.
                          16.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.
                          17.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.

                          1. 1. Cunoaste modalitatea de accesare a algoritmilor si protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului.

                          2. 2. Este capabil să elaboreze planul iniţial de tratament, folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor specifice.

                          3. 3. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.

                          4. 4. Este capabil de a propune medicului îndrumator un plan complet de tratament, luând în considerare comorbidităţile.

                          5. 5. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.

                          6. 6. Este capabil să elaboreze singur planul de tratament şi să îl adapteze evoluţiei pacientului.

                          1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

                          2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.

                          1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

                          2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

                          3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.

                          4. 4. Cunoaşte protocoalele de urmărire postoperatorie a

                          		pacienţilor care au beneficiat de intervenţie chirurgicală cardiovasculară 5. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul transferului unui pacient către o altă secţie.
                          18.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei. Abordează multidisciplinar cazurile complexe.
                          19.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.
                          20.	Efectuează externarea pacientului şi întocmeşte planul de management ulterior sub supervizarea medicului îndrumător.

                          1. 1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar.

                          2. 2. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător.

                          3. 3. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

                          4. 4. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.

                          5. 5. Este capabil să decidă singur necesitatea abordării multidisciplinare a unui caz să colaboreze eficient cu membrii echipei.

                          1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

                          2. 2. Este capabil să redacteze singur biletul de ieşire/scrisoarea medicală, pe care ulterior le supune discuţiei şi avizării medicului îndrumător.

                          3. 3. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post-externare

                          4. 4. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.

                          1. 1. Este capabil să decidă în mod corect momentul externării pacientului.

                          2. 2. Este capabil să întocmească şi să discute cu aparţinătorii planul de monitorizare şi tratament post-externare

                          3. 3. Poate realiza legătura cu alţi profesionişti din sănătate implicaţi în managementul post-externare al cazului, inclusiv facilitarea tranziţiei adolescentului cu boală cronică la reţeaua medicală de adulţi.

                          21.	Obtine abilitati de comunicare cu pacientii si apartinatorii. Asista la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obtinerea consimtamantului si comunicarea vestilor proaste de catre medicul indrumator.
                          22.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului
                          23.	Utilizează ghidurile de practică medicală

                          1. 1. In discutia cu indrumatorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau apartinatorii.

                          1. 1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

                          2. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului.

                          3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri.

                          4. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.

                          1. 1. Foloseşte corect recomandările ghidurilor de practică medicală şi argumentează situaţiile în care se poate abate de la ghiduri.

                          Modulul 11 – Ecocardiografie:

                          Nr. ore curs: 98 ore

                          Nr. ore practică: 860 ore

                          1. I. Tematică curs.

                             1. 1. Principiile fizicii ultrasunetelor si a efectului Doppler. Evaluare M mod, 2D, Doppler color şi spectral

                             2. 2. Sedarea pentru proceduri de explorare cardiologică

                             3. 3. Analiza ecocardiografică segmentală secvenţială a cordului. Nomenclatură

                             4. 4. Ecocardiografia normală pediatrică – Incidenţe

                             5. 5. Evaluarea cantitativă a structurilor cardiace. Ajustări în funcţie de creştere

                             6. 6. Evaluarea funcţiei sistolice ventriculare

                             7. 7. Evaluarea funcţiei diastolice ventriculare

                             8. 8. Tehnici de evaluare a deformării miocardice (strain, strain rate)

                             9. 9. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor venoase pulmonare

                             10. 10. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor venoase sistemice

                             11. 11. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor de atrii şi sept interatrial

                             12. 12. Evaluarea ecocardiografică a defectului de sept atrio-ventricular (canal atrioventricular)

                             13. 13. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor de valvă mitrală

                             14. 14. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor de valvă tricuspidă

                             15. 15. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor de sept interventricular

                             16. 16. Evaluarea ecocardiografică a transpoziţiei corectate de vase mari

                             17. 17. Evaluarea ecocardiografică a cordului univentricular. Sindroame heterotaxice (inclusiv a cordului unic funcţional după operaţia Fontan)

                             18. 18. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor tractului de ejecţie al ventriculului drept/ valvei pulmonare

                             19. 19. Evaluarea ecocardiografică a Tetralogiei Fallot

                             20. 20. Evaluarea ecocardiografică a Ventriculului drept cu dublă cale de ieşire

                             21. 21. Evaluarea ecocardiografică a d-Transpoziţiei de vase mari

                             22. 22. Evaluarea ecocardiografică a Trunchiului arterial comun

                             23. 23. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor tractului de ejecţie al ventriculului stâng/valvei aortice

                             24. 24. Evaluarea ecocardiografică a sindromului de cord stâng hipoplazic

                             25. 25. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor de arc aortic (coarctaţie de aortă, arc aortic întrerupt, disecţie de aortă, anevrism de aortă, inel vascular, etc.)

                             26. 26. Evaluarea ecocardiografică a canalului arterial, fenestraţiei aorto-pulmonare

                             27. 27. Evaluarea ecocardiografică a anomaliilor vasculare: fistule, anomalii coronariene congenitale şi dobândite (b. Kawasaki) Evaluarea ecocardiografică şi examenul Doppler în cardiopatia ischemică

                             28. 28. Evaluarea ecocardiografică a tumorilor cardiace

                             29. 29. Evaluarea ecocardiografică a cardiomiopatiilor, miocarditelor

                             30. 30. Evaluarea ecocardiografică a afecţiunilor pericardice

                             31. 31. Rolul ecocardiografiei în diagnosticul şi managementul endocarditei

                             32. 32. Evaluarea ecocardiografică a hipertensiunii pulmonare

                             33. 33. Evaluarea ecocardiografică a cordului transplantat

                             34. 34. Evaluarea ecocardiografică a protezelor valvulare

                             35. 35. Ecografia arterelor membrelor inferioare; indicaţii, interpretare.

                             36. 36. Ecografia venelor periferice; indicaţii, interpretare.

                             37. 37. Ecocardiografia transesofagiană: tehnică, indicaţii, contraindicaţii, complicaţii. Planurile de secţiune în ETE. Modalitati de examinare.

                             38. 38. Ecocardiografia de stress: baze fiziopatologice, modalitati de stres, protocoale,indicaţii, contraindicaţii, reacţii adverse, precauţii.

                             39. 39. Ecocardiografia de contrast miocardic: baze fiziopatologice, tehnică, agenţi de contrast, indicaţii, precauţii.

                             40. 40. Ecocardiografia tridimensională: tehnică, utilitate clinică.

                             41. 41. Doppler-ul tisular: tehnică, utilitate clinică.

                          2. II. Barem de activităţi practice

                             1. 1. Ecocardiografii transtoracice – 300

                             2. 2. Ecocardiografii transesofagiene – sub supraveghere -50

                          3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

                             	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
                             1.	Cunoaşte şi înţelege fizica ultrasunetelor, a ecocardiografiei Doppler color şi spectral; cunoaşte factorii determinanţi ai calităţii şi rezoluţiei imaginilor ecocardiografice; cunoaşte funcţia tuturor butoanelor aflate pe echipamentele utilizate pentru ecocardiografie
                             2.	Cunoaşte tehnica evaluării ecocardiografice (segmentală secvenţială) a cordului, incidenţele ecocardiografice
                             3.	Cunoaşte tehnica si utilitatea clinică a metodelor ecocardiografice complementare (Tissue Doppler, evaluarea deformării miocardice prin strain si strain rate, ecocardiografia 3D, ecocardiografia de stress)
                             4.	Cunoaşte caracteristicile ecocardiografice ale tuturor bolilor cardiace congenitale şi dobândite
                             5.	Efectuează ecocardiografii la toate grupele de vârstă, de la nou-născut la adult, în scopul diagnosticării si evaluării tuturor bolilor cardiace	complet

                             1. 1. Este capabil să manipuleze ecocardiograful în scopul obţinerii imaginilor optime din punct de vedere calitativ

                             2. 2. Este capabil să efectueze ecocardiografii pacienţilor aparţinând tuturor grupelor de vârstă pediatrică, de la nou-născut la adult

                             1. 1. Este capabil să obţină toate incidenţele în cursul unei evaluări ecocardiografice

                             2. 2. Este capabil să obţină o înregistrare optimă, structurată

                             1. 1. Este capabil să efectueze ecocardiografii utilizând tehnicile ecocardiografice complementare

                             2. 2. Este capabil să interpreteze datele obţinute

                             1. 1. Este capabil să obţină toate informaţiile posibile în cursul evaluării ecocardiografice a unui copil cu boală cardiacă, în scopul formulării unui diagnostic complet

                             2. 2. Este capabil să interpreteze semnificaţia informaţiilor obţinute

                             1. 1. Este capabil să evalueze întreg spectrul bolilor cardiace congenitale şi dobândite

                             2. 2. Este capabil să interpreteze semnificaţia informaţiilor obţinute

                             3. 3. Este capabil să elaboreze un protocol ecocardiografic

                             	congenitale şi dobândite	4. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar
                             6.	Cunoaşte indicaţiile şi riscurile ecocardiografiei transesofagiene
                             7.	Cunoaşte planurile de secţiune utilizate in ecocardiografia transesofagiană, aspectul ecocardiografic al diferitelor boli cardiace congenitale	scopul ghidării intervenţiei chirurgicale

                             1. 1. Este capabil să stabilească indicaţia efectuării unei ecocardiografii transesofagiene în cazul unui copil cu boală cardiacă congenitală sau dobândită

                             1. 1. Este capabil să efectueze o ecocardiografie transesofagiană

                             2. 2. Este capabil să formuleze un diagnostic complet

                             3. 3. Este capabil să evalueze un adolescent sau un adult cu boală cardiacă congenitală

                             4. 4. Este capabil să ghideze ecocardiografic o procedură intervenţională

                             5. 5. Este capabil să efectueze o examinare intraoperator, în

                             Modul 12: Aritmologie Nr. ore de curs: 18 ore Nr. ore practica:150 ore

                             I Tematica curs:

                             1. 1. Notiuni introductive. Dezvoltarea si anatomia sistemului excitoconductor. Bazele genetice ale tulburarilor de ritm si conducere. Abordarea diagnostica si terapia de urgenta a tahiartimiilor la copil

                             2. 2. Tahicardia supaventriculara. Tahicardia supraventriculara prin reintrare.

                             3. 3. Tahicardia ectopica atriala si jonctionala. Tachicardia prin reintrare atriala. Cardiomiopatia indusa de tahiaritmie

                             4. 4. Tahicardia ventriculara si sindromul de QT prelungit

                             5. 5. Bradiaritmii. Disfunctia de nod sinusal. Blocul atrioventricular. Blocurile de ramura. Blocuri fasciculare

                             6. 6. Managmentul pacientului pediatric cu tulburari de ritm si conducere. Terapia tahiartimiilor la fat si nou nascut.

                             7. 7. Terapia antiaritmica. Terapia disritmiilor postoperatorii. Indicatii de terapie prin ablatie la sugar si copil

                   2. II. Barem de activitatii :

                      1. 1. Efectuarea electrocardiogramei (ECG) cu 12 derviatii cu interpretarea corecta

                      2. 2. Programarea, punerea si descarcarea unui monitor Holter ECG

                      3. 3. Efectuarea unui test de effort

                      4. 4. Efectuarea corecta a manevrelor vagale de la nou nascut pana la varsta de sugar

                      5. 5. Efectuarea ECG-ului pe firul de stimulare epicardica III.Obiective si rezultate asteptate

                   	Obiective educationale	Rezultate asteptate
                   1.	Efectuarea anamnezei la pacientul cu patologie aritmica
                   2.	Participarea la elaborarea planului de investigatii in cazul unui pacient la care se ridica suspiciunea unei patologii aritmice
                   3.	Diagnosticul corect al tahicardiei supraventriculare de la nou nascut pana la varsta adulta	3. Poate interpreta un ECG cu administrare de adenosin
                   4.	Recunoaste pe ECG prezenta oricarei tulburari de ritm sau conducere	1.Este capabil sa sesizeze si sa descrie prezenta unei disritmii extrasistolice (tip, localizare) si se elaboreaza, daca este cazul

                   1. 1. Este capabil să efectueze singur o anamneza la un pacient cu posibila patologie aritmica

                   2. 2. Este capabil sa recunoasca prezenta unei patologii aritmice si sa evalueze gravitatea cazului

                   1. 1. Este capabil sa execute activitati in vederea realizarii planului de investigatii:

                      1. a. propunerea unui plan

                      2. b. pregatirea pacientului pentru investigatii

                      3. c. programarea pacientului pentru investigatii paraclinice

                   1. 1. Cunosterea criteriilor ECG ale tahicardiei supraventriculare

                   2. 2. Interpretarea corecta a unui traseu ECG cu tahicardie supraventriculara

                   3. 3. Propune un plan de investigatii suplimentare necesare stabilirii tipului de tahicardie supraventriculara (monitorizare Holter, ECG cu adenosin sau sub manevre vagale )

                   		un plan de investigatii 2. Este capabil sa sesizeze prezenta tulburarilor de conducere: blocuri atrioventriculare, blocuri de ramura 3.Este capabil sa evalueze gravitatea pacientului cu tulburare de ritm
                   5	Citirea si interpretarea unui monitorizarii Holter ECG	1.Participa la citirea si intrepretatrea monitorizarii Holter ECG a.evidentierea tulburarilor de ritm sau conducere b.recunosterea artefactelor c.interpreatrea frecventei cardiace in conditii de repaus/activitate 2. Elaboreaza sub supravegherea medicului indrumator rezultatul monitorizarii
                   6	Interpretarea unui test de effort la pacientul cu patologie aritmica
                   7	Efectuarea si interpretarea unui traseu ECG pe firul epicardic la un pacient postoperator

                   1. 1. Sa fie capabil sa stabileasca corect indicatia de efectuare a testului de efort la pacientul cu patologie aritmica

                   2. 2. Sa participe la efectuarea testului de efort

                   3. 3. Sa fie capabil sa explice ce urmareste pe parcursul testului de effrt si in perioada de revenire

                   1. 1. Sa fie capabil sa explice asistentei medicale de terapie intensiva cum trebuie efectuat ECG-ul pe firul epicardic de stimulare atriala

                   2. 2. Sa interptreteze corect traseul obtinut

                   Modulul 13: Medicina fetala

                   Nr. ore de curs: 8 ore Nr. ore practica: 70 ore

                   I Tematica curs:

                   1. 1. Notiuni introductive. Indicatii ale ecocardiografiei fetale. Cord fetal normal. Sectiuni de screening fetal. Hemodinamica circulatiei fetale

                   2. 2. Diagnosticul intrauterin al leziunilor de cord stang: coarctatie de aorta, stenoza aortica, cordul stang hipoplazic

                   3. 3. Diagnosticul intrauterin ale leziunilor cordului drept: stenoza pulmonara, atrezia de valva pulmonara, atrezia tricuspida.

                   4. 4. Transpozitia de vase mari. Trunchiul arterial comun. Tetralogia Fallot

                   5. 5. Aritmii cardiace fetale: diagnostic

                   II. Barem de activitatii :

                   1. 1. Cunosterea sectiunilor de screening a cordului fetal

                   2. 2. Recunosterea cordului anormal fetal si a anomaliilor fetale frecvente

                   3. 3. Recunoasterea tahicardiilor fetale si a blocului atrioventricular in modul M

                   4. 4. Elaborarea unui plan terapeutic postnatal in cazul fetilor cu leziuni cardiace ductal dependente III.Obiective si rezultate asteptate

                   	Obiective educationale	Rezultate asteptate
                   1.	Cunoasterea indicatiilor ecocardiografiei fetale
                   2.	Sa cunoasca modalitatea de efectuare a ecocardiografiei fetale inclusiv limitele acestei investigatii
                   3.	Sa cunoasca evolutia postnatala a malformatiilor cardiace congenitale

                   1. 1. Sa fie capabil sa stabiliasca in cazul unei sarcinii indicatia de ecocardiografie fetala

                   1. 1. Sa cunoasca varsta ideala pentru ecocardiografia fetala

                   2. 2. Sa cunoasca limite acestei investigatii

                   3. 3. Sa recunoasca si sa interpreteze corect sectiunile de screening si diagnostic ecocardiografic fetal

                   1. 1. Sa cunoasca leziunile cardiace fetale cu potential evolutiv intrauterin

                   2. 2. Sa cunoasca evolutia postnatala a diferitelor malformatii cardice

                   3. 3. Sa fie capabil sa realizaze un plan terapeutic optim pentru un fat cu leziuni

                   		cardice ductal dependente
                   4.	Sa cunoasca asocierea intre malformatiile cardiace si diferitele afectiuni genetice
                   5	Sa recunoasca prezenta unei aritmii fetale. Sa cunoasa cauzele hidropsului fetal si asociarea hidropsului cu afectiunile cardiace

                   1. 1. Sa fie capabil sa recomande in cazurile necesare investigatii suplimentare, respectiv amiocenteza si/asu alte teste genetice

                   1. 1. Sa recunoasca prezenta unei tahicardii supraventriculare, a flutterului atrial si a blocului atrioventricular utiluzand examinarea in modul M.

                   2. 2. Sa recunoasca hidropsul fetal si sa stabilieasca daca este secundar unei afectiuni cardiace.

                   Modul 14: Cardiologie interventionala

                   Nr. ore de curs: 34 ore Nr. ore practica: 300 ore

                   1. I. Tematica cursuri

                      1. 1. Indicatia cateterismului cardiac diagnostic.

                      2. 2. Evaluare si management precateterism cardiac. Pregatirea pacientului pentru cateterism

                      3. 3. Tehnica efectuarii cateterismului cardiac. Complicatii intra- si postprocedurale.

                      4. 4. Radiatii in laboratorul de cateterism cardiac

                      5. 5. Curbe de presiune

                      6. 6. Calcule hemodinamice

                      7. 7. Proiectii angiografice. Interpretarea cateterismului cardiac.

                      8. 8. Indicatii pentru terapia interventionala in cardiologia pediatrica si cardiologia congenitalilor. Septostomia atriala.

                   2. II. Barem de activitati

                      1. 1. Stabilirea si sustinerea indicatiei de explorare invaziva a unui pacient- 8- 10 cazuri.

                      2. 2. Pregatirea pacientului pentru cateterism- date anamnestice, clinice, EKG, radiografie cardio- pulmonara, imagistice (ECO, CT, RMN, cateterisme anterioare), discutie cu parintii si obtinerea consimtamantului- 8- 10 pacienti

                      3. 3. Asistarea la cateterisme cardiace diagnostice si/sau interventionale- 8- 10 pacienti

                      4. 4. Supravegherea pacientului postcateterism cardiac- 8- 10 pacienti

                      5. 5. Interpretarea curbelor de presiune. Calculul datelor hemodinamice. Interpretarea angiografiilor. Interpretarea cateterismului cardiac. Participarea la elaborarea protocolului de cateterism- 8- 10 pacienti.

                      6. 6. Asistarea la efectuarea septostomiei atriale- 4 pacienti

                      7. 7. Asistarea la discutiile pentru stabilirea indicatiei de diagnostic invaziv si/sau terapie interventionala- 10 colocvii cardio- chirurgicale.

                         III.Obiective si rezultate asteptate

                         	Obiective educationale	Rezultate asteptate
                         1	Stabilirea indicatiei de efectuare a cateterismului diagnostic	cateterismului cardiac
                         2	Pregatirea pacientului pentru cateterism cardiac	efectuarea cateterismului in conditii de siguranta
                         3	Urmarirea postcateterism cardiac

                         1. 1. Sa fie capabil sa stabileasca necesitatea efectuarii explorarii invazive

                         2. 2. Sa sustina cu date anamnestice, clinice si paraclinice aceasta indicatie

                         3. 3. Sa stabileasca obiectivele

                         1. 1. Sa stabileasca planul de investigatii necesare precateterism cardiac

                         2. 2. Sa recunoasca situatiile care reprezinta contraindicatii relative sau absolute de cateterism

                         3. 3. Sa fie capabil sa explice pacientului si/sau apartinatorilor procedura si complicatiile pe care le implica. Sa obtina consimtamantul de cateterism

                         4. 4. Sa furnizeze interventionistului toate datele anamnestice, clinice si paraclinice necesare pentru

                         1. 1. Sa cunoasca etapele si tehnica procedurii efectuate

                         2. 2. Sa cunoasca potentialele

                         		complicatii postprocedurale si sa fie capabil sa le trateze
                         4	Calculul datelor hemodinamice.	rezistente)
                         5	Descrierea angiografiilor	anatomice pe angiografii
                         6	Interpretarea datelor hemodinamice si imagistice	terapeutice
                         7	Stabilirea indicatiei de efectuare a septostomiei atriale si urmarirea pre- si postprocedurala	ecografia de ghidaj pentru procedura

                         1. 1. Sa interpreteze corect curbele de presiune

                         2. 2. Sa interpreteze corect oximetriile

                         3. 3. Sa efectueze calculele hemodinamice (debite, raport de debite, rezistente, raport de

                         1. 1. Sa recunoasca proiectiile angiografice

                         2. 2. Sa recunoasca structurile anatomice pe angiografii

                         3. 3. Sa recunoasca leziunile

                         1. 1. Sa interpreteze in context datele hemodinamice (cunoasterea valorilor normale, interpretarea valorilor patologice in contextul leziunii). Sa cunoasca limitele acestora.

                         2. 2. Sa inteleaga descrierile angiografice de pe un protocol de cateterism si sa le interpreteze in contextul leziunii cardiace

                         3. 3. Sa integreze datele hemodinamice si angiografice pentru stabilirea indicatiei

                         1. 1. Sa cunoasca patologiile si particularitatile anatomice ale acestora care necesita efectuarea septostomiei atriale

                         2. 2. Sa recunoasca imagistic aceste situatii

                         3. 3. Sa stabileasca necesitatea si timingul efectuarii septostomiei atriale

                         4. 4. Sa cunoasca posibilitatile terapeutice de stabilizare preprocedurala a unui asemenea pacient

                         5. 5. Sa cunoasca tehnica procedurii

                         6. 6. Sa fie capabil sa efectueze

                         		apcient
                         8	Cunoasterea principiilor de baza in stabilirea indicatiei de terapie interventionala, a potentialelor complicatii imediate si pe termen lung si follow- up-ul acestor pacienti	postprocedural pe termen lung un pacient tratat interventional
                         9	Cunoasterea efectelor radiatiilor ionizante	cateterism

                         1. 7. Sa cunoasca potentialele complicatii si terapia anestora

                         2. 8. Sa cunoasca posibilitatile postprocedurale de stabilizare farmacologica a unui asemenea

                         1. 1. Sa cunoasca leziunile cardiace cu potentiala indicatie de terapie interventionale

                         2. 2. Sa prezinte datele anatomice necesare interventionistului pentru stabilirea indicatiei de terapie interventionala

                         3. 3. Sa cunoasca posibilele complicatii imediate ale procedurilor terapeutice interventionale si terapia lor

                         4. 4. Sa fie capabil sa urmareasca

                         1. 1. Sa aiba cunostine de baza despre tehnica fluoroscopica utilizata in laborator

                         2. 2. Sa cunoasca efectele imediate si pe termen lung ale radiatiilor ionizante

                         3. 3. Sa cunoasca principiile de baza ale modalitatilor de protectie fata de radiatii utilizate in laboratorul de

                         Modulul 15 – Imagistica (Radiologie/CT/RMN):

                         Nr. ore curs: 18 ore

                         Nr. ore practică. 150 ore I.Tematică curs.

                         1. 1. Anatomia radio-imagistica normala a aparatului cardiovascular la copii.

                            •  Variante anatomice

                            •  Notiuni de embriologie

                            •  Notiuni de fiziologie si morfopatologie cardiovaculara. Impactul asupra examinarilor radio-imagistice

                         2. 2. Notiuni de radioprotectie

                            •  Radiatii ionizante

                            •  Doza efectiva. Doza absorbita

                            •  Legislatia in vigoare

                            •  Principiul ALARA. Analiza risc/beneficiu.

                         3. 3. Tehnici de examinare- Radiografia de torace

                            •  Baze fizice

                            •  Anatomie radiologica

                            •  Calitatea examinarii.

                            •  Patologie cardio-toracica decelabila pe radiografie

                         4. 4. Tehnici de examinare- Examinarea CT

                            •  Baze fizice

                            •  Tipuri de CT si moduri de scanare.

                            •  Controlul dozei in CT cardiovascular

                            •  Artefacte in CT-ul cardiac.

                            •  Injectomate si protocoale de achizie

                            •  Pregatirea pacientului.

                            •  Indicatiile examinarii CT. Ghiduri de practica

                         5. 5. Tehnici de examinare- Examinarea IRM- Partea I

                            •  Baze fizice. Secvente RMN

                            •  Principii de siguranta RMN

                            •  Indicatiile examinarii RMN

                         6. 6. Tehnici de examinare- Examinarea IRM- Partea a II-a

                            •  Protocoale de achizitie in RMN

                            •  Ghiduri de practica

                         7. 7. Patologie cardiaca congenitala- partea I

                            •  Abordarea patologiei congenitale cardiovasculare

                            •  Coarctatia de aorta

                            •  Arcul aortic dublu

                            •  Arcul aortic drept

                            •  D- transpozitia marilor vase

                            •  L- transpozitia marilor vase

                         8. 8. Patologie cardiaca congenitala- partea a II-a

                            •  Truncus arteriosus

                            •  Atrezie pulmonara

                            •  VS hipoplazic

                            •  Boala Ebstein

                            •  Cor triatriatum

                            •  Tetralogia Fallot

                         9. 9. Sunturi

                            •  Canal arterial persistent

                            •  Defecte septale atriale

                            •  Defecte septale ventriculare

                            •  Retur venos pulmonar anormal

                              1. i. Scimitar syndrome

                         10. 10. Patologie valvulara

                             •  Abordarea patologie valvulare

                             •  Bicuspidia aortica

                             •  Insuficienta si stenoza tricuspidiana

                         11. 11. Patologie tumorala

                             •  Mixom atrial

                             •  Lipom atrial

                             •  Tromb cardiac

                             •  Sarcom cardiac

                             •  Hemangiom

                             •  Fibrom

                             •  Limfom

                         12. 12. Cardiomiopatii

                             •  Miocardite

                             •  Non-compactarea de ventricol stang

                             •  Miocariopatii dilatative

                             •  Boala Takatsubo

                         13. 13. Patologie coronariana

                             •  Abordarea patologiei coronariene

                             •  Anatomie coronariana. Clasificare AHA

                             •  Anomalii de traiect ADA, ACX, RCA

                         14. 14. Insuficienta cardiaca

                             •  Insuficienta cardiaca stanga/dreapta

                             •  Pacientul transplantat

                             •  Dispozitive de asistare ventriculara.

                         15. 15. Varia

                             •  Aspecte CT si RMN postoperatorii.

                             •  Aspecte imagistice inainte si dupa proceduri de electrofiziologie

                             •  Mapping venos

                             •  Pacemakers/ICD

                         16. 16. Adultul cu boli cardiace congenitale

                         II.Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulul 9).

                         1. 1. Interpretare RTG torace AP – minim 50

                         2. 2. Evaluare examinare angio CT torace/CT cardiac sub coordonarea medic de specialitate- minim 20

                         3. 3. Evaluare examinare RM Cardiaca sub coordonarea medic de specialitate- minim 20 III.Obiective şi rezultate aşteptate.

                         	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
                         1.	Stabilirea indicatiilor si contraindicatiilor pentru examinarile CT si RMN	Planificarea si supravegherea efectuarii examinarilor, in special a celor care necesita administrarea de substante de contrast intravenos
                         2.	Principii de radioprotectie si siguranta in	Aprecierea corecta a riscurilor si

                         	examinarile CT si RMN	beneficiilor pentru pacient.
                         3.	Bazele fizice si limitele achizitiei de imagini CT si RMN	Stabilirea pe baze clinice a informatiilor solicitate printr-o examinare Constientizarea limitelor examinarilor neinvazive
                         4.	Stabilirea informatiilor ce pot fi obtinute prin CT si RMN, incluzand:	Interpretarea rezultatelor CT si RMN si aplicarea lor in tratamentul pacientului Evaluarea examinarilor CT si a unor secvente RMN de baza Intelegerea anatomiei cardiovasculare vizualizata in 3D.

                         • – Imagini statice si dinamice ale inimii si marilor vase

                         • – informatii functionale (functie ventriculara, fluxuri, perfuzie miocardica, etc.)

                         MODULUL 16: TERAPIE INTENSIVĂ CARDIACĂ PEDIATRICĂ

                         Nr. ore curs: 18 ore

                         Nr. ore practică. 150 ore

                         1. I. Tematica cursuri

                            1. 1. Fiziologie cardiopulmonară

                            2. 2. Disfuncţia organică multiplă

                            3. 3. Principii farmacologice aplicate în terapia pacienţilor cu disfuncţie cardiacă

                            4. 4. Suportul mecanic respirator si cardiocirculator

                         2. II. Barem de activitati practice

                            1. 1. Criterii de admisie în terapie intensivă

                            2. 2. Evaluarea şi diagnosticul stărilor critice

                            3. 3. Monitorizarea noninvazivă

                            4. 4. Monitorizarea invazivă

                            5. 5. Indicaţii, limite şi riscuri ale procedurilor invazive efectuate în terapie intensivă

                            6. 6. Resuscitarea, stabilizarea şi elaborarea planului terapeutic pentru pacienţii cu condiţii cardiocirculatorii critice

                            7. 7. Evaluarea multiorganică preoperatorie a pacienţilor cu boli cardiace congenitale

                            8. 8. Evaluarea şi managementul postoperator al pacienţilor cu boli cardiace congenitale, după chirurgia cardiacă sau noncardiacă

                            9. 9. Recunoaşterea şi managementul leziunilor reziduale şi complicaţiilor postoperatorii

                            10. 10. Managementul căilor aeriene şi al disfuncţiilor respiratorii

                            11. 11. Recunoaşterea şi managementul disfuncţiei renale

                            12. 12. Recunoaşterea şi managementul disfuncţiilor neurologice

                            13. 13. Recunoaşterea şi managementul disfuncţiilor digestive

                            14. 14. Medicină transfuzională aplicată în terapia intensivă pediatrică

                            15. 15. Rolul medicului cardiolog pediatru în echipele medicale multidisciplinare

                         3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

                         	Obiective educationale	Rezultate asteptate
                         1	Triajul pacienţilor	Identificarea pacienţilor care necesită monitorizare sau proceduri specifice terapiei intensive Recunoasterea riscului potenţial de decompensare cardiacă sau/şi respiratorie
                         2	Stabilizarea pacientilor	Cunoaşterea metodelor de optimizare a transportului de oxigen şi perfuziei tisulare
                         3	Familiarizarea cu procedurile specifice terapiei intensive	Cunoasterea indicatiilor, limitelor si riscurilor testelor şi procedurilor efectuate în terapie intensiva, inclusiv sedare şi anestezie
                         4	Terapia postoperatorie	Cunoasterea patternurilor normale de evolutie postoperatorie Recunoasterea complicaţiilor postoperatorii Elaborarea planului terapeutic postoperator Terapie farmacologică şi nonfarmacologică
                         5	Diagnosticarea şi managementul tulburărilor hemodinamice în contextul disfuncţiilor organice	Intelegerea efectelor functiei cardiace asupra sistemelor respirator, renal, nervos central, digestiv, hepatic Intelegerea efectelor disfunctiilor organice si SRIS asupra functiei cardiace Cunoasterea managementului disfunctiilor organice Întelegerea interactiunilor cardiopulmonare
                         6	Siguranta pacientului in terapie intensiva	Implicarea activa in prevenirea, diagnosticarea şi tratarea complicaţiilor

                         Modulul 17 – Chirurgie Cardiovasculară Pediatrică

                         Nr. ore curs: 18 ore

                         Nr. ore practică: 150 ore

                         1. I. Tematică curs.

                            1. 1. Notiuni de anatomie chirurgicala a cordului si vaselor mari (anatomia toracelui, pericardului, cordului si a vaselor mari). Elemente de fiziologie cardiovasculara (fiziologia circulatiei, notiuni de hemodinamica, curbele volum-presiune).

                            2. 2. Principii de circulatie extracorporeala (structura sistemului de circulatie extracorporeala, raspunsul inflamator sistemic post by-pass cardio-pulmonar, protectia miocardica si cerebrala in timpul circulatiei extracorporeala si consecintele acesteia).

                            3. 3. Timing-ul chirurgical optim. Interventia chirurgicala paleativa si corectiva (strategia si management-ul in ceea ce priveste stabilirea timpului operator optim al malformatiilor cardiace complexe).

                            4. 4. Tratamentul chirurgical in malformatiile cardiace cu comunicari intracardiace.

                            5. 5. Management-ul chirurgical in malformatiile cianogene.

                            6. 6. Indicatiile chirurgicale in malformatiile cu leziune obstructiva de ventricul stang.

                            7. 7. Cordul univentricular.

                            8. 8. Urgentele neo-natale in chirurgia cardiaca.

                            9. 9. Leziunile valvulare cardiace.

                            10. 10. Electrofiziologie.

                            11. 11. Sisteme de asistare cardiocirculatorie in chirurgia cardiaca pediatrica.

                            12. 12. Transplantul cardiac pediatric.

                         2. II. Barem de activităţi practice

                            • – Asistare pasivă la intervenţii chirurgicale cardiovasculare – cord închis/cord deschis

                            • – Asistarea pasivă a îngrijirii pacientului postoperator

                         3. III. Obiective şi rezultate aşteptate

                            	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
                            1.	Asistarea si implicarea in discutiile care stabilesc indicatia chirurgicala	1. Înţelege indicaţia chirurgicală
                            2.	Observarea pregatirii pre- operatorii; stabilizarea pacientului in serviciul de anestezie si terapie intensiva sau sectia de neo-natologie.	1. Cunoaşte etapele pregatirii preoperatorii
                            3.	Familiarizarea cu sala de operatie; observarea cailor de abord chirurgical si a timpilor operatori principali.	1. Cunoaşte caile de abord chirurgical si timpii operatori principali.
                            4.	Corelarea medico- chirurgicala cu monitorizarea hemodinamica, respiratorie si metabolica pe parcursul interventiei chirurgicale
                            5.	Insusirea notiunilor de anatomie a toracelui, cordului si vaselor mari, raporturi, topografie. Corelarea parametrilor anatomo-clinici, ecocardiografici si optiunile de tratament chirurgical.

                            1. 1. Insusirea si observarea sistemului de circulatie extracorporeala coroborat cu momentul operator.

                            1. 1. Stabilirea notiunilor de chirurgie paleativa si chirurgie corectiva.

                            2. 2. Monitorizarea imagistica intraoperatorie (TEE, bronhoscopie).

                            3. 3. Intelegerea strategiei chirurgicale in ceea ce priveste optiunile chirurgicale in cadrul malformatiilor cardiace complexe.

                            4. 4. Insusirea notiunilor de chirurgie cardiaca in cazul defectului septal atrial, defectului septal ventricular, canal atrioventricular, canalul arterial persistent; tipuri de interventie chirurgicale.

                            5. 5. Strategia terapeutica, evolutia la distanta in patologia Fallot, transpozitia de mari vase, trunchiul arterial, atrezia de tricuspida.

                            6. 6. Stabilirea notiunii de cord univentricular si a fiziologiei de cord univentricular. Tipuri de interventii chirurgicale.

                            7. 7. Optiunile terapeutice in chirurgia valvelor cardiace.

                            		Intelegerea necesitatii si posibilitatii unei reparatii valvulare si indicatiile unei inlocuiri valvulare.
                            6.	Implementarea principiilor si notiunilor de hardware si a modului de functionare a circulatiei extracorporeale. Discutii referitoare la repercusiunile acesteia si posibilitatile terapeutice.	1. Intelegerea necesitatii unui sistem de asistare circulatorie; strategia medico-chirurgicala in alegerea sistemului de asistare circulatorie; “bridge to transplantation”, “bridge to recovery”, “bridge to decision”.
                            7.	Observarea tehnicii de stimulare cardiaca electrica temporara sau permanenta	1. Intelegerea notiunilor de stimulare cardica electrica temporara sau permanenta, notiuni care vizeaza pace-ing- ul termporar sau permanent; tipuri de pace-ing; posibilitati terapeutice, cai de abord.
                            8.	Cunoasterea notiunilor legate de transplantul cardiac	1. Insusirea notiunilor in ceeea ce priveste evaluarea pacientilor si criteriile de selectie, stabilirea indicatiei de transplant, tehnica de transplantare, terapia imunosupresoare si complianta pacientului, evolutia postoperatorie.

                            SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

                            Obiectivele generale de pregătire în pediatrie si cardiologie pediatrica includ dobîndirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

                            1. I. Comunicare;

                            2. II. Etică şi profesionalism;

                            3. III. Asigurarea calităţii actului medical;

                            4. IV. Expertiză pediatrică / cardiologie pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

                            5. V. Organizare şi conducere.

                               1. I. Comunicare

                                  Rezidentul trebuie să dobandească următoarele abilităţi :

                                  1. A. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

                                     • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio-economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

                                     • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.)

                                     • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav.

                                     • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale.

                                     • – utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie)

                                  2. B. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate

                                     • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

                                     • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

                                     • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar.

                                     • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

                                     • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităşi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

                                  3. C. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical

                                     • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

                                     • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico- legale carev asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

                               2. II. Etică şi profesionalism

                                  Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

                                  • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

                                  • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică li dizabilităţi;

                                  • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului si a raporturilor de muncă dintre angajaţi.

                                  • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

                                  • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

                                  • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real.

                                  • – capacitate de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

                                  • – evaluare şi reflexie asupra conţinutului întâlnirilor ştiinţifice;

                                  • – abilitatea de a accesa informaţii medicale, înţelegerea diferenţei dintre cercetare şi audit clinic.

                                  • – utilizează şi înţelege interpretarea testelor statistice simple

                                  • – capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor

                                  • – metodologia cercetarii stiintifice.

                               3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

                                  Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

                                  • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

                                  • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calitătii actului medical

                                  • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

                                  • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse in activitatea medicală de ingrijire a copilului.

                                  • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

                                  • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic

                                  • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

                                  • – Înţelegerea principiilor, metodelor şim instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

                                  • –

                               4. IV. Expertiză pediatrică /cardiologie pediatrică

                                  Rezidentul trebuie să:

                                  • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii si a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice.

                                  • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale

                                  • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsuri de protecţie

                               5. V. Organizare şi conducere

                            Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

                            • – utilizarea raţională a timpului

                            • – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

                            • – delegarea atribuţiilor;

                            • – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

                            • – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

                            • – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

                            • – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale.

                            – redactarea documentelor medicale ( raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) întrun mod inteligibil, lizibil şi la timp.

                            Obiectivele generale ale programului de pregătire in cardiologie pediatrică: Obiectivul principal al Programului il reprezinta formarea de specialisti in cardiologie pediatrică generală, care să dispună de cunoştinţele teoretice şi practice, precum si a abilitatilor necesare pentru a practica această specialitate de sine stătător, cu competenţă şi profesionalism, în concordantă cu cerinţele asociaţiilor de specialitate din Uniunea Europeană, însă cu particularizare la necesităţile specifice ale ţării noastre. Cardiologii pediatri generalişti nu vor putea efectua de sine stătător activităţi in subspecialităţi ale cardiologiei pediatrice: cardiologie intervenţională, electrofiziologie, terapie intensivă, etc, acestea necesitând un program de pregătire special.

                            REZULTATE AŞTEPTATE (STANDARD PROFESIONAL CURENT) la finalizarea pregătirii Specific cardiologiei pediatrice

                            1. 1. Cunoştinţe teoretice aprofundate asupra aparatului cardiovascular normal, a patologiei congenitale şi dobândite la nou-nascut, sugar si copil.

                            2. 2. Evaluarea anamnestică şi clinică corectă a pacientului pediatric cardiac

                            3. 3. Interpretarea imaginilor radiologice cardiace la copil

                            4. 4. Interpretarea electrocardiogramelor la copil. Stabilirea indicaţiei şi efectuarea monitorizărilor ECG/24 de ore ambulatorii, testelor de efort. Cunoaşterea indicaţiilor pentru efectuare de studii electrofiziologice şi implantare de pacemaker. Cunoaşterea indicaţiilor şi tehnicii defibrilării cardiace.

                            5. 5. Efectuarea şi interpretarea echocardiografiilor transtoracice la pacientul pediatric sănătos, sau cu malformaţie cardiacă congenitală (ante- şi postoperator) sau boală cardiacă dobândită. Interpretarea ecocardiografiilor transesofagiene şi fetale.

                            6. 6. Interpretarea cateterismului cardiac diagnostic la copil. Cunoaşterea indicaţiilor pentru efectuarea septostomiei cu balon.

                            7. 7. Cunoştinţe aprofundate asupra mijloacelor farmacologice cardiovasculare la copil, inclusiv a celor utilizate în terapia intensivă

                            8. 8. Cunoştinţe aprofundate asupra anesteziei şi terapiei chirurgicale cardiovasculare: circulaţia extracorporeală, tehnici operatorii, tehnici de evaluare intraoperatorie.

                            9. 9. Terapia pacientului cardiac în spital (inclusiv în terapie intensivă, din punct de vedere cardiologic) şi terapia şi dispensarizarea în ambulatoriul de specialitate

                            10. 10. Cunoaşterea indicaţiilor şi modului de efectuare a prevenţiei primare, secundare şi terţiare pentru bolile cardiovasculare

                         Examenul de medic specialist:

                         Probe de evaluare, specifice programului:

                         • – probă scrisă Da

                         • – examen clinic Da

                         • – probă ecocardiografie Da

                         • – proba caseta video Da

                         • – proba interpretare examinari paraclinice Da

                           TEMATICA DE EXAMEN – TRUNCHI COMUN

                           

                           1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare.

                           2. 2. Alimentaţia sugarului şi copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

                           3. 3. Patologia neonatala: detresa respiratorie, icterele nn, encefalopatia hipoxic-ischemica, hemoragiile intracraniene infectiile nn, convulsii neonatale.

                           4. 4. Embriopatii, fetopatii: TORCH, sdr. alcoolic fetal, sifilis congenital.

                           5. 5. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

                           6. 6. Obezitatea.

                           7. 7. Febra la copil.

                           8. 8. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Otita medie acută. Mastoidita.

                           9. 9. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Bronşiolita acută.

                           10. 10. Insuficienţa respiratorie acută.

                           11. 11. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele.

                           12. 12. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

                           13. 13. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

                           14. 14. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

                           15. 15. Hipertensiunea arterială la copil.

                           16. 16. Diareea acuta bacteriana şi virala.

                           17. 17. Sindroamele de deshidratare.

                           18. 18. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

                           19. 19. Boala inflamatorie intestinală.

                           20. 20. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

                           21. 21. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

                           22. 22. Icterele la sugar si copil.

                           23. 23. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

                           24. 24. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

                           25. 25. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

                           26. 26. Insuficienta pancreatica exocrina. Fibroza chistica.

                           27. 27. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

                           28. 28. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

                           29. 29. Tulburări de ritm şi conducere.

                           30. 30. Insuficienţa cardiacă.

                           31. 31. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

                           32. 32. Anemiile hemolitice congenitale si dobândite.

                           33. 33. Sindroame hemoragice : purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

                               

                           34. 34. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

                           35. 35. Infecţia de tract urinar.

                           36. 36. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

                           37. 37. Glomerulonefritele acute şi cronice.

                           38. 38. Sindromul nefrotic.

                           39. 39. Insuficienţa renală acută.

                           40. 40. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

                           41. 41. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

                           42. 42. Sifilisul congenital si dobandit.

                           43. 43. Deficite imune genetice şi dobândite.

                           44. 44. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice

                           45. 45. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil

                           46. 46. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

                           47. 47. Urgenţele oncologice la copil.

                           48. 48. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

                           49. 49. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil

                           50. 50. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică

                           51. 51. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

                           52. 52. Bolile congenitale de metabolism: fenilcetonuria, hiperamoniemia, tirozinemia, galactozemia, glicogenozele, hipercolesterolemia familiala, hipertrigliceridemia familiala.

                           53. 53. Hiperglicemiile sugarului şi copilului.

                           54. 54. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

                           55. 55. Diabetul zaharat la copil. Acidocetoza şi coma diabetică.

                           56. 56. Cromozomopatii (trisomia 21, Turner, Klinefelter).

                           57. 57. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatica juvenila.

                           58. 58. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia,). Vasculitele. Bolile autoinflamatorii.

                           59. 59. Meningita si encefalita.

                           60. 60. Infectii cu exantem: rujeola, rubeola, boala mana-picior-gura, varicela, herpes zoster, scarlatina.

                           61. 61. Infectia urliana. Mononucleoza infectioasa.

                           62. 62. Infectii respiratorii transmisibile: tusea convulsiva, gripa.

                           63. 63. Şocul. Anafilaxia.

                           64. 64. Intoxicatiile acute (acetaminofen, alcool, barbiturice, benzodiazepine, opioide, digitalice, substante caustice, anticolinergice, monoxid de carbon.

                           65. 65. Insuficienţa hepatică.

                           66. 66. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

                           67. 67. Coma şi statusul convulsiv.

                           68. 68. Sindromul convulsiv. Convulsiile febrile.

                           69. 69. Paraliziile cerebrale infantile.

                           70. 70. Stenoza hipertrofică de pilor.

                           71. 71. Invaginaţia intestinală.

                           72. 72. Enterocolita ulcero-necrotică.

                         TEMATICA DE EXAMEN SUBSPECIALITATE CARDIOLOGIE PEDIATRICA

                         1. Embriologia aparatului cardiovascular

1. 2. Fiziologia circulatorie normală: circulaţia fetală, de tranziţie şi neonatală

2. 3. Anatomia şi fiziologia cordului. Analiza segmentara secventiala

3. 4. Genetica bolilor cardiovasculare

4. 5. Semiologia cardiovasculară pediatrică (anamneză, examen fizic)

5. 6. Evaluarea performanţei miocardice

6. 7. Defectul septal atrial

7. 8. Defectul septal ventricular

8. 9. Canalul arterial persistent

9. 10. Alte şunturi aorto-pulmonare: Fenestraţia aorto-pulmonară, Originea arterei pulmonare din aortă

10. 11. Canalul atrioventricular

11. 12. Fistula vasculare

12. 13. Cardiopatii congenitale cu manifestări severe neonatale

13. 14. Transpoziţia de vase mari

14. 15. MCC cu circulaţie sistemică dependentă de canalul arterial (SCSH, Coarctaţia de aortă, Arc aortic întrerupt, etc.)

15. 16. MCC cu circulaţie pulmonară dependentă de canalul arterial (atrezia de valvă pulmonară cu SIV intact/DSV, etc.)

16. 17. Tetralogia Fallot

17. 18. Ventriculul drept cu dublă cale de ieşire

18. 19. Boala Ebstein

19. 20. Drenajul venos pulmonar total aberant

20. 21. Atrezia de valvă tricuspidă

21. 22. Transpoziţia de vase mari corectată anatomic

22. 23. Trunchiul arterial comun

23. 24. Stenoza aortică

24. 25. Stenoza pulmonară

25. 26. Patologia aparatului mitral

26. 27. Obstrucţii ale căii de intrare a VS (stenoza de vene pulmonare, cor triatriatum, inel supravalvular mitral, etc.)

27. 28. Obstrucţii ale căii de intrare a VD (hipoplazie izolată de VD, cor triatriatum dexter, stenoza tricuspidă, etc.)

28. 29. Ventriculul unic. Anastomoza Fontan

29. 30. Anomalii de situs, Sindroame heterotaxice

30. 31. Anomalii ale arterelor coronare (ALCAPA, ec.)

31. 32. Inel vascular

32. 33. Hipertensiunea arterială pulmonară

33. 34. Sincopa

34. 35. Moartea subită

35. 36. Cardiomiopatii (CMD/ Miocardite,CMH, CMR, CM prin noncompactare, displazie aritmogenă de VD)

36. 37. Endocardite

37. 38. Pericardite

38. 39. Reumatismul articular acut

39. 40. Bola Kawasaki

40. 41. Hipertensiunea arterială sistemică

41. 42. Tumori cardiace

42. 43. Afectarea cardiacă în boli extracardiace

43. 44. Insuficienţa cardiacă congestivă

44. 45. Medicina sportivă cardiovasculară

45. 46. Sarcina şi bolile cardiovasculare

46. 47. Principiile fizicii ultrasunetelor si a efectului Doppler. Evaluare M mod, 2D, Doppler color şi spectral

    

47. 48. Sedarea pentru proceduri de explorare cardiologică

48. 49. Analiza ecocardiografică segmentală secvenţială a cordului. Nomenclatură

49. 50. Ecocardiografia normală pediatrică – Incidenţe

50. 51. Evaluarea cantitativă a structurilor cardiace. Ajustări în funcţie de creştere

51. 52. Evaluarea funcţiei sistolice ventriculare

52. 53. Evaluarea funcţiei diastolice ventriculare

53. 54. Dezvoltarea si anatomia sistemului excitoconductor. Bazele genetice ale tulburarilor de ritm si conducere.

54. 55. Tahicardia supaventriculara. Tahicardia supraventriculara prin reintrare.Tahicardia ectopica atriala si jonctionala. Tachicardia prin reintrare atriala. Cardiomiopatia indusa de tahiaritmie

55. 56. Tahicardia ventriculara si sindromul de QT prelungit

56. 57. Bradiaritmii. Disfunctia de nod sinusal. Blocul atrioventricular. Blocurile de ramura. Blocuri fasciculare

57. 58. Managmentul pacientului pediatric cu tulburari de ritm si conducere. Terapia tahiartimiilor la fat si nou nascut. Terapia antiaritmica. Terapia disritmiilor postoperatorii. Indicatii de terapie prin ablatie la sugar si copil

58. 59. Ecocardiografia fetala: Indicatii. Cord fetal normal. Sectiuni de screening fetal. Hemodinamica circulatiei fetale. Diagnosticul intrauterin al principalelor MCC

59. 60. Aritmii cardiace fetale: diagnostic

60. 61. Indicatia cateterismului cardiac diagnostic.

61. 62. Evaluare si management precateterism cardiac. Pregatirea pacientului pentru cateterism

62. 63. Tehnica efectuarii cateterismului cardiac. Complicatii intra- si postprocedurale.

63. 64. Curbe de presiune

64. 65. Calcule hemodinamice

65. 66. Proiectii angiografice. Interpretarea cateterismului cardiac.

66. 67. Indicatii pentru terapia interventionala in cardiologia pediatrica si cardiologia congenitalilor. Septostomia atriala.

67. 68. Anatomia radio-imagistica normala a aparatului cardiovascular la copii: Variante anatomice, Notiuni de embriologie, Notiuni de fiziologie si morfopatologie cardiovaculara. Impactul asupra examinarilor radio- imagistice, Notiuni de radioprotectie

68. 69. Tehnici de examinare- Radiografia de torace: Baze fizice, Anatomie radiologica, Calitatea examinarii. , Patologie cardio-toracica decelabila pe radiografie

69. 70. Tehnici de examinare- Examinarea CT: Baze fizice, Tipuri de CT si moduri de scanare. , Controlul dozei in CT cardiovascular, Artefacte in CT-ul cardiac, Injectomate si protocoale de achizie, Pregatirea pacientului, Indicatiile examinarii CT. Ghiduri de practica

70. 71. Tehnici de examinare- Examinarea IRM: Baze fizice. Secvente RMN, Principii de siguranta RMN, Indicatiile examinarii RMN, Protocoale de achizitie in RMN, Ghiduri de practica

71. 72. Fiziologie cardiopulmonara

72. 73. Disfuncţia organică multiplă

73. 74. Principii farmacologice aplicate în terapia pacienţilor cu disfuncţie cardiac

74. 75. Suportul mecanic respirator si cardiocirculator

75. 76. Notiuni de anatomie chirurgicala a cordului si vaselor mari (anatomia toracelui, pericardului, cordului si a vaselor mari).

76. 77. Principii de circulatie extracorporeala (structura sistemului de circulatie extracorporeala, raspunsul inflamator sistemic post by-pass cardio-pulmonar, protectia miocardica si cerebrala in timpul circulatiei extracorporeala si consecintele acesteia).

77. 78. Timing-ul chirurgical optim. Interventia chirurgicala paleativa si corectiva (strategia si management-ul in ceea ce priveste stabilirea timpului operator optim al malformatiilor cardiace complexe).

78. 79. Sisteme de asistare cardiocirculatorie in chirurgia cardiaca pediatrica.

79. 80. Transplantul cardiac pediatric.

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

Pediatrie generala

1. 1. Stabilirea regimului dietetic intr-o boala diareica acuta simpla.

2. 2. Solutii pentru rehidratare orala: compozitie proprietati, indicatii, contraindicatii.

3. 3. Elaborarea unei indicatii de perfuzie endovenoasa.

4. 4. Stabilirea regimului dietetic in diabetul zaharat infantil juvenil, respectiv la copilul cu glomerulonefrita acuta.

5. 5. Interpretarea unui examen radiologic toracic (plaman, cord, pleura, mediastin).

6. 6. Interpretarea unui examen radiologic al tubului digestiv.

7. 7. Interpretarea unui examen radiologic al aparatului reno-ureteral.

8. 8. Interpretarea analizelor de hematologie (hemoleucograma, frotiu sanguin periferic, medulograma, teste de hemostaza).

9. 9. Interpretarea buletinelor de analize de bacteriologie.

10. 10. Interpretarea probelor functionale respiratorii.

11. 11. Interpretarea probelor paraclinice hepatice.

12. 12. Interpretarea probelor paraclinice renale.

13. 13. Interpretarea ionogramei sanguine si urinare, a echilibrului acido-bazic (metoda Astrup).

14. 14. Interpretarea unei EKG normale si in principalele afectiuni cardiovasculare (miocardite, pericardite, supraincarcari si dilatatii ale cavitatilor cardiace, tulburari de ritm si de conducere).

15. 15. Tehnici de reanimare cardio-respiratorie.

16. 16. Punctia lombara: indicatii, tehnici, incidente, accidente, complicatii. Interpretarea buletinului de analiza a LCR.

17. 17. Punctia pleurala: indicatii, tehnici, incidente, accidente, complicatii. Interpretarea buletinului de analiza a lichidului pleural.

18. 18. Sondajul nazogastric si orogastric (indicatii, tehnici, incidente). Spalatura gastrica in intoxicatii.

Cardiologie pediatrica

1. 1. Efectuarea examenului clinic cardiologic

2. 2. Determinarea tensiunii arteriale

3. 3. Determinarea saturaţiei periferice în oxigen

4. 4. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

5. 5. Efectuarea testului de mers de 6 minute

6. 6. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic

7. 7. Montare şi interpretare Holter-ECG

8. 8. Montare şi interpretare Holter-TA

9. 9. Tehnica efectuării şi interpretarea testului Schellong

10. 10. Tehnica efectuării şi interpretarea testului de efort

11. 11. Ecocardiografii transtoracice – 300

12. 12. Ecocardiografii transesofagiene – sub supraveghere -50

13. 13. Efectuarea corecta a manevrelor vagale de la nou nascut pana la varsta de sugar

14. 14. Efectuarea ECG-ului pe firul de stimulare epicardica

15. 15. Ecocardiografie fetala: cunosterea sectiunilor de screening a cordului fetal, recunosterea cordului anormal fetal si a anomaliilor fetale frecvente

16. 16. Recunoasterea tahicardiilor fetale si a blocului atrioventricular in modul M

17. 17. Stabilirea si sustinerea indicatiei de explorare invaziva a unui pacient- 8- 10 cazuri.

18. 18. Asistarea la cateterisme cardiace diagnostice si/sau interventionale- 8- 10 pacienti

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST ÎN PEDIATRIE SI CARDIOLOGIE PEDIATRICA

I. Competenţe specifice în activitatea curentă

1. 1. Examinează bolnavii la internare şi completează foaia de observaţie clinică generală.

2. 2. Întocmeşte planul de investigaţii paraclinice pentru pacienţii internaţi şi foloseşte investigaţiile paraclinice efectuate ambulator.

3. 3. Examinează zilnic bolnavii internaţi şi consemnează în foaia de observaţie: evoluţia, explorările de laborator, alimentaţia şi tratamentul corespunzător.

4. 4.

5. 5.

6. 6.

7. 7.

8.

9.

Obţine consimţământul informat şi informează pacientul/aparţinătorul despre consecinţele refuzului tratamentului medical.

Recomandă şi urmăreşte zilnic regimul alimentar al bolnavilor.

Întocmeşte şi semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijeşte.

Supraveghează tratamentele medicale executate de cadrele medii şi auxiliare sanitare, iar la nevoie le efectuează personal.

Trimite pacienţii la consulturi interclinice.

Informează pacientul/însoţitorul acestuia cu privire la aspectele legate de boală, incluzând: diagnosticul,

examinările paraclinice, tratamentul, date legate de evoluţie şi pronostic.

1. 10. Consiliază pacienţii, vizitatorii şi personalul în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor.

2. 11. Instituie tratamentul adecvat pentru infecţiile existente şi ia măsurile ce se impun pentru a preveni transmiterea acestora şi altor persoane, în special pacienţilor.

3. 12. Aplica ghidurile de practica medicala dar individualizeaza tratamentul in functie de particularitatile pacientului.

4. 13. Efectueaza ecocardiografii si unele manevre terapeutice si ajusteaza planul terapeutic in functie de rezultatul acestora

Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

1. 14. Asigură contravizita potrivit graficului stabilit de către medicul şef de secţie sau, în situaţii deosebite, din dispoziţia acestuia.

2. 15. Întocmeşte formele de externare ale bolnavilor şi redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are sau i-a avut în îngrijire.

3. 16. Constată decesul şi dă dispoziţii de transportare a cadavrului la morgă, după 2 ore de la deces.

4. 17. Participă la autopsii şi confruntările anatomoclinice la cazurile pe care le-a avut în îngrijire.

5. 18. Anunţă cazurile cu implicaţii medico-legale conform legilor în vigoare.

6. 19. Propune soluţii pentru îmbunatăţirea activităţii de îngrijiri medicale a pacientului.

7. 20. Desfăşoară, după caz, activitate de cercetare medicală.

8. 21. Depune o activitate permanentă de educaţie sanitară a bolnavilor şi aparţinătorilor.

9. 22. Face parte din diverse comisii organizate la nivelul spitalului, având atribuţii specifice comisiilor în care este numit.

II. Competenţe specifice în serviciul de gardă

1. 1. Controlează la intrarea în gardă prezenţa în serviciu a personalului medico – sanitar, existenţa mijloacelor necesare asigurării medicale curente şi de urgenţă, precum şi predarea serviciului de cadre medii şi auxiliare care lucrează în ture.

2. 2. Supraveghează cazurile grave existente în secţie sau internate în timpul gărzii, menţionându-le la raportul de gardă.

3. 3. Inscrie în registrul de consultaţii orice bolnav prezent la camera de garda.

4. 4. Interneaza bolnavii care au bilet de trimitere precum si cazurile de urgenta care se adreseaza sectiei răspunzand de justa indicaţie a internării sau a refuzului acestor cazuri, putând apela la ajutorul oricărui specialist din cadrul spitalului.

5. 5. Răspunde la chemările care necesită prezenţa sa în cadrul spitalului şi cheamă la nevoie alţi medici necesari pentru rezolvarea cazului.

6. 6. Intocmeşte foaia de observaţie a cazurilor internate de urgenţă si consemnează evoluţia bolnavilor internaţi şi medicaţia de urgenţă pe care a administrat-o.

7. 7. Acordă asistenţă medicală de urgenţă bolnavilor care nu necesita internare.

8. 8. Asigură internarea în alte spitale a bolnavilor care nu pot fi rezolvaţi în spitalul respectiv, după acordarea primului ajutor.

9. 9. Confirmă decesul, consemnând aceasta în documentele medicale şi dă dispoziţii de transportare la morgă, după 2 ore de la deces.

10. 10. Intocmeşte la terminarea serviciului raportul de gardă în condica destinată acestui scop, consemnând activitatea din secţie pe timpul gărzii, măsurile luate, deficienţele constatate şi orice observaţii necesare, prezintă raportul de gardă.

Obligaţii

1. 2. Cunoaşte şi respectă normele igienico – sanitare.

2. 3. Cunoaşte şi respectă normele P. S. I. şi de securitate a muncii.

3. 4. Cunoaşte şi respectă programul de muncă.

4. 5. Respectă secretul profesional şi codul de etică şi deontologie profesionala.

5. 6. Efectueaza controlul medical periodic general.

6. 7. Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de utilizare a echipamentelor, prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă;

7. 8. Desfăşoară activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesională atât propria persoană, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, precum şi în timpul deplasării la şi de la locul de muncă.

8. 9. Aduce la cunoştinţa şefului direct accidentele de muncă suferite de persoana proprie şi/sau de alte persoane participante la procesul de muncă.

9. 10. Respectă Statutul Colegiului Medicilor din Romania privind exercitarea profesiei de medic, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor.

1. II. Atribuţii specifice în activitatea curentă

   1. 1. Prezintă medicului şef de secţie în cadrul raportului de gardă şi a vizitelor mari, situaţia bolnavilor pe care îi are în îngrijire şi solicită sprijinul acestuia ori de cîte ori este necesar.

   2. 2. Participă la consultări cu medicii din alte specialităţi şi în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum şi la expertizele medico-legale.

   3. 3. Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în îngrijire şi care necesită supraveghere deosebită.

   4. 4. Controlează şi răspunde de întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor desfăşurată de personalul mediu, auxiliar şi elementar sanitar cu care lucrează.

   5. 5. Asigură şi răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice, precum şi a normelor de protecţia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă.

   6. 6. Raportează cazurile de boli infecţioase şi profesionale potrivit dispoziţiilor în vigoare.

   7. 7. Răspunde de disciplina, ţinuta şi comportamentul personalului în subordine.

   8. 8. Răspunde prompt la toate solicitările de urgenţă, la consulturile din aceeaşi secţie şi alte secţii şi colaborează cu toţi medicii din secţiile şi laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor.

   9. 9. Efectueaza consultaţii de specialitate în ambulator, conform programarii întocmite de medicul şef secţie.

   10. 10. Işi dezvoltă pregatirea profesională prin participarea la cursuri de perfecţionare, simpozioane, congrese.

   11. 11. Aplică regulile stabilite pentru completarea si gestionarea FOCG şi a circuitului acesteia.

   12. 12. Urmăreşte introducerea în practică a celor mai eficiente metode de diagnostic şi tratament;

   13. 13. Participă la şedinţele organizate în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţii a activităţilor din cadrul secţiei.

   14. 14. Respectă prevederile HG nr. 1103/2014 cu referire la prevenirea şi intervenţia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare;

   15. 15. Respectă prevederile Legii 272/2004 şi HG 1103/2014 cu referire la obligaţia de a informa asistentul social din unitatea sanitara cu privire la internarea unui copil ce prezintă semne de abuz/neglijare/exploatare/ violenţă/vătămare;

   16. 16. Păstrează secretul profesional, confidenţialitatea şi anonimatul pacientului şi oferă informaţii aparţinătorilor numai în interesul bolnavilor.

   17. 17. Manifestă atitudine respectuoasă atât faţă de pacient şi patologia acestuia, cât şi faţă de însoţitorul acestuia.

   18. 18. Respectă drepturile pacienţilor conform legislaţiei în vigoare;

   19. 19. Aplică şi respectă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale

       conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

       20. Aplică şi respectă Normele de supraveghere, prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

       III. Atribuţii specifice în serviciul de gardă

       1. 1. Răspunde de buna funcţionare a secţiei şi de aplicarea dispoziţiilor prevăzute în regulamentul intern, precum şi a sarcinilor date de şeful de secţie, pe care îl reprezintă, în orele în care acesta nu este prezent în spital;

       2. 2. Anunţă prin toate mijloacele posibile managerul spitalului şi autorităţile competente în caz de incendiu sau alte calamităţi ivite în timpul gărzii şi ia măsuri imediate de intervenţie şi prim ajutor cu mijloacele disponibile până la constituirea celulei de criză condusă de managerul spitalului sau de înlocuitorul acestuia.

       3. 3. Asistă la distribuirea alimentelor, verifică calitatea acestora, efectuand examenul organoleptic, cantitativ, calitativ al alimentelor distribuite la bolnavi, le indeparteaza pe cele necorespunzatoare, consemnând observaţiile în condica de la blocul alimentar si anunta medicul sef de sectie

       4. 4. Urmăreşte disciplina şi comportamentul vizitatorilor în zilele de vizită precum şi prezenţa ocazională a altor persoane străine în spital şi ia măsurile necesare.

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Prof. Dr. RODICA TOGĂNEL

Coordonator specialitate Cardiologie pediatrica Universitatea de Medicina si Farmacie Tg Mures

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

GASTROENTEROLOGIE PEDIATRICĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SUBSPECIALITATEA GASTROENTEROLOGIE PEDIATRICA

Definiţia specialităţii:

Gastroenterologiapediatrica/Medicina digestivă pediatrica cuprinde toate aspectele aparatului gastrointestinal al unui organism in crestere, din perioada fetala pana la adolescenta si cuprinde dezvoltarea normala, diagnosticul, tratamentul si preventia tuturor bolilor congenitale sau dobandite ale acestuia.

Absolvenţii specializării Gastroenterologie Pediatrica vor fi certificaţi ca şi “medici specialişti pediatrie şi gastroenterologie pediatrica.” având cunoştinţele şi calificarea necesară de a efectua gărzi în specialitatea Pediatrie şi de a acorda îngrijiri pediatrice în conformitate cu competenţele dobândite conform curriculei de pregătire.

Instruirea prin trunchiul comun durează 3 ani iar după absolvirea trunchiului comun se va continua pregătirea specifică pentru inca 2 ani în conformitate cu curriculum de Gastroenterologie Pediatrica

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri, demonstraţii) pe an de studiu universitar, pentru tematica prezentată, fiind prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual dirijat.

O perioada de 5 luni va fi efectuata intr-un centru de gastroenterologie pentru adulti recunoscut la nivel national.

Pregatirea cuprinde o parte teoretică (curs, sesiuni de prezentări de noutăţi editoriale, referate) şi una practică, incluzând evaluarea clinică şi paraclinică a pacientului (radiografie, ecografie abdominală, explorari functionale digestive), asistarea la / sau interpretarea de tehnici avansate (endoscopie digestivă superioră şi inferioară, biopsie gastrică, duodenală, colonică, hepatică), prezentarea de cazuri

Urmărirea activităţii candidaţilor se va face în permanenţă, prin jurnalul pacienţilor evaluaţi, prezentări de cazuri şi evaluare permanentă de către îndrumător, astfel încât, la finalul celor 2 ani, candidatul să fie capabil să desfăşoare singur, fara supervizare şi în mod competent, activitatea de gastroenterologie pediatrică.

Centrele de pregătire trebuie să efectueze sau să aibă acces la toate procedurile descrise în baremul de tehnici; sa aibă acces la un serviciu de chirurgie pediatrica) cu un număr de minimum 100 de operaţii/an, din care cel putin 20% nou născuţi şi sugari. Având în vedere numărul redus de astfel de centre în România, este acceptată efectuarea unei părţi din pregătire in centre care nu indeplinesc toate aceste condiţii, insa care dispun de lectori care indeplinesc criteriile de eligibilitate.

Evaluarea finala, care se poate efectua doar in centrele de pregatire care indeplinesc toate criteriile de eligibilitate, permite obtinerea titlului de medic specialist în gastroenterologie pediatrica.

Dupa sustinerea examenului de specialitate, specialistii in gastroenterologie pediatrica vor avea competenta de ultrasonografie generala si endoscopie digestiva diagnostica si terapeutica (nivel I) pediatrica.

Intrarea in rezidentiat se poate face fie direct dupa facultatea de medicina in urma sustinerii examenului de rezidentiat, fie dupa terminarea specialitatilor pediatrice ca a doua specialitate, fiind obligatorie completarea intregului curriculum de pregatire de Gastroenterologie Pediatrica, cu exceptia modulelor deja parcurse in cursul rezidentiatului anterior.

Orice rezident poate efectua stagii sau parte a unor stagii in alte institutii de pregatire, specializate si recunoscute ca atare, in tari ale Uniunii Europene. Aceste stagii vor fi recunoscute si va fi echivalata perioada de pregatire in strainatate, conform prevederilor in vigoare.

Coordonatorul programului de rezidentiat in gastroenterologie pediatricaeste desemnat de Ministerul Sanatatii, cu avizul consultativ al institutiilor de invatamant superior medical. avand rolul de a coordona desfăşurarea programului de rezidenţiat si de a numi -pentru fiecare sectie clinica- un responsabil de formare in rezidentiat. Coordonatorul rezidentiatului pentru subspecialitatea de gastroenterologie pediatrica este unic, atat pentru trunchiul comun cat si pentru cei doi ani de pregatire in subspecialitate. Responsabilul de formare in rezidentiat, in colaborare cu seful sectiei, repartizeaza rezidentii medicilor specialisti/primari din sectie care devin medici indrumatori si care vor desfasura activitatea de pregatire a rezidentilor in concordanta cu curricula aprobata. În cursul gărzilor medicul de gardă specialist/primar devine medic-indrumator al activitatii clinice pe durata garzii.

Coordonatorul de program va urmari respectarea duratei aferente si a curriculei fiecarui modul de pregatire. In cadrul aceluiasi an de pregatire, coordonatorul programului de rezidentiat va asigura rotatia medicilor rezidenti astfel incat acestia sa parcurga toate modulele aferente anului de studiu. Este permisa parcurgerea unui modul in mod fractionat, cu scopul de a evita supraaglomerarea unor sectii si alocarea simultana a unui numar mare de rezidenti unui medic-indrumator. Desfasurarea modulelor de pregatire se va face cu prioritate in sectiile clinice in care exista un cadru didactic (titular sau asociat) cu specialitate/supraspecializare/atestat specific modulului de pregatire sau un medic primar cu doctorat care detine toate competentele/specializarile/atestatele specifice modulului de pregatire; in situatia in care in niciuna dintre sectiile clinice nu exista indrumatori in specialitatea modulului, stagiul respectiv se va efectua in clinica de specialitate adulti.

Responsabilul de formare in rezidentiat verifică şi răspunde de parcurgerea tematicii din curriculumul de pregătire, organizeaza la nivelul sectiei activitatea educationala a rezidentilor, repartizeaza rezidentii medicilor indrumatori. Repartitia rezidentilor se va face in concordanta cu competentele profesionale ale medicilor indrumatori (specialitate, supraspecialitate, atestate) si cu specificul modulului de pregatire. Responsabilul de formare in rezidentiat organizeaza si participă la evaluarea rezidentilor la fiecare final de modul.

MODULUL 11 – Gastroenterologie pediatrica	Gastroenterologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	6 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	100 ore/4 ore/săpt
MODULUL 12 – Gastroenterologie pediatrica	Endoscopie digestiva pediatrica
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	4 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	76 ore/ 4 ore/săpt
MODULUL 13 – Gastroenterologie pediatrica	Imagistica medicala
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	24 ore/ 4 ore/săpt

MODULUL 14 – Gastroenterologie generală	Gastroenterologie adulti
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	50 ore/ 4 ore/săpt
MODULUL 15 – Gastroenterologie generală	Endoscopie digestiva diagnostica si interventionala adulti
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 luna
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	18 ore/ 4 ore/săpt
MODULUL 16 – Gastroenterologie generală	Imagistica medicala-adulti
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 luna
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	16 ore / 4 ore/săpt
MODULUL 17 – Gastroenterologie pediatrica	Explorari functionale digestive
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 luna
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	16 ore/ 4 ore/săpt
MODULUL 18 – Gastroenterologie pediatrică	Gastroenterologie pediatrica
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	6 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	100 ore/ 4 ore/săpt

Total 400 ore curs, 3500 ore practica

Modulul 11-Gastroenterologie pediatrica Durata 6 luni

Nr. ore curs : 100 ore

Nr. ore practică : 875 ore

1. I. Tematică

   1. 1. Anatomia sistemului digestiv

   2. 2. Dezvoltarea şi îmbătrânirea sistemului gastrointestinal

   3. 3. Fiziologia sistemului digestiv

   4. 4. Fiziopatologia sistemului digestiv

   5. 5. Microbiologia sistemului digestiv

   6. 6. Farmacologia sistemului digestiv

   7. 7. Morfopatologia sistemului digestiv

   8. 8. Imunologia şi mecanismele de apărare ale sistemului digestiv

   9. 9. Afectiuni ale cavităţii orale: stomatita aftoasă, gingivo-stomatita herpetică, herpesul labial, perle Epstein – noduli Bohn, keilita, frenul lingual scurt, limba geografică (glosita migratorie), limba scrotală

   10. 10. Manifestari orale in boli digestive sau extradigestive

   11. 11. Anomalii congenitale ale cavităţii orale

   12. 12. Anatomia si fiziologia esofagului,

   13. 13. Anomalii congenitale ale esofagului

   14. 14. Hernia hiatală

   15. 15. Refluxul gastro-esofagian

   16. 16. Tulburări de motilitate esofagiană

   17. 17. Achalazia

   18. 18. Leziuni traumatice esofagiene, corpi straini esofagieni

   19. 19. Esofagite la copil – esofagite postcaustice, infectioase, micotice

   20. 20. Tratamentul suferintelor esofagiene

   21. 21. Vărsăturile la copil

   22. 22. Anatomia si fiziologia stomacului

   23. 23. Malformatii congenitale gastrice

   24. 24. Gastrite acute şi cronice la copil

   25. 25. Ulcer gastric şi duodenal

   26. 26. Neoplasme esofagiene şi gastrice

   27. 27. Tulburări motorii. Stenoza hipertrofică de pilor

   28. 28. Hemoragia digestivă la copil

   29. 29. Tratamentul suferintelor gastrice si duodenale

   30. 30. Anatomia si fiziologia intestinului

   31. 31. Malformatii congenitale ale intestinului

   32. 32. Enterocolita ulceronecrotică

   33. 33. Stenoza pilorică

   34. 34. Intestinul în malnutriţie

   35. 35. Alergii alimentare

   36. 36. Gastroenterita acuta si sindromul de deshidratare acuta

   37. 37. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie

   38. 38. Boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică

   39. 39. Sindromul de intestin scurt

   40. 40. Sindromul de intestin iritabil

   41. 41. Parazitoze intestinale

   42. 42. Constipaţia la copil

   43. 43. Sindromul de pseudoobstrucţie intestinala cronica

   44. 44. Durerea abdominal arecurenta

   45. 45. Encoprezisul

   46. 46. Patologie tumorală intestinala

2. II. Barem de activităţi practice

   • • Interpretarea unor buletine de analiză pentru evaluarea sindromuluiu carenţial (modificări hidro- electrolitice, sindromul anemic, deficient vitaminice, hipoproteinemia, hipoalbuminemia, hipolimpemia, etc)

   • • Cunoasterea utilitatii investigatiilor imagistice, endoscopice si a testelor functionale digestive in patolologia pediatrica

   • • Evaluarea şi interpretarea datelor de laborator pentru explorarea statusului imunitar. Ig E specifice la proteinele laptelui de vacă, alţi alergeni alimentari, testare cutanată etc

   • • Evaluarea şi interpretarea perturbărilor hidro-electrolitice şi acido-bazice: ionogramă, Astrup

   • • Evaluarea şi interpretarea sindromului inflamator : disproteinemia, VSH

   • • Evaluarea şi interpretarea testelor hematologice: examen hematologic periferic complet (hematii, hemoglobină, indici eritrocitari, leucocite, reticulocite, trombocite), deficienţa de acid folic

   • • Interpretarea unei coprocitograme, a unei coproculturi, a testelor de intoleranţă la gluten, a testelor de incărcare la lactoză, fructoză, calprotectinei

3. III. Obiective educationale si rezultate asteptate

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1	Recunoaşterea copilului cu suferinţă digestivă şi cunoaşterea manoperelor adecvate de tratament	1. Recunoaşte pacientul cu gastrită, RGE, ulcer gastric. 2. Recunoaşte copilul cu FC, intoleranţă la lactoză, intoleranţă la proteinele laptelui de vacă 3. Recunoaşte copilul cu diaree, sindrom de deshidratare, constipaţie, 4. Asigură suportul vital de bază adecvat fiecărei afecţiuni. 5. Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar. 6. Face parte, ca şi membru al echipei în diagnosticul şi tratamentul diferitelor afecţiuni gastro-intestinale 7. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul tratamentului. 8. Este capabil să comunice părinţilor evenimentele desfăşurate în timpul tratamentului.
2	Recunoaşterea copilului critic (cu hemoragie digestivă, sindrom de deshidratare) şi iniţierea măsurilor imediate	1. Este capabil să recunoască pacientul critic. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la sosirea medicului specialist/primar.
3	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare	1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boală severă. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de evoluţie spre boală severă.
4	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat copilul	1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli gastrointestinale, inclusiv cu patologii asociate respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele necesare internării pacientului.
5	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.	1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora copilul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia.
6	Dezvoltarea abilitatilor de comunicare	1. Comunicarea cu părinţii/tutorii în vederea

explicării patologiei evidenţiate la copiii lor. 2.Comunicarea empatică cu copiii si adolescenţii într-un mod adecvat vârstei, în vederea explicării procedurilor diagnostice sau intervenţionale, precum şi a rezultatelor investigatiilor

MODULUL 12 – Gastroenterologie pediatrica Endoscopie digestiva pediatrica Durata 4 luni

Nr. ore curs : 76 ore

Nr. ore practică : 665 ore

1. I. Tematică

   1. 1. Endoscopie – noţiuni generale, echipamente, unitatea de endoscopie

   2. 2. Spălarea şi dezinfecţia endoscoapelor

   3. 3. Pregătirea pacientului pentru endoscopie (inclusiv anestezia pacientului)

   4. 4. Endoscopia digestivă superioară :indicaţiile endoscopiei digestive superioare, contraindicaţiile endoscopiei digestive superioare, tehnica examinării cu endoscopul cu vedere axială

   5. 5. Patologia esofagului: aspecte endoscopice normale ale esofagului, esofagita infecţioasă, de reflux, alergică, micotică, caustică, esofagul Barett, hernia hiatală, varicele esofagiene, tumorile esofagiene

   6. 6. Patologia stomacului: ulceraţiile mucoasei gastrice, gastrita cu Helicobacter pylori, gastrita de altă etiologie, gastrita hipertrofică (boala Menetrier), boala ulceroasă

   7. 7. Patologia intestinului subţire: boala celiacă, gastroenteropatia eozinofilică, enteropatia alergică (alergia la proteinele laptelui de vacă), enteropatii inflamatorii, boli asociate (limfoame gastrice, limfangiectazia congenitală, polipi hamartomatoşi, boala Crohn, etc)

   8. 8. Explorarea endoscopică în hemoragia digestivă superioară : hipertensiunea portală , varicele (esofagiene, gastrice, duodenale), gastropatia din hipertensiunea portală

   9. 9. Colonoscopia : indicaţiile colonoscopiei, contraindicaţiile colonoscopiei, tehnica colonoscopiei

   10. 10. Patologia colonului: colita ulcerativă, boala Crohn, colita infecţioasă, colita alergică, colita din colagenoze, afectarea colonului în vasculite, polipi colonici (juvenili, adenomatoşi, hiperplastici) polipoze intestinale (familiale, sindrom Gardner, sindromul Peutz-Jegers, polipoza colonică juvenilă), tumori maligne (leiomiosarcoame, limfoame gastrointestinale, carcinom colonic), malformatii vasculare ale tubului digestiv

   11. 11. Ultrasonografia endoscopică

   12. 12. Videocapsula endoscopica

   13. 13. Managementul endoscopic al hipertensiunii portale

   14. 14. Terapia endoscopică a sângerărilor non-variceale

   15. 15. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă la copil

   16. 16. Ingestia de corpi străini; extractia endoscopica

   17. 17. Gastrostomia endoscopică percutană

   18. 18. Polipectomia endoscopica

   19. 19. Terapia endoscopica a stenozelor esofagiene

   20. 20. Viitorul în endoscopia pediatrica

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Executare gastroscopii, colonoscopii pe simulator: 100 cazuri

   2. 2. Executare endoscopii digestive superioare: 150

   3. 3. Executare rectoscopii – sigmoidoscopii: 50

   4. 4. Executare colonoscopii: 100

   5. 5. Asistare si/sau executare asistata a următoarelor manevre de endoscopii interventionale:

      • – hemostază endoscopică din HDS variceale: 10

      • – hemostază endoscopică din HDS nevariceale: 10

      • – dilatări de stenoze esofagiene sau achalazii: 20

      • – gastrostomă percutană: 10

      • – polipectomii: 20

3. III. Obiective educationale si rezultate asteptate

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Formularea indicatiilor pentru endoscopia digestiva superioara in cazul pacientilor pediatrici	Este capabil sa execute manevre de endoscopie digestiva superioara diagnostica, sa descrie corect si complet leziunile, sa efectueze corect biopsii de mucoasa (inclusiv biopsie duodenala) si sa formuleze diagnosticul endoscopic.
2.	Formularea indicatiilor pentru rectosigmoidoscopie/colonoscopie in cazul pacientilor pediatrici	Este capabil sa execute manevre de endoscopie digestiva inferioara diagnostica, sa descrie corect si complet leziunile, sa efectueze corect biopsii de mucoasa si sa formuleze diagnosticul endoscopic.
3.	Recunoasterea urgentelor endoscopice in cazul pacientilor pediatrici	1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru urgenta endoscopica 2. Este capabil sa execute manevre de hemostaza endoscopica in cazul hemoragiilor variceale si non-variceale 3. Este capabil sa execute extractia de corpi straini
4.	Alegerea unor proceduri optime de terapie endoscopica	1. Este capabil sa efectueze polipectomia endoscopica 2. Este capabil sa efectueze dilatatii endoscopice in cazul stenozelor esofagiene
5.	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.	1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora pacientul trebuie reevaluat endoscopic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia.
6.	Dezvoltarea abilitatilor de comunicare	1. Comunicarea cu părinţii/tutorii în vederea explicării aspectelor endoscopice evidenţiate la copiii lor. 2. Comunicarea empatică cu copiii si adolescenţii într-un mod adecvat vârstei, în vederea explicării procedurilor diagnostice sau intervenţionale, precum şi a rezultatelor examinărilor.

MODULUL 13 – Gastroenterologie pediatrica Imagistica medicala Durata 2 luni

Nr. ore curs : 24 ore

Nr. ore practică : 210 ore

1. I. Tematică

   1. 1. Noţiuni generale de ecografie. Definiţia metodei. Fizica ultrasunetelor

   2. 2. Producerea imaginii ecografice. Moduri de examinare. Aparatura utilizată în ecografie. Transductoare. Informaţia ecografică. Standarde de orientare a imaginii ecografice.

   3. 3. Semiologie ecografică. Imagini de bază. Artefacte

   4. 4. Noţiuni de anatomie abdominală normală, descriptivă şi topografică (secţiuni).

   5. 5. Vasele abdomenului. Anatomia ecografică normală a vaselor abdomenului. Patologie vasculară abdominală (fără Doppler).

   6. 6. Ficatul. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomie ecografică normală. Metodologia examinării ecografice a ficatului. Hepatopatii difuze. Leziuni hepatice focale. Afecţiuni hepatice septice, traumatice, postoperatorii. Transplantul hepatic.

   7. 7. Sistemul venei porte. Anatomie, hemodinamică, aspecte ecografice normale. Hipertensiunea portală. Tromboza portală. Şunturi porto sistemice.

   8. 8. Arborele biliar. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală. Metodologia examinării ecografice a arborelui biliar. Semiologia modificărilor biliare de conţinut, perete şi de vecinătate. Patologia colecistului (litiază, colecistite acute şi cronice, tumori). Patologia căilor biliare. Diagnosticul icterelor. Tumori ale căilor biliare. Angiocolita.

   9. 9. Pancreas. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală. Metodologia examinării ecografice a pancreasului. Patologie pancreatică (pancreatite acute / cronice, tumori)

   10. 10. Splina şi sistemul limfatic.Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală. Metodologia examinării ecografice a splinei şi limfonodulilor abdominali. Patologia splinei şi sistemului limfatic abdominal.

   11. 11. Tubul digestiv. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală. Metodologia examinării ecografice a tubului digestiv. Noţiuni de endosonografie. Aspecte ecografice in patologia tubului digestiv. Urgenţe digestive.

   12. 12. Peretele abdominal şi peritoneul. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică a cavităţii peritoneale. Patologia peretelui abdominal şi a peritoneului (colecţii, peritonite, tumori, hernii).

   13. 13. Rinichi. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală a rinichilor şi ureterelor. Metodologia examinării ecografice a rinichilor şi ureterelor. Patologie reno-ureterală; Anomalii, malformaţii. Boli renale parenchimatoase, tumori şi boli chistice renale, litiaza reno-ureterală, (uretero)hidronefroza. Transplantul renal.

   14. 14. Retroperitoneu. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală cavităţii retroperitoneale şi a glandelor suprarenale. Metodologia examinării ecografice a retroperitoneului şi a glandelor suprarenale. Patologia generală a spaţiului retroperitoneal. Adenopatii retroperitoneale. Tumori retroperitoneale primitive. Colecţii retroperitoneale. Patologia glandelor suprarenale.

   15. 15. Vezica urinară. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală vezicii urinare. Metodologia examinării ecografice a vezicii urinare. Patologia vezicii urinare

   16. 16. Prostata şi veziculele seminale. Noţiuni de anatomie descriptivă şi topografică. Anatomia ecografică normală. Metodologia examinării ecografice a prostatei şi veziculelor eminale. Patologia prostatei şi a veziculelor seminale. Noţiuni de ecografie endorectală.

   17. 17. Uterul si ovarele. Anatomie descriptiva si topografica. Anatomie ecografica. Metodologie de examinare prin abord suprapubian. Noţiuni de ecografie endovaginală.

   18. 18. Structuri moi superficiale. Scrotul şi testiculele (anatomie normală a scrotului, metodologie de examinare, anatomie ecografică normală, patologie în afecţiuni acute şi cronice). Regiunea cervicală – inclusiv glanda tiroidă (anatomie normală, metodologie de examinare, anatomie ecografică normală,

       patologie). Regiunea oculo – orbitară (anatomie normală, metodologie de examinare, anatomie ecografică normală, patologie).

   19. 19. Structuri musculo – scheletale (anatomie normală, metodologie de examinare, anatomie ecografică normală, patologie).

   20. 20. Torace şi mediastin (anatomie normală, metodologie de examinare, anatomie ecografică normală, patologie)

   21. 21. Ginecologie – obstetrică. Semiologie ecografică normală; Patologie ecografică ginecologică; Obstetrică: aspecte US normale şi patologice în trim.I; Aspecte US normale şi patologice ale sarcinii în trim. II –III; Evaluarea stării fetale intrauterine prin profilul biofizic fetal şi US Doppler

   22. 22. Ecografie pediatrică (acoperă tematica de ecografie generală a adultului cu particularizare pentru patologia pediatrică). Particularităţile examenului ecografic la copil; Ecografie hepatobiliară; Ecografia pancreasului şi splinei; Ecografia tubului digestiv; Ecografia aparatului reno-ureteral.; Ecografie transfontanelară. Urgenţe pediatrice. Anomalii.

   23. 23. Ecografie vasculară periferică. Noţiuni introductive privind fizica US vasculară; Semiologia US arterială şi venoasă normală; US vasculară în patologia arterială periferică; US vasculară în patologia venoasă periferică; US vasculară viscerală. Ultrasonografie vasculară în ischemiile de organ. Ultrasonografie vasculară în patologia organelor transplantate.

   24. 24. Ecocardiografie. Anatomie, metodologie şi semiologie cardiacă normală; Valvulopatii, cardiomiopatii, complicaţiile cardiopatiei ischemice; Pericardite, tumori cardiace; Vasele mari de la baza inimii, tehnici speciale de explorare

   25. 25. Noţiuni de ultrasonografie intervenţională., Principii, aparatură, metodologie; Instrumentar utilizat pentru tehnici diagnostice/terapeutice; Biopsia ecoghidată – metodologie, indicaţii, riscuri; Drenajul percutan, abordarea formaţiunilor chistice, tumori; Noţiuni de US intraoperatorie

   26. 26. Progrese şi tehnologii noi în ultrasonografie. Ultrasonografia tridimensională. Explorarea cu agenţi de contrast. Aplicaţii ale telemedicinei în ultrasonografie

   27. 27. Aplicaţii ale ultrasonografiei în urgenţe medico-chirurgicale majore

   28. 28. Notiuni radioimagistice de baza si specifice utilizate in patologia gastroenterologica pediatrica – principii de functionare ale radiologiei conventionale, rezonantei magnetice (RM), computer tomografiei (CT), scintigrafiei.

   29. 29. Semiologia radioimagistica a aparatului digestiv.

   30. 30. Imagistica afectiunilor digestive (indicatii, contraindicatii, limite).Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor diferitelor examene imagistice în afectiunile gastro-intestinale

   31. 31. Capacitatea de a evalua calitatea examinării imagistice în imagistica abdominală.

       Baremul de activităţi practice pentru ecografia abdominală

       1. 1. Tehnica ecografiei abdominale la copii şi adulţi

       2. 2. Efectuarea secţiunilor clasice în plan frontal, tranversal şi coronal, precum şi a secţiunilor specific pentru fiecare organ.

       3. 3. Semiologia normală ecografică: ficat, splină, pancreas, căi biliare, retroperitoneu, anse intestinale, etc

       4. 4. Semiologia ecografică patologică: hepatomegalie, modificări de structură hepatică, splenomegalia, modificări de structură splenică, raporturi cu organele din jur, aspecte patologice ale pancreasului, evaluarea căilor biliare, recunoaşterea hipertensiunii portale; identificarea colecţiilor abdominale; identificarea formaţiunilor patologice, a tumorilor

       5. 5. Efectuarea de examinări ecografice la nou-nascuti,sugari, copii şi adolescenţi şi aprecierea diferenţelor între un aparat portabil de ecografie şi un aparat fix

       6. 6. Alegerea substanţelor de contrast cele mai potrivite şi utilizarea lor optimă în radiologia pediatrică, în funcţie de tehnica imagistică utilizată, de problema clinică şi de vârstă

       7. 7. Realizarea cu supervizare a ecografiei cerebrale (transfontanelare) la nou-născuţi şi sugari pentru: hidrocefalie, hemoragie subependimară şi intraventriculară, leucomalacie periventriculară şi tumori 100 ecografii

       8. 8. Realizarea cu supervizare a ecografiei toracale la nou-născuţi, sugari si copii, inclusiv pentru evaluarea revărsatului pleural, condensării pulmonare şi timusului normal. 20 ecografii

       9. 9. Realizarea cu supervizare a ecografiei abdominale la nou-născuţi, sugari, copii si adolescenţi, incluzând următoarele patologii: stenoza hipertrofică de pilor, invaginaţie intestinală acută, apendicita acută, ocluzie intestinală şi volvulus, hernie inghinală 100 ecografii

       10. 10. Realizarea cu supervizare a ecografiei abdominale la nou-născuţi, sugari,copii si adolescenţi pentru: tumori abdominale şi pelvine, ureterohidronefroză, litiază urinară şi nefrocalcinoză, boli chistice renale100 ecografii

       11. 11. Realizarea cu supervizare a ecografiei pelvisului feminin la sugari, copii si adolescenţi pentru durere pelvină acută 100 ecografii

       12. 12. Realizarea cu supervizare a ecografiei scrotale la sugari, copii si adolescenţi pentru scrot acut şi tumori scrotale 20 ecografii

       13. 13. Realizarea cu supervizare a ecografiei de şold la nou-născuţi, sugari şi copii, în particular pentru displazia congenitală de şold şi sinovita tranzitorie. 30 ecografii

       14. 14. Aplicaţii terapeutice ecografice: puncţii/biopsii ghidate; efectuarea unor proceduri invazive de drenaj, de decompresie; efectuarea elastografiei hepatice; stăpânirea tehnicii de ecografie cu contrast

       15. 15. Cunoaşterea modului de a efectua o examinare radiologică a tractului digestiv superior cu substanţă de contrast, precum si a pregatirii pacientului in vederea efectuarii acestei investigatii

       16. 16. 3. Cunoaşterea modului de a efectua studii cu contrast simplu şi dublu, precum şi aprecieri ale motilităţii; înţelegerea principiilor şi limitelor acestor studii precum şi avantajele şi dezavantajele lor în comparaţie cu endoscopia

       17. 17. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor clismei cu substanţa de contrast

       18. 18. Capacitatea de a interpreta o clismă baritata, cunoaşterea aspectelor normale (recunoaşterea detaliilor anatomice ale rectului şi colonului).

       19. 19. Capacitatea de a indica si de a interpreta o examinare CT a abdomenului

       20. 20. Cunoaşterea tehnicilor de colonoscopie CT; cunoaşterea potenţialului enteroclizei CT

       21. 21. Capacitatea de a indica si de a interpreta o examinare RM a ficatului, tractului biliar şi pancreasului

       22. 22. Capacitatea de a indica si de a interpreta o examinare RM a tractului gastrointestinal; cunoaşterea potenţialului enteroclizei RM; cunoaşterea protocolului de bază al examinării RM a regiunii anorectale

       23. 23. Cunoasterea rolului explorarilor nucleare in patologia abdominala;

       24. 24. Capacitatea de a identifica metoda de examinare radio-imagistica specifică în urmatoarele afecţiuni: obstructia intestinală, boli inflamatorii, boli infiltrative, perforaţia şi ischemia intestinului subtire, tumori.

           1. III. Obiective educationale si rezultate asteptate

              	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
              1.	Elaborarea unui buletin ecografic la copilul cu patologie gastro-intestinală şi hepatică	masuri terapeutice in functie de aceasta

              1. 1. Recunoaşte pacientul cu suferinţă hepatică, splenică, digestivă, ocluzie intestinală, abdomen acut şi cronic din punct de vedere ecografic

              2. 2. Efectueaza investigatia ecografica, formuleza corect si complet diagnosticul ecografic

              3. 3. Prezinta medicului curant rezultatul ecografiei si propune ajustarea planului de

              2.	Interpretarea unei tomografii computerizate abdominale native şi cu contrast	1. Recunoaşte pacientul cu suferinţă hepatică, splenică, digestivă, ocluzie intestinală, abdomen acut şi cronic din punct de vedere al ex computer tomografic
              3.	Interpretarea unui RMN abdominal	1. Recunoaşte pacientul cu suferinţă hepatică, splenică, digestivă, ocluzie intestinală, abdomen acut şi cronic din punct de vedere al RMN
              4.	Interpretarea unei radiografii abdominale native sau cu contrast (irigografii, pasaj baritat, clisma baritată, etc)
              5.	Sa cunoasca indicatiile imagistice in urgente abdominale (gastroenterologice)	Sa cunoasca indicatiile investigatiilor imagistice in urgenta si principalele modificari detectate:
              6.	Dezvoltarea abilitatilor de comunicare	examinărilor.

              1. 1. Recunoaşte pacientul cu suferinţă hepatică, splenică, digestivă, ocluzie intestinală, abdomen acut şi cronic şi elaborează diagnosticul imagistic

              1. 1. Traumatism abdominal

              2. 2. Pneumoperitoneu

              3. 3. Apendicita

              4. 4. Diverticulita Meckel

              5. 5. Invaginatie

              6. 6. Peritonita

              7. 7. Ocluzie intestinala/Volvulus

              8. 8. Hemoragie digestiva

              9. 9. Enterocolita ulceronecrotica

              10. 10. Torsiune de ovar

              1. 1. Comunicarea cu părinţii/tutorii în vederea explicării aspectelor imagistice evidenţiate la copiii lor.

              2. 2. Comunicarea empatică cu copiii si adolescenţii într-un mod adecvat vârstei, în vederea explicării procedurilor diagnostice sau intervenţionale, precum şi a rezultatelor

              MODULUL 14 – Gastroenterologie generală-Gastroenterologie adulti Durata 3 luni

              Nr. ore curs : 50 ore

              Nr. ore practică : 438 ore

              1. I. Tematică

                 1. 1) Refluxul gastroesofagian. Boala de reflux gastroesofagian si complicaٝiile ei. Esofagitele. Diverticulii esofagieni

                 2. 2) Tulburarile motorii esofagiene: achalazia, spasmul esofagian difuz, esofagul hiperperistaltic

                 3. 3) Cancerul esofagian

                 4. 4) Gastritele acute si cronice

                 5. 5) Ulcerul gastric si duodenal. Complicaٝii

                 6. 6) Tumorile benigne si maligne ale stomacului

                 7. 7) Diareile acute si cronice

                 8. 8) Sindromul de malabsorbtie

                 9. 9) Enteropatia glutenica. Enteropatii disenzimatice. Carente dizaharidazice

                 10. 10) Boala Whipple,sindromul intestinului scurt, sindromul de ansa oarba. TBC intestinal

                 11. 11) Parazitozele intestinale (manifestari clinice, forme clinico-etiologice)

                 12. 12) Boala Crohn

                 13. 13) Colita ulcerativa

                 14. 14) Constipatia

                 15. 15) Intestinul iritabil

                 16. 16) Polipii colonici. Polipozele digestive

                 17. 17) Cancerul colorectal

                 18. 18) Diverticuloza colonica

                 19. 19) Suferintele ano-rectale

                 20. 20) Pancreatitele acute si cronice

                 21. 21) Hemoragia digestiva superioara si inferioara

                 22. 22) Cancerul pancreatic si tumorile endocrine pancreatice

                 23. 23) Sindromul icteric

                 24. 24) Litiaza biliara. Sindromul postcolecistectomie

                 25. 25) Colecistitele. Angiocolitele acute

                 26. 26) Icterele familiale

                 27. 27) Hepatitele medicamentoase

                 28. 28) Hepatitele cronice virale B

                 29. 29) Hepatita autoimuna

                 30. 30) Patologia hepatica alcool – indusa

                 31. 31) Cirozele hepatice.

                 32. 32) Complicatiile cirozelor hepatice: ascita, peritonita bacteriana spontana, hemoragiile variceale, encefalopatia hepatica, sindromul hepatorenal

                 33. 33) Cancerul hepatic si al cailor biliare

                 34. 34) Tumorile benigne ale ficatului

                 35. 35) Peritonitele acute si cronice. TBC peritoneal

                 36. 36) Suferinٝele digestive de origine vasculara

                 37. 37) Hipertensiunea portala – etiologie, patogenie, complicaٝii

                 38. 38) Afectiuni hepatice cu determinare genetica (CBP, CSP, boala Wilson, deficitul de alfa 1-antitripsina)

                 39. 39) Chistul hidatic hepatic

                 40. 40) Chirurgia cancerului gastric, colonic, rectal, hepatic si pancreatic

2. II.      Barem de activităţi practice

   1. 1. Paracenteza: 10

   2. 2. Punctie biopsie hepatica – efectuare: 10

   3. 3. Explorarea cu capsula endoscopica. Asistare, interpretarea rezultatelor: 15

3. III.      Obiective educationale si rezultate asteptate

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   7	Recunoaşterea pacientului adult cu suferinţă digestivă şi cunoaşterea manoperelor adecvate de tratament	tratamentului.
   8	Recunoaşterea pacientului critic şi iniţierea măsurilor imediate	sosirea medicului specialist/primar.
   9	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare	evoluţie spre boală severă.
   1	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat pacientul	necesare internării pacientului.
   1	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.

   1. 1. Recunoaşte pacientul cu gastrită, RGE, ulcer gastric.

   2. 2. Recunoaşte pacientul cu FC, intoleranţă la lactoză,

   3. 3. Recunoaşte pacientul cu diaree acuta si cronica , sindrom de deshidratare, constipaţie

   4. 4. Recunoaşte pacientul cu insuficienţă hepatică, colestază, hepatită, ciroză

   5. 5. Recunoaşte pacientul cu patologie pancreatica, tulburare de nutritie, etc

   1. 4. Asigură suportul vital de bază adecvat fiecărei afecţiuni.

   2. 5. Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar.

   3. 6. Face parte, ca şi membru al echipei în diagnosticul şi tratamentul diferitelor afecţiuni gastro-intestinale

   4. 7. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul tratamentului.

   5. 8. Este capabil să comunice apartinatorilor evenimentele desfăşurate în timpul

   1. 1. Este capabil să recunoască pacientul critic.

   2. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar.

   3. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la

   1. 1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boală severă.

   2. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de

   1. 1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli gastrointestinale, inclusiv cu patologii asociate respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul.

   3. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele

   1. 1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia

   		cărora pacientul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia.
   1	Dezvoltarea abilitatilor de comunicare	investigatiilor

   1. 1. Comunicarea cu apartinatorii în vederea explicării patologiei

   2. 2. Comunicarea empatică cu pacientii în vederea explicării procedurilor diagnostice sau intervenţionale, precum şi a rezultatelor

   MODULUL 15 – Gastroenterologie generală Endoscopie digestiva diagnostica si interventionala adulti Durata 1 luna

   Nr. ore curs : 18 ore

   Nr. ore practică : 160 ore

   1. I. Tematică

      1. 1. Endoscopie – noţiuni generale, echipamente, unitatea de endoscopie

      2. 2. Spălarea şi dezinfecţia endoscoapelor

      3. 3. Pregătirea pacientului pentru endoscopie (inclusiv anestezia pacientului)

      4. 4. Endoscopia digestivă superioară : indicaţiile endoscopiei digestive superioare, contraindicaţiile endoscopiei digestive superioare, tehnica examinării cu endoscopul cu vedere axială

      5. 5. Patologia esofagului

      6. 6. Patologia stomacului

      7. 7. Patologia intestinului subţire

      8. 8. Explorarea endoscopică în hemoragia digestivă superioară

      9. 9. Colonoscopia: indicaţiile colonoscopiei, contraindicaţiile colonoscopiei, tehnica colonoscopiei

      10. 10. Patologia colonului

      11. 11. Ultrasonografia endoscopică

      12. 12. Videocapsula endoscopica

      13. 13. Managementul endoscopic al hipertensiunii portale

      14. 14. Terapia endoscopică a sângerărilor non-varicele

      15. 15. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă

      16. 16. Ingestia de corpi străini

      17. 17. Gastrostomia endoscopică percutană, gastrojejunostomia

      18. 18. Polipectomia colonoscopică

      19. 19. Enteroscopia

1. 21. Tehnici endoscopice noi SRETTA, POEM, colonoscopia virtuala, enteroRM; NBI, cromoendoscopia

   1. II. Barem de activităţi practice

      1. 1. Executare gastroscopii, colonoscopii pe simulator: 50 cazuri

      2. 2. Endoscopii digestive superioare: 30

         1. a) asista si/sau efectueaza sub supraveghere polipectomii gastrice: 10

         2. b) asista si/sau efectueaza sub supraveghere hemostaza endoscopica din HDS variceale: 10

         3. c) asista si/sau efectueaza sub supraveghere hemostaza endoscopica din HDS nevariceale: 10

         4. d) asista si/sau efectueaza sub supraveghere dilatari de stenoze esofagiene sau achalazii: 10

1. 3. Rectoscopii – sigmoidoscopii: 20

2. 4. Colonoscopii: 20

   1. a) asista si/sau efectueaza sub supraveghere polipectomii: 10

3. 5. Asista si/sau efectueaza sub supraveghere extractii corpi straini 10

4. 6. Explorarea cu capsula endoscopica. Asistare, interpretarea rezultatelor: 15

5. 7. Asistare la urmatoarele manevre de endoscopii interventionale:

   • – ERCP: 10

   • – ecoendoscopii – puncٝii cu ac fin ecoghidat: 10

   • – gastrostoma percutana: 10

1. III. Obiective educationale si rezultate asteptate

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Formularea indicatiilor pentru endoscopia digestiva superioara in cazul pacientilor adulti	Este capabil sa execute manevre de endoscopie digestiva superioara diagnostica, sa descrie corect si complet leziunile, sa efectueze corect biopsii de mucoasa si sa formuleze diagnosticul endoscopic.
2.	Formularea indicatiilor pentru rectosigmoidoscopie/colonoscopie in cazul pacientilor adulti	Este capabil sa execute manevre de endoscopie digestiva inferioara diagnostica, sa descrie corect si complet leziunile, sa efectueze corect biopsii de mucoasa si sa formuleze diagnosticul endoscopic.
3.	Recunoasterea urgentelor endoscopice in cazul pacientilor adulti	1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru urgenta endoscopica 2. Este capabil sa execute manevre de hemostaza endoscopica in cazul hemoragiilor variceale si non-variceale 3. Este capabil sa execute extractia de corpi straini
4.	Alegerea unor proceduri optime de terapie endoscopica	1. Este capabil sa efectueze polipectomia endoscopica 2. Este capabil sa efectueze dilatatii endoscopice in cazul stenozelor esofagiene
5.	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.	1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora pacientul trebuie reevaluat endoscopic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia.

MODULUL 16 – Gastroenterologie generală Imagistica medicala-adulti Durata 1 luna

Nr. ore curs : 16 ore

Nr. ore practică : 140 ore

1. I. Tematica

   1. 1. Anatomia radioimagistică şi variante anatomice ale: tractului gastro-intestinal; regiunii hepato-biliare; pancreasului; splinei; peritoneului şi rădăcinii mezenterului.

   2. 2. Substanţe de contrast utilizate în evaluarea organelor abdominale; tehnici radioimagistice utilizate în evaluarea gastro-intestinală; tehnici radioimagistice utilizate în evaluarea organelor abdominale (ficat, căi biliare, pancreas, splină, cavitate peritoneală, mezenter, vase – sistem port, artere digestive); tehnici de postprocesare utilizate în evaluarea radioimagistică gastro-intestinală şi abdominală.

   3. 3. Indicaţii şi contraindicaţii ale procedurilor şi tehnicilor radioimagistice relevante pentru evaluarea

      bolilor: tractului gastro-intestinal; hepato-biliare; pancreatice; splenice; peritoneale; mezenterice şi de perete abdominal.

   4. 4. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală şi dobândită a peritoneului, mezenterului şi peretelui abdominal.

   5. 5. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală, dobândită şi evaluarea postoperatorie a esofagului.

   6. 6. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală, dobândită şi evaluarea postoperatorie gastro- duodenală.

   7. 7. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală, dobândită şi evaluarea postoperatorie a intestinului subţire.

   8. 8. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală, dobândită şi evaluarea postoperatorie a colonului.

   9. 9. Indicatiile imagistice in boala Crohn sau alte boli inflamatorii intestinale la adult.

   10. 10. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală, dobândită şi evaluarea postoperatorie hepatică; diagnosticul radioimagistic în transplantul hepatic.

   11. 11. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală, dobândită şi evaluarea postoperatorie a căilor biliare.

   12. 12. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală, dobândită şi evaluarea postoperatorie a pancreasului.

   13. 13. Diagnosticul radioimagistic în patologia congenitală şi dobândită a splinei.

   14. 14. Indicatiile imagistice in urgentele gastrointestinale medicale la adult.

   15. 15. Integrarea unui buletin radiologic in diagnosticul final.

   16. 16. Recunoasterea aspectului radiologic in urmatoarele: pneumoperitoneu, ocluzie intestinala.

   17. 17. Indicatiile imagistice in tumorile abdominale la adult.

       1. II. Barem de activitati practice

          Sa asiste si sa efectueze sub supraveghere

          Să asiste la procedurile de stentare a sistemului biliar

          Sa asiste la procedurile de embolizare pentru controlul hemoragiei acute abdominale

          Să asiste si /sau sa efectueze sub supravegere biopsii hepatice percutanate ghidate imagistic

       2. III. Obiective educationale

          	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
          1	Sa cunoasca indicatiile imagistice in urgente abdominale	Sa cunoasca indicatiile investigatiilor imagistice in urgenta si principalele modificari detectate:
          2	Sa aiba notiuni de semiologie radioimagistica abdominala Sa cunoasca indicatiile indicatiile radiografiei abdominale (toraco- abdominale) pe gol la adult si sa identifice principalele entitati patologice	Sa cunoasca semiologia radioimagistica abdominala de baza. Sa recunoasca aspectul radiologic si semnificatia patologica a nivelelor hidroaerice/pneumoperitoneului/pneumatozei intestinale/etc Sa cunoasca principalele modificari radioimagistice detectate in patologia inflamatorie, infectioasa si tumorala a tubului digestiv

          1. 1. Traumatism abdominal

          2. 2. Pneumoperitoneu

          3. 3. Apendicita

          4. 4. Diverticulita Meckel

          5. 5. Invaginatie

          6. 6. Peritonita

          7. 7. Ocluzie intestinala/Volvulus

          8. 8. Hemoragie digestiva

          	Sa cunoasca indicatiile si contraindicatiile administrarii de substanta de contrast orala la pacientii adulti	(se face referire la entitatile patologice cele mai frecvent intalnite)
          3	Sa cunoasca indicatiile ecografiei abdominale si aspectele ecografice normale si patologice	Sa cunoasca principalele modificari ecografice detectate in patologia malformativa, inflamatorie, infectioasa si tumorala a ficatului, cailor biliare, pancreasului si splinei (se face referire la entitatile patologice cele mai frecvent intalnite).
          4	Sa cunoasca indicatiile RM si CT in patologia digestiva a adultului (cele mai frecvente afectiuni)	Notiuni de baza de interpretare a imaginilor radiologice, ecografice, CT si RM.
          	Dezvoltarea abilitatilor de comunicare	Sa comunice cu pacientul pentru obţinerea consimţământului informat anterior procedurilor de diagnostic imagistic sau intervenţionale ale abdomenului şi /sau sistemului gastrointestinal Sa comunice cu pacienţii şi rudele lor pentru a explica rezultatele/aspectele imagistice ale evaluarii abdominale sau ale tractului gastrointestinal

          MODULUL 17 – Gastroenterologie pediatrica Explorari functionale digestive Durata 1 luna

          Nr. ore curs : 16 ore

          Nr. ore practică : 140 ore

          1. I. Tematică

             1. 1. Principiile explorării pH-metriei esofagiene : tehnica pH-metriei, indicaţii, contraindicaţii, analiza şi interpretarea datelor

             2. 2. Principiile manometriei esofagiane: tehnica, indicaţii, contraindicaţii, analiza şi interpretarea datelor

             3. 3. Principiile manometriei ano-rectale: tehnica, indicaţii, contraindicaţii, analiza şi interpretarea datelor

             4. 4. Scintigrafia esofagiană: metoda, indicaţii, contraindicaţii, analiza şi interpretarea datelor

             5. 5. Testul respirator cu uree marcataPrincipiile testelor respiratorii (administrare orală de carbon radioactive, dozarea carbonului radioactive din CO2 expirat)

             6. 6. Iontoforeza cu pilocarpina: tehnica, indicaţii, contraindicaţii, analiza şi interpretarea datelor

          2. II. Barem de activităţi practice Efectuare ph-metrii esofagiene: 10

             Efectuare si/sau efectuare asistata manometrii esofagiene: 5 Efectuare si/sau efectuare asistata manometrii ano-rectale:5 Asistare la scintigrafii esofagiene:5

             Efectuare teste respiratorii cu uree marcata: 10 Efectuare iontoforeze:10

          3. III. Obiective educationale si rezultate asteptate

       	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
       1.	Formularea indicatiilor pentru pH-metrie esofagiana si impedance pH-metrie	Este capabil sa execute pH-metria esofagiana si impedance pH-metria si sa interpreteze rezultatele Este capabil sa propuna medicului curant un plan de tratament si monitorizare in functie de rezultatele investigatiei
       2.	Formularea indicatiilor pentru manometrie esofagiana	Este capabil sa execute manometria esofagiana si sa interpreteze rezultatele Este capabil sa propuna medicului curant un plan de tratament si monitorizare in functie de rezultatele investigatiei
       3.	Formularea indicatiilor pentru manometrie ano- rectala	Este capabil sa execute manometria ano- rectala si sa interpreteze rezultatele Este capabil sa propuna medicului curant un plan de tratament si monitorizare in functie de rezultatele investigatiei
       4.	Formularea indicatiilor pentru testul respirator cu uree marcata	Este capabil sa execute testul respirator cu uree marcata si sa interpreteze rezultatele Este capabil sa propuna medicului curant un plan de tratament si monitorizare in functie de rezultatele investigatiei
       5.	Formularea indicatiilor pentru iontoforeza	Este capabil sa execute iontoforeza cu pilocarpina si sa interpreteze rezultatele Este capabil sa propuna medicului curant un plan de tratament si monitorizare in functie de rezultatele investigatiei
       6.	Formularea indicatiilor pentru scintigrafie esofagiana	Asista la efectuarea scintigrafiei; este capabil sa interpreteze rezultatele si sa

       MODULUL 18 – Gastroenterologie pediatrica Gastroenterologie pediatrica Durata 6 luni

       Nr. ore curs : 100 ore

       Nr. ore practică : 872 ore

       1. 1. Abdomenul acut chirurgical

       2. 2. Mucoviscidoza

       3. 3. Pancreatite acute si cronice la copil

       4. 4. Patologie pancreatică tumorală

       5. 5. Sindromul Zollinger Elisson

       6. 6. Boli hepatice neonatale

       7. 7. Icterul prelungit

       8. 8. Abordarea hiperbilirubinemiei la copil

       9. 9. Hepatitele neonatale

       10. 10. Hepatita cronică virală la copil

       11. 11. Hepatita autoimună la copil

       12. 12. Hepatita toxică la copil

       13. 13. Steatoza nonalcoolică

       14. 14. Ciroza hepatică si sindromul de hipertensiune portala

       15. 15. Sindromul de colestaza

       16. 16. Boli hepatice metabolice (inclusiv boala Wilson)

       17. 17. Insuficienţa hepatică

       18. 18. Hipertensiunea portală

       19. 19. Indicatiile transplantului hepatic, managementul pre- si post transplant

       20. 20. Bolile hepatice în sarcină

       21. 21. Nevoile nutritive de bază ale copilului

       22. 22. Fiziologia nutriţiei, digestiei, metabolizarea şi eliminarea

       23. 23. Alimentaţia exclusive la sân

       24. 24. Alimentaţia complementară

       25. 25. Diversificarea alimentaţiei

       26. 26. Alimentaţia cu formule de lapte

       27. 27. Alimentaţia copilului mic, a preşcolarului, şcolarului şi adolescentului

       28. 28. Alimentaţia prematurului

       29. 29. Nutriţia copilului cu boala de reflux gastroesofagian

       30. 30. Nutriţia copilului gastrita şi boala peptică ulceroasă

       31. 31. Nutriţia copilului obez

       32. 32. Nutriţia copilului cu diabet zaharat

       33. 33. Nutriţia copilului cu anorexie nervoasă şi bulimie nervoasă

       34. 34. Nutriţia copilului malnutrit

       35. 35. Nutriţia copilului cu fibroza chistică

       36. 36. Nutriţia copilului cu boala celiacă

       37. 37. Nutriţia copilului cu alergii alimentare

       38. 38. Nutriţia copilului cu intoleranţa la lactoză

       39. 39. Nutriţia copilului cu boala diareică

       40. 40. Nutriţia copilului cu constipaţie

       41. 41. Nutriţia suportivă în boli cronice (hepatice, renale, cardiac, malignităţi) ale copilului

       42. 42. Nutriţia enterală şi parenterală

       43. 43. Manifestări gastrointestinale în colagenoze

       44. 44. Manifestări gastrointestinale în Boli cardiace

       45. 45. Manifestări gastrointestinale în boli renale

       46. 46. Manifestări gastrointestinale în boli hematologice

       47. 47. Manifestări gastrointestinale in obezitate

       III. Barem de activităţi practice

       • • Evaluarea şi interpretarea datelor de laborator în sindromul de hepatocitoliză: GPT (ALAT), GOT (ASAT), raportul ASAT/ALAT, GGT, LDH, Piruvat-kinaza, Ornitin-carbamil-transferaza, vitamin B 12, sideremia

       • • Evaluarea şi interpretarea datelor de laborator în sindromul hepatopriv: proteinemia totala, proteinograma, electroforeza proteinelor, timpul Quick (TQ), colinesteraza serică, ceruloplasmina, alfa-1- antitripsina, lipidele totale, colesterol

       • • Evaluarea şi interpretarea testelor de traversare hepatică : Bi totală, directă, indirectă, testul de bromsulfonftaleină (BSP)

       • • Evaluarea şi interpretarea sindromului de colestază:Bi, acizii biliari, colesterol, lipemie, sumar urină, examenul materiilor fecale arată picături de grăsimi, TQ, Ca

       • • Evaluarea şi interpretarea sindromului imunologic : imunoglobulinele, complementul seric, complexele immune circulante (CIC), crioglobulinele, crioaglutininele, test Coombs, anticorpi antinucleari ANA, anticorpi antimuşchi neted (SMA), anticorpi antimitocondriali, anticorpi antimicrozomali (LKM 1) autoanticorpi hepatici, anticorpi anticitosol hepatic (LCA).

       • • Evaluarea şi interpretarea unor teste serologice pentru stabilirea diagnosticului etiologic de hepatită : teste se adreseză evidenţierii infecţiei provocate de unul sau mai multi viruşi hepatici : VHA (atc anti-VHA IgM, IgG) , VHB (Atg Hbs, Atg Hbe, Atg HBc, viremia) VHC (ARN-VHC), VHD, VHE, VHF, VHG.

       • • Elaborarea unei diete adecvate pentru nou-născutul la termen, prematur, dismatur

       • • Stabilirea unei diete adecvate copilului mic, preşcolarului, şcolarului şi adolescentului

       • • Elaborarea unei diete pentru copilul cu gastrită, RGE, obez, malnutrit, cu diabet zaharat, enterocolită, constipaţie, fibroză chistică, celiachie, intoleranţă la lactoză, la proteinel laptelui de vacă

       • • Elaborarea unei diete adecvate pentru copilul cu suferiţă hepatică (hepatită, ciroză, colestază)

       • • Elaborarea unei scheme adecvate de nutriţie enterală şi parenterală (cu formule standard, oligomerice, polimerice)

       1. III.      Obiective educationale si rezultate asteptate

          	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
          1	Recunoaşterea copilului cu insuficienţă hepatică, patologie pancreatica, tulburare de nutritie şi cunoaşterea manoperelor adecvate de tratament	1.Recunoaşte pacientul cu insuficienţă hepatică, colestază, hepatită, ciroză 3. Recunoaşte copilul cu patologie pancreatica, tulburare de nutritie, etc
          2	Recunoaşterea copilului critic (cu hemoragie digestivă, insuficienţă hepatică) şi iniţierea măsurilor imediate
          3	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare	evoluţie spre boală severă.
          4	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat copilul	necesare internării pacientului.
          5	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.

          1. 5. Asigură suportul vital de bază adecvat fiecărei afecţiuni.

          2. 6. Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar.

          3. 7. Face parte, ca şi membru al echipei în diagnosticul şi tratamentul diferitelor afecţiuni gastro-intestinale şi hepatice

          4. 8. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul tratamentului.

          5. 9. Este capabil să comunice părinţilor evenimentele desfăşurate în timpul tratamentului.

          1. 1. Este capabil să recunoască pacientul critic.

          2. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar.

          3. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la sosirea medicului specialist/primar.

          1. 1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boală severă.

          2. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de

          1. 1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli hepatice, inclusiv cu patologii asociate respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice.

          2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul.

          3. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele

          1. 1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu.

          		2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora copilul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia. 3. Realizeaza un plan de nutritie enterala la domiciliu
          6	Dezvoltarea abilitatilor de comunicare	1.Comunicarea cu părinţii/tutorii în vederea explicării patologiei evidenţiate la copiii lor. 2.Comunicarea empatică cu copiii si adolescenţii într-un mod adecvat vârstei, în vederea explicării procedurilor diagnostice sau intervenţionale, precum şi a rezultatelor investigatiilor

          SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

          Obiectivele generale ale trunchiului comun de pregătire în pediatrie include dobîndirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

          1. I. Comunicare;

          2. II. Etică şi profesionalism;

          3. III. Asigurarea calităţii actului medical;

          4. IV. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor) si gastroenterologica pediatrica

          5. V. Organizare şi conducere.

             1. I. Comunicare

                Rezidentul trebuie să dobandească următoarele abilităţi :

                1. A. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

                   • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

                   • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.)

                   • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav.

                   • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale.

                   • – utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie)

                2. B. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate

                   • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

                   • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

                   • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar.

                   • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

                   • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităşi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

                3. C. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical

                   • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

                   • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale carev asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

             2. II. Etică şi profesionalism

                Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

                • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

                • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică li dizabilităţi;

                • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului si a raporturilor de muncă dintre angajaţi.

                • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

                • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

                • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real.

                • – capacitate de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

                • – evaluare şi reflexie asupra conţinutului întâlnirilor ştiinţifice;

                • – abilitatea de a accesa informaţii medicale, înţelegerea diferenţei dintre cercetare şi audit clinic.

                • – utilizează şi înţelege interpretarea testelor statistice simple

                • – capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor

                • – metodologia cercetarii stiintifice.

             3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

                Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

                • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

                • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calitătii actului medical

                • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

                • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse in activitatea medicală de ingrijire a copilului.

                • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

                • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic

                • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

                • – Înţelegerea principiilor, metodelor şim instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

             4. IV. Expertiză pediatrică si gastroenterologica pediatrica

                Rezidentul trebuie să:

                • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii si a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice.

                • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale

                • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsuri de protecţie

             5. V. Organizare şi conducere

       Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

       • – utilizarea raţională a timpului

       • – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

       • – delegarea atribuţiilor;

       • – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

       • – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

       • – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

       • – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale.

       – redactarea documentelor medicale ( raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) întrun mod inteligibil, lizibil şi la timp.

       1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

          1 Durata programului

          NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
          NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	18
          TRUNCHIUL COMUN (modulele 1-10)	3 ani
          MODULUL 1	Pediatrie
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
          MODULUL 2	Urgenţe Pediatrice
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	3 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
          MODULUL 3	Neurologie pediatrică
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
          MODULUL 4	Psihiatrie pediatrică
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
          MODULUL 5	Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
          MODULUL 6	Neonatologie
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
          MODULUL 7	Boli infecţioase
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
          MODULUL 8	Genetică medicală
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
          MODULUL 9	Imagistică medicală
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
          MODULUL 10	Pediatrie
          NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
          ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4

          DIN ANUL IV SE CONTINUĂ FIE CU STRUCTURA DE PEDIATRIE GENERALĂ (modulele 11-18) FIE CU SUBSPECIALITĂŢILE PEDIATRICE

          2 ani

          Trunchi comun (an I-III) = 600 ore curs, 5250 ore pregătire practică Structura programului

          Modulul 1 – Pediatrie:

          Nr. ore curs.150

          Nr. ore practică. 1300

          1. I. Tematică ore curs.

             1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare. Indicatori ai stării de sănătate a copilului.

             2. 2. Alimentaţia sugarului şi a copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

             3. 3. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

             4. 4. Febra la copil.

             5. 5. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Otita medie acută. Mastoidita.

             6. 6. Bronşiolita acută.

             7. 7. Bronhopneumonia. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele. Puncţia pleurală – indicaţii.

             8. 8. Diareea acută bacteriană şi virală.

             9. 9. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

             10. 10. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

             11. 11. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

             12. 12. Anemiile hemolitice genetice.

             13. 13. Anemiile hemolitice dobândite.

             14. 14. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

             15. 15. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

             16. 16. Infecţia de tract urinar.

             17. 17. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

             18. 18. Glomerulonefritele acute şi cronice.

             19. 19. Sindromul nefrotic.

             20. 20. Hipertensiunea arterială la copil.

          2. II. Barem de activităţi practice

       2. 2. Spălarea mâinilor şi tehnici de asepsie . Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

       3. 3. Puncţia venoasă şi montarea unui cateter venos periferic – sub supraveghere.

       4. 4. Recoltarea de sânge capilar.

       5. 5. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

       6. 6. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor catre medicul îndrumător).

       7. 7. Abordul intraosos: asistă la procedură şi, în funcţie de resurse, efectuează manopera pe manechin sau pe pacient sub supraveghere.

       8. 8. Puncţia lombară, puncţia pleurală şi paracenteză: asistă la procedură; în funcţie de resursele logistice efectuează manoperele pe manechin.

       9. 9. Efectuează intubaţia nazogastrică sau orogastrică pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient – sub supraveghere.

       10. 10. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

       11. 11. Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

       12. 12. Administrarea de substanţe medicamentoase :

           1. a. oral.

           2. b. cutanat.

           3. c. intrarectal.

           4. d. în aerosoli.

           5. e. intraconjunctival.

           6. f. intramuscular, subcutanat, intradermic.

           7. g. intravenos: pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient- sub supraveghere.

           8. h. în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

       13. 13. Efectuarea otoscopiei – sub supraveghere.

       1. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

       	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
       1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	medicul îndrumător despre un astfel de caz.
       2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.
       3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	a planului terapeutic.
       4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	medicamente în schema terapeutică.
       5.	Efectuează manopere

       1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.

       2. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe

       1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

          1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

          2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

          3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

       1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

          1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

          2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

          3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

          4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi

       1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigatii şi tratament ale spitalului.

       2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

       3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor

       1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de

       	diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului-îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
       6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
       7.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	consultului interdisciplinar.
       8.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	argumentarea diagnosticului pozitiv.
       9.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului, obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.

       1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

       2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

       3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în

       1. 1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar.

       2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător modificările managementului de caz (investigaţii, tratament) rezultate în urma

       1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

       2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

       3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în

       1. 1. În discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

       2. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

       Modulul 2 – Urgenţe:

       Nr. ore curs : 50

       Nr. ore practică : 450

       1. I. Tematică ore curs.

          1. 1. Evaluarea şi tratamentul imediat al copilului grav bolnav.

          2. 2. Insuficienţa respiratorie acută.

          3. 3. Aspiraţia şi ingestia corpilor străini. Pneumonia de inhalaţie.

          4. 4. Şocul. Sindromul de deshidratare.

          5. 5. Anafilaxia.

          6. 6. Intoxicaţiile acute.

          7. 7. Hemoragia acută.

          8. 8. Insuficienţa cardiacă.

          9. 9. Insuficienţa hepatică.

          10. 10. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

          11. 11. Coma şi convulsiile.

          12. 12. Traumatismul cranio-cerebral şi vertebro-medular.

          13. 13. Abordarea pacientului politraumatizat.

          14. 14. Resuscitarea cardio-pulmonară. Manopere de resuscitare.

       2. II. Barem de activităţi practice:

          1. 1. Oxigenoterapia. Tehnica utilizării dispozitivelor de oxigenoterapie.

          2. 2. Administrarea medicaţiei folosind dispozitivele de nebulizare.

          3. 3. Montarea liniei venoase periferice şi intraosoase.

          4. 4. Calcularea bolusului lichidian, a necesarului şi deficitului de lichide.

          5. 5. Calcularea medicaţiei inotrop-vasoactive.

          6. 6. Protocolul suportului vital de bază. Tehnica dezobstrucţiei manuale a căilor aeriene, aspirarea căii aeriene superioare, folosirea adjuvanţilor căilor aeriene, tehnica ventilaţiei pe mască şi balon, compresiunile toracice, utilizarea defibrilatorului automat extern. Solicitarea echipei de resuscitare. Evaluarea şi suportul vital de bază în cazul aspiraţiei de corp străin în calea aeriană.

          7. 7. Protocolul suportului vital avansat. Tehnici avansate de protezare a căii aeriene (dispozitive supraglotice, intubaţia traheei). Ventilaţia pe balon şi sonda de IOT/ dispozitiv supraglotic. Utilizarea defibrilatorului manual. Decompresia pneumotoracelui.

          8. 8. Evaluarea primară a pacientului politraumatizat.

          9. 9. Montarea sondei nazo/orogastrice. Spălătura gastrică.

       3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

       	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
       1.	Recunoaşterea copilului în stop respirator şi cardio- respirator şi cunoaşterea manoperelor de resuscitare.	Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar. resuscitării.
       2.	Recunoaşterea copilului critic şi iniţierea măsurilor imediate.
       3.	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare.	evoluţie spre boală severă.
       4.	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat copilul.	necesare internării pacientului.
       5.	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.

       1. 1. Recunoaşte pacientul cu stop respirator sau stop cardio-respirator.

       2. 2. Asigură suportul vital de bază.

       3. 3. Face parte, ca şi membru al echipei, din echipa de suport vital de bază şi avansat.

       4. 4. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul resuscitării.

       5. 5. Este capabil să comunice părinţilor evenimentele desfăşurate în timpul

       1. 1. Este capabil să recunoască pacientul critic.

       2. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar.

       3. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la sosirea medicului specialist/primar.

       1. 1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boala severă.

       2. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de

       1. 1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice.

       2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul.

       3. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele

       1. 1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu.

       2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia

       cărora copilul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia.

       Modulul 3 – Neurologie pediatrică :

       Nr. ore curs : 30

       Nr. ore practică: 300

       1. I. Tematică :

          1. 1. Examenul clinic neurologic al nou-născutului, sugarului şi copilului.

          2. 2. Noţiuni de dezvoltare neuro-cognitivă la copil (motorie, cognitivă, prehensiune, vorbire).

          3. 3. Afecţiuni neurologice în perioada de nou-născut.

          4. 4. Cefaleea şi migrena.

          5. 5. Sindromul hipoton la sugar şi copil.

          6. 6. Convulsiile provocate (inclusiv convulsiile febrile).

          7. 7. Fenomene paroxistice neepileptice.

          8. 8. Epilepsia.

          9. 9. Malformaţiile SNC.

          10. 10. Sindroamele ataxice.

          11. 11. Sindroame neurocutanate (neurofibromatozele, complexul scleroza tuberoasă, boala Sturge – Weber).

          12. 12. Paraliziile cerebrale.

          13. 13. Boli neuro-musculare.

          14. 14. Boli degenerative ale SNC.

          15. 15. Afecţiuni cerebro-vasculare.

       2. II. Barem de activităţi practice.

          1. 1. Efectuarea anamnezei şi a examenului clinic neurologic la nou-născut, sugar, copil mic/ mare – cu îndrumarea medicului coordonator.

          2. 2. Identificarea întârzierilor neuro-cognitive şi stabilirea coeficientului de dezvoltare (QD).

          3. 3. Identificarea factorilor de alarmă în cefalee la copil; plan de management.

          4. 4. Alcătuirea planului de investigaţii şi management în sindroamele neurocutanate la copil.

          5. 5. Identificarea factorilor de risc pre/perinatali pentru dezvoltarea paraliziilor cerebrale.

          6. 6. Alcătuirea planului de investigaţii şi management individualizat în convulsiile febrile simple.

          7. 7. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în sincope.

          8. 8. Alcătuirea planului de investigaţii în ataxii.

          9. 9. Alcătuirea planului de investigaţii în pareza facială periferică.

          10. 10. Elemente cheie de recunoaştere şi alcătuirea planului de investigaţii în distrofia musculară Duchenne, amiotrofia spinală, miozitele acute, sindrom Guillaine-Barre, miastenii.

          11. 11. Puncţia lombară – noţiuni teoretice şi practica pe manechin sau pacient sub supraveghere.

       3. III. Obiective specifice

          •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen neurologic la copil.

          •  Screeningul şi identificarea precoce a principalelor probleme de dezvoltare motorie şi cognitivă la copil.

          •  Diferenţierea între afecţiuni neurologice care pot/trebuie să fie manageriate de pediatru şi afecţiuni neurologice obligatoriu de trimis la neurologul pediatru.

          •  Identificarea semnelor de urgenţă în neurologia pediatrică.

       4. IV. Rezultate aşteptate

       •  Efectuează singur anamneza completă şi examenul neurologic screening.

       •  Recunoaşte semnele principale ale unei afecţiuni neurologice la copil.

       •  Recunoaşte urgenţele neurologice şi ştie să le îndrume spre serviciile specializate.

       •  Recunoaşte afecţiunile neurologice care pot fi manageriate de medicul pediatru şi le investighează/tratează corect.

       •  Identifică şi accesează corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului neurologic şi intervenţie de specialitate.

         Modulul 4 – Psihiatrie pediatrică :

         Nr. ore curs : 30

         Nr. ore practică: 300

         1. I. Tematică ore curs.

            1. 1. Examenul principalelor funcţii psihice în funcţie de vârstă la copil şi adolescent.

            2. 2. Etapele dezvoltării normale cognitive şi emoţionale. Perturbări de dezvoltare la diferite vârste: copil mic (crize de afect, spasmul hohotului de plâns), şcolar (efectul utilizării excesive a tehnologiei TV, calculator, telefon; agresivitatea; fenomenul de bullying), adolescent (comportamente inadecvate, consum de droguri şi alcool).

            3. 3. Dizabilitatea intelectuală.

            4. 4. Tulburările de somn la copil şi adolescent.

            5. 5. Tulburările de alimentaţie.

            6. 6. Tulburările de anxietate la copil şi adolescent.

            7. 7. Depresia şi riscul suicidar.

            8. 8. Tulburările de spectru autist.

            9. 9. Abuzul la copil şi adolescent.

            10. 10. Tulburările psihotice.

            11. 11. Tulburări psihice în bolile somatice.

            12. 12. Tehnici de consiliere şi parenting utilizate în psihiatria copilului şi adolescentului.

         2. II. Barem de activităţi practice

            1. 1. Aplicarea instrumentelor de screening pentru depistarea principalelor tulburari psihice la copil si adolescent.

            2. 2. Efectuarea anamnezei şi a examenului psihic pentru identificarea problemelor de dezvoltare cognitivă şi emoţională.

            3. 3. Identificarea factorilor de risc asociaţi cu apariţia sau agravarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

            4. 4. Identificarea riscului suicidar şi adoptarea primelor măsuri din planul de intervenţie în criza suicidară.

            5. 5. Întocmirea şi comunicarea copilului/adolescentului şi familiei a planului de psihoigienă în funcţie de vârstă, patologie şi factorii de risc identificaţi.

            6. 6. Întocmirea şi comunicarea părinţilor a planului de tehnici de parenting pe care trebuie să le folosească în funcţie de vârsta copilului şi/sau patologia acestuia.

         3. III. Obiective specifice

       •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen psihic la copil şi adolescent.

       •  Screeningul şi identificarea principalelor probleme de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copil şi adolescent.

       •  Screeningul şi identificarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

       •  Familiarizarea cu noţiunile de psihoigienă şi parenting.

         1. IV. Rezultate aşteptate

       •  Să poată identifica problemele de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copii şi adolescenţi.

       •  Să poată recunoaşte semnele principale ale unei tulburări psihice la copil şi adolescent.

       •  Să identifice şi să acceseze corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului psihiatric şi intervenţie de specialitate.

       •  Să identifice pacientul cu risc suicidar şi să aplice primele măsuri de intervenţie în criza suicidară.

       •  Să comunice corect copilului/adolescentului/familiei măsurile de psihoigienă necesare şi tehnicile de parenting.

       Modulul 5 –Chirurgie şi Ortopedie pediatrică :

       Nr. ore curs : 30

       Nr. ore practică: 300

       1. I. Tematică ore curs.

          1. 1. Traumatismele majore şi politraumatismul.

          2. 2. Arsurile.

          3. 3. Hemoragiile digestive superioare şi inferioare la nou-născut, sugar şi copil.

          4. 4. Obstrucţiile tractului digestiv la sugar şi copil.

          5. 5. Stenoza hipertrofică de pilor.

          6. 6. Hernia ombilicală.

          7. 7. Apendicita acută şi patologia diverticulului Meckel.

          8. 8. Megacolonul congenital aganglionar şi secundar.

          9. 9. Malformaţiile anorectale.

          10. 10. Hernia inghinală şi hidrocelul.

          11. 11. Invaginaţia intestinală.

          12. 12. Enterocolita ulcero-necrotică.

          13. 13. Herniile diafragmatice.

          14. 14. Peritonitele primitive şi secundare.

          15. 15. Tratamentul chirurgical al tumorii Wilms, neuroblastomului, osteosarcomului şi tumorilor părţilor moi.

          16. 16. Malformaţiile tractului urinar (uretero-hidronefroza şi boala de reflux).

          17. 17. Litiaza urinară la copil.

          18. 18. Varicocelul.

          19. 19. Fimoza şi hipospadiasul.

          20. 20. Criptorhidia. Scrotul acut (torsiunea, traumatismul, orhiepididimita). Hidrocelul.

          21. 21. Coalescenţa labială şi imperforaţia himenală.

          22. 22. Torsiunea anexială la copil.

          23. 23. Tumori ovariene.

          24. 24. Tratamentul chirurgical al pleuropneumoniilor complicate.

          25. 25. Probleme comune de ortopedie pediatrică:

              1. a. Piciorul strâmb congenital.

              2. b. Deformările membrelor inferioare.

              3. c. Patologia genunchiului.

              4. d. Osteocondritele.

              5. e. Displazia luxantă de şold.

              6. f. Pronaţia dureroasă a cotului.

              7. g. Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale.

              8. h. Scoliozele şi cifozele idiopatice ale adolescentului.

              9. i. Torticolisul congenital.

              10. j. Traumatismele musculo-scheletale.

              11. k. Luxaţii, entorse, fracturi.

              12. l. Osteomielita şi osteocondrita septică.

       2. II. Barem de activităţi practice

          1. 1. Efectuarea tehnicilor de asepsie.

          2. 2. Hemostaza plăgilor.

          3. 3. Tehnici de îngrijire primară în arsurile de diferite grade ale copilului.

          4. 4. Însuşirea tehnicii corecte de examinare a bolnavului cu abdomen acut chirurgical.

          5. 5. Însuşirea tehnicilor de imobilizare provizorie a fracturilor, luxaţiilor, entorselor.

          6. 6. Tehnica tuşeului rectal.

          7. 7. Toracocenteza şi instalarea unui drenaj pleural în sistem închis.

          8. 8. Cateterismul venos prin denudare la sugar şi copil.

          9. 9. Tratamentul local şi sutura plăgilor.

          10. 10. Puncţionarea şi drenajul infecţiilor superficiale.

       3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

       	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
       1.	Recunoaşterea marilor sindroame asociate politraumei (hemoragic, sindromul de iritaţie peritoneală).
       2.	Cunoaşterea tipurilor de arsuri şi a tratamentului de bază al acestora.	arsuri de grad I/II.
       3.	Cunoaşterea cauzelor hemoragiei digestive pe grupe de vârstă.
       4.	Cunoaşterea cauzelor obstrucţiilor digestive pe grupe de vârstă.
       5.	Cunoaşterea simptomatologiei clinice şi a metodelor diagnostice utilizate în stenoza hipertrofică de pilor.
       6.	Cunoaşterea elementelor de diagnostic clinic al herniei ombilicale şi metodele terapeutice utilizate.	Să fie capabil să enumere indicaţiile operatorii ale herniei ombilicale şi să argumenteze necesitatea intervenţiei.
       7.	Recunoaşterea abdomenului acut (sindromul de iritaţie peritoneală).	copil.
       8.	Recunoaşterea tipului de malformaţie anorectală (joasă sau înaltă) şi descrierea principiilor de tratament.
       9.	Cunoaşte tabloul clinic şi modalităţile diagnostice ale megacolonului congenital aganglionar, precum şi principiile de tratament chirurgical în

       1. 1. Să efectueze singur anamneza şi examenul obiectiv.

       2. 2. Să participe la planul de investigaţii.

       3. 3. Să asiste la munca în echipă (urgentist, imagist, chirurg).

       1. 1. Să poată evalua gradul unei arsuri şi să prezinte modalităţile evolutive (inclusiv potenţialele complicaţii).

       2. 2. Să fie capabil să efectueze tratamentul în urgenţă al unei

       1. 1. Să participe la efectuarea unui plan de investigaţii.

       2. 2. Să propună un plan terapeutic.

       1. 1. Să poată enumera principalele mecanisme de producere a obstrucţiilor digestive.

       2. 2. Să recunoască tulburările hidoelectrolitice şi acido-bazice asociate.

       3. 3. Să enunţe principii de tratament.

       1. 1. Să poată prezenta pricipalele elemente de pregătire preoperatorie a pacientului (inclusiv reechilibrarea hidro- electrolitica şi acido-bazică).

       2. 2. Să fie capabil să efectueze diagnosticul diferenţial al vărsăturilor la vârsta de sugar (diagnostic diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor).

       1. 1. Să poată enumera complicaţiile diverticulului Meckel şi posibilităţile evolutive.

       2. 2. Să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar în abdomenul dureros acut.

       3. 3. Să fie capabil să evalueze clinic şi să interpreteze rezultatele imagistice în cazul unui abdomen acut

       4. 4. Să poată enumera alte cauze de abdomen nechirurgical la

       1. 1. Participă la elaborarea unui plan de investigaţii paraclinice pentru evaluarea patologiei malformative.

       2. 2. Este capabil să poată prezenta aparţinătorilor rezultatele pe termen lung şi scurt ale tratamentului.

       1. 1. Este capabil să diferenţieze megacolonul congenital de cel secundar la copil.

       2. 2. Poate elabora un plan de nutriţie pentru aceşti pacienţi.

       3. 3. Cunoaşte patologia asociată unei stome digestive şi

       	boala Hirschprung.	îngrijirea acesteia
       10.	Cunoaşte simptomatologia clinică a tipurilor de persistenţă a canalului peritoneo-vaginal (hernie, hidrocel, chist de cordon).
       11.	Recunoaşterea sindromului ocluziv la sugar sau copil şi a cauzelor invaginaţiei intestinale la această vârstă.
       12.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice şi a diagnosticului imagistic al enterocolitei ulcero-necrotice.	pacientului cu enterocolită ulcero-necrotică.
       13.	Înţelegerea modificărilor anatomo- patologice din herniile diafragmatice congenitale şi a consecinţelor acestora.	afecţiuni (evoluţie, morbiditate, complicaţii).
       14.	Recunoaşte abdomenul acut (sindromul de iritaţie peritoneală) şi cauzele acestuia.	pacientul operat, sub îndrumare.
       15.	Cunoaşte principiile de tratament chirurgical al celor mai frecvente tumori ale copilăriei.
       16.	Cunoaşterea fiziopatologiei ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral şi a consecinţelor acestora asupra aparatului reno- urinar.	vezico-ureteral.
       17.	Cunoaşterea simptomatologiei şi a complicaţiilor litiazei urinare la copil.	îngrijirea pacienţilor cu litiază urinară.
       18.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice a varicocelului.
       19.	Recunoaşterea fimozei. Diagnosticul clinic al hipospadiasului.

       1. 1. Recunoaşte hernia strangulată şi complicaţiile acesteia.

       2. 2. Este capabil să prezinte teoretic şi să efectueze practic manevra de taxis pentru reducerea herniei.

       3. 3. Poate explica părinţilor necesitatea tratamentului chirurgical şi momentul acestuia.

       1. 1. Este capabil să enumere cauzele mai frecvente de invaginaţie pe grupe de vârstă.

       2. 2. Poate prezenta algoritmul de diagnostic paraclinic în invaginaţia intestinală.

       3. 3. Este capabil să descrie tehnica efectuării unei clisme cu efect terapeutic.

       1. 1. Este capabil să redea clasificarea evolutivă a enterocolitei ulcero-necrotice (Bell).

       2. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan terapeutic al pacientului cu enterocolita ulcero-necrotică.

       3. 3. Este capabil să urmărească evoluţia clinică şi paraclinică a

       1. 1. Este capabil să interpreteze radiografia toraco- abdominală într-un caz de hernie diafragmatică.

       2. 2. Poate prezenta succint patologia asociată herniilor diafragmatice congenitale, precum şi prognosticul acestei

       1. 1. Este capabil să enumere cauzele cele mai frecvente de peritonită secundară la copil.

       2. 2. Este capabil să prezinte semnificaţia investigaţiilor paraclinice (imagistice şi de laborator).

       3. 3. Este capabil să efectueze un pansament simplu la

       1. 1. Poate interpreta corect rezultatele investigaţiilor de bază efectuate într-un caz de patologie tumorală.

       2. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan de îngrijiri postoperatorii.

       3. 3. Participă la sedinţe interdisciplinare cu privire la evoluţia pacientului.

       1. 1. Poate descrie modificările investigaţiilor de laborator şi imagistice în diagnosticul ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral.

       2. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru îngrijirea pacienţilor cu ureterohidronefroză şi reflux

       1. 1. Este capabil să interpreteze investigaţiile de laborator şi imagistice în diagnosticul litiazei urinare.

       2. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru

       1. 1. Poate prezenta evaluarea clinică a gradului varicocelului (clasificare).

       2. 2. Este capabil să enumere principalele metode terapeutice chirurgicale în varicocel.

       1. 1. Este capabil să diferenţieze fimoza congenitală de fimoza dobândită/aderenţele balano-prepuţiale.

       2. 2. Poate descrie clasificarea anatomică a hipospadiasului şi

       		asocierea cu alte malformaţii. 3. Este capabil să descrie etapele tratamentului chirurgical al hipospadiasului.
       20.	Recunoaşterea criptorhidiei (testiculul necoborât) şi semnificaţia acesteia.	tratament (hormonal, chirurgical).
       21.	Recunoaşterea simptomatologiei acute în sindromul de scrot acut şi a gravităţii acesteia.	scrotul acut.
       22.	Recunoaşterea coalescenţei labiale şi a simptomatologiei imperforaţiei himenale.	himenală.
       23.	Recunoaşterea abdomenului acut – (torsiunea anexială) la copil.	torsiunii anexiale.
       24.	Cunoaşterea principalelor formaţiuni ovariene prezente la vârsta copilăriei (benigne sau maligne).	de tipul formaţiunii tumorale.
       25.	Cunoaşterea patologiei pleuro- pulmonare infecţioase la copil (inclusiv modalităţile evolutive şi indicaţiile tratamentului chirurgical: drenaj pleural pasiv/activ, decorticare, pleurectomie).	pulmonară ce necesită manopere chirurgicale.

       1. 1. Este capabil să diferenţieze testiculul ectopic de testiculul necoborât şi de testiculul retractil.

       2. 2. Este capabil să propună investigaţii suplimentare pentru evaluarea copilului cu testicul nepalpabil (ecografie, imagistică prin rezonanţă magnetică, laparoscopie).

       3. 3. Înţelege şi poate descrie metodele terapeutice utilizate în

       1. 1. Poate enumera cauzele de scrot acut (torsiune de testicul, hidatida, trauma).

       2. 2. Este capabil să argumenteze importanţa investigaţiilor imagistice şi valoarea acestora (ecografia în diagnosticul torsiunii testiculare).

       3. 3. Poate prezenta principiile de tratament chirurgical în

       1. 1. Este capabil să stabilească diagnosticul şi să prezinte îngrijirea fetiţei cu coalescenţa labiilor.

       2. 2. Participă la interpretarea rezultatelor ecografice abdominale şi importanţa în diagnosticul hematocolposului şi hematometriei în imperforaţia

       1. 1. Este capabil să indice investigaţiile imagistice utile în evaluarea pacientei cu torsiune anexială.

       2. 2. Este capabil să enumere principalele complicaţii ale

       1. 1. Este capabil să indice investigaţiile paraclinice (laborator şi imagistice) utile în evaluarea unei paciente cu formaţiune ovariană.

       2. 2. Este capabil să prezinte modalităţile evolutive în funcţie

       1. 1. Poate descrie principalele manevre minim invazive în patologia supuraţiilor pleuro-pulmonare la copil (toracocenteza, toracotomie minimă cu instituirea unui drenaj pleural, tehnica Seldinger).

       2. 2. Este capabil să interpreteze investigaţiile paraclinice (laborator + imagistice) la un caz cu patologie pleuro-

       Modulul 6 – Neonatologie :

       Nr. ore curs : 60

       Nr. ore practică : 425

       1. I. Tematică ore curs.

          1. 1. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

          2. 2. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-născutului.

          3. 3. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părţi moi, leziuni craniene şi cranio-cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

          4. 4. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

          5. 5. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia naturală. Alimentaţia artificială. Tehnici de alimentaţie. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială.

          6. 6. Alimentaţia parenterală parţială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totală.

          7. 7. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii. Monitorizarea multidisciplinară a nou-născutului cu risc.

          8. 8. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

          9. 9. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

          10. 10. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumotoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

          11. 11. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţă.

          12. 12. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

          13. 13. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

          14. 14. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

          15. 15. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: Atrezia de esofag şi fistula eso-traheală atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano- rectale.

          16. 16. Enterocolita ulcero-necrotică.

          17. 17. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

          18. 18. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

          19. 19. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

          20. 20. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

          21. 21. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut.

          22. 22. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuţi. Tratamentul infecţiilor neonatale.

          23. 23. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

          24. 24. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia; hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia.

          25. 25. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou-născutului suspect de boală metabolică congenitală.

          26. 26. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

          27. 27. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul.

          28. 28. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

          29. 29. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

          30. 30. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou- născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

       2. II. Barem de activităţi practice.

          1. 1. Reanimarea neonatală.

          2. 2. Stabilizarea şi pregătirea nou-născutului în vederea transportului neonatal.

          3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

          4. 4. Tehnici de alimentaţie.

          5. 5. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen.

          6. 6. Cunoaşterea organizării, a regulilor de asepsie şi antisepsie într-un serviciu de neonatologie.

          7. 7. Cunoaşterea aparaturii din secţia de neonatologie.

          8. 8. Puncţia lombară – asistarea la efectuarea acestora, cunoaşterea tehnicii pe manechin.

          9. 9. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – asistare şi efectuare pe manechin.

          10. 10. Îngrijirea prematurului în incubator: cunoaşterea reglării temperaturii şi a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

          11. 11. Fototerapia.

          12. 12. Indicaţiile exsanguinotransfuziei.

          13. 13. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

          14. 14. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală.

          15. 15. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

          16. 16. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup.

          17. 17. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală.

          18. 18. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală.

          19. 19. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală.

          20. 20. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile neonatale.

       3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

       	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
       1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.
       2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.
       3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	terapeutic.
       4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.

       1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet la nou-născutul la termen şi la prematurul cu vârstă gestaţională de 32 săptămâni sau peste.

       2. 2. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.

       1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

          1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

          2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

          3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

       1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

          1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

          2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

          3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

          4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului

       1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului.

       2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

       3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor

       		medicamente în schema terapeutică.
       5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
       6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	sub supravegherea medicului îndrumător.
       7.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	diagnosticului pozitiv.
       8.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.

       1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

       2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în

       1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

       2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

       3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG

       1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

       2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

       3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea

       1. 1. In discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

       2. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

       Modulul 7- Boli Infecţioase :

       Nr. ore curs : 50

       Nr. ore practică : 425

       1. I. Tematică ore curs.

          1. 1. Imunizări active şi pasive.

          2. 2. Antibioticele în infecţiile la copii: noţiuni de farmacocinetică şi farmacodinamică, rezistenţa, principalele clase de substanţe antibacteriene, antivirale, antifungice.

          3. 3. Infecţii respiratorii transmisibile (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): tuse convulsivă, gripa.

          4. 4. Infecţii cu exantem (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): rujeola, rubeola, boala mână-picior- gură, varicela, herpes zoster, scarlatina, erizipel, celulita, fasciita necrozantă, şocul toxicoseptic streptococic/stafilococic, eritem migrator.

          5. 5. Infecţii digestive (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): infecţia urliană, diareea de cauza virală.

          6. 6. Diareea de cauza bacteriană (Campylobacter, Salmonella, Shigella, Yersinia, sindromul hemolitic- uremic, Clostridium difficile).

          7. 7. Hepatite acute virale (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): virus hepatitic A, B.

          8. 8. Infecţii ale sistemului nervos central (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): meningite virale, meningite bacteriene, encefalite, tetanos, rabia (tratament profilactic).

          9. 9. Infecţii cu sindrom ganglionar (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): HIV, mononucleoza infecţioasă, difteria.

       2. II. Barem de activităţi practice.

          1. 1. Tehnici de asepsie. Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

          2. 2. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic- sub supraveghere.

          3. 3. Recoltarea de sânge venos (inclusiv pentru hemocultură). Interpretarea buletinului de analiză.

          4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală.

          5. 5. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

          6. 6. Recoltarea exsudatului faringian. Interpretarea buletinului de analiză.

          7. 7. Recoltarea examenului de scaun (coprocitogramă, coprocultură, Gregersen, coproparazitologic). Interpretarea buletinului de analiză.

          8. 8. Recoltarea secreţiei conjunctivale.

          9. 9. Recoltarea secreţiei nazale.

          10. 10. Recoltarea frotiului sanguin. Interpretarea rezultatului (MGG, Ziehl Neelsen, Gram).

          11. 11. Recoltarea puroiului din plagă. Interpretarea buletinului de analiză.

          12. 12. Recoltarea LCR (puncţie lombară). Interpretarea buletinului de analiză.

          13. 13. Recoltarea lichidului pleural (puncţia pleurală). Interpretarea buletinului de analiză.

          14. 14. Administrarea de substanţe medicamentoase: oral, intrarectal, intramuscular, intravenos (pe manechin în funcţie de resursele logistice sau pe pacient- sub supraveghere), în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

       3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

       	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
       1.	Efectuează corect anamneza şi examenul obiectiv ţinând cont de specificul epidemiologic al bolilor infecto-contagioase.	Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.
       2.	Cunoaşte noţiunile specifice de triaj şi izolare în principalele boli infecţioase ale copilului.	Este capabil să indice corect cazurile care necesită izolare şi criteriile după care se efectuează aceasta.
       3.	Cunoaşte măsurile de profilaxie a transmiterii bolilor infecţioase.	Este capabil să enumere măsurile specifice de profilaxie a transmiterii principalelor boli infecţioase în funcţie de mecanismul de transmitere (respiratorii, digestive).
       4.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :
       5.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a planului terapeutic.
       6.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.

       1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

       2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

       3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

       1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

       2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

       3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

       4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi

       1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului.

       2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să

       		propună un plan terapeutic. 3. Poate preciza oportunitatea şi tratamentul antibiotic/antiviral de primă intenţie în principalele boli infecţioase ale copilului.
       7.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	modulului de pregătire.
       8.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
       9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	Este capabil să redacteze biletul de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

       1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

       2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător

       1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

       2. 2. Poate preciza criteriile de continuare/modificare a antibioticoterapiei în funcţie de evoluţia clinică şi rezultatele investigaţiilor.

       3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în

       Modulul 8 – Genetică medicală:

       Nr. ore curs : 15

       Nr. ore practică : 150

       1. I. Tematică ore curs.

          1. 1. Introducere în genetica medicală: definiţie, terminologie, aspecte epidemiologice.

          2. 2. Genomul uman. Transmiterea mendeliană şi non-mendeliană a bolilor genetice. Testele genetice.

          3. 3. Principalele categorii de boli genetice:

             •  Anomaliile cromozomiale numerice şi structurale. Mecanisme de producere. Corelaţii genotip- fenotip.

             •  Boli monogenice autozomale şi gonozomale. Ereditatea dominantă şi recesivă. Corelaţii genotip-fenotip.

             •  Ereditatea poligenică-multifactorială.

             •  Bolile mitocondriale.

          4. 4. Anomaliile congenitale. Clasificare. Mecanisme de producere. Teratogeneza.

       2. II. Barem de activităţi practice.

          1. 1. Abordarea clinică a unui copil cu boală genetică.

          2. 2. Indicaţiile, interpretarea şi valoarea diagnostică a testelor genetice.

          3. 3. Sfatul genetic. Obiective şi etape. Indicaţii. Probleme etice.

          4. 4. Screeningul genetic prenatal, neonatal şi populaţional (familial) al heterozigoţilor.

          5. 5. Abilitatea de accesare a bazelor de date genetice.

       3. III. Obiective specifice :

          •  cunoaşterea principalelor clase de boli genetice.

          •  cunoaşterea principalelor tipuri de transmitere a unei boli genetice.

          •  recunoaşterea trăsăturilor dismorfice.

          •  recunoaşterea sindroamelor genetice si dismorfice comune.

          •  capacitatea de selectare şi îndrumare a pacienţilor către genetician.

       4. IV. Rezultate aşteptate. La sfârşitul stagiului rezidentul este capabil :

       •  să încadreze corect o boală genetică în una dintre principalele categorii.

       •  să precizeze modul de transmitere ereditară a principalelor boli genetice (prezentate la curs).

       •  să descrie corect anomaliile clinice la un pacient cu dismorfism.

       •  să indice corect explorările genetice necesare pentru stabilirea diagnosticului la un pacient cu suspiciunea clinică de boală genetică.

       •  să prezinte principalii paşi în acordarea unui sfat genetic.

       •  să cunoască situaţiile în care îndrumă pacientul spre un specialist în Genetică Medicală.

       Modulul 9 – Imagistică medicală :

       Nr. ore curs : 40

       Nr. ore practică: 300

       1. I. Tematică ore curs.

          1. 1. Noţiuni radioimagistice de bază – principii de funcţionare ale radiologiei convenţionale, ultrasonografiei (US), rezonanţei magnetice (RM), computer tomografiei (CT), PET-CT.

          2. 2. Noţiuni de radioprotecţie – Principiul ALARA (As Low As Reasonably Achivable) în pediatrie.

          3. 3. Semiologie radioimagistică.

          4. 4. Imagistica în urgenţele pediatrice.

          5. 5. Imagistica toracelui în pediatrie (indicaţii, contraindicaţii, limite).

          6. 6. Imagistica afecţiunilor digestive (indicaţii, contraindicaţii, limite).

          7. 7. Imagistica afecţiunilor reno-urinare.

          8. 8. Imagistica afecţiunilor musculoscheletale (traumatisme, boli reumatologice, boli metabolice, boli genetice, tumori).

          9. 9. Imagistica afecţiunilor neurologice.

          10. 10. Imagistica în afecţiunile endocrine şi genetice pediatrice.

       2. II. Baremul activităţilor practice.

          1. 1. Indicaţiile imagistice în urgenţele pediatrice medicale şi chirurgicale.

          2. 2. Integrarea unui buletin radiologic în diagnosticul final.

          3. 3. Recunoaşterea aspectului radiologic în următoarele afecţiuni: pneumotorace, pneumonie acută bacteriană, pneumonie interstiţială, colecţie pleurală masivă, atelectazie, bronşiolită, pneumoperitoneu, ocluzie intestinală.

          4. 4. Diagnosticul refluxului vezico-ureteral şi gradele acestuia pe uretrocistografia micţională clasică.

          5. 5. Algoritmul de examinare imagistică în dilatările reno-urinare diagnosticate antenatal.

          6. 6. Algoritmul de examinare imagistică în infecţiile urinare joase şi înalte.

          7. 7. Indicaţiile imagistice în tumorile abdominale pediatrice.

          8. 8. Indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale pediatrice.

          9. 9. Indicaţiile imagistice în sindromul convulsiv.

          10. 10. Indicaţiile imagistice în sindromul de vărsături la nou-născut şi sugar.

          11. 11. Indicaţiile imagistice în boala Crohn, alte boli inflamatorii intestinale şi boala Hirschprung.

          12. 12. Indicaţiile imagistice în fibroza chistică.

          13. 13. Indicaţiile imagistice în artrita juvenilă idiopatică şi alte afecţiuni reumatologice pediatrice.

          14. 14. Indicaţiile imagistice în afecţiunile endocrine/metabolice/genetice cele mai frecvente.

       3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate.

          Obiective generale.

          1. 1. Obţinerea de noţiuni de bază de interpretare a imaginilor radiologice, ecografice, CT şi RM.

          2. 2. Cunoaşterea şi justificarea principalelor investigaţii imagistice utile în patologia pediatrică (radiologie convenţională, ultrasonografie, computer tomografie, rezonanţă magnetică).

          3. 3. Capacitatea de a înţelege şi integra rezultatul radioimagistic în diagnosticul final.

             	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
             1.	IMAGISTICA URGENŢELOR PEDIATRICE Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în diferitele tipuri de urgenţe :	Să poată preciza indicaţiile investigaţiilor imagistice

             		în urgenţă şi principalele modificări detectate:
             	IV. Urgenţe abdominale
             2.	IMAGISTICA TORACELUI I. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei toracice la copil şi a elementelor normale ale acesteia. Cunoaşterea principalelor entităţi patologice specifice vârstei pediatrice detectabile pe radiografia toracică.

             1. I. Urgenţe cranio-cerebrale

             2. II. Urgenţe vertebromedulare

             3. III. Urgenţe toracice

             1. 1. Traumatism craniocerebral.

             2. 2. Encefalita/meningoencefalita.

             3. 3. AVC ischemic/hemoragic.

             4. 4. Sindrom convulsiv.

             5. 5. Sdr PEIC (proces expansiv intracranian).

             6. 6. Traumatism vertebral cu risc.

             7. 7. Deficit neurologic brusc instalat.

             1. 8. Traumatism toracic.

             2. 9. Pneumotorace/Pneumomediastin.

             3. 10. Trombembolism pulmonar.

             4. 11. Hernia diafragmatică.

             5. 12. Afecţiuni evoluând cu detresă respiratorie.

             6. 13. Corp străin.

             1. V. Inghino-scrotal

             2. VI. Părţi moi/ musculoscheletale

             3. VII. Vascular

             1. 14. Traumatism abdominal.

             2. 15. Pneumoperitoneu.

             3. 16. Apendicita.

             4. 17. Diverticulita Meckel.

             5. 18. Invaginaţia interstinală.

             6. 19. Peritonita.

             7. 20. Ocluzia intestinala/Volvulus.

             8. 21. Hemoragia digestivă

             9. 22. Enterocolita ulceronecrotică.

             10. 23. Torsiunea de ovar.

             11. 24. Piosalpinx.

             1. 25. Torsiunea testiculară.

             2. 26. Traumatismul testicular (contuzie/fractură/ruptură).

             3. 27. Hernia inghinală încarcerată.

             1. 28. Flegmon/Abces ganglionar/parotidian.

             2. 29. Ruptura musculară.

             1. 30. Tromboza venoasă profundă.

             2. 31. Anevrism/Disecţie arterială.

             1. 2. Să aibă capacitatea de a identifica penumotoracele, pneumomediastinul şi pneumoperitoneul.

             2. 3. Să recunoască aspectul radiologic din cele mai frecvente afecţiuni care produc detresă respiratorie.

             3. 4. Să recunoască aspectul radiologic al celor mai comune afecţiuni pulmonare inflamatorii/infecţioase:

                •  bronşiolita

                •  pneumonia interstiţială

                •  pneumonia bacteriană (particularităţi in

             		funcţie de vârsta şi etiologie)
             3.	IMAGISTICA ABDOMENULUI	RM şi CT în afecţiunile aparatului digestiv.
             4.	IMAGISTICA RENOURINARĂ I. Cunoaşterea indicaţiilor cistografiei	1. Să recunoască cele mai frecvente anomalii congenitale reno-urinare şi indicaţiile

             1. II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei toracice, a rolului pe care aceasta îl poate avea in diagnosticul şi monitorizarea proceselor de condensare şi a colecţiilor pleurale.

             2. III. Cunoaşterea indicaţiilor computer tomografiei în patologia toracică.

             3. IV. Cunoaşterea indicaţiilor şi limitelor RM toracice.

             •  colecţii pleurale

             •  TBC

             •  fibroză chistică

             1. 5. Să recunoasca modificările radiologice cardio-pulmonare asociate afecţiunilor cardiace.

             2. 6. Să recunoasca aspectul ecografic al colecţiilor pleurale şi al proceselor de condensare.

             3. 7. Să fie capabil să precizeze indicaţiile computer tomografiei în afecţiunile toracice.

             4. 8. Să fie capabil să precizeze indicaţiile rezonanţei magnetice în afecţiunile toracice.

             1. I. Dobândirea de noţiuni de semiologie radioimagistică abdominală.

             2. II. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei abdominale pe gol la copil şi identificarea principalelor entităţi patologice.

             3. III. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor administrării de substanţă de contrast orală la pacienţii pediatrici.

             4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei abdominale şi a aspectelor ecografice normale si patologice.

             5. V. Cunoaşterea indicaţiilor RM şi CT în patologia digestivă pediatrică (cele mai frecvente afecţiuni).

             1. 1. Să cunoască semiologia radioimagistică abdominală de bază.

             2. 2. Să recunoască aspectul radiologic şi semnificaţia patologică a nivelelor hidroaerice/pneumoperitoneului/ pneumatozei intestinale,etc.

             3. 3. Să fie capabil să precizeze indicaţiile şi contraindicaţiile administrării de substanţă de contrast orală la copil.

             4. 4. Să recunoască principalele modificări radioimagistice detectate în patologia malformativă, inflamatorie, infecţioasă şi tumorală:

                • – a tubului digestiv (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite);

                • – ficatului, căilor biliare, pancreasului şi splinei (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite).

             5. 5. Să fie capabil să precizeze indicatiile

             	micţionale, ale ecografiei renale (inclusiv urosonografia), scintigrafiei renale şi a URO- RM. II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei, ale RM şi CT în tumorile renale.	imagistice ale acestora. acestora.
             5.	IMAGISTICA MUSCULOSCHELETALĂ
             6.	NEURORADIOLOGIE I. Cunoaşterea rolului ecografiei transfontanelare la nou născut şi sugar.	1. Să precizeze rolul ecografiei transfontanelare în hemoragia matricei germinale, a asfixiei

             1. 2. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în dilatările căilor urinare diagnosticate antenatal (inclusiv prezentarea clasificării dilatărilor căilor urinare).

             2. 3. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în infecţiile urinare înalte şi joase.

             3. 4. Să descrie metodologia efectuării cistografiei micţionale şi să cunoască gradele de reflux vezico-ureteral. Să cunoască rolul urosonografiei ca şi alternativă în diagnosticul refluxului vezico-ureteral.

             4. 5. Să descrie indicaţiile examinării Doppler a vaselor renale, aspectele normale şi patologice posibile şi să recunoască situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (angioRM/angio CT).

             5. 6. Să explice tipurile de scintigrafie renală şi rolul lor în managementul afecţiunilor pediatrice.

             6. 7. Să precizeze indicaţiile URO-RM şi rolul acesteia în managementul pacientului pediatric cu afectiuni renale.

             7. 8. Să precizeze principalele tumori renale specifice pediatriei şi aspectele imagistice ale

             1. I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în displazia de dezvoltare a şoldului.

             2. II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în cele mai frecvente afecţiuni osteoarticulare.

             3. III. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în artrita juvenilă idiopatică.

             4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în leziunile osoase benigne şi maligne.

             5. V. Cunoaşterea afecţiunilor metabolice ce determină afectare osoasă.

             1. 1. Să enumere factorii de risc ai displaziei de dezvoltare a şoldului si sa explice rolul ecografiei si al radiografiei in diagnostic si monitorizare (clasificarea Graf a DDS).

             2. 2. Să precizeze rolul ecografiei în diagnosticul sinovitei tranzitorii şi indicaţiile imagistice în necroza aseptică a capului femural, apofizita tibială anterioară, apofizita calcaneană, osteomielita, artrita/osteoartrita septică.

             3. 3. Să explice rolul fiecărui tip de examinare în diagnosticul AIJ, stabilirea activităţii bolii şi monitorizare (ecografie, IRM).

             4. 4. Să precizeze metodele de investigaţie imagistică utile pentru diagnosticul afecţiunilor osoase benigne şi maligne.

             5. 5. Să descrie principalele afecţiuni metabolice ce determină afectare osoasă.

             	II. Cunoaşterea rolului investigaţiilor imagistice (ecografie, RM, CT) în cele mai frecvente afecţiuni neurologice.	neonatale şi a celor mai frecvente malformaţii cerebrale. convulsiv.
             7.	ENDOCRINOLOGIE/GENETICĂ/BOLI DE METABOLISM I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice din patologia endocrină pediatrică.
             	II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice ale celor mai frecvente boli genetice şi de metabolism.

             1. 2. Să descrie indicaţiile imagistice în sdr. TORCH.

             2. 3. Să precizeze indicaţiile imagistice în suspiciunea de meningită/encefalită/ meningoencefalită.

             3. 4. Să precizeze indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale.

             4. 5. Să descrie indicaţiile imagistice în sindromul

             1. 2. Să descrie entităţile patologice hipofizare ce prezintă indicaţie pentru RM hipofizar.

             2. 3. Să precizeze indicaţiile ecografiei tiroidiene. Să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (scintigrafie).

             3. 4. Să recunoască aspectul radiologic normal al timusului şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (ecografie/RM).

             4. 5. Să precizeze indicaţiile ecografiei suprarenaliene şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (RM/CT).

             5. 6. Să precizeze indicaţiile ecografiei organelor genitale interne şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare.

             6. 7. Să precizeze indicaţiile ecografiei testiculare.

             Modulul 10 – Pediatrie :

             Nr. ore curs. 145

             Nr. ore practică. 1300

             1. I. Tematică ore curs.

                1. 1. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

                2. 2. Obezitatea.

                3. 3. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

                4. 4. Sindromul de vărsături.

                5. 5. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

                6. 6. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

                7. 7. Sifilisul congenital si dobândit.

                8. 8. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

                9. 9. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

                10. 10. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

                11. 11. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

                12. 12. Tulburări de ritm şi conducere.

                13. 13. Deficite imune, genetice şi dobândite.

                14. 14. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerelor la copil. Manifestări comune ale cancerului la copil.

                    Principiile tratamentului antineoplazic în pediatrie. Efectele adverse ale terapiei anticanceroase.

                15. 15. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

                16. 16. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

                17. 17. Enurezisul.

                18. 18. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

                19. 19. Hematuria.

                20. 20. Proteinuria.

                21. 21. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

                22. 22. Insuficienţa renală acută. Mijloace de epurare extrarenală – dializa.

                23. 23. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

                24. 24. Bolile genetice de metabolism.

                25. 25. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

                26. 26. Diabetul zaharat la copil.

                27. 27. Cetoacidoza şi coma diabetică.

                28. 28. Artrita idiopatica juvenilă, lupusul eritematos sistemic, purpura Schonlein–Henoch, boala Kawasaki.

             2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulul 1).

                1. 1. Efectuarea puncţiei venoase şi montarea unui cateter venos periferic.

                2. 2. Interpretarea electrocardiogramei (ECG), recunoaşterea tulburărilor de ritm şi conducere ameninţătoare de viaţă şi a ritmurilor stopului cardiac.

                3. 3. Efectuarea abordului intraosos.

                4. 4. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – sub supraveghere.

                5. 5. Montarea sondei nazogastrice sau orogastrice.

                6. 6. Coordonarea echipei în cadrul SVB (suport vital de bază).

                7. 7. Administrarea de substanţe medicamentoase pe cale intravenoasă.

                8. 8. Prepararea unei perfuzii şi montarea unei perfuzii endovenoase.

                9. 9. Spirometrie şi FEV : efectuare şi interpretare- sub supraveghere.

                10. 10. Efectuarea otoscopiei.

                11. 11. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi) – sub supraveghere.

             3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

       	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
       1.	Efectuează evaluarea clinică a pacientului.	acestor cazuri.
       2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.
       3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.
       4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaborează planul iniţial de investigaţii. Propune planul complet de	investigaţii.

       1. 1. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să ia masuri imediate.

       2. 2. Are abilităţile de recunoaştere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizează medicului îndrumător. Cunoaşte managementul medico-legal al

       1. 1. Cunoaşte criteriile de internare.

       2. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare.

       1. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale.

       2. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.

       1. 1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

       2. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului.

       3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri.

       4. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.

       1. 1. Este capabil să elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii.

       2. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapă.

       3. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumator un plan complet de

       	investigaţii.	4. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă performanţă.
       5.	Elaborează un plan iniţial de tratament. Propune planul complet de tratament.	tratament, luând în considerare comorbidităţile.
       6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
       7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	transferului unui pacient către o altă secţie.
       8.	Participă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
       9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală.	externare în cazul afecţiunilor acute.

       1. 1. Este capabil să elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor specifice.

       2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.

       3. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de

       1. 1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii şi tratament în funcţie de evoluţia pacientului.

       2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.

       3. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG.

       4. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul

       1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător.

       2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

       3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului interdisciplinar în

       1. 1. Este capabil să redacteze singur biletul de ieşire/scrisoarea medicală pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător.

       2. 2. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post-

       SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

       Obiectivele generale ale trunchiului comun de pregătire în pediatrie includ dobândirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

       1. VI. Comunicare;

       2. VII. Etică şi profesionalism;

       3. VIII. Asigurarea calităţii actului medical;

       4. IX. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

       5. X. Organizare şi conducere.

          1. I. Comunicare.

             Rezidentul trebuie să dobândească următoarele abilităţi :

             1. D. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

                • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

                • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.);

                • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav;

                • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale;

                • – Utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie).

             2. E. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate:

                • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

                • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

                • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar;

                • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

                • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităţi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

             3. F. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical:

                • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

                • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale care asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

          2. II. Etică şi profesionalism.

             Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

             • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

             • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică şi dizabilităţi;

             • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului şi a raporturilor de muncă dintre angajaţi;

             • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

             • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

             • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real;

             • – Capacitatea de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

             • – Abilitatea de a evalua şi expune conţinutul întâlnirilor ştiinţifice;

             • – Abilitatea de a accesa informaţii medicale, de a înţelege diferenţa dintre cercetare şi audit clinic;

             • – Capacitatea de a utiliza şi înţelege interpretarea testelor statistice simple;

             • – Capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor;

             • – Însuşirea metodologia cercetării ştiinţifice.

          3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

             Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

             • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

             • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii actului medical;

             • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

             • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse în activitatea medicală de îngrijire a copilului;

             • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

             • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic;

             • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

             • – Înţelegerea principiilor, metodelor şi a instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

          4. IV. Expertiză pediatrică.

             Rezidentul trebuie să:

             • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii şi a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice;

             • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale;

             • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsurile de protecţie ce se impun în astfel de situaţii.

          5. V. Organizare şi conducere.

       Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

       • – utilizarea raţională a timpului;

       • – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

       • – delegarea atribuţiilor;

       • – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

       • – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

       • – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

       • – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale;

       – redactarea documentelor medicale (raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) într-un mod inteligibil, lizibil şi la timp.

       Examenul de medic specialist:

       Probe de evaluare, specifice programului:

       • – probă scrisă Da

       • – examen clinic Da

       -proba endoscopie Da

       -proba ecografie Da

       -proba caseta video Da

       Dupa sustinerea examenului medicii confirmati in specialitatea Pediatrie si Gastroenterologie Pediatrica care au efectuat pregătire în ultrasonografie generală si endoscopie digestiva conform curriculei de rezidenţiat, sunt abilitaţi să exercite activitatea de ultrasonografie generală si endoscopie digestiva diagnostica si terapeutica pediatrica nivel I, fără susţinerea examenului de atestat.

       Endoscopia terapeutica pediatrica nivel I se refera la extractia de corpi straini, dilatatia stenozelor esofagiene si polipectomia endoscopica.

       TEMATICA DE EXAMEN – TRUNCHI COMUN

       1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare.

1. 2. Alimentaţia sugarului şi copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

2. 3. Patologia neonatala: detresa respiratorie, icterele nn, encefalopatia hipoxic-ischemica, hemoragiile intracraniene infectiile nn, convulsii neonatale.

3. 4. Embriopatii, fetopatii: TORCH, sdr. alcoolic fetal, sifilis congenital.

4. 5. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

5. 6. Obezitatea.

6. 7. Febra la copil.

7. 8. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Otita medie acută. Mastoidita.

8. 9. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Bronşiolita acută.

9. 10. Insuficienţa respiratorie acută.

10. 11. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele.

11. 12. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

12. 13. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

13. 14. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

14. 15. Hipertensiunea arterială la copil.

15. 16. Diareea acuta bacteriana şi virala.

16. 17. Sindroamele de deshidratare.

17. 18. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

18. 19. Boala inflamatorie intestinală.

19. 20. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

20. 21. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

21. 22. Icterele la sugar si copil.

22. 23. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

23. 24. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

24. 25. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

25. 26. Insuficienta pancreatica exocrina. Fibroza chistica.

26. 27. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

27. 28. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

28. 29. Tulburări de ritm şi conducere.

29. 30. Insuficienţa cardiacă.

30. 31. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

31. 32. Anemiile hemolitice congenitale si dobândite.

32. 33. Sindroame hemoragice : purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

33. 34. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

34. 35. Infecţia de tract urinar.

35. 36. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

36. 37. Glomerulonefritele acute şi cronice.

37. 38. Sindromul nefrotic.

38. 39. Insuficienţa renală acută.

39. 40. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

40. 41. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

41. 42. Sifilisul congenital si dobandit.

42. 43. Deficite imune genetice şi dobândite.

43. 44. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice

44. 45. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil

45. 46. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

    

    

46. 47. Urgenţele oncologice la copil.

47. 48. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

48. 49. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil

49. 50. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică

50. 51. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

51. 52. Bolile congenitale de metabolism: fenilcetonuria, hiperamoniemia, tirozinemia, galactozemia, glicogenozele, hipercolesterolemia familiala, hipertrigliceridemia familiala.

52. 53. Hiperglicemiile sugarului şi copilului.

53. 54. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

54. 55. Diabetul zaharat la copil. Acidocetoza şi coma diabetică.

55. 56. Cromozomopatii (trisomia 21, Turner, Klinefelter).

56. 57. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatica juvenila.

57. 58. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia,). Vasculitele. Bolile autoinflamatorii.

58. 59. Meningita si encefalita.

59. 60. Infectii cu exantem: rujeola, rubeola, boala mana-picior-gura, varicela, herpes zoster, scarlatina.

60. 61. Infectia urliana. Mononucleoza infectioasa.

61. 62. Infectii respiratorii transmisibile: tusea convulsiva, gripa.

62. 63. Şocul. Anafilaxia.

63. 64. Intoxicatiile acute (acetaminofen, alcool, barbiturice, benzodiazepine, opioide, digitalice, substante caustice, anticolinergice, monoxid de carbon.

64. 65. Insuficienţa hepatică.

65. 66. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

66. 67. Coma şi statusul convulsiv.

67. 68. Sindromul convulsiv. Convulsiile febrile.

68. 69. Paraliziile cerebrale infantile.

69. 70. Stenoza hipertrofică de pilor.

70. 71. Invaginaţia intestinală.

71. 72. Enterocolita ulcero-necrotică.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

Anatomia si fiziologia aparatului digestuv.

Fiziologia si fiziopatologia digestiv. Diagnosticul bacteriologic in clinica infectiilor digestive Afectiuni ale cavităţii orale

Manifestari orale in boli digestive sau extradigestive Anomalii congenitale ale cavităţii orale

Anatomia si fiziologia esofagului, anomalii congenitale Refluxul gastro-esofagian

Tulburări de motilitate esofagiană

Leziuni traumatice esofagiene, corpi straini esofagieni

Esofagite la copil – esofagite postcaustice, infectioase, micotice; Tratamentul suferintelor esofagiene

Vărsăturile la copil

Anatomia si fiziologia stomacului Malformatii congenitale gastrice Ulcer gastric şi duodenal Gastrite acute şi cronice la copil

Neoplasme esofagiene şi gastrice

Tulburări motorii. Stenoza hipertrofică de pilor Hemoragia digestivă la copil

TEMATICA DE EXAMEN-SUBSPECIALITATE GASTROENTEROLOGIE PEDIATRICA

1. 20. Tratamentul suferintelor gastrice si duodenale

2. 21. Mucoviscidoza

3. 22. Pancreatite acute si cronice la copil

4. 23. Hepatitele neonatale

5. 24. Hepatita cronică la copil

6. 25. Ciroza hepatică si sindromul de hipertensiune portala

7. 26. Sindromul de colestaza

8. 27. Indicatiile transplantului hepatic, managementul pre- si post transplant

9. 28. Anatomia si fiziologia intestinului

10. 29. Malformatii congenitale ale intestinului

11. 30. Enterocolita ulceronecrotică

12. 31. Intestinul în malnutriţie

13. 32. Alergii alimentare

14. 33. Gastroenterita acuta si sindromul de deshidratare acuta

15. 34. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie

16. 35. Boala Crohn, colita ulcerativa

17. 36. Sindromul de intestin scurt

18. 37. Sindromul de intestin iritabil

19. 38. Parazitoze intestinale

20. 39. Constipaţia la copil

21. 40. Sindromul de pseudoobstrucţie intestinala cronica

22. 41. Durerea abdominala recurenta

23. 42. Encoprezisul

24. 43. Patologie tumorală intestinala

25. 44. Abdomenul acut chirurgical

26. 45. Explorarea radiologica a tubului digestiv

27. 46. Testul respirator cu uree marcata

28. 47. Ultrasonografie, CT abdominal

29. 48. Endoscopia digestivă superioară

30. 49. Colonoscopia

31. 50. Endoscopia interventionala in pediatrie

32. 51. Ph-metria esofagiana

33. 52. Iontoforeza

34. 53. Aspecte ale alimentatiei naturale, alimentaţia cu formule de lapte, diversificarea alimentaţiei

35. 54. Aspecte ale nutritiei copilului cu patologie digestive (celiakie, fibroză chitică, alergii alimentare, boala inflamatorie intestinală, copil obez, malnutritie, boli cronice)

36. 55. Nutriţia enterală cu debit constant, nutritia parenterala

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST PEDIATRIE SI GASTROENTEROLOGIE PEDIATRICA

Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

1. I. Competenţe specifice în activitatea curentă

   1. 1. Examinează bolnavii la internare şi completează foaia de observaţie clinică generală.

   2. 2. Întocmeşte planul de investigaţii paraclinice pentru pacienţii internaţi şi foloseşte investigaţiile paraclinice efectuate ambulator.

   3. 3. Examinează zilnic bolnavii internaţi şi consemnează în foaia de observaţie: evoluţia, explorările de laborator, alimentaţia şi tratamentul corespunzător.

   4. 4. Obţine consimţământul informat şi informează pacientul/aparţinătorul despre consecinţele refuzului tratamentului medical.

   5. 5. Recomandă şi urmăreşte zilnic regimul alimentar al bolnavilor.

   6. 6. Întocmeşte şi semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijeşte.

   7. 7. Supraveghează tratamentele medicale executate de cadrele medii şi auxiliare sanitare, iar la nevoie le efectuează personal.

   8. 8. Trimite pacienţii la consulturi interclinice.

   9. 9. Informează pacientul/însoţitorul acestuia cu privire la aspectele legate de boală, incluzând: diagnosticul, examinările paraclinice, tratamentul, date legate de evoluţie şi pronostic.

   10. 10. Consiliază pacienţii, vizitatorii şi personalul în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor.

   11. 11. Instituie tratamentul adecvat pentru infecţiile existente şi ia măsurile ce se impun pentru a preveni transmiterea acestora şi altor persoane, în special pacienţilor.

   12. 12. Aplica ghidurile de practica medicala dar individualizeaza tratamentul in functie de particularitatile pacientului.

   13. 13. Efectueaza ecografii si endoscopii digestive diagnostice si unele manevre terapeutice (nivel I) si ajusteaza planul terapeutic in functie de rezultatul acestora

   14. 14. Asigură contravizita potrivit graficului stabilit de către medicul şef de secţie sau, în situaţii deosebite, din dispoziţia acestuia.

   15. 15. Întocmeşte formele de externare ale bolnavilor şi redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are sau i-a avut în îngrijire.

   16. 16. Constată decesul şi dă dispoziţii de transportare a cadavrului la morgă, după 2 ore de la deces.

   17. 17. Participă la autopsii şi confruntările anatomoclinice la cazurile pe care le-a avut în îngrijire.

   18. 18. Anunţă cazurile cu implicaţii medico-legale conform legilor în vigoare.

   19. 19. Propune soluţii pentru îmbunatăţirea activităţii de îngrijiri medicale a pacientului.

   20. 20. Desfăşoară, după caz, activitate de cercetare medicală.

   21. 21. Depune o activitate permanentă de educaţie sanitară a bolnavilor şi aparţinătorilor.

   22. 22. Face parte din diverse comisii organizate la nivelul spitalului, având atribuţii specifice comisiilor în care este numit.

2. II. Competenţe specifice în serviciul de gardă

   1. 1. Controlează la intrarea în gardă prezenţa în serviciu a personalului medico – sanitar, existenţa mijloacelor necesare asigurării medicale curente şi de urgenţă, precum şi predarea serviciului de cadre

      medii şi auxiliare care lucrează în ture.

      1. 2. Supraveghează cazurile grave existente în secţie sau internate în timpul gărzii, menţionându-le la raportul de gardă.

      2. 3. Inscrie în registrul de consultaţii orice bolnav prezent la camera de garda.

      3. 4. Interneaza bolnavii care au bilet de trimitere precum si cazurile de urgenta care se adreseaza sectiei răspunzand de justa indicaţie a internării sau a refuzului acestor cazuri, putând apela la ajutorul oricărui specialist din cadrul spitalului.

      4. 5. Răspunde la chemările care necesită prezenţa sa în cadrul spitalului şi cheamă la nevoie alţi medici necesari pentru rezolvarea cazului.

      5. 6. Intocmeşte foaia de observaţie a cazurilor internate de urgenţă si consemnează evoluţia bolnavilor internaţi şi medicaţia de urgenţă pe care a administrat-o.

      6. 7. Acordă asistenţă medicală de urgenţă bolnavilor care nu necesita internare.

      7. 8. Asigură internarea în alte spitale a bolnavilor care nu pot fi rezolvaţi în spitalul respectiv, după acordarea primului ajutor.

      8. 9. Confirmă decesul, consemnând aceasta în documentele medicale şi dă dispoziţii de transportare la morgă, după 2 ore de la deces.

      9. 10. Intocmeşte la terminarea serviciului raportul de gardă în condica destinată acestui scop, consemnând activitatea din secţie pe timpul gărzii, măsurile luate, deficienţele constatate şi orice observaţii necesare, prezintă raportul de gardă.

Obligaţii

Etice, deontologice

Respectă următoarele acte normative :

1. 1. Legea 46/2003 privind drepturile pacientului.

2. 2. Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii cu modificarile si completarile survenite

3. 3. Normele de etica si deontologie profesionala.

Profesionale

1. I. Atribuţii generale

   1. 1. Cunoaşte şi respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, a Regulamentului Intern ale unităţii şi regulile stabilite de şeful secţiei.

   2. 2. Cunoaşte şi respectă normele igienico – sanitare.

   3. 3. Cunoaşte şi respectă normele P. S. I. şi de securitate a muncii.

   4. 4. Cunoaşte şi respectă programul de muncă.

   5. 5. Respectă secretul profesional şi codul de etică şi deontologie profesionala.

   6. 6. Efectueaza controlul medical periodic general.

   7. 7. Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de utilizare a echipamentelor, prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă;

   8. 8. Desfăşoară activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesională atât propria persoană, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, precum şi în timpul deplasării la şi de la locul de muncă.

   9. 9. Aduce la cunoştinţa şefului direct accidentele de muncă suferite de persoana proprie şi/sau de alte persoane participante la procesul de muncă.

   10. 10. Respectă Statutul Colegiului Medicilor din Romania privind exercitarea profesiei de medic, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor.

2. II. Atribuţii specifice în activitatea curentă

   1. 1. Prezintă medicului şef de secţie în cadrul raportului de gardă şi a vizitelor mari, situaţia bolnavilor pe care îi are în îngrijire şi solicită sprijinul acestuia ori de cîte ori este necesar.

   2. 2. Participă la consultări cu medicii din alte specialităţi şi în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum şi la expertizele medico-legale.

      

   3. 3. Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în îngrijire şi care necesită supraveghere deosebită.

   4. 4. Controlează şi răspunde de întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor desfăşurată de personalul mediu, auxiliar şi elementar sanitar cu care lucrează.

   5. 5. Asigură şi răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice, precum şi a normelor de protecţia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă.

   6. 6. Raportează cazurile de boli infecţioase şi profesionale potrivit dispoziţiilor în vigoare.

   7. 7. Răspunde de disciplina, ţinuta şi comportamentul personalului în subordine.

   8. 8. Răspunde prompt la toate solicitările de urgenţă, la consulturile din aceeaşi secţie şi alte secţii şi colaborează cu toţi medicii din secţiile şi laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor.

   9. 9. Efectueaza consultaţii de specialitate în ambulator, conform programarii întocmite de medicul şef secţie.

   10. 10. Işi dezvoltă pregatirea profesională prin participarea la cursuri de perfecţionare, simpozioane, congrese.

   11. 11. Aplică regulile stabilite pentru completarea si gestionarea FOCG şi a circuitului acesteia.

   12. 12. Urmăreşte introducerea în practică a celor mai eficiente metode de diagnostic şi tratament;

   13. 13. Participă la şedinţele organizate în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţii a activităţilor din cadrul secţiei.

   14. 14. Respectă prevederile HG nr. 1103/2014 cu referire la prevenirea şi intervenţia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare;

   15. 15. Respectă prevederile Legii 272/2004 şi HG 1103/2014 cu referire la obligaţia de a informa asistentul social din unitatea sanitara cu privire la internarea unui copil ce prezintă semne de abuz/neglijare/exploatare/ violenţă/vătămare;

   16. 16. Păstrează secretul profesional, confidenţialitatea şi anonimatul pacientului şi oferă informaţii aparţinătorilor numai în interesul bolnavilor.

   17. 17. Manifestă atitudine respectuoasă atât faţă de pacient şi patologia acestuia, cât şi faţă de însoţitorul acestuia.

   18. 18. Respectă drepturile pacienţilor conform legislaţiei în vigoare;

   19. 19. Aplică şi respectă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

   20. 20. Aplică şi respectă Normele de supraveghere, prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

3. III. Atribuţii specifice în serviciul de gardă

   1. 1. Răspunde de buna funcţionare a secţiei şi de aplicarea dispoziţiilor prevăzute în regulamentul intern, precum şi a sarcinilor date de şeful de secţie, pe care îl reprezintă, în orele în care acesta nu este prezent în spital;

   2. 2. Anunţă prin toate mijloacele posibile managerul spitalului şi autorităţile competente în caz de incendiu sau alte calamităţi ivite în timpul gărzii şi ia măsuri imediate de intervenţie şi prim ajutor cu mijloacele disponibile până la constituirea celulei de criză condusă de managerul spitalului sau de înlocuitorul acestuia.

   3. 3. Asistă la distribuirea alimentelor, verifică calitatea acestora, efectuand examenul organoleptic, cantitativ, calitativ al alimentelor distribuite la bolnavi, le indeparteaza pe cele necorespunzatoare, consemnând observaţiile în condica de la blocul alimentar si anunta medicul sef de sectie.

   4. 4. Urmăreşte disciplina şi comportamentul vizitatorilor în zilele de vizită precum şi prezenţa ocazională a altor persoane străine în spital şi ia măsurile necesare.

1. 2. Gastroenterologie pediatrică.

2. 3. Hematologie şi oncologie pediatrică.

3. 4. Pneumologie pediatrică.

4. 5. Nefrologie pediatrică.

Absolvenţii specializărilor nominalizate la punctele 1-5 vor fi certificaţi ca şi “medici specialişti pediatrie şi (urmează specialitatea derivată)………..” având cunoştinţele şi calificarea necesară de a efectua gărzi în specialitatea Pediatrie şi de a acorda îngrijiri pediatrice în conformitate cu competenţele dobândite conform curriculei de pregătire.

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri, demonstraţii) pe an de studiu universitar, pentru tematică prezentată, fiind prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual dirijat. Instruirea prin trunchiul comun durează 3 ani. După absolvirea trunchiului comun, pentru Pediatrie Generală, respectiv pentru fiecare specialitate derivată se va continua pregătirea specifică în conformitate cu curriculele întocmite distinct.

Coordonatorul programului de rezidenţiat este nominalizat de instituţia de învăţământ superior medical având rolul de a coordona desfăşurarea programului de rezidenţiat şi de a numi -pentru fiecare secţie clinică – un responsabil de formare în rezidenţiat. Responsabilul de formare în rezidenţiat, în colaborare cu şeful secţiei, repartizează rezidenţii medicilor specialişti/primari din secţie care devin medici îndrumători şi care vor desfăşura activitatea de pregătire a rezidenţilor în concordanţă cu curricula aprobată. În cursul gărzilor medicul de gardă specialist/primar devine medic-îndrumător al activităţii clinice pe durata gărzii.

Coordonatorul de program va urmări respectarea duratei aferente şi a curriculei fiecărui modul de pregătire. În cadrul aceluiaşi an de pregătire, coordonatorul programului de rezidenţiat va asigura rotaţia medicilor rezidenţi astfel încât aceştia să parcurgă toate modulele aferente anului de studiu. Este permisă parcurgerea unui modul în mod fracţionat, cu scopul de a evita supraaglomerarea unor secţii şi alocarea simultană a unui număr mare de rezidenţi unui medic-îndrumător. Desfăşurarea modulelor de pregătire se va face cu prioritate în secţiile clinice de Pediatrie în care există un cadru didactic (titular sau asociat) cu specialitate/supraspecializare/atestat specific modulului de pregătire; în situaţia în care în niciuna dintre secţiile clinice de Pediatrie nu există îndrumători în specialitatea modulului, stagiul respectiv se va efectua în clinica de specialitate adulţi.

Responsabilul de formare în rezidenţiat verifică şi răspunde de parcurgerea tematicii din curriculumul de pregătire, organizează la nivelul secţiei activitatea educaţională a rezidenţilor, repartizează rezidenţii medicilor îndrumători. Repartiţia rezidenţilor se va face în concordanţă cu competenţele profesionale ale medicilor îndrumători (specialitate, supraspecialitate, atestate) şi cu specificul modulului de pregătire. Responsabilul de formare în rezidenţiat organizează şi participă la evaluarea rezidenţilor la fiecare final de modul.

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Nume, prenume: Prof. Univ. Dr. Marin Burlea

Semnatura:

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

NEFROLOGIE PEDIATRICĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA NEFROLOGIE PEDIATRICĂ

Definiţia specialităţii:

1. 1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

   1 Durata programului 24 Luni = 400 ore didactice

   NUMĂRUL TOTAL DE ANI	2 ani (an IV – V)
   NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	2
   MODULUL 1 (AN IV)	NEFROLOGIE PEDIATRICĂ
   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	12
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4 ore
   MODULUL 2 (AN V)	NEFROLOGIE ADULŢI ŞI NEFROLOGIE PEDIATRICĂ

   NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	12
   ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4 ore
   Total ore pregătire teoretică	384
   Total ore pregătire practică	2880

   Modulul 1 – Nefrologie Pediatrică (an IV):

   Nr. ore curs. 192

   Nr. ore practică. 1440

   1. I. Tematică curs.

      1. 1. Embriologia rinichiului şi a tractului urinar. Funcţia renală în procesul creşterii şi dezvoltării.

      2. 2. Valoarea şi interpretarea ecografiei fetale în anomaliile congenitale reno-urinare

      3. 3. Fiziologia rinichiului: funcţia glomerulară, tubulară, echilibrul hidroelectrolitic şi acidobazic în bolile renale.

      4. 4. Explorarea imagistică a tractului urinar (ecografia, cistografia micţională, urografia intravenoasă, cistomanometria, scintigrafie, CT, RMN)

      5. 5. Evaluarea simptomatologică unei boli renale, monitorizarea pacientului renal

      6. 6. Displazia, hipoplazia renala

      7. 7. ITU febrila la sugar şi copilul mic. ITU joase (cistitele), vulvovaginitele şi uretritele

      8. 8. Disfuncţiile vezicale simple. Sindromul Hinman. Incontinenta urinara

      9. 9. Tubulopatiile. Boala Dent.

      10. 10. Boala litiazică renourinară. Nefrocalcinoza

      11. 11. Diabetul insipid

      12. 12. Malformaţiile obstructive ale tractului urinar (joncţionale, ureterocel, diverticuloze, duplexul, valvele de uretră posterioară, etc)

      13. 13. Refluxul vezico-ureteral

      14. 14. Nefropatia de reflux şi boală de stază urinară intrarenală

      15. 15. Sindromul nefritic, nefrotic, proteinuria, hematuria

      16. 16. Nefropatiile glomerulare / glomerulonefrite (entităţi)

      17. 17. Sindromul nefrotic congenital

      18. 18. Boala polichistică renala (ADPKW ARPKD)

      19. 19. Tumora Wilms

      20. 20. Injuria renală acută la copil

      21. 21. Sindromul hemolitic uremic

      22. 22. Tulburări metabolice în injuria renală acută (IRA) şi boala renală cronică (BRC)

      23. 23. Hipertensiunea de cauza renală

      24. 24. BRC la copil: etiologie, diagnostic, abordare clinică, terapeutică

   2. II. BAREMUL DE MANEVRE, TEHNICI, ŞI ACTIVITĂŢI PRACTICE

      1. 1. Însuşirea algoritmului diagnostic în bolile renale acute şi cronice la copil

      2. 2. Indicaţii tehnica cateterismului vezical

      3. 3. Indicaţii tehnica uretro-cistografiei micţionale

      4. 4. Indicaţii tehnica urografia intravenoase

      5. 5. Indicaţii tehnica cistomanometriei

      6. 6. Indicaţii tehnica puncţie biopsie renală

      7. 7. Indicaţii şi interpretarea unui examen ecografic (inclusiv ecografie fetală)

      8. 8. Indicaţii şi interpretarea diferitelor tipuri de scintigrafii renale

      9. 9. Tehnica abordului temporar al venei femurale, jugulara internă, subclavie, jugulara externă împreună cu specialişti ATI

      10. 10. Tehnica monitorizării parametrilor vitali în cursul şedinţei de hemodializă

      11. 11. Tehnica exploatării abordului vascular definitiv (fistula arterio-venoasă)

      12. 12. Stabilirea indicaţiilor şi parametrilor de hemodializă

      13. 13. Indicaţii şi tehnica dializei peritoneale acute şi cronice la nou-născut, sugar şi copilului mic.

      14. 14. Indicaţii şi tehnici în alte tipuri de dializă: hemofiltrare, hemodiafiltrare, plasmafereza, etc

      15. 15. Indicaţii şi tehnica epurării renale în intoxicaţii

      16. 16. Diagnosticul şi tratamentul edemului pulmonar acut în IRA

      17. 17. Interpretarea corecta a unui examen sumar de urină/urocultură

      18. 18. Recunoaşterea urgenţei şi planul terapeutic în IRA

      19. 19. Monitorizarea pacientului cu IRA în sindromul hemolitic uremic

      20. 20. Noţiuni de consiliere familială în IRA şi BRC

      21. 21. Însuşirea schemei terapeutice în peritonita din sindromul nefrotic şi la pacientul dializat peritoneal.

      22. 22. Stabilirea protocolului terapeutic intr-o pielonefrită acută la sugar.

      23. 23. Cunoaşterea protocolului terapeutic de baza în sindromul nefrotic al copilului de vârstă mică la debut

   Modulul 2 – Nefrologie Adulţi (6 luni) şi Nefrologie Pediatrică (6 luni) – an V:

   Nr. ore curs. 192

   Nr. ore practică. 1440

   1. I.A. Tematică curs Nefrologie Adulţi.

      1. 1. Semiologia aparatului urinar.

      2. 2. Explorări paraclinice în nefrologie.

      3. 3. Bolile glomerulare (patogeneza şi clasificare, prezentare clinică generală, boala cu leziuni minime, glomeruloscleroza focală şi segmentală, nefropatia membranoasă, glomerulonefrita membranoproliferativă, crioglobulinemia, nefropatia cu imunoglobulina A, nefrita Henoch- Schönlein, boala Goodpasture, vasculite renale şi sistemice, nefrita lupică, boli glomerulare asociate cu infecţii, amiloidoza renală).

      4. 4. Boala renală datorată disproteinemiilor.

      5. 5. Microangiopatiile trombotice.

      6. 6. Nefropatia diabetică.

      7. 7. Hipertensiunea esenţială şi secundară.

      8. 8. Infecţiile tractului urinar (infecţiile tractului urinar la adult, tuberculoza renală, infecţiile fungice ale tractului urinar).

      9. 9. Bolile renale în sarcină.

      10. 10. Bolile chistice renale.

      11. 11. Nefrolitiaza şi nefrocalcinoza.

      12. 12. Nefropatii tubulointerstiţiale acute şi cronice.

      13. 13. Nefropatii vasculare.

      14. 14. Sindromul renocardiac şi cardiorenal.

      15. 15. Insuficienţa renală acuta (inclusiv sindromul hepatorenal).

      16. 16. Boala renală cronică.

      17. 17. Tumorile renale.

      18. 18. Urgenţe nefrologice.

      19. 19. Metode de epurare extrarenală (hemodializa, hemofiltrarea, hemodiafiltrare, plasmafereza, dializa peritoneală).

      20. 20. Transplantul renal.

      21. 21. Principii de administrare a medicamentelor la pacientul cu boală cronică de rinichi.

      22. 22. Nutriţia la bolnavul renal.

          II.A. BAREMUL DE MANEVRE, TEHNICI, ŞI ACTIVITĂŢI PRACTICE

          Interpretarea unei investigaţii:

          1. 1. Hemograma.

          2. 2. Ionograma sanguină şi urinară.

          3. 3. Electroforeza şi imunoelectroforeza proteinelor serice şi urinare.

          4. 4. Uree, acid uric, creatinina, cistatina C, NGAL (neutrophil gelatinase-associated lipocalin) – serice şi urinare

          5. 5. Imunograma: imunoglobuline, complement seric, complexe imune circulante, produşii de degradare ai fibrinei, proteina C reactivă, anticorpii anti-membrană bazală glomerulară, factorul antinuclear, factorul reumatoid, celule lupice, ASLO (antistreptolizina O), test Coombs, ANCA (anticorpi anti-citoplasmă neutrofile), anticorpi anti-receptor fosfolipaza A-2.

          6. 6. Echilibrul acidobazic.

          7. 7. Examen sumar de urină, examenul urinii pe 24 ore.

          8. 8. Examen bacteriologic al urinii.

          9. 9. Probe funcţionale glomerulare.

          10. 10. Probe funcţionale tubulare.

          11. 11. Explorări imagistice renale:

              • – radiografia renală simplă

              • – radiourografia cu/fără compresie, cu/fără cistografie

              • – pielografia ascendentă

              • – arteriografia renală

              • – nefrograma izotopică

              • – nefroscintigrama

              • – ultrasonografia aparatului urinar

              • – tomografia computerizata, uro-CT

              • – RMN

          12. 12. Puncţia biopsie renală.

          13. 13. Lichidul de dializă peritoneală.

          Manevre / prescripţii / indicaţii:

          1. 1. Puncţia biopsie renală.

          2. 2. Tehnica inserţiei unui cateter de hemodializă.

          3. 3. Stabilirea parametrilor de efectuare a unei şedinţe de hemodializă în funcţie de statusul clinic şi bioumoral al pacientului (acut sau cronic); conectarea / restituirea unui pacient la aparatul de hemodializă.

          4. 4. Stabilirea parametrilor de efectuare a unei şedinţe de hemofiltrare / hemodiafiltrare în funcţie de statusul clinic şi bioumoral al pacientului (acut sau cronic).

          5. 5. Stabilirea parametrilor de efectuare a unei şedinţe de plasmafereză în funcţie de statusul clinic şi bioumoral al pacientului.

          6. 6. Desfăşurarea unui schimb la pacienţii dializaţi peritoneal – metodă.

          7. 7. Iniţierea dializei peritoneale – parametrii.

          8. 8. Conduita terapeutică în funcţie de analizele lichidului peritoneal.

          9. 9. Efectuarea practică a unui test de echilibrare peritoneală; interpretarea rezultatelor testului.

          10. 10. Interpretarea Kt/V în hemodializă şi dializă peritoneală, şi modificarea parametrilor de dializă în funcţie de aceste valori.

          11. 11. Efectuarea şi interpretarea unei ultrasonografii a aparatului urinar.

   2. I.B. Tematica curs Nefrologie Pediatrică

      1. 1. Creşterea şi dezvoltarea la copilul cu BRC. Tratament

      2. 2. Anemia de cauză renală: terapie. Osteopatia uremică

      3. 3. Terapia imunosupresoare, indicaţii şi actualităţi, complicaţii

      4. 4. Nutriţia copilului cu BRC

      5. 5. Indicaţii de dializa cronica şi transplant renal, relaţia nefrolog-pediatru-familie-chirurg/urolog

      6. 6. Dializa peritoneală: indicaţii, contraindicaţii, complicaţii, soluţii utilizate

      7. 7. Hemofiltrarea şi alte tipuri de dializa (plasmafereza, etc)

      8. 8. Hemodializa, abordul vascular temporar /definitiv, medicaţia anticoagulanta, patologia pacientului pediatric hemodializat

      9. 9. Nutriţia în bolile renale la pacientul pediatric

      10. 10. Relaţia psiholog-pacient cronic. Aspecte psihosociale copii/familie, şcoala

      11. 11. Relaţia nefrolog-pediatru – nefrolog-adult

      12. 12. Biopsia renala – indicaţii şi tehnici

      13. 13. Etica în patologia nefrologica şi cercetare la copil

   II B. Barem

   (se va folosi baremul din anul IV)

   TEMATICA DE EXAMEN PENTRU OBŢINEREA ATESTATULUI DE STUDII COMPLEMENTARE

   1. 1. Proba scrisă: 120 subiecte din tematica cursului, 2 ore, nota minimă 7

   2. 2. Proba clinică: examen fizic, examinare diagnostică şi terapeutică, precum şi prezentarea unui caz din tematica cursului, 60 minute.

   3. 3. Proba practică: interpretarea unui examen de urină, urocultura, buletin ASTRUP. Interpretarea unei radiografii pulmonare după montarea unui cateter pentru abord temporar dializă. Interpretarea unei radiografii renale simple, uretrocistografie micţională, urografie intravenoasă, ecografie abdominală, CT abdominal, diferite tipuri de scintigrafii. Recunoaşterea diferitelor tipuri de catetere utilizate în procedurile de dializă. Cunoaşterea unor date generale despre diferitele tipuri de soluţii utilizate în dializă. Indicaţiile tratamentului anticoagulant şi al anemiei.

      Bibliografie

      1. 1. Infectii severe în patologia pediatrica coordonator şi autor Mihaela Balgradean Ed. Universitara “Carol Davila”, Bucuresti, 2013

      2. 2. Nelson Textbook of Pediatrics, 19th edition, Robert Kliegman, Waldo E. Nelson, Elsevier – Saunders, 2011*

      3. 3. Patologie Actuala în Nefrologia Pediatrica, editia a 2-a, Mihaela Balgradean, Ed. MedBook, Bucuresti 2016.

      4. 4. Protocoale de diagnostic şi tratament în Pediatrie – coordonator Prof. Dr. Mircea Nanulescu, Ed rev. Editura Medicala Amaltea – Bucuresti, 2017

         *Editia on-line, cu referire la tematica cuprinsa în curricula.

         Obiective şi rezultate aşteptate. Specialitatea Nefrologie Pediatrică

         	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
         1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	medicul îndrumător despre un astfel de caz.
         2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii în pielonefrite cu substrat malformativ (malformaţii obstructive, reflux vezico- ureteral) împreună cu medicul îndrumător.
         3.	Participă la stabilirea diagnosticului şi a stadialităţii IRA şi BCR împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	/sau a transplantului renal în IRA şi BCR.
         4.	Participă împreună cu medicul îndrumător la elaborarea planului diagnostic şi terapeutic în cazul nou-născutului şi sugarului diagnosticat cu anomalii reno-urinare şi alte modificări renale (displazii / hipoplazii renale, rinichi polichistic) prin ecografie fetală trimestrul II şi III de sarcină .
         5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.

         1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.

         2. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe

         1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

            1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

            2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreuna cu asistentul medical (cistografie, CT abdominal / renal, scintigrafie renală, puncţie biopsie renală).

            3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

         1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

            1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor (managementul diagnostic şi terapeutic în IRA şi BCR) medicului îndrumător.

            2. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

            3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG (investigaţii paraclinice şi imagistice : ecografie, cistografie mictionala, urografie intravenoasa, CT renal şi diferite tipuri de scintigrafii).

            4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi a planului terapeutic.

            5. e. Supraveghează evoluţia şi investigaţiile necesare pe termen lung la pacientul cu IRA şi BCR.

            6. f. Comunică aparţinătorilor necesitatea unei proceduri / protocol de dializă acută sau cronică (dializă peritoneală sau hemodializă) şi

         1. 1. Cunoaste modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament şi explică motivaţia diferitelor investigaţii şi terapii din schema diagnostică şi terapeutică.

         2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

         3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.

         1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

         2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător

         		modulului de pregătire.
         6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.
         7.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei în toată patologia reno-urinară la copil.
         8.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	argumentarea diagnosticului pozitiv.
         9.	In discuţia cu medicul îndrumător poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.	comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.

         1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

         2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

         3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.

         1. 1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar absolut necesar în patologia reno-urinară la copil.

         1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

         2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

         3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în

         1. 1. Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii în ceea ce priveşte momentul delicat al trecerii pacienţilor cu BCR din spre

         2. 2. Compartimentele de Nefrologie Pediatrică spre cele de Nefrologie Adulţi. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului, obţinerea consimţământului şi

         SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE (valabil şi pentru specialitatea Nefrologie Pediatrică):

         Obiectivele generale ale trunchiului comun de pregătire în pediatrie include dobândirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

         1. I. Comunicare;

         2. II. Etică şi profesionalism;

         3. III. Asigurarea calităţii actului medical;

         4. IV. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

         5. V. Organizare şi conducere.

            1. I. Comunicare

               Rezidentul trebuie să dobândească următoarele abilităţi :

               1. A. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

                  • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

                  • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.)

                  • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav.

                  • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale.

                  • – utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie)

               2. B. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate

                  • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

                  • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

                  • – Abilitatea de a comunica eficient şi succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar.

                  • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

                  • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităţi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

               3. C. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical

                  • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

                  • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale care asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

            2. II. Etică şi profesionalism

               Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

               • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

               • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică şi dizabilităţi;

               • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului şi a raporturilor de muncă dintre angajaţi.

               • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

               • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

               • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real.

               • – capacitate de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

               • – evaluare şi reflexie asupra conţinutului întâlnirilor ştiinţifice;

               • – abilitatea de a accesa informaţii medicale, înţelegerea diferenţei dintre cercetare şi audit clinic.

               • – utilizează şi înţelege interpretarea testelor statistice simple

               • – capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor

            3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

               Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

               • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

               • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii actului medical

               • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

               • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse în activitatea medicală de îngrijire a copilului.

               • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

               • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic

               • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

               • – Înţelegerea principiilor, metodelor şi instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

            4. IV. Expertiză pediatrică

               Rezidentul trebuie să:

               • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii şi a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice.

               • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale

               • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsuri de protecţie

            5. V. Organizare şi conducere

   Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

   • – utilizarea raţională a timpului

   • – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

   • – delegarea atribuţiilor;

   • – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

   • – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

   • – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

   • – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale.

   • – redactarea documentelor medicale (raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) într-un mod inteligibil, lizibil şi la timp.

   Examenul de medic specialist, specialitate nefrologie pediatrică:

   Probe de evaluare, specifice programului:

   • – probă scrisă Da

   • – examen clinic Da

   • – probă de abilităţi/manualităţi Da

2. 2. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

1 Durata programului

NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	12
TRUNCHIUL COMUN (modulele 1-10)	3 ani
MODULUL 1	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 2	Urgenţe Pediatrice
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 3	Neurologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 4	Psihiatrie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 5	Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 6	Neonatologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 7	Boli infecţioase
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 8	Genetică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 9	Imagistică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 10	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
DIN ANUL IV SE CONTINUĂ FIE CU STRUCTURA DE PEDIATRIE GENERALĂ (modulele 11-19) FIE CU SUBSPECIALITĂŢILE PEDIATRICE	2 ani

Trunchi comun (an I-III) = 600 ore curs, 5250 ore pregătire practică

Structura programului Modulul 1 – Pediatrie:

Nr. ore curs.150

Nr. ore practică. 1300

1. III. Tematică ore curs.

   1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare. Indicatori ai stării de sănătate a copilului.

   2. 2. Alimentaţia sugarului şi a copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

   3. 3. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

   4. 4. Febra la copil.

   5. 5. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Otita medie acută. Mastoidita.

   6. 6. Bronşiolita acută.

   7. 7. Bronhopneumonia. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele. Puncţia pleurală – indicaţii.

   8. 8. Diareea acută bacteriană şi virală.

   9. 9. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

   10. 10. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

   11. 11. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

   12. 12. Anemiile hemolitice genetice.

   13. 13. Anemiile hemolitice dobândite.

   14. 14. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

   15. 15. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

   16. 16. Infecţia de tract urinar.

   17. 17. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

   18. 18. Glomerulonefritele acute şi cronice.

   19. 19. Sindromul nefrotic.

   20. 20. Hipertensiunea arterială la copil.

2. IV. Barem de activităţi practice

   1. 1. Spălarea mâinilor şi tehnici de asepsie . Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

   2. 2. Puncţia venoasă şi montarea unui cateter venos periferic – sub supraveghere.

   3. 3. Recoltarea de sânge capilar.

   4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

   5. 5. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor catre medicul îndrumător).

   6. 6. Abordul intraosos: asistă la procedură şi, în funcţie de resurse, efectuează manopera pe manechin sau pe pacient sub supraveghere.

   7. 7. Puncţia lombară, puncţia pleurală şi paracenteză: asistă la procedură; în funcţie de resursele logistice efectuează manoperele pe manechin.

   8. 8. Efectuează intubaţia nazogastrică sau orogastrică pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient – sub supraveghere.

   9. 9. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

   10. 10. Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

   11. 11. Administrarea de substanţe medicamentoase :

       1. a. oral.

       2. b. cutanat.

       3. c. intrarectal.

       4. d. în aerosoli.

       5. e. intraconjunctival.

       6. f. intramuscular, subcutanat, intradermic.

       7. g. intravenos: pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient- sub supraveghere.

       8. h. în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

   12. 12. Efectuarea otoscopiei – sub supraveghere.

3. V. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.
10.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
11.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
12.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigatii şi tratament ale spitalului. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.
13.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului-îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător

		modulului de pregătire.
14.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
15.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător modificările managementului de caz (investigaţii, tratament) rezultate în urma consultului interdisciplinar.
16.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.
17.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului, obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.	1. În discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

Modulul 2 – Urgenţe:

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică : 450

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Evaluarea şi tratamentul imediat al copilului grav bolnav.

   2. 2. Insuficienţa respiratorie acută.

   3. 3. Aspiraţia şi ingestia corpilor străini. Pneumonia de inhalaţie.

   4. 4. Şocul. Sindromul de deshidratare.

   5. 5. Anafilaxia.

   6. 6. Intoxicaţiile acute.

   7. 7. Hemoragia acută.

   8. 8. Insuficienţa cardiacă.

   9. 9. Insuficienţa hepatică.

   10. 10. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

   11. 11. Coma şi convulsiile.

   12. 12. Traumatismul cranio-cerebral şi vertebro-medular.

   13. 13. Abordarea pacientului politraumatizat.

   14. 14. Resuscitarea cardio-pulmonară. Manopere de resuscitare.

2. II. Barem de activităţi practice:

   1. 1. Oxigenoterapia. Tehnica utilizării dispozitivelor de oxigenoterapie.

   2. 2. Administrarea medicaţiei folosind dispozitivele de nebulizare.

   3. 3. Montarea liniei venoase periferice şi intraosoase.

   4. 4. Calcularea bolusului lichidian, a necesarului şi deficitului de lichide.

   5. 5. Calcularea medicaţiei inotrop-vasoactive.

   6. 6. Protocolul suportului vital de bază. Tehnica dezobstrucţiei manuale a căilor aeriene, aspirarea căii aeriene superioare, folosirea adjuvanţilor căilor aeriene, tehnica ventilaţiei pe mască şi balon, compresiunile toracice, utilizarea defibrilatorului automat extern. Solicitarea echipei de resuscitare. Evaluarea şi suportul vital de bază în cazul aspiraţiei de corp străin în calea aeriană.

   7. 7. Protocolul suportului vital avansat. Tehnici avansate de protezare a căii aeriene (dispozitive supraglotice, intubaţia traheei). Ventilaţia pe balon şi sonda de IOT/ dispozitiv supraglotic. Utilizarea defibrilatorului manual. Decompresia pneumotoracelui.

   8. 8. Evaluarea primară a pacientului politraumatizat.

   9. 9. Montarea sondei nazo/orogastrice. Spălătura gastrică.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Recunoaşterea copilului în stop respirator şi cardio- respirator şi cunoaşterea manoperelor de resuscitare.	1. Recunoaşte pacientul cu stop respirator sau stop cardio-respirator. 2. Asigură suportul vital de bază. Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar. 3. Face parte, ca şi membru al echipei, din echipa de suport vital de bază şi avansat. 4. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul resuscitării. 5. Este capabil să comunice părinţilor evenimentele desfăşurate în timpul resuscitării.
2.	Recunoaşterea copilului critic şi iniţierea măsurilor imediate.	1. Este capabil să recunoască pacientul critic. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la sosirea medicului specialist/primar.
3.	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare.	1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boala severă. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de evoluţie spre boală severă.
4.	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat copilul.	1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele necesare internării pacientului.
5.	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.	1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora copilul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul acesteia.

Modulul 3 – Neurologie pediatrică :

Nr. ore curs : 30

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematică :

   1. 1. Examenul clinic neurologic al nou-născutului, sugarului şi copilului.

   2. 2. Noţiuni de dezvoltare neuro-cognitivă la copil (motorie, cognitivă, prehensiune, vorbire).

   3. 3. Afecţiuni neurologice în perioada de nou-născut.

   4. 4. Cefaleea şi migrena.

   5. 5. Sindromul hipoton la sugar şi copil.

   6. 6. Convulsiile provocate (inclusiv convulsiile febrile).

   7. 7. Fenomene paroxistice neepileptice.

   8. 8. Epilepsia.

   9. 9. Malformaţiile SNC.

   10. 10. Sindroamele ataxice.

   11. 11. Sindroame neurocutanate (neurofibromatozele, complexul scleroza tuberoasă, boala Sturge – Weber).

   12. 12. Paraliziile cerebrale.

   13. 13. Boli neuro-musculare.

   14. 14. Boli degenerative ale SNC.

   15. 15. Afecţiuni cerebro-vasculare.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Efectuarea anamnezei şi a examenului clinic neurologic la nou-născut, sugar, copil mic/ mare – cu îndrumarea medicului coordonator.

   2. 2. Identificarea întârzierilor neuro-cognitive şi stabilirea coeficientului de dezvoltare (QD).

   3. 3. Identificarea factorilor de alarmă în cefalee la copil; plan de management.

   4. 4. Alcătuirea planului de investigaţii şi management în sindroamele neurocutanate la copil.

   5. 5. Identificarea factorilor de risc pre/perinatali pentru dezvoltarea paraliziilor cerebrale.

   6. 6. Alcătuirea planului de investigaţii şi management individualizat în convulsiile febrile simple.

   7. 7. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în sincope.

   8. 8. Alcătuirea planului de investigaţii în ataxii.

   9. 9. Alcătuirea planului de investigaţii în pareza facială periferică.

   10. 10. Elemente cheie de recunoaştere şi alcătuirea planului de investigaţii în distrofia musculară Duchenne, amiotrofia spinală, miozitele acute, sindrom Guillaine-Barre, miastenii.

   11. 11. Puncţia lombară – noţiuni teoretice şi practica pe manechin sau pacient sub supraveghere.

3. III. Obiective specifice

   •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen neurologic la copil.

   •  Screeningul şi identificarea precoce a principalelor probleme de dezvoltare motorie şi cognitivă la copil.

   •  Diferenţierea între afecţiuni neurologice care pot/trebuie să fie manageriate de pediatru şi afecţiuni neurologice obligatoriu de trimis la neurologul pediatru.

   •  Identificarea semnelor de urgenţă în neurologia pediatrică.

4. IV. Rezultate aşteptate

•  Efectuează singur anamneza completă şi examenul neurologic screening.

•  Recunoaşte semnele principale ale unei afecţiuni neurologice la copil.

•  Recunoaşte urgenţele neurologice şi ştie să le îndrume spre serviciile specializate.

•  Recunoaşte afecţiunile neurologice care pot fi manageriate de medicul pediatru şi le investighează/tratează corect.

•  Identifică şi accesează corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului neurologic şi intervenţie de specialitate.

  Modulul 4 – Psihiatrie pediatrică :

  Nr. ore curs : 30

  Nr. ore practică: 300

  1. I. Tematică ore curs.

     1. 1. Examenul principalelor funcţii psihice în funcţie de vârstă la copil şi adolescent.

     2. 2. Etapele dezvoltării normale cognitive şi emoţionale. Perturbări de dezvoltare la diferite vârste: copil mic (crize de afect, spasmul hohotului de plâns), şcolar (efectul utilizării excesive a tehnologiei TV, calculator, telefon; agresivitatea; fenomenul de bullying), adolescent (comportamente inadecvate, consum de droguri şi alcool).

     3. 3. Dizabilitatea intelectuală.

     4. 4. Tulburările de somn la copil şi adolescent.

     5. 5. Tulburările de alimentaţie.

     6. 6. Tulburările de anxietate la copil şi adolescent.

     7. 7. Depresia şi riscul suicidar.

     8. 8. Tulburările de spectru autist.

     9. 9. Abuzul la copil şi adolescent.

     10. 10. Tulburările psihotice.

     11. 11. Tulburări psihice în bolile somatice.

     12. 12. Tehnici de consiliere şi parenting utilizate în psihiatria copilului şi adolescentului.

  2. II. Barem de activităţi practice

     1. 1. Aplicarea instrumentelor de screening pentru depistarea principalelor tulburari psihice la copil si adolescent.

     2. 2. Efectuarea anamnezei şi a examenului psihic pentru identificarea problemelor de dezvoltare cognitivă şi emoţională.

     3. 3. Identificarea factorilor de risc asociaţi cu apariţia sau agravarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

     4. 4. Identificarea riscului suicidar şi adoptarea primelor măsuri din planul de intervenţie în criza suicidară.

     5. 5. Întocmirea şi comunicarea copilului/adolescentului şi familiei a planului de psihoigienă în funcţie de vârstă, patologie şi factorii de risc identificaţi.

     6. 6. Întocmirea şi comunicarea părinţilor a planului de tehnici de parenting pe care trebuie să le folosească în funcţie de vârsta copilului şi/sau patologia acestuia.

  3. III. Obiective specifice

•  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen psihic la copil şi adolescent.

•  Screeningul şi identificarea principalelor probleme de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copil şi adolescent.

•  Screeningul şi identificarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

•  Familiarizarea cu noţiunile de psihoigienă şi parenting.

  1. IV. Rezultate aşteptate

•  Să poată identifica problemele de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copii şi adolescenţi.

•  Să poată recunoaşte semnele principale ale unei tulburări psihice la copil şi adolescent.

•  Să identifice şi să acceseze corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului psihiatric şi intervenţie de specialitate.

•  Să identifice pacientul cu risc suicidar şi să aplice primele măsuri de intervenţie în criza suicidară.

•  Să comunice corect copilului/adolescentului/familiei măsurile de psihoigienă necesare şi tehnicile de parenting.

Modulul 5 –Chirurgie şi Ortopedie pediatrică :

Nr. ore curs : 30

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Traumatismele majore şi politraumatismul.

   2. 2. Arsurile.

   3. 3. Hemoragiile digestive superioare şi inferioare la nou-născut, sugar şi copil.

   4. 4. Obstrucţiile tractului digestiv la sugar şi copil.

   5. 5. Stenoza hipertrofică de pilor.

   6. 6. Hernia ombilicală.

   7. 7. Apendicita acută şi patologia diverticulului Meckel.

   8. 8. Megacolonul congenital aganglionar şi secundar.

   9. 9. Malformaţiile anorectale.

   10. 10. Hernia inghinală şi hidrocelul.

   11. 11. Invaginaţia intestinală.

   12. 12. Enterocolita ulcero-necrotică.

   13. 13. Herniile diafragmatice.

   14. 14. Peritonitele primitive şi secundare.

   15. 15. Tratamentul chirurgical al tumorii Wilms, neuroblastomului, osteosarcomului şi tumorilor părţilor moi.

   16. 16. Malformaţiile tractului urinar (uretero-hidronefroza şi boala de reflux).

   17. 17. Litiaza urinară la copil.

   18. 18. Varicocelul.

   19. 19. Fimoza şi hipospadiasul.

   20. 20. Criptorhidia. Scrotul acut (torsiunea, traumatismul, orhiepididimita). Hidrocelul.

   21. 21. Coalescenţa labială şi imperforaţia himenală.

   22. 22. Torsiunea anexială la copil.

   23. 23. Tumori ovariene.

   24. 24. Tratamentul chirurgical al pleuropneumoniilor complicate.

   25. 25. Probleme comune de ortopedie pediatrică:

       1. a. Piciorul strâmb congenital.

       2. b. Deformările membrelor inferioare.

       3. c. Patologia genunchiului.

       4. d. Osteocondritele.

       5. e. Displazia luxantă de şold.

       6. f. Pronaţia dureroasă a cotului.

       7. g. Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale.

       8. h. Scoliozele şi cifozele idiopatice ale adolescentului.

       9. i. Torticolisul congenital.

       10. j. Traumatismele musculo-scheletale.

       11. k. Luxaţii, entorse, fracturi.

       12. l. Osteomielita şi osteocondrita septică.

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Efectuarea tehnicilor de asepsie.

   2. 2. Hemostaza plăgilor.

   3. 3. Tehnici de îngrijire primară în arsurile de diferite grade ale copilului.

   4. 4. Însuşirea tehnicii corecte de examinare a bolnavului cu abdomen acut chirurgical.

   5. 5. Însuşirea tehnicilor de imobilizare provizorie a fracturilor, luxaţiilor, entorselor.

   6. 6. Tehnica tuşeului rectal.

   7. 7. Toracocenteza şi instalarea unui drenaj pleural în sistem închis.

   8. 8. Cateterismul venos prin denudare la sugar şi copil.

   9. 9. Tratamentul local şi sutura plăgilor.

   10. 10. Puncţionarea şi drenajul infecţiilor superficiale.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Recunoaşterea marilor sindroame asociate politraumei (hemoragic, sindromul de iritaţie peritoneală).	1. Să efectueze singur anamneza şi examenul obiectiv. 2. Să participe la planul de investigaţii. 3. Să asiste la munca în echipă (urgentist, imagist, chirurg).
2.	Cunoaşterea tipurilor de arsuri şi a tratamentului de bază al acestora.	1. Să poată evalua gradul unei arsuri şi să prezinte modalităţile evolutive (inclusiv potenţialele complicaţii). 2. Să fie capabil să efectueze tratamentul în urgenţă al unei arsuri de grad I/II.
3.	Cunoaşterea cauzelor hemoragiei digestive pe grupe de vârstă.	1. Să participe la efectuarea unui plan de investigaţii. 2. Să propună un plan terapeutic.
4.	Cunoaşterea cauzelor obstrucţiilor digestive pe grupe de vârstă.	1. Să poată enumera principalele mecanisme de producere a obstrucţiilor digestive. 2. Să recunoască tulburările hidoelectrolitice şi acido-bazice asociate. 3. Să enunţe principii de tratament.
5.	Cunoaşterea simptomatologiei clinice şi a metodelor diagnostice utilizate în stenoza hipertrofică de pilor.	1. Să poată prezenta pricipalele elemente de pregătire preoperatorie a pacientului (inclusiv reechilibrarea hidro- electrolitica şi acido-bazică). 2. Să fie capabil să efectueze diagnosticul diferenţial al vărsăturilor la vârsta de sugar (diagnostic diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor).
6.	Cunoaşterea elementelor de diagnostic clinic al herniei ombilicale şi metodele terapeutice utilizate.	Să fie capabil să enumere indicaţiile operatorii ale herniei ombilicale şi să argumenteze necesitatea intervenţiei.
7.	Recunoaşterea abdomenului acut (sindromul de iritaţie peritoneală).	1. Să poată enumera complicaţiile diverticulului Meckel şi posibilităţile evolutive. 2. Să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar în abdomenul dureros acut. 3. Să fie capabil să evalueze clinic şi să interpreteze rezultatele imagistice în cazul unui abdomen acut 4. Să poată enumera alte cauze de abdomen nechirurgical la copil.
8.	Recunoaşterea tipului de malformaţie anorectală (joasă sau înaltă) şi descrierea principiilor de tratament.	1. Participă la elaborarea unui plan de investigaţii paraclinice pentru evaluarea patologiei malformative. 2. Este capabil să poată prezenta aparţinătorilor rezultatele pe termen lung şi scurt ale tratamentului.
9.	Cunoaşte tabloul clinic şi modalităţile diagnostice ale megacolonului congenital aganglionar, precum şi principiile de tratament chirurgical în boala Hirschprung.	1. Este capabil să diferenţieze megacolonul congenital de cel secundar la copil. 2. Poate elabora un plan de nutriţie pentru aceşti pacienţi. 3. Cunoaşte patologia asociată unei stome digestive şi îngrijirea acesteia
10.	Cunoaşte simptomatologia clinică a tipurilor de persistenţă a canalului peritoneo-vaginal (hernie, hidrocel, chist de cordon).	1. Recunoaşte hernia strangulată şi complicaţiile acesteia. 2. Este capabil să prezinte teoretic şi să efectueze practic manevra de taxis pentru reducerea herniei. 3. Poate explica părinţilor necesitatea tratamentului

		chirurgical şi momentul acestuia.
11.	Recunoaşterea sindromului ocluziv la sugar sau copil şi a cauzelor invaginaţiei intestinale la această vârstă.	1. Este capabil să enumere cauzele mai frecvente de invaginaţie pe grupe de vârstă. 2. Poate prezenta algoritmul de diagnostic paraclinic în invaginaţia intestinală. 3. Este capabil să descrie tehnica efectuării unei clisme cu efect terapeutic.
12.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice şi a diagnosticului imagistic al enterocolitei ulcero-necrotice.	1. Este capabil să redea clasificarea evolutivă a enterocolitei ulcero-necrotice (Bell). 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan terapeutic al pacientului cu enterocolita ulcero-necrotică. 3. Este capabil să urmărească evoluţia clinică şi paraclinică a pacientului cu enterocolită ulcero-necrotică.
13.	Înţelegerea modificărilor anatomo- patologice din herniile diafragmatice congenitale şi a consecinţelor acestora.	1. Este capabil să interpreteze radiografia toraco- abdominală într-un caz de hernie diafragmatică. 2. Poate prezenta succint patologia asociată herniilor diafragmatice congenitale, precum şi prognosticul acestei afecţiuni (evoluţie, morbiditate, complicaţii).
14.	Recunoaşte abdomenul acut (sindromul de iritaţie peritoneală) şi cauzele acestuia.	1. Este capabil să enumere cauzele cele mai frecvente de peritonită secundară la copil. 2. Este capabil să prezinte semnificaţia investigaţiilor paraclinice (imagistice şi de laborator). 3. Este capabil să efectueze un pansament simplu la pacientul operat, sub îndrumare.
15.	Cunoaşte principiile de tratament chirurgical al celor mai frecvente tumori ale copilăriei.	1. Poate interpreta corect rezultatele investigaţiilor de bază efectuate într-un caz de patologie tumorală. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan de îngrijiri postoperatorii. 3. Participă la sedinţe interdisciplinare cu privire la evoluţia pacientului.
16.	Cunoaşterea fiziopatologiei ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral şi a consecinţelor acestora asupra aparatului reno- urinar.	1. Poate descrie modificările investigaţiilor de laborator şi imagistice în diagnosticul ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru îngrijirea pacienţilor cu ureterohidronefroză şi reflux vezico-ureteral.
17.	Cunoaşterea simptomatologiei şi a complicaţiilor litiazei urinare la copil.	1. Este capabil să interpreteze investigaţiile de laborator şi imagistice în diagnosticul litiazei urinare. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru îngrijirea pacienţilor cu litiază urinară.
18.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice a varicocelului.	1. Poate prezenta evaluarea clinică a gradului varicocelului (clasificare). 2. Este capabil să enumere principalele metode terapeutice chirurgicale în varicocel.
19.	Recunoaşterea fimozei. Diagnosticul clinic al hipospadiasului.	1. Este capabil să diferenţieze fimoza congenitală de fimoza dobândită/aderenţele balano-prepuţiale. 2. Poate descrie clasificarea anatomică a hipospadiasului şi asocierea cu alte malformaţii. 3. Este capabil să descrie etapele tratamentului chirurgical al hipospadiasului.
20.	Recunoaşterea criptorhidiei (testiculul necoborât) şi semnificaţia	1. Este capabil să diferenţieze testiculul ectopic de testiculul necoborât şi de testiculul retractil.

	acesteia.	2. Este capabil să propună investigaţii suplimentare pentru evaluarea copilului cu testicul nepalpabil (ecografie, imagistică prin rezonanţă magnetică, laparoscopie). 3. Înţelege şi poate descrie metodele terapeutice utilizate în tratament (hormonal, chirurgical).
21.	Recunoaşterea simptomatologiei acute în sindromul de scrot acut şi a gravităţii acesteia.	1. Poate enumera cauzele de scrot acut (torsiune de testicul, hidatida, trauma). 2. Este capabil să argumenteze importanţa investigaţiilor imagistice şi valoarea acestora (ecografia în diagnosticul torsiunii testiculare). 3. Poate prezenta principiile de tratament chirurgical în scrotul acut.
22.	Recunoaşterea coalescenţei labiale şi a simptomatologiei imperforaţiei himenale.	1. Este capabil să stabilească diagnosticul şi să prezinte îngrijirea fetiţei cu coalescenţa labiilor. 2. Participă la interpretarea rezultatelor ecografice abdominale şi importanţa în diagnosticul hematocolposului şi hematometriei în imperforaţia himenală.
23.	Recunoaşterea abdomenului acut – (torsiunea anexială) la copil.	1. Este capabil să indice investigaţiile imagistice utile în evaluarea pacientei cu torsiune anexială. 2. Este capabil să enumere principalele complicaţii ale torsiunii anexiale.
24.	Cunoaşterea principalelor formaţiuni ovariene prezente la vârsta copilăriei (benigne sau maligne).	1. Este capabil să indice investigaţiile paraclinice (laborator şi imagistice) utile în evaluarea unei paciente cu formaţiune ovariană. 2. Este capabil să prezinte modalităţile evolutive în funcţie de tipul formaţiunii tumorale.
25.	Cunoaşterea patologiei pleuro- pulmonare infecţioase la copil (inclusiv modalităţile evolutive şi indicaţiile tratamentului chirurgical: drenaj pleural pasiv/activ, decorticare, pleurectomie).	1. Poate descrie principalele manevre minim invazive în patologia supuraţiilor pleuro-pulmonare la copil (toracocenteza, toracotomie minimă cu instituirea unui drenaj pleural, tehnica Seldinger). 2. Este capabil să interpreteze investigaţiile paraclinice (laborator + imagistice) la un caz cu patologie pleuro- pulmonară ce necesită manopere chirurgicale.

Modulul 6 – Neonatologie :

Nr. ore curs : 60

Nr. ore practică : 425

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

   2. 2. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-născutului.

   3. 3. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părţi moi, leziuni craniene şi cranio-cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

   4. 4. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

   5. 5. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia naturală. Alimentaţia artificială. Tehnici de alimentaţie. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială.

   6. 6. Alimentaţia parenterală parţială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totală.

   7. 7. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii. Monitorizarea multidisciplinară a nou-născutului cu risc.

   8. 8. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

   9. 9. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

   10. 10. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumotoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

   11. 11. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţă.

   12. 12. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

   13. 13. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

   14. 14. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

   15. 15. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: Atrezia de esofag şi fistula eso-traheală atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano- rectale.

   16. 16. Enterocolita ulcero-necrotică.

   17. 17. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

   18. 18. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

   19. 19. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

   20. 20. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

   21. 21. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut.

   22. 22. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuţi. Tratamentul infecţiilor neonatale.

   23. 23. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

   24. 24. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia; hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia.

   25. 25. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou-născutului suspect de boală metabolică congenitală.

   26. 26. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

   27. 27. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul.

   28. 28. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

   29. 29. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

   30. 30. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou- născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Reanimarea neonatală.

   2. 2. Stabilizarea şi pregătirea nou-născutului în vederea transportului neonatal.

   3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

   4. 4. Tehnici de alimentaţie.

   5. 5. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen.

   6. 6. Cunoaşterea organizării, a regulilor de asepsie şi antisepsie într-un serviciu de neonatologie.

   7. 7. Cunoaşterea aparaturii din secţia de neonatologie.

   8. 8. Puncţia lombară – asistarea la efectuarea acestora, cunoaşterea tehnicii pe manechin.

   9. 9. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – asistare şi efectuare pe manechin.

   10. 10. Îngrijirea prematurului în incubator: cunoaşterea reglării temperaturii şi a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

   11. 11. Fototerapia.

   12. 12. Indicaţiile exsanguinotransfuziei.

   13. 13. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

   14. 14. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală.

   15. 15. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

   16. 16. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup.

   17. 17. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală.

   18. 18. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală.

   19. 19. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală.

   20. 20. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile neonatale.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet la nou-născutul la termen şi la prematurul cu vârstă gestaţională de 32 săptămâni sau peste. 2. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.
2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.
5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului

	baremului de activităţi practice.	îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
7.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.
8.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.	1. In discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

Modulul 7- Boli Infecţioase :

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică : 425

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Imunizări active şi pasive.

   2. 2. Antibioticele în infecţiile la copii: noţiuni de farmacocinetică şi farmacodinamică, rezistenţa, principalele clase de substanţe antibacteriene, antivirale, antifungice.

   3. 3. Infecţii respiratorii transmisibile (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): tuse convulsivă, gripa.

   4. 4. Infecţii cu exantem (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): rujeola, rubeola, boala mână-picior- gură, varicela, herpes zoster, scarlatina, erizipel, celulita, fasciita necrozantă, şocul toxicoseptic streptococic/stafilococic, eritem migrator.

   5. 5. Infecţii digestive (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): infecţia urliană, diareea de cauza virală.

   6. 6. Diareea de cauza bacteriană (Campylobacter, Salmonella, Shigella, Yersinia, sindromul hemolitic- uremic, Clostridium difficile).

   7. 7. Hepatite acute virale (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): virus hepatitic A, B.

   8. 8. Infecţii ale sistemului nervos central (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): meningite virale, meningite bacteriene, encefalite, tetanos, rabia (tratament profilactic).

   9. 9. Infecţii cu sindrom ganglionar (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): HIV, mononucleoza infecţioasă, difteria.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Tehnici de asepsie. Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

   2. 2. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic- sub supraveghere.

   3. 3. Recoltarea de sânge venos (inclusiv pentru hemocultură). Interpretarea buletinului de analiză.

   4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală.

   5. 5. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

   6. 6. Recoltarea exsudatului faringian. Interpretarea buletinului de analiză.

   7. 7. Recoltarea examenului de scaun (coprocitogramă, coprocultură, Gregersen, coproparazitologic). Interpretarea buletinului de analiză.

   8. 8. Recoltarea secreţiei conjunctivale.

   9. 9. Recoltarea secreţiei nazale.

   10. 10. Recoltarea frotiului sanguin. Interpretarea rezultatului (MGG, Ziehl Neelsen, Gram).

   11. 11. Recoltarea puroiului din plagă. Interpretarea buletinului de analiză.

   12. 12. Recoltarea LCR (puncţie lombară). Interpretarea buletinului de analiză.

   13. 13. Recoltarea lichidului pleural (puncţia pleurală). Interpretarea buletinului de analiză.

   14. 14. Administrarea de substanţe medicamentoase: oral, intrarectal, intramuscular, intravenos (pe manechin în funcţie de resursele logistice sau pe pacient- sub supraveghere), în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza şi examenul obiectiv ţinând cont de specificul epidemiologic al bolilor infecto-contagioase.	Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.
2.	Cunoaşte noţiunile specifice de triaj şi izolare în principalele boli infecţioase ale copilului.	Este capabil să indice corect cazurile care necesită izolare şi criteriile după care se efectuează aceasta.
3.	Cunoaşte măsurile de profilaxie a transmiterii bolilor infecţioase.	Este capabil să enumere măsurile specifice de profilaxie a transmiterii principalelor boli infecţioase în funcţie de mecanismul de transmitere (respiratorii, digestive).
4.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
5.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi a planului terapeutic.
6.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic. 3. Poate preciza oportunitatea şi tratamentul antibiotic/antiviral de primă intenţie în principalele boli infecţioase ale copilului.
7.	Efectuează manopere	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de

	diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
8.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie. 2. Poate preciza criteriile de continuare/modificare a antibioticoterapiei în funcţie de evoluţia clinică şi rezultatele investigaţiilor. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	Este capabil să redacteze biletul de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

Modulul 8 – Genetică medicală:

Nr. ore curs : 15

Nr. ore practică : 150

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Introducere în genetica medicală: definiţie, terminologie, aspecte epidemiologice.

   2. 2. Genomul uman. Transmiterea mendeliană şi non-mendeliană a bolilor genetice. Testele genetice.

   3. 3. Principalele categorii de boli genetice:

      •  Anomaliile cromozomiale numerice şi structurale. Mecanisme de producere. Corelaţii genotip- fenotip.

      •  Boli monogenice autozomale şi gonozomale. Ereditatea dominantă şi recesivă. Corelaţii genotip-fenotip.

      •  Ereditatea poligenică-multifactorială.

      •  Bolile mitocondriale.

   4. 4. Anomaliile congenitale. Clasificare. Mecanisme de producere. Teratogeneza.

2. II. Barem de activităţi practice.

   1. 1. Abordarea clinică a unui copil cu boală genetică.

   2. 2. Indicaţiile, interpretarea şi valoarea diagnostică a testelor genetice.

   3. 3. Sfatul genetic. Obiective şi etape. Indicaţii. Probleme etice.

   4. 4. Screeningul genetic prenatal, neonatal şi populaţional (familial) al heterozigoţilor.

   5. 5. Abilitatea de accesare a bazelor de date genetice.

3. III. Obiective specifice :

   •  cunoaşterea principalelor clase de boli genetice.

   •  cunoaşterea principalelor tipuri de transmitere a unei boli genetice.

   •  recunoaşterea trăsăturilor dismorfice.

   •  recunoaşterea sindroamelor genetice si dismorfice comune.

   •  capacitatea de selectare şi îndrumare a pacienţilor către genetician.

4. IV. Rezultate aşteptate. La sfârşitul stagiului rezidentul este capabil :

•  să încadreze corect o boală genetică în una dintre principalele categorii.

•  să precizeze modul de transmitere ereditară a principalelor boli genetice (prezentate la curs).

•  să descrie corect anomaliile clinice la un pacient cu dismorfism.

•  să indice corect explorările genetice necesare pentru stabilirea diagnosticului la un pacient cu suspiciunea clinică de boală genetică.

•  să prezinte principalii paşi în acordarea unui sfat genetic.

•  să cunoască situaţiile în care îndrumă pacientul spre un specialist în Genetică Medicală.

Modulul 9 – Imagistică medicală :

Nr. ore curs : 40

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematică ore curs.

   1. 1. Noţiuni radioimagistice de bază – principii de funcţionare ale radiologiei convenţionale, ultrasonografiei (US), rezonanţei magnetice (RM), computer tomografiei (CT), PET-CT.

   2. 2. Noţiuni de radioprotecţie – Principiul ALARA (As Low As Reasonably Achivable) în pediatrie.

   3. 3. Semiologie radioimagistică.

   4. 4. Imagistica în urgenţele pediatrice.

   5. 5. Imagistica toracelui în pediatrie (indicaţii, contraindicaţii, limite).

   6. 6. Imagistica afecţiunilor digestive (indicaţii, contraindicaţii, limite).

   7. 7. Imagistica afecţiunilor reno-urinare.

   8. 8. Imagistica afecţiunilor musculoscheletale (traumatisme, boli reumatologice, boli metabolice, boli genetice, tumori).

   9. 9. Imagistica afecţiunilor neurologice.

   10. 10. Imagistica în afecţiunile endocrine şi genetice pediatrice.

2. II. Baremul activităţilor practice.

   1. 1. Indicaţiile imagistice în urgenţele pediatrice medicale şi chirurgicale.

   2. 2. Integrarea unui buletin radiologic în diagnosticul final.

   3. 3. Recunoaşterea aspectului radiologic în următoarele afecţiuni: pneumotorace, pneumonie acută bacteriană, pneumonie interstiţială, colecţie pleurală masivă, atelectazie, bronşiolită, pneumoperitoneu, ocluzie intestinală.

   4. 4. Diagnosticul refluxului vezico-ureteral şi gradele acestuia pe uretrocistografia micţională clasică.

   5. 5. Algoritmul de examinare imagistică în dilatările reno-urinare diagnosticate antenatal.

   6. 6. Algoritmul de examinare imagistică în infecţiile urinare joase şi înalte.

   7. 7. Indicaţiile imagistice în tumorile abdominale pediatrice.

   8. 8. Indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale pediatrice.

   9. 9. Indicaţiile imagistice în sindromul convulsiv.

   10. 10. Indicaţiile imagistice în sindromul de vărsături la nou-născut şi sugar.

   11. 11. Indicaţiile imagistice în boala Crohn, alte boli inflamatorii intestinale şi boala Hirschprung.

   12. 12. Indicaţiile imagistice în fibroza chistică.

   13. 13. Indicaţiile imagistice în artrita juvenilă idiopatică şi alte afecţiuni reumatologice pediatrice.

   14. 14. Indicaţiile imagistice în afecţiunile endocrine/metabolice/genetice cele mai frecvente.

3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate.

   Obiective generale.

   1. 1. Obţinerea de noţiuni de bază de interpretare a imaginilor radiologice, ecografice, CT şi RM.

   2. 2. Cunoaşterea şi justificarea principalelor investigaţii imagistice utile în patologia pediatrică (radiologie convenţională, ultrasonografie, computer tomografie, rezonanţă magnetică).

   3. 3. Capacitatea de a înţelege şi integra rezultatul radioimagistic în diagnosticul final.

      	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
      1.	IMAGISTICA URGENŢELOR PEDIATRICE Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în diferitele tipuri de urgenţe : I. Urgenţe cranio-cerebrale	Să poată preciza indicaţiile investigaţiilor imagistice în urgenţă şi principalele modificări detectate:

      1. 1. Traumatism craniocerebral.

      2. 2. Encefalita/meningoencefalita.

      	II. Urgenţe vertebromedulare III. Urgenţe toracice
      	IV. Urgenţe abdominale
      2.	IMAGISTICA TORACELUI I. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei toracice la copil şi a elementelor normale ale acesteia. Cunoaşterea principalelor entităţi patologice specifice vârstei pediatrice detectabile pe radiografia toracică.

      1. 3. AVC ischemic/hemoragic.

      2. 4. Sindrom convulsiv.

      3. 5. Sdr PEIC (proces expansiv intracranian).

      4. 6. Traumatism vertebral cu risc.

      5. 7. Deficit neurologic brusc instalat.

      1. 8. Traumatism toracic.

      2. 9. Pneumotorace/Pneumomediastin.

      3. 10. Trombembolism pulmonar.

      4. 11. Hernia diafragmatică.

      5. 12. Afecţiuni evoluând cu detresă respiratorie.

      6. 13. Corp străin.

      1. V. Inghino-scrotal

      2. VI. Părţi moi/ musculoscheletale

      3. VII. Vascular

      1. 14. Traumatism abdominal.

      2. 15. Pneumoperitoneu.

      3. 16. Apendicita.

      4. 17. Diverticulita Meckel.

      5. 18. Invaginaţia interstinală.

      6. 19. Peritonita.

      7. 20. Ocluzia intestinala/Volvulus.

      8. 21. Hemoragia digestivă

      9. 22. Enterocolita ulceronecrotică.

      10. 23. Torsiunea de ovar.

      11. 24. Piosalpinx.

      1. 25. Torsiunea testiculară.

      2. 26. Traumatismul testicular (contuzie/fractură/ruptură).

      3. 27. Hernia inghinală încarcerată.

      1. 28. Flegmon/Abces ganglionar/parotidian.

      2. 29. Ruptura musculară.

      1. 30. Tromboza venoasă profundă.

      2. 31. Anevrism/Disecţie arterială.

      1. 1. Să aibă capacitatea de a identifica penumotoracele, pneumomediastinul şi pneumoperitoneul.

      2. 2. Să recunoască aspectul radiologic din cele mai frecvente afecţiuni care produc detresă respiratorie.

      3. 3. Să recunoască aspectul radiologic al celor mai comune afecţiuni pulmonare inflamatorii/infecţioase:

         •  bronşiolita

         •  pneumonia interstiţială

         •  pneumonia bacteriană (particularităţi in funcţie de vârsta şi etiologie)

         •  colecţii pleurale

         •  TBC

         •  fibroză chistică

      3.	IMAGISTICA ABDOMENULUI	RM şi CT în afecţiunile aparatului digestiv.
      4.	IMAGISTICA RENOURINARĂ I. Cunoaşterea indicaţiilor cistografiei micţionale, ale ecografiei renale (inclusiv urosonografia), scintigrafiei renale şi a URO- RM.	antenatal (inclusiv prezentarea clasificării

      1. II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei toracice, a rolului pe care aceasta îl poate avea in diagnosticul şi monitorizarea proceselor de condensare şi a colecţiilor pleurale.

      2. III. Cunoaşterea indicaţiilor computer tomografiei în patologia toracică.

      3. IV. Cunoaşterea indicaţiilor şi limitelor RM toracice.

      1. 4. Să recunoasca modificările radiologice cardio-pulmonare asociate afecţiunilor cardiace.

      2. 5. Să recunoasca aspectul ecografic al colecţiilor pleurale şi al proceselor de condensare.

      3. 6. Să fie capabil să precizeze indicaţiile computer tomografiei în afecţiunile toracice.

      4. 7. Să fie capabil să precizeze indicaţiile rezonanţei magnetice în afecţiunile toracice.

      1. I. Dobândirea de noţiuni de semiologie radioimagistică abdominală.

      2. II. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei abdominale pe gol la copil şi identificarea principalelor entităţi patologice.

      3. III. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor administrării de substanţă de contrast orală la pacienţii pediatrici.

      4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei abdominale şi a aspectelor ecografice normale si patologice.

      5. V. Cunoaşterea indicaţiilor RM şi CT în patologia digestivă pediatrică (cele mai frecvente afecţiuni).

      1. 1. Să cunoască semiologia radioimagistică abdominală de bază.

      2. 2. Să recunoască aspectul radiologic şi semnificaţia patologică a nivelelor hidroaerice/pneumoperitoneului/ pneumatozei intestinale,etc.

      3. 3. Să fie capabil să precizeze indicaţiile şi contraindicaţiile administrării de substanţă de contrast orală la copil.

      4. 4. Să recunoască principalele modificări radioimagistice detectate în patologia malformativă, inflamatorie, infecţioasă şi tumorală:

         • – a tubului digestiv (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite);

         • – ficatului, căilor biliare, pancreasului şi splinei (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite).

      5. 5. Să fie capabil să precizeze indicatiile

      1. 1. Să recunoască cele mai frecvente anomalii congenitale reno-urinare şi indicaţiile imagistice ale acestora.

      2. 2. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în dilatările căilor urinare diagnosticate

      	II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei, ale RM şi CT în tumorile renale.	dilatărilor căilor urinare).
      5.	IMAGISTICA MUSCULOSCHELETALĂ
      6.	NEURORADIOLOGIE I. Cunoaşterea rolului ecografiei transfontanelare la nou născut şi sugar.	TORCH.

      1. 3. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în infecţiile urinare înalte şi joase.

      2. 4. Să descrie metodologia efectuării cistografiei micţionale şi să cunoască gradele de reflux vezico-ureteral. Să cunoască rolul urosonografiei ca şi alternativă în diagnosticul refluxului vezico-ureteral.

      3. 5. Să descrie indicaţiile examinării Doppler a vaselor renale, aspectele normale şi patologice posibile şi să recunoască situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (angioRM/angio CT).

      4. 6. Să explice tipurile de scintigrafie renală şi rolul lor în managementul afecţiunilor pediatrice.

      5. 7. Să precizeze indicaţiile URO-RM şi rolul acesteia în managementul pacientului pediatric cu afectiuni renale.

      6. 8. Să precizeze principalele tumori renale specifice pediatriei şi aspectele imagistice ale acestora.

      1. I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în displazia de dezvoltare a şoldului.

      2. II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în cele mai frecvente afecţiuni osteoarticulare.

      3. III. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în artrita juvenilă idiopatică.

      4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în leziunile osoase benigne şi maligne.

      5. V. Cunoaşterea afecţiunilor metabolice ce determină afectare osoasă.

      1. 1. Să enumere factorii de risc ai displaziei de dezvoltare a şoldului si sa explice rolul ecografiei si al radiografiei in diagnostic si monitorizare (clasificarea Graf a DDS).

      2. 2. Să precizeze rolul ecografiei în diagnosticul sinovitei tranzitorii şi indicaţiile imagistice în necroza aseptică a capului femural, apofizita tibială anterioară, apofizita calcaneană, osteomielita, artrita/osteoartrita septică.

      3. 3. Să explice rolul fiecărui tip de examinare în diagnosticul AIJ, stabilirea activităţii bolii şi monitorizare (ecografie, IRM).

      4. 4. Să precizeze metodele de investigaţie imagistică utile pentru diagnosticul afecţiunilor osoase benigne şi maligne.

      5. 5. Să descrie principalele afecţiuni metabolice ce determină afectare osoasă.

      1. 1. Să precizeze rolul ecografiei transfontanelare în hemoragia matricei germinale, a asfixiei neonatale şi a celor mai frecvente malformaţii cerebrale.

      2. 2. Să descrie indicaţiile imagistice în sdr.

      	II. Cunoaşterea rolului investigaţiilor imagistice (ecografie, RM, CT) în cele mai frecvente afecţiuni neurologice.	convulsiv.
      7.	ENDOCRINOLOGIE/GENETICĂ/BOLI DE METABOLISM I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice din patologia endocrină pediatrică.
      	II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice ale celor mai frecvente boli genetice şi de metabolism.

      1. 3. Să precizeze indicaţiile imagistice în suspiciunea de meningită/encefalită/ meningoencefalită.

      2. 4. Să precizeze indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale.

      3. 5. Să descrie indicaţiile imagistice în sindromul

      1. 1. Să descrie entităţile patologice hipofizare ce prezintă indicaţie pentru RM hipofizar.

      2. 2. Să precizeze indicaţiile ecografiei tiroidiene. Să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (scintigrafie).

      3. 3. Să recunoască aspectul radiologic normal al timusului şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (ecografie/RM).

      4. 4. Să precizeze indicaţiile ecografiei suprarenaliene şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (RM/CT).

      5. 5. Să precizeze indicaţiile ecografiei organelor genitale interne şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare.

      6. 6. Să precizeze indicaţiile ecografiei testiculare.

      Modulul 10 – Pediatrie :

      Nr. ore curs. 145

      Nr. ore practică. 1300

      1. I. Tematică ore curs.

         1. 1. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

         2. 2. Obezitatea.

         3. 3. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

         4. 4. Sindromul de vărsături.

         5. 5. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

         6. 6. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

         7. 7. Sifilisul congenital si dobândit.

         8. 8. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

         9. 9. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

         10. 10. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

         11. 11. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

         12. 12. Tulburări de ritm şi conducere.

         13. 13. Deficite imune, genetice şi dobândite.

         14. 14. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerelor la copil. Manifestări comune ale cancerului la copil. Principiile tratamentului antineoplazic în pediatrie. Efectele adverse ale terapiei anticanceroase.

         15. 15. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

         16. 16. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

         17. 17. Enurezisul.

         18. 18. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

         19. 19. Hematuria.

         20. 20. Proteinuria.

         21. 21. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

         22. 22. Insuficienţa renală acută. Mijloace de epurare extrarenală – dializa.

         23. 23. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

         24. 24. Bolile genetice de metabolism.

         25. 25. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

         26. 26. Diabetul zaharat la copil.

         27. 27. Cetoacidoza şi coma diabetică.

         28. 28. Artrita idiopatica juvenilă, lupusul eritematos sistemic, purpura Schonlein–Henoch, boala Kawasaki.

      2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulul 1).

         1. 1. Efectuarea puncţiei venoase şi montarea unui cateter venos periferic.

         2. 2. Interpretarea electrocardiogramei (ECG), recunoaşterea tulburărilor de ritm şi conducere ameninţătoare de viaţă şi a ritmurilor stopului cardiac.

         3. 3. Efectuarea abordului intraosos.

         4. 4. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – sub supraveghere.

         5. 5. Montarea sondei nazogastrice sau orogastrice.

         6. 6. Coordonarea echipei în cadrul SVB (suport vital de bază).

         7. 7. Administrarea de substanţe medicamentoase pe cale intravenoasă.

         8. 8. Prepararea unei perfuzii şi montarea unei perfuzii endovenoase.

         9. 9. Spirometrie şi FEV : efectuare şi interpretare- sub supraveghere.

         10. 10. Efectuarea otoscopiei.

         11. 11. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi) – sub supraveghere.

      3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează evaluarea clinică a pacientului.	1. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să ia masuri imediate. 2. Are abilităţile de recunoaştere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizează medicului îndrumător. Cunoaşte managementul medico-legal al acestor cazuri.
2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.	1. Cunoaşte criteriile de internare. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.
3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.	1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.
4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaborează planul iniţial de investigaţii. Propune planul complet de investigaţii.	1. Este capabil să elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapă. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumator un plan complet de investigaţii. 4. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă performanţă.
5.	Elaborează un plan iniţial de tratament.	1. Este capabil să elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor

	Propune planul complet de tratament.	specifice. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de tratament, luând în considerare comorbidităţile.
6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii şi tratament în funcţie de evoluţia pacientului. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul transferului unui pacient către o altă secţie.
8.	Participă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului interdisciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală.	1. Este capabil să redacteze singur biletul de ieşire/scrisoarea medicală pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător. 2. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post- externare în cazul afecţiunilor acute.

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

Obiectivele generale ale trunchiului comun de pregătire în pediatrie includ dobândirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

1. VI. Comunicare;

2. VII. Etică şi profesionalism;

3. VIII. Asigurarea calităţii actului medical;

4. IX. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

5. X. Organizare şi conducere.

   1. I. Comunicare.

      Rezidentul trebuie să dobândească următoarele abilităţi :

      1. D. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

         • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

         • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.);

         • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav;

         • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale;

         • – Utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie).

      2. E. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate:

         • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

         • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

         • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar;

         • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

         • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităţi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

      3. F. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical:

         • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

         • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale care asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

   2. II. Etică şi profesionalism.

      Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

      • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

      • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică şi dizabilităţi;

      • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului şi a raporturilor de muncă dintre angajaţi;

      • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

      • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

      • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real;

      • – Capacitatea de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

      • – Abilitatea de a evalua şi expune conţinutul întâlnirilor ştiinţifice;

      • – Abilitatea de a accesa informaţii medicale, de a înţelege diferenţa dintre cercetare şi audit clinic;

      • – Capacitatea de a utiliza şi înţelege interpretarea testelor statistice simple;

      • – Capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor;

      • – Însuşirea metodologia cercetării ştiinţifice.

   3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

      Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

      • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

      • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calităţii actului medical;

      • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

      • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse în activitatea medicală de îngrijire a copilului;

      • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

      • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic;

      • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

      • – Înţelegerea principiilor, metodelor şi a instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

   4. IV. Expertiză pediatrică.

      Rezidentul trebuie să:

      • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii şi a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice;

      • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale;

      • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsurile de protecţie ce se impun în astfel de situaţii.

   5. V. Organizare şi conducere.

Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

• – utilizarea raţională a timpului;

• – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

• – delegarea atribuţiilor;

• – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

• – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

• – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

• – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale;

– redactarea documentelor medicale (raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) într-un mod inteligibil, lizibil şi la timp.

Examenul de medic specialist:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă Da

• – examen clinic Da

• – probă de abilităţi/manualităţi Da

• – probă pe casetă video Nu

• – probă operatorie Nu

• – dizertaţie Nu

TEMATICA DE EXAMEN

1. 7. Febra la copil.

2. 8. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Otita medie acută. Mastoidita.

3. 9. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Bronşiolita acută.

4. 10. Insuficienţa respiratorie acută.

5. 11. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele.

6. 12. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

7. 13. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

8. 14. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

9. 15. Hipertensiunea arterială la copil.

10. 16. Diareea acută bacteriană şi virală.

11. 17. Sindroamele de deshidratare.

12. 18. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

13. 19. Boala inflamatorie intestinală.

14. 20. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

15. 21. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

16. 22. Icterele la sugar si copil.

17. 23. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

18. 24. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

19. 25. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

20. 26. Insuficienţa pancreatică exocrină. Fibroza chistică.

21. 27. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

22. 28. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

23. 29. Tulburări de ritm şi conducere.

24. 30. Insuficienţa cardiacă.

25. 31. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

26. 32. Anemiile hemolitice congenitale şi dobândite.

27. 33. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată). Trombozele venoase şi arteriale.

28. 34. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

29. 35. Infecţia de tract urinar.

30. 36. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

31. 37. Glomerulonefritele acute şi cronice.

32. 38. Sindromul nefrotic.

33. 39. Insuficienţa renală acută.

34. 40. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

35. 41. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

36. 42. Sifilisul congenital şi dobândit.

37. 43. Deficite imune genetice şi dobândite.

38. 44. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

39. 45. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

40. 46. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

41. 47. Urgenţele oncologice la copil.

42. 48. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

43. 49. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

44. 50. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

45. 51. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

46. 52. Bolile congenitale de metabolism: fenilcetonuria, hiperamoniemia, tirozinemia, galactozemia, glicogenozele, hipercolesterolemia familială, hipertrigliceridemia familială.

47. 53. Hiperglicemiile sugarului şi copilului.

48. 54. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

1. 1. Stabilirea recomandărilor regimului dietetic într-o boală diareică acută simplă.

2. 2. Soluţii pentru rehidratare orală: compoziţie, proprietăţi, indicaţii, contraindicaţii.

3. 3. Elaborarea unei indicaţii de perfuzie endovenoasă.

4. 4. Stabilirea regimului dietetic în diabetul zaharat infantil juvenil.

5. 5. Stabilirea regimului dietetic la copilul cu glomerulonefrită acută.

6. 6. Interpretarea unui examen radiologic toracic (plămân, cord, pleură, mediastin).

7. 7. Interpretarea unui examen radiologic al tubului digestiv.

8. 8. Interpretarea unui examen radiologic al aparatului reno-ureteral.

9. 9. Interpretarea analizelor de hematologie (hemoleucogramă, frotiu sanguin periferic, medulogramă, teste de hemostază).

10. 10. Interpretarea buletinelor de analize de bacteriologie.

11. 11. Interpretarea probelor funcţionale respiratorii.

12. 12. Interpretarea probelor paraclinice hepatice.

13. 13. Interpretarea probelor paraclinice renale.

14. 14. Interpretarea ionogramei sanguine şi urinare, a echilibrului acido-bazic (metoda Astrup).

15. 15. Interpretarea unei EKG normale şi în principalele afecţiuni cardiovasculare (miocardite, pericardite, supraîncărcări şi dilataţii ale cavităţilor cardiace, tulburări de ritm şi de conducere).

16. 16. Tehnici de reanimare cardio-respiratorie.

17. 17. Puncţia lombară: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiză a LCR.

18. 18. Puncţia pleurală: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiza a lichidului pleural.

19. 19. Sondajul nazogastric şi orogastric (indicaţii, tehnici, incidente). Spălătura gastrică în intoxicaţii.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST PEDIATRIE

Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

1. I. Competenţe specifice în activitatea curentă

   1. 1. Examinează bolnavii la internare şi completează foaia de observaţie clinică generală.

   2. 2. Întocmeşte planul de investigaţii paraclinice pentru pacienţii internaţi şi foloseşte investigaţiile paraclinice efectuate ambulator.

   3. 3. Examinează zilnic bolnavii internaţi şi consemnează în foaia de observaţie: evoluţia, explorările de laborator, alimentaţia şi tratamentul corespunzător.

   4. 4. Obţine consimţământul informat şi informează pacientul/aparţinătorul despre consecinţele refuzului tratamentului medical.

   5. 5. Recomandă şi urmăreşte zilnic regimul alimentar al bolnavilor.

   6. 6. Întocmeşte şi semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijeşte.

   7. 7. Supraveghează tratamentele medicale executate de cadrele medii şi auxiliare sanitare, iar la nevoie le efectuează personal.

   8. 8. Trimite pacienţii la consulturi interclinice.

   9. 9. Informează pacientul/însoţitorul acestuia cu privire la aspectele legate de boală, incluzând: diagnosticul, examinările paraclinice, tratamentul, date legate de evoluţie şi pronostic.

   10. 10. Consiliază pacienţii, vizitatorii şi personalul în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor.

   11. 11. Instituie tratamentul adecvat pentru infecţiile existente şi ia măsurile ce se impun pentru a preveni transmiterea acestora şi altor persoane, în special pacienţilor.

   12. 12. Aplică ghidurile de practică medicală dar individualizează tratamentul în funcţie de particularităţile pacientului.

   13. 13. Asigură contravizita potrivit graficului stabilit de către medicul şef de secţie sau, în situaţii deosebite, din dispoziţia acestuia.

   14. 14. Întocmeşte formele de externare ale bolnavilor şi redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are sau i-a avut în îngrijire.

   15. 15. Constată decesul şi dă dispoziţii de transportare a cadavrului la morgă, după 2 ore de la deces.

   16. 16. Participă la autopsii şi confruntările anatomoclinice la cazurile pe care le-a avut în îngrijire.

   17. 17. Anunţă cazurile cu implicaţii medico-legale conform legilor în vigoare.

   18. 18. Propune soluţii pentru îmbunatăţirea activităţii de îngrijiri medicale a pacientului.

   19. 19. Desfăşoară, după caz, activitate de cercetare medicală.

   20. 20. Depune o activitate permanentă de educaţie sanitară a bolnavilor şi aparţinătorilor.

   21. 21. Face parte din diverse comisii organizate la nivelul spitalului, având atribuţii specifice comisiilor în care este numit.

2. II. Competenţe specifice în serviciul de gardă

   1. 1. Controlează la intrarea în gardă prezenţa în serviciu a personalului medico – sanitar, existenţa mijloacelor necesare asigurării medicale curente şi de urgenţă, precum şi predarea serviciului de cadre medii şi auxiliare care lucrează în ture.

   2. 2. Supraveghează cazurile grave existente în secţie sau internate în timpul gărzii, menţionându-le la raportul de gardă.

   3. 3. Inscrie în registrul de consultaţii orice bolnav prezent la camera de gardă.

   4. 4. Internează bolnavii care au bilet de trimitere precum şi cazurile de urgenţă care se adresează secţiei răspunzând de justa indicaţie a internării sau a refuzului acestor cazuri, putând apela la ajutorul oricărui specialist din cadrul spitalului.

   5. 5. Răspunde la chemările care necesită prezenţa sa în cadrul spitalului şi cheamă la nevoie alţi medici necesari pentru rezolvarea cazului.

   6. 6. Întocmeşte foaia de observaţie a cazurilor internate de urgenţă şi consemnează evoluţia bolnavilor internaţi şi medicaţia de urgenţă pe care a administrat-o.

   7. 7. Acordă asistenţă medicală de urgenţă bolnavilor care nu necesită internare.

   8. 8. Asigură internarea în alte spitale a bolnavilor care nu pot fi rezolvaţi în spitalul respectiv, după acordarea

Obligaţii

Etice, deontologice

Respectă următoarele acte normative :

1. 1. Legea 46/2003 privind drepturile pacientului.

2. 2. Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările survenite

3. 3. Normele de etică şi deontologie profesională.

Profesionale

1. I. Atribuţii generale

   1. 1. Cunoaşte şi respectă prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, a Regulamentului Intern al unităţii şi regulile stabilite de şeful secţiei.

   2. 2. Cunoaşte şi respectă normele igienico – sanitare.

   3. 3. Cunoaşte şi respectă normele P. S. I. şi de securitate a muncii.

   4. 4. Cunoaşte şi respectă programul de muncă.

   5. 5. Respectă secretul profesional şi codul de etică şi deontologie profesională.

   6. 6. Efectuează controlul medical periodic general.

   7. 7. Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de utilizare a echipamentelor, prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă;

   8. 8. Desfăşoară activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesională atât propria persoană, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, precum şi în timpul deplasării la şi de la locul de muncă.

   9. 9. Aduce la cunoştinţa şefului direct accidentele de muncă suferite de persoana proprie şi/sau de alte persoane participante la procesul de muncă.

   10. 10. Respectă Statutul Colegiului Medicilor din Romania privind exercitarea profesiei de medic, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor.

2. II. Atribuţii specifice în activitatea curentă

   1. 1. Prezintă medicului şef de secţie în cadrul raportului de gardă şi a vizitelor mari, situaţia bolnavilor pe care îi are în îngrijire şi solicită sprijinul acestuia ori de cîte ori este necesar.

   2. 2. Participă la consultări cu medicii din alte specialităţi şi în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum şi la expertizele medico-legale.

   3. 3. Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în îngrijire şi care necesită supraveghere deosebită.

   4. 4. Controlează şi răspunde de întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor desfăşurată de personalul mediu, auxiliar şi elementar sanitar cu care lucrează.

   5. 5. Asigură şi răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice, precum şi a normelor de protecţia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă.

   6. 6. Raportează cazurile de boli infecţioase şi profesionale potrivit dispoziţiilor în vigoare.

   7. 7. Răspunde de disciplina, ţinuta şi comportamentul personalului din subordine.

   8. 8. Răspunde prompt la toate solicitările de urgenţă, la consulturile din aceeaşi secţie şi alte secţii şi colaborează cu toţi medicii din secţiile şi laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor.

   9. 9. Efectueaza consultaţii de specialitate în ambulator, conform programarii întocmite de medicul şef secţie.

   10. 10. Îşi dezvoltă pregatirea profesională prin participarea la cursuri de perfecţionare, simpozioane, congrese.

       

   11. 11. Aplică regulile stabilite pentru completarea şi gestionarea FOCG şi a circuitului acesteia.

   12. 12. Urmăreşte introducerea în practică a celor mai eficiente metode de diagnostic şi tratament;

   13. 13. Participă la şedinţele organizate în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţii a activităţilor din cadrul secţiei.

   14. 14. Respectă prevederile HG nr. 1103/2014 cu referire la prevenirea şi intervenţia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare;

   15. 15. Respectă prevederile Legii 272/2004 şi HG 1103/2014 cu referire la obligaţia de a informa asistentul social din unitatea sanitară cu privire la internarea unui copil ce prezintă semne de abuz/neglijare/exploatare/ violenţă/vătămare;

   16. 16. Păstrează secretul profesional, confidenţialitatea şi anonimatul pacientului şi oferă informaţii aparţinătorilor numai în interesul bolnavilor.

   17. 17. Manifestă atitudine respectuoasă atât faţă de pacient şi patologia acestuia, cât şi faţă de însoţitorul acestuia.

   18. 18. Respectă drepturile pacienţilor conform legislaţiei în vigoare;

   19. 19. Aplică şi respectă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

   20. 20. Aplică şi respectă Normele de supraveghere, prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

3. III. Atribuţii specifice în serviciul de gardă

   1. 1. Răspunde de buna funcţionare a secţiei, de aplicarea dispoziţiilor prevăzute în regulamentul intern şi a sarcinilor date de şeful de secţie, pe care îl reprezintă, în orele în care acesta nu este prezent în spital.

   2. 2. Anunţă prin toate mijloacele posibile şeful secţiei, conducerea spitalului şi autorităţile competente în caz de incendiu sau alte calamităţi ivite în timpul gărzii şi ia măsuri imediate de intervenţie şi prim ajutor cu mijloacele disponibile până la constituirea celulei de criză condusă de managerul spitalului sau de înlocuitorul acestuia. Anunţă şefului secţiei şi Directorului Medical cazurile cu implicaţii medico-legale.

   3. 3. Asistă la distribuirea alimentelor, verifică calitatea acestora, efectuand examenul organoleptic, cantitativ, calitativ al alimentelor distribuite la bolnavi, le îndepărtează pe cele necorespunzatoare, consemnând observaţiile în condica de la blocul alimentar şi anunţă medicul şef de secţie.

   4. 4. Urmăreşte disciplina şi comportamentul vizitatorilor în zilele de vizită precum şi prezenţa ocazională a altor persoane străine în spital şi ia măsurile necesare.

Prof. Dr. Mihaela Bălgrădean,

Coordonator Rezidenţiat Nefrologie Pediatrică UMF “Carol Davila” – Bucureşti

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

ONCOLOGIE ŞI HEMATOLOGIE PEDIATRICĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA PEDIATRIE ,ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE PEDIATRICA

Definiţia specialităţii:

Pediatria este specialitatea care se ocupă cu patologia medicală a copilului de la 0 la 18 ani ea incluzând un domeniu profilactic, care cuprinde puericultura şi unul curativ, într-un context socio-etic şi managerial specific, la care se asociază aprofundarea suplimentară a unor subdomenii, ce se constituie în specializări derivate din pediatrie, după cum urmează:

1. 1. Cardiologie pediatrică

2. 2. Gastroenterologie pediatrică

3. 3. Oncologie si hematologie pediatrică

4. 4. Pneumologie pediatrică

5. 5. Nefrologie pediatrică

Absolvenţii specializării de Oncologie si hematologie pediatrică vor fi certificaţi ca şi “medici specialişti pediatrie , oncologie si hematologie pediatrica” având cunoştinţele şi calificarea necesară de a efectua gărzi în specialitatea Pediatrie si Oncologie-hematologie pediatrica precum şi de a acorda îngrijiri pediatrice în conformitate cu competenţele dobândite conform curriculei de pregătire.

Instruirea prin trunchiul comun durează 3 ani. După absolvirea trunchiului comun, pentru Pediatrie Generală şi fiecare specialitate derivată se va continua pregătirea specifică în conformitate cu curriculele întocmite distinct.

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri, demonstraţii) pe an de studiu universitar, pentru tematica prezentată, fiind prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual dirijat.

Oncologia si hematologia pediatrica este subspecialitatea care se ocupa cu afectiunile oncologice si hematologice la copil si adolescent.

In anul 2001 Uniunea Europeana a Specialitatilor Medicale (European Union of Medical Specialists-UEMS) a aprobat subspecialitatea de oncologie si hematologie pediatrica si curricula europeana de pregatire in cadrul subspecialitatilor de ingrijire pediatrica tertiara.

Aceasta specialitate include pregatire de pediatrie 3 ani ( trunchi comun pediatrie generala), si pregatire de subspecialitate de 2 ani in oncologie si hematologie pediatrica.

Curricula de oncologie si hematologie pediatrica a fost elaborata de Societatea Internationala de Oncologie Pediatrica- Europa ( SIOPE) si de Societatea Europeana de Hematologie Pediatrica si Imunologie (ESPHI) in anul 2001 si revizuita de SIOPE in 2013.

In Romania specialitatea de Oncologie si hematologie pediatrica a fost infiintata prin Ordinul nr. nr. 1109/2016 pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008

Curricula de pregatire in specialitatea Pediatrie, Oncologie si hematologie pediatrica respecta cerintele documentelor Europene mentionate , ceeace permite recunoasterea ei Uniunea Europeana

Coordonatorul programului de rezidentiat este nominalizat de institutia de invatamant superior medical avand

1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI

1 Durata programului

NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	17
TRUNCHIUL COMUN (modulele 1-10)	3 ani
MODULUL 1	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 2	Urgenţe Pediatrice
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 3	Neurologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 4	Psihiatrie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 5	Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 6	Neonatologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 7	Boli infecţioase
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4

MODULUL 8	Genetică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 9	Imagistică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 10	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
DIN ANUL IV SE CONTINUĂ CU STRUCTURA DE ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE PEDIATRICA	2 ani

Trunchi comun (an I-III) = 600 ore curs, 5250 ore pregătire practică

TRUNCHIUL DE ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE PEDIATRICA modulele : 1-7 ( 11- 17)	2 ani
NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	7
MODULUL 1(11) – Hematologie si oncologie pediatrica	Oncologie generala si tumori solide
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 2 (12) – Hematologie si oncologie pediatrica	Radioterapie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	1 luna
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
Modulul 3 (13) – Hematologie si oncologie pediatrica	Laborator de hematologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 4 (14)- Hematologie si oncologie pediatrica	Hematologie non-maligna
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
Modulul 5 (15)- Hematologie si oncologie pediatrica	Hematologie maligna
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	6 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 6 (16) – Hematologie si oncologie pediatrica	Transplant medular/ celule stem
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 7(17) – Hematologie si oncologie pediatrica	Tumori cerebrale
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
Total ore pregătire teoretică Trunchiul de Hematologie si oncologie pediatrica	400
Total ore pregătire practică Trunchiul de Hematologie si oncologie pediatrica	3500

Total ore pregătire teoretică	1000
Total ore pregătire practică	8750

Structura programului :

1. I. TRUNCHIUL COMUN DE PEDIATRIE: 3 ANI

   Modulul 1 – Pediatrie:

   Nr. ore curs.150

   Nr. ore practică. 1300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare. Indicatori ai stării de sănătate a copilului.

      2. 2. Alimentaţia sugarului şi a copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

      3. 3. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

      4. 4. Febra la copil.

      5. 5. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Otita medie acută. Mastoidita.

      6. 6. Bronşiolita acută.

      7. 7. Bronhopneumonia. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele. Puncţia pleurală – indicaţii.

      8. 8. Diareea acută bacteriană şi virală.

      9. 9. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

      10. 10. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

      11. 11. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

      12. 12. Anemiile hemolitice genetice.

      13. 13. Anemiile hemolitice dobândite.

      14. 14. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

      15. 15. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

      16. 16. Infecţia de tract urinar.

      17. 17. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

      18. 18. Glomerulonefritele acute şi cronice.

      19. 19. Sindromul nefrotic.

      20. 20. Hipertensiunea arterială la copil.

   2. II. Barem de activităţi practice

      1. 1. Spălarea mâinilor şi tehnici de asepsie . Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

      2. 2. Puncţia venoasă şi montarea unui cateter venos periferic – sub supraveghere.

      3. 3. Recoltarea de sânge capilar.

      4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

      5. 5. Efectuarea electrocardiogramei (ECG). Recunoaşterea traseului normal şi patologic (sesizarea anomaliilor catre medicul îndrumător).

      6. 6. Abordul intraosos: asistă la procedură şi, în funcţie de resurse, efectuează manopera pe manechin sau pe pacient sub supraveghere.

      7. 7. Puncţia lombară, puncţia pleurală şi paracenteză: asistă la procedură; în funcţie de resursele logistice efectuează manoperele pe manechin.

      8. 8. Efectuează intubaţia nazogastrică sau orogastrică pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient – sub supraveghere.

      9. 9. Efectuează administrarea prin diverse metode a oxigenului.

      10. 10. Suportul vital de bază- participă la manoperele de resuscitare în cadrul echipei – sub supravegherea coordonatorului.

      11. 11. Administrarea de substanţe medicamentoase :

          1. a. oral.

          2. b. cutanat.

          3. c. intrarectal.

          4. d. în aerosoli.

          5. e. intraconjunctival.

          6. f. intramuscular, subcutanat, intradermic.

          7. g. intravenos: pe manechin (în funcţie de resursele logistice) sau pe pacient- sub supraveghere.

          8. h. în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

      12. 12. Efectuarea otoscopiei – sub supraveghere.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	medicul îndrumător despre un astfel de caz.
   2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.
   3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	a planului terapeutic.
   4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	medicamente în schema terapeutică.
   5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.

   1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.

   2. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe

   1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

      1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

      2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

      3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

   1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

      1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

      2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

      3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

      4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigatii şi tratament ale spitalului.

   2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

   3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului-îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător

   		modulului de pregătire.
   6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.
   7.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	consultului interdisciplinar.
   8.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	argumentarea diagnosticului pozitiv.
   9.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului, obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

   3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.

   1. 1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător modificările managementului de caz (investigaţii, tratament) rezultate în urma

   1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

   2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în

   1. 1. În discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

   2. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

   Modulul 2 – Urgenţe:

   Nr. ore curs : 50

   Nr. ore practică : 450

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Evaluarea şi tratamentul imediat al copilului grav bolnav.

      2. 2. Insuficienţa respiratorie acută.

      3. 3. Aspiraţia şi ingestia corpilor străini. Pneumonia de inhalaţie.

      4. 4. Şocul. Sindromul de deshidratare.

      5. 5. Anafilaxia.

      6. 6. Intoxicaţiile acute.

      7. 7. Hemoragia acută.

      8. 8. Insuficienţa cardiacă.

      9. 9. Insuficienţa hepatică.

      10. 10. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

      11. 11. Coma şi convulsiile.

      12. 12. Traumatismul cranio-cerebral şi vertebro-medular.

      13. 13. Abordarea pacientului politraumatizat.

      14. 14. Resuscitarea cardio-pulmonară. Manopere de resuscitare.

   2. II. Barem de activităţi practice:

      1. 1. Oxigenoterapia. Tehnica utilizării dispozitivelor de oxigenoterapie.

      2. 2. Administrarea medicaţiei folosind dispozitivele de nebulizare.

      3. 3. Montarea liniei venoase periferice şi intraosoase.

      4. 4. Calcularea bolusului lichidian, a necesarului şi deficitului de lichide.

      5. 5. Calcularea medicaţiei inotrop-vasoactive.

      6. 6. Protocolul suportului vital de bază. Tehnica dezobstrucţiei manuale a căilor aeriene, aspirarea căii aeriene superioare, folosirea adjuvanţilor căilor aeriene, tehnica ventilaţiei pe mască şi balon, compresiunile toracice, utilizarea defibrilatorului automat extern. Solicitarea echipei de resuscitare. Evaluarea şi suportul vital de bază în cazul aspiraţiei de corp străin în calea aeriană.

      7. 7. Protocolul suportului vital avansat. Tehnici avansate de protezare a căii aeriene (dispozitive supraglotice, intubaţia traheei). Ventilaţia pe balon şi sonda de IOT/ dispozitiv supraglotic. Utilizarea defibrilatorului manual. Decompresia pneumotoracelui.

      8. 8. Evaluarea primară a pacientului politraumatizat.

      9. 9. Montarea sondei nazo/orogastrice. Spălătura gastrică.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Recunoaşterea copilului în stop respirator şi cardio- respirator şi cunoaşterea manoperelor de resuscitare.	Preia rolul de conducător al echipei până la sosirea medicului specialist/primar. resuscitării.
   2.	Recunoaşterea copilului critic şi iniţierea măsurilor imediate.
   3.	Evaluarea semnelor de boală gravă sau cu potenţial de agravare.	evoluţie spre boală severă.
   4.	Cunoaşterea criteriilor de internare în spital. Alegerea secţiei unde va fi internat copilul.	necesare internării pacientului.
   5.	Recomandări de tratament şi urmărire la domiciliu.	acesteia.

   1. 1. Recunoaşte pacientul cu stop respirator sau stop cardio-respirator.

   2. 2. Asigură suportul vital de bază.

   3. 3. Face parte, ca şi membru al echipei, din echipa de suport vital de bază şi avansat.

   4. 4. Este capabil să ţină evidenţa scrisă a manoperelor şi medicaţiei administrate în timpul resuscitării.

   5. 5. Este capabil să comunice părinţilor evenimentele desfăşurate în timpul

   1. 1. Este capabil să recunoască pacientul critic.

   2. 2. Cunoaşte situaţiile şi momentul în care trebuie să anunţe medicul specialist/primar.

   3. 3. Iniţiază măsurile de resuscitare până la sosirea medicului specialist/primar.

   1. 1. Cunoaşte semnele şi simptomele sugestive pentru boala severă.

   2. 2. Cunoaşte situaţiile clinice cu potenţial de

   1. 1. Cunoaşte criteriile de internare în cazul principalelor boli respiratorii, cardiace, digestive, renale, neurologice, sistemice.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător secţia unde va fi internat copilul.

   3. 3. Cunoaşte şi pregăteşte documentele

   1. 1. Este capabil să recunoască pacientul ce poate fi tratat în siguranţă la domiciliu.

   2. 2. Este capabil să propună medicului îndrumător un plan de tratament la domiciliu, semnele de alarmă la apariţia cărora copilul trebuie reevaluat de către medic, necesitatea reevaluării şi momentul

   Modulul 3 – Neurologie pediatrică :

   Nr. ore curs : 30

   Nr. ore practică: 300

   1. I. Tematică :

      1. 1. Examenul clinic neurologic al nou-născutului, sugarului şi copilului.

      2. 2. Noţiuni de dezvoltare neuro-cognitivă la copil (motorie, cognitivă, prehensiune, vorbire).

      3. 3. Afecţiuni neurologice în perioada de nou-născut.

      4. 4. Cefaleea şi migrena.

      5. 5. Sindromul hipoton la sugar şi copil.

      6. 6. Convulsiile provocate (inclusiv convulsiile febrile).

      7. 7. Fenomene paroxistice neepileptice.

      8. 8. Epilepsia.

      9. 9. Malformaţiile SNC.

      10. 10. Sindroamele ataxice.

      11. 11. Sindroame neurocutanate (neurofibromatozele, complexul scleroza tuberoasă, boala Sturge – Weber).

      12. 12. Paraliziile cerebrale.

      13. 13. Boli neuro-musculare.

      14. 14. Boli degenerative ale SNC.

      15. 15. Afecţiuni cerebro-vasculare.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Efectuarea anamnezei şi a examenului clinic neurologic la nou-născut, sugar, copil mic/ mare – cu îndrumarea medicului coordonator.

      2. 2. Identificarea întârzierilor neuro-cognitive şi stabilirea coeficientului de dezvoltare (QD).

      3. 3. Identificarea factorilor de alarmă în cefalee la copil; plan de management.

      4. 4. Alcătuirea planului de investigaţii şi management în sindroamele neurocutanate la copil.

      5. 5. Identificarea factorilor de risc pre/perinatali pentru dezvoltarea paraliziilor cerebrale.

      6. 6. Alcătuirea planului de investigaţii şi management individualizat în convulsiile febrile simple.

      7. 7. Alcătuirea planului de investigaţii şi management personalizat în sincope.

      8. 8. Alcătuirea planului de investigaţii în ataxii.

      9. 9. Alcătuirea planului de investigaţii în pareza facială periferică.

      10. 10. Elemente cheie de recunoaştere şi alcătuirea planului de investigaţii în distrofia musculară Duchenne, amiotrofia spinală, miozitele acute, sindrom Guillaine-Barre, miastenii.

      11. 11. Puncţia lombară – noţiuni teoretice şi practica pe manechin sau pacient sub supraveghere.

   3. III. Obiective specifice

      •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen neurologic la copil.

      •  Screeningul şi identificarea precoce a principalelor probleme de dezvoltare motorie şi cognitivă la copil.

      •  Diferenţierea între afecţiuni neurologice care pot/trebuie să fie manageriate de pediatru şi afecţiuni neurologice obligatoriu de trimis la neurologul pediatru.

      •  Identificarea semnelor de urgenţă în neurologia pediatrică.

   4. IV. Rezultate aşteptate

   •  Efectuează singur anamneza completă şi examenul neurologic screening.

   •  Recunoaşte semnele principale ale unei afecţiuni neurologice la copil.

   •  Recunoaşte urgenţele neurologice şi ştie să le îndrume spre serviciile specializate.

   •  Recunoaşte afecţiunile neurologice care pot fi manageriate de medicul pediatru şi le investighează/tratează corect.

   •  Identifică şi accesează corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului neurologic şi intervenţie de specialitate.

     Modulul 4 – Psihiatrie pediatrică :

     Nr. ore curs : 30

     Nr. ore practică: 300

     1. I. Tematică ore curs.

        1. 1. Examenul principalelor funcţii psihice în funcţie de vârstă la copil şi adolescent.

        2. 2. Etapele dezvoltării normale cognitive şi emoţionale. Perturbări de dezvoltare la diferite vârste: copil mic (crize de afect, spasmul hohotului de plâns), şcolar (efectul utilizării excesive a tehnologiei TV, calculator, telefon; agresivitatea; fenomenul de bullying), adolescent (comportamente inadecvate, consum de droguri şi alcool).

        3. 3. Dizabilitatea intelectuală.

        4. 4. Tulburările de somn la copil şi adolescent.

        5. 5. Tulburările de alimentaţie.

        6. 6. Tulburările de anxietate la copil şi adolescent.

        7. 7. Depresia şi riscul suicidar.

        8. 8. Tulburările de spectru autist.

        9. 9. Abuzul la copil şi adolescent.

        10. 10. Tulburările psihotice.

        11. 11. Tulburări psihice în bolile somatice.

        12. 12. Tehnici de consiliere şi parenting utilizate în psihiatria copilului şi adolescentului.

     2. II. Barem de activităţi practice

        1. 1. Aplicarea instrumentelor de screening pentru depistarea principalelor tulburari psihice la copil si adolescent.

        2. 2. Efectuarea anamnezei şi a examenului psihic pentru identificarea problemelor de dezvoltare cognitivă şi emoţională.

        3. 3. Identificarea factorilor de risc asociaţi cu apariţia sau agravarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

        4. 4. Identificarea riscului suicidar şi adoptarea primelor măsuri din planul de intervenţie în criza suicidară.

        5. 5. Întocmirea şi comunicarea copilului/adolescentului şi familiei a planului de psihoigienă în funcţie de vârstă, patologie şi factorii de risc identificaţi.

        6. 6. Întocmirea şi comunicarea părinţilor a planului de tehnici de parenting pe care trebuie să le folosească în funcţie de vârsta copilului şi/sau patologia acestuia.

     3. III. Obiective specifice

   •  Familiarizarea cu noţiunile generale de anamneză şi examen psihic la copil şi adolescent.

   •  Screeningul şi identificarea principalelor probleme de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copil şi adolescent.

   •  Screeningul şi identificarea principalelor tulburări psihice la copil şi adolescent.

   •  Familiarizarea cu noţiunile de psihoigienă şi parenting.

     1. IV. Rezultate aşteptate

   •  Să poată identifica problemele de dezvoltare cognitivă şi/sau emoţională la copii şi adolescenţi.

   •  Să poată recunoaşte semnele principale ale unei tulburări psihice la copil şi adolescent.

   •  Să identifice şi să acceseze corect serviciile medicale unde pot trimite pacienţii pentru confirmarea diagnosticului psihiatric şi intervenţie de specialitate.

   •  Să identifice pacientul cu risc suicidar şi să aplice primele măsuri de intervenţie în criza suicidară.

   •  Să comunice corect copilului/adolescentului/familiei măsurile de psihoigienă necesare şi tehnicile de parenting.

   Modulul 5 –Chirurgie şi Ortopedie pediatrică :

   Nr. ore curs : 30

   Nr. ore practică: 300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Traumatismele majore şi politraumatismul.

      2. 2. Arsurile.

      3. 3. Hemoragiile digestive superioare şi inferioare la nou-născut, sugar şi copil.

      4. 4. Obstrucţiile tractului digestiv la sugar şi copil.

      5. 5. Stenoza hipertrofică de pilor.

      6. 6. Hernia ombilicală.

      7. 7. Apendicita acută şi patologia diverticulului Meckel.

      8. 8. Megacolonul congenital aganglionar şi secundar.

      9. 9. Malformaţiile anorectale.

      10. 10. Hernia inghinală şi hidrocelul.

      11. 11. Invaginaţia intestinală.

      12. 12. Enterocolita ulcero-necrotică.

      13. 13. Herniile diafragmatice.

      14. 14. Peritonitele primitive şi secundare.

      15. 15. Tratamentul chirurgical al tumorii Wilms, neuroblastomului, osteosarcomului şi tumorilor părţilor moi.

      16. 16. Malformaţiile tractului urinar (uretero-hidronefroza şi boala de reflux).

      17. 17. Litiaza urinară la copil.

      18. 18. Varicocelul.

      19. 19. Fimoza şi hipospadiasul.

      20. 20. Criptorhidia. Scrotul acut (torsiunea, traumatismul, orhiepididimita). Hidrocelul.

      21. 21. Coalescenţa labială şi imperforaţia himenală.

      22. 22. Torsiunea anexială la copil.

      23. 23. Tumori ovariene.

      24. 24. Tratamentul chirurgical al pleuropneumoniilor complicate.

      25. 25. Probleme comune de ortopedie pediatrică:

          1. a. Piciorul strâmb congenital.

          2. b. Deformările membrelor inferioare.

          3. c. Patologia genunchiului.

          4. d. Osteocondritele.

          5. e. Displazia luxantă de şold.

          6. f. Pronaţia dureroasă a cotului.

          7. g. Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale.

          8. h. Scoliozele şi cifozele idiopatice ale adolescentului.

          9. i. Torticolisul congenital.

          10. j. Traumatismele musculo-scheletale.

          11. k. Luxaţii, entorse, fracturi.

          12. l. Osteomielita şi osteocondrita septică.

   2. II. Barem de activităţi practice

      1. 1. Efectuarea tehnicilor de asepsie.

      2. 2. Hemostaza plăgilor.

      3. 3. Tehnici de îngrijire primară în arsurile de diferite grade ale copilului.

      4. 4. Însuşirea tehnicii corecte de examinare a bolnavului cu abdomen acut chirurgical.

      5. 5. Însuşirea tehnicilor de imobilizare provizorie a fracturilor, luxaţiilor, entorselor.

      6. 6. Tehnica tuşeului rectal.

      7. 7. Toracocenteza şi instalarea unui drenaj pleural în sistem închis.

      8. 8. Cateterismul venos prin denudare la sugar şi copil.

      9. 9. Tratamentul local şi sutura plăgilor.

      10. 10. Puncţionarea şi drenajul infecţiilor superficiale.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Recunoaşterea marilor sindroame asociate politraumei (hemoragic, sindromul de iritaţie peritoneală).
   2.	Cunoaşterea tipurilor de arsuri şi a tratamentului de bază al acestora.	arsuri de grad I/II.
   3.	Cunoaşterea cauzelor hemoragiei digestive pe grupe de vârstă.
   4.	Cunoaşterea cauzelor obstrucţiilor digestive pe grupe de vârstă.
   5.	Cunoaşterea simptomatologiei clinice şi a metodelor diagnostice utilizate în stenoza hipertrofică de pilor.
   6.	Cunoaşterea elementelor de diagnostic clinic al herniei ombilicale şi metodele terapeutice utilizate.	Să fie capabil să enumere indicaţiile operatorii ale herniei ombilicale şi să argumenteze necesitatea intervenţiei.
   7.	Recunoaşterea abdomenului acut (sindromul de iritaţie peritoneală).
   8.	Recunoaşterea tipului de malformaţie anorectală (joasă sau înaltă) şi descrierea principiilor de tratament.	pe termen lung şi scurt ale tratamentului.
   9.	Cunoaşte tabloul clinic şi modalităţile diagnostice ale megacolonului congenital aganglionar, precum şi principiile de tratament chirurgical în boala Hirschprung.
   10.	Cunoaşte simptomatologia clinică a tipurilor de persistenţă a canalului peritoneo-vaginal (hernie, hidrocel, chist de cordon).	chirurgical şi momentul acestuia.
   11.	Recunoaşterea sindromului ocluziv la sugar sau copil şi a cauzelor

   1. 1. Să efectueze singur anamneza şi examenul obiectiv.

   2. 2. Să participe la planul de investigaţii.

   3. 3. Să asiste la munca în echipă (urgentist, imagist, chirurg).

   1. 1. Să poată evalua gradul unei arsuri şi să prezinte modalităţile evolutive (inclusiv potenţialele complicaţii).

   2. 2. Să fie capabil să efectueze tratamentul în urgenţă al unei

   1. 1. Să participe la efectuarea unui plan de investigaţii.

   2. 2. Să propună un plan terapeutic.

   1. 1. Să poată enumera principalele mecanisme de producere a obstrucţiilor digestive.

   2. 2. Să recunoască tulburările hidoelectrolitice şi acido-bazice asociate.

   3. 3. Să enunţe principii de tratament.

   1. 1. Să poată prezenta pricipalele elemente de pregătire preoperatorie a pacientului (inclusiv reechilibrarea hidro- electrolitica şi acido-bazică).

   2. 2. Să fie capabil să efectueze diagnosticul diferenţial al vărsăturilor la vârsta de sugar (diagnostic diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor).

   1. 1. Să poată enumera complicaţiile diverticulului Meckel şi posibilităţile evolutive.

   2. 2. Să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar în abdomenul dureros acut.

   3. 3. Să fie capabil să evalueze clinic şi să interpreteze rezultatele imagistice în cazul unui abdomen acut

   4. 4. Să poată enumera alte cauze de abdomen nechirurgical la copil.

   1. 1. Participă la elaborarea unui plan de investigaţii paraclinice pentru evaluarea patologiei malformative.

   2. 2. Este capabil să poată prezenta aparţinătorilor rezultatele

   1. 1. Este capabil să diferenţieze megacolonul congenital de cel secundar la copil.

   2. 2. Poate elabora un plan de nutriţie pentru aceşti pacienţi.

   3. 3. Cunoaşte patologia asociată unei stome digestive şi îngrijirea acesteia

   1. 1. Recunoaşte hernia strangulată şi complicaţiile acesteia.

   2. 2. Este capabil să prezinte teoretic şi să efectueze practic manevra de taxis pentru reducerea herniei.

   3. 3. Poate explica părinţilor necesitatea tratamentului

   1. 1. Este capabil să enumere cauzele mai frecvente de invaginaţie pe grupe de vârstă.

   	invaginaţiei intestinale la această vârstă.
   12.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice şi a diagnosticului imagistic al enterocolitei ulcero-necrotice.	pacientului cu enterocolită ulcero-necrotică.
   13.	Înţelegerea modificărilor anatomo- patologice din herniile diafragmatice congenitale şi a consecinţelor acestora.	afecţiuni (evoluţie, morbiditate, complicaţii).
   14.	Recunoaşte abdomenul acut (sindromul de iritaţie peritoneală) şi cauzele acestuia.	pacientul operat, sub îndrumare.
   15.	Cunoaşte principiile de tratament chirurgical al celor mai frecvente tumori ale copilăriei.	pacientului.
   16.	Cunoaşterea fiziopatologiei ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral şi a consecinţelor acestora asupra aparatului reno- urinar.	vezico-ureteral.
   17.	Cunoaşterea simptomatologiei şi a complicaţiilor litiazei urinare la copil.	îngrijirea pacienţilor cu litiază urinară.
   18.	Recunoaşterea simptomatologiei clinice a varicocelului.
   19.	Recunoaşterea fimozei. Diagnosticul clinic al hipospadiasului.
   20.	Recunoaşterea criptorhidiei (testiculul necoborât) şi semnificaţia acesteia.	evaluarea copilului cu testicul nepalpabil (ecografie, imagistică prin rezonanţă magnetică, laparoscopie).

   1. 2. Poate prezenta algoritmul de diagnostic paraclinic în invaginaţia intestinală.

   2. 3. Este capabil să descrie tehnica efectuării unei clisme cu efect terapeutic.

   1. 1. Este capabil să redea clasificarea evolutivă a enterocolitei ulcero-necrotice (Bell).

   2. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan terapeutic al pacientului cu enterocolita ulcero-necrotică.

   3. 3. Este capabil să urmărească evoluţia clinică şi paraclinică a

   1. 1. Este capabil să interpreteze radiografia toraco- abdominală într-un caz de hernie diafragmatică.

   2. 2. Poate prezenta succint patologia asociată herniilor diafragmatice congenitale, precum şi prognosticul acestei

   1. 1. Este capabil să enumere cauzele cele mai frecvente de peritonită secundară la copil.

   2. 2. Este capabil să prezinte semnificaţia investigaţiilor paraclinice (imagistice şi de laborator).

   3. 3. Este capabil să efectueze un pansament simplu la

   1. 1. Poate interpreta corect rezultatele investigaţiilor de bază efectuate într-un caz de patologie tumorală.

   2. 2. Poate prezenta principalele elemente ale unui plan de îngrijiri postoperatorii.

   3. 3. Participă la sedinţe interdisciplinare cu privire la evoluţia

   1. 1. Poate descrie modificările investigaţiilor de laborator şi imagistice în diagnosticul ureterohidronefrozei şi a refluxului vezico-ureteral.

   2. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru îngrijirea pacienţilor cu ureterohidronefroză şi reflux

   1. 1. Este capabil să interpreteze investigaţiile de laborator şi imagistice în diagnosticul litiazei urinare.

   2. 2. Poate elabora un plan terapeutic postoperator pentru

   1. 1. Poate prezenta evaluarea clinică a gradului varicocelului (clasificare).

   2. 2. Este capabil să enumere principalele metode terapeutice chirurgicale în varicocel.

   1. 1. Este capabil să diferenţieze fimoza congenitală de fimoza dobândită/aderenţele balano-prepuţiale.

   2. 2. Poate descrie clasificarea anatomică a hipospadiasului şi asocierea cu alte malformaţii.

   3. 3. Este capabil să descrie etapele tratamentului chirurgical al hipospadiasului.

   1. 1. Este capabil să diferenţieze testiculul ectopic de testiculul necoborât şi de testiculul retractil.

   2. 2. Este capabil să propună investigaţii suplimentare pentru

   		3. Înţelege şi poate descrie metodele terapeutice utilizate în tratament (hormonal, chirurgical).
   21.	Recunoaşterea simptomatologiei acute în sindromul de scrot acut şi a gravităţii acesteia.	scrotul acut.
   22.	Recunoaşterea coalescenţei labiale şi a simptomatologiei imperforaţiei himenale.	himenală.
   23.	Recunoaşterea abdomenului acut – (torsiunea anexială) la copil.
   24.	Cunoaşterea principalelor formaţiuni ovariene prezente la vârsta copilăriei (benigne sau maligne).	de tipul formaţiunii tumorale.
   25.	Cunoaşterea patologiei pleuro- pulmonare infecţioase la copil (inclusiv modalităţile evolutive şi indicaţiile tratamentului chirurgical: drenaj pleural pasiv/activ, decorticare, pleurectomie).	pulmonară ce necesită manopere chirurgicale.

   1. 1. Poate enumera cauzele de scrot acut (torsiune de testicul, hidatida, trauma).

   2. 2. Este capabil să argumenteze importanţa investigaţiilor imagistice şi valoarea acestora (ecografia în diagnosticul torsiunii testiculare).

   3. 3. Poate prezenta principiile de tratament chirurgical în

   1. 1. Este capabil să stabilească diagnosticul şi să prezinte îngrijirea fetiţei cu coalescenţa labiilor.

   2. 2. Participă la interpretarea rezultatelor ecografice abdominale şi importanţa în diagnosticul hematocolposului şi hematometriei în imperforaţia

   1. 1. Este capabil să indice investigaţiile imagistice utile în evaluarea pacientei cu torsiune anexială.

   2. 2. Este capabil să enumere principalele complicaţii ale torsiunii anexiale.

   1. 1. Este capabil să indice investigaţiile paraclinice (laborator şi imagistice) utile în evaluarea unei paciente cu formaţiune ovariană.

   2. 2. Este capabil să prezinte modalităţile evolutive în funcţie

   1. 1. Poate descrie principalele manevre minim invazive în patologia supuraţiilor pleuro-pulmonare la copil (toracocenteza, toracotomie minimă cu instituirea unui drenaj pleural, tehnica Seldinger).

   2. 2. Este capabil să interpreteze investigaţiile paraclinice (laborator + imagistice) la un caz cu patologie pleuro-

   Modulul 6 – Neonatologie :

   Nr. ore curs : 60

   Nr. ore practică : 425

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Adaptarea nou-născutului la viaţa extrauterină (funcţia respiratorie, cardio-vasculară, gastrointestinală, renală; adaptarea hematologică, imunologică, endocrină, termică).

      2. 2. Asfixia la naştere. Reanimarea nou-născutului.

      3. 3. Traumatismul obstetrical mecanic (leziuni de părţi moi, leziuni craniene şi cranio-cerebrale, leziuni cervicale traumatice şi ale centurii scapulare, traumatismele coloanei vertebrale, leziunile organelor abdominale, leziunile membrelor).

      4. 4. Examenul clinic al nou-născutului. Îngrijirea nou-născutului normal în maternitate şi la domiciliu.

      5. 5. Alimentaţia nou-născutului. Nevoile nutritive. Alimentaţia naturală. Alimentaţia artificială. Tehnici de alimentaţie. Preparate de lapte folosite în alimentaţia artificială.

      6. 6. Alimentaţia parenterală parţială şi noţiuni de alimentaţie parenterală totală.

      7. 7. Prematuritatea. Definiţie. Categorii de prematuri. Complicaţiile prematurităţii. Criterii de externare din maternitate. Prognosticul şi cauzele de deces la prematur. Prevenirea prematurităţii. Monitorizarea multidisciplinară a nou-născutului cu risc.

      8. 8. Copilul mic pentru vârsta gestaţională (dismaturitatea). Definiţie, etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile dismaturităţii, profilaxia şi tratamentul acestora. Prognosticul şi cauzele de deces la dismaturi.

      9. 9. Copilul mare pentru vârsta gestaţională şi postmatur. Etiologie, particularităţi morfofuncţionale. Complicaţiile şi profilaxia acestora.

      10. 10. Patologie respiratorie. Detresa respiratorie la nou-născut. Pneumoniile în perioada neonatală. Pneumonia congenitală. Edemul pulmonar hemoragic al nou-născutului. Crizele de apnee ale prematurului. Boala pulmonară cronică a prematurului. Pneumotoraxul şi pneumomediastinul în perioada neonatală.

      11. 11. Bolile cardiace congenitale care se manifestă în perioada neonatală. Diagnosticul cardiopatiilor specifice perioadei neonatale, care necesită diagnostic de urgenţă.

      12. 12. Cianoza neonatală. Etiologie, abordare diagnostică, tratament etiologic.

      13. 13. Urgenţele cardiologice neonatale: insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm cardiac, şocul cardiogen, pneumopericardul.

      14. 14. Vărsăturile în perioada neonatală: etiologie, diagnostic şi tratament.

      15. 15. Obstrucţiile congenitale ale tractului digestiv: Atrezia de esofag şi fistula eso-traheală atrezia şi stenoza intestinală, malrotaţia intestinului, ileusul meconial, boala Hirschprung, malformaţii ano- rectale.

      16. 16. Enterocolita ulcero-necrotică.

      17. 17. Hiperbilirubinemiile neonatale: etiologie, diagnostic etiologic, tratament.

      18. 18. Boala hemolitică neonatală (prin incompatibilitate Rh şi ABO). Profilaxia, diagnosticul şi tratamentul. Complicaţiile, evoluţia şi prognosticul.

      19. 19. Insuficienţa renală acută la nou-născut.

      20. 20. Ambiguitatea genitală la nou-născut.

      21. 21. Infecţiile neonatale. Etiologie, particularităţile apărării antiinfecţioase în perioada neonatală, factori favorizanţi, diagnosticul clinic şi paraclinic. Infecţia intrauterină. Septicemiile neonatale. Meningitele bacteriene la nou-născut.

      22. 22. Mijloace de profilaxie a infecţiilor secundare în secţiile de nou-născuţi. Tratamentul infecţiilor neonatale.

      23. 23. Hipotiroidismul şi hipertiroidismul în perioada neonatală.

      24. 24. Tulburări metabolice şi electrolitice în perioada neonatală: hipoglicemia, hiperglicemia, hipocalcemia; hiponatremia şi hipernatremia, hipo- şi hiperkaliemia, hipomagneziemia.

      25. 25. Diagnosticul bolilor metabolice congenitale în perioada neonatală şi îngrijirea nou-născutului suspect de boală metabolică congenitală.

      26. 26. Hipotermia neonatală: diagnostic şi tratament.

      27. 27. Diagnosticul şi tratamentul malformaţiilor congenitale majore în perioada pre- şi neonatală: atrezia choanală, hernia diafragmatică, omfalocelul, gastroschizis-ul, meningocelul şi mielomeningocelul.

      28. 28. Encefalopatia hipoxic-ischemică perinatală. Hemoragiile intracraniene în perioada neonatală (hemoragia peri- şi intraventriculară, hemoragia subdurală, hemoragia subarahnoidiană) – etiologie, diagnostic şi tratament.

      29. 29. Convulsiile neonatale: etiologie, particularităţi clinice, diagnostic etiologic şi tratament.

      30. 30. Elemente de farmacologie neonatală: efectele medicaţiei administrate gravidei asupra fătului şi nou- născutului; eliminarea medicamentelor prin laptele matern; folosirea medicamentelor la nou-născut.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Reanimarea neonatală.

      2. 2. Stabilizarea şi pregătirea nou-născutului în vederea transportului neonatal.

      3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

      4. 4. Tehnici de alimentaţie.

      5. 5. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen.

      6. 6. Cunoaşterea organizării, a regulilor de asepsie şi antisepsie într-un serviciu de neonatologie.

      7. 7. Cunoaşterea aparaturii din secţia de neonatologie.

      8. 8. Puncţia lombară – asistarea la efectuarea acestora, cunoaşterea tehnicii pe manechin.

      9. 9. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – asistare şi efectuare pe manechin.

      10. 10. Îngrijirea prematurului în incubator: cunoaşterea reglării temperaturii şi a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

      11. 11. Fototerapia.

      12. 12. Indicaţiile exsanguinotransfuziei.

      13. 13. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

      14. 14. Interpretarea examenului radiologic al tubului digestiv în perioada neonatală.

      15. 15. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

      16. 16. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup.

      17. 17. Interpretarea hemogramei normale şi patologice în perioada neonatală. Interpretarea probelor de coagulare în perioada neonatală.

      18. 18. Interpretarea probelor de explorare a funcţiei renale în perioada neonatală.

      19. 19. Interpretarea probelor de explorare a metabolismului bilirubinei în perioada neonatală.

      20. 20. Explorarea bacteriologică şi serologică în infecţiile neonatale.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme.	medicul îndrumător despre un astfel de caz.
   2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.
   3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial, precum şi a planului terapeutic.
   4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	medicamente în schema terapeutică.
   5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.

   1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet la nou-născutul la termen şi la prematurul cu vârstă gestaţională de 32 săptămâni sau peste.

   2. 2. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să anunţe

   1. 1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :

      1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

      2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

      3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

   1. 1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor:

      1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

      2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

      3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

      4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului.

   2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

   3. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în

   6.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.
   7.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.
   8.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii şi aparţinătorii. Asistă la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obţinerea consimţământului şi comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător.

   3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.

   1. 1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital.

   2. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   3. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.

   1. 1. In discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii.

   2. 2. Comunică pacientului şi aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

   Modulul 7- Boli Infecţioase :

   Nr. ore curs : 50

   Nr. ore practică : 425

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Imunizări active şi pasive.

      2. 2. Antibioticele în infecţiile la copii: noţiuni de farmacocinetică şi farmacodinamică, rezistenţa, principalele clase de substanţe antibacteriene, antivirale, antifungice.

      3. 3. Infecţii respiratorii transmisibile (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): tuse convulsivă, gripa.

      4. 4. Infecţii cu exantem (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): rujeola, rubeola, boala mână-picior- gură, varicela, herpes zoster, scarlatina, erizipel, celulita, fasciita necrozantă, şocul toxicoseptic streptococic/stafilococic, eritem migrator.

      5. 5. Infecţii digestive (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): infecţia urliană, diareea de cauza virală.

      6. 6. Diareea de cauza bacteriană (Campylobacter, Salmonella, Shigella, Yersinia, sindromul hemolitic- uremic, Clostridium difficile).

      7. 7. Hepatite acute virale (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): virus hepatitic A, B.

      8. 8. Infecţii ale sistemului nervos central (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): meningite virale, meningite bacteriene, encefalite, tetanos, rabia (tratament profilactic).

      9. 9. Infecţii cu sindrom ganglionar (etiologie, algoritm de diagnostic, tratament): HIV, mononucleoza infecţioasă, difteria.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Tehnici de asepsie. Măsuri epidemiologice pentru prevenirea infecţilor asociate actului medical (triaj, izolare, urmărirea contacţilor, etc).

      2. 2. Puncţie venoasă şi montarea unui cateter venos periferic- sub supraveghere.

      3. 3. Recoltarea de sânge venos (inclusiv pentru hemocultură). Interpretarea buletinului de analiză.

      4. 4. Recoltarea de urină prin micţiune spontană (inclusiv sac colector) sau cateterizare vezicală.

      5. 5. Efectuarea examenului sumar de urină prin metoda rapidă şi interpretarea buletinului de analiză.

      6. 6. Recoltarea exsudatului faringian. Interpretarea buletinului de analiză.

      7. 7. Recoltarea examenului de scaun (coprocitogramă, coprocultură, Gregersen, coproparazitologic). Interpretarea buletinului de analiză.

      8. 8. Recoltarea secreţiei conjunctivale.

      9. 9. Recoltarea secreţiei nazale.

      10. 10. Recoltarea frotiului sanguin. Interpretarea rezultatului (MGG, Ziehl Neelsen, Gram).

      11. 11. Recoltarea puroiului din plagă. Interpretarea buletinului de analiză.

      12. 12. Recoltarea LCR (puncţie lombară). Interpretarea buletinului de analiză.

      13. 13. Recoltarea lichidului pleural (puncţia pleurală). Interpretarea buletinului de analiză.

      14. 14. Administrarea de substanţe medicamentoase: oral, intrarectal, intramuscular, intravenos (pe manechin în funcţie de resursele logistice sau pe pacient- sub supraveghere), în perfuzie endovenoasă periferică (inclusiv prepararea soluţiilor şi montarea perfuziei endovenoase) – sub supraveghere.

   3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza şi examenul obiectiv ţinând cont de specificul epidemiologic al bolilor infecto-contagioase.	Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.
   2.	Cunoaşte noţiunile specifice de triaj şi izolare în principalele boli infecţioase ale copilului.	Este capabil să indice corect cazurile care necesită izolare şi criteriile după care se efectuează aceasta.
   3.	Cunoaşte măsurile de profilaxie a transmiterii bolilor infecţioase.	Este capabil să enumere măsurile specifice de profilaxie a transmiterii principalelor boli infecţioase în funcţie de mecanismul de transmitere (respiratorii, digestive).
   4.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :
   5.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a planului terapeutic.
   6.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	primă intenţie în principalele boli infecţioase ale copilului.
   7.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de

   1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

   2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreună cu asistentul medical.

   3. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.

   1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

   2. b. Notarea rezultatelor în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

   3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

   4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor şi protocoalelor de investigaţii şi tratament ale spitalului.

   2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

   3. 3. Poate preciza oportunitatea şi tratamentul antibiotic/antiviral de

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea

   	activităţi practice.	medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   8.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
   9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	Este capabil să redacteze biletul de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Poate preciza criteriile de continuare/modificare a antibioticoterapiei în funcţie de evoluţia clinică şi rezultatele investigaţiilor.

   3. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în

   Modulul 8 – Genetică medicală:

   Nr. ore curs : 15

   Nr. ore practică : 150

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Introducere în genetica medicală: definiţie, terminologie, aspecte epidemiologice.

      2. 2. Genomul uman. Transmiterea mendeliană şi non-mendeliană a bolilor genetice. Testele genetice.

      3. 3. Principalele categorii de boli genetice:

         •  Anomaliile cromozomiale numerice şi structurale. Mecanisme de producere. Corelaţii genotip- fenotip.

         •  Boli monogenice autozomale şi gonozomale. Ereditatea dominantă şi recesivă. Corelaţii genotip-fenotip.

         •  Ereditatea poligenică-multifactorială.

         •  Bolile mitocondriale.

      4. 4. Anomaliile congenitale. Clasificare. Mecanisme de producere. Teratogeneza.

   2. II. Barem de activităţi practice.

      1. 1. Abordarea clinică a unui copil cu boală genetică.

      2. 2. Indicaţiile, interpretarea şi valoarea diagnostică a testelor genetice.

      3. 3. Sfatul genetic. Obiective şi etape. Indicaţii. Probleme etice.

      4. 4. Screeningul genetic prenatal, neonatal şi populaţional (familial) al heterozigoţilor.

      5. 5. Abilitatea de accesare a bazelor de date genetice.

   3. III. Obiective specifice :

      •  cunoaşterea principalelor clase de boli genetice.

      •  cunoaşterea principalelor tipuri de transmitere a unei boli genetice.

      •  recunoaşterea trăsăturilor dismorfice.

      •  recunoaşterea sindroamelor genetice si dismorfice comune.

      •  capacitatea de selectare şi îndrumare a pacienţilor către genetician.

   4. IV. Rezultate aşteptate. La sfârşitul stagiului rezidentul este capabil :

   •  să încadreze corect o boală genetică în una dintre principalele categorii.

   •  să precizeze modul de transmitere ereditară a principalelor boli genetice (prezentate la curs).

   •  să descrie corect anomaliile clinice la un pacient cu dismorfism.

   •  să indice corect explorările genetice necesare pentru stabilirea diagnosticului la un pacient cu suspiciunea clinică de boală genetică.

   •  să prezinte principalii paşi în acordarea unui sfat genetic.

   •  să cunoască situaţiile în care îndrumă pacientul spre un specialist în Genetică Medicală.

   Modulul 9 – Imagistică medicală :

   Nr. ore curs : 40

   Nr. ore practică: 300

   1. I. Tematică ore curs.

      1. 1. Noţiuni radioimagistice de bază – principii de funcţionare ale radiologiei convenţionale, ultrasonografiei (US), rezonanţei magnetice (RM), computer tomografiei (CT), PET-CT.

      2. 2. Noţiuni de radioprotecţie – Principiul ALARA (As Low As Reasonably Achivable) în pediatrie.

      3. 3. Semiologie radioimagistică.

      4. 4. Imagistica în urgenţele pediatrice.

      5. 5. Imagistica toracelui în pediatrie (indicaţii, contraindicaţii, limite).

      6. 6. Imagistica afecţiunilor digestive (indicaţii, contraindicaţii, limite).

      7. 7. Imagistica afecţiunilor reno-urinare.

      8. 8. Imagistica afecţiunilor musculoscheletale (traumatisme, boli reumatologice, boli metabolice, boli genetice, tumori).

      9. 9. Imagistica afecţiunilor neurologice.

      10. 10. Imagistica în afecţiunile endocrine şi genetice pediatrice.

   2. II. Baremul activităţilor practice.

      1. 1. Indicaţiile imagistice în urgenţele pediatrice medicale şi chirurgicale.

      2. 2. Integrarea unui buletin radiologic în diagnosticul final.

      3. 3. Recunoaşterea aspectului radiologic în următoarele afecţiuni: pneumotorace, pneumonie acută bacteriană, pneumonie interstiţială, colecţie pleurală masivă, atelectazie, bronşiolită, pneumoperitoneu, ocluzie intestinală.

      4. 4. Diagnosticul refluxului vezico-ureteral şi gradele acestuia pe uretrocistografia micţională clasică.

      5. 5. Algoritmul de examinare imagistică în dilatările reno-urinare diagnosticate antenatal.

      6. 6. Algoritmul de examinare imagistică în infecţiile urinare joase şi înalte.

      7. 7. Indicaţiile imagistice în tumorile abdominale pediatrice.

      8. 8. Indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale pediatrice.

      9. 9. Indicaţiile imagistice în sindromul convulsiv.

      10. 10. Indicaţiile imagistice în sindromul de vărsături la nou-născut şi sugar.

      11. 11. Indicaţiile imagistice în boala Crohn, alte boli inflamatorii intestinale şi boala Hirschprung.

      12. 12. Indicaţiile imagistice în fibroza chistică.

      13. 13. Indicaţiile imagistice în artrita juvenilă idiopatică şi alte afecţiuni reumatologice pediatrice.

      14. 14. Indicaţiile imagistice în afecţiunile endocrine/metabolice/genetice cele mai frecvente.

   3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate.

      Obiective generale.

      1. 1. Obţinerea de noţiuni de bază de interpretare a imaginilor radiologice, ecografice, CT şi RM.

      2. 2. Cunoaşterea şi justificarea principalelor investigaţii imagistice utile în patologia pediatrică (radiologie convenţională, ultrasonografie, computer tomografie, rezonanţă magnetică).

      3. 3. Capacitatea de a înţelege şi integra rezultatul radioimagistic în diagnosticul final.

         	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
         1.	IMAGISTICA URGENŢELOR PEDIATRICE Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în diferitele tipuri de urgenţe : I. Urgenţe cranio-cerebrale	Să poată preciza indicaţiile investigaţiilor imagistice în urgenţă şi principalele modificări detectate:

         1. 1. Traumatism craniocerebral.

         2. 2. Encefalita/meningoencefalita.

         3. 3. AVC ischemic/hemoragic.

         4. 4. Sindrom convulsiv.

         2.	IMAGISTICA TORACELUI I. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei toracice la copil şi a elementelor normale ale acesteia. Cunoaşterea principalelor entităţi patologice specifice vârstei pediatrice detectabile pe radiografia toracică.	5. Să recunoasca modificările radiologice cardio-pulmonare asociate afecţiunilor

         1. II. Urgenţe vertebromedulare

         2. III. Urgenţe toracice

         3. IV. Urgenţe abdominale

         4. V. Inghino-scrotal

         5. VI. Părţi moi/ musculoscheletale

         6. VII. Vascular

         1. 5. Sdr PEIC (proces expansiv intracranian).

         2. 6. Traumatism vertebral cu risc.

         3. 7. Deficit neurologic brusc instalat.

         4. 8. Traumatism toracic.

         5. 9. Pneumotorace/Pneumomediastin.

         6. 10. Trombembolism pulmonar.

         7. 11. Hernia diafragmatică.

         8. 12. Afecţiuni evoluând cu detresă respiratorie.

         9. 13. Corp străin.

         10. 14. Traumatism abdominal.

         11. 15. Pneumoperitoneu.

         12. 16. Apendicita.

         13. 17. Diverticulita Meckel.

         14. 18. Invaginaţia interstinală.

         15. 19. Peritonita.

         16. 20. Ocluzia intestinala/Volvulus.

         17. 21. Hemoragia digestivă

         18. 22. Enterocolita ulceronecrotică.

         19. 23. Torsiunea de ovar.

         20. 24. Piosalpinx.

         21. 25. Torsiunea testiculară.

         22. 26. Traumatismul testicular (contuzie/fractură/ruptură).

         23. 27. Hernia inghinală încarcerată.

         24. 28. Flegmon/Abces ganglionar/parotidian.

         25. 29. Ruptura musculară.

         26. 30. Tromboza venoasă profundă.

         27. 31. Anevrism/Disecţie arterială.

         1. 2. Să aibă capacitatea de a identifica penumotoracele, pneumomediastinul şi pneumoperitoneul.

         2. 3. Să recunoască aspectul radiologic din cele mai frecvente afecţiuni care produc detresă respiratorie.

         3. 4. Să recunoască aspectul radiologic al celor mai comune afecţiuni pulmonare inflamatorii/infecţioase:

            •  bronşiolita

            •  pneumonia interstiţială

            •  pneumonia bacteriană (particularităţi in funcţie de vârsta şi etiologie)

            •  colecţii pleurale

            •  TBC

            •  fibroză chistică

         		cardiace.
         3.	IMAGISTICA ABDOMENULUI	RM şi CT în afecţiunile aparatului digestiv.
         4.	IMAGISTICA RENOURINARĂ I. Cunoaşterea indicaţiilor cistografiei micţionale, ale ecografiei renale (inclusiv urosonografia), scintigrafiei renale şi a URO- RM.	în infecţiile urinare înalte şi joase.

         1. II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei toracice, a rolului pe care aceasta îl poate avea in diagnosticul şi monitorizarea proceselor de condensare şi a colecţiilor pleurale.

         2. III. Cunoaşterea indicaţiilor computer tomografiei în patologia toracică.

         3. IV. Cunoaşterea indicaţiilor şi limitelor RM toracice.

         1. 6. Să recunoasca aspectul ecografic al colecţiilor pleurale şi al proceselor de condensare.

         2. 7. Să fie capabil să precizeze indicaţiile computer tomografiei în afecţiunile toracice.

         3. 8. Să fie capabil să precizeze indicaţiile rezonanţei magnetice în afecţiunile toracice.

         1. I. Dobândirea de noţiuni de semiologie radioimagistică abdominală.

         2. II. Cunoaşterea indicaţiilor radiografiei abdominale pe gol la copil şi identificarea principalelor entităţi patologice.

         3. III. Cunoaşterea indicaţiilor şi contraindicaţiilor administrării de substanţă de contrast orală la pacienţii pediatrici.

         4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei abdominale şi a aspectelor ecografice normale si patologice.

         5. V. Cunoaşterea indicaţiilor RM şi CT în patologia digestivă pediatrică (cele mai frecvente afecţiuni).

         1. 1. Să cunoască semiologia radioimagistică abdominală de bază.

         2. 2. Să recunoască aspectul radiologic şi semnificaţia patologică a nivelelor hidroaerice/pneumoperitoneului/ pneumatozei intestinale,etc.

         3. 3. Să fie capabil să precizeze indicaţiile şi contraindicaţiile administrării de substanţă de contrast orală la copil.

         4. 4. Să recunoască principalele modificări radioimagistice detectate în patologia malformativă, inflamatorie, infecţioasă şi tumorală:

            • – a tubului digestiv (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite);

            • – ficatului, căilor biliare, pancreasului şi splinei (cu referire la entităţile patologice mai frecvent întâlnite).

         5. 5. Să fie capabil să precizeze indicatiile

         1. 1. Să recunoască cele mai frecvente anomalii congenitale reno-urinare şi indicaţiile imagistice ale acestora.

         2. 2. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice în dilatările căilor urinare diagnosticate antenatal (inclusiv prezentarea clasificării dilatărilor căilor urinare).

         3. 3. Să descrie algoritmul explorărilor imagistice

         	II. Cunoaşterea indicaţiilor ecografiei, ale RM şi CT în tumorile renale.
         5.	IMAGISTICA MUSCULOSCHELETALĂ
         6.	NEURORADIOLOGIE	meningoencefalită.

         1. 4. Să descrie metodologia efectuării cistografiei micţionale şi să cunoască gradele de reflux vezico-ureteral. Să cunoască rolul urosonografiei ca şi alternativă în diagnosticul refluxului vezico-ureteral.

         2. 5. Să descrie indicaţiile examinării Doppler a vaselor renale, aspectele normale şi patologice posibile şi să recunoască situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (angioRM/angio CT).

         3. 6. Să explice tipurile de scintigrafie renală şi rolul lor în managementul afecţiunilor pediatrice.

         4. 7. Să precizeze indicaţiile URO-RM şi rolul acesteia în managementul pacientului pediatric cu afectiuni renale.

         5. 8. Să precizeze principalele tumori renale specifice pediatriei şi aspectele imagistice ale acestora.

         1. I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în displazia de dezvoltare a şoldului.

         2. II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în cele mai frecvente afecţiuni osteoarticulare.

         3. III. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în artrita juvenilă idiopatică.

         4. IV. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice în leziunile osoase benigne şi maligne.

         5. V. Cunoaşterea afecţiunilor metabolice ce determină afectare osoasă.

         1. 1. Să enumere factorii de risc ai displaziei de dezvoltare a şoldului si sa explice rolul ecografiei si al radiografiei in diagnostic si monitorizare (clasificarea Graf a DDS).

         2. 2. Să precizeze rolul ecografiei în diagnosticul sinovitei tranzitorii şi indicaţiile imagistice în necroza aseptică a capului femural, apofizita tibială anterioară, apofizita calcaneană, osteomielita, artrita/osteoartrita septică.

         3. 3. Să explice rolul fiecărui tip de examinare în diagnosticul AIJ, stabilirea activităţii bolii şi monitorizare (ecografie, IRM).

         4. 4. Să precizeze metodele de investigaţie imagistică utile pentru diagnosticul afecţiunilor osoase benigne şi maligne.

         5. 5. Să descrie principalele afecţiuni metabolice ce determină afectare osoasă.

         1. I. Cunoaşterea rolului ecografiei transfontanelare la nou născut şi sugar.

         2. II. Cunoaşterea rolului investigaţiilor imagistice (ecografie, RM, CT) în cele mai

         1. 1. Să precizeze rolul ecografiei transfontanelare în hemoragia matricei germinale, a asfixiei neonatale şi a celor mai frecvente malformaţii cerebrale.

         2. 2. Să descrie indicaţiile imagistice în sdr. TORCH.

         3. 3. Să precizeze indicaţiile imagistice în suspiciunea de meningită/encefalită/

         	frecvente afecţiuni neurologice.
         7.	ENDOCRINOLOGIE/GENETICĂ/BOLI DE METABOLISM I. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice din patologia endocrină pediatrică.
         	II. Cunoaşterea indicaţiilor imagistice ale celor mai frecvente boli genetice şi de metabolism.

         1. 4. Să precizeze indicaţiile imagistice în tumorile cerebrale.

         2. 5. Să descrie indicaţiile imagistice în sindromul convulsiv.

         1. 1. Să descrie entităţile patologice hipofizare ce prezintă indicaţie pentru RM hipofizar.

         2. 2. Să precizeze indicaţiile ecografiei tiroidiene. Să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (scintigrafie).

         3. 3. Să recunoască aspectul radiologic normal al timusului şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (ecografie/RM).

         4. 4. Să precizeze indicaţiile ecografiei suprarenaliene şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare (RM/CT).

         5. 5. Să precizeze indicaţiile ecografiei organelor genitale interne şi să identifice situaţiile în care sunt necesare investigaţii complementare.

         6. 6. Să precizeze indicaţiile ecografiei testiculare.

         Modulul 10 – Pediatrie :

         Nr. ore curs. 145

         Nr. ore practică. 1300

         1. I. Tematică ore curs.

            1. 1. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

            2. 2. Obezitatea.

            3. 3. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

            4. 4. Sindromul de vărsături.

            5. 5. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

            6. 6. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

            7. 7. Sifilisul congenital si dobândit.

            8. 8. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

            9. 9. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

            10. 10. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

            11. 11. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

            12. 12. Tulburări de ritm şi conducere.

            13. 13. Deficite imune, genetice şi dobândite.

            14. 14. Date epidemiologice şi etiopatogenia cancerelor la copil. Manifestări comune ale cancerului la copil. Principiile tratamentului antineoplazic în pediatrie. Efectele adverse ale terapiei anticanceroase.

            15. 15. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

            16. 16. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

            17. 17. Enurezisul.

            18. 18. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

            19. 19. Hematuria.

            20. 20. Proteinuria.

            21. 21. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

            22. 22. Insuficienţa renală acută. Mijloace de epurare extrarenală – dializa.

            23. 23. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

            24. 24. Bolile genetice de metabolism.

            25. 25. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

            26. 26. Diabetul zaharat la copil.

            27. 27. Cetoacidoza şi coma diabetică.

            28. 28. Artrita idiopatica juvenilă, lupusul eritematos sistemic, purpura Schonlein–Henoch, boala Kawasaki.

         2. II. Barem de activităţi practice (în plus faţă de cele din modulul 1).

            1. 1. Efectuarea puncţiei venoase şi montarea unui cateter venos periferic.

            2. 2. Interpretarea electrocardiogramei (ECG), recunoaşterea tulburărilor de ritm şi conducere ameninţătoare de viaţă şi a ritmurilor stopului cardiac.

            3. 3. Efectuarea abordului intraosos.

            4. 4. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – sub supraveghere.

            5. 5. Montarea sondei nazogastrice sau orogastrice.

            6. 6. Coordonarea echipei în cadrul SVB (suport vital de bază).

            7. 7. Administrarea de substanţe medicamentoase pe cale intravenoasă.

            8. 8. Prepararea unei perfuzii şi montarea unei perfuzii endovenoase.

            9. 9. Spirometrie şi FEV : efectuare şi interpretare- sub supraveghere.

            10. 10. Efectuarea otoscopiei.

            11. 11. Efectuarea oftalmoscopiei (fund de ochi) – sub supraveghere.

         3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează evaluarea clinică a pacientului.
   2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.
   3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.
   4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaborează planul iniţial de investigaţii. Propune planul complet de investigaţii.	performanţă.
   5.	Elaborează un plan iniţial de tratament. Propune planul complet de tratament.	medicului specialist/primar.

   1. 1. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să ia masuri imediate.

   2. 2. Are abilităţile de recunoaştere a copilului agresat/abuzat pe care il sesizează medicului îndrumător. Cunoaşte managementul medico-legal al acestor cazuri.

   1. 1. Cunoaşte criteriile de internare.

   2. 2. Are capacitatea de a ţine cont de comorbidităţi în decizia de internare.

   1. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale.

   2. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.

   1. 1. Este capabil să explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

   2. 2. Comunică direct pacientului şi aparţinătorilor diagnosticul şi managementul ulterior al cazului.

   3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri.

   4. 4. Este capabil să gestioneze comunicarea veştilor proaste.

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii.

   2. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapă.

   3. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumator un plan complet de investigaţii.

   4. 4. Solicită supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă

   1. 1. Este capabil să elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de primă intenţie, cu respectarea algoritmilor şi protocoalelor specifice.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită

   		3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de tratament, luând în considerare comorbidităţile.
   6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	transferului unui pacient către o altă secţie.
   8.	Participă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.
   9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală.	externare în cazul afecţiunilor acute.

   1. 1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii şi tratament în funcţie de evoluţia pacientului.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile în care are nevoie de supervizare şi o solicită medicului specialist/primar.

   3. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG.

   4. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic în cazul

   1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător.

   2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

   3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului interdisciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.

   1. 1. Este capabil să redacteze singur biletul de ieşire/scrisoarea medicală pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător.

   2. 2. Este capabil să întocmească un plan de monitorizare şi tratament post-

2. II. TRUNCHIUL DE ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE PEDIATRICA: 2 ANI

   Modulul 1 (11) – ONCOLOGIE GENERALA SI TUMORI SOLIDE LA COPIL SI ADOLESCENT

   Nr. ore curs.150

   Nr. ore practică. 1300

   Tematica curs:

   1. 1. ONCOLOGIE GENERALA:

      Oncologie pediatrica şi oncologie generală. Istoric, definiţie.

      1. 1.2. Bazele stiintifice ale oncologiei pediatrice

         1. 1.2.1. Epidemiologia cancerelor la copil; date de bază de epidemiologie descriptivă, analitică şi experimentală

         2. 1.2.2. Etiologia cancerogenezei prin factori genetici şi prin factori de mediu ; Valoarea prevenţiei în dezvoltarea cancerului

         3. 1.2.3. Cancerele copilului si ereditatea. Bazele genetice si moleculare ale cancerelor copilului.

         4. 1.2.4. Biologia cancerului : biologia celulelor normale şi procesele de bază ale carcinogenezei – structura, organizarea, expresia şi reglarea genelor – ciclul celular, rolul său în oncogeneză şi interacţiunea sa cu terapia – cinetica celulelor tumorale, proliferarea şi moartea celulară programată şi echilibrul dintre moartea şi proliferarea celulară – tehnici moleculare, cum ar fi PCR, analizele cromozomiale, şi alte tehnici ale biologiei moleculare şi celulare tumorale

         5. 1.2.5. Imunologie tumorala in cancerele copilului : componentele umorale şi celulare ale sistemului imun ; acţiunea reglatoare a citokinelor asupra sistemului imun ; interrelaţia între tumoră şi sistemele imune ale gazdei, incluzând antigenicitatea tumorală, citotoxicitatea antitumorală mediată imun şi efectul direct al citokinelor asupra tumorii

         6. 1.2.6. Trialuri clinice in oncologie. Design-ul şi desfaşurarea trialurilor clinice în grupuri internaţionale cooperative sau protocoale proprii instituţiei : studii de faza I-II-III; probleme de etică, obţinerea aprobărilor de la autorităţile competente ; criteriile pentru definirea răspunsului la tratament ; instrumente utilizate

            pentru evaluarea calităţii vieţii ; bazele şi metodele statistice, cerinţele legate de numărul pacienţilor la conceperea studiilor şi interpretarea corectă a datelor ; evaluarea şi gradarea toxicităţii; rolul şi funcţionarea comitetelor instituţionale de etică – obţinerea consimţământului informat al pacienţilor; cunoştinţe referitoare la costul terapiei şi cost-eficacitatea terapiei ; învăţarea redactării rezumatelor, prezentărilor orale şi vizuale şi scrierea articolelor

      2. 1.3. Principii de bază în îngrijirea şi tratamentul bolilor maligne

         1. 1.3.1. Diagnostic patologic in malignitatile copilului. Anatomie patologică/ laborator/ biologie moleculară: examinarea materialelor biopsice şi pieselor chirurgicale împreună cu un anatomopatolog; cunoaşterea noilor tehnici de anatomie patologică şi contribuţia acestora la stadializarea şi îngrijirea bolnavilor cu cancer

            -cunoaşterea testelor de laborator necesare în stadializarea şi urmărirea pacienţilor; rolul markerilor; Nomenclatura şi clasificarea tumorilor .

         2. 1.3.2. Proceduri de stadializare: sistemele de stadializare; modalităţile practice de stadializare ; indicaţiile procedurilor de evaluare clinică, imagistică pentru diagnosticul, stadializarea şi urmărirea pacienţilor; aprecierea răspunsului la tratament utilizând aceste examinări.

         3. 1.3.3. Evaluarea clinica si diagnosticul diferential la copilul suspect de cancer.

         4. 1.3.4. Tratamentul chirurgical in oncologie: cunoaşterea rolului chirurgiei în stadializare şi tratatament – indicaţiile prezervării de organ şi stabilirea secvenţei tratamentului chirurgical în raport cu celelalte modalităţi de tratament; riscurile şi beneficiile chirurgiei ca tratament exclusiv sau asociat cu radioterapia sau/ şi chimioterapia; cunoaşterea complicaţiilor postoperatorii

         5. 1.3.5. Chimioterapia citostatica: indicaţiile, obiectivele şi utilitatea chimioterapiei în tratamentul primar al neoplaziei maligne şi în cazul recidivelor ; utilizarea chimioterapiei neoadjuvante, concomitente, adjuvante şi a chimioterapiei cu rol radiosensibilizator; importanţa dozei şi a întârzierii administrării agenţilor citostatici specifici; aprecierea condiţiilor medicale individuale comorbide în scopul determinării raportului risc/ beneficiu al tratamentului cu agenţi citostatici; cunoştinţele de farmacocinetică, farmacogenomică şi farmacologie referitoare la diferitele citostatice; profilul de toxicitate al fiecărui agent, incluzând riscurile pe termen lung, adaptarea în mod individual a dozei şi orarului administrării în caz de disfuncţie de organ.

         6. 1.3.6. Terapia biologică  : acţiunea şi indicaţiile terapiei biologice, inclusiv citokine şi factori de creştere hematopoetici; asocierile terapeutice cu chimioterapia; conceptele de bază ale terapiei moleculare ţintite ( anticorpii monoclonali, vaccinurile antitumorale, terapia genică).

         7. 1.3.7. Tratament suportiv şi paliativ : semnificaţia tratamentului suportiv în cadrul terapiei cancerului; indicaţiile şi diferitele modalităţi de tratament suportiv, limitele şi efectele secundare ale acestora; semnificaţia şi indicaţiile terapiei paliative ; îngrijirea paliativă a bolnavilor terminali

            1. 1.3.7.1. Tratament suportiv:

               1. 1.3.7.1.1. Greaţa şi voma: etiologia la pacienţii oncologici şi mecanismul de acţiune – farmacologia antiemeticelor şi utilizezarea în practica curentă

               2. 1.3.7.1.2. Infecţiile şi neutropenia; principiile diagnosticului şi tratamentului infecţiilor şi neutropeniei febrile ; tratarea şi prevenţia infecţiilor; indicaţiile şi utilizarea factorilor de creştere hematologici.

               3. 1.3.7.1.3. Anemia. – indicaţiile şi complicaţiile transfuziei de masă eritrocitară; utilizarea adecvată a eritropoetinaei

               4. 1.3.7.1.4. Trombocitopenia. – indicaţiile şi complicaţiile transfuziei de masă trombocitară.

               5. 1.3.7.1.5. Mucozita. – diagnosticul diferenţial între mucozita infecţioasă de cea cauzată de citostatice. – tratamentul mucozitei

               6. 1.3.7.1.6. Colecţiile maligne: semnele, simptomele şi tratamentele specifice pentru ascită şi colecţiile pleurale şi pericardice

               7. 1.3.7.1.7. Extravazarea. – diagnosticul şi să tratamentul extravazării.

               8. 1.3.7.1.8. Urgenţele oncologice: prezentările clinice care necesită intervenţie imediată (compresiune mediastinala, medulară,HIC,); diagnosticul şi tratamentul indicat în situaţii acute şi tratamentul cronic al bolii.

               9. 1.3.7.1.9. Sindroamele paraneoplazice. – tipurile de cancer mai frecvent asociate cu anumite sindroame paraneoplazice şi tratamentul fiecăruia dintre aceste sindroame.

               10. 1.3.7.1.10. Suportul nutriţional. -indicaţiile şi complicaţiile suportului nutriţional enteral şi parenteral.

            2. 1.3.7.2. Îngrijirea paliativă şi a pacienţilor terminali

            3. 1.3.7.3. Durerea: evaluarea localizării şi severităţii durerii ; cunoaşterea şi utilizarea scarei analgezice OMS ; farmacologia şi toxicitatea narcoticelor opioide şi a celorlalte analgezice ; tratarea durerii cu metodele disponibile

               

            4. 1.3.7.4. Alte simptome: paliatia diferitelor simptome ale tractului respirator, gastrointestinal, simptome neurologice, cutanate şi mucoase, anorexia şi caşexia, deshidratarea.

         8. 1.3.8. Comunicarea cu pacientul şi familia acestuia.

         9. 1.3.9. Reabilitarea: rolul terapiei fizice, în mod particular postoperator – rolul terapiei ocupaţionale 1.3.10.Particularitati ale malignitatilor la sugar.

            1. 1.3.11. Particularitati ale malignitatilor la adolescent si adultul tanar.

            2. 1.3.12. Suportul psihologic si psihiatric al copilului cu cancer si familiei sale. 1.3.13.Consideratii etice in oncologia pediatrica

            1. 1.3.14. Efecte secundare tardive ale cancerului la copil si tratamentul lor

            2. 1.3.15. Aspecte educationale la copilul cu cancer

      1. 2. MANAGEMENTUL ŞI TRATAMENTUL TUMORILOR SOLIDE CU DIFERITE LOCALIZĂRI :

         1. 2.1. Retinoblastomul: epidemiologie, istorie naturală, clasificari stadiale şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutică.

         2. 2.2. Tumori hepatice: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutică

         3. 2.3. Nefroblastomul: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         4. 2.4. Neuroblastomul : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         5. 2.5. Rabdomiosarcomul: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         6. 2.6. Sarcoamele non-rabdomiosarcomatoase: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         7. 2.7. Sarcomul Ewing: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         8. 2.8. Osteosarcomul : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         9. 2.9. Tumori cu celule germinale : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         10. 2.10. Tumori endocrine : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică, pricipalele asocieri de chimioterapie, urmărire post-terapeutica

         11. 2.11. Cancere rare Estesioneuroblastomul; tumori melanocitare; cancere de orofaringe; carcinomul de rinofaringe; cancere pulmonare; cancere cardiace; cancerele tractului difestiv; carcinom vezical; cancere col uterin; cancere vaginale si uterine;melanomul; cancere epiteliale maligne ale pielii; cancer mamar; cancer de peritoneu; tumori carcinoide.

      1. I. Barem de activităţi practice

         1. 1. Efectuarea puncţiei lombare, a puncţiei pleurale şi a paracentezei – asistă la manoperă, o efectuează sub supraveghere

         2. 2. Efectuarea puncţiei medulare

         3. 3. Tehnica accesării cateterului venos central cu cameră (port a cath), administrarea medicaţiei şi a perfuziilor/transfuziilor prin cateterul venos central cu cameră şi tehnica îngrijirii acestuia – asistă la manoperă, o efectuează sub supraveghere

         4. 4. Determinarea grupelor sangvine prin metoda Beth Vincent şi Simonin. Interpretarea testului de compatibilitate directă.

         5. 5. Pregătirea pacientului pentru transfuziile de produse sangvine

         6. 6. Procedurile pre-transfuzionale necesare în cazul transfuziei fiecărui produs sangvin în parte (concentrat eritrocitar, concentrat trombocitar, produse de plasmă)

         7. 7. Obtine abilitati de comunicare cu pacientii si apartinatorii. Asista la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului , obtinerea consimtamantului informat si comunicarea vestilor proaste de catre medicul indrumator. In discutia cu indrumatorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau apartinatorii.

         8. 8. Elaborarea planului de tratament oncologic multimodal in orice tumora maligna

         9. 9. Elaborarea planului de tratament citostatic in orice tumora maligna

            III. Obiective şi rezultate aşteptate.

            	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
            1	Stabileste diagnosticul clinic initial si/sau suspiciunea de malignitate	2. Recunoaste principalele semne de debut in tumorile maligne.
            2.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul clinic complet pe aparate si sisteme in orice tumora maligna
            3	Cunoaste semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaboreaza planul initial de investigaţii. Propune planul complet de investigatii.	investigatiilor de inalta performanta.
            5	Participă la stabilirea diagnosticului oncologic împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: Clinică Generală (FOCG).

            1. 1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examenul clinic complet.

            2. 2. Este capabil să recunoască urgentele oncologice ( sd.HIC, compresie mediastonala/ spinala)

            1. 1. Este capabil sa elaboreze singur un plan initial de investigatii.

            2. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigatiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapa.

            3. 3. Este capabil de a propune medicului indrumator un plan complet de investigatii.

            4. 4. Solicita supervizare pentru efectuarea

            1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

            2. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie

            	investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi a planului terapeutic.
            6	Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea protocolului de tratament multimodal al pacientului oncologic Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea indicaţiei chimioterapiei citostatice
            7	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	de activităţi practice
            8.	Monitorizează evoluţia pacientilor cu tumori maligne, o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	alta sectie.
            9.	Participa la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei	terapeutic ulterior.
            10	Participa la consultul in cadrul comisiei multidisciplinare de indicatie terapeutica oncologica ( tumor bord)	terapeutic ulterior.
            11.	Participă la elaborarea

            1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare şi aplicare la pacient a protocoalelor de investigatii si tratament citostatic

            2. 2. Este capabil sa enumere indicaţiile şi efectele adverse ale chimioterapiei şi radioterapiei in, să le explice pacienţilor şi aparţinătorilor.

            3. 3. Asistă pacienţii şi aparţinătorii la completarea consimţământului informat pentru chimioterapie şi/sau radioterapie pe care le ataşează în FOCG

            1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

            2. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul

            1. 1. Este capabil să ajusteze planul de investigatii si tratament in functie de evolutia pacientului.

            2. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar.

            3. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG.

            4. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic in cazul transferului unui pacient catre o

            1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului indrumator.

            2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

            3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi

            1. 1. Este capabil sa decida momentul in care cazul pacientului trebuie prezentat comisiei multidisciplinare de indicatie terapeutica oncologica ( tumor bord)

            2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului comisiei multidisciplinare de indicatie terapeutica oncologica ( tumor bord)

            3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi

            1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a

            	planului de tratament oncologic multimodal împreună cu medicul îndrumător. Participă la elaborarea planului de tratament citostatic împreună cu medicul îndrumător.	algoritmilor si protocoalelor de investigatii si tratament nationale/internationale pentru orice malignitate. ale pacientului
            12	Elaboreaza un plan initial de tratament multimodal Propune planul complet de tratament citostatic	considerare comorbiditatile.
            13.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.	proaste.
            14.	Efectueaza externarea pacientului si intocmeste planul de management ulterior.	externare al cazului, inclusiv facilitarea tranzitiei adolescentului la reteaua medicala de adulti.
            15	Redactează biletul de externare/scrisoarea medicală	monitorizare şi tratament post-externare.

            1. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic multimodal

            2. 3. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan de tratament citostatic in functie de particularitatile cazului de tratat si

            1. 1. Este capabil sa elaboreze singur planul initial de tratament oncologic folosind medicatie de prima intentie, cu respectarea algoritmilor si protocoalelor specifice.

            2. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar.

            3. 3. Este capabil de a propune medicului indrumator un plan complet de tratament, luand in

            1. 1. Este capabil sa explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

            2. 2. Comunica direct pacientului si apartinatorilor diagnosticul oncologic si managementul ulterior al cazului.

            3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduridiagnostice sau terapeutice

            4. 4. Este capabil sa gestioneze comunicarea vestilor

            1. 1. Este capabil sa decida in mod corect momentul externarii pacientului.

            2. 2. Este capabil sa intocmeasca si sa discute cu apartinatorii planul de monitorizare şi tratament post-externare

            3. 3. Poate realiza legatura cu alti profesionisti din sanatate implicati in managementul post-

            1. 1. Este capabil să redacteze singur biletul de externare/scrisoarea medicala pe care ulterior le supune avizarii medicului îndrumător.

            2. 2. Este capabil sa intocmeasca un plan de

            *NB: Stagiul ONCOLOGIE GENERALA SI TUMORI SOLIDE LA COPIL SI ADOLESCENT se va desfasura intr-un centru de oncologie–hematologie pediatrica cu peste 50 de cazuri noi/an : Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” Bucuresti- UMF Carol Davila, Inst. Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuta” Cluj-Napoca – UMF Cluj “Iuliu Hatieganu”, SCUC “Sf. Maria “ – Institutul Regional de Oncologie Iasi- UMF “Grigore T. Popa” Iasi; SCUC “Louis Turcanu”- UMF “Victor Babes” Timisoara

            Modului 2 (12): Radioterapie oncologica

            Nr. ore curs: 20

            Nr. ore practică: 150 I.Tematica curs:

            1. 1. Locul radiologiei în strategia terapeutică a cancerului

            2. 2. Surse de radiaţii:

            3. 3. Noţiuni de radiologie;

            4. 4. Tehnici de iradiere

            1. 7. Indicaţiile şi rezultatele radioterapiei în principalele localizări de boli neoplazice la copil si adolescent

            2. 8. Efecte secundare acute si tardive ale radioterapiei la copil

      2. II. Baremul activităţilor practice :

         1. 1. Radioterapia în sfera oto-rino-laringologică: Plan de tratament; Iradierea externă exclusiva; Iradierea externă postoperatorie; Tehnica iradierii; Indicaţia radioterapiei în principalele localizări

         2. 2. Radioterapia tumorilor cerebrale: Plan de tratament; Tehnica iradierii; Indicaţia terapeutică in functie de tipul tumorii

            1. 4. Radioterapia limfoamelor maligne: Plan de tratament; Tehnica iradierii; Indicaţia terapeutică ; Efecte secundare la copil

            2. 5. Radioterapia neoplasmelor ovariene : Plan de tratament; Tehnica iradierii; Indicaţie terapeutică

            3. 6. Radioterapia seminoamelor testiculare – Iradierea subdiafragmatică – Iradierea supradiafragmatică – Plan de tratament – Tehnica iradierii . Indicaţia terapeutică

            4. 7. Radioterapia sarcoamelor de tesuturi moi :Plan de tratament; Tehnica iradierii ; Indicaţia terapeutică

            5. 8. Radioterapie metastazelor: osoase, cerebrale, cutanate, hepatice: Plan de tratament ;Tehnica iradierii; Indicaţia terapeutică.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1	Cunoasterea rolului radioterapiei in cadrul tratamentului multimodal al tumorilor solide la copil
   2.	Locul radioterapiei in tratamentul multimodal al tumorilor solide la copil	Cunoasterea indicatiilor de radioterapie in cadrul tratamentului multimodal in tumorile solide ale copilului
   3	Principiile planului de tratament radiologic ( pozitionare, dozimetrie, dozele optimale tumoricide)	Cunoasterea etapelor elaborarii unui plan de radioterapie intr-o tumora solida .
   4	Efectele secundare acute ale radioterapiei	Cunoasterea efectelor secundare acute ale radioterapiei si managementul acestora
   5	Efectele secundare tardive ale radioterapiei la copil	Cunoaste efectele secundate tardive ale radioterapiei si managementul acestora
   6	Monitorizează evoluţia pacientului in cursul radioterapiei şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate
   7.	Participa la discuţiile în cadrul echipei

   1. 1. Cunoasterea principiilor de tratament radiologic in oncologie

   1. 1. Este capabil sa monitorizeze pacientul pe perioada radioterapiei

   2. 2. Este capabil să ajusteze planul de investigatii si tratament in functie de evolutia pacientului.

   3. 3. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar.

   1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului

   	multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei	indrumator. terapeutic ulterior.
   8.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului in timpul radioterapiei	consimţământului informat
   9	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală	monitorizare şi tratament post-radioterapie

   1. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

   2. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi

   1. 1. Este capabil sa explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale legate de tratamentul radiologic

   2. 2. Comunica direct pacientului si apartinatorilor managementul ulterior al cazului.

   3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale radioterapiei în vederea obţinerii

   1. 1. Este capabil să redacteze singur biletului de ieşire/scrisoarea medicala pe care ulterior le supune avizarii medicului îndrumător.

   2. 2. Este capabil sa intocmeasca un plan de

   *NB: Stagiul de RADIOTERAPIE ONCOLOGICA se va desfasura in unul dintre urmatoarele centre : Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” Bucuresti – UMF Carol Davila, Inst. Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuta” – UMF “Iuliu Hatieganu” Cluj-Napoca, Institutul Oncologic Iasi- UMF” Grigore Popa”

   Modului 3 (13): Laborator de hematologie

   Nr. ore curs: 30

   Nr. ore practică: 300 I.Tematica curs:

   1. 1. Transfuzia de sange

      1. a. Produse sanguine utilizate in terapia transfuzionala

      2. b. Testarea compatibilitatii

      3. c. Efectele adverse ale transfuziei sanguine

   2. 2. Hemograma, examenul morfologic al frotiului de sange periferic, numaratoarea de reticulocite, IPF – interpretare rezultate in afectiuni hematologice non-maligne

   3. 3. Hemograma, examenul morfologic al frotiului de sange periferic – interpretare rezultate in afectiuni hematologice maligne

   4. 4. Examenul morfologic al MO, LCR (include abilitatea de a interpreta, dar nu neaparat si de a raporta rezultatele – pregatire in cadrul programului plus evaluarea abilitatilor cerute)

   5. 5. Flowcitometrie/Imunofenotipare: teste pentru diagnostic, monitorizare evolutie

   6. 6. Citogenetica/ genetica moleculara: teste de diagnostic, monitorizare evolutie

   7. 7. Teste de biologie moleculara: teste pentru diagnostic, monitorizarea bolii minime reziduale, monitorizare chimerism

   8. 8. Histochimie/imunohistochimie – evaluare rezulate biopsie osoasa, biopsie ganglionara, biopsie

   9. 9. Coagularea si hemostaza: teste de screening, teste specifice,

   10. 10. Trombofilia si monitorizare tratament anticoagulant

   11. 11. Electroforeza hemoglobinei, monitorizare tratament chelator

   12. 12. Tipizarea HLA

   13. 13. Evaluarea grefonului de celule stem hematopoietice – interpretare teste

   14. 14. Teste pentru imunosupresie; monitorizarea imunosupresiei postransplant

   15. 15. Teste pentru diagnostic si monitorizare infectii bacteriene, fungice, virale

II. Baremul activităţilor practice :

1. 1. Hemograma completa, formula leucocitara – metodologie, interpretare rezultate

2. 2. Numaratoare de reticulocite – metodologie, interpretare rezultate

3. 3. Fractie trombocite imature – metodologie, interpretare rezultate

4. 4. Examen flowcitometric – sanage periferic, maduva osoasa, lichid cefalo-rahidian – metodologie, interpretare rezultate

5. 5. Examen citogenetic si FISH (fluorescence in-situ hybridization) – metodologie, interpretare rezultate

6. 6. Examen biologie moleculara – metodologie, interpretare rezultate

7. 7. Examen morfologic maduva osoasa – metodologie, interpretare rezultate

8. 8. Examen histopatologic si imunohistochimic – biopsie de maduva osoasa, ganglion sau formatiune tumorala – metodologie, interpretare rezultate

9. 9. Electroforeza hemoglobinelor – metodologie, interpretare rezultate

10. 10. Teste de hemostaza si tromboza – metodologie, interpretare rezultate

11. 11. Teste specifice pentru trombofilie – metodologie, interpretare rezultate

12. 12. Determinare grup sanguin – metodologie, interpretare rezultate

13. 13. Determinare HLA – metodologie, interpretare rezultate

III. Obiective şi rezultate aşteptate

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Cunoaste tehnicile de laborator specifice afectiunilor hematologice si oncologice	Sustine diagnosticul prin paraclinice, utilizand inclusiv diagnosticul diferential. Interpreteaza teste sanguine: hemograma, formula leucocitara, reticulocite, probe hemostaza, teste grup sanguin, teste HLA, aspirat medular, electroforeza hemoglobinei, examen histopatologic, examen flow-citometric in leucemii acute, teste genetice
2.	Participa la elaborarea planul complet de investigaţii impreuna cu medicul indrumator	Poate prezenta indicatiile si beneficiile investigatiilor indicate.
3.	Interpreteaza rezultatele investigatiilor specifice	Este capabil sa elaboreze singur planul de tratament si sa il adapteze evolutiei pacientului.
4.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
5.	Abordeaza multidisciplinar cazurile hemato- oncologice complexe.	Este capabil sa decida singur necesitatea abordarii multidisciplinare a unui caz sa colaboreze eficient cu membrii echipei.
6.	Completeaza fara supervizare documentele medicale.	Este capabil sa completeze clar si succint toate documentele medicale aflate in uz la nivelul spitalului.
7.	Utilizeaza ghidurile de practică medicală	Foloseste corect recomandarile ghidurilor de practica medicala si argumenteaza situatiile in care se poate abate de la ghiduri.

.

NB: Stagiul de LABORATOR DE HEMATOLOGIE se va desfasura exclusiv in unul dintre urmatoarele centre: Inst. Clinic Fundeni- UMF Carol Davila, Bucuresti; SCUC “Louis Turcanu”- UMF “Victor Babes” Timisoara

SCUC “Sf. Maria “– Institutul Regional de Oncologie Iasi- UMF “Grigore T. Popa” Iasi;

Modului 4 (14): Hematologie non- maligna

Nr. ore curs: 30

Nr. ore practică: 300

1. I. Tematica curs:

   1. 1. Hematologie neonatala

      1. 1.1. Hematopoieza normala; Anemia la nou-nascut; Boala hemolitica a noului-nascut

      2. 1.2. Hemostaza la nou-nascut; Afectiuni hemoragice al nn;Afectiuni trombotice ale nn

         1. 10. Sindroame de insuficienta medulara

            1. 2.1. Anemii aplastice congenitale

            2. 2.2. Anemii aplastice dobandite

         2. 11. Anomalii ale productiei de eritrocite

            1. 3.1. Anemia feripriva;

            2. 3.2. Anemii sideroblastice;

            3. 3.3. Porfirii

         3. 12. Anemii hemolitice:

            1. 4.1. Anemii hemolitice autoimmune;

            2. 4.2. Anemii hemolitice prin anomalii de membrane eritrocitara;

            3. 4.3. Anomalii hemolitice prin deficite enzimatice

         4. 13. Hemoglobinopatii . Sindroame talasemice

         5. 14. Afectiuni ale sistemului fagocitic.

            1. 6.1. Anomalii cantitative ale leucocitelor;

            2. 6.2. Anomalii calitative ale leucocitelor

         6. 15. Imunodeficiente primare.

            1. 15.1. Raspunsul imun: ontogenia limfocitelor; splina; actiavarea limfocitelor B, activarea limfocitelor T;

            2. 15.2. Sindroame de imunodeficienta primara

         7. 16. Afectiuni ale hemostazei

         1. 8.1. Hemostaza normala: structura trombocitului; peretele vascular; coagularea; fibrinoliza

         2. 8.2. Trombocitopenii si trombopatii congenitale si dobandite

         3. 8.3. Hemofilii si boala von Willebrand 8.4.Trombofilii ereditare si dobandite

2. II. Baremul activităţilor practice :

   1. 1. Examen clinic complet cu recunoasterea semnelor si simptomelor caracteristice diverselor afectiuni congenitele non-maligne (sindroame de insuficienta medulara, talasemie, imunodeficiente, etc)

   2. 2. Metodologie de efectuare si interpretare rezultate teste hematologice, in raport cu varsta pacientului

   3. 3. Metodologie de efectuare si interpretare punctie medulara si biopsie osoasa

   4. 4. Interpretare teste monitorizare (paraclinice, imagistice, etc) specifice diverselor afectiuni non-maligne

   5. 5. Metodologie administrare produse sanguine

   6. 6. Metodologie administrare terapie substitutiva cu factori antihemofilici, imunoglobuline si medicatie chelatoare de fier

   7. 7. Metodologie administrare factori de crestere granulocitari

   8. 8. Metodologie administrare si monitorizare terapie anticoagulanta

   9. 9. Metodologie administrare si monitorizare terapie imunosupresiva (corticoterapie, globulina antitimocitara, ciclosporina, tacrolimus, micofenolat mofetil etc)

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
	1.Stabileste diagnosticul pozitiv si stadial in afectiunile hematologice non-maligne	Sustine diagnosticul prin metode clinice si paraclinice, utilizand inclusiv diagnosticul diferential in sindroame anemice, anomalii de hemostaza si coagulare, afectiuni ale leucocitelor, imunodeficiente.
	2. Elaboreaza planul complet de investigaţii	Poate prezenta indicatiile si beneficiile investigatiilor indicate in afectiunile hematologice non-maligne

	3. Elaboreaza planul complet de management multimodal	Este capabil sa elaboreze singur planul de tratament si sa il adapteze evolutiei pacientului.
	4. Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
	5. Abordeaza multidisciplinar cazurile complexe sau rare.	Este capabil sa decida singur necesitatea abordarii multidisciplinare a unui caz sa colaboreze eficient cu membrii echipei.
	6. Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate	1. Este capabil sa monitorizeze pacientul pe perioada terapiei specifice 2. Este capabil să ajusteze planul de investigatii si tratament in functie de evolutia pacientului. 3. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar.
	7. Participa la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei	1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului indrumator. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
	8. Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului in timpul terapiei specifice	1. Este capabil sa explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale legate de tratamentul specific 2. Comunica direct pacientului si apartinatorilor managementul ulterior al cazului. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale terapiei specifice în vederea obţinerii consimţământului informat
	9.Completeaza fara supervizare documentele medicale.	Este capabil sa completeze clar si succint toate documentele medicale aflate in uz la nivelul spitalului.
	10.Efectueaza externarea pacientului si intocmeste planul de management ulterior.	1. Este capabil sa decida in mod corect momentul externarii pacientului. 2. Este capabil sa intocmeasca si sa discute cu apartinatorii planul de monitorizare şi tratament post-externare -inclusiv in bolile cronice. 3. Coopereaza la efectuarea sfatului genetic in afectiunile specifice (talasemie, hemofilii, sferocitoza ereditara, sindroame de insuficienta medulara, etc) 3. Poate realiza legatura cu alti profesionisti din sanatate implicati in managementul post- externare al cazului, inclusiv facilitarea tranzitiei adolescentului cu boala cronica la reteaua medicala de adulti.
	11.Utilizeaza ghidurile de practică medicală	Foloseste corect recomandarile ghidurilor de

practica medicala si argumenteaza situatiile in care se poate abate de la ghiduri.

*NB: Stagiul de HEMATOLOGIE NON- MALIGNA se va desfasura intr-un centru de oncologie pediatrica cu peste 50 de cazuri noi/an cu profil de hematologie : Institutul Clinic Fundeni- UMF Carol Davila, Inst. Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuta” Cluj-Napoca – UMF Cluj “Iuliu Hatieganu”, SCUC “Sf. Maria “ – UMF “Grigore T. Popa” Iasi; SCUC “Louis Turcanu”- UMF “Victor Babes” Timisoara

Modulul 5 (15) : Hematologie maligna

Nr. ore curs: 110

Nr. ore practică: 850 I.Tematica curs:

1. 1. Epidemiologia leucemiei la copil

2. 2. Bazele etiopatogenice ale leucemogenezei

3. 3. Diagnosticul morfologic, imunologic si molecular al hemopatiilor maligne

4. 4. Leucemia sugarului si copilului mic.

5. 5. Leucemiile acute limfoblastice:

6. 6. Leucemiile acute mieloblastice

7. 7. Leucemia granulocitara cronica la copil

8. 8. .Principiile generale ale abordarii comprehensive terapeutice ale leucemiei copilului. 9.Mielofibroza idiopatica.

10.Sindroamele mielodisplazice si mieloproliferative 11.Limfomul Hodgkin

12. Limfoamele maligne non-Hodgkiniene 13.Histiocitozele

14.Boli limfoproliferative asociate sindroamelor de imunodeficienta 15.Asistenta psihosociala a copilului cu leucemie si a familiei.

16.Consideratii etice privind studiile si trialurile clinice. 17.Transplantul de CSH in leucemia copilului.

II. Baremul activităţilor practice : 1.Efectueaza abord venos periferic 2.Efectueaza punctie medulara aspirativa 3.Efectueaza biopsie osoasa

4.Efectueaza punctie rahidiana cu administrare de citostatice 5.Efectueaza punctie pleurala

1. 6. Efectueaza paracenteza

2. 7. Stie sa utilizeze cateter venos central si cateter cu camera implementabila

3. 8. Stie sa interpreteze CT, RMN, PET-CT

4. 9. Stie sa utilizeze monitor pentru functiile vitale, infuzomate si seringomate

III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1	Efectuarea anamnezei şi examenului clinic obiectiv	a. Este capabil să efectueze singur anamneza şi examenul clinic şi să le redacteze în FOCG b. Poate să recunoască un caz grav şi să anunţe medicul îmdrumător
2	Cunoaşterea sindroamelor clinice sugestive pentru diagnosticul hemopatiilor maligne	a. Recunoaşte sindromul hepato-spleno-adenomegalic si situaţiile în care apare b. Diferenţează sindroamele purpurice şi descrie

		adenopatiile localizate sau generalizate
3	Elaborează un plan de investigaţii şi consulturi obligatorii pentru diagnostic şi stadializare	a.Indică investigaţii biologice obligatorii b.Insoţeşte pacientul la consulturi interdisciplinare c.Pregăteşte pacientul pentru investigaţii şi comunică aparţinătorilor cerinţele care trebuiesc respectate d.Interpretează investigaţiile biologice, imagistice şi consulturile e.Completează în FOCG şi online cererile pentru efectuarea investigaţiilor
4	Stabileşte diagnosticul pozitiv şi stadializează cazul	a. Interpretează rezultatele investigaţiilor, le comunică medicului îndrumător şi notează în FOCG b. Stabileşte împreună cu medicul îndrumător diagnosticul pozitiv şi diferenţial c. Stadializează cazul conform ghidurilor internaţionale d.Participă alături de medicul îndrumător la discuţia cu familia atunci când se comunică diagnosticul de certitudine
5	Cunoaşte diagnosticele diferenţiale clinice şi paraclinice	a. Poate argumenta singur diagnosticele diferenţiale
6	Alege un plan terapeutic individualizat fiecărei afecţiuni şi stadiului acesteia în conformitate cu protocoalele internaţionale	a. După alegerea unui protocol terapeutic (impreună cu medicul îndrumător) îl ataşează în FOCG b. Poate să prescrie medicaţia citostatică şi suportivă pe care o supune avizării medicului îndrumător anterior iniţierii tratamentului c. Explică familiei efectele adverse ale terapiei, regimul alimentar de respectat, condiţiile de izolare şi igienă d.Obţine consimţământul familiei pentru iniţierea tratamentului citostatic şi/ sau al transfuziilor cu produse de sânge şi-l ataşează în FOCG e. Consultă zilnic pacienţii repartizaţi, notează evoluţiile şi comunică superiorilor modificările apărute f. Măsoară parametrii vitali (puls, TA, respiraţie) şi efectuează bilanţul hidric notându-le în FOCG
7	Să cunoască medicaţia citostatică din punct de vedere al indicaţiilor, contraindicaţiilor, efectelor adverse	a. Cunoaşte modul de administrare al citostaticelor uzuale şi asistă la administrarea acestora verificând doze şi ritm de administrare b. Recunoaşte eventualele efecte alergice sau alte evenimente apărute şi raportează imediat medicului îndrumător
8	Să cunoască terapia suportivă (antiemetică, antiinfecţioasă, cu produse de sânge, factori de creştere, etc)	a. Cunoaşte indicaţiile transfuziilor cu produse de sânge, limitele la care acestea se impun şi cantităţile necesare de la caz la caz b. Cunoaşte dozele şi preparatele antiemetice adjuvante c.Supraveghează întreţinerea cateterelor venoase centrale şi periferice d.Este capabil să prescrie medicaţie antibiotică/ antifungică empirică conform ghidurilor interne
9	Să cunoască eventualele complicaţii ale bolii (sindromul de liză tumorală, sindromul de venă cavă superioară)	a. Este capabil să prescrie medicaţie profilactică pentru sindromul de liză tumorală, hemolize, edem cerebral, insuficienţă renală toxică, etc. b. Sesizează complicaţiile (extravazare, reacţii alergice, deshidratare, mucozită, etc) şi informează medicul îndrumător

c.Redactează bilet de ieşire, scrisoare medicală şi o supune avizării medicului îndrumător

*NB: Stagiul de HEMATOLOGIE MALIGNA se va desfasura intr-un centru de oncologie pediatrica cu peste 50 de cazuri noi/an cu profil de hematologie : Institutul Clinic Fundeni- UMF Carol Davila, Inst. Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuta” Cluj-Napoca – UMF Cluj “Iuliu Hatieganu”, SCUC “Sf. Maria “ – UMF “Grigore T. Popa” Iasi; SCUC “Louis Turcanu”- UMF “Victor Babes” Timisoara

Modulul 6 (16) : Transplant medular/celule stem

Nr. ore curs: 30

Nr. ore practică: 300 I.Tematica curs:

Modulul 6 – Transplantul de celule stem hematopoietice

1. 8. Definitia transplantului; sursele de celule stem hematopoietice (CSH); mobilizarea si conservarea CSH

2. 9. Proprietatile biologice ale celulelor stem hematopoietice

   1. a. Definitia si clasificarea CSH

   2. b. Metode analiza a CSH

   3. c. Caracteristicile CSH

   4. d. Nisa medulara si CSH

   5. e. Celulele stem leucemice

3. 10. Imunogenetica transplantului alogen:

   1. a. Sistemul HLA;

   2. b. Alegerea donatorului functie de HLA si sursa de celule stem

4. 11. Principiile conditionarii

   1. a. Introducere

   2. b. Conditionarea mieloablativa vs conditionare non-mieloablativa

   3. c. Alegerea regimului de conditionare

5. 12. Indicatiile transplantului de celule stem hematopoietice in pediatrie

   1. a. Leucemia acuta mieloblastica

   2. b. Leucemia acuta limfoblastica

   3. c. Sindroamele mielodisplazice

   4. d. Bolile mieloproliferative

   5. e. Limfoame

   6. f. Erori de metabolism

   7. g. Sindroame de insuficienta medulara congenitala

   8. h. Hemoglobinopatii

   9. i. Tumori solide

6. 13. Tratamentul suportiv

   1. a. Masuri protective; izolarea in camere sterile, masuri de igiena, dieta cu incarcatura bacteriana redusa

   2. b. Suportul nutritional

   3. c. Ingrijirea cateterelor venoase centrale si profilaxia infectiei de cateter

   4. d. Profilaxia si tratamentul mucozitei

   5. e. Profilaxia gretei si varsaturilor induse de chimioterapie

   6. f. Administrarea factorilor de crestere hematopoietici

7. 14. Tratamentul transfuzional

   1. a. Principii generale

   2. b. Incompatibilitatea ABO si alegerea produselor sanguine

   3. c. Depletia leucocitara

   4. d. Iradierea produselor sanguine

8. 15. Complicatiile precoce ale transplantului

   1. a. Cistita hemoragica

   2. b. Complicatii secundare afectarii endoteliului vascular: boala veno-oclusiva hepatica, sindromul de pierdere capilara, sindromul de grefare, microangiopatia trombotica,

   3. c. Sindromul pneumoniei idiopatice

9. 16. Complicatiile infectioase

   1. a. Cronologia infectiilor posttransplant

   2. b. Infectiile bacteriene

   3. c. Infectiile fungice

   4. d. Infectiile virale

10. 17. Complicatiile tardive ale transplantului

    1. a. Aspecte generale ale supravieturii indelungate posttransplant

    2. b. Complicatii oculare

    3. c. Complicatii cutanate

    4. d. Complicatii orale

    5. e. Complicatii endocrine

    6. f. Complicatii pulmonare non-infectioase

    7. g. Complicatii cardiace

    8. h. Complicatii vasculare

    9. i. Sindromul metabolic

    10. j. Boala cronica pulmonara

    11. k. Complicatii hepatice

    12. l. Complicatii osoase

    13. m. Complicatii hematologice

    14. n. Malignitati secundare

11. 18. Reactia de grefa contra gazda

    1. a. Reactia acuta de grefa contra gazda

    2. b. Reactia cronica de grefa contra gazda

12. 19. Reconstituirea imuna posttransplant

    1. a. Factorii care influienteaza reconstituirea imuna

    2. b. Reconstituirea celulelor T

    3. c. Reconstituirea celulelor NK

    4. d. Reconstituirea celulelor B

13. 20. Monitorizarea moleculara posttransplant

    1. a. Monitorizarea bolii minime reziduale

    2. b. Chimerismul

14. 21. Registrele de donatori de celule stem – metodologia initierii cautarii in regstru de donator, alegerea donatorului

15. 22. Imunoterapia post transplant – indicatii, aministrare, doze, monitorizare

II. Baremul activităţilor practice :

1. 1. Procesare celule stem hematopoietice – cunoastere principiu metodei, asista la procedura

2. 2. Crioprezervare celule stem hematopoietice– cunoastere principiu metodei, asista la procedura

3. 3. Recoltare de maduva osoasa – cunoastere principiu metodei, asista la procedura

4. 4. Tehnica aferezei de celule stem hematopoietice– cunoastere principiu metodei, asista la procedura

5. 5. Tehnica fotoferezei extracorporeale pentru tratamentul GVHD– cunoastere principiu metodei, asista la procedura

6. 6. Spalarea si dilutia produselor celulare– cunoastere principiu metodei, asista la procedura

7. 7. Administrare grefon celule stem hematopoietice

8. 8. Administrare infuzie tardiva limfocite de la donator

9. 9. Administrare produse celulare in caz de incompatibilitate ABO

10. 10. Administrare produse sanguine in caz de incompatibilitate ABO

11. 11. Recoltare produse sanguine pacient/familie in vederea testarii HLA

12. 12. Recoltare produse monitorizare chimerism

III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1	Stabilire indicatie si tip de transplant autolog/allogeneic	1. Cunoastere indicatii transplant functie de afectiune.
2.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul clinic complet pe aparate si sisteme in orice afectiune cu indicatie de transplant	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examenul clinic complet. 2. Este capabil să recunoască situatiile clinice care reprezinta contraindicatii ale procedurii de transplant
3.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul clinic complet pe aparate si sisteme pentru donatorii sanatosi de celule stem hematopoetice	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examenul clinic complet. 2. Este capabil să recunoască situatiile clinice care reprezinta contraindicatii ale procedurii de donare de celule stem hematopoietice
4.	Cunoaste semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaboreaza planul de investigaţii pretransplant pentru procedura de autotransplant respectiv allotransplant.	1. Este capabil sa elaboreze singur un plan initial de investigatii pretransplant. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigatiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapa. 3. Este capabil de a propune medicului indrumator un plan complet de investigatii. 4. Solicita supervizare pentru efectuarea investigatiilor de inalta performanta. 5. Este capabil sa completeze dosarul de evaluare a indicatiei de transplant de la donator inrudit sau neinrudit
5	Participă la stabilirea tipului de transplant împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător alternativele terapeutice	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea planului terapeutic.
6.	Participa la consultul in cadrul comisiei de	1.Este capabil sa decida momentul in care cazul

	transplant	pacientului trebuie prezentat comisiei 2. Poate expune datele medicale ale pacientului comisiei
7	Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea protocolului de transplant	1. Poate descrie modalitatea de accesare şi aplicare la pacient a protocoalelor de investigatii si a protocoalelor de mobilizare sau conditionare specifice (autotransplant/allotransplant) 2. Poate descrie protocoalele de profilaxie a rectiei de grefa contra gazda (in cazul allotransplantului) 3. Este capabil sa enumere indicaţiile şi efectele adverse ale chimioterapiei, radioterapiei si imunosupresiei si să le explice pacienţilor şi aparţinătorilor. 4. Cunoaste protocoalele de administrare a grefonului in conditii de incompatibilitate ABO 5. Cunoaste protocoalele de administrare a produselor sanguine in caz de incompatibilitate ABO 6. Asistă pacienţii şi aparţinătorii la completarea consimţământului informat pentru transplant pe care le ataşează în FOCG
7	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice 3. Cunoaste procedurile de pregatire a pacientului in vederea efectuarii manevrelor dignostice sau terapeutice (mobilizare de celule stem hematopoieice, afereza de celule stem hematopoetice, recoltare de celule stem hematopoietice, administrare grefon, administrare infuzie tardiva de limfocite de la donator)
8.	Monitorizează evoluţia pacientului transplantat, o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să ajusteze planul de investigatii si tratament in functie de evolutia pacientului. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar. 3. Cunoastere protocoalele specifice: neutropenie febrila, complicatii pulmonare infectioase si non-infectioase, boala veno- ocluziva, cistita hemoragica, mucozita, greata, varsaturi, reactie de grefa contra gazda acuta, etc 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG. 4. Este capabil să redacteze un raport medical

		sintetic in cazul transferului unui pacient catre o alta sectie.
9.	Participa la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare parcursul evoluţiei	1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului indrumator. 2. Este capabil sa identifice momentul grefarii celulelor stem hematopoetice 3. Este capabil sa identifice esecul grefarii 4. Este capabil sa recunoasca semnele de toxicitate secundara chimioterapiei, semnele de reactie de grefa contra gazda acuta 5. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare. 6. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
10.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.	1. Este capabil sa explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale. 2. Comunica direct pacientului si apartinatorilor diagnosticul oncologic si managementul ulterior al cazului. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduridiagnostice sau terapeutice 4. Este capabil sa gestioneze comunicarea vestilor proaste.
11.	Efectueaza externarea pacientului si intocmeste planul de management ulterior.	1. Este capabil sa decida in mod corect momentul externarii pacientului. 2. Este capabil sa intocmeasca si sa discute cu apartinatorii planul de monitorizare şi tratament post-externare 3. Poate realiza legatura cu alti profesionisti din sanatate implicati in managementul post- externare al cazului, inclusiv facilitarea tranzitiei adolescentului la reteaua medicala de adulti.
12	Redactează biletul de externare/scrisoarea medicală	1. Este capabil să redacteze singur biletul de externare/scrisoarea medicala pe care ulterior le supune avizarii medicului îndrumător. 2. Este capabil sa intocmeasca un plan de monitorizare şi tratament post-externare.
13.	Monitorizează evoluţia pacientului post- transplant, o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să ajusteze planul de investigatii si tratament in functie de evolutia pacientului. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar. 3. Cunoaste protocol monitorizare complexa posttransplant: reactivare infectii fungice/virale/bacteriene, monitorizare imunosupresie, monitorizare chimerism, monitorizare conversie grup sanguin

		4. Cunoaste calendarul de vaccinari postransplant 5. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar pentru monitorizare efecte tardive posttransplant, cu avizul prealabil al medicului indrumator.
14.	Redactează biletul de externare/scrisoarea medicală	1. Este capabil să redacteze singur biletul de externare/scrisoarea medicala pe care ulterior le supune avizarii medicului îndrumător. 2. Este capabil sa intocmeasca un plan de monitorizare şi tratament post-externare.

*NB: Stagiul TRANSPLANT MEDULAR/CELULE STEM se va desfasura intr-un centru de oncologie- hematologie pediatrica cu peste 50 de cazuri noi/an, cu sectie de transplant medular/celule stem pentru copii : Institutul Clinic Fundeni- UMF “Carol Davila” ; SCUC “Louis Turcanu”- UMF “Victor Babes” Timisoara

Modulul 7(17) : Tumori cerebrale

Nr. ore curs: 30

Nr. ore practică: 300 I.Tematica curs:

1, Aspecte generale ale tumorilor SNC: Epidemiologie, Sindroame ereditare asociate cu tumori SNC. Biologia tumorilor SNC. Genetica tumorilor SNC. Clasificarea patologica a tumorilor SNC. Simptomatologie clinica. Neuroimagistica in tumorile SNC. Neurochirurgie ( diagnostic si tratament). Radioterapie tumorilor SNC. Principiile chimioterapiei tumorilor SNC. Agenti si abordari terapeutice noi in tumorile SNC.

1. 2. Ependimomul: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post- terapeutica

2. 3. Glioamele low-grade: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

1. 5. Glioame high-grade supratentoriale : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

2. 6. Glioame de trunchi cerebral. epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

3. 7. Tumori ale caii optice: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

4. 8. Craniogaringiomul: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

5. 9. Neoplasmele plaxului coroid : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

6. 10. Tumori embrionare: Meduloblastomul; Tumori neuroectodermale primitive supratentoriale (PNET) : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

7. 11. Pinealoblastomul; Tumorile regiunii pineale: : epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

8. 12. Tumori spinale: epidemiologie, istorie naturală, clasificare stadiala şi histopatologică, simptomatologie, diagnostic, evoluţie, indicaţie terapeutică ( tratament multimodal), chimioterapie, urmărire post-terapeutica

9. 13. Efecte secundare tardive ale bolii si tratmentelor oncologice in tumorile cerebrale

II. Baremul activităţilor practice :

1. 1. Efectuarea puncţiei lombare la copilul de diverse vârste

2. 2. Efectuarea manevrelor de urgenţă în criza de convulsii la copil

3. 3. Examenul fundului de ochi

4. 4. Administrarea de citostatice intra- rahidian

5. 5. Interpretarea următoarelor probe:

   • – examen EEG

   • – radiografie de craniu

   • – tomografie/ RMN cerebrală

   • – tomografie/ RMN spinala

III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1	Stabileste diagnosticul clinic initial si/sau suspiciunea de tumora cerebrala sau spinala	1.Recunoaste principalele semne de debut in tumorile cerebrale si spinale.
2.	Stabileste diagnosticul de urgenta neurologica	1. Recunoaste urgentele neurologice oncologice ( HIC, convulsii, sd. compresie spinala) 17. Elaboreaza planul imediat de tratament in urgentele neurologice
2.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul neurologic in orice tumora cerebrala sau spinala	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examenul neurologic complet.
3	Cunoaste semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaboreaza planul initial de investigaţii. Propune planul complet de investigatii.	1. Este capabil sa elaboreze singur un plan initial de investigatii. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigatiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapa. 3. Este capabil de a propune medicului indrumator un plan complet de investigatii. 4. Solicita supervizare pentru efectuarea investigatiilor de inalta performanta.
5	Participă la stabilirea diagnosticului oncologic împreună cu medicul	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor

	îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi a planului terapeutic.
6	Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea protocolului de tratament multimodal al pacientului oncologic Participă împreună cu medicul îndrumător la stabilirea indicaţiei chimioterapiei citostatice	1. Poate descrie modalitatea de accesare şi aplicare la pacient a protocoalelor de investigatii si tratament citostatic 2. Este capabil sa enumere indicaţiile şi efectele adverse ale chimioterapiei şi radioterapiei in tumorile cerebrale si spinale, să le explice pacienţilor şi aparţinătorilor. 3. Asistă pacienţii şi aparţinătorii la completarea consimţământului informat pentru chimioterapie şi/sau radioterapie pe care le ataşează în FOCG
7	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice
8.	Monitorizează evoluţia pacientului cu tumori cerebrale sau spinale , o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	1. Este capabil să ajusteze planul de investigatii si tratament in functie de evolutia pacientului. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic in cazul transferului unui pacient catre o alta sectie.
9.	Participa la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei	1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului indrumator. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
10	Participa la consultul in cadrul comisiei multidisciplinare de indicatie terapeutica oncologica ( tumor bord)	1. Este capabil sa decida momentul in care cazul pacientului trebuie prezentat comisiei multidisciplinare de indicatie terapeutica oncologica ( tumor bord) 2. Poate expune datele medicale ale pacientului comisiei multidisciplinare de indicatie terapeutica oncologica ( tumor bord)

		3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.
11	Elaboreaza un plan initial de tratament multimodal Propune planul de tratament citostatic	1. Este capabil sa elaboreze singur planul initial de tratament oncologic folosind medicatie de prima intentie, cu respectarea algoritmilor si protocoalelor specifice. 2. Recunoaste situatiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar. 3. Este capabil de a propune medicului indrumator un plan complet de tratament, luand in considerare comorbiditatile.
12.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.	1. Este capabil sa explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale. 2. Comunica direct pacientului si apartinatorilor diagnosticul oncologic si managementul ulterior al cazului. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduridiagnostice sau terapeutice 4. Este capabil sa gestioneze comunicarea vestilor proaste.
14.	Efectueaza externarea pacientului si intocmeste planul de management ulterior.	1. Este capabil sa decida in mod corect momentul externarii pacientului. 2. Este capabil sa intocmeasca si sa discute cu apartinatorii planul de monitorizare şi tratament post-externare 3. Poate realiza legatura cu alti profesionisti din sanatate implicati in managementul post- externare al cazului, inclusiv facilitarea tranzitiei adolescentului la reteaua medicala de adulti.
15	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală	1. Este capabil să redacteze singur biletul de externare/scrisoarea medicala pe care ulterior le supune avizarii medicului îndrumător. 2. Este capabil sa intocmeasca un plan de monitorizare şi tratament post-externare.

*NB: Stagiul de TUMORI CEREBRALE se va desfasura exclusiv in unul dintre urmatoarele centre: Institutul Oncologic “Prof. Dr. Al. Trestioreanu” – UMF “Carol Davila” Bucuresti, Inst. Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuta” Cluj-Napoca – UMF Cluj “Iuliu Hatieganu”, SCUC “Sf. Maria “ – UMF “Grigore T. Popa” Iasi;

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

Obiectivele generale ale pregatirii in specialitatea de Pediatrie, Oncologie si hematologie pediatrica include dobîndirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

1. I. Comunicare;

2. II. Etică şi profesionalism;

3. III. Asigurarea calităţii actului medical;

4. IV. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

5. V. Organizare şi conducere.

   1. I. Comunicare

      Rezidentul trebuie să dobandească următoarele abilităţi :

      1. A. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

         • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

         • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.)

         • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav.

         • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale.

         • – utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie)

      2. B. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate

         • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

         • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

         • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar.

         • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

         • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităşi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

      3. C. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical

         • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali, psihologi, kinetoterapeuti şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

         • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale carev asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

   2. II. Etică şi profesionalism

      Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

      • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

      • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică li dizabilităţi;

      • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului si a raporturilor de muncă dintre angajaţi.

      • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

      • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

      • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real.

      • – capacitate de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

      • – evaluare şi reflexie asupra conţinutului întâlnirilor ştiinţifice;

      • – abilitatea de a accesa informaţii medicale, înţelegerea diferenţei dintre cercetare şi audit clinic.

      • – utilizează şi înţelege interpretarea testelor statistice simple

      • – capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor

      • – metodologia cercetarii stiintifice.

   3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

      Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

      • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

      • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calitătii actului medical

      • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

      • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse in activitatea medicală de ingrijire a copilului.

      • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

      • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic

      • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

      • – Înţelegerea principiilor, metodelor şim instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

   4. IV. Expertiză pediatrica si de oncologie si hematologie pediatrica

      Rezidentul trebuie să:

      • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate Pediatrie, Oncologie si hematologie pediatrica: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic oncologic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii si a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice.

      • – Elaboreze planul de tratament oncologic multimodal si de monitorizare pe termen lung

      • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale

      • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului si adolescentului cu afectiuni oncologice şi sa cunoasca masurile de protecţie

   5. V. Organizare şi conducere

Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

• – utilizarea raţională a timpului

• – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

• – delegarea atribuţiilor;

• – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

• – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

• – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

• – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale.

– redactarea documentelor medicale ( raport medical, bilet de externare, raportări, documente legale) într- un mod inteligibil, lizibil şi la timp.

Examenul de medic specialist:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă Da

• – examen clinic – pediatrie Da

• – exemen clinic – Oncologie si hematologie pediatrica Da

• – probă de abilităţi/manualităţi – pediatrie Da

• – proba de abilitati/ manualitati – oncologie si hematologie pediatrica Da

• – probă pe casetă video Nu

• – probă operatorie Nu

• – dizertaţie Nu

TEMATICA DE EXAMEN – PEDIATRIE

alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

1. 3. Patologia neonatală: detresa respiratorie, icterele neonatale, encefalopatia hipoxic-ischemică, hemoragiile intracraniene infecţiile neonatale, convulsii neonatale.

2. 4. Embriopatii, fetopatii: TORCH, sdr. alcoolic fetal, sifilis congenital.

3. 5. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

4. 6. Obezitatea.

5. 7. Febra la copil.

6. 8. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Otita medie acută. Mastoidita.

7. 9. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Bronşiolita acută.

8. 10. Insuficienţa respiratorie acută.

9. 11. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele.

10. 12. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

11. 13. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

12. 14. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

13. 15. Hipertensiunea arterială la copil.

14. 16. Diareea acută bacteriană şi virală.

15. 17. Sindroamele de deshidratare.

16. 18. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

17. 19. Boala inflamatorie intestinală.

18. 20. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

19. 21. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

20. 22. Icterele la sugar si copil.

21. 23. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

22. 24. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

23. 25. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

24. 26. Insuficienţa pancreatică exocrină. Fibroza chistică.

25. 27. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

26. 28. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

27. 29. Tulburări de ritm şi conducere.

28. 30. Insuficienţa cardiacă.

29. 31. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

30. 32. Anemiile hemolitice congenitale şi dobândite.

31. 33. Sindroame hemoragice: purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată). Trombozele venoase şi arteriale.

32. 34. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

33. 35. Infecţia de tract urinar.

34. 36. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

35. 37. Glomerulonefritele acute şi cronice.

36. 38. Sindromul nefrotic.

37. 39. Insuficienţa renală acută.

38. 40. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

39. 41. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

40. 42. Sifilisul congenital şi dobândit.

41. 43. Deficite imune genetice şi dobândite.

42. 44. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice.

43. 45. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil.

44. 46. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

45. 47. Urgenţele oncologice la copil.

    

    

46. 48. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

47. 49. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil.

48. 50. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică.

49. 51. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

50. 52. Bolile congenitale de metabolism: fenilcetonuria, hiperamoniemia, tirozinemia, galactozemia, glicogenozele, hipercolesterolemia familială, hipertrigliceridemia familială.

51. 53. Hiperglicemiile sugarului şi copilului.

52. 54. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

53. 55. Diabetul zaharat la copil. Acidocetoza şi coma diabetică.

54. 56. Cromozomopatii (trisomia 21, Turner, Klinefelter).

55. 57. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatică juvenilă.

56. 58. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia). Vasculitele. Bolile autoinflamatorii.

57. 59. Meningita şi encefalita.

58. 60. Infecţii cu exantem: rujeola, rubeola, boala mână-picior-gura, varicela, herpes zoster, scarlatina.

59. 61. Infecţia urliană. Mononucleoza infecţioasă.

60. 62. Infecţii respiratorii transmisibile: tusea convulsivă, gripa.

61. 63. Şocul. Anafilaxia.

62. 64. Intoxicaţiile acute (acetaminofen, alcool, barbiturice, benzodiazepine, opioide, digitalice, substanţe caustice, anticolinergice, monoxid de carbon).

63. 65. Insuficienţa hepatică.

64. 66. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

65. 67. Coma şi statusul convulsiv.

66. 68. Sindromul convulsiv. Convulsiile febrile.

67. 69. Paraliziile cerebrale infantile.

68. 70. Stenoza hipertrofică de pilor.

69. 71. Invaginaţia intestinală.

70. 72. Enterocolita ulcero-necrotică.

TEMATICA DE EXAMEN – ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE PEDIATRICA

1. 19. Tumori ale Sistemului nervos central(SNC) : tumori cerebrale si spinale

2. 20. Neuroblastomul. 21.Nefroblastomul si alte tumori renale

1. 22. Retinoblastomul.

2. 23. Sarcoame osoase: Sarcoamul Ewing si Osteosarcomul.

3. 24. Sarcoamele de tesuturi moi: Rabdomiosarcomul tumorile non-rabdomiosaracom 25.Tumorile cu celule germinale

1. 26. Tumori hepatice.

2. 27. Tumori endocrine: Tumori pituitare; tumori tiroidiene; Tumori neuroendocrine gastro enteropancreatice; Tumori adrenale; Feocromocitomul:

3. 28. Cancere rare: Estesioneuroblastomul; tumori melanocitare; cancere de orofaringe; carcinomul de rinofaringe; cancere pulmonare; cancere cardiace; cancerele tractului difestiv; carcinom vezical; cancere col uterin; cancere vaginale si uterine;melanomul; cancere epiteliale maligne ale pielii; cancer mamar; cancer de peritoneu; tumori carcinoide.

4. 29. Locul radiologiei în strategia terapeutică a cancerului

5. 30. Surse de radiaţii; Noţiuni de radiobiologie;

6. 31. Tehnici si tipuri de iradiere

7. 32. Indicaţiile radioterapiei în principalele localizări de boli neoplazice la copil si adolescent 33.Transfuzia de sange

34.Hemograma, examenul morfologic al frotiului de sange periferic, 35.Examenul morfologic al MO,)

36.Flowcitometrie/Imunofenotipare: teste pentru diagnostic, monitorizare evolutie 37.Citogenetica/ genetica moleculara: teste de diagnostic, monitorizare evolutie

38.Teste de biologie moleculara: teste pentru diagnostic, monitorizarea bolii minime reziduale, monitorizare chimerism

39.Histochimie/imunohistochimie – evaluare rezulate biopsie osoasa, biopsie ganglionara, biopsie 40.Coagularea si hemostaza: teste de screening, teste specifice,

1. 41. Trombofilia

2. 42. Electroforeza hemoglobinei

3. 43. Tipizarea HLA

4. 44. Evaluarea grefonului de celule stem hematopoietice

5. 45. Hematologie neonatala

6. 46. Sindroame de insuficienta medulara

7. 47. Anemii

8. 48. Hemoglobinopatii .Sindroame talasemice

9. 49. Anomalii cantitative si calitative ale leucocitelor

10. 50. Imunodeficiente primare

11. 51. Afectiuni ale hemostazei

12. 52. Diagnosticul morfologic, imunologic si molecular al hemopatiilor maligne

13. 53. Leucemiile acute limfoblastice:

14. 54. Leucemiile acute mieloblastice

15. 55. Leucemia granulocitara cronica la copil

16. 56. Sindroamele mielodisplazice si mieloproliferative

17. 57. Limfomul Hodgkin

18. 58. Limfoamele maligne non-hodgkiniene

19. 59. Histiocitozele

20. 60. Boli limfoproliferative asociate sindroamelor de imunodeficienta

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice – Pediatrie

1. 1. Stabilirea recomandărilor regimului dietetic într-o boală diareică acută simplă.

2. 2. Soluţii pentru rehidratare orală: compoziţie, proprietăţi, indicaţii, contraindicaţii.

3. 3. Elaborarea unei indicaţii de perfuzie endovenoasă.

4. 4. Stabilirea regimului dietetic în diabetul zaharat infantil juvenil.

5. 5. Stabilirea regimului dietetic la copilul cu glomerulonefrită acută.

6. 6. Interpretarea unui examen radiologic toracic (plămân, cord, pleură, mediastin).

7. 7. Interpretarea unui examen radiologic al tubului digestiv.

8. 8. Interpretarea unui examen radiologic al aparatului reno-ureteral.

9. 9. Interpretarea analizelor de hematologie (hemoleucogramă, frotiu sanguin periferic, medulogramă, teste de hemostază).

10. 10. Interpretarea buletinelor de analize de bacteriologie.

11. 11. Interpretarea probelor funcţionale respiratorii.

12. 12. Interpretarea probelor paraclinice hepatice.

13. 13. Interpretarea probelor paraclinice renale.

14. 14. Interpretarea ionogramei sanguine şi urinare, a echilibrului acido-bazic (metoda Astrup).

15. 15. Interpretarea unei EKG normale şi în principalele afecţiuni cardiovasculare (miocardite, pericardite, supraîncărcări şi dilataţii ale cavităţilor cardiace, tulburări de ritm şi de conducere).

16. 16. Tehnici de reanimare cardio-respiratorie.

17. 17. Puncţia lombară: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiză a LCR.

18. 18. Puncţia pleurală: indicaţii, tehnici, incidente, accidente, complicaţii. Interpretarea buletinului de analiza a lichidului pleural.

19. 19. Sondajul nazogastric şi orogastric (indicaţii, tehnici, incidente). Spălătura gastrică în intoxicaţii.

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice – Oncologie si hematologie pediatrica

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI PEDIATRU CU SUBSPECIALIZARE DE ONCOLOGIE SI HEMATOLOGIE PEDIATRICA

Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

1. I. Competenţe specifice în activitatea curentă

   1. 1. Examinează bolnavii la internare şi completează foaia de observaţie clinică generală.

   2. 2. Întocmeşte planul de investigaţii paraclinice pentru pacienţii internaţi şi foloseşte investigaţiile paraclinice efectuate ambulator.

   3. 3. Examinează zilnic bolnavii internaţi şi consemnează în foaia de observaţie: evoluţia, explorările de laborator, alimentaţia şi tratamentul corespunzător.

   4. 4. Obţine consimţământul informat şi informează pacientul/aparţinătorul despre consecinţele refuzului tratamentului medical.

   5. 5. Recomandă şi urmăreşte zilnic regimul alimentar al bolnavilor.

   6. 6. Întocmeşte şi semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijeşte.

   7. 7. Supraveghează tratamentele medicale executate de cadrele medii şi auxiliare sanitare, iar la nevoie le efectuează personal.

   8. 8. Trimite pacienţii la consulturi interclinice.

   9. 9. Informează pacientul/însoţitorul acestuia cu privire la aspectele legate de boală, incluzând: diagnosticul, examinările paraclinice, tratamentul, date legate de evoluţie şi pronostic.

   10. 10. Consiliază pacienţii, vizitatorii şi personalul în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor.

   11. 11. Instituie tratamentul adecvat pentru infecţiile existente şi ia măsurile ce se impun pentru a preveni transmiterea acestora şi altor persoane, în special pacienţilor.

   12. 12. Aplica ghidurile de practica medicala dar individualizeaza tratamentul in functie de particularitatile pacientului.

   13. 13. Asigură contravizita potrivit graficului stabilit de către medicul şef de secţie sau, în situaţii deosebite, din dispoziţia acestuia.

   14. 14. Întocmeşte formele de externare ale bolnavilor şi redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are sau i-a avut în îngrijire.

   15. 15. Constată decesul şi dă dispoziţii de transportare a cadavrului la morgă, după 2 ore de la deces.

   16. 16. Participă la autopsii şi confruntările anatomoclinice la cazurile pe care le-a avut în îngrijire.

   17. 17. Anunţă cazurile cu implicaţii medico-legale conform legilor în vigoare.

       

   18. 18. Propune soluţii pentru îmbunatăţirea activităţii de îngrijiri medicale a pacientului.

   19. 19. Desfăşoară, după caz, activitate de cercetare medicală.

   20. 20. Depune o activitate permanentă de educaţie sanitară a bolnavilor şi aparţinătorilor.

   21. 21. Face parte din diverse comisii organizate la nivelul spitalului, având atribuţii specifice comisiilor în care este numit.

2. II. Competenţe specifice în serviciul de gardă ( sectie pediatrie sau sectie de oncologie-hematologie pediatrica)

   1. 1. Controlează la intrarea în gardă prezenţa în serviciu a personalului medico – sanitar, existenţa mijloacelor necesare asigurării medicale curente şi de urgenţă, precum şi predarea serviciului de cadre medii şi auxiliare care lucrează în ture.

   2. 2. Supraveghează cazurile grave existente în secţie sau internate în timpul gărzii, menţionându-le la raportul de gardă.

   3. 3. Inscrie în registrul de consultaţii orice bolnav prezent la camera de garda.

   4. 4. Interneaza bolnavii care au bilet de trimitere precum si cazurile de urgenta care se adreseaza sectiei răspunzand de justa indicaţie a internării sau a refuzului acestor cazuri, putând apela la ajutorul oricărui specialist din cadrul spitalului.

   5. 5. Răspunde la chemările care necesită prezenţa sa în cadrul spitalului şi cheamă la nevoie alţi medici necesari pentru rezolvarea cazului.

   6. 6. Intocmeşte foaia de observaţie a cazurilor internate de urgenţă si consemnează evoluţia bolnavilor internaţi şi medicaţia de urgenţă pe care a administrat-o.

   7. 7. Acordă asistenţă medicală de urgenţă bolnavilor care nu necesita internare.

   8. 8. Asigură internarea în alte spitale a bolnavilor care nu pot fi rezolvaţi în spitalul respectiv, după acordarea primului ajutor.

   9. 9. Confirmă decesul, consemnând aceasta în documentele medicale şi dă dispoziţii de transportare la morgă, după 2 ore de la deces.

   10. 10. Intocmeşte la terminarea serviciului raportul de gardă în condica destinată acestui scop, consemnând activitatea din secţie pe timpul gărzii, măsurile luate, deficienţele constatate şi orice observaţii necesare, prezintă raportul de gardă.

Obligaţii

10. Respectă Statutul Colegiului Medicilor din Romania privind exercitarea profesiei de medic, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor.

1. II. Atribuţii specifice în activitatea curentă

   1. 1. Prezintă medicului şef de secţie în cadrul raportului de gardă şi a vizitelor mari, situaţia bolnavilor pe care îi are în îngrijire şi solicită sprijinul acestuia ori de cîte ori este necesar.

   2. 2. Participă la consultări cu medicii din alte specialităţi şi în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum şi la expertizele medico-legale.

   3. 3. Comunică zilnic medicului de gardă pacientii cu probleme medicale grave pe care îi are în îngrijire şi care necesită supraveghere deosebită.

   4. 4. Controlează şi răspunde de întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor desfăşurată de personalul mediu, auxiliar şi elementar sanitar cu care lucrează.

   5. 5. Asigură şi răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice, precum şi a normelor de protecţia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă.

   6. 6. Raportează cazurile de boli infecţioase şi profesionale potrivit dispoziţiilor în vigoare.

   7. 7. Răspunde de disciplina, ţinuta şi comportamentul personalului în subordine.

   8. 8. Răspunde prompt la toate solicitările de urgenţă, la consulturile din aceeaşi secţie şi alte secţii şi colaborează cu toţi medicii din secţiile şi laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor.

   9. 9. Efectueaza consultaţii de specialitate în ambulator, conform programarii întocmite de medicul şef secţie.

   10. 10. Işi dezvoltă pregatirea profesională prin participarea la cursuri de perfecţionare, simpozioane, congrese.

   11. 11. Aplică regulile stabilite pentru completarea si gestionarea FOCG şi a circuitului acesteia.

   12. 12. Urmăreşte introducerea în practică a celor mai eficiente metode de diagnostic şi tratament;

   13. 13. Participă la şedinţele organizate în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţii a activităţilor din cadrul secţiei.

   14. 14. Respectă prevederile HG nr. 1103/2014 cu referire la prevenirea şi intervenţia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare;

   15. 15. Respectă prevederile Legii 272/2004 şi HG 1103/2014 cu referire la obligaţia de a informa asistentul social din unitatea sanitara cu privire la internarea unui copil ce prezintă semne de abuz/neglijare/exploatare/ violenţă/vătămare;

   16. 16. Păstrează secretul profesional, confidenţialitatea şi anonimatul pacientului şi oferă informaţii aparţinătorilor numai în interesul bolnavilor.

   17. 17. Manifestă atitudine respectuoasă atât faţă de pacient şi patologia acestuia, cât şi faţă de însoţitorul acestuia.

   18. 18. Respectă drepturile pacienţilor conform legislaţiei în vigoare;

   19. 19. Aplică şi respectă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

   20. 20. Aplică şi respectă Normele de supraveghere, prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

2. III. Atribuţii specifice în serviciul de gardă

   1. 1. Răspunde de buna funcţionare a secţiei şi de aplicarea dispoziţiilor prevăzute în regulamentul intern, precum şi a sarcinilor date de şeful de secţie, pe care îl reprezintă, în orele în care acesta nu este prezent în spital;

   2. 2. Anunţă prin toate mijloacele posibile managerul spitalului şi autorităţile competente în caz de incendiu sau alte calamităţi ivite în timpul gărzii şi ia măsuri imediate de intervenţie şi prim ajutor cu mijloacele disponibile până la constituirea celulei de criză condusă de managerul spitalului sau de înlocuitorul acestuia.

   3. 3. Asistă la distribuirea alimentelor, verifică calitatea acestora, efectuand examenul organoleptic, cantitativ, calitativ al alimentelor distribuite la bolnavi, le indeparteaza pe cele necorespunzatoare, consemnând observaţiile în condica de la blocul alimentar si anunta medicul sef de sectie.

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Nume, prenume:

Semnatura:

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CENTRUL DE RESURSE UMANE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SPECIALITATEA

PNEUMOLOGIE PEDIATRICĂ

Toate drepturile privind publicarea şi di uzarea acestei lucrări aparţin Ministerului Sănătăţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CURRICULUM DE PREGĂTIRE ÎN SUB-SPECIALITATEA PNEUMOLOGIE PEDIATRICA

Definiţia specialităţii:

Pediatria este specialitatea care se ocupă cu patologia medicală a copilului de la 0 la 18 ani ea incluzând un domeniu profilactic, care cuprinde puericultura şi unul curativ, într-un context socio-etic şi managerial specific, la care se asociază aprofundarea suplimentară a unor subdomenii, ce se constituie în specializări derivate din pediatrie, după cum urmează:

1. 1. Cardiologie pediatrică

2. 2. Gastroenterologie pediatrică

3. 3. Hematologie şi oncologie pediatrică

4. 4. Pneumologie pediatrică

5. 5. Nefrologie pediatrică

Absolvenţii specializărilor nominalizate la punctele 1-5 vor fi certificaţi ca şi “medici specialişti pediatrie şi (urmează specialitatea derivată)………..” având cunoştinţele şi calificarea necesară de a efectua gărzi în specialitatea Pediatrie şi de a acorda îngrijiri pediatrice în conformitate cu competenţele dobândite conform curriculei de pregătire.

Instruirea prin trunchiul comun durează 3 ani. După absolvirea trunchiului comun, pentru Pediatrie Generală şi fiecare specialitate derivată se va continua pregătirea specifică în conformitate cu curriculele întocmite distinct.

Curriculumul prevede un număr de 200 de ore didactice (curs, seminar, prezentări de cazuri, demonstraţii) pe an de studiu universitar, pentru tematica prezentată, fiind prevăzute şi 40 – 50 de ore de studiu individual dirijat.

Coordonatorul programului de rezidentiat este nominalizat de institutia de invatamant superior medical avand rolul de a coordona desfăşurarea programului de rezidenţiat si de a numi -pentru fiecare sectie clinica- un responsabil de formare in rezidentiat. Responsabilul de formare in rezidentiat, in colaborare cu seful sectiei, repartizeaza rezidentii medicilor specialisti/primari din sectie care devin medici indrumatori si care vor desfasura activitatea de pregatire a rezidentilor in concordanta cu curricula aprobata. În cursul gărzilor medicul de gardă specialist/primar devine medic-indrumator al activitatii clinice pe durata garzii.

Coordonatorul de program va urmari respectarea duratei aferente si a curriculei fiecarui modul de pregatire. In cadrul aceluiasi an de pregatire, coordonatorul programului de rezidentiat va asigura rotatia medicilor rezidenti astfel incat acestia sa parcurga toate modulele aferente anului de studiu. Este permisa parcurgerea unui modul in mod fractionat, cu scopul de a evita supraaglomerarea unor sectii si alocarea simultana a unui numar mare de rezidenti unui medic-indrumator. Desfasurarea modulelor de pregatire se va face cu prioritate in sectiile clinice de Pediatrie in care exista un cadru didactic (titular sau asociat) cu specialitate/supraspecializare/atestat specific

1. ORGANIZAREA PROGRAMULUI PNEUMOLOGIE PEDIATRICA

1 Durata programului

NUMĂRUL TOTAL DE ANI	5 ani
NUMĂRUL TOTAL DE MODULE	16
TRUNCHIUL COMUN (modulele 1-9)	3 ani
MODULUL 1	Pediatrie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 2	Urgenţe Pediatrice
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI/ LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 3	Neurologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 4	Psihiatrie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 5	Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 6	Neonatologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 7	Boli infecţioase
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 8	Genetică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	3
MODULUL 9	Imagistică medicală
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	2 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 10	Pediatrie

NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
DIN ANUL IV SE CONTINUĂ CU STRUCTURA DE PNEUMOLOGIE PEDIATRICA (modulele 11-16)	2 ani

Trunchi comun (an I-III) = 600 ore curs, 5250 ore pregătire practică

MODULUL 11 – Pneumologie pediatrică	Neurologie pediatrică
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 12 – Pneumologie pediatrică	Neonatologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	1 lună
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 13 – Pneumologie pediatrică	Pneumologie pediatrică – Modul I
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	6 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 14 – Pneumologie pediatrică	Bronhologie
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	3 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 15 – Pneumologie pediatrică	Explorari functionale respiratorii
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	4 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
MODULUL 16 – Pneumologie pediatrică	Pneumologie pediatrică – Modul II
NUMĂRUL DE SĂPTĂMÂNI / LUNI / MODUL	9 luni
ORE DE CURS / SĂPTĂMÂNĂ	4
Total ore pregătire teoretică	1000
Total ore pregătire practică	8750

Modulele 1-10 sunt cele ale TRUNCHIULUI COMUN Structura programului Specialitatii Pneumologie Pediatrica

Modulul 11 – Neurologie pediatrica:

Nr. ore curs. 20

Nr. ore practică. 125

1. I. Tematică curs.

   1. 1. Afecţiuni ale peretelui toracic si ale diafragmului congenitale sau dobândite [scolioza de cauza neuromusculara prin afectare de motoneuron central sau periferic, ataxia Friedreich, scolioza asociata neurofibromatozei, paralizia diafragmatica congenitala sau prin lezare de nerv frenic, herniile diafragmatice congenitale].

   2. 2. Leziunea medulara acuta si cronica/progresiva.

   3. 3. Distrofii musculare si impactul acestora asupra funcţiei ventilatorii [Distrofia Musculara Duchenne, distrofii miotonice, distrofii musculare ale centurilor, distrofii facio-scapulo-humerale, sindromul Emery Dreifuss, distrofii musculare congenitale]

   4. 4. Alte miopatii ereditare cu afectare a funcţiei respiratorii [canalopatiile, paraliziile periodice familiale, miopatiile ereditare metabolice (Glicogenoza tip II Pompe, miopatii mitocondriale, etc]

   5. 5. Bolile joncţiunii neuromusculare si afectarea respiratorie [Miastenia Gravis si sindroamele miastenice congenitale, botulismul]

   6. 6. Amiotrofiile spinale progresive [SMA] (tip I Werdnig-Hoffmann, tip II Sindrom Intermediar Hausmanova-Petrusewicz, tip III Wohlhart-Kugelberg-Welander, tip IV)

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Evaluarea forţei musculare prin manevre clinice specifice

   2. 2. Interpretarea unei EMG (electromiograme)

   3. 3. Interpretarea unui buletin de biopsie musculara

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
1.	Efectuează corect anamneza completă şi examenul obiectiv complet pe aparate şi sisteme – cu focus pe aparatul locomotor.	1. Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet. 2. Este capabil să recunoască copilul grav bolnav şi să anunţe medicul îndrumător despre un astfel de caz.
2.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	1. Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii : a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreuna cu asistentul medical. c. Programarea pacientului pentru investigaţii paraclinice.
3.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	1. Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG). c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi a planului terapeutic.
4.	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor si protocoalelor de investigaţii si tratament ale spitalului. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic. 3. Este capabil să explice motivaţia introducerii diverselor medicamente în schema terapeutică.
5.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice. 2. Este capabil să efectueze singur sau sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
6.	Monitorizează evoluţia	1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

	pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.	2. Este capabil să decidă momentul în care anunţă modificările clinice şi paraclinice medicului îndrumător. 3. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.
7.	Asistă la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei.	1. Este capabil să argumenteze necesitatea consultului interdisciplinar. 2. Este capabil sa propună medicului îndrumător modificările managementului de caz (investigaţii, tratament) rezultate in urma consultului interdisciplinar.
8.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	1. Poate enumera capitolele scrisorii medicale/biletului de ieşire din spital. 2. Este capabil să redacteze o formă preliminară a biletului de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător. 3. Este capabil să scoată în evidenţă punctele cheie în argumentarea diagnosticului pozitiv.
9.	Obţine abilităţi de comunicare cu pacienţii si aparţinătorii. Asista la comunicarea diagnosticului, a managementului ulterior al cazului, obţinerea consimţământului si comunicarea veştilor proaste de către medicul îndrumător.	1. In discuţia cu îndrumătorul poate simula un model de comunicare cu pacientul sau aparţinătorii. 2. Comunica pacientului si aparţinătorilor informaţii medicale discutate anterior cu medicul îndrumător.

IV – Rezultate aşteptate

•  Sa fie capabil sa lucreze in echipa multidisciplinara.

•  Sa efectueze evaluare clinica, sa facă recomandările necesare pentru investigaţii paraclinice, sa comunice rezultatele evaluării clinice echipei multidisciplinare.

•  Sa alcătuiască planul de intervenţie pentru patologia neurologica si sa il integreze in planul personalizat de intervenţie al pacientului cu boala neuromusculara sau diafragmatica.

Modulul 12 – Neonatologie pediatrica:

Nr. ore curs. 20

Nr. ore practică. 125

1. I. Tematică curs.

   1. 1. Afecţiuni ale caii aeriene legate de surfactant [deficitul de surfactant la prematur, destrucţia perinatală de surfactant, sindroame genetice cu sinteza anormala cantitativa/calitativa de surfactant]

   2. 2. Malformaţii ale caii aeriene la copil, cu localizare in căile aeriene superioare – cheilo-gnato-palatoschizis, imperforaţia coanala, secvenţa Pierre-Robin, malformaţii laringiene, stridor laringian congenital.

   3. 3. Malformaţii ale caii aeriene la copil, cu localizare in căile aeriene inferioare – traheobronhomalacia, fistule esotraheale, hernia diafragmatica congenitala, hipoplazia sau agenezia pulmonara, malformaţia adenomatoida chistica, chiste aeriene congenitale, emfizemul lobar gigant si sindromul Swyer-James, sechestratia pulmonara, inele vasculare

   4. 4. Malformaţii ale peretelui toracic la copil – distrofiile toracice asfixiante, pectus escavatum si pectus carinatum, anomalii congenitale vertebrale si/sau costale, sindrom Poland, sindrom VACTERL

   5. 5. Gastroschizisul si omfalocelul congenital – impactul asupra funcţiei ventilatorii

   6. 6. Malformaţiile cardiace congenitale si rolul lor asupra ventilaţiei si schimburilor de gaze

   7. 7. Persistenta circulaţiei fetale; hipertensiune pulmonara in diverse MCC

   8. 8. Resuscitarea neonatala la sala de naşteri; protocolul STABLE (sugar/glucose-temperature-airway-blood pressure- laboratory findings-emotional support)

   9. 9. Tehnici de control avansat ale caii aeriene la nou-născut

   10. 10. Ventilaţia mecanica la nou-născut

2. II. Barem activităţi practice

   1. 1. Reanimarea neonatala – asistarea la sala de naştere a nou-născutului la termen si a nou-născutului cu greutate mica si foarte mica.

   2. 2. Stabilizarea si pregătirea nou-născutului in vederea transportului neonatal. Metode de ventilaţie , monitorizare a nou-născutului transportat.

   3. 3. Cateterismul arterei şi venei ombilicale.

   4. 4. Instalarea unei perfuzii în venele periferice; montarea unui cateter periferic la nou-născutul la termen si prematur (sub 37 săptămâni de gestaţie).

   5. 5. Tehnici de ventilaţie asistată : metode de ventilaţie neinvaziva si invaziva.

   6. 6. Administrarea de surfactant in sonda endotraheala.

   7. 7. Puncţia pleurală. Drenajul pleural în sistem închis – efectuare pe manechin/pacienţi.

   8. 8. Îngrijirea prematurului în incubator : cunoaşterea reglării temperaturii si a umidităţii, fixarea parametrilor de funcţionare.

   9. 9. Monitorizarea nou-născutului in terapie intensiva.

   10. 10. Interpretarea unei radiografii toracice la nou-născut.

   11. 11. Interpretarea unei electrocardiograme din patologia curentă neonatală (maladii congenitale de cord, tulburări de ritm şi conducere, hipocalcemia neonatală).

   12. 12. Interpretarea examenului gazelor sanguine şi a echilibrului acido-bazic prin micrometoda Astrup – particularităţile neonatale.

3. III. Obiective şi rezultate aşteptate.

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează evaluarea clinica a pacientului
   2.	Stabileşte diagnosticul clinic iniţial. Ia decizia de internare sau tratament ambulator.
   3.	Comunică eficient, verbal şi în scris date privind starea de sănătate a copilului.
   4.	Cunoaşte semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Elaborează planul iniţial de investigaţii. Propune planul complet de investigaţii.	performanta.
   5.	Elaborează un plan iniţial de tratament. Propune planul complet de tratament.

   1. 1. Este capabil să recunoască nou-născutul grav bolnav şi să ia masuri imediate.

   1. 1. Cunoaşte criteriile de internare.

   2. 2. Are capacitatea de a tine cont de comorbidităţi in decizia de internare.

   1. 2. Cunoaşte principalele diagnostice diferenţiale.

   2. 3. Stabileşte diagnosticul pozitiv iniţial.

   1. 1. Este capabil sa explice aparţinătorilor şi copilului datele medicale.

   2. 2. Comunica direct pacientului si aparţinătorilor diagnosticul si managementul ulterior al cazului.

   3. 3. Poate expune indicaţiile, beneficiile şi efectele adverse ale procedurilor în vederea obţinerii consimţământului pentru diferite manopere/proceduri.

   4. 4. Este capabil sa gestioneze comunicarea veştilor proaste.

   1. 1. Este capabil sa elaboreze singur un plan iniţial de investigaţii.

   2. 2. Cunoaşte semnificaţia rezultatelor investigaţiilor şi are capacitatea de a stabili diagnosticul de etapa.

   3. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de investigaţii.

   4. 4. Solicita supervizare pentru efectuarea investigaţiilor de înaltă

   1. 1. Este capabil sa elaboreze singur planul iniţial de tratament folosind medicaţie de prima intenţie, cu respectarea algoritmilor si protocoalelor specifice.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile in care are nevoie de supervizare si o solicita

   		medicului specialist/primar.
   6.	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	Este capabil să efectueze manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de pregătire.
   7.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.
   8.	Participa la discuţiile în cadrul echipei multidisciplinare în evaluarea iniţială sau pe parcursul evoluţiei. Participa la activităţile de cercetare ale echipei.
   9.	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală	post-externare.
   10	Participa activ la efectuarea de transport neonatal

   1. 3. Este capabil de a propune medicului îndrumător un plan complet de tratament, luând in considerare comorbidităţi.

   2. 4. Este capabil sa realizeze un plan de alimentaţie a nou-născutului cu supervizarea medicului îndrumător.

   1. 1. Este capabil să ajusteze planul de investigaţii si tratament in funcţie de evoluţia pacientului.

   2. 2. Recunoaşte situaţiile in care are nevoie de supervizare si o solicita medicului specialist/primar.

   3. 3. Este capabil să efectueze sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului şi să noteze aceasta în FOCG.

   4. 4. Este capabil să redacteze un raport medical sintetic in cazul transferului unui pacient către o alta secţie.

   1. 1. Este capabil să solicite un consult interdisciplinar cu avizul prealabil al medicului îndrumător.

   2. 2. Poate expune datele medicale ale pacientului în cadrul unei întâlniri interdisciplinare.

   3. 3. Este capabil să integreze recomandările consultului disciplinar în planul de investigaţie şi terapeutic ulterior.

   1. 1. Este capabil să redacteze singur biletului de ieşire/scrisoarea medicala pe care ulterior le supune avizării medicului îndrumător.

   2. 2. Este capabil sa întocmească un plan de monitorizare şi tratament

   1. 1. Este capabil sa seteze si utilizeze aparatura necesara pentru transport, monitorizarea pe timpul transportului

   2. 2. Este capabil sa monitorizeze nou-născutul pe timpul transportului.

4. IV. Rezultate aşteptate

•  Sa fie capabil sa lucreze in echipa multidisciplinara obstetrician-neonatolog.

•  Sa efectueze evaluare somatica, sa facă recomandările necesare pentru investigaţii paraclinice, sa comunice rezultatele evaluării somatice echipei multidisciplinare.

•  Sa alcătuiască planul de intervenţie pentru patologia congenitala sau dobândită perinatal si sa îl integreze in planul personalizat de intervenţie la copilul nou-născut.

Modulul 13 – Pneumologie Pediatrică – Modulul I :

Nr. ore curs : 120

Nr. ore practică: 1000

1. I. Tematică

   1. 1. Bazele moleculare ale morfogenezei pulmonare [etapele de dezvoltare pulmonara – embrionica, pseudoglandulara, canaliculara, sacculara, capilara si alveolara]

   2. 2. Genetica si epigenetica in bolile pulmonare ale copilului [mappingul genetic, GWA (Genome-Wide Association), epigenetica in bolile respiratorii, poluarea si stresul oxidativ, efectele genetice ale fumatului pasiv, efectele epigenetice ale microbiomului uman]

   3. 3. Anatomia si fiziologia tractului respirator la copil [structura cailor aeriene, sistemul vascular pulmonar, limfaticele plămânului, inervaţia pulmonara, interstiţiul pulmonar, creşterea si dezvoltarea aparatului respirator, ventilaţia si mecanica respiratorie, reculul elastic pulmonar, proprietăţile elastic ale peretelui pulmonar, volume pulmonare, proprietăţile dinamice ale caii aeriene, distribuţia ventilaţiei, circulaţia pulmonara, muşchii respiratori, schimbul

      gazos/difuzia gazelor, ventilaţia alveolara, spaţiul mort, raportul ventilaţie-perfuzie, transportul sistemic al gazelor, echilibrul acido-bazic, respiraţia tisulara, controlul respiraţiei, funcţiile metabolice ale plămânului]

   4. 4. Surfactantul – deficitul de sinteza si destrucţia de surfactant

   5. 5. Mecanisme de apărare ale caii aeriene (intrinseci, înnăscute si adaptative)

   6. 6. Inflamaţia cailor aeriene [mecanismele celulare si moleculare ale inflamaţiei, mecanisme antiinflamatorii]

   7. 7. Elemente de istoric/anamneza in bolile respiratorii

   8. 8. Zgomotele respiratorii normale şi patologice in auscultaţia pulmonară; Palparea toracelui; Percuţia toracelui; Inspecţia cailor aeriene superioare si a toracelui.

   9. 9. Semne si simptome uzuale întâlnite in bolile respiratorii la copil [tuse acuta si cronica, wheezing acut si recurent’ cianoza cutaneomucoasa, hipocratism digital, durerea toracica, hemoptizia, expectoraţia, etc]

   10. 10. Detresă respiratorie: semne clinice, etiologie, evaluare (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice).

   11. 11. Radiografia toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare.

   12. 12. Tomografia computerizată toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare.

   13. 13. Explorarea funcţională respiratorie: explorări funcţionale la copilul mic/necooperant, spirometria, pletismografia, mecanica respiratorie pasiva, mecanica peretelui toracic, capacitatea de difuzie a monoxidului de carbon DLCO, peak-flow metria.

   14. 14. Terapia inhalatorie în bolile respiratorii: modalităţi şi dispozitive de administrare a medicaţiei inhalatorii .

   15. 15. Astmul bronşic: definiţie, epidemiologie, etiologie (inclusiv factori declanşatori de simptome), patogenie, tablou clinic, examinări paraclinice, clasificarea severităţii bolii, profilaxie, terapie acută, terapie cronică.

   16. 16. Fibroza chistică: etiologie, patogenie, tablou clinic, examinări paraclinice, evoluţie, prognostic, principii de tratament.

   17. 17. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară: etiologie, epidemiologie, fiziopatologie, tablou clinic, examinări paraclinice (IDR la PPD, teste de eliberare a interferonului gamma, radiografia toracică, examenul microscopic, cultura bacteriană), principii de terapie, profilaxie (vaccinarea BCG).

   18. 18. Infecţiile cu Microbacterii non-tuberculoase (Mycobacterium avium complex, Mycobacterium abscessus, Mycobacterium kansasii, Mycobacterium marinum)

   19. 19. Hemoragiile pulmonare – cauze de hemoptizie (trauma, diateze hemoragice, fibroza chistica, alte infecţii, MCC, malformaţii arterio-venoase, hemoragii pulmonare in boli autoimune, hemosideroza pulmonara si iatrogen post-punctional, post-bronhoscopic, la traheostomizati)

   20. 20. Insuficienţa respiratorie acută şi cronică: definiţie, etiologie, fiziopatologie, tipuri, explorări paraclinice, oxigenoterapia.

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Interpretarea radiografiei toracice în bolile bronhopulmonare.

   2. 2. Interpretarea tomografiei computerizate toracice în bolile bronhopulmonare.

   3. 3. Efectuarea şi interpretarea măsurării debitului expirator maxim (PEF).

   4. 4. Efectuarea şi interpretarea spirometriei.

   5. 5. Interpretarea unui buletin de analiză a gazelor sanguine.

   6. 6. Interpretarea testelor cutanate alergologice la pacientul cu astm bronşic.

   7. 7. Interpretarea intradermoreacţiei la tuberculina.

3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate

   	Obiective educaţionale	Rezultate aşteptate
   1.	Să identifice corect sunetele respiratorii normale sau patologice	Este capabil să identifice corect sunetele respiratorii
   2.	Să identifice semnele de detresă respiratorie	Este capabil să identifice semnele de detresă respiratorie
   3.	Să evalueze (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice) un pacient cu tuse subacută sau cronică	Este capabil să evalueze singur un pacient cu tuse recurentă sau cronică
   4.	Să evalueze (anamneză, examen obiectiv, examinări paraclinice) un pacient cu wheezing recurent sau persistent	Este capabil să evalueze singur un pacient cu wheezing recurent sau persistent
   5.	Să cunoască indicaţiile radiografiei toracice în	Cunoaşte indicaţiile radiografiei toracice în bolile

   	bolile respiratorii	respiratorii
   6.	Să interpreteze o radiografie toracică normală sau patologică (leziuni bronhopulmonare)	Este capabil să identifice leziunile bronhopulmonare pe radiografia toracică
   7.	Să interpreteze o tomografie computerizată toracică normală sau patologică (leziuni bronhopulmonare)	Este capabil să identifice leziunile bronhopulmonare pe tomografia toracică computerizată
   8.	Să efectueze corect determinarea debitului expirator maxim (PEF)	Este capabil să efectueze corect PEF-metria în bolile respiratorii
   9.	Să interpreteze şi să explice pacientului/aparţinătorilor semnificaţia valorilor PEF	Este capabil să interpreteze şi să explice pacientului/aparţinătorilor semnificaţia valorilor PEF
   10.	Să efectueze corect o spirometrie	Este capabil să efectueze corect o spirometrie
   11.	Să interpreteze o spirometrie normală sau patologică (obstrucţie vs. restricţie)	Este capabil să interpreteze o spirometrie
   12.	Să recomande terapia inhalatorie adecvată (tip de dispozitiv) în funcţie de caz	Este capabil să indice tipul corect de dispozitiv inhalator în funcţie de caz si sa exemplifice modalitatea corecta de administrare a medicaţiei pe cale inhalatorie.
   13.	Să recunoască tabloul clinic al astmului bronşic	Este capabil să recunoască tabloul clinic al astmului bronşic
   14.	Să cunoască criteriile de diagnostic ale astmului bronşic	Cunoaşte criteriile de diagnostic ale astmului bronşic
   15.	Să interpreteze testele cutanate alergologice la un pacient cu astm bronşic	Este capabil să interpreteze testele cutanate alergologice la un pacient cu astm bronşic
   16.	Să clasifice corect astmul bronşic în funcţie de controlul bolii	Este capabil să clasifice corect astmul bronşic în funcţie de controlul bolii
   17.	Să cunoască cele mai frecvente medicamente utilizate în astmul bronşic (indicaţii, contraindicaţii, administrare, reacţii adverse)	Cunoaşte cele mai frecvente medicamente utilizate în astmul bronşic (indicaţii, contraindicaţii, administrare, reacţii adverse)
   18.	Să elaboreze un plan terapeutic de durată la un pacient cu astm bronşic	Este capabil să elaboreze un plan terapeutic de durată la un pacient cu astm bronşic
   19.	Să elaboreze un plan de monitorizare la un pacient cu astm bronşic	Este capabil să elaboreze un plan de monitorizare la un pacient cu astm bronşic
   20.	Să cunoască terapia exacerbării astmatice	Cunoaşte terapia exacerbării astmatice
   21.	Să cunoască criteriile clinice de suspiciune a fibrozei chistice si pe cele clinice de evoluţie a bolii; sa recunoască principalele complicaţii ale bolii in copilărie	Cunoaşte criteriile clinice de suspiciune a fibrozei chistice si evoluţia naturala/sub tratament profilactic a bolii
   22.	Să recunoască tabloul clinic al tuberculozei pulmonare	Recunoaşte tabloul clinic al tuberculozei pulmonare
   23.	Să interpreteze corect IDR la PPD	Interpretează corect IDR la PPD
   24.	Să cunoască criteriile de diagnostic ale insuficienţei respiratorii	Cunoaşte criteriile de diagnostic ale insuficienţei respiratorii
   25.	Să interpreteze un buletin de analiză a gazelor sanguine	Interpretează un buletin de analiză a gazelor sanguine
   26.	Să cunoască indicaţiile oxigenoterapiei	Cunoaşte indicaţiile oxigenoterapiei

4. IV. Rezultate aşteptate

•  Sa fie capabil sa lucreze in echipa multidisciplinara pediatru-urgentist-pneumolog.

•  Sa efectueze evaluare somatica, sa facă recomandările necesare pentru investigaţii paraclinice, sa comunice rezultatele evaluării somatice echipei multidisciplinare.

•  Sa alcătuiască planul de intervenţie pentru patologia respiratorie identificata si sa îl integreze in planul personalizat de intervenţie la copilul cu boala pulmonara acuta sau cronica.

•  Sa poată comunica eficace si concis cu familia pacientului care are boala pulmonara acuta sau cronica despre structura planului de intervenţie pe durata spitalizării si despre planul de acţiune privind monitorizarea la domiciliu

Modulul 14 – Bronholologie :

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică: 400

1. I. Tematică

   1. 1. Introducere in bronhologie, definirea termenilor.

   2. 2. Indicaţiile bronhoscopiei, in general; indicaţiile pediatrice ale bronhoscopiei.

   3. 3. Contraindicaţiile bronhoscopiei.

   4. 4. Bronhoscopie flexibila versus rigida – avantajele relative si dezavantajele comparative ale celor doua tipuri de bronhoscopie

   5. 5. Anatomia caii aeriene in perspectiva examenului bronhoscopic [evaluarea cailor aeriene extratoracice, respectiv a cailor aeriene intratoracice]

   6. 6. Tipuri de modificări structurale identificate in calea aeriana cu ajutorul bronhoscopiei [modificări intrinseci ale caii aeriene, compresii extrinseci]

   7. 7. Proceduri de diagnostic in cursul examenului bronhoscopic: a. Lavajul bronhoalveolar, b. Biopsia transbronsica, c. Biopsia epiteliului respirator si tehnica de brushing

   8. 8. Proceduri terapeutice in cursul bronhoscopiei: a. Lavajul bronşic in scop terapeutic, b. Bronhoscopia terapeutica cu administrare inrabronsica a diverselor principii terapeutice (surfactant, adrenalina, mucolitice, etc), c. Proceduri invazive (dilatare cu balon a zonelor stenotice, stentare bronşică, laser-terapie, electrocauterizare, termoplastie endobronsica)

   9. 9. Evaluarea ultrasonica endobronsica EBUS (Endobronchial Ultrasound)

   10. 10. Complicaţiile bronhoscopiei (a. pentru bronhoscopia flexibila si b. pentru bronhoscopia rigida)

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Interpretarea anatomiei endobronsice – localizare topografica.

   2. 2. Interpretarea rezultatelor citologice si biochimice ale lavajului bronho-alveolar

   3. 3. Interpretarea modificărilor endobronsice (intrinseci si extrinseci)

   4. 4. Cunoaşterea aparaturii din secţia de bronhologie

   5. 5. Cunoaşterea organizării , a regulilor de asepsie si antisepsie intr-un serviciu de bronhologie

   6. 6. Participarea activa la procedurile practice ale manevrei de bronhoscopie

3. III. Obiective si rezultate aşteptate

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza şi examenul obiectiv ţinând cont de specificul pacientului ce va fi supus bronhoscopiei.	Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.
   2.	Cunoaşte noţiunile privind indicaţiile si contraindicaţiile bronhoscopiei.	Este capabil sa indice corect cazurile care necesita bronhoscopie si criteriile după care se efectuează selecţia sau temporizarea procedurii.
   3.	Cunoaşte masurile de	Este capabil sa enumere masurile specifice de profilaxie a

   	profilaxie a transmiterii bolilor infecţioase ca urmare a bronhoscopiei.	transmiterii nozocomiale a unor infecţii asociate manevrei de bronhoscopie
   4.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :
   5.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a planului terapeutic.
   6	Participă la elaborarea planului de tratament împreună cu medicul îndrumător.	prima intenţie in principalele boli infecţioase ale copilului.
   7	Efectuează manopere diagnostice şi terapeutice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	pregătire.
   8.	Monitorizează evoluţia pacientului şi o prezintă medicului îndrumător în cadrul vizitelor programate sau de urgenţă.
   9	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	Este capabil să redacteze biletul de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

   2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreuna cu asistentul medical.

   3. c. Programarea pacientului pentru bronhoscopie.

   1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

   2. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

   3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

   4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi

   1. 1. Poate descrie modalitatea de accesare a algoritmilor si protocoalelor de investigaţii si tratament ale spitalului.

   2. 2. În cadrul discuţiei cu medicul îndrumător este capabil să propună un plan terapeutic.

   3. 3. Poate preciza oportunitatea si tratamentul antibiotic/antiviral de

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de

   1. 1. Este capabil să evalueze starea clinică a pacientului, în evoluţie.

   2. 2. Notează sinteza evoluţiei clinice şi paraclinice a pacientului în FOCG sub supravegherea medicului îndrumător.

4. IV. Rezultate aşteptate

•  Sa fie capabil sa lucreze in echipa multidisciplinara pediatru-pneumolog – bronholog.

•  Sa efectueze evaluare somatica specifica, sa facă recomandările necesare pentru investigaţii paraclinice pregătitoare bronhoscopiei, sa comunice rezultatele evaluării somatice echipei multidisciplinare.

•  Sa poată comunica eficace si concis cu familia pacientului ce urmează a fi supus procedurii de bronhoscopie exploratorie sau terapeutica.

Modulul 15 – Explorări Funcţionale Respiratorii :

Nr. ore curs : 50

Nr. ore practică: 400

1. I. Tematică

   1. 1. Introducere in probele funcţionale respiratorii la copil

   2. 2. Volumele pulmonare – definiţie si valori de referinţă

   3. 3. Peak-flow metria – tehnica, aplicaţii practice

   4. 4. Spirometria – tehnica si aplicaţii practice

   5. 5. DLCO – capacitatea de difuzie a monoxidului de carbon – tehnica si aplicaţii practice

   6. 6. Evaluarea hiperreactivitatii bronşice – teste de bronhodilatatie [testarea reversibilităţii bronhospasmului] si teste de provocare [testul la metacolina si alte teste de provocare]; testele de efort; teste de evaluare cardio-pulmonara

   7. 7. Pulsoximetria si corelaţiile funcţionale

   8. 8. Evaluarea gazelor sanguine in corelaţie cu explorările funcţionale

   9. 9. Inflamometria si biomarkerii măsurabil in condensatele de aer exhalat [focus pe FeNO – oxidul nitric]

   10. 10. Scenarii clinice cu recunoaşterea deficitelor ventilatorii de tip obstructiv, de tip restrictiv sau de tip mixt

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Interpretarea rezultatelor unei PEF-metrii si a jurnalului de PEFmetrie.

   2. 2. Interpretarea rezultatelor unei spirometrii

   3. 3. Interpretarea DLCO

   4. 4. Interpretarea unui buletin de gaze sanguine [micrometoda ASTRUP]

   5. 5. Interpretarea unei inflamometrii respiratorii [măsurătoare de oxid nitric in aerul exhalat; alţi biomarkeri]

   6. 6. Cunoaşterea aparaturii din secţia de Probe Funcţionale Respiratorii – PFR

   7. 7. Cunoaşterea organizării , a regulilor de asepsie si antisepsie intr-un serviciu de PFR

   8. 8. Participarea activa la procedurile practice ale spirometriei

3. III. Obiective si rezultate aşteptate

   	OBIECTIVE EDUCAŢIONALE	REZULTATE AŞTEPTATE
   1.	Efectuează corect anamneza şi examenul obiectiv ţinând cont de specificul pacientului ce va fi supus probelor funcţionale respiratorii	Este capabil să efectueze singur anamneză completă şi examen obiectiv complet.
   2.	Cunoaşte noţiunile privind indicaţiile probelor funcţionale respiratorii in funcţie de vârstă si de patologia subiacenta.	Este capabil sa indice corect cazurile care necesita probe funcţionale respiratorii si criteriile după care se efectuează pregătirea pacientului in vederea efectuării procedurii in funcţie de gradul de cooperare al pacientului.
   3.	Cunoaşte masurile de profilaxie a transmiterii bolilor infecţioase ca urmare a diverselor tipuri de	Este capabil sa enumere masurile specifice de profilaxie a transmiterii nozocomiale a unor infecţii asociate manevrei de explorare funcţională respiratorie

   	PFR
   5.	Participă la elaborarea planului de investigaţii împreună cu medicul îndrumător.	Este capabil să execute activităţi în vederea realizării planului de investigaţii :
   5.	Participă la stabilirea diagnosticului împreună cu medicul îndrumător. Discută semnificaţia investigaţiilor paraclinice. Discută cu medicul îndrumător diagnosticele pozitive şi diferenţiale.	Este capabil să execute activităţi referitoare la rezultatele investigaţiilor: a planului terapeutic.
   6	Efectuează manopere diagnostice corespunzătoare baremului de activităţi practice.	pregătire.
   7	Redactează biletul de ieşire/scrisoarea medicală sub supervizarea medicului îndrumător.	Este capabil să redacteze biletul de ieşire (inclusiv reţeta la externare) pe care să le supună discuţiei cu medicul îndrumător.

   1. a. Propunerea unui plan de investigaţii către medicul îndrumător.

   2. b. Pregătirea pacientului pentru investigaţii împreuna cu asistentul medical.

   3. c. Programarea pacientului pentru PFR.

   1. a. Comunicarea rezultatelor investigaţiilor paraclinice medicului îndrumător.

   2. b. Notarea rezultatelor şi în Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG).

   3. c. Interpretarea, împreună cu medicul îndrumător, a rezultatelor normale şi patologice şi comentarea acestora la rubrica Evoluţie din FOCG.

   4. d. Recunoaşterea semnificaţiei rezultatelor şi ale implicaţiilor acestora în stabilirea diagnosticului pozitiv şi diferenţial , precum şi

   1. 1. Este capabil să descrie tehnica manoperelor din baremul de activităţi practice.

   2. 2. Este capabil să efectueze sub supravegherea medicului îndrumător manoperele diagnostice sau terapeutice prevăzute în baremul de activităţi practice corespunzător modulului de

4. IV. Rezultate aşteptate

•  Sa fie capabil sa lucreze in echipa multidisciplinara pediatru – pneumolog specialist in explorări funcţionale respiratorii.

•  Sa alcătuiască planul de explorări funcţionale pentru patologia respiratorie identificata si sa îl integreze in planul personalizat de intervenţie la copilul cu boala pulmonara acuta sau cronica.

•  Sa poată interpreta rezultatele diverselor probe funcţionale respiratorii si sa le integreze intr-un plan de monitorizare al pacientului cu boala pulmonara.

Modulul 16 – Pneumologie Pediatrică – Modulul II :

Nr. ore curs : 140

Nr. ore practică: 1200

1. I. Tematică

   1. 1. Boli pulmonare alergice diferite de astm [Aspergiloza bronhopulmonara alergica ABPA, Pneumoniile de hipersensibilizare, Pneumoniile eozinofilice] – Factori de risc, epidemiologie, aspecte clinice, diagnostic de laborator si imagistic, diagnostic diferenţial, tratament, prognostic, dispensarizare

   2. 2. Malformaţii congenitale ale caii aeriene superioare [anomalii congenitale nazale – atrezia coanala, chistele de canal nazo-lacrimal, chistele dermoide nazale, encefalocel nazal; anomalii craniofaciale; malformaţii congenitale linguale – macroglosia izolata si sindromica, chist de canal tireoglos; anomalii congenitale laringiene – laringomalacia, laringocelul, chiste sacculare, paralizia corzilor vocale, stenoză subglotica congenitala]

   3. 3. Malformaţii congenitale pulmonare [fistula esotraheală, traheomalacia, agenezia/hipoplazia pulmonara, malformaţia adenomatoida chistica, chistele bronhogenice, hernia diafragmatica congenitala, sechestraţia pulmonara, inelele vasculare intratoracice]

   4. 4. Anomalii congenitale ale peretelui toracic si malformaţii spinale/vertebrale [Pectus escavatum si Pectus carinatum, Scolioza severa, Anomaliile musculare toraco-abdominale – gastroschizis, omfalocel si herniile diafragmatice congenitale; Sindromul de Insuficienta toracica – sindrom Jeune, sindrom Jarcho-Levine]

   5. 5. Bronşectazii congenitale si dobândite – clasificare, fiziopatologie, aspect clinice, diagnostic de laborator, tratament, evoluţie si prognostic.

   6. 6. Afecţiuni pulmonare non-infecţioase [Atelectazii pulmonare – etiologie, patogenie (atelectazii obstructive si atelectazii non-obstructive), aspecte clinice, diagnostic de laborator si imagistic, management, evoluţie; Manifestări respiratorii ale unor boli granulomatoase si cu mecanism imun – Artrita Idiopatica Juvenila, Lupus eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermie, Granulomatoza Wegener, Sindrom Churg-Strauss, sindrom Goopasture, Histiocitoza X, SCID (Severe Combined Immunodeficiency), Granulomatoza bronhocentrica si boala Crohn]

   7. 7. Boli Interstiţiale Pulmonare [aspect clinic, diagnostic de laborator si imagistic, biopsia pulmonara, probe funcţionale respiratorii, prognostic, evoluţie]

   8. 8. Displazia bronhopulmonara [fiziopatologie, aspect clinice, management prenatal, perinatal si postnatal, evoluţie, comorbidităţi]

   9. 9. Revărsate pleurale non-infecţioase [chilotorax, transsudate pleurale, pleurezii hemoragice, revărsate pleurale maligne sau para neoplazice] – diagnostic pozitiv si management [toracenteza si drenaj pleural]

   10. 10. Pneumotorax si pneumomediastin [fiziopatologie, aspect clinice, diagnostic pozitiv, tratament ne invaziv si invaziv (aspiraţia pe ac, toracostomia, pleurodeza, toracoscopia video-asistata), evoluţie si prognostic]

   11. 11. Hemoragiile pulmonare [etiologie, evaluare clinica, investigaţii de laborator, imagistica, management, evoluţie si prognostic]

   12. 12. Aspiraţia de corp străin in căile respiratorii [obstrucţia mecanica, aspiraţia masiva de fluid, micro-aspiraţii recurente] – aspect clinic, diagnostic pozitiv si diferenţial, management, prognostic.

   13. 13. Transplantul pulmonar – indicaţii generale, selecţia generala a candidaţilor pentru transplant, boli specific [fibroza chistica, deficitul de surfactant, hipertensiunea pulmonara idiopatica, sindromul Eisenmenger, displazia bronho-pulmonara, boli parenchimatoase difuze progresive]; managementul post-transplant si rejetul grefei.

   14. 14. Boli pulmonare asociate cu obezitate – wheezing recurent si astm, apnee obstructive de somn, sindromul Prader-Willi

   15. 15. Elemente de somnologie pediatrica [apneea obstructiva de somn – OSA] – fiziopatologia OSA, evaluarea polisomnografica, tratamentul chirurgical, ventilaţia non-invaziva

   16. 16. Alte boli genetice [diskinezia ciliara primara, deficitul de alfa1-antitripsina, sindromul Mounier-Kuhn, sindromul Williams-Champbell, limfangioleiomiomatoza pulmonara]

   17. 17. Manifestări pulmonare in alte boli cu mecanism genetic [acondroplazia, artrogripoza congenitala, sindrom Down, sindrom Hermansky-Pudlak, mucopolizaharidoze, pseudohipoaldosteronism]

   18. 18. Manifestări respiratorii in malformaţii cardiace congenitale MCC [Fiziopatologia circulaţiei pulmonare in MCC ne cianogene respective cianogene, aspect clinice si de laborator, ecocardiografia, angioCT si angioRM, evoluţie/sindrom Eisenmenger]

   19. 19. Complicaţii pulmonare in boli endocrine, metabolice si gastrointestinale

   20. 20. Complicaţii pulmonare in boli hemato-oncologice [siclemie, tumori toracice primare sau metastatice, complicaţii pulmonare in cadrul polichimioterapiei, complicaţii pulmonare la pacientul cu transplant medular sau de celule stem]

   21. 21. Complicaţii pulmonare in boli imunologice [Infecţii pulmonare complicând o imunodeficienţă congenitala (Boala granulomatoasa cronica, boala Bruton, sindrom Wiskott-Aldrich, sindrom ataxie-telangiectazie, sindrom Di George, SCID {Severe Combined Immunodeficiency}), infecţii pulmonare la copilul cu infecţie HIV]

   22. 22. Dezvoltare/aprofundarea noţiunilor din Modulul I privind Radiografia toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare Tomografia computerizată toracică în bolile bronhopulmonare: indicaţii, aport diagnostic, interpretare.

   23. 23. Dezvoltare/aprofundarea noţiunilor din Modulul I privind Explorarea funcţională respiratorie: explorări funcţionale la copilul mic/necooperant, spirometria, pletismografia, mecanica respiratorie pasiva, mecanica peretelui toracic, capacitatea de difuzie a monoxidului de carbon DLCO, peak-flow metria.

   24. 24. Dezvoltare/aprofundarea noţiunilor din Modulul I privind Terapia inhalatorie în bolile respiratorii: modalităţi şi dispozitive de administrare a medicaţiei inhalatorii.

2. II. Barem de activităţi practice

   1. 1. Interpretarea radiografiei toracice în bolile bronhopulmonare.

   2. 2. Interpretarea tomografiei computerizate toracice în bolile bronhopulmonare.

   3. 3. Efectuarea şi interpretarea măsurării debitului expirator maxim (PEF).

   4. 4. Efectuarea şi interpretarea spirometriei.

   5. 5. Interpretarea unui buletin de analiză a gazelor sanguine.

   6. 6. Interpretarea si managementul setărilor de ventilaţie mecanica

3. III. Obiective educaţionale şi rezultate aşteptate – idem Modul I cu menţiunea ca ar trebui sa poată îndeplini aceste activităţi INDEPENDENT fără intervenţia semnificativă a medicului coordonator

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE GENERALE:

Obiectivele generale ale trunchiului comun de pregătire în pediatrie include dobândirea de noţiuni, aptitudini şi abilităţi în următoarele domenii:

1. I. Comunicare;

2. II. Etică şi profesionalism;

3. III. Asigurarea calităţii actului medical;

4. IV. Expertiză pediatrică (abilităţi clinice, procedurale şi interpretarea investigaţiilor);

5. V. Organizare şi conducere.

   1. I. Comunicare

      Rezidentul trebuie să dobandească următoarele abilităţi :

      1. A. Comunicarea cu pacientul şi aparţinătorii:

         • – Abilitatea de a comunica adecvat cu pacienţii şi aparţinătorii în funcţie de nivelul socio- economic şi cultural al acestora, inclusiv comunicarea veştilor proaste;

         • – Capacitatea de a prelua informaţiile transmise prin limbaj verbal şi non-verbal de pacient şi/sau aparţinători (relaţia dintre copil şi aparţinători, semne de alarmă pentru elemente conflictuale în mediul socio-familal al pacientului, etc.)

         • – Abilitatea de a adapta îngrijirea medicală la particularităţile socio-culturale şi educaţionale ale pacientului şi familiei acestuia, în beneficiul copilului bolnav.

         • – Capacitatea de a rezolva conflictele între pacienţi/aparţinători şi membrii echipei medicale.

         • – utilizarea metodelor adecvate de a informa pacientul şi familia acestuia despre evenimentele adverse ale actului medical (inclusiv iatrogenie)

      2. B. Comunicare cu alţi profesionişti din sănătate

         • – Capacitatea de a comunica sintetic şi clar în cadrul echipei medicale sau multidisciplinare; recunoaşterea şi respectarea rolului, responsabilităţilor şi competenţei altor membri ai echipei medicale;

         • – Abilitatea de a rezolva conflictele în cadrul echipei medicale ;

         • – Abilitatea de a comunica eficient si succint cu alte persoane şi instituţii din sistemul sanitar.

         • – Capacitatea de a prezenta succint informaţiile medicale în discuţiile cu personalul medical în cadrul raportului de gardă, a prezentărilor de caz,etc. ;

         • – Capacitatea de a colabora cu colegii din alte specialităşi medicale cu scopul de a facilita tranziţia adolescentului cu boală cronică în reţeaua medicală pentru bolnavi adulţi.

      3. C. Comunicare cu instituţii din afara sistemului medical

         • – Capacitatea de colaborare cu personalul didactic, asistenţii sociali şi cei din instituţiile de ocrotire pentru acţiuni profilactice şi terapeutice cu scopul de a asigura starea de sănătate a copilului;

         • – Abilitatea de a redacta în mod sintetic documente destinate instituţiilor medico-legale carev asigură intervenţiile conexe actului medical propriu-zis.

   2. II. Etică şi profesionalism

      Rezidentul trebuie să deprindă următoarele abilităţi:

      • – Cunoaşterea şi respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea profesiei de medic în România, inclusiv Codul deontologic al medicului;

      • – Cunoaşterea şi respectarea legislaţiei referitoare la drepturile pacientului, inclusiv respectarea confidenţialităţii şi adoptarea unei atitudini nediscriminatorii indiferent de vârstă, sex, religie, origine etnică li dizabilităţi;

      • – Cunoaşterea şi respectarea Regulamentelor şi Normelor interne ale spitalului unde îşi desfăşoară activitatea; cunoaşterea structurii administrative a spitalului si a raporturilor de muncă dintre angajaţi.

      • – Capacitatea de a oferi o asistenţă medicale de cea mai înaltă calitate şi de a menţine un înalt nivel profesional prin educaţie medicală continuă;

      • – Cunoaşterea şi aplicarea protocoalelor de diagnostic şi tratament, locale şi naţionale; utilizarea cu discernământ în actul medical a rezultatelor cercetării ştiinţifice;

      • – Respectarea obligaţiilor legale şi morale în privinţa raportării bolilor sau situaţiilor de abuz potenţial sau real.

      • – capacitate de a prezenta cazuri clinice sau conferinţe;

      • – evaluare şi reflexie asupra conţinutului întâlnirilor ştiinţifice;

      • – abilitatea de a accesa informaţii medicale, înţelegerea diferenţei dintre cercetare şi audit clinic.

      • – utilizează şi înţelege interpretarea testelor statistice simple

      • – capacitatea de a studia literatura medicală pentru căutarea dovezilor

      • – metodologia cercetarii stiintifice.

   3. III. Asigurarea calităţii actului medical.

      Rezidentul trebuie să dobândească capacitatea de:

      • – Cunoaştere sintetică a organizării structurilor de calitate din spitalul unde îşi desfăşoară activitatea;

      • – Cunoaştere a instrumentelor de îmbunătăţire a calitătii actului medical

      • – Identificare a principalelor categorii de erori medicale;

      • – Identificare a situaţiilor cu risc crescut pentru evenimente adverse in activitatea medicală de ingrijire a copilului.

      • – Identificare şi raportare a evenimentelor/efectelor adverse ale activităţii medicale;

      • – Cunoaşterea elementelor de bază în derularea unui audit clinic

      • – Însuşirea metodelor adecvate aplicabile pentru reducerea evenimentelor adverse;

      • – Înţelegerea principiilor, metodelor şim instrumentelor utilizate pentru creşterea siguranţei pacientului.

   4. IV. Expertiză pediatrică

      Rezidentul trebuie să:

      • – Deţină cunoştinţe şi abilităţi specifice domeniului de activitate: evaluare clinică, recunoaşterea pacientului grav-bolnav şi iniţierea măsurilor de urgenţă, formularea unui diagnostic pozitiv şi diferenţial, întocmirea planului de investigaţii si a celui terapeutic, modificarea planurilor în funcţie de evoluţia clinică şi de rezultatele paraclinice.

      • – Îşi însuşească modul de completarea a documentelor medicale

      • – Dobândească noţiuni referitoare la vulnerabilitatea socială a copilului şi măsuri de protecţie

   5. V. Organizare şi conducere

Rezidentul trebuie să dobândească următoarele aptitudini:

• – utilizarea raţională a timpului

• – prioritizarea activităţilor şi sarcinilor;

• – delegarea atribuţiilor;

• – identificarea şi controlul situaţiilor generatoare de stress şi acţiunile pentru minimalizarea efectelor acestora;

• – controlul situaţiilor de criză generate de lipsa unor resurse;

• – cultivarea capacităţii de a identifica greşelile proprii şi de a învăţa din acestea;

• – recunoaşterea limitelor personale şi profesionale.

– redactarea documentelor medicale ( raport medical, bilet de ieşire, raportări, documente legale) întrun mod inteligibil, lizibil şi la timp.

Examenul de medic specialist:

Probe de evaluare, specifice programului:

• – probă scrisă Da

• – examen clinic Da

• – probă de abilităţi/manualităţi Da

• – probă pe casetă video Nu

• – probă operatorie Nu

• – dizertaţie Nu

  TEMATICA DE EXAMEN

  

  1. 1. Creşterea şi dezvoltarea somatică. Etapele dezvoltării neuropsihice. Aprecierea dezvoltării la nivelul asistenţei primare. Îngrijirea copilului cu anomalii ale dezvoltării somatice şi neuropsihice la nivelul asistenţei primare şi în instituţiile specializate. Abordarea interdisciplinară a tulburărilor de creştere şi dezvoltare.

  2. 2. Alimentaţia sugarului şi copilului sănătos (necesităţi nutriţionale, raţia dietetică recomandată, alimentaţia naturală şi mixtă, diversificarea alimentaţiei sugarului, alimentaţia copilului şi adolescentului sănătos). Criteriile de apreciere a stării de nutriţie. Formule de lapte adaptate. Transferul medicamentelor prin laptele matern.

  3. 3. Patologia neonatala: detresa respiratorie, icterele nn, encefalopatia hipoxic-ischemica, hemoragiile intracraniene infectiile nn, convulsii neonatale.

  4. 4. Embriopatii, fetopatii: TORCH, sdr. alcoolic fetal, sifilis congenital.

  5. 5. Falimentul creşterii. Malnutriţia protein-energetică şi proteică.

  6. 6. Obezitatea.

  7. 7. Febra la copil.

  8. 8. Rinoadenoidita acută. Faringita acută. Stomatitele şi cheilitele. Otita medie acută. Mastoidita.

  9. 9. Crupul. Laringotraheobronşita acută. Bronşiolita acută.

  10. 10. Insuficienţa respiratorie acută.

  11. 11. Pneumonia acută comunitară. Supuraţia pulmonară. Pleurezia. Pneumotoracele.

  12. 12. Principiile de diagnostic şi tratament ale bolii atopice. Astmul bronşic. Rinita alergică. Alergiile alimentare. Dermatita atopică. Urticaria şi angioedemul. Alergiile medicamentoase.

  13. 13. Malformaţiile congenitale de cord necianogene.

  14. 14. Malformaţiile congenitale de cord cianogene.

  15. 15. Hipertensiunea arterială la copil.

  16. 16. Diareea acuta bacteriana şi virala.

  17. 17. Sindroamele de deshidratare.

  18. 18. Diareea cronică şi sindroamele de malabsorbţie (inclusiv fibroza chistică şi celiachia).

  19. 19. Boala inflamatorie intestinală.

  20. 20. Abdomenul acut nechirurgical. Durerile abdominale recurente şi alte sindroame dureroase recurente la copil.

  21. 21. Constipaţia cronică şi encoprezisul.

  22. 22. Icterele la sugar si copil.

  23. 23. Hepatitele cronice şi ciroza hepatică.

  24. 24. Hemoragiile digestive la nou-născut şi copil.

  25. 25. Sindroamele de hipertensiune portală. Colestaza neo-natală.

  26. 26. Insuficienta pancreatica exocrina. Fibroza chistica.

  27. 27. Miocarditele. Cardiomiopatiile primare şi secundare.

  28. 28. Pericarditele. Endocardita infecţioasă.

  29. 29. Tulburări de ritm şi conducere.

  30. 30. Insuficienţa cardiacă.

  31. 31. Rahitismul carenţial şi anemiile carenţiale.

  32. 32. Anemiile hemolitice congenitale si dobândite.

  33. 33. Sindroame hemoragice : purpura vasculară, trombocitopenii, trombocitopatii, coagulopatii ereditare şi dobândite (inclusiv coagularea intravasculară diseminată).

  34. 34. Tratamentul substitutiv cu produse de sânge.

  35. 35. Infecţia de tract urinar.

  36. 36. Anomaliile congenitale ale tractului urinar la copil: refluxul vezico-ureteral, anomaliile obstructive ale tractului urinar.

  37. 37. Glomerulonefritele acute şi cronice.

  38. 38. Sindromul nefrotic.

  39. 39. Insuficienţa renală acută.

  40. 40. Boala cronică renală (Insuficienţa renală cronică).

  41. 41. Tuberculoza pulmonară primară şi secundară.

  42. 42. Sifilisul congenital si dobandit.

  43. 43. Deficite imune genetice şi dobândite.

  44. 44. Leucemiile acute limfoblastice şi non-limfoblastice

  45. 45. Limfoamele maligne Hodgkiniene şi non-Hodgkiniene la copil

  46. 46. Aplazia medulară idiopatică şi secundară. Anemiile hipoplastice congenitale şi dobândite.

  47. 47. Urgenţele oncologice la copil.

  48. 48. Tumorile SNC. Tumorile solide (neuroblastomul, nefroblastomul). Histiocitozele.

  49. 49. Anomaliile hidro-electrolitice şi acido-bazice la copil

  50. 50. Sindromul hemolitic-uremic şi purpura trombotică trombocitopenică

  51. 51. Hipocalcemiile şi hipercalcemiile. Rahitismele vitamino-D rezistente.

  52. 52. Bolile congenitale de metabolism: fenilcetonuria, hiperamoniemia, tirozinemia, galactozemia, glicogenozele, hipercolesterolemia familiala, hipertrigliceridemia familiala.

  53. 53. Hiperglicemiile sugarului şi copilului.

  54. 54. Hipoglicemiile sugarului şi copilului.

  55. 55. Diabetul zaharat la copil. Acidocetoza şi coma diabetică.

  56. 56. Cromozomopatii (trisomia 21, Turner, Klinefelter).

  57. 57. Reumatismul articular acut. Artrita idiopatica juvenila.

  58. 58. Colagenozele (lupusul eritematos sistemic, dermatomiozita, sclerodermia,). Vasculitele. Bolile autoinflamatorii.

  59. 59. Meningita si encefalita.

  60. 60. Infectii cu exantem: rujeola, rubeola, boala mana-picior-gura, varicela, herpes zoster, scarlatina.

  61. 61. Infectia urliana. Mononucleoza infectioasa.

  62. 62. Infectii respiratorii transmisibile: tusea convulsiva, gripa.

  63. 63. Şocul. Anafilaxia.

  64. 64. Intoxicatiile acute (acetaminofen, alcool, barbiturice, benzodiazepine, opioide, digitalice, substante caustice, anticolinergice, monoxid de carbon.

  65. 65. Insuficienţa hepatică.

  66. 66. Hipertensiunea craniană şi edemul cerebral acut.

  67. 67. Coma şi statusul convulsiv.

  68. 68. Sindromul convulsiv. Convulsiile febrile.

  69. 69. Paraliziile cerebrale infantile.

  70. 70. Stenoza hipertrofică de pilor.

  71. 71. Invaginaţia intestinală.

  72. 72. Enterocolita ulcero-necrotică.

Baremul de manevre, tehnici şi activităţi practice (maxim 2000 caractere)

1. 1. Stabilirea recomandarilor regimului dietetic intr-o boala diareica acuta simpla.

2. 2. Solutii pentru rehidratare orala: compozitie proprietati, indicatii, contraindicatii.

3. 3. Elaborarea unei indicatii de perfuzie endovenoasa.

4. 4. Stabilirea regimului dietetic in diabetul zaharat infantil juvenil.

5. 5. Stabilirea regimului dietetic la copilul cu glomerulonefrita acuta.

6. 6. Interpretarea unui examen radiologic toracic (plaman, cord, pleura, mediastin).

7. 7. Interpretarea unui examen radiologic al tubului digestiv.

8. 8. Interpretarea unui examen radiologic al aparatului reno-ureteral.

9. 9. Interpretarea analizelor de hematologie (hemoleucograma, frotiu sanguin periferic, medulograma, teste de hemostaza).

10. 10. Interpretarea buletinelor de analize de bacteriologie.

11. 11. Interpretarea probelor functionale respiratorii.

12. 12. Interpretarea probelor paraclinice hepatice.

13. 13. Interpretarea probelor paraclinice renale.

14. 14. Interpretarea ionogramei sanguine si urinare, a echilibrului acido-bazic (metoda Astrup).

15. 15. Interpretarea unei EKG normale si in principalele afectiuni cardiovasculare (miocardite, pericardite, supraincarcari si dilatatii ale cavitatilor cardiace, tulburari de ritm si de conducere).

16. 16. Tehnici de reanimare cardio-respiratorie.

17. 17. Punctia lombara: indicatii, tehnici, incidente, accidente, complicatii. Interpretarea buletinului de analiza a LCR.

18. 18. Punctia pleurala: indicatii, tehnici, incidente, accidente, complicatii. Interpretarea buletinului de analiza a lichidului pleural.

19. 19. Sondajul nazogastric si orogastric (indicatii, tehnici, incidente). Spalatura gastrica in intoxicatii.

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE MEDICULUI SPECIALIST PEDIATRIE

I. Competenţe specifice în activitatea curentă

1. Examinează bolnavii la internare şi completează foaia de observaţie clinică generală. 2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Întocmeşte planul de investigaţii paraclinice pentru pacienţii internaţi şi foloseşte investigaţiile paraclinice efectuate ambulator.

Examinează zilnic bolnavii internaţi şi consemnează în foaia de observaţie: evoluţia, explorările de laborator, alimentaţia şi tratamentul corespunzător.

Obţine consimţământul informat şi informează pacientul/aparţinătorul despre consecinţele refuzului tratamentului medical.

Recomandă şi urmăreşte zilnic regimul alimentar al bolnavilor.

Întocmeşte şi semnează condica de medicamente pentru bolnavii pe care îi îngrijeşte.

Supraveghează tratamentele medicale executate de cadrele medii şi auxiliare sanitare, iar la nevoie le efectuează personal.

Trimite pacienţii la consulturi interclinice.

Informează pacientul/însoţitorul acestuia cu privire la aspectele legate de boală, incluzând: diagnosticul,

examinările paraclinice, tratamentul, date legate de evoluţie şi pronostic.

1. 10. Consiliază pacienţii, vizitatorii şi personalul în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor.

2. 11. Instituie tratamentul adecvat pentru infecţiile existente şi ia măsurile ce se impun pentru a preveni transmiterea acestora şi altor persoane, în special pacienţilor.

3. 12. Aplica ghidurile de practica medicala dar individualizeaza tratamentul in functie de particularitatile

Competenţa profesională intrinsecă specialităţii

pacientului.

1. 13. Asigură contravizita potrivit graficului stabilit de către medicul şef de secţie sau, în situaţii deosebite, din dispoziţia acestuia.

2. 14. Întocmeşte formele de externare ale bolnavilor şi redactează orice act medical, aprobat de conducerea spitalului în legătură cu bolnavii pe care îi are sau i-a avut în îngrijire.

3. 15. Constată decesul şi dă dispoziţii de transportare a cadavrului la morgă, după 2 ore de la deces.

4. 16. Participă la autopsii şi confruntările anatomoclinice la cazurile pe care le-a avut în îngrijire.

5. 17. Anunţă cazurile cu implicaţii medico-legale conform legilor în vigoare.

6. 18. Propune soluţii pentru îmbunatăţirea activităţii de îngrijiri medicale a pacientului.

7. 19. Desfăşoară, după caz, activitate de cercetare medicală.

8. 20. Depune o activitate permanentă de educaţie sanitară a bolnavilor şi aparţinătorilor.

9. 21. Face parte din diverse comisii organizate la nivelul spitalului, având atribuţii specifice comisiilor în care este numit.

II. Competenţe specifice în serviciul de gardă

1. 1. Controlează la intrarea în gardă prezenţa în serviciu a personalului medico – sanitar, existenţa mijloacelor necesare asigurării medicale curente şi de urgenţă, precum şi predarea serviciului de cadre medii şi auxiliare care lucrează în ture.

2. 2. Supraveghează cazurile grave existente în secţie sau internate în timpul gărzii, menţionându-le la raportul de gardă.

3. 3. Inscrie în registrul de consultaţii orice bolnav prezent la camera de garda.

4. 4. Interneaza bolnavii care au bilet de trimitere precum si cazurile de urgenta care se adreseaza sectiei răspunzand de justa indicaţie a internării sau a refuzului acestor cazuri, putând apela la ajutorul oricărui specialist din cadrul spitalului.

5. 5. Răspunde la chemările care necesită prezenţa sa în cadrul spitalului şi cheamă la nevoie alţi medici necesari pentru rezolvarea cazului.

6. 6. Intocmeşte foaia de observaţie a cazurilor internate de urgenţă si consemnează evoluţia bolnavilor internaţi şi medicaţia de urgenţă pe care a administrat-o.

7. 7. Acordă asistenţă medicală de urgenţă bolnavilor care nu necesita internare.

8. 8. Asigură internarea în alte spitale a bolnavilor care nu pot fi rezolvaţi în spitalul respectiv, după acordarea primului ajutor.

9. 9. Confirmă decesul, consemnând aceasta în documentele medicale şi dă dispoziţii de transportare la morgă, după 2 ore de la deces.

10. 10. Intocmeşte la terminarea serviciului raportul de gardă în condica destinată acestui scop, consemnând activitatea din secţie pe timpul gărzii, măsurile luate, deficienţele constatate şi orice observaţii necesare, prezintă raportul de gardă.

Obligaţii

1. 5. Respectă secretul profesional şi codul de etică şi deontologie profesionala.

2. 6. Efectueaza controlul medical periodic general.

3. 7. Se preocupă de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de utilizare a echipamentelor, prin studiu individual sau alte forme de educaţie continuă;

4. 8. Desfăşoară activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnavire profesională atât propria persoană, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă, precum şi în timpul deplasării la şi de la locul de muncă.

5. 9. Aduce la cunoştinţa şefului direct accidentele de muncă suferite de persoana proprie şi/sau de alte persoane participante la procesul de muncă.

6. 10. Respectă Statutul Colegiului Medicilor din Romania privind exercitarea profesiei de medic, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor.

1. II. Atribuţii specifice în activitatea curentă

   1. 1. Prezintă medicului şef de secţie în cadrul raportului de gardă şi a vizitelor mari, situaţia bolnavilor pe care îi are în îngrijire şi solicită sprijinul acestuia ori de cîte ori este necesar.

   2. 2. Participă la consultări cu medicii din alte specialităţi şi în cazurile deosebite la examenele paraclinice, precum şi la expertizele medico-legale.

   3. 3. Comunică zilnic medicului de gardă bolnavii gravi pe care îi are în îngrijire şi care necesită supraveghere deosebită.

   4. 4. Controlează şi răspunde de întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor desfăşurată de personalul mediu, auxiliar şi elementar sanitar cu care lucrează.

   5. 5. Asigură şi răspunde de aplicarea tuturor măsurilor de igienă şi antiepidemice, precum şi a normelor de protecţia muncii în sectorul de activitate pe care îl are în grijă.

   6. 6. Raportează cazurile de boli infecţioase şi profesionale potrivit dispoziţiilor în vigoare.

   7. 7. Răspunde de disciplina, ţinuta şi comportamentul personalului în subordine.

   8. 8. Răspunde prompt la toate solicitările de urgenţă, la consulturile din aceeaşi secţie şi alte secţii şi colaborează cu toţi medicii din secţiile şi laboratoarele din spital, în interesul unei cât mai bune îngrijiri medicale a bolnavilor.

   9. 9. Efectueaza consultaţii de specialitate în ambulator, conform programarii întocmite de medicul şef secţie.

   10. 10. Işi dezvoltă pregatirea profesională prin participarea la cursuri de perfecţionare, simpozioane, congrese.

   11. 11. Aplică regulile stabilite pentru completarea si gestionarea FOCG şi a circuitului acesteia.

   12. 12. Urmăreşte introducerea în practică a celor mai eficiente metode de diagnostic şi tratament;

   13. 13. Participă la şedinţele organizate în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţii a activităţilor din cadrul secţiei.

   14. 14. Respectă prevederile HG nr. 1103/2014 cu referire la prevenirea şi intervenţia cazurilor de copii aflaţi în situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare;

   15. 15. Respectă prevederile Legii 272/2004 şi HG 1103/2014 cu referire la obligaţia de a informa asistentul social din unitatea sanitara cu privire la internarea unui copil ce prezintă semne de abuz/neglijare/exploatare/ violenţă/vătămare;

   16. 16. Păstrează secretul profesional, confidenţialitatea şi anonimatul pacientului şi oferă informaţii aparţinătorilor numai în interesul bolnavilor.

   17. 17. Manifestă atitudine respectuoasă atât faţă de pacient şi patologia acestuia, cât şi faţă de însoţitorul acestuia.

   18. 18. Respectă drepturile pacienţilor conform legislaţiei în vigoare;

   19. 19. Aplică şi respectă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

   20. 20. Aplică şi respectă Normele de supraveghere, prevenire şi control a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, conform legislaţiei în vigoare, precum şi procedurile operaţionale şi instrucţiunile de lucru aprobate de către Comitetul Director.

2. III. Atribuţii specifice în serviciul de gardă

   1. 1. Răspunde de buna funcţionare a secţiei şi de aplicarea dispoziţiilor prevăzute în regulamentul intern,

PRIN ACEASTA SE CERTIFICA LEGALITATEA SI CORECTITUDINEA DATELOR CUPRINSE IN CURRICULUM

PRESEDINTELE COMISIEI DE SPECIALITATE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII,

Nume, prenume:

Semnatura: