pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaţionale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008*)(actualizate până la data de 27 decembrie 2016*)
–––-Notă …
──────────
*) Aprobate de Ordinul nr. 500/2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 531 din 15 iulie 2008.
────────── +
Anexa 1*Font 8*┌──────┬────────┬───┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ NR. │ COD │TIP│ DENUMIRE ││ANEXA │PROTOCOL│ │ │├──┬───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 1│ A001E │DCI│ORLISTATUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 2│ A002C │DCI│PALONOSETRONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 3│ A003E │DCI│SIBUTRAMINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 4│ A004C │DCI│ONDASETRONUM, GRANISETRONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 5│ A005E │DCI│PARICALCITOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 6│ A006E │DCI│CALCITRIOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 7│ A007E │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 8│ A008E │DCI│IMIGLUCERASUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 9│ A010N │DCI│COMPLEX DE HIDROXID FER (III) SUCROZĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 10│ A014E │DCI│AGALSIDASUM BETA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 11│ A015E │DCI│INSULINUM LISPRO │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 12│ A016E │DCI│INSULINUM ASPART │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 13│ A017E │DCI│INSULINUM LISPRO │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 14│ A018E │DCI│INSULINUM ASPART │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│14 │A019E │DCI│INSULINUM GLULIZINA ││ │bis│ │ │ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 15│ A020E │DCI│PIOGLITAZONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 16│ A021E │DCI│ACIDUM TIOCTICUM (ALFA-LIPOICUM) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 17│ A022E │DCI│SITAGLIPTINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 18│ A023E │DCI│INSULINUM DETEMIR │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 19│ A024E │DCI│INSULINUM GLARGINE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 20│ A025E │DCI│COMBINAŢII (PIOGLITAZONUM + METFORMIN) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 21│ A026E │DCI│COMBINAŢII (ROSIGLITAZONUM + METFORMIN) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 22│ A027E │DCI│COMBINAŢII (ROSIGLITAZONUM + GLIMEPIRIDUM) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 23│ A028E │DCI│EXENATIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 24│ A029E │DCI│INSULINUM LISPRO │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 25│ A030Q │DCI│AGLUCOSIDASUM ALFA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 26│ A031E │DCI│RIMONABANTUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 27│ AE01E │ │PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN DIABETUL ZAHARAT │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 28│ B008D │ │PROTOCOL PENTRU PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL TROMBOEMBOLISMULUI VENOS ÎN ││ │ │ │ │AMBULATOR │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 29│ B009I │DCI│CLOPIDOGRELUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 30│ B009N │DCI│EPOETINUM BETA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 31│ B010I │DCI│PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC ÎN ││ │ │ │ │PREVENŢIA SECUNDARĂ DUPĂ AVC ISCHEMICE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 32│ B010N │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 33│ B011N │DCI│DARBEPOETINUM ALFA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 34│ B013K │ │MEDICAŢIA ADJUVANTĂ TERAPIEI ANTIVIRALE ÎN HEPATITE CRONICE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 35│ B014I │DCI│SULODEXIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 36│ B015D │DCI│EPTACOG ALFA ACTIVATUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 37│ B016I │DCI│DIOSMINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 38│ BB01I │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 39│ BD01D │DCI│HEMOFILIE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 40│ C001I │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 41│ C002I │DCI│ALPROSTADILUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 42│ C003I │DCI│IVABRADINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 43│ C004I │DCI│ACID OMEGA-3-ESTERI ETILICI │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 44│ C005I │DCI│SARTANI ÎN INSUFICIENŢA CARDIACĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 45│ C008N │DCI│IRBESARTANUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 46│ CE01E │ │PROTOCOL DE PRESCRIERE A MEDICAMENTELOR HIPOLIPEMIANTE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 47│ CI01I │DCI│SILDENAFILUM, BOSENTANUM, AMBRISENTANUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 48│ D001L │DCI│DERMATOCORTICOIZI │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 49│ G001C │DCI│CABERGOLINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 50│ G002N │DCI│ESTRADIOLUM VALERAT + DIENOGEST │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 51│ G003N │DCI│FOLLITROPINUM ALFA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 52│ G004N │DCI│GANIRELIXUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 53│ G005N │DCI│LEVONORGESTRELUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 54│ G006N │DCI│LUTROPINA ALFA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 55│ G007N │DCI│TIBOLONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 56│ G008N │DCI│FOLLITROPINUM BETA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 57│ G009N │DCI│SOLIFENACINUM SUCCINAT │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 58│ G010N │DCI│TOLTERODINUM/SOLIFENACINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 59│ H002N │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 60│ H003N │DCI│CINACALCET HIDROCLORID │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 61│ H004E │DCI│CETRORELIXUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 62│ H005E │DCI│PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ACROMEGALIE ŞI GIGANTISM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 63│ H006C │DCI│PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN TUMORI NEUROENDOCRINE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 64│ H008E │DCI│Abrogat │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 65│ H009E │DCI│SOMATROPINUM – Protocol Abrogat │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 66│ H010C │DCI│Abrogat │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 67│ H011Q │DCI│SOMATROPINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 68│ H012E │DCI│Abrogat │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 69│ J001G │DCI│IMUNOGLOBULINA NORMALĂ PENTRU ADMINISTRARE INTRAVASCULARĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 70│ J002N │DCI│RIBAVIRINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 71│ J003N │DCI│PEGINTERFERONUM ALFA 2B │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 72│ J004N │DCI│PEGINTERFERONUM ALFA 2A │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 73│ J005N │DCI│LAMIVUDINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 74│ J006N │DCI│INTERFERONUM ALFA 2B │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 75│ J007N │DCI│INTERFERONUM ALFA 2A │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 76│ J008N │DCI│ENTECAVIRUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 77│ J009N │DCI│ADEFOVIRUM DIPIVOXILUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 78│ J010D │DCI│CASPOFUNGINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 79│ J012B │DCI│VORICONAZOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 80│ L001G │DCI│MITOXANTRONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 81│ L002G │DCI│TRATAMENT IMUNOMODULATOR – SCLEROZA MULTIPLĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 82│ L003C │DCI│FULVESTRANTUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 83│ L004C │DCI│BEVACIZUMABUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 84│ L008C │DCI│IMATINIBUM-CML │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 85│ L012C │DCI│BORTEZOMIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 86│ L013E │DCI│TRIPTORELINUM – Protocol Abrogat │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 87│ L014C │DCI│RITUXIMABUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 88│ L015D │DCI│ANAGRELIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 89│ L016C │DCI│INTERFERON ALFA 2B │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 90│ L022B │DCI│EPOETINUM ÎN ANEMIA ONCOLOGICĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 91│ L024C │DCI│ALEMTUZUMABUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 92│ L025C │DCI│CIPROTERONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 93│ L026C │DCI│TRASTUZUMABUMUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 94│ L027N │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 95│ L028N │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 96│ L029N │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 97│ L031C │DCI│ERLOTINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 98│ L032C │DCI│FILGRASTIMUM/PEGFILGRASTIMUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│ 99│ L033C │DCI│TRASTUZUMABUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│100│ L034K │ │BOALA CRONICĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│101│ L035C │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│102│ L037C │DCI│CETUXIMABUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│103│ L038C │DCI│SORAFENIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│104│ L039M │DCI│PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ARTRITA IDIOPATICĂ JUVENILĂ PRIVIND UTILIZAREA ││ │ │ │ │AGENŢILOR BIOLOGICI ****ETANERCEPTUM" │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│105│ L040M │ │PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ARTRITA PSORIAZICĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR ││ │ │ │ │BIOLOGICI ****Infliximabum, ****Adalimumabum, ****Etanerceptum │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│106│ L041M │DCI│PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN SPONDILITA ANKILOZANTĂ – AGENŢI BIOLOGICI ││ │ │ │ │****INFLIXIMABUM, ****ADALIMUMABUM, ****ETANERCEPTUM" │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│107│ L042C │DCI│SUNITINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│108│ L043M │ │PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN POLIARTRITA REUMATOIDĂ PRIVIND UTILIZAREA ││ │ │ │ │AGENŢILOR BIOLOGICI ****INFLIXIMABUM, ****ADALIMUMABUM, ****ETANERCEPTUM,││ │ │ │ │ ****RITUXIMABUM" │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│109│ L044L │ │PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN PSORIAZIS – AGENŢI BIOLOGICI │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│110│ L045M │ │PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU COLAGENOZELE MAJORE (LUPUS ERITEMATOS ││ │ │ │ │SISTEMIC, SCLERODERMIESISTEMICA, DERMATO/POLIMIOZITE, VASCULITE ││ │ │ │ │SISTEMICE) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│111│ L046C │DCI│TEMOZOLOMIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│112│ L047C │DCI│PEMETREXEDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│113│ L048C │DCI│FLUDARABINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│114│ L049C │DCI│DOCETAXELUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│115│ L050C │DCI│INTERFERONUM ALFA 2A │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│116│ LB01B │DCI│HEPATITĂ CRONICĂ VIRALĂ ŞI CIROZĂ HEPATICĂ CU VHB │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│117│ LB02B │DCI│HEPATITĂ CRONICĂ ŞI CIROZĂ HEPATICĂ COMPENSATĂ CU VHC │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│118│ M001M │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│119│ M002Q │DCI│ACIDUM PAMIDRONICUM – Protocol Abrogat │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│120│ M003M │DCI│ACIDUM ALENDRONICUM; ACIDUM;RISEDRONICUM; ACIDUM ZOLENDRONICUM; ││ │ │ │ │COMBINAŢII (ACIDUM ALENDRONICUM +COLECALCIFEROLUM) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│121│ N001F │DCI│MEMANTINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│122│ N002F │DCI│MILNACIPRANUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│123│ N003F │DCI│OLANZAPINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│124│ N004F │DCI│RISPERIDONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│125│ N005F │DCI│QUETIAPINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│126│ N006F │DCI│AMISULPRIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│127│ N007F │DCI│ARIPIPRAZOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│128│ N008F │DCI│CITALOPRAMUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│129│ N009F │DCI│ESCITALOPRAMUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│130│ N010F │DCI│TRAZODONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│131│ N011F │DCI│TIANEPTINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│132│ N012F │DCI│LAMOTRIGINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│133│ N013F │DCI│VENLAFAXINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│134│ N014F │DCI│DULOXETINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│135│ N015F │DCI│FLUPENTIXOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│136│ N016F │DCI│CLOZAPINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│137│ N017F │DCI│SERTINDOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│138│ N018F │DCI│ZIPRASIDONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│139│ N019F │DCI│ZUCLOPENTIXOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│140│ N020G │DCI│DONEPEZILUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│141│ N021G │DCI│RIVASTIGMINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│142│ N022G │DCI│GALANTAMINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│143│ N024G │DCI│RILUZOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│144│ N025G │ │PROTOCOL DE TRATAMENT ÎN DUREREA NEUROPATĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│145│ N026F │DCI│HIDROLIZAT DIN CREIER DE PORCINĂ │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│146│ N028F │DCI│Abrogat │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│147│ N030C │ │DURERE CRONICĂ DIN CANCER │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│148│ N032G │DCI│PREGABALINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│149│ NG01G │ │PROTOCOL PENTRU TERAPIA MEDICAMENTOASĂ CRONICĂ A EPILEPSIEI │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│150│ V001D │DCI│DEFEROXAMINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│151│ V002D │DCI│DEFERASIROXUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│152│ V003D │DCI│SEVELAMER │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│153│ V004N │DCI│AMINOACIZI, INCLUSIV COMBINAŢII CU POLIPEPTIDE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│154│ R001E │DCI│ERDOSTEINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│155│ H006E │ │PROTOCOLUL TERAPEUTIC PENTRU DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL COPIILOR CU ││ │ │ │ │DEFICIT AL HORMONULUI DE CREŞTERE │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│156│ L001C │DCI│ACIDUM CLODRONICUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│157│ L002C │DCI│ACIDUM IBANDRONICUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│158│ L005C │ │ACIDUM PAMIDRONICUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│159│ L006C │ │ACIDUM ZOLEDRONICUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│160│ D002L │DCI│ACITRETINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│161│ N0020F │DCI│ATOMOXETINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│162│ N0021F │DCI│METHYLFENIDATUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│163│ N0026G │DCI│ROTIGOTINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│164│ L039C │DCI│LEUPRORELINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│165│ L040C │DCI│GOSERELINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│166│ L047E │DCI│TRIPTORELINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│167│ N020F │DCI│BUPROPIONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│168│ N03AX17│DCI│STIRIPENTOLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│169│ H01CB05│DCI│PASIREOTIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│170│ L01BB06│DCI│CLOFARABINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│171│ L01BB07│DCI│NELARABINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│172│ L01BC08│DCI│DECITABINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│173│ L01CX01│DCI│TRABECTEDINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│174│ L01XC10│DCI│OFATUMUMAB │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│175│ L01XE06│DCI│DASATINIB │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│176│ L01XE08│DCI│NILOTINIB │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│177│ L01XE10│DCI│EVEROLIMUS (VOTUBIA) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│178│ L01XE18│DCI│RUXOLITINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│179│ CI01I │DCI│BOSENTANUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│180│ C02KX02│DCI│TAFAMIDIS │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│181│ B02BX04│DCI│ROMIPLOSTINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│182│A16AX07S│DCI│SAPROPTERINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│183│ A16AX07│DCI│PLERIXAFOR │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│184│ A10BH03│DCI│SAXAGLIPTINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│185│ A10BX09│DCI│DAPAGLIFOZINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│186│ A10BD07│DCI│COMBINAŢII (SITAGLIPTINUM+METFORMINUM) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│187│ A10BD10│DCI│COMBINAŢII (SAXAGLIPTINUM+METFORMINUM) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│188│ R03AC18│DCI│INDACATEROLUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│189│ R03BB06│DCI│GLICOPIRONIUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│190│B03XA03M│DCI│METOXI-POLIETILENGLICOL EPOETIN BETA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│191│ B03XA03│DCI│DCI EPOETINUM ZETA │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│192│ J05AX12│DCI│DOLUTEGRAVIRUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│193│ │DCI│OMBITASVIRUM + PARITAPREVIRUM + RITONAVIRUM + DASABUVIRUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│194│B01AE07 │DCI│DABIGATRANUM ETEXILATUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│195│B01AF02 │DCI│APIXABANUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│196│J04AK05 │DCI│Abrogat. │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│197│L01XC12 │DCI│BRENTUXIMAB VEDOTIN │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│198│L01XE11 │DCI│PAZOPANIB │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│199│L01XE16 │DCI│CRIZOTINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│200│L01XE23 │DCI│DABRAFENIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│201│L02BX03 │DCI│ABIRATERONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│202│R03DX05 │DCI│OMALIZUMABUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │203│A10BH02 │DCI│VILDAGLIPTINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │204│A10BX10 │DCI│LIXISENATIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1.│205│B01AF01 │DCI│RIVAROXABANUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │206│C10BA06 │DCI│COMBINAŢII (ROSVASTATINUM + EZETINIBUM) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │207│H05AA02 │DCI│TERIPARATIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │208│L01BC07 │DCI│AZACITIDINUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │209│L01XC08 │DCI│PANITUMUMABUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │210│L01XE10A│DCI│EVEROLIMUS (AFINITOR) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │211│L01XE07 │DCI│LAPATINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │212│L01XE13 │DCI│AFATINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │213│L01XE14 │DCI│BOSUTINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │214│L01XE17 │DCI│AXITINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │215│L01XE27 │DCI│IBRUTINIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │216│L01XX44 │DCI│AFLIBERCEPTUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │217│L01XX46 │DCI│OLAPARIBUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │218│L04AA31 │DCI│TERIFLUNOMIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │219│L04AX02 │DCI│TALIDOMIDUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │220│L04AX05 │DCI│PIRFENIDONUM │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │221│R03AL05 │DCI│COMBINAŢII (ACLIDINIUM BROMIDUM + FORMOTEROLUM FUMARAT) │├──┼───┼────────┼───┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│1 │222│ │DCI│COMBINAŢII (METOPROLOLUM + IVABRADINUM) │└──┴───┴────────┴───┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘–––-Poz. nr. 4, cod (A004C) DCI: ONDASETRONUM, GRANISETRONUM, PALONOSTRONUM din anexa 1 a fost modificată de pct. 1 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 7, cod (A007E) DCI: ALFACALCIDOLUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 2 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 14bis, cod (A019E) DCI: INSULINUM GLULIZINA din anexa 1 a fost introdusă de pct. 8 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 15, cod (A020E) DCI: TIAZOLIDINDIONE din anexa 1 a fost modificată de pct. 10 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 25, cod (A030Q) DCI: AGLUCOSIDASUM ALFA din anexa 1 a fost modificată de pct. 18 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 32, cod (B010I) DCI PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC ÎN PREVENŢIA SECUNDARĂ DUPĂ AVC ISCHEMICE din anexa 1 a fost abrogată de pct. 20 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 38, cod (BB01I) DCI TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC PENTRU PROTEZE VALVULARE din anexa 1 a fost abrogată de pct. 21 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 40, cod (C001I) DCI GINGKO BILOBA din anexa 1 a fost abrogată de pct. 23 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 59, cod (H002N) DCI: DCI PREDNISONUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 27 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 94, cod (L027N) DCI CYCLOPHOSPHAMIDUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 28 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 95, cod (L028N) DCI CICLOSPORINUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 29 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 96, cod (L029N) DCI AZATHIOPRINUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 30 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 101, cod (L035C) DCI DASATINIBUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 32 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 118, cod (M001M) DCI ACIDUM ZOLENDRONICUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 35 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 120, cod (M003M) DCI TERIPARATIDUM; ACIDUM ALENDRONICUM; ACIDUM IBANDRONICUM; ACIDUM RISEDRONICUM; ACIDUM ZOLENDRONICUM; COMBINAŢII (ACIDUM ALENDRONICUM + COLECALCIFEROLUM) din anexa 1 a fost modificată de pct. 36 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 177, cod (L01XE10) DCI EVEROLIMUS din anexa 1 a fost modificată de pct. 47 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 182, cod (A16AX07) DCI SAPROPTERINUM din anexa 1 a fost modificată de pct. 48 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 190, cod (B03XA03) DCI METOXY- POLYETHYLENE GLYCOL EPOETIN BETA din anexa 1 a fost modificată de pct. 54 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 196, cod (J04AK05) DCI BEDAQUILINUM din anexa 1 a fost abrogată de pct. 56 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Poz. nr. 203-222 din anexa 1 au fost introduse de pct. 59 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: ORLISTATUMCRITERIILE DE ELIGIBILITATE PENTRU INCLUDEREA ÎN TRATAMENTUL SPECIFIC ŞI ALEGEREA SCHEMEI TERAPEUTICE PENTRU PACIENŢII CU OBEZITATEObezitatea este cea mai frecventă tulburare de nutriţie ce afectează copiii, adolescenţii şi adulţii, indiferente de sex, rasă sau stare socio-economică. Este o epidemie globală, cu o prevalenţă în continuă creştere, România ocupând locul 3 printre ţările europene. Se estimează că în lume 1,1 miliarde de persoane sunt hiperponderale, din care 312 milioane sunt obeze.Obezitatea prezintă o problemă de sănătate publică nu numai prin prevalenţa sa la toate categoriile de vârstă, ci şi prin implicaţiile socio-economice şi mai ales prin comorbidităţile asociate care cresc riscul relativ al mortalităţii la 1,5-2,7: diabetul zaharat, dislipidemia, complicaţiile cardiovasculare, cancerul.Obezitatea este o boală multifactorială, caracterizată printr-un dezechilibru între aportul de energie şi consumul de energie ale organismului.În consecinţă, reducerea aportului energetic prin modificarea dietei, schimbarea comportamentului alimentar reprezintă alături de creşterea activităţii fizice mijloace eficiente de reducere a excesului ponderal.Orlistatul acţionează prin inhibarea specifică şi de lungă durată a lipazelor gastrointestinale, scăzând astfel absorbţia lipidelor cu cca 30%.Datorită mecanismului de acţiune la nivel local, este singurul agent medicamentos din clasa sa terapeutică care nu are efecte sistemice: nici asupra sistemului nervos central (insomnie, cefalee, ameţeli, anxietate, depresie, uscăciunea gurii, pierderi de memorie, atacuri de panică, parestezii) şi nici asupra sistemului cardio-vascular (tahicardie, aritmii cardiace, hipertensiune arterială).Comparativ cu simpla modificare a stilului de viaţă, Orlistatul determină o scădere ponderală mai mare; în plus, previne mai eficient instalarea diabetului la pacienţii obezi şi contribuie la asigurarea unui control glicemic mai bun la pacienţii diabetici. Orlistatul ameliorează şi multiple alte afecţiuni asociate obezităţii, de tipul hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei şi sindromului metabolic.Cele mai frecvente reacţii adverse la administrarea de orlistat sunt cele gastro-intestinale, incidenţa acestora scăzând pe măsură ce administrarea de orlistat continuă.I. CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL CU ORLISTAT1. Categorii de pacienţi cu vârste cuprinse între 18 şi 26 ani eligibili pentru tratamentul cu orlistatPacienţii cu vârste cuprinse între 18 şi 26 ani care nu realizează venituri vor primi tratament cu orlistat doar dacă:A. Au un indice de masă corporală (IMC) ≥ 30 Kg/mp cu prezenţa a cel puţin uneia din următoarele comorbidităţi: diabet zaharat tip II, dislipidemie, boală coronariană ischemică, HTA controlată terapeutic, steatoză hepatică, steato-hepatită, apnee de somn, artroze, osteoartrite, hipercorticism reactiv, tulburare gonadică; medicaţia se va administra acestor pacienţi doar dacă nu au contraindicaţii de tratament cu orlistat.B. Au un IMC ≥ 35 Kg/mp, cu sau fără comorbidităţi asociate, dacă nu au contraindicaţiile tratamentului cu orlistat.C. S-a dovedit eşecul terapiei standard – nu s-a produs o scădere ponderală de minim 3% şi/sau nu s-au îmbunătăţit parametrii metabolici după 12 săptămâni de dietă şi activitate fizică.C. Tratamentul trebuie iniţiat numai după excluderea disfuncţiilor endocrinologice: tiroidiene, suprarenale sau hipotalamice tumorale.D. Nu se vor exclude de la tratament pacienţii care iau medicaţie specifică pentru comorbidităţile asociate.E. Se vor exclude de la terapia cu orlistat pacienţii cu afectare renală, hepatică sau colestatică (de altă etiologie decât cea steatozică), gastrointestinală (sindroame de malabsorbţie) sau pulmonară (cu excepţia astmului bronşic sau a apneei de somn).F. Nu se va administra Orlistat pacientelor însărcinate sau care alăptează.2. Parametrii de evaluare minimă şi obligatorie pentru iniţierea tratamentului cu orlistat (evaluări nu mai vechi de 8 săptămâni):A. Caracteristici antropometrice şi date clinice generale:a. Vârstăb. Dovada includerii într-un program de învăţământ şi dovada nerealizării de veniturib. Măsurare talie, greutate corporală, circumferinţă abdominală, circumferinţa şoldului şi raportul talie/şoldB. Sinteza istoricului bolii cu precizarea:– etapelor şi ritmului de creştere în greutate;– rezultatelor eventualei terapii urmate (terapie standard comportamentală – dietă şi activitate fizică sau terapie medicamentoasă;– antecedentelor fiziologice şi patologice;– apariţiei şi evoluţiei comorbidităţilor asociate.3. Evaluări complementare (nu mai vechi de 8 săptămâni) obligatoriu prezente în dosarul pacientului pentru iniţierea tratamentului cu orlistat:– Biochimie generală: glicemie, test de toleranţă la glucoză oral sau hemoglobină glicozilată la pacienţii cu diabet zaharat, colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride, TGO, TGP, markeri de hepatită virală la pacienţii cu valori crescute ale transaminazelor, uree, creatinină;– EKG, consult cardiologic;– Dozări hormonale: TSH, free T4, catecolamine plasmatice sau metaboliţii lor la pacienţii cu HTA controlată terapeutic, cortizol plasmatic, LH, FSH, PRL la femeile cu dereglările ciclului menstrual, testosteron plasmatic şi prolactină la bărbaţi;– Ecografie utero-ovariană la femeile cu dereglări ale ciclului menstrual.II. CRITERII DE PRIORITIZARE PENTRU PROGRAMUL DE TRATAMENT CU ORLISTAT AL PACIENŢILOR OBEZIPacienţii eligibili vor fi prioritizaţi în funcţie de vârstă, IMC, topografia ţesutului adipos şi prezenţa complicaţiilor specifice obezităţii (metabolice, cardio-vasculare, respiratorii, endocrine, osteoarticulare) documentate:1. IMC ≥ 30 Kg/mp cu mai mult de o comorbiditate asociată;2. IMC ≥ 35 Kg/mp cu o comorbiditate asociată;3. IMC ≥ 40 Kg/mp cu sau fără comorbidităţi asociate;4. Topografia abdominală a ţesutului adipos (raport talie/şold > 1 la bărbat şi 0,8 la femeie), topografie asociată cu un risc crescut de complicaţii metabolice şi cardio-vasculare;5. Probleme psihologice privind stima de sine şi integrarea socială (consult psihologic de specialitate).III. SCHEMA TERAPEUTICĂ A PACIENTULUI CU OBEZITATE AFLAT ÎN TRATAMENT CU ORLISTATTerapia cu Orlistat se administrează pacienţilor care îndeplinesc criteriile de includere în Programul terapeutic cu Orlistat (Xenical) expuse la punctul I.1. de către medicul specialist endocrinolog sau diabetolog.Medicul curant este obligat să informeze pacientul şi aparţinătorii asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor necesare pentru monitorizarea tratamentului.Terapia cu orlistat se va asocia obligatoriu cu terapia standard – dietă, modificarea comportamentului alimentar şi creşterea activităţii fizice.Terapia cu orlistat presupune administrarea a câte unei capsule de 120 mg de 3 ori/zi, la mesele principale; dacă o masă este omisă sau dacă masa nu conţine lipide, doza de orlistat poate fi omisă.În timpul tratamentului cu orlistat se pot asocia suplimente nutritive care să conţină vitamine liposolubile – îndeosebi vitamina D, dar şi vitaminele A, K, E.Pacientele cu viaţă sexuală activă vor utiliza în timpul tratamentului cu Orlistat metode contraceptive şi vor anunţa medicul curant imediat după eventuala pozitivare a unui test de sarcină.IV. CRITERIILE DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE ÎN MONITORIZAREA PACIENŢILOR DIN PROTOCOLUL TERAPEUTIC CU ORLISTAT (XENICAL)Reevaluările pentru monitorizarea pacienţilor din programul terapeutic cu orlistat vor fi efectuate de un medic specialist endocrinolog sau diabetolog, numit mai jos medic evaluator.1. Perioadele de timp la care se face evaluarea (monitorizarea sub tratament):A. La intervale de 3 luni sau mai des în cazul apariţiei reacţiilor adverse. Evaluările vor cuprinde caracteristicile antropometrice (greutate corporală, circumferinţă talie, circumferinţă şolduri, raport talie/şold), glicemia bazală, testul oral de toleranţă la glucoză sau hemoglobină glicozilată la pacienţii diabetici, colesterolul total, HDL-colesterolul, LDL-colesterolul, trigliceridele serice, TGO, TGP, EKG, consultul cardiologic. Dozările hormonale şi ecografia utero-ovariană vor fi repetate numai dacă evaluarea iniţială pentru includerea în Programul terapeutic au fost modificate.2. Criterii de eficacitate terapeutică:Criterii de control terapeutic optim:● Scădere ponderală cu minim 5% după 3 luni de tratament şi cu minim 10% după 6 luni de tratament.● Ameliorarea parametrilor metabolici: diabet zaharat, dislipidemie● Controlul optim al complicaţiilor cardio-respiratorii sau ortopedice3. Criterii de ineficienţă terapeutică (necesită reevaluarea complianţei la tratamentul medicamentos şi la modificarea stilului de viaţă)● Lipsa scăderii ponderale sau scădere ponderală insuficientă (a se vedea punctul IV.2)● Evoluţia complicaţiilor4. Procedura de avizare a terapiei:La iniţierea terapiei cu orlistat avizul de principiu al comisiei de la nivelul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate (CJAS) va fi dat pentru un an de tratament cu doza de 360 mg/zi, în trei prize.A. Medicul evaluator este obligat să transmită CJAS pentru informare după primele 6 luni de tratament evaluările de la 3 şi 6 luni, iar la sfârşitul primului an de tratament evaluările de la 9 luni şi 12 luni.B. Dacă medicul evaluator constată apariţia unor reacţii adverse majore la tratamentul cu orlistat, ineficienţa acestuia (punctul IV.3) sau lipsa de complianţă a pacientului la terapie/monitorizare va transmite imediat Comisiei CJAS decizia de întrerupere a terapiei.C. În cazul fondurilor deficitare, CJAS poate opri tratamentul gratuit cu orlistat, dar nu mai devreme de 6 luni de tratament.V. CRITERIILE DE EXCLUDERE (ÎNTRERUPERE) DIN PROTOCOLUL DE TRATAMENT CU ORLISTAT A PACIENŢILOR CU OBEZITATE1. Pacienţii care au contraindicaţie la tratamentul cu orlistat:– afectare renală;– afectare hepatică sau colestatică (de altă etiologie decât cea steatozică);– afectare gastrointestinală (sindroame de malabsorbţie);– afectare pulmonară (cu excepţia astmului bronşic sau a apneei de somn).– pacientele însărcinate sau care alăptează.2. Pacienţi care nu întrunesc nici unul din criteriile de eficienţă terapeutică de la punctul IV.23. Apariţia reacţiilor adverse sau contraindicaţiilor la tratamentul cu orlistat documentate4. Apariţia sarcinii în cursul tratamentului5. Complianţa scăzută la tratament şi monitorizare6. Încheierea a 12 luni de tratament.CRITERIILE DE ELIGIBILITATE PENTRU INCLUDEREA ÎN TRATAMENTUL SPECIFIC ŞI ALEGEREA SCHEMEI TERAPEUTICE PENTRU PACIENŢII CU OBEZITATE TRATAŢI CU ORLISTATUM, CU VÂRSTA CUPRINSĂ ÎNTRE 12 ŞI 18 ANIOrlistatul este singurul medicament anti-obezitate care s-a dovedit eficient şi sigur la grupa de vârstă cuprinsă între 12 şi 16 ani.Comparativ cu simpla modificare a stilului de viaţă, Orlistatul determină o scădere ponderală mai mare; în plus, previne mai eficient instalarea diabetului la pacienţii obezi şi contribuie la asigurarea unui control glicemic mai bun la pacienţii diabetici. Orlistatul ameliorează şi multiple alte afecţiuni asociate obezităţii, de tipul hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei şi sindromului metabolic.Cele mai frecvente reacţii adverse la administrarea de orlistat sunt cele gastro-intestinale, incidenţa acestora scăzând pe măsură ce administrarea de orlistat continuă.I. CRITERII DE INCLUDERE ÎN PROTOCOLUL TERAPEUTIC CU ORLISTAT1. Categorii de pacienţi – copii eligibili pentru tratamentul cu orlistatCopiii cu vârste mai mari de 12 ani vor primi tratament cu orlistat doar dacă:A. Au un indice de masă corporală (IMC) ≥ 5 unităţi peste percentila 95 sau un IMC ≥ 3 unităţi peste percentila 95 dar cu comorbidităţi semnificative persistente în pofida terapiei standard (dietă şi activitate fizică): diabet zaharat sau intoleranţă la glucoză, dislipidemie, hipertensiune arterială, steatoză, apnee de somn, complicaţii ortopedice.B. S-a dovedit eşecul terapiei standard – nu s-a produs o scădere ponderală de minim 3% sau nu s-au îmbunătăţit parametrii metabolici după 12 săptămâni de dietă şi activitate fizică.C. Tratamentul trebuie iniţiat numai după excluderea disfuncţiilor endocrinologice: tiroidiene, suprarenale sau hipotalamice tumorale.D. Nu se vor exclude de la tratament pacienţii care iau medicaţie specifică pentru comorbidităţile asociate.E. Nu se va asocia terapia cu orlistat la altă medicaţie utilizată pentru controlul obezităţii.F. Se vor exclude de la terapia cu orlistat pacienţii cu afectare renală, hepatică sau colestatică (de altă etiologie decât cea steatozică), gastrointestinală (sindroame de malabsorbţie) sau pulmonară (cu excepţia astmului bronşic sau a apneei de somn).G. Nu se va administra Orlistat adolescentelor însărcinate sau care alăptează.H. Tratamentul trebuie început la indicaţia şi sub supravegherea unor medici specialişti cu experienţă în prescrierea orlistatului la această grupă de vârstă.2. Parametrii de evaluare minimă şi obligatorie pentru iniţierea tratamentului cu orlistat (evaluări nu mai vechi de 1 lună):A. Caracteristici antropometrice şi date clinice generale:a. Vârstăb. Măsurare talie, greutate corporală, circumferinţă abdominalăc. Calcularea indicelui de masă corporală (IMC) şi înscrierea acestuia pe nomogramele de creştered. Măsurarea tensiunii arteriale şi compararea acesteia cu valorile normale pentru fiecare categorie de vârstă.B. Sinteza istoricului bolii cu precizarea eventualei terapii urmate (terapie standard comportamentală – dietă şi activitate fizică sau terapie medicamentoasă), a complicaţiilor (susţinute prin documente anexate), a contraindicaţiilor terapeutice (susţinute prin documente anexate).3. Evaluări complementare (nu mai vechi de 3 luni) obligatoriu prezente în dosarul pacientului pentru iniţierea tratamentului cu orlistat:– Biochimie generală: glicemie, test de toleranţă la glucoză oral sau insulinemie a-jeun, profil lipidic, transaminaze, uree, creatinina– Explorarea unei eventuale disfuncţii endocrine (atunci când aceasta este sugerată de contextul clinic): tiroidiene, suprarenale sau hipotalamiceII. CRITERII DE PRIORITIZARE PENTRU PROGRAMUL DE TRATAMENT CU ORLISTATPacienţii eligibili vor fi prioritizaţi în funcţie de:A. Caracteristicile antropometrice enumerate la punctul I.2.A.;B. Prezenţa comorbidităţilor sau a complicaţiilor:1. diabet zaharat sau toleranţă inadecvată la glucoză sau rezistenţă la insulină (apreciate prin glicemia a-jeun, testul de toleranţă la glucoză oral sau dozarea insulinemiei a-jeun – insulinemia bazală mai mare de 15 mIU/mL);2. coexistenţa dislipidemiei (profil lipidic: colesterolul total > 200 mg/dl, LDL-colesterolul > 129 mg/dl, trigliceride serice > 200 mg/dl);3. steatoza hepatică (citoliză hepatică cu markeri de hepatită infecţioasă negativi);4. prezenţa hipertensiunii arteriale (comparativ cu valorile normale pe grupe de vârstă);5. existenţa apneei de somn;6. probleme ortopedice;7. probleme psihologice privind stima de sine şi integrarea socială.C. Dorinţa pacienţilor de a urma tratamentul medicamentos (documentată în scris de el însuşi şi de aparţinători),D. Eşecul dovedit al dietei izolate asupra scăderii ponderale – nu s-a produs o scădere ponderală de minim 5% după 12 săptămâni de dietă şi activitate fizică (punctul II.1.B).III. SCHEMA TERAPEUTICĂ A PACIENTULUI – COPIL CU OBEZITATE AFLAT ÎN TRATAMENT CU ORLISTATTerapia cu Orlistat se administrează pacienţilor care îndeplinesc criteriile de includere în Programul terapeutic cu Orlistat (Xenical).Tratamentul trebuie început la indicaţia şi sub supravegherea unor medici specialişti cu experienţă în prescrierea orlistatului la această grupă de vârstă (diabetologi, nutriţionişti, pediatri, endocrinologi).Medicul curant este obligat să informeze pacientul şi aparţinătorii asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor necesare pentru monitorizarea tratamentului.Terapia cu orlistat se va asocia obligatoriu cu terapia standard – dietă şi activitate fizică.Terapia cu orlistat presupune administrarea a câte unei capsule de 120 mg de 3 ori/zi, la mesele principale; dacă o masă este omisă sau dacă masa nu conţine lipide, doza de orlistat trebuie omisă.În timpul tratamentului cu orlistat se vor asocia suplimente nutritive care să conţină vitamine liposolubile – îndeosebi vitamina D, dar şi vitaminele A, K, E.Pacientele adolescente cu viaţă sexuală activă vor utiliza în timpul tratamentului cu Orlistat metode contraceptive şi vor anunţa medicul curant imediat după eventuala pozitivizare a unui test de sarcină.IV. CRITERIILE DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE URMĂRITE ÎN MONITORIZAREA PACIENŢILOR ÎN TRATAMENT CU ORLISTAT (XENICAL)Reevaluările pentru monitorizarea pacienţilor în tratament cu orlistat vor fi efectuate de un medic specialist endocrinolog, diabetolog – nutriţionist sau pediatru, numiţi mai jos medic evaluator.1. Perioadele de timp la care se face evaluarea (monitorizarea sub tratament):A. La intervale de 3 luni sau mai des în cazul apariţiei reacţiilor adverse2. Criterii de eficacitate terapeutică:Criterii de control terapeutic optim:● Scădere ponderală cu minim 5% după 3 luni de tratament şi cu minim 10% după 6 luni de tratament.● Revenirea la normal a parametrilor metabolici● Controlul optim al complicaţiilor cardio-respiratorii sau ortopedice3. Criterii de ineficienţă terapeutică (necesită reevaluarea complianţei la tratamentul medicamentos şi la modificarea stilului de viaţă)● Lipsa scăderii ponderale sau scădere ponderală insuficientă (a se vedea punctul IV.2)● Evoluţia complicaţiilor4. Procedura de avizare a terapiei:La iniţierea terapiei cu orlistat avizul de principiu al comisiei CJAS va fi dat pentru un an de tratament cu doza de 360 mg/zi, în trei prize.Dacă medicul evaluator constată apariţia unor reacţii adverse majore la tratamentul cu orlistat, ineficienţa acestuia (punctul IV.3) sau lipsa de complianţă a pacientului la terapie/monitorizare va transmite imediat Comisiei CNAS decizia de întrerupere a terapiei.V. CRITERIILE DE EXCLUDERE (ÎNTRERUPERE) DIN PROGRAMUL DE TRATAMENT CU ORLISTAT A PACIENŢILOR – COPII CU OBEZITATE– Pacienţi care nu întrunesc nici unul din criteriile de eficienţă terapeutică de la punctul IV.2– Apariţia reacţiilor adverse sau contraindicaţiilor la tratamentul cu orlistat documentate– Apariţia sarcinii la adolescente– Complianţa scăzută la tratament şi monitorizare– În mod uzual tratamentul nu trebuie continuat mai mult de 12 luni.COMISIA DE DIABET ŞI ENDOCRINOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: PALONOSETRONUMI. Definiţia afecţiunii: EMESIS indus de chimioterapie: simptome acute de greaţă şi vărsătură asociate chimioterapiei înalt şi moderat emetogeneII. Stadializarea afecţiunii:EMESIS-UL● Anticipator (înainte de instituirea chimioterapiei)● Acut (apărut în primele 24 h postchimioterapie)● Cu debut tardiv (apărut între 24 h şi 120 h postchimioterapie)III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– vârsta: peste 18 ani– tratamentul poate fi administrat oricărui pacient care se află în regim terapeutic cu antineoplazice/chimioterapice înalt şi moderat emetogeneIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)– doza: administrare unică – o doză de palonosetron este de 0,25 mg, intravenos, în bolus, cu 30 de minute înainte de începerea chimioterpiei– nu este necesară ajustarea sau scăderea dozelor– studiile clinice au demonstrat siguranţa utilizării până la 9 cicluri de chimioterapieV. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)– parametrii clinici:● răspuns complet (fără emeză şi fără medicaţie de urgenţă)● control complet (răspuns complet şi nu mai mult de greaţă uşoară)● fără greaţă (conform Scala Likert)– parametrii paraclinici: În timpul tratamentului cu palonosetron (Aloxi), nu s-au înregistrat modificări ale testelor de laborator, semnelor vitale şi EKG.– periodicitate: respectă periodicitatea chimioterapiei instituiteVI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverse severe– Co-morbidităţi – nu este cazul– Non-responder: nu există criterii de excludere/renunţare la medicaţie antiemetică la pacienţii care prezintă emeză refractară la tratament şi necesită medicaţie de urgenţă– Non-compliant – nu se aplicăVII. Reluare tratament (condiţii) – NAVIII. Prescriptori: Medici din specialităţile oncologie medicală şi oncologie hematologicăDCI: SIBUTRAMINUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 3 cod (A003E); DCI: SIBUTRAMINUM a fost abrogat de pct. 21 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.DCI: ONDASETRONUM, GRANISETRONUMGREAŢADefiniţie: senzaţia neplăcută a nevoii de a vomita, adesea însoţită de simptome autonome, ex: paloare, transpiraţie rece, salivaţie, tahicardie, diaree.VOMADefiniţie: expulzarea forţată a conţinutului gastric prin gură.1. Evaluaţi greaţa/vărsăturile – care sunt cele mai probabile cauze?2. Trataţi potenţialele cauze reversibile/factori ce pot agrava greaţa ex. constipaţie severă, durere severă, infecţie, tuse, hipercalcemie, anxietatea, candidoza, medicamente (AINS, AIS, Morfina), etc.3. Prescrieţi cel mai potrivit antiemetic – de primă linie pentru fiecare situaţie în parte.4. Prescrieţi medicaţie regulat şi "la nevoie".5. Dacă greaţa persistă/vărsăturile sunt frecvente – prescrieţi SC (pe fluturaş/seringă automată) sau PR.6. Nu schimbaţi calea de administrare până când greaţa nu dispare.7. Evaluaţi regulat răspunsul la antiemetic.8. Optimizaţi doza de antiemetic. Dacă aveţi un beneficiu mic/nu aveţi beneficiu după 24-48h, reevaluaţi posibilele cauze ale senzaţiei de greaţă.Aţi găsit cauza reală?↓Dacă NU – schimbaţi pe un antiemetic alternativ.↓Dacă DA – schimbaţi pe un antiemetic de linia a II-a.NOTĂ: 1/3 dintre pacienţi au nevoie de mai mult de un antiemetic (etiologie multifactorială).*Font 8*┌──────────────────────────────┬─────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐│ CAUZA │ Medicament I alegere │ Medicament a II-a alegere │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Medicamentos indusă │Haloperidol 1,5 mg – 3 mg │Levomepromazina 6,25-25 mg.po/sc ││(opioide, antibiotice, │seara/bd. sau │seara ││anticonvulsivante, digitalice,│2,5-5 mg/24 h SA │ ││teofiline, estrogeni, etc.) │Metoclopramid 10-20 mg tds.po/sc │ │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Chimioterapie │Ondasetron 8 mg bd/tds./po │Metoclopramid ││ │Granisetron 1-2 mg.po.sc/zi │10-20 mg.tds.po/sc sau ││ │Haloperidol 1,5-3 mg.bd. │30-60 mg/24 h SA. │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Radioterapie │Ondasetron 8 mg.bd/tds./po sau │Haloperidol 1,5-3 mg.bd. ││ │Dexametazona 16 mg/zi po/sc.od/bd│ │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Hipertensiune intracraniană │Dexametazona 16 mg/zi po/sc.od/bd│Levomepromazina 6,25-25 mg.po/sc ││ │Ciclizina 50 mg.tds.sc │seara │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Dereglări metabolice │Haloperidol 1,5 mg – 3 mg │Levomepromazina 6,25-25 mg po/sc ││(hipercalcemie, uremie) │seara/bd. sau │seara ││ │2,5-5 mg/24 h SA │ │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Staza gastrică │Metoclopramid │Domperidone 10-20 mg qds po/sl ││Ileus dinamic (ocluzie │10-20 mg.tds.po/sc │(Motilium – tb 10 mg) ││funcţională) │ │ │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Ocluzie gastro-intestinală │Ciclizina 100-150 mg./zi sc. – │Levomepromazin 6,25-25 mg/24 h SA││ │utilă în ocluzii înalte │+/- Dexametazona 8 mg./zi sc ││ │SAU │ ││ │Haloperidol 3-5 mg./zi sc. – util│ ││ │în ocluzii joase; │ ││ │+/- Dexametazona 8 mg./zi sc. │ │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Frică/Anxietate │Lorazepam 0,5-2 mg bd/tds po/sl │Haloperidol 1,5 mg – 3 mg ││(Greaţă anticipatorie) │ │seara/bd ││ │ │Levomepromazina 6,25-25 mg.po/sc ││ │ │seara │├──────────────────────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤│Greaţă la mişcare │Ciclizina 100-150 mg./zi sc, po │Emetostop = Meclozinum ││ │ │tb 30 mg – 1 tb înainte cu 1 h la││ │ │nevoie se repetă după 24 h │└──────────────────────────────┴─────────────────────────────────┴─────────────────────────────────┘DCI PARICALCITOLUM1. IndicaţiiParicalcitolum este recomandat în:1. BCR stadiile 3-5 (eRFG30ng/mL, în cazul în care determinarea vitaminei D se poate realiza].2. BCR stadiul 5 tratat prin dializă, pentru tratamentul hiperparatiroidismului sever cu: iPTH seric persistent peste 500pg/mL (peste 7 x limita superioară a valorii normale a laboratorului)*) care persistă sub tratament cu derivaţi activi neselectivi ai vitaminei D şi optimizarea terapiei de reducere a fosfatemiei (dietă, chelatori intestinali ai calciului, adecvarea dializei).–––-*) Acest criteriu nu se aplică bolnavilor ajunşi în stadiul 5, care erau deja trataţi cu paricalcitolum din stadiile anterioare.3. Alegerea medicamentului pentru iniţierea tratamentului hiperparatiroidismului secundar este influenţată de calcemie, fosfatemie şi alte aspecte ale tulburărilor metabolismului mineral şi osos:– la majoritatea pacienţilor care au indicaţie de tratament cu activatori ai receptorilor vitaminei D pentru hiperparatiroidismul secundar, derivaţii neselectivi (alfacalcidolum, calcitriolum) sunt prima opţiune, din cauza costului mai redus;– tratamentul poate fi iniţiat cu derivaţi selectivi (paricalcitolum) în cazurile cu tendinţă la hipercalcemie şi hiperfosfatemie, cu calcificări vasculare extinse sau cu proteinurie nefrotică.2. TratamentObiectivul tratamentuluiControlul hiperparatiroidismului sever (vezi mai sus), calcemiei şi fosfatemiei (vezi mai sus).DozeDoza de iniţiere:1. BCR stadiile 3-5 (eRFGa. iPTH >500pg/mL: 2мg/zi sau 4мg x3/săptămână;b. iPTH ≤500pg/mL: 1мg/zi sau 2мg x3/săptămână.2. BCR stadiul 5 hemodializă, pe cale intravenoasă (bolus, la şedinţa de hemodializă):a. raportat la greutatea corporală: 0,04-0,1мg/kg x 3/săptămână,saub. raportat la severitatea hiperparatiroidismului: iPTH/80 sau iPTH/120 (doza în мg) x 3 pe săptămână. Doza iPTH/120 este preferabilă, mai ales la bolnavii cu valori mult crescute ale parathormonului (>500pg/mL sau >8 x limita superioară a valorii normale a laboratorului), pentru a reduce riscul apariţiei hipercalcemiei şi hiperfosfatemiei;3. BCR stadiul 5 dializă peritoneală, pe cale orală:a. raportat la greutatea corporală: 0,04-0,1мg/kg x 3/săptămână,saub. raportat la severitatea hiperparatiroidismului: iPTH/105 (doza în мg) x 3/săptămână.Ajustarea dozei:1. BCR stadiile 3-5 (eRFGa. dacă scade cu 30-60% din valoarea precedentă iniţierii terapiei– se menţine aceeaşi doză;b. dacă scade cu <30% – se creşte doza cu 1мg/zi sau cu 2мg x 3/săptămână;c. dacă scade cu >60% – se reduce doza cu 1мg/zi sau cu 2мg x 3/săptămână; La bolnavii care erau pe doza minimă, este indicată creşterea frecvenţei între administrări (aceeaşi doză la două zile interval), astfel încât doza săptămânală să fie cu 50% mai mică;d. dacă scade sub sub limita inferioară a valorilor normale pentru testul de laborator utilizat – se întrerupe temporar administrarea paricalcitolum şi se repetă dozarea iPTH peste 4 săptămâni.Paricalcitolum poate fi reluat în doză redusă cu 30% dacă iPTH creşte din nou, persistent. La bolnavii care erau pe doza minimă, este indicată creşterea frecvenţei între administrări (aceeaşi doză la două zile interval).2. BCR stadiul 5 dializă, în funcţie de nivelul iPTH seric:a. dacă scade cu 30-60% din valoarea precedentă iniţierii terapiei– se menţine aceeaşi doză;b. dacă scade cu <30% – se creşte doza cu 0,04мg/kg la fiecare administrare până se obţine reducerea iPTH cu 30%, fără a induce hipercalcemie sau hiperfosfatemie. Doza maximă indicată este 16мg x 3/săptămână;c. dacă scade cu >60% – se reduce doza cu 0,04мg/kg la fiecare administrare;d. dacă scade sub 3 x limita superioară a valorilor normale pentru testul de laborator utilizat (Întreruperea administrăriiEste recomandată:1. în BCR stadiile 3-5 (eRFGa. iPTH seric scade sub limita inferioară a valorilor normale pentru testul de laborator utilizat;b. calcemia totală sau calciul ionic seric cresc peste valorile normale ale laboratorului;c. fosfatemia creşte persistent peste valorile normale ale laboratorului;d. este atins obiectivul terapeutic definit drept menţinerea constantă a iPTH seric între limitele de referinţă normale ale testului de laborator utilizat (vezi mai sus).2. în BCR stadiul 5 dializă când:a. iPTH seric sub 3 x limita superioară a valorilor normale pentru testul de laborator utilizat (b. calcemia totală sau calciul ionic seric cresc peste valorile normale ale laboratorului;c. fosfatemia creşte persistent peste valorile normale ale laboratorului (>5,5mg/dL);d. apar dovezi de boală osoasă adinamică sau intoxicaţie cu aluminiu;e. absenţa răspunsului terapeutic definită prin:i. persistenţa iPTH peste peste 10 x limita superioară a valorii normale a laboratorului după ajustarea corectă a dozelor de paricalcitolum şi utilizarea adecvată a celorlalte mijloace terapeutice recomandate;ii. apariţia complicaţiilor clinice ale hiperparatiroidismului secundar sever sau autonom (calcifilaxie, fracturi în os patologic, ruptura tendonului muşchiului cvadriceps, calcificări metastatice).În toate cazurile de întrerupere a administrării din cauza apariţiei hipercalcemiei, hiperfosfatemiei sau scăderii excesive a iPTH seric este recomandată monitorizare (repetarea determinărilor după 4 săptămâni).Dacă valorile calcemiei/fosfatemiei se normalizează şi iPTH creşte din nou peste 7 x limita superioară a valorilor normale pentru testul de laborator utilizat, terapia cu paricalcitolum poate fi reluată în doză redusă cu 50%.Monitorizare1. în BCR stadiile 3-5 (eRFGa. calcemie (calcemia totală sau calciu ionic seric măsurat direct cu electrod specific) – bilunar în prima lună, lunar în primele 3 luni ale terapiei de întreţinere şi, apoi, trimestrial;b. fosfatemie – bilunar în prima lună, lunar până la 3 luni şi, apoi, trimestrial;c. iPTH seric – la 1 lună după iniţierea terapiei şi, apoi, trimestrial;3. în BCR stadiul 5 dializă:a. calcemie (calcemia totală sau calciu ionic seric măsurat direct cu electrod specific) – bilunar în prima lună, lunar în primele 3 luni ale terapiei de întreţinere şi, apoi, trimestrial;b. fosfatemie – bilunar în prima lună, lunar până la 3 luni şi, apoi, trimestrial;c. iPTH seric – la 1 lună după iniţierea terapiei şi, apoi, trimestrial;e. aluminemie – în cazul apariţiei semnelor de boală osoasă adinamică şi la pacienţii trataţi prelungit cu săruri de aluminiu drept chelatori intestinali de fosfaţi semestrial.3. PrescriptoriMedici din specialitatea nefrologie.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 5 cod (A005E) a fost modificat şi înlocuit potrivit anexei 1 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 1) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: CALCITRIOLUMIndicaţiiCalcitriolum este indicat în:1. BCR stadiile 3-5 pre-dializă (eRFG 70 pg/mL, BCR3; > 110 pg/mL, BCR4; > 190 pg/mL, BCR 5] după corectarea deficitului nutriţional de vitamină D cu colecalciferol [25(OH)D serică > 30 pg/mL; 1,25(OH)2D serică <22 pg ml], care au fosfatemie (≤ 4,6 mg dl) şi calcemie normale 10,5 dl), spontan sau după intervenţie terapeutică.2. BCR stadiul 5 dializă, ca terapie de linia întâi a hiperparatiroidismului secundar, la bolnavii cu iPTH seric > 300 pg/mL (peste 5 x limita superioară a valorii normale a laboratorului) la două determinări consecutive, care au fosfatemie (≤ 5,5 mg/dL) şi calcemie normale (≤ 10,2 mg/dL), spontan sau după intervenţie terapeutică şi nu au semne de intoxicaţie cu aluminiu (aluminemie <20 мg l sau între 20-60 l, dacă testul la desferioxamină este negativ).TratamentŢinta tratamentuluiControlul hiperparatiroidismului secundar (vezi mai sus) şi a valorilor calciului şi fosfaţilor serici (vezi mai sus).DozeDoza de iniţiere:1. în BCR stadiile 3-5 pre-dializă (eRFG <60 ml min): calcitriol 0,125-0,25 мg zi pe cale orală;2. în BCR stadiul 5 dializă – doza este divizată fie în 7 prize zilnice, fie în 3 prize la şedinţele de hemodializă, în funcţie de nivelul iPTH:a. 1,5-4,5 мg/săptămână pentru iPTH 300-600 pg/mL;b. 3-12 мg/săptămână pentru iPTH 600-1000 pg/mL;c. 9-21 мg/săptămână per os pentru iPTH > 1000 pg/mL.Ajustarea dozei,1. în BCR stadiile 3-5 pre-dializă este recomandată la 1-3 luni interval în funcţie de iPTH seric: se face la 1-3 luni, în funcţie de în funcţie de iPTH seric:a. dacă iPTH scade cu 30-60% din valoarea precedentă iniţierii terapiei – se menţine aceeaşi doză;b. dacă iPTH scade cu <30% – se creşte doza cu 25-30%;c. dacă iPTH scade cu > 60% – se reduce doza cu 25-30%;d. dacă iPTH scade sub 40-70 pg/mL (sub 0,5-1 ori limita superioară a valorii normale a laboratorului) – se întrerupe administrarea. Dozarea iPTH trebuie repetată după 4 săptămâni, iar în cazul creşterii peste limita superioară recomandată pentru stadiul BCR, terapia cu calcitriol va fi reluată în doză redusă cu 50%.2. în BCR stadiul 5 dializă este recomandată la 2-4 săptămâni interval în funcţie de iPTH seric:a. dacă iPTH scade cu 30-60% – se menţine aceeaşi doză;b. dacă iPTH scade cu <30% – se creşte doza cu 0,5-1 мg/şedinţa de hemodializă, fără a depăşi doza de 4 мg la o administrare;c. dacă iPTH scade cu > 60% – se reduce doza cu 0,5-1 мg/şedinţa de hemodializă;d. dacă iPTH scade sub 300 pg/mL (sub 4,5 x limita superioară a valorii normale a laboratorului) – se întrerupe administrarea. Dozarea iPTH trebuie repetată după 4 săptămâni, iar în cazul creşterii > 300 pg/mL, terapia cu calcitriol va fi reluată în doză redusă cu 50%.Întreruperea administrăriiEste recomandată:1. în BCR stadiile 3-5 pre-dializă când:a. Calcemia totală corectată este peste > 10,5 mg/dL (cu reluare după corectare cu doză redusă la 50%, dacă iPTH este peste valorile ţintă);b. Fosfatemia este peste 4,6 mg/dL (cu reluare după corectare cu doză redusă la 50%, dacă iPTH este peste valorile ţintă);c. iPTH scade sub 40-70 pg/mL (sub 0,5-1 ori limita superioară a valorii normale a laboratorului). Dozarea iPTH trebuie repetată după 4 săptămâni, iar în cazul creşterii peste limita superioară recomandată pentru stadiul BCR, terapia cu calcitriol va fi reluată în doză redusă cu 50%;d. este atins obiectivul terapeutic definit drept menţinerea constantă a iPTH seric între limitele recomandate pentru stadiul Bolii cronice de rinichi (vezi mai sus).2. în BCR stadiul 5 dializă când:a. calcemia totală corectată este peste 10,2 mg/dL (cu reluare după corectare, cu doză redusă cu 50%, dacă iPTH se menţine peste 300 pg/mL);b. fosfatemia este peste 5,5 mg/dL (cu reluare după corectare, cu doză redusă cu 50%, dacă iPTH se menţine peste 300 pg/mL);c. iPTH seric scade sub 300 pg/mL (sub 4,5 x limita superioară a valorii normale a laboratorului). Dozarea iPTH trebuie repetată după 4 săptămâni, iar în cazul creşterii > 300 pg/mL, terapia cu calcitriol va fi reluată în doză redusă cu 50%;d. aluminemia creşte este peste 60 мg/L;e. nu este obţinut răspunsul terapeutic, situaţie definită drept persistenţa iPTH peste 500-800 pg/mL (peste 8-12 x limita superioară a valorii normale a laboratorului) după ajustarea corectă a dozelor de VDRAn şi utilizarea adecvată a celorlalte mijloace terapeutice recomandate (dietă, adecvarea dializei, chelatori intestinali de fosfaţi) sau apariţia complicaţiilor clinice ale hiperparatiroidismului secundar (calcifilaxie, fracturi în os patologic, ruptura tendonului muşchiului cvadriceps, calcificări metastatice).Monitorizare1. în BCR stadiile 3-5 pre-dializă:a. Calcemie (calcemia totală corectată sau calciu ionic seric măsurat direct cu electrod specific) – bilunar în prima lună, lunar până la 3 luni şi, apoi, trimestrial;b. Fosfatemie – bilunar în prima lună, lunar până la 3 luni şi, apoi, trimestrial;c. iPTH seric – la 1 lună după iniţierea terapiei şi, apoi, trimestrial;2. în BCR stadiul 5 dializă:a. calcemie (calciu ionic seric măsurat direct cu electrod specific sau calcemia corectată) – săptămânal în faza de iniţiere a terapiei şi de ajustare a dozelor; bilunar în primele 3 luni ale terapiei de întreţinere şi, apoi, lunar;b. fosfatemie – săptămânal în faza de iniţiere a terapiei şi de ajustare a dozelor; bilunar în primele 3 luni ale terapiei de întreţinere şi, apoi, lunar;c. iPTH – lunar în faza de iniţiere a terapiei şi de ajustare a dozelor până la obţinerea nivelului optim al iPTH cu fosfatemie şi calcemie normale. Pe parcursul terapiei de întreţinere, dacă doza de VDRAn şi concentraţia iPTH sunt stabile timp de 2 luni, monitorizarea iPTH poate fi efectuată trimestrial;d. aluminemie – semestrial.PrescriptoriPrescrierea şi monitorizarea tratamentului cu calcitriolum va fi efectuată de către medicii nefrologi.DCI: ALFACALCIDOLUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 7 cod (A007E): DCI ALFACALCIDOLUM a fost abrogat de pct. 2 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI IMIGLUCERASUMBoala Gaucher este o boală monogenică autosomal recesivă, cauzată de deficitul unei enzime (Beta-glucocerebrozidaza), deficit datorat unor mutaţii la nivelul genei acesteia; enzima este necesară pentru metabolizarea glucocerebrozidelor, substanţe de natură lipidică care se acumulează în celule macrofage din organism, înlocuind celulele sănătoase din ficat, splină şi oase.Manifestările bolii pot fi: anemie, trombocitopenie, splenomegalie, hepatomegalie, afectare osoasă (crize osoase, fracturi patologice) şi retard de creştere, dacă debutul clinic survine în copilărie.Boala Gaucher are 3 forme:1. tip 1;2. tip 2 (forma acută neuronopată);3. tip 3 (forma cronică neuronopată).Pacienţii cu boala Gaucher au o scădere semnificativă a calităţii vieţii, abilităţile sociale şi fizice putând fi grav afectate. La pacienţii cu tipul 2 sau tipul 3 de boală, la tabloul clinic menţionat se adaugă semne şi simptome care indică suferinţa neurologică cu debut la sugar şi evoluţie infaustă (tipul 2) sau sugar-adult (tipul 3).Diagnosticul specific se stabileşte pe baza următoarelor criterii:– valoare scăzută a Beta glucocerebrozidazei <15-20% din valoarea martorilor (diagnostic enzimatic)– prezenţa unor mutaţii specifice bolii, în stare de homozigot sau heterozigot compus la nivelul genei Beta glucocerebrozidazei (localizata 1q21)-diagnostic molecular.Tratamentul specific de substituţie enzimatică (TSE), în ţara noastră, se efectuează cu imiglucerasum. În absenţa tratamentului specific de substituţie enzimatică, boala prezintă consecinţe patologice ireversibile.A. CRITERII DE ELIGIBILITATE PENTRU INCLUDEREA ÎN TRATAMENTSunt eligibili pentru includerea în tratament de substituţie enzimatică numai pacienţii cu diagnostic cert (specific) de boală Gaucher.Criteriile de includere în tratament sunt următoarele:I. Criterii de includere în tratament pentru pacienţii sub 18 ani – prezenţa a cel puţin unuia dintre următoarele criterii:1. Retard de creştere2. Organomegalie simptomatică sau disconfort mecanic3. Citopenie severă:a. Hb b. Trombocite <60.000/mmc sauc. Neutropenie 4. Boală osoasă simptomatică5. Prezenţa formei neuronopate cronice (tipul 3) sau existenţa în fratrie a unui pacient cu această formă de boalăII. Criterii de includere în tratament pentru adulţi – prezenţa a cel puţin unuia dintre următoarele criterii:1. Creştere viscerală masivă care conduce la disconfort mecanic sau infarcte2. Citopenie severă:a. Hb b. Trombocite <60.000/mmc sauc. Neutropenie 3. Boală osoasă activă definită prin episoade osoase recurente: fracturi patologice, crize osoase, necroză avasculară.B. STABILIREA SCHEMEI TERAPEUTICE A PACIENŢILOR CU BOALĂ GAUCHERTratamentul se face cu medicamentul Imiglucerasum care se administrează în perfuzie intravenoasă la fiecare două săptămâni, de obicei în doză de 30-60 U/kgcorp, în funcţie de severitate, pentru tipul 1 de boală Gaucher şi 60-80 U/kgcorp pentru tipul 3 de boală Gaucher.Tratamentul de substituţie enzimatică este necesar toată viaţa.C. MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU BOALĂ GAUCHER În monitorizarea bolii Gaucher se vor avea în vedere următoarele obiective*): 1. Anemia*): – hemoglobina trebuie să crească după 1-2 ani de TSE la: ≥ 11 g/dl (la femei şi copii); ≥ 12 g/dl (la bărbaţi) 2. Trombocitopenia*): – fără sindrom hemoragipar spontan; – trombocitele trebuie să crească după 1 an de TSE: a. de cel puţin 1,5 ori (la pacienţii nesplenectomizaţi); b. la valori normale (la pacienţii splenectomizaţi) 3. Hepatomegalia*) – obţinerea unui volum hepatic = 1-1,5 x N*1) – reducerea volumului hepatic cu: 20-30% (după 1-2 ani de TSE) 30-40% (după 3-5 ani de TSE) 4. Splenomegalia*) – obţinerea unui volum splenic: ≤ 2 – 8 x N*2) – reducerea volumului splenic cu: 30-50% (după primul an de TSE) 50-60% (după 2-5 ani de TSE) 5. Dureri osoase*) – absenţe după 1-2 ani de tratament 6. Crize osoase*) – absenţe 7. Ameliorare netă a calităţii vieţii 8. La copil/adolescent: – normalizarea ritmului de creştere – pubertate normală Recomandări pentru evaluarea pacienţilor cu boala Gaucher tip 1: – la stabilirea diagnosticului ………….. tabel I – în cursul monitorizării ………………. tabel II Recomandări suplimentare minime pentru monitorizarea pacienţilor cu boala Gaucher tip 3 ……………………. tabel IIINOTĂ:Monitorizarea copiilor şi adulţilor cu boală Gaucher se face semestrial în centrele judeţene nominalizate de către CNAS/MS şi cel puţin o dată pe an în Centrul Regional de Genetică Medicală din Cluj.Notă …
──────────
*) Internaţional Collaborative Gaucher Group (ICGG): Gaucher Registry Annual Report 26.06.2014
*1) multiplu vs normal (raportare la valoarea normală; valoarea normală = [Gr. pacientului (gr)x2,5]/100
*2) multiplu vs normal (raportare la valoarea normală; valoarea normală = [Gr. pacientului (gr)x0,2]/100
──────────D. CRITERII DE EXCLUDERE A PACIENŢILOR DIN TRATAMENT:1. Lipsă de complianţă la tratament;2. Eventuale efecte adverse ale terapiei (foarte rare/excepţionale): prurit şi/sau urticarie (raportate la 2,5% dintre pacienţi), dispnee, tahicardie, dureri precordiale, angioedem (excepţional);Recomandări pentru monitorizarea pacienţilor cu Boala Gaucher Tip ITabelul IEvaluare la stabilirea diagnosticului*Font 7*┌───────────────────────┬───────────────────────────┬───────────────────────┬───────────────────────┬───────────────────┐│Ex. Bioumorale │Evaluarea organomegaliei**)│Evaluarea bolii osoase │Ex. Cardio-Pulmonare │Calitatea Vieţii │├───────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────────┼───────────────────┤│- Hemoleucograma: │1. Volumul splinei (IRM/CT │1. IRM***) (secţiuni │1. ECG │SF-36 ││ Hemoglobina │volumetric) │coronale; T1 şi T2) a │2. Rx. toracic │Health Survey ││ Nr. Trombocite │2. Volumul hepatic (IRM/CT │întregului femur │3. Ecocardiografie │(Raportarea ││ Leucocite │volumetric) │(bilateral) │(Gradientul la nivel de│pacientului ││- Markeri Biochimici*) │ │2. Rx. │tricuspida-PSDV) pentru│- nivel de sănătate││ Chitotriozidaza (sau:│ │- femur (AP- bilateral)│pacienţi cu vârsta mai │la nivel funcţional││ lyso GL-1; CCL18; │ │- coloana vertebrală │mare de 18 ani. │şi stare de bine) ││ etc*1) │ │(LL) │ │ ││ ACE │ │- pumn şi mâna pentru │ │ ││ Fosfataza acida │ │vârsta osoasă (pentru │ │ ││tartrat rezistenta │ │pacienţi cu vârsta de │ │ ││- Analiza mutaţiilor │ │sau sub 14 ani) │ │ ││- Teste hepatice │ │3. DEXA (de coloană │ │ ││ AST/ALT │ │lombară şi de col │ │ ││ bilirubina (directă │ │femural bilateral) │ │ ││ şi indirectă) │ │ │ │ ││ gamma GT │ │ │ │ ││ colinesteraza │ │ │ │ ││ timp de protrombină │ │ │ │ ││ proteine totale │ │ │ │ ││ albumina │ │ │ │ ││- Evaluări metabolice: │ │ │ │ ││ Colesterol (T, HDL, │ │ │ │ ││ LDL) │ │ │ │ ││ Glicemie; HbA1C │ │ │ │ ││ Calciu; Fosfor; │ │ │ │ ││ Fosfataza alcalină; │ │ │ │ ││ Sideremia; feritina │ │ │ │ ││- Teste opţionale: │ │ │ │ ││ imunoglobuline │ │ │ │ ││ cantitativ │ │ │ │ ││ capacitate totală de │ │ │ │ ││ legare a Fe │ │ │ │ ││ Vit B12 │ │ │ │ │└───────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────┴───────────────────────┴───────────────────┘Notă …
──────────
*1) markeri sensibili ai activităţii bolii
*) unul dintre cele trei teste
**) organomegalia se va exprima atât în cmc cât şi în multiplu faţă de valoarea normală corespunzătoare pacientului: pentru ficat = [Gr. pacientului (gr)x2,5]/100; pentru splina = [Gr. pacientului (gr)x0,2]/100
***) IRM osos va preciza prezenţa şi localizarea următoarelor modificări: infiltrare medulară; infarcte osoase; necroză avasculară; leziuni litice.
──────────Tabelul IIEvaluare în cursul monitorizării┌────────────────────────────┬────────────────────────┬────────────────────────┐│ │ Pacienţi fără terapie │ Pacienţi cu terapie ││ │ de substituţie │ de substituţie ││ │ enzimatică │ enzimatică ││ ├────────────┬───────────┼────────────┬───────────┤│ │ La fiecare │La fiecare │ La fiecare │La fiecare ││ │ 12 luni │12-24 luni │ 12 luni │12-24 luni │├────────────────────────────┼────────────┴───────────┴────────────┼───────────┤│Hemoleucograma │ │ │├────────────────────────────┼────────────┬───────────┬────────────┼───────────┤│Hb │X │ │X │X │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│Nr. trombocite │X │ │X │X │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│Markeri biochimici*) │X │ │X │X ││Chitotriozidaza(sau: lyso │ │ │ │ ││GL-1; CCL18; etc*1)) │ │ │ │ ││ACE │ │ │ │ ││Fosfataza acida tartrat │ │ │ │ ││rezistenta │ │ │ │ │├────────────────────────────┼────────────┴───────────┴────────────┴───────────┤│Evaluarea organomegaliei*) │ │├────────────────────────────┼────────────┬───────────┬────────────┬───────────┤│Volumul Splenic (IRM/CT │ │ │ │ ││volumetric) │ │X │ │X │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│Volumul Hepatic (IRM /CT │ │ │ │ ││volumetric) │ │X │ │X │├────────────────────────────┼────────────┴───────────┴────────────┴───────────┤│Evaluarea bolii osoase │ │├────────────────────────────┼────────────┬───────────┬────────────┬───────────┤│1. IRM**)(secţiuni coronale;│ │X │ │X ││T1 şi T2) a întregului femur│ │ │ │ ││(bilateral) │ │ │ │ │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│2. Rgr.: – femur (AP- │ │X │ │X ││bilateral) │ │ │ │ ││- coloana vertebrală │ │X │ │X ││(LL) │X │ │ │X │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│- pumn şi mână (pentru │ │ │ │ ││pacienţi cu vârsta egală sau│ │ │ │ ││sub 14 ani) │ │ │ │ │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│3. DEXA (de coloană lombară │ │ │ │ ││şi de col femural) │ │X │ │X │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│5. Ecocardiografie inclusiv │ │ │ │ ││măsurarea PSDV │ │ │ │X │├────────────────────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼───────────┤│Teste bio-umorale***) │X │ │X │ │├────────────────────────────┼────────────┴───────────┴────────────┴───────────┤│Calitatea vieţii │ │├────────────────────────────┼────────────┬───────────┬────────────┬───────────┤│SF-36 Health Survey │ │ │ │ ││(sănătate la nivel │ │ │ │ ││funcţional şi stare de bine)│X │ │ │X │└────────────────────────────┴────────────┴───────────┴────────────┴───────────┘Notă …
──────────
*1) markeri sensibili ai activităţii bolii
*) organomegalia se va exprima atât în cmc cât şi în multiplu faţă de valoarea normală corespunzătoare pacientului: pentru ficat = [Gr. pacientului (gr)x2,5]/100; pentru splină = [Gr. pacientului (gr)x0,2]/100
**) IRM osos va preciza prezenţa şi localizarea următoarelor modificări: infiltrare medulară; infarcte osoase; necroza avasculară; leziuni litice.
***) A se vedea în tabelul I
──────────Tabelul III Recomandări suplimentare minime pentru monitorizarea pacienţilor cu Boală Gaucher tip III┌───────────────────────┬────────┬──────────────────────┬──────────────────────┐│ │ Toţi │ Pacienţi FĂRĂ │ Pacienţi CU terapie ││ │pacienţi│ terapie enzimatică │ enzimatică │├───────────────────────┼────────┼───────────┬──────────┼───────────┬──────────┤│ │La debut│ La fiecare│La fiecare│ La fiecare│La fiecare││ │ │ 6 luni │ 12 luni │ 6 luni │ 12 luni │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Antecedente personale │ ││neurologice │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Debutul simptomelor │X │ │ │ │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Retardul creşterii*) │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Debutul retardului de │ │ │ │ │ ││creştere │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Vârsta osoasă │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Examenul Nervilor │ ││Cranieni │ │├───────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤│Mişcări oculare rapide │ ││(sacade orizontale) │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Nistagmus │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Strabism convergent │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Urmărirea lentă a unui │ │ │ │ │ ││obiect │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Vorbirea │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Disartrie │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Alimentaţie │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Tulb. de masticaţie │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Tulb. de deglutiţie │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Stridor │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Postura capului │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Retroflexie │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Evaluare motorie │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Mioclonii │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│motricitate fină │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Prehensiune Index- │X │X │ │X │ ││Mediu (vârsta sub 2 │ │ │ │ │ ││ani) │ │ │ │ │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Atingeri rapide fine │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Motricitate │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Slăbiciune musculară │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Spasticitate │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Tremor în repaos şi la │X │X │ │X │ ││întindere │ │ │ │ │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Manif. extrapiramidale │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Ataxie │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Reflexe │X │X │ │X │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Convulsii │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│Tip, Frecventa, │X │X │ │X │ ││Medicaţie │ │ │ │ │ │├───────────────────────┼────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┤│Teste Neurologice │ │├───────────────────────┼────────┬───────────┬──────────┬───────────┬──────────┤│EEG │X │ │X │ │X │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Audiograma │X │ │X │ │X │├───────────────────────┼────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────────┤│Potenţiale auditive │X │ │X │ │X ││evocate │ │ │ │ │ │└───────────────────────┴────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────────┘Notă …
──────────
*) la pacienţii cu vârsta <18 ani.
──────────–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 8 cod (A008E): DCI IMIGLUCERASUM a fost modificat de pct. 3 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: COMPLEX DE HIDROXID FER (III) SUCROZĂIndicaţiiTratamentul deficitului absolut (feritină serică 100 ng/mL şi saturarea transferinei <20%) din anemia (hemoglobină sub 11 g/dL) la pacienţi cu Boala cronică de rinichi (eRFG <30 ml min), trataţi sau nu cu agenţi stimulatori ai eritropoiezei (ase), dacă au fost excluse alte cauze ale anemiei.TratamentŢinta tratamentuluiŢinta tratamentului este menţinerea hemoglobinei pacientului între 11 şi 12 g/dL, a indicelui de saturare a transferinei între 20-50% şi a feritinei serice între 200-500 ng/mL.Doze, cale de administrare1. Bolnavi cu BCR stadiile 4 şi 5 nedializaţi, dializaţi peritoneal sau transplantaţi, cu deficit relativ sau absolut de fier, dacă tratamentul pe cale orală (200 mg fier elemental/zi) nu realizează corectarea deficitului funcţional sau relativ de fier (feritinemie mai mică de 200 ng/mL), se iniţiază administrarea intravenoasă, cu complex de hidroxid de fier (III) sucroză, în doză de 100 mg/2 săptămâni, timp de 10 săptămâni (1000 mg în total).2. Bolnavi cu BCR stadiul 5 hemodializaţi, cu deficit relativ sau absolut de fier:a. Doza iniţială este de 100-200 mg de complex de hidroxid de fier (III) sucroză pe săptămână, timp de 5-10 săptămâni (1000 mg în total) administrat lent pe cale intravenoasă în ultimele 2 ore ale şedinţei HD.b. Doza de întreţinere este în funcţie de valorile hemoglobinei şi ale feritinei serice, respectiv ale indicelui de saturare a transferinei:i. Dacă hemoglobina creşte ≥ 11 g/dL sau cu 0,5-1 g/lună, iar deficitul relativ sau absolut de fier persistă, se continuă cu doza de 100 mg/săptămână;ii. Dacă hemoglobina creşte ≥ 11 g/dL sau cu 0,5-1 g/lună, iar deficitul relativ sau absolut de fier dispare, se continuă cu doza de 100 mg la 2 săptămâni;iii. Dacă hemoglobina se menţine sub 10 g/dL, iar deficitul relativ sau absolut de fier dispare, se continuă cu doza de 100 mg la 2 săptămâni şi se începe administrarea de agenţi stimulatori ai eritropoiezei.iv. Dacă feritina serică creşte peste 500 micrograme/L şi indice de saturare a transferinei peste 50%, tratamentul intravenos cu fier trebuie întrerupt pentru un interval de până la 3 luni, atât timp cât nu există semne ale deficitului funcţional de fier (indice de saturare a transferinei mai mic 20%). La sfârşitul acestui interval, trebuie reevaluaţi parametrii metabolismului fierului.v. Dacă feritinemia a scăzut sub 500 micrograme/L şi indicele de saturare a transferinei sub 50%, administrarea intravenoasă a fierului poate fi reluată, dar cu doze reduse la 1/4-1/2 din doza iniţială.Monitorizare1. Hemoglobina trebuie monitorizată la două săptămâni până la atingerea dozei de întreţinere şi apoi lunar, pe toată durata tratamentului.2. Indicele de saturare transferinei şi feritina serică trebuie monitorizate lunar până la stabilirea dozei de întreţinere şi apoi la trei luni, pe toată durata tratamentului cu complex de hidroxid de fier (III) sucroză.PrescriptoriMedici nefrologi, conform protocolului. Bolnavilor dializaţi nu li se pot prescrie şi elibera reţete prin farmacii cu circuit deschis pentru complex de hidroxid de fier (III) sucroză, deoarece tratamentul anemiei este inclus în serviciul de dializă.DCI AGALSIDASUM BETAI. CRITERII DE ELIGIBILITATE PENTRU INCLUDEREA ÎN TRATAMENTUL DE SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ1. Principalele manifestări din boala Fabry sunt:– Renale: proteinurie, disfuncţii tubulare, insuficienţă renală cronică până la stadiul de uremie (decadele 4-5);– Cardiace: cardiomiopatie hipertrofică, aritmii, angor, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă;– Neurologice: acroparestezii, hipo sau anhidroză, intoleranţă la frig/căldură, accidente vasculare cerebrale ischemice;– Gastrointestinale: crize dureroase abdominale, diaree, greţuri, vomă, saţietate precoce;– ORL: hipoacuzie neurosenzorială progresivă, surditate unilaterală brusc instalată, acufene, vertij– Pulmonare: tuse, disfuncţie ventilatorie obstructivă;– Cutanate: angiokeratoame;– Oculare: opacităţi corneene (cornea verticillata), cristalininene, modificări vascula retininene;– Osoase: osteopenie, osteoporoză.2. Criterii de confirmare a diagnosticului de boală Fabry:– subiecţi de sex masculin: nivel scăzut al activităţii α-galactozidazei A în plasma şi leucocite.– subiecţi de sex feminin: nivel scăzut al activităţii α-galactozidazei A în plasmă şi leucocite şi/sau mutaţie la nivelul genei GLA ce codifică α-galactozidaza A.Sunt eligibili pentru includerea în tratamentul de substitutie enzimatică pacienţii cu diagnostic cert de boală Fabry.3. Indicaţiile terapiei de substitutie enzimatică în boala Fabry:– bărbaţi (> 16 ani): după confirmarea diagnosticului de boală Fabry;– băieţi: în prezenţa de manifestări semnificative*) sau la asimptomatici, după vârsta de 10-13 ani;––––*) manifestări semnificative sunt considerate: acroparestezii cronice rezistente la tratamentul convenţional, proteinurie persistentă peste 300 mg/24 ore, filtrare glomerulară scăzută sub 80 ml/min/1,73 mp, afectare cardiacă semnificativă clinic, accident vascular cerebral sau atacuri ischemice tranzitorii în antecedente, sau modificări ischemice cerebrale la RMN.– subiecţi de sex feminin (toate vârstele): monitorizare; se instituie terapia în prezenţa de manifestări semnificative*) sau dacă este documentată progresia afectărilor de organ.––––*) manifestări semnificative sunt considerate: acroparestezii cronice rezistente la tratamentul convenţional, proteinurie persistentă peste 300 mg/24 ore, filtrare glomerulară scăzută sub 80 ml/min/1,73 mp, afectare cardiacă semnificativă clinic, accident vascular cerebral sau atacuri ischemice tranzitorii în antecedente, sau modificări ischemice cerebrale la RMN.4. Obiectivele terapiei de substituţie enzimatică: ameliorarea simptomatologiei şi prevenirea complicaţiilor tardive ale bolii Fabry.II. STABILIREA SCHEMEI DE TRATAMENT PRIN SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ LA PACIENŢII CU BOALĂ FABRYTratamentul se face cu medicamentul agalsidasum beta care se administrează în perfuzie intravenoasă lentă la fiecare 2 săptămâni (2 administrări pe lună), în doză de 1 mg/Kg corp; rata de administrare la primele perfuzii nu trebuie să depăşească 15 mg agalsidasum beta/oră.Durata tratamentului de substituţie enzimatică este indefinită, în principiu, pe tot parcursul vieţii.III. CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENTUL DE SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ1. Lipsa de complianţă la tratament sau la evaluarea periodică2. Reacţii adverse severe la medicamentD. EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU BOALA FABRY LA INIŢIEREA ŞI PE PARCURSUL TERAPIEI DE SUBSTITUŢIE ENZIMATICĂ*Font 8*┌──────────────────────┬────────────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────┐│Evaluare │Obiective, criterii şi mijloace │Periodicitatea evaluării, ││ │ │Recomandări │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Generală │Date demografice │iniţial ││ │Activitatea enzimatică │iniţial ││ │Genotip │iniţial ││ │Anamneza şi ex. clinic obiectiv │ ││ │(greutate, înălţime) │iniţial, la fiecare 6 luni*) ││ │Pedigree-ul clinic │iniţial, actualizat la fiecare 6 luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Renală │Creatinină, uree serică │Iniţial, la fiecare 6 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Proteinurie/ 24 ore sau raport │ ││ │proteinurie/creatininurie din probă │ ││ │random │Iniţial, la fiecare 6 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Rata filtrării glomerulare │ ││ │(cl.creatininic) │Iniţial, la fiecare 6 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Dializă, transplant (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Cardiovasculară │Tensiunea arterială │Iniţial, la fiecare 6 luni* ││ │ECG, echocardiografie │Iniţial, la fiecare 24 luni la ││ │ │pacienţi ≤ 35 ani, la fiecare 12 luni ││ │ │la pacienţi > 35 ani* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Monotorizare Holter, coronarografie │Suspiciune aritmii, respectiv, angor │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Aritmii (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni* ││ │Angor (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni* ││ │Infarct miocardic (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni* ││ │Insuficienţă cardiacă congestivă (da/nu)│Iniţial, la fiecare 6 luni* ││ │Investigaţii/intervenţii cardiace │ ││ │semnificative (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Neurologică │Perspiraţie (normală, hipohidroză, │ ││ │anhidroză) │Iniţial, la fiecare 6 luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Toleranţa la căldură/ frig │Iniţial, la fiecare 6 luni ││ │Durere cronică/acută (da/nu), tratament │Iniţial, la fiecare 6 luni ││ │Depresie (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Accident vascular cerebral ischemic │ ││ │(da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Atac ischemic cerebral tranzitor (da/nu)│Iniţial, la fiecare 6 luni* ││ │Examinare imagistică cerebrală RMN │ ││ │(da/nu) │Iniţial, la fiecare 24- 36 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ORL │Hipoacuzie, acufene, vertij (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni ││ │Audiograma │Iniţial, la fiecare 24- 36 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Gastroenterologică │Dureri abdominale, diaree (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Dermatologică │Angiokeratoame (prezenţă, evoluţie) │Iniţial, la fiecare 6 luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Respiratorie │Tuse, sindrom de obstrucţie bronşică │ ││ │(da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Fumat (da/nu) │Iniţial, la fiecare 6 luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Spirometrie │iniţial, anual dacă este anormală, ││ │ │dacă este normală la fiecare 24-36 ││ │ │luni │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Oftalmologică │Acuitate vizuală, oftalmoscopie, │iniţial, anual dacă există tortuozi- ││ │ex. biomicroscopic │tăţi ale vaselor retiniene │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Alte teste de │ │ ││laborator │Profil lipidic │iniţial, anual ││ ├────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│ │Profil trombofilie (proteina C, proteina│ ││ │S, antitrombina III, etc.) │iniţial, dacă este accesibil │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Teste de laborator │GL-3 plasmatică, anticorpi IgG serici │Iniţial pentru GL-3 plasmatic, la 6 ││specializate │anti-agalsidasum beta │luni de la iniţierea tratamentului ││ │ │pentru ambele, dacă sunt accesibile │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Durere/calitatea │Chestionar "Inventar sumar al durerii" │Iniţial, la fiecare 6 luni* ││vieţii │Chestionar de sănătate mos-36 (SF- 36) │Iniţial, la fiecare 6 luni* ││ │Chestionar PedsQL (copii) │Iniţial, la fiecare 6 luni* │├──────────────────────┼────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Efecte adverse ale │ │ ││terapiei │ │Monitorizare continuă │└──────────────────────┴────────────────────────────────────────┴──────────────────────────────────────┘Notă*) Evaluare necesară la modificare schemei terapeutice sau la apariţia unor complicaţii/evenimente renale, cardiovasculare sau cerebrovasculareIV. EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA PACIENŢILOR CU BOALĂ FABRY CE NU BENEFICIAZĂ DE TRATAMENT DE SUBSTITUTIE ENZIMATICĂ se face conform criteriilor şi mijloacelor expuse la punctul D, dar cu periodicitate anuală.V. MĂSURI TERAPEUTICE ADJUVANTE ŞI PREVENTIVE PENTRU CELE MAI IMPORTANTE MANIFESTĂRI ALE BOLII FABRY*Font 7*┌────────────────────┬──────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Domeniu de patologie│Manifestări │Tratament adjuvant şi profilactic │├────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Renală │Proteinurie │Inhibitori ai ECA sau blocanţi ai receptorilor de angiotensină; ││ │Uremie │Dializă sau transplant renal (donator cu boală Fabry exclus); │├────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Cardiovasculară │Hipertensiune arterială │Inhibitori ai ECA, blocanţi ai canalelor de calciu pentru combaterea ││ │ │disfuncţiei endoteliale şi a vasospasmului; ││ │ │Statine; ││ │Hiperlipidemie │ ││ │ │Cardiostimulare permanentă; ││ │Bloc A-V de grad înalt, │ ││ │bradicardie sau │ ││ │tahiaritmii severe │PTCA sau by-pass aortocoronarian; ││ │Stenoze coronariene │ ││ │semnificative │Transplant cardiac; ││ │Insuficienţă cardiacă │ ││ │severă │ │├────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Neurologică │Crize dureroase şi │Evitarea efortului fizic, a circumstanţelor care provocă crizele; ││ │acroparestezii │fenitoin, carbamazepin, gabapentin; ││ │Profilaxia accidentelor │Aspirină 80 mg/zi la bărbaţi > 30 ani şi femei > 35 ani; ││ │vasculocerebrale │Clopidogrel dacă aspirina nu este tolerată; ambele după accident ││ │ │vasculocerebral ischemic sau atac ischemic tranzitor. ││ │ │Aport adecvat de vit. B12, 6, C, folat. ││ │ │Ex.psihiatric, inhibitori ai recaptării serotoninei; ││ │Depresie, anxietate, abuz │ ││ │de medicamente │ │├────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│ORL │Vertij │Trimetobenzamidă, proclorperazină; ││ │Hipoacuzie │Protezare auditivă; ││ │Surditate │Implant cohlear; │├────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Dermatologică │Angiokeratoame │Terapie cu laser; │├────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Respiratorie │ │Abandonarea fumatului, bronhodilatatoare; │├────────────────────┼──────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Gastrointestinală │Stază gastrică │Mese mici, fracţionate; metoclopramid │└────────────────────┴──────────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────┘VI. PRESCRIPTORIMedicii din specialităţile nefrologie, cardiologie, genetică medicală, pediatrie, neurologie.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 10 cod (A014E) a fost modificat şi înlocuit potrivit anexei 2 din ORDINUL nr. 536 din 8 august 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 21 august 2013, conform pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.Anexa 2REFERAT DE JUSTIFICAREÎn atenţia Comisiei Naţionale pentru aprobarea tratamentuluiîn boala FabryBOALA FABRYFO nr. Aflat în evidenţă din ……………………Număr dosar/PacientNume ………………… Prenume …………………..Data naşterii ………… CNP ………………………Adresa ………………………….Telefon …………………………Casa de Asigurări de Sănătate ……………………….Medic curantNume …………….. Prenume …………… CNP …………………Parafa şi semnătura …………………..Specialitatea …………………Unitatea sanitară …………………….1. Solicitare:Iniţială: [] Da [] NuÎn continuare: [] Da [] NuDoza de agalzidază beta recomandată …………………….2. Date cliniceTalia ………………. (cm)Greutatea …………… (Kg)Data debutului clinic ……………Data confirmării diagnosticului ……………..Metoda de diagnostic utilizată:– determinarea activităţii alfa-galactozidazei plasmatice şi leucocitare – valori ………./(valori de referinţă ale laboratorului ………..)(Se anexează în copie buletinul de analiză)– Analiza ADN: mutaţia identificată …………………….(Se anexează în copie buletinul de analiză)3. Evaluarea renalăData ……………Creatinina serică ……………….Uree serică …………………….Proteinurie …………………….Creatininurie …………………..Clearance creatininic ……………Dializă [] Da [] NuTransplant renal [] Da [] Nu4. Evaluarea cardiovascularăData …………….Tensiunea arterială ……………….Cardiomiopatie hipertrofică [] Da [] NuAritmii [] Da [] NuAngor [] Da [] NuInfarct miocardic [] Da [] NuInsuficienţă cardiacă congestivă [] Da [] NuElectrocardiogramă [] Da [] NuEcocardiografie [] Da [] NuInvestigaţii/intervenţii cardiace semnificative [] Da [] Nu5. Evaluarea neurologicăData ………..Perspiraţie (normală, hipohidroză, anhidroză) ………..Toleranţa la caldură/frig ……………………Durere cronică/acută ………………………..Tratament antialgic …………………………Depresie [] Da [] NuAccident vascular cerebral [] Da [] NuAtac ischemic cerebral tranzitor [] Da [] NuExaminare imagistică cerebrală [] Da [] Nu6. Evaluare ORLData ………….Hipoacuzie/Surditate [] Da [] NuAcufene [] Da [] NuVertij [] Da [] NuAudiograma [] Da [] Nu7. Evaluare gastroenterologicăData ……………Dureri abdominale [] Da [] NuDiaree [] Da [] Nu8. Evaluare dermatologicăData ……………Angiokeratoame (prezenţă, evoluţie)9. Evaluare respiratorieData ……………….Tuse [] Da [] NuSindrom de obstrucţie bronşică [] Da [] NuSpirometrie [] Da [] Nu10. Evaluare oftalmologicăData ……………….Acuitate vizuală [] Da [] NuOftalmoscopie [] Da [] NuEx. biomicroscopic [] Da [] Nu11. Durere/calitatea vieţii (chestionare)Data completării ………………Chestionar "Inventar sumar al durerii"Chestionar de sănătate mos-36 (SF-36)Chestionar PedsQL (copii)12. Efecte adverse ale terapiei cu agalzidază beta (până la data actualei evaluări) ………………..13. Alte afecţiuni (în afară de boala Fabry) …………………….………………………………………………………………..14. Scurtă prezentare de către medicul curant a aspectelor esenţiale privind istoricul şi evoluţia bolii la pacientul respectiv………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………15. Tratamentul recomandat în boala Fabry:Agalzidază betaDoza recomandată: 1 mg/kg.corp, la fiecare 2 săptămâniPerioada de tratament recomandată: 26 săptămâniNr. total de flacoane AGALZIDAZĂ BETA a 35 mg ………… pentru perioada recomandată.16. Alte observaţii referitoare la tratament………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Semnătura şi parafa medicului curantAnexa 3CONSIMŢĂMÂNT INFORMATSubsemnatul …………………., CNP ………………….., domiciliat în …………………., telefon …………… suferind de boala Fabry cu care am fost diagnosticat din data de ………….., am fost pe deplin informat în legătură cu manifestările şi complicaţiile posibile ale bolii.Am fost pe deplin informat asupra beneficiilor tratamentului cu agalzidază beta privind ameliorarea simptomelor actuale şi prevenirea complicaţiilor ulterioare.De asemenea, am fost informat în legătură cu necesitatea administrării în perfuzie a tratamentului cu agalzidază beta tot la două săptămâni pe termen nelimitat, precum şi în legătură cu riscurile acestui tratament.Mă angajez să respect cu stricteţe toate prescripţiile medicale legate de tratamentul cu agalzidază beta şi măsurile adjuvante şi profilactice.Mă angajez să respect cu stricteţe recomandările privind evaluările medicale periodice necesare pe tot parcursul administrării tratamentului cu agalzidază beta.Sunt de acord să mi se aplice tratamentul cu agalzidază beta, precum şi cu condiţionările aferente menţionate mai sus.Nume prenume pacient,Semnătura,Nume prenume medic curant,Semnătura,Data ……………..DCI: INSULINUM LISPROInsulina lispro este un analog de insulină cu durată scurtă de acţiune. Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulina lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E.coli) sau 200 unităţi insulină lispro (echilavent la 6,9 mg).I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină lisproAdulţi, copii cu vârstă peste 2 ani, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare:1. Doza de Insulină lispro este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului.2. Insulina lispro se administrează subcutanat, la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau abdomenului sau prin pompă continuă de perfuzie. Insulina lispro poate fi utilizată în perfuzie continuă subcutanată cu insulină, în continuare PCSI, în pompe adecvate pentru perfuzia de insulină subcutanată.Utilizarea locurilor de injectare trebuie rotată, astfel încât să nu se folosească acelaşi loc mai frecvent decât aproximativ o dată pe lună. Administrată subcutanat, insulina lispro îşi exercită efectul rapid şi are o durată mai mică de acţiune (2 până la 5 ore), comparativ cu insulina solubilă. Acest debut rapid al acţiunii permite ca o injecţie de insulină lispro să se administreze foarte aproape în timp de momentul mesei. Debutul mai rapid al acţiunii în comparaţie cu insulina umană solubilă se menţine indiferent de locul injectării. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata de acţiune a Insulinei lispro este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatura şi activitatea fizică.3. Insulina lispro poate să fie administrată şi intravenos, de exemplu pentru controlul glicemiei în timpul cetoacidozei, bolilor acute sau în perioadele intra- şi postoperatorii.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulină lispro, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină lispro.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.Hipoglicemia.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazonă, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina lispro sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Alergia locală este frecventă. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet, medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 11 cod (A015E): DCI INSULINUM LISPRO a fost modificat de pct. 4 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: INSULINUM ASPARTInsulina aspart este un analog de insulină cu durată scurtă de acţiune. O unitate de insulină aspart (obţinută prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae) corespunde la 6 nmol, 0,035 mg de insulină aspart bază anhidră.I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină aspartAdulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 1 an sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare1. Doza de insulină aspart este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului. De regulă, insulina aspart trebuie utilizată în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită injectate cel puţin o dată pe zi.2. Insulina aspart are un debut mai rapid şi o durată mai scurtă a acţiunii decât insulina umană solubilă. Datorită debutului său rapid, insulina aspart trebuie administrată, în general, imediat înainte de masă. Atunci când este necesar, insulina aspart poate fi administrată imediat după masă.3. Insulina aspart se administrează subcutanat, la nivelul abdomenului, coapsei, în regiunile deltoidiană sau gluteală. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Atunci când se injectează subcutanat în peretele abdominal, debutul acţiunii va fi la 10 – 20 minute de la injectare. Efectul maxim se manifestă între 1 şi 3 ore de la administrare. Durata acţiunii este de 3 – 5 ore. Ca şi în cazul celorlalte insuline, durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică. Ca şi în cazul altor insuline, administrarea subcutanată la nivelul peretelui abdominal asigură o absorbţie mai rapidă decât din alte locuri de injectare. Totuşi, indiferent de locul injectării, debutul acţiunii este mai rapid decât pentru insulina umană solubilă. Insulina aspart poate fi utilizată în PCSI în pompe adecvate pentru perfuzia de insulină. PCSI trebuie administrată în peretele abdominal.4. De asemenea, dacă este necesar, insulina aspart poate fi administrată intravenos de către personal medical de specialitate.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulină aspart, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină aspart.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă. La pacienţii care utilizează insulina aspart poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele folosite obişnuit. Dacă este necesară ajustarea dozelor, aceasta poate fi făcută la primele doze sau în primele săptămâni sau luni de tratament.Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazona, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme.Siguranţa şi eficacitatea insulinei aspart la copii sub 1 an nu fost stabilite. Nu sunt disponibile dateVârstnici (cu vârsta ≥ 65 ani): Insulinum aspart poate fi administrat şi la pacienţii vârstnici dar monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi doza de insulină aspart trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individualeSarcina: Insulinum aspart poate fi utilizat în timpul sarcinii. Datele provenite din studiile clinice nu indică nicio reacţie adversă asupra sarcinii sau sănătăţii fătului/nou născutului a insulinei aspart, comparativ cu insulina umană.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează insulina aspart sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulina, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet, medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 12 cod (A016E): DCI INSULINUM ASPART a fost modificat de pct. 5 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: INSULINUM LISPROInsulina lispro este un analog de insulină cu profil al activităţii care este foarte asemănător cu acela al unei insuline bazale (NPH) pe o perioadă de aproximativ 15 ore. Insulina lispro este constituit din suspensie de protamină a insulinei lispro. Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E.coli)I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina lisproInsulina lispro este indicat în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei.II. Doze şi mod de administrare:1. Doza de Insulina lispro este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului.2. Insulina lispro se poate administra în asociere cu insulina lispro cu durată scurtă de acţiune. Insulina lispro trebuie administrat numai prin injectare subcutanată. Insulina lispro nu trebuie administrat intravenos.3. Administrarea subcutanată trebuie făcută la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau abdomenului. Utilizarea locurilor de injectare trebuie rotată, astfel încât acelaşi loc să nu fie folosit mai frecvent decât aproximativ o dată pe lună.4. Insulina lispro are un profil al activităţii care este foarte asemănător cu acela al unei insuline bazale (NPH) pe o perioadă de aproximativ 15 ore. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata acţiunii Insulina lispro este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică.VIII. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina lispro, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină lispro.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţiHipoglicemiaV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.Administrarea insulinei lispro la copii sub 12 ani trebuie luată în considerare numai în cazul în care se aşteaptă un beneficiu comparativ cu insulina obişnuită.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina lispro sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Alergia locală este frecventă. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet, medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 13 cod (A017E): DCI INSULINUM LISPRO a fost modificat de pct. 6 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: INSULINUM ASPARTInsulina aspart forma premixată 30 este un analog premixat de insulină ce conţine insulină aspart solubilă şi protamină, insulină aspart cristalizată în raport de 30/70. 1 ml suspensie conţine insulină aspart solubilă/ insulină aspart cristalizată cu protamină în raport de 30/70 (echivalent cu 3,5 mg) 100 unităţi.Insulina aspart este produsă în Saccharomyces cerevisiae, prin tehnologie ADN recombinatI. Criterii de includereAdulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani şi peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare:1. Insulina aspart forma premixată 30 poate fi administrată în monoterapie la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 sau în asociere cu medicamente antidiabetice orale pentru care este aprobată asocierea cu insulină, atunci când acele medicamente antidiabetice orale în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător. Când Insulina aspart forma premixată 30 se administrează o dată pe zi, iar doza este mai mare de 30 de unităţi, în general este recomandat să se împartă doza în două părţi şi să se efectueze două administrări.2. La pacienţii cu diabet zaharat tip 1, necesarul individual de insulină este cuprins obişnuit între 0,5 şi 1,0 Unităţi/kg şi zi şi poate fi asigurat total sau parţial de Insulină aspart forma premixată 30. Doza de Insulină aspart forma premixată 30 se stabileşte individual, în concordanţă cu nevoile pacientului.3. Insulina aspart forma premixată 30 prezintă un debut al acţiunii mai rapid decât insulina umană bifazică şi trebuie administrată, în general, imediat înainte de masă. Când este necesar, Insulina aspart forma premixată 30 se poate administra la scurt timp după masă.4. Insulina aspart forma premixată 30 se administrează numai subcutanat în coapsă sau peretele abdominal. Se poate administra, de asemenea, în regiunea fesieră sau deltoidiană. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni. Ca şi în cazul celorlalte insuline, durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică. Insulina aspart forma premixată 30 nu se administrează niciodată intravenos.5. Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.6. Insulina aspart forma premixată 30 poate fi utilizată la copii şi adolescenţi începând de la vârsta de 10 ani în cazul în care insulina premixată este preferată. Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 9 ani datele clinice sunt limitate. Nu au fost efectuate studii cu Insulină aspart formă premixată 30 la copii cu vârsta sub 6 ani.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina aspart, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizarePosologia inadecvată sau întreruperea tratamentului, îndeosebi în diabetul de tip 1 duce la hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, condiţii potenţial letale.Omiterea unei mese sau efortul fizic excesiv, neplanificat poate duce la hipoglicemie. Comparativ cu insulina umană bifazică, Insulina aspart forma premixată 30 poate avea un efect mai pronunţat de scădere a glicemiei până la 6 ore după injectare.În funcţie de pacient, poate fi necesară compensarea acestui fenomen prin adaptarea dozei de insulină şi/sau a aportului alimentar.Insulina aspart forma premixată 30 se administrează strict în funcţie de orarul meselor. De aceea, la pacienţii cu afecţiuni concomitente sau trataţi cu alte medicamente care pot întârzia absorbţia alimentelor, trebuie avut în vedere debutul rapid al acţiunii.Modificări ale concentraţiei, mărcii (producătorul), tipului, speciei şi/sau metodei de fabricaţie) pot face necesară modificarea dozei. La pacienţii trataţi cu Insulina aspart forma premixată 30 poate fi necesară modificarea posologiei folosită în cazul insulinei lor uzuale. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.Experienţa clinică privind folosirea insulinei aspart în timpul sarcinii este limitată. În timpul alăptării nu există restricţii privind tratamentul cu Insulina aspart forma premixată 30. Tratamentul cu insulină al mamelor care alăptează nu prezintă risc pentru copil. Totuşi, poate fi necesară ajustarea dozei de Insulină aspart forma premixată 30.Asocierea Insulină aspart forma premixată 30 cu pioglitazonă trebuie avută în vedere numai după o evaluare clinică a riscului pacientului de dezvoltare a unor semne sau simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina aspart forma premixată 30 sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină şi de aceea, pe durata intensificării dozajului, este necesară o atenţie specială.Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet, medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 14 cod (A018E): DCI INSULINUM ASPART a fost modificat de pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI INSULINUM GLULIZINAInsulina glulizina este un analog de insulină umană cu acţiune rapidă produs prin tehnologia ADN-ului recombinant utilizând tulpini de Escherichia coli. Fiecare ml conţine insulină glulizină 100 Unităţi (echivalent cu 3,49 mg)I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina glulizinaAdulţii şi copii peste 6 ani cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare1. Regimul de doze de Insulină glulizin trebuie ajustat individual.2. Insulina glulizin trebuie utilizată în regimuri terapeutice care includ o insulină cu durată de acţiune intermediară sau lungă sau analogi de insulină bazală şi poate fi utilizat în asociere cu antidiabetice orale.3. Insulina glulizin trebuie administrată cu puţin timp (0 – 15 min) înainte de masă, în timpul mesei sau imediat după masă.4. Insulina glulizin trebuie administrată subcutanat în peretele abdominal, coapsă sau muşchiul deltoid sau în perfuzie continuă în peretele abdominal. În cadrul aceleiaşi regiuni (abdomen, coapsă sau muşchi deltoid), locurile injectării şi ale perfuzării trebuie alternate de la o injecţie la alta. Viteza absorbţiei şi, consecutiv, debutul şi durata acţiunii, pot fi influenţate de locul injectării, exerciţiul fizic şi alţi factori. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie puţin mai rapidă decât de la nivelul altor locuri de injectare.Insulina glulizin poate fi administrată intravenos. Administrarea pe această cale trebuie efectuată de către personalul medicalIII. Monitorizarea tratamentuluiÎn timpul tratamentului cu insulină se recomandă determinări repetate ale glicemiei prin automonitorizare cu scopul de a evita atât hiperglicemia cât şi hipoglicemia. Hipoglicemia poate să apară ca rezultat al unui exces de activitate a insulinei comparativ cu aportul alimentar şi consumul energetic. Nu sunt disponibile date specifice cu privire la supradozajul cu insulină glulizin.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.HipoglicemieV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale. O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile. Trecerea unui pacient la un nou tip sau la o altă marcă de insulină trebuie făcută sub supraveghere medicală strictă.Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazonă, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme.Datele provenite din utilizarea insulinei glulizin la gravide sunt limitate.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina glulizin sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet sau medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 14 bis cod (A0119E) DCI: INSULINUM GLULIZINA a fost introdus de pct. 9 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: PIOGLITAZONUMI. Criterii de includere în tratamentul specific:1. În monoterapie:– la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă, care nu tolerează metforminul sau la care este contraindicat, şi la care valoarea HbA1c este >/= 7%, deşi măsurile de respectare a stilului de viaţă au fost aplicate şi respectate de cel puţin 3 luni.Insulinorezistenţă importantă este sugerată de:– indice de masă corporală, în continuare IMC >/= 30 kg/mp– circumferinţa abdominală, în continuare CA > 94 cm la bărbaţi şi > 80 cm la femei– alte elemente ale sindromului metabolic.2. În terapie orală dublă, în asociere cu:– metformin, la pacienţii cu glicemia insuficient controlată, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în doza maximă tolerată (valoarea HbA1c >/= 7%)– un derivat de sulfoniluree la pacienţii care prezintă intoleranţă la metformin sau pentru care metforminul este contraindicat, glicemia fiind insuficient controlată, deşi măsurile de respectare a stilului de viaţă şi administrarea unui derivat de sulfoniluree, în doză maximă tolerată, au fost aplicate de cel puţin 3 luni. (valoarea HbA1c >/= 7%).3. În terapie orală triplă– la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă la care, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în asociere cu derivaţi de sulfoniluree, în doze maxime tolerate, valoarea HbA1c >/= 7%.4. Pioglitazona este, de asemenea, indicată în combinaţie cu insulină, la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă, care nu tolerează metforminul sau la care este contraindicat şi la care HbA1c este >/= 7%, în ciuda măsurilor de modificare a stilului de viaţă şi a administrării unei insulinoterapii în doze adecvate, pe o perioadă de minim 3 luni.II. DozePioglitazona: 15 – 30 mg/zi şi, în caz de neatingere a ţintei după 3 luni (HbA1c <7%), doza se poate creşte la 45 mg/zi.În asocierea cu insulină, doza curentă de insulină poate fi păstrată după iniţierea tratamentului cu pioglitazonă. Dacă pacienţii raportează hipoglicemie, doza de insulină trebuie scăzută.III. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie evaluată la intervale regulate, de 1 – 3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandiale (acolo unde este posibil, şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse. La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.4. După atingerea şi menţinerea ţintelor terapeutice se va testa posibilitatea menţinerii acestora în condiţiile reducerii dozelor: se va testa doza minimă eficientă.IV. Contraindicaţii– hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi– insuficienţă cardiacă sau istoric de insuficienţă cardiacă (stadiile NYHA I până la IV)– insuficienţă hepatică– cetoacidoză diabetică– neoplasm de vezică urinară confirmat în prezent sau antecedente de neoplasm de vezică urinară– hematurie macroscopică neinvestigată– boala cardiacă ischemică.V. PrecauţiiRetenţia hidrică şi insuficienţă cardiacă.Monitorizarea funcţiei hepatice.Tulburări oculare.Creşterea greutăţii corporale: greutatea pacientului trebuie determinată periodic.Anemia.Hipoglicemia.Tulburări osoase.Nu se vor folosi tiazolidindione la pacienţii dializaţi.Comprimatele de pioglitazonă conţin lactoză şi de aceea nu trebuie administrate la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.VI. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VII. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 15 cod (A020E): DCI TIAZOLIDINDIONE a fost modificat de pct. 11 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI ACIDUM TIOCTICUM (ALFA-LIPOICUM)I. Criterii de includere în tratamentul specific:Acidul alfa-lipoic este indicat pentru tratamentul tulburărilor senzitive din polineuropatia diabetică.II. Doze şi mod de administrareLa adulţi, în cazul tulburărilor senzitive din polineuropatie diabetică, doza recomandată este de 600 mg acid alfa-lipoic pe zi.Modul şi durata de administrareMedicamentul poate fi administrat independent de mese, cu suficient lichid.(Deoarece acidul alfa-lipoic interacţionează cu alimentele, se recomandă administrarea medicamentului a jeun, pentru a îmbunătăţi absorbţia).Deoarece polineuropatia diabetică este o boală cronică, poate fi necesar tratament cronic. Decizia asupra fiecărui caz trebuie să aparţină medicului care tratează pacientul.III. ContraindicaţiiAcidul alfa-lipoic este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid alfa-lipoic sau la oricare dintre excipienţii produsului.IV. Atenţionări şi precauţii specialeLa copii şi adolescenţi nu se recomandă tratamentul cu acidul alfa-lipoic, deoarece nu există experienţă clinică pentru aceste grupe de vârstă.Deoarece nu sunt disponibile date cu privire la siguranţa administrării acidului alfa-lipoic în timpul sarcinii, se recomandă ca pacienta, după apariţia sarcinii, să nu continue să utilizeze acidul alfa-lipoic decât la recomandarea medicului.Nu se cunoaşte dacă acidul alfa-lipoic se excretă în laptele matern. De aceea, acidul alfa-lipoic nu trebuie administrat niciodată în timpul alăptării.Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuniNu se poate exclude faptul că administrarea concomitentă a acidului alfalipoic poate diminua efectului cisplatinei. Efectul insulinei şi antidiabeticelor orale de scădere a glicemiei crescute, poate fi potenţat. De aceea, se recomandă un control glicemic repetat, mai ales la începutul terapiei cu acid alfa-lipoic. În cazuri izolate, poate fi necesară scăderea dozei de insulină, respectiv de antidiabetice orale, pentru a evita apariţia hipoglicemiilor.În timpul tratamentului cu acidul alfa-lipoic este contraindicat consumul de alcool etilic, deoarece alcoolul etilic şi metaboliţii acestuia scad efectul terapeutic al acidului alfa-lipoic.V. Reacţii adversePână în prezent nu s-au raportat reacţii adverse după administrarea de preparate medicamentoase care conţin acid alfa-lipoic. Totuşi, reacţiile adverse care sunt cunoscute că apar după administrare intravenoasă nu poate fi exclusă cu certitudine în relaţia administrării acestor comprimate filmate. Ocazional, după administrarea rapidă în perfuzie pot să apară cefalee, dispnee, care ulterior dispar spontan. La locul de puncţie sau sistemic, pot să apară reacţii alergice cu urticarie şi erupţii cutanate locale sau chiar şoc. În cazuri izolate, după administrarea intravenoasă a medicamentului, s-au observat crampe musculare, diplopie, purpură şi trombocitopatii. În cazuri izolate, datorită creşterii utilizării glucozei, pot să apară hipoglicemii.VI. PRESCRIPTORIIniţierea terapiei se face de către medicii din specialitatea diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice şi/sau medici cu competenţă/atestat în diabet şi/sau medici din specialitatea neurologie; continuarea terapiei se poate face şi de către medicii de familie în doza şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 16, cod (A021E) a fost modificat şi înlocuit potrivit anexei 2 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 2) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: SITAGLIPTINUMI. Criterii de includere în tratamentul specifictratamentul diabetului zaharat de tip 2:– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în asociere cu metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus metforminul doza maximă tolerată nu realizează un control glicemic adecvat– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în asociere cu o sulfoniluree, când dieta şi exerciţiul fizic plus sulfonilureea în monoterapie la doza maximă tolerată nu realizează un control glicemic adecvat şi când metforminul nu poate fi utilizat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în asociere cu o sulfoniluree şi metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus terapia duală cu aceste medicamente nu realizează un control glicemic adecvat.– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în asociere cu agonişti PPARy când dieta şi exerciţiul fizic plus agoniştii PPARy în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 sub formă de terapie adăugată tratamentului cu insulină (cu sau fără metformin), când dieta şi exerciţiul fizic plus doza stabilă de insulină nu realizează un control glicemic adecvat.II. Doze şi mod de administrareDoza de sitagliptină este de 100 mg, o dată pe zi. Se menţine doza de metformin sau de agonist PPARy, iar sitagliptina se administrează concomitent. În cazul în care sitagliptina este administrat în asociere cu o sulfoniluree sau insulină, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree, pentru a diminua riscul hipoglicemiei. În cazul în care este omisă o doză de sitagliptină, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul îşi aminteşte. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.III. Monitorizarea tratamentului:– de către specialistul diabetolog, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici;– clinic: toleranţa individuală, indicii antropometrici, semne/simptome de reacţie alergică, semne/simptome de hipoglicemie, examen clinic complet;– paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie a-jeun şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte, HbA1c la iniţierea tratamentului şi la 3 luni, ulterior la schimbarea dozelor sau a schemei de tratament), parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Generale Inhibitorii DPP 4 nu trebuie utilizaţi la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.2. Hipoglicemia în cazul utilizării în asociere cu un alt antidiabetic oral. În studiile clinice în care s-au administrat inhibitorii DPP-4 în monoterapie şi în asociere cu medicamente care nu sunt cunoscute ca determinând hipoglicemie (de exemplu, metformin sau pioglitazonă), frecvenţa apariţiei hipoglicemiilor a fost similară cu cele raportate la pacienţii la care s-a administrat placebo. În cazul asocierii inhibitorilor DPP-4 (sitagliptina) cu sulfonilureice se impune reducerea dozei de sulfoniluree.3. Pacienţii cu insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei de sitagliptina la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei [ClCr] > 50 ml/min). La pacienţii cu insuficienţă renală moderată ([ClCr] >30 până la <50 ml min) doza de sitagliptină este 50 mg zi. la pacienţii cu insuficienţă renală severă ([clcr] < 30 sau boală în stadiul terminal necesitând hemodializă dializă peritoneală sitagliptina 25 zi, tratamentul poate fi administrat indiferent momentul dializei.4. Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Sitagliptina nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.5. Pancreatita acută: utilizarea inhibitorilor DPP-4 a fost asociată cu riscul de a dezvolta pancreatită acută. Pacienţii trebuiesc informaţi despre simptomul caracteristic al pancreatitei acute: durere abdominală severă, persistentă. Remisiunea pancreatitei a fost observată după întreruperea administrării de sitagliptin (cu sau fără tratament de susţinere). Dacă se suspectează pancreatita, sitagliptinul şi alte medicamente potenţial suspecte, trebuiesc întrerupte; dacă pancreatita acută este confirmată, tratamentul cu sitagliptin nu trebuie reluat. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de pancreatită.6. Copii şi adolescenţi: Inhibitorii DPP-4 nu sunt recomandaţi la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea medicamentului.7. Sarcina şi alăptarea: Nu există date adecvate privind utilizarea inhibitorilor DPP- 4 la femeile gravide şi în cursul alăptării.VI. Efecte adverse:– cefalee;– susceptibilitate crescută pentru infecţii la nivelul căilor aeriene superioare.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu gliptine va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către un specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Medicii prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 17 cod (A022E): DCI SITAGLIPTINUM a fost modificat de pct. 12 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: INSULINUM DETEMIRInsulina detemir este un analog de insulină cu acţiune prelungită utilizat ca insulină bazală. 1 ml soluţie conţine insulină detemir 100 unităţi (echivalent la 14,2 mg). Insulina detemir este produsă pe Saccharomyces cerevisiae prin tehnologie ADN recombinant.I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină detemirAdulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 1 an sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare:1. Insulina detemir poate fi utilizat în monoterapie ca insulină bazală sau în combinaţie cu o insulină bolus. De asemenea poate fi utilizat în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale şi/sau agonişti de receptor GLP-1. În situaţiile în care insulina detemir este administrată în combinaţie cu medicamente antidiabetice orale sau este adăugată la agonişti de receptor GLP-1, se recomandă să fie administrată o dată pe zi.2. Când se utilizează ca parte a unei terapii insulinice de tip bazal-bolus, insulina detemir trebuie administrată o dată sau de două ori pe zi, în concordanţă cu necesităţile pacientului. Doza de insulină detemir trebuie ajustată individual. La pacienţii care necesită două doze zilnice pentru optimizarea controlului glicemiei, doza de seară poate fi administrată seara sau înainte de culcare.Insulina detemir se administrează doar subcutanat. NU trebuie administrată intravenos, deoarece poate determina hipoglicemie severă. Administrarea intramusculară trebuie de asemenea, evitată. Insulina detemir nu trebuie utilizată în pompele de perfuzare a insulinei.3. Se administrează subcutanat prin injectare în peretele abdominal, coapsă, braţ, regiunea deltoidiană sau în regiunea gluteală. Locurile de injectare trebuie întotdeauna schimbate în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice pentru a evita lipodistrofia. Durata de acţiune variază în funcţie de doză, locul de injectare, fluxul sanguin, temperatură şi nivelul activităţii fizice.4. Înlocuirea altor insuline cu acţiune prelungită sau intermediară cu Insulina detemir, poate necesita ajustarea dozei şi a momentului administrării. Ca în cazul tuturor insulinelor, monitorizarea atentă a glicemiei este recomandată în timpul înlocuirii şi în timpul primelor săptămâni după aceasta.4. Poate fi necesară ajustarea tratamentului antidiabetic concomitent (doza şi/sau momentul administrării antidiabeticelor orale sau a insulinelor cu acţiune scurtă/rapidă asociate).5. Insulina detemir poate fi administrată la pacienţii vârstnici, cu vârsta ≥ 65 de ani. Conform Rezumatului Caracteristicilor Produsului, la vârstnici şi la pacienţii cu afectare renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi dozele de insulină detemir ajustate în funcţie de necesităţile individuale.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulină detemir, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la insulina detemir sau la oricare dintre excipienţiV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Insulina detemir nu trebuie administrată intravenos, deoarece aceasta poate determina hipoglicemii severe. Trebuie evitată administrarea intramusculară.2. Dacă insulina detemir este amestecată cu alte preparate insulinice, profilul de acţiune al uneia sau al ambelor componente se va modifica. Amestecarea insulinei detemir cu analogi de insulină cu acţiune rapidă, de exemplu insulina aspart, are ca rezultat un profil de acţiune cu un efect maxim mai scăzut şi mai întârziat comparativ cu cel al injectării separate. De aceea, amestecarea insulinei cu acţiune rapidă şi a Insulinei detemir trebuie evitată.3. Sarcina şi alăptarea. Tratamentul cu insulină detemir poate fi luat în considerare în timpul sarcinii, dar trebuie evaluat orice potenţial beneficiu comparativ cu posibilitatea creşterii riscului unui rezultat nedorit al sarcinii. Datele de siguranţă colectate după punerea pe piaţă a produsului nu au arătat reacţii adverse generate de insulina detemir asupra sarcinii şi nici malformaţii sau toxicitate fetală/neonatală.AlăptareaNu se cunoaşte dacă insulina determir se excretă în laptele uman. Nu sunt anticipate efecte metabolice ale insulinei detemir pentru nou-născuţi/copii alăptaţi deoarece insulina detemir este o peptidă care se transformă în aminoacizi în tractul gastrointestinal uman. Femeile care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulină detemir sunt în principal dependente de doză şi datorate efectului farmacologic al insulinei. Hipoglicemia este o reacţie adversă frecventă. Poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Reacţiile la locul de injectare sunt întâlnite mai frecvent în timpul tratamentului cu Insulină detemir, decât în timpul tratamentului cu insulină umană. Aceste reacţii includ eritem, inflamare, contuzie, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet, medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 18 cod (A023E): DCI INSULINUM DETEMIR a fost modificat de pct. 13 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: INSULINUM GLARGINEInsulina glargin este un analog de insulină umană cu durată lungă de acţiune produs prin tehnologia ADN-ului recombinant pe tulpini de Escherichia coli.Insulina glargin se poate prezenta sub forma insulina glargin 100 unităţi/ml (echivalent cu 3,64 mg) inovativ sau biosimilar şi insulina glargin 300 unităţi/ml (echivalent cu 10,91 mg).I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină glarginInsulina glargin este indicată pentru adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.Insulina glargin 300 unităţi/ml este indicată pentru tratamentul diabetului zaharat la adulţi. Siguranţa şi eficacitatea insulinei glargin 300 unităţi/ml la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.II. Doze şi mod de administrare1. Insulina glargin trebuie administrată o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în fiecare zi. Dozele şi momentul administrării insulinei glargin trebuie adaptate individual. La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, insulina glargin poate fi administrată şi în asociere cu antidiabetice orale.2. Stabilirea dozei de insulină şi a algoritmului de ajustare al acesteia se va face de către medicul specialist diabetolog pentru fiecare pacient în parte în funcţie de necesarul de insulină stabilit pe baza evaluării clinico-biochimice, a obiectivelor de tratament stabilite şi a prezenţei concomitente şi a altor măsuri terapeutice.3. Insulina glargin se administrează pe cale subcutanată, prin injectare la nivelul peretelui abdominal, regiunii deltoidiene sau a coapsei.Locurile de injectare din cadrul unei regiuni de injectare aleasă trebuie alternate de la o injecţie la alta.4. Insulina glargin nu trebuie administrată intravenos. Durata prelungită de acţiune a Insulinei glargin este dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulină glargin, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la insulina glargin sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareLa pacienţii cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu insuficienţă renală moderată/severă. Sarcina şi alăptarea. Pentru insulina glargin nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la în cursul sarcinii şi alăptării.Utilizarea insulinei glargin poate fi luată în considerare în timpul sarcinii, dacă este necesar din punct de vedere clinic.Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazonă, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme.VI. Reacţii adverseHipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. Momentul apariţiei hipoglicemiei depinde de profilul de acţiune al insulinelor utilizate şi, de aceea, se modifică atunci când se schimbă regimul terapeutic.Reacţii la locul injectării. Aceste reacţii includ eritem, durere, prurit, urticarie, edem sau inflamaţie. Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de administrare se remit, de regulă, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet sau medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 19 cod (A024E): DCI INSULINUM GLARGINE a fost modificat de pct. 14 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: COMBINAŢII (PIOGLITAZONUM + METFORMIN)Substanţa activă: fiecare comprimat conţine pioglitazonă 15 mg (sub formă de clorhidrat) şi clorhidrat de metformină 850 mg.I. Criterii de includere în tratamentul specific:Combinaţia este indicată pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, mai ales al celor supraponderali, care nu pot obţine un control suficient al glicemiei numai cu doza maxim tolerată de metformină administrată pe cale orală.II. Doze şi mod de administrare1. Doza obişnuită de Combinaţie este de 30 mg/zi pioglitazonă plus 1700 mg/zi clorhidrat de metformină (această doză se obţine cu un comprimat de Combinaţie 15 mg/850 mg, administrat de două ori pe zi). Înainte ca pacientului să i se administreze Combinaţia trebuie luată în considerare creşterea treptată a dozei de pioglitazonă (adăugată dozei optime de metformină). Dacă este adecvat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare trecerea directă de la monoterapia cu metformină la Combinaţie.2. Administrarea de Combinaţie în timpul mesei sau imediat după aceea poate reduce simptomele gastrointestinale asociate cu metformină.III. ContraindicaţiiCombinaţia este contraindicată la pacienţii cu:– Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi– Insuficienţă cardiacă sau antecedente de insuficienţă cardiacă (stadiile NYHA de la I la IV)– Boală cronică sau acută, care ar putea determina hipoxie tisulară, cum ar fi insuficienţă cardiacă sau respiratorie, infarct miocardic recent, şoc– Insuficienţă hepatică– Intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism– Cetoacidoză diabetică sau precomă diabetică– Insuficienţă sau disfuncţie renală (clearance-ul creatininei <60 ml min). – afecţiuni acute cu potenţial de deteriorare a funcţiei renale, cum ar fi:– Deshidratare– Infecţie severă– Şoc– Administrare intravasculară de substanţe de contrast cu iod– AlăptareIV. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată la intervale regulate de 1 – 3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Acidoza lactică2. Funcţia renală3. Intervenţia chirurgicală4. Administrarea unei substanţe de contrast care conţine iod5. Retenţia de lichide şi insuficienţă cardiacă6. Monitorizarea funcţiei hepatice7. Creşterea în greutate8. Hipoglicemia9. Tulburările oculare10. Ovarele polichistice11. Altele12. Riscul de fractură trebuie avut în vedere în cazul femeilor cărora li se administrează pioglitazonă în cadrul unui tratament pe perioadă îndelungată.13. Combinaţia nu trebuie utilizat în timpul sarcinii şi la femeile aflate în perioada fertilă care nu folosesc metode de contracepţie. Nu se cunoaşte dacă alăptarea determină expunerea copilului mic la medicament. De aceea, combinaţia nu trebuie utilizată de către femeile care alăptează.VI. Reacţii adverseNu s-au efectuat studii clinice terapeutice cu Combinaţia comprimate; cu toate acestea, s-a demonstrat bioechivalenţa Combinaţiei, constând din administrarea concomitentă de pioglitazonă şi metformină. Reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii: tulburări hematologice şi limfatice (anemie), tulburări oculare, tulburări gastro-intestinale, tulburări metabolice şi de nutriţie (creştere în greutate) tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv (artralgie) tulburări renale şi ale căilor urinare (hematurie)VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 19 cod (A025E): DCI COMBINAŢII (PIOGLITAZONUM + METFORMIN) a fost modificat de pct. 15 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: COMBINAŢII (ROSIGLITAZONUM + METFORMIN)Abrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 21 cod (A026E); DCI: COMBINAŢII (ROSIGLITAZONUM + METFORMIN) a fost abrogat de pct. 21 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.DCI: COMBINAŢII (ROSIGLITAZONUM + GLIMEPIRIDUM)Abrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 22 cod (A027E); DCI: COMBINAŢII (ROSIGLITAZONUM + GLIMEPIRIDUM) a fost abrogat de pct. 21 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.DCI: EXENATIDUMI. Criterii de includere în tratamentul specific:A. Exenatida este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2, în asociere cu metformină şi/sau cu derivaţi de sulfoniluree, la pacienţii care nu au realizat control glicemic adecvat.1. în terapia dublă în asociere cu:– metformina, la pacienţii cu glicemia insuficient controlată, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în doza maximă tolerată (valoarea HbA1c > 7%)– un derivat de sulfoniluree la pacienţii care prezintă intoleranţa la metformină sau pentru care metformina este contraindicată, glicemia fiind insuficient controlată deşi măsurile de respectare a stilului de viaţă şi administrarea unui derivat de sulfoniluree, în doza maximă tolerată au fost aplicate de cel puţin 3 luni. (valoarea HbA1c > 7%).2. în terapia triplă– la pacienţi cu DZ tip 2 la care, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în asociere cu derivaţi de sulfoniluree, în doze maxime tolerate, valoarea HbA1c > 7%.B. Exenatida este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2 ca tratament adjuvant la insulină bazală, cu sau fără metformin şi/ sau pioglitazonă la adulţii la care nu s-a obţinut un control glicemic adecvat cu aceste medicamente.II. Doze şi mod de administrareTratamentul cu EXENATIDA poate fi iniţiat cu 5 мg exenatidă per doză, administrate de două ori pe zi, în continuare BID, timp de cel puţin o lună, pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea sau în funcţie de profilul pacientului, medicul poate opta pentru forma cu eliberare prelungită de 2 mg cu administrare săptămânală. Ulterior, doza de exenatidă poate fi crescută la 10 мg BID pentru forma cu administrare zilnică pentru a îmbunătăţi şi mai mult controlul glicemicEXENATIDA se poate administra oricând în perioada de 60 minute dinaintea mesei de dimineaţă şi de seară (sau a celor două mese principale ale zilei, separate printr-un interval de aproximativ 6 ore sau mai mult).EXENATIDA nu trebuie administrată după mese. Dacă o injecţie a fost omisă, tratamentul trebuie continuat cu următoarea doză programată.Exista şi varianta cu administrare săptămânală/eliberare prelungită a 2 mg de exenatidă. Administrarea se face în aceeaşi zi din săptămână.Fiecare doză trebuie administrată ca injecţie subcutanată în coapsă, abdomen sau partea superioară a braţului.III. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată la intervale regulate de 1-3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a-jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.IV. Contraindicaţii1. Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.2. EXENATIDA nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat tip 1 sau în tratamentul cetoacidozei diabetice.V. Precauţii1. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei 50-80 ml/min), nu este necesară ajustarea dozajului EXENATIDA. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei: 30-50 ml/min), creşterea dozei de la 5 мgla 10 мg trebuie aplicată conservator. EXENATIDA nu este recomandat la pacienţii cu nefropatii în stadiu terminal sau cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml min)2. Pacienţi cu insuficienţă hepatică – La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozajului EXENATIDA3. Copii şi adolescenţi – Nu există experienţă la copii şi la adolescenţi sub 18 ani.4. Nu există date adecvate rezultate din utilizarea EXENATIDA la femeile gravide5. Hipoglicemia – Atunci când se adaugă exenatida la terapia existentă cu metformină, poate fi continuată administrarea dozei curente de metformină, deoarece nu se anticipează risc crescut de hipoglicemie, în comparaţie cu administrarea metforminei în monoterapie. Atunci când exenatida se adaugă la terapia cu sulfoniluree, trebuie luată în considerare reducerea dozei de sulfoniluree, pentru a reduce riscul de hipoglicemie.6. Doza de EXENATIDA nu necesită ajustări de la o zi la alta în funcţie de glicemia auto-monitorizată. Cu toate acestea, auto-monitorizarea glicemiei poate deveni necesară, pentru ajustarea dozei sulfonilureelor.7. EXENATIDA nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 care necesită insulinoterapie din cauza insuficienţei celulelor beta.8. Injectarea intravenoasă sau intramusculară a EXENATIDA nu este recomandată.VI. Reacţii adverseTulburări gastro-intestinale. Reacţia adversă cea mai frecvent raportată a fost greaţa. Odată cu continuarea tratamentului, frecvenţa şi severitatea tulburărilor gastrointestinale au scăzut la majoritatea pacienţilor.Reacţiile la locul injectării. De regulă, aceste reacţii au fost de uşoare şi nu au dus la întreruperea administrării EXENATIDEIVII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialistul diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţa în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi conform prevederilor legale în vigoare, în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 23 cod (A028E): DCI EXENATIDUM a fost modificat de pct. 16 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: INSULINUM LISPROInsulina lispro forma premixată 25 este un analog premixat de insulină constituit din soluţie de insulină lispro 25% şi suspensie de protamină a insulinei lispro 75%. – Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E.coli).Insulina lispro forma premixată 50 este un analog premixat de insulină constituit din soluţie de insulină lispro 50% şi suspensie de protamină a insulinei lispro 50%. – Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E.coli).I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină lispro formele premixateInsulina lispro formele premixate 25 şi 50 sunt indicate pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei. Administrarea la copii sub 12 ani trebuie luată în considerare numai în cazul în care se aşteaptă un beneficiu comparativ cu insulina obişnuită.II. Doze şi mod de administrare1. Doza de Insulină lispro este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului.2. Insulina lispro forma premixată 25 şi forma premixată 50 trebuie administrate numai prin injectare subcutanată. După administrarea subcutanată se observă debutul rapid şi atingerea precoce a activităţii maxime. Aceasta permite ca Insulina lispro forma premixată 25 şi forma premixată 50 să poată fi administrate foarte aproape de momentul mesei. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata acţiunii Insulinei lispro formă premixată 25 sau 50, este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina lispro forma premixată 25 sau 50, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină lispro formă premixată.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţiHipoglicemiaV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulino-dependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile. Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.Administrarea insulinei lispro mixată (25/50) la copii sub 12 ani trebuie luată în considerare numai în cazul în care se aşteaptă un beneficiu comparativ cu insulina obişnuită.Dacă este utilizată asocierea cu pioglitazonă, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru identificarea de semne şi simptome ale insuficienţei cardiace, creştere în greutate şi edeme.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Insulina lispro sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Alergia locală este frecventă. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.VII. Întreruperea tratamentului: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 24 cod (A029E): DCI INSULINUM LISPRO a fost modificat de pct. 17 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: ALGLUCOSIDASUM ALFAI. DefiniţieBoala Pompe (glicogenoza tip II) este o boală monogenică (cu transmitere autozomal recesivă) a metabolismului glicogenului, datorată deficitului unei hidrolaze acide lizozomale, alfa-glucozidaza, care determină acumulare consecutivă de glicogen în toate ţesuturile indivizilor afectaţi. A fost descrisă în urmă cu 50 ani.Frecvenţa este diferit raportată în diferite zone geografice, estimarea medie fiind de 1/40.000.II. Forme cliniceBoala se manifestă printr-un spectru clinic, care are în comun miopatia, de severitate variabilă, dar diferă prin vârsta de debut, implicarea altor organe şi severitatea evoluţiei.Cea mai severă este forma clasică (generalizată, infantilă), cu debut precoce la vârsta de sugar, caracterizată prin: cardiomegalie, hepatomegalie, hipotonie, cu evoluţie infaustă înaintea vârstei de 2 ani, prin insuficienţă cardio-respiratorie.Boala Pompe poate debuta şi după vârsta de sugar ("late-onset"), în copilărie, adolescenţă (forma juvenilă) sau chiar la vârsta de adult (din a doua până în a şasea decadă de vârstă) – forma adultă, în care este afectată, în mod esenţial, musculatura scheletică, de obicei fără suferinţă cardiacă. Evoluţia este, în general, lent progresivă (mai rapidă la cei cu debut la vârsta mai mică), conducând la invaliditate şi – prin afectare musculară proximală – la insuficienţă respiratorie.Acumularea de glicogen este masivă la nivelul cordului, musculaturii scheletice şi în ficat în forma generalizată şi este mai redusă şi limitată de obicei la musculatura scheletică în forma cu debut tardiv.Criteriile diagnostice sunt nespecifice şi specifice.Criteriile nespecifice:– clinic:● pentru forma infantilă: hipotonie musculară extremă, cardiomegalie, hepatomegalie şi macroglosie (raportate la: 96%; 95%; 82% şi respectiv 62% dintre pacienţi), cu debut la sugar sau cel târziu până la 2 ani;● pentru forma juvenilă: hipotonie musculară, cardiomegalie, hepatomegalie şi macroglosie (raportate la: 100%; 6%; 29% şi respectiv 8% dintre pacienţi, cu debut între 1-15 ani;● pentru forma adultă: miopatia, hepatomegalia şi macroglosia (raportate la: 100%; 4% şi respectiv 4% dintre pacienţi), cu debut după vârsta de 15 ani.– EMG: traseu de tip miogen;– Ecocardiografie; EKG;– ecografie hepatică (volum hepatic);– probe funcţionale respiratorii (la vârsta la care este posibil);– enzime serice: PCK, TGP, TGO cu valori crescute;– biopsia musculară: conţinut crescut de glicogen.Criterii specifice– enzimatic: dozarea alfa-glucozidazei în leucocite (sau: fibroblaşti, ţesut muscular). Valoarea acesteia la pacienţii cu forma infantilă este practic nulă; la cei cu debut tardiv, se situează de obicei sub 20% din valoarea martorilor;– molecular: analiza ADN pentru decelarea mutaţiilor la nivelul genei alfa-glucozidazei (localizată pe 17 q; 20 exoni). Criteriul molecular nu este obligatoriu pentru diagnostic.III. Tratamentul specific al bolii Pompe, recent disponibil, este un tratament de substituţie enzimatică cu aglucosidasum alfa (preparat comercial Myozyme).Posologia recomandată este de 20 mg/kg/doză, în perfuzie i.v., la 2 săptămâni interval.IV. Criteriul de includere în tratament:– pacienţi simptomatici cu diagnostic confirmat specific (enzimatic); acesta nefiind posibil deocamdată în ţara noastră, se stabileşte prin colaborarea cu laboratoare de profil din străinătate.V. Monitorizarea tratamentului– examen fizic;– enzime musculare;– ecocardiografie, EKG, ecografie hepatică;– probe funcţionale respiratorii (la vârsta la care este posibilă efectuarea acestora);– chestionare de autoevaluare a calităţii vieţii (la vârsta la care este posibil sau prin informaţii furnizate de părinţi).Singurul pacient din ţara noastră cu glicogenoză tip II (late-onset), diagnosticat specific, este monitorizat în Centrul de Patologie Genetică din Clinica Pediatrie I Cluj.VI. Criterii de excludere din tratament– efecte adverse severe ale terapiei: dispnee, tahicardie, dureri precordiale (foarte rare de altfel) sau angioedem (excepţional semnalat);– lipsa de complianţă la tratament.VII. Prescriptori: medici în specialitatea: Pediatrie, Genetică Medicală, Medicină Internă.DCI: RIMONABANTUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 26 cod (A031E); DCI: RIMONABANTUM a fost abrogat de pct. 21 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN DIABETUL ZAHARATDiabetul zaharat defineşte o tulburare metabolică care poate avea etiopatogenie multiplă, caracterizată prin modificări ale metabolismului glucidic, lipidic şi proteic, rezultate din deficienţa în insulinosecreţie, insulinorezistenţă sau ambele şi care are ca element de definire până în prezent valoarea glicemiei. (OMS-1999).Clasificarea etiologică a diabetului zaharat (DZ) ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Diabet Zaharat tip 1 │ │- autoimun │ │- idiopatic │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │Diabet Zaharat tip 2 │ │- cu predominanţa insulinorezistenţei asociată cu deficit relativ de │ │ insulină │ │- cu predominanţa deficitului secretor asociat cu insulinorezistenţă │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │Alte tipuri specifice de diabet zaharat (rare) │ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │Diabet Gestaţional (cu debut sau diagnosticat în cursul sarcinii) │ └────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ ŞI STADIALĂ A DIABETULUI ┌───────────┬─────────────┬─────────────────────────────────────────────┐ │Stadii │Normoglicemie│ Hiperglicemie │ │evolutive │ │ │ ├───────────┼─────────────┼──────────┬──────────────────────────────────┤ │Tipuri │Glicoreglare │Alterarea │ Diabet zaharat │ │de diabet │normală │toleranţei├───────────┬────────┬─────────────┤ │ │ │la gluc. │Nu necesită│Necesită│Necesită │ │ │ │Glicemie │insulină │insulină│insulină │ │ │ │bazală │ │pentru │pentru │ │ │ │modificată│ │control │supravieţuire│ ├───────────┼─────────────┼──────────┼───────────┼────────┼─────────────┤ │ │ │ │ │ │ │ │DZ tip 1 │ ←───────┼──────────┼───────────┼────────┼───────→ │ │ │ │ │ │ │ │ │DZ tip 2 │ ←───────┼──────────┼───────────┼────────┼───────→ │ │ │ │ │ │ │ │ │Alte │ │ │ │ │ │ │tipuri │ ←───────┼──────────┼───────────┼────────┼───────→ │ │specifice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │Diabet │ ←───────┼──────────┼───────────┼────────┼───────→ │ │gestaţional│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └───────────┴─────────────┴──────────┴───────────┴────────┴─────────────┘Întreaga lume se confruntă cu o pandemie de diabet zaharat tip 2, datorată occidentalizării modului de viaţă, îmbătrânirii populaţiei, urbanizării, care au drept consecinţe modificări ale alimentaţiei, adoptarea unui stil de viaţă sedentar şi dezvoltarea obezităţii. Prevalenţa DZ diferă semnificativ în funcţie de populaţia studiată, vârstă, sex, statutul socio-economic şi stilul de viaţă. Predicţiile pentru anul 2025 sunt îngrijorătoare şi conform aprecierilor ADA, prevalenţa DZ va atinge 9%.Obiectivul protocolului este de a recomanda diabetologilor criteriile cele mai avantajoase din punct de vedere financiar şi care păstrează în acelaşi timp calitatea îngrijirii persoanelor cu diabet zaharat (DZ). Deoarece insulina este utilizată în tratamentul ambelor tipuri de DZ, în cuprinsul protocolului se fac referinţe la utilizarea insulinei atât în DZ de tip 2, cât şi în DZ de tip 1.DZ tip 2 este caracterizat prin insuficienţa beta-celulară progresivă, rezistenţă la insulină şi creşterea producţiei hepatice de glucoză. Diferitele modalităţi terapeutice reflectă atât acest caracter progresiv cât şi heterogenitatea bolii rezultată, între altele, din asocierea în cote-părţi diferite ale acestor defecte patogenetice principale.Protocolul sugerează modalităţi generale de abordare terapeutică (farmacologice şi nefarmacologice) în DZ nou descoperit, precum şi pe parcursul istoriei naturale a bolii.Ţintele terapeutice sunt cele menţionate în ghidurile IDF, ADA şi EASD. Aplicarea lor va fi însă individualizată în funcţie de situaţia clinică, vârstă, prezenţa comorbidităţilor şi de speranţă de viaţă.Tratamentul nefarmacologicScop: modificarea stilului de viaţă.Se bazează pe educaţie medicală terapeutică, vizând în principal dietoterapia şi efortul fizic.Tratamentul nefarmacologic este menţinut obligatoriu pe tot parcursul bolii.Poate fi încercat, ca unică modalitate terapeutică, doar la pacienţii cu forme uşoare de DZ (de exemplu la pacienţii la care după 3 luni de terapie cu metformin, în doze minime, se ating ţintele terapeutice).Tratamentul farmacologicAntidiabetice orale:– în monoterapie– în terapie combinatăInsulinoterapiaAntidiabeticele orale1. MonoterapiaBiguanidele sunt prima opţiune terapeutică, de la dg. DZ.În cazul în care pacientul prezintă intoleranţă la biguanide şi are IMC <30 kg m² se indica monoterapie cu sulfonilureice.Iniţial dozele de biguanide vor fi mici, cu posibilitatea creşterii ulterioare, în funcţie de toleranţă şi răspuns.Eficienţa tratamentului se evaluează la 1-3 luni.Dacă nu se obţin ţintele terapeutice, în condiţiile complianţei la tratament şi regim alimentar, se poate trece la terapie combinată. În privinţa acesteia, prima opţiune este un sulfonilureic.2. Terapia orală combinatăSe instituie când:a. monoterapia orală este ineficientăb. la pacienţi cu DZ tip 2 nou descoperit, cu glicemie a jeun ≥ 240 mg/dL, dar <300 mg dl (corpi cetonici urinari absenţi) şi sau hba1c ≥ 9,0% dar < 10,5%:– BMI ≥ 25 Kg/m²:biguanide asociate cu sulfonilureice sau tiazolidindione. Dozele vor fi titrate, în funcţie de răspunsul glicemic, eventual până la atingerea dozelor "maximale".În cazul în care, sub tratament cu doze maximale în terapie combinată dubla, ţintele glicemice nu pot fi atinse sau menţinute (la pacient compliant), este indicată instituirea insulinoterapiei sau asocierea tripla de ADO.– BMI <25 kg m²:dacă simptomatologia nu este pregnantă, se poate institui tratamentul combinat: Sulfonilureic + biguanid până la atingerea dozelor maximale.Dacă simptomatologia hiperglicemică este pregnantă (sete, poliurie) şi se însoţeşte de scădere ponderală, se poate opta pentru insulinoterapie (de preferat, dar nu obligator, insulină rapidă în trei prize, iniţial). Ulterior, pe parcursul spitalizării tratamentul se poate individualiza prin adoptarea schemei de tratament cu insulină care serveşte cel mai bine sănătatea şi calitatea vieţii pacientului, sau se poate tenta farmacoterapia orală, dacă sunt premise de succes.În funcţie de comorbidităţi, contraindicaţii sau intoleranţă la ADO, se poate opta de la început pentru tratament cu insulină.c. glicemia a jeun ≥ 300 mg/dL şi/sau HbA1c ≥ 10,5%. În această situaţie de obicei spitalizarea este necesară şi, cel puţin iniţial, se impune tratamentul cu insulină. În funcţie de evoluţia ulterioară (echilibrare metabolică rapidă, necesar de insulină în scădere) se poate încerca înlocuirea insulinoterapiei cu farmacoterapie orală.3. InsulinoterapiaConform UKPDS, în momentul diagnosticului, pacienţii cu DZ tip 2 prezintă o reducere cu 50% a funcţiei beta-celulară. Ulterior, funcţia beta-celulara continuă să scadă progresiv cu o rată de aproximativ 4% pe an. În consecinţă, mai devreme sau mai târziu, un procent important al bolnavilor cu DZ tip 2 devin insulinonecesitanţi.În funcţie de anumite stări sau comorbidităţi, insulinoterapia este indicată în:– sarcină şi lactaţie, intervenţii chirurgicale, boli hepatice sau renale într-o fază evolutivă avansată, stări acute severe.– pacienţii care nu tolerează ADO sau au contraindicaţii la ADO– la pacienţii cu terapie orală în doze maximale care, în pofida complianţei la tratament, nu pot atinge ţintele terapeutice.– la pacienţii cu DZ tip 2 nou descoperit cu glicemia a jeun ≥ 300 mg/dL şi/sau HbA1c > 10,5%.– la pacienţii care, în lipsa altor comorbidităţi, prezintă scădere ponderală progresivă.– când medicul curant consideră oportun acest lucruIniţierea insulinoterapieiOpţiunile obişnuite sunt:– insulină bazală: se foloseşte insulina intermediară sau cu durată de acţiune prelungită (24 ore)– insulină bifazică.– asociere de insulină bazală cu insulină prandială (cu acţiune rapidă sau scurtă)La pacienţii cu insuficienţă secundară a terapiei cu ADO, de obicei vârstnici, schema cea mai des utilizată constă în insulină bazală (insulină intermediară sau insulină cu durată lungă de acţiune) administrată la culcare (8-10 unităţi iniţial) asociată cu ADO în cursul zilei. Dozele de insulină se titrează pentru obţinerea unei glicemii a jeun <110 mg dl în sângele capilar sau < 125 plasma venoasă.În cazul în care pacientul nu are o secreţie suficientă de insulină endogenă pentru a menţine euglicemia în cursul zilei, se trece la tratament cu 2 injecţii pe zi de insulină intermediară bazală sau premixată (bifazică) sau la o schemă cu injecţii multiple de insulină.Ţintele terapeutice vor fi adaptate în funcţie de speranţă de viaţă, de comorbidităţi, de posibilităţile pacientului de automonitorizare şi control.ŢINTELE GLICEMICE IDF Risc scăzut Risc arterial Risc microvascular HbA1c ≤ 6,5% > 6,5% > 7,5% Glicemia a jeun şi preprandial: 125 (plasma venoasă) mg/dl Glicemia în sânge Capilar (mg/dl) a jeun: <100 ≥ 100 110 postprandial: 160 ADA HbA1c (similar DCCT): <7,0% Glicemie capilară preprandială: 90-130 mg/dl Glicemie capilară postprandială: <180 mg dlRECOMANDĂRI1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie urmărită la intervale regulate, prin determinarea glicemiei bazale, glicemiei postprandiale, HbA1c.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse.4. La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport eficienţă-cost cât mai bun.5. După atingerea şi menţinerea ţintelor terapeutice se va testa posibilitatea menţinerii acestora în condiţiile reducerii dozelor: se va testa doza minimă eficientă.6. De regulă, tratamentul DZ tip 2 trebuie început cu metformin.7. Tripla asociere de ADO se va folosi doar în cazuri bine selectate, preferându-se introducerea, în caz de eşec al dublei asocieri de ADO, precoce a insulinoterapiei.8. Beneficiile specifice ale sulfonilureicelor se datorează şi altor efecte, independente de puterea lor hipoglicemiantă. Deoarece hipoglicemia este mai puţin frecventă în cursul tratamentului cu gliquidona, glipizid, gliclazid sau glimepirid (comparativ cu tratamentul cu glibenclamid), acestea prezintă un avantaj terapeutic la pacienţii vârstnici, vulnerabili la hipoglicemie, cu insuficienţă renală moderată (clearance la creatinină > 60 mg/dl) şi cu risc cardiovascular crescut (nu împiedică precondiţionarea ischemică).9. Gliquidona, fiind lipsită de eliminare renală, şi glipizida pot fi administrate la pacienţii cu insuficienţă renală cronică moderată.10. Tratamentul cu sulfonilureice va fi nuanţat în funcţie de situaţiile în care preparate specifice oferă anumite avantaje terapeutice. Dacă criteriul efectului hipoglicemiant este determinant în alegerea sulfonilureicului, atunci se va opta pentru preparatul care, la aceeaşi potenţa, are preţul cel mai redus.11. Repaglinida, fiind un regulator al glicemiei postprandiale, este indicat la persoanele cu HbA1c <8.5% – 9,0% deoarece la această categorie de pacienţi hiperglicemia postprandială este principalul contributor la creşterea HbA1c. În cadrul acestei categorii vor fi selectaţi cei la care modul de viaţă nu le permite un număr fix de mese zilnice şi un orar regulat al lor.12. Tiazolidindionele (TZD): în monoterapie pot fi administrate în terapia persoanelor cu DZ tip 2, supraponderali, cu stigmatele sindromului metabolic, care au intoleranţă la biguanide (sau contraindicaţii) şi la care nu există contraindicaţii pentru TZD. De asemenea, pot fi administrate în asociere cu biguanide dacă monoterapia cu biguanide nu duce la atingerea ţintelor terapeutice, în cazurile indicate. Prezentăm protocol separat.13. Inhibitorii dipeptidil peptidazei 4 (DPP-4) ameliorează controlul glicemic prin medierea creşterii valorilor hormonilor endogeni activi. Hormonii endogeni, care includ peptidul 1 glucagon-like (PGL-1) şi polipeptidul insulinotrop dependent de glucoză (PIG), sunt eliberaţi din intestin pe tot parcursul zilei, iar concentraţiile lor cresc ca răspuns la ingestia de alimente. Aceşti hormoni fac parte dintr-un sistem endogen implicat în reglarea fiziologică a homeostaziei glucozei. Când concentraţiile glucozei în sânge sunt normale sau crescute, PGL-1 şi PIG cresc sinteza şi eliberarea insulinei din celulele beta pancreatice, prin căi de semnalizare intracelulară care implică AMP-ul ciclic. Tratamentul cu PGL-1 sau cu inhibitori ai DPP-4 pe modele animale de diabet zaharat tip 2 a demonstrat îmbunătăţirea răspunsului celulelor beta la glucoză şi stimularea biosintezei şi eliberării insulinei. În cazul unor concentraţii mai mari de insulină, preluarea glucozei în ţesuturi este crescută. În plus, PGL-1 reduce secreţia de glucagon din celulele alfa pancreatice. Concentraţiile reduse de glucagon, împreună cu concentraţiile mai mari de insulină, duc la o producţie hepatică mai redusă de glucoză, determinând scăderea glicemiei. Efectele PGL-1 şi PIG sunt dependente de glucoză, astfel încât atunci când concentraţiile glucozei în sânge sunt mici nu se observă stimularea eliberării de insulină şi supresia secreţiei de glucagon de către PGL-1. Atât pentru PGL-1 cât şi pentru PIG, stimularea eliberării de insulină este intensificată atunci când glucoza creşte peste concentraţiile normale. În plus, PGL-1 nu afectează răspunsul normal al glucagonului la hipoglicemie. Activitatea PGL-1 şi PIG este limitată de enzima DPP-4, care hidrolizează rapid hormonii endogeni în metaboliţi inactivi. Inhibitorii dipeptidil peptidazei 4 împiedică hidroliza hormonilor endogeni de către DPP-4, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale formelor active de PGL-1 şi PIG. Prin creşterea valorilor hormonilor endogeni activi, inhibitorii dipeptidil peptidazei 4 creşte eliberarea de insulină şi scade valorile de glucagon, într-un mod dependent de glucoză. La pacienţii cu diabet zaharat tip 2 cu hiperglicemie, aceste modificări ale valorilor insulinei şi glucagonului determină scăderea hemoglobinei A(1c)(HbA(1c)) şi scăderea glicemiei a jeun şi postprandiale. Prezentăm protocol separat.14. Exenatida este un mimetic al incretinei care manifestă câteva acţiuni antihiperglicemice ale peptidei 1 asemănătoare glucagonului (GLP-1). Secvenţa de aminoacizi a exenatidei se suprapune parţial cu cea a GLP-1 uman. S-a demonstrat că exenatida activează în vitro receptorul uman GLP-1 mecanismul de acţiune fiind mediat de AMP ciclic şi/sau de alte căi intracelulare de semnalizare. Exenatida creşte, în mod dependent de glucoză, secreţia de insulină din celulele pancreatice beta. Pe măsură ce concentraţiile sanguine ale glucozei scad, secreţia de insulină se reduce. Atunci când exenatida a fost utilizată în asociere numai cu metformina, nu s-a observat creşterea incidenţei hipoglicemiei faţă de asocierea placebo cu metformină, ceea ce s-ar putea datora acestui mechanism insulinotrop dependent de glucoză. Exenatida suprimă secreţia de glucagon, despre care se ştie că este inadecvat crescută în diabetul tip 2. Concentraţiile de glucagon mai mici duc la scăderea producţiei hepatice de glucoză. Cu toate acestea, exenatida nu alterează răspunsul glucagonic normal şi alte răspunsuri hormonale la hipoglicemie. Exenatida încetineşte golirea stomacului, reducând, astfel, rata cu care apare în circulaţie glucoza derivată din alimentele ingerate. Prezentăm protocol separat.Analogii de insulinaTratamentul diabetului zaharat cu insuline umane este nefiziologic atât datorită profilului farmacocinetic al acestor insuline cât şi datorită căii de administrare a insulinei (subcutanat). Astfel, toate preparatele de insulină umană presupun administrare preprandială de la minim cu 15 minute – 45 minute în funcţie de preparat, interval adesea nerespectat de către pacient, fapt ce diminuează convenienţa şi complianţa la tratament, cu consecinţe negative asupra controlului metabolic. De asemenea, variabilitatea, riscul crescut de hipoglicemie (în special nocturnă) şi câştigul ponderal sunt neajunsuri ale tratamentului cu insulină umană, care împiedică tratamentul "agresiv" în vederea obţinerii ţintelor glicemice.Cu scopul depăşirii acestor limitări ale insulinelor umane, au fost dezvoltaţi şi lansaţi analogii de insulină, care după profilul lor de acţiune sunt: rapizi (prandiali), bazali şi premixaţi (cu acţiune duală).Analogii de insulină cu acţiune rapidă (Humalog, NovoRapid, Apidra), indiferent de locul injectării subcutanate au o absorbţie mai rapidă, o concentraţie maximă crescută instalată rapid şi o durată de acţiune mai scurtă în comparaţie cu insulina rapidă umană.Ca atare, oricare analog rapid trebuie administrat, în general, imediat înainte de masă, iar atunci când este necesar, administrarea poate fi imediat după masă.De asemenea controlul glicemiei post-prandiale este îmbunătăţit cu risc scăzut de hipoglicemie (în special severă şi nocturnă).Analogii de insulină bazală (Lantus, Levemir) oferă controlul glicemiei bazale pe o durată de 24 de ore, fără vârf pronunţat de acţiune. Vriaabilitatea şi riscul de hipoglicemie sunt scăzute în comparaţie cu insulinele umane bazale. Ambii analogi bazali pot fi folosiţi atât în tipul 1 de diabet cât şi în tipul 2 (atât în combinaţie cu ADO cât şi ca parte a unei scheme bazal-bolus). Pentru insulina Levemir, avantajul asupra câştigului ponderal a fost demonstrat constant în studiile din diabetul zaharat tip 1 cât şi 2.Analogii premixaţi de insulină, cu acţiune duală (Humalog Mix 25,50 şi NovoMix 30) conţin atât analogul rapid (lispro şi respectiv aspart) în amestecuri fixe de 25,50 şi respectiv 30% alături de insulina cu acţiune prelungită. Prezenţa analogului rapid (lispro şi respectiv aspart) determină debutul rapid, cu concentraţia maximă atinsă rapid, permiţând administrarea mai aproape de masă (între 0 şi 10 minute înainte/după masă) iar componenta prelungită asigură o durată de acţiune de 24 de ore, mimând cele 2 faze insulinosecretorii fiziologice. Şi aceşti analogi premixaţi pot fi folosiţi atât în tipul 1 de diabet cât şi în tipul 2 (cu sau fără ADO în combinaţie).Iniţierea insulinoterapiei cu analogi de insulinăIniţierea insulinoterapiei cu analogi de insulină atât în diabetul zaharat tip 1 cât şi cel tip 2 de face de către medicul diabetolog în urma deciziei acestuia, bazată pe evaluarea complexă a persoanei cu diabet zaharat.Schimbarea tratamentului insulinic cu insulină umană cu analog de insulină se face de către medicul diabetolog şi este recomandat a se realiza în următoarele situaţii:1. Orice persoană cu diabet zaharat la care echilibrul metabolic nu este obţinut, în ciuda unui stil de viaţă adecvat (dietă, exerciţiu fizic) şi a unei complianţe crescute la tratament.2. Variabilitate glicemică crescută în pofida unui stil de viaţă adecvat şi constant.3. Hipoglicemii recurente sau asimptomatice în ciuda unui stil de viaţă adecvat (dietă, exerciţiu fizic).4. Stil de viaţă activ, neregulat: copii, adolescenţi, adulţi care prin natura activităţii lor au acest stil de viţă activ, neregulat.Indicaţii specifice (conform RCP) ale analogilor de insulină la grupuri populaţionale speciale sau la anumite grupe de vârstă1. Copii, adolescenţi: NovoRapid de la ≥ 2 ani, Humalog, Lantus, Levemir de la ≥ 6 ani, Humalog NPL ≥ 12 an În cazul în care este preferată mixtura de analog, NovoMix 30 ≥ 10 ani Humalog Mix 25, Humalog Mix%0 ≥ 12 ani2. Sarcina: NovoRapid, Humalog, Humalog Mix 25,50, Humalog NPL3. Alăptare: NovoRapid, Humalog, Humalog Mix 25,50, Humalog NPL NovoMix 304. Obezitate: Levemir5. Insuficienţă renală, insuficienţă hepatică asociată: NovoRapid, Humalog, Humalog Mix 25,50, Humalog NPLALTE RECOMANDĂRI1. Eficienţa terapiei va fi evaluată periodic, la 3 luni sau ori de câte ori este nevoie. Dacă după 3 luni nu există ameliorări semnificative, se evaluează stilul de viaţă şi, dacă este necesar, se trece la o etapă superioară de tratament. Dacă la 3 luni există o tendinţă de ameliorare a controlului metabolic, se întăreşte educaţia şi se continuă etapa terapeutică.2. Schemele terapeutice vor fi menţinute numai dacă-şi demonstrează superioritatea (cost-eficienţă, calitatea vieţii).Protocoale terapeutice pentru analogii de insulina cu acţiune rapidaProtocol terapeutic pentru INSULINA LISPRO (Humalog)Humalog este un analog de insulină cu acţiune scurtă. Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E. coli).I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina lisproAdulţi, copii, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. De asemenea, Humalog este indicat pentru stabilizarea iniţială a diabetului zaharat.Datele de la un număr mare de sarcini expuse nu evidenţiază nici o reacţie adversă a insulinei lispro asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.II. Doze şi mod de administrare:1. Doza de Humalog este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului.2. Humalog se administrează subcutanat, la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau abdomenului.Utilizarea locurilor de injectare trebuie rotată, astfel încât să nu se folosească acelaşi loc mai frecvent decât aproximativ o dată pe lună. Administrat subcutanat, Humalog îşi exercită efectul rapid şi are o durată mai mică de acţiune (2 până la 5 ore), comparativ cu insulina solubilă. Acest debut rapid al acţiunii permite ca o injecţie de Humalog să se administreze foarte aproape în timp de momentul mesei. Debutul mai rapid al acţiunii în comparaţie cu insulina umană solubilă se menţine indiferent de locul injectării. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata acţiunii Humalog este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatura şi activitatea fizică. Humalog poate fi utilizat în perfuzie continuă subcutanată cu insulină (PCSI) în pompe adecvate pentru perfuzia de insulină.3. Humalog poate să fie administrat intravenos, de exemplu pentru controlul glicemiei în timpul cetoacidozei, bolilor acute sau în perioadele intra- şi postoperatorii.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina lispro, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină lispro.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.Hipoglicemia.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulinodependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Humalog sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Alergia locală este frecventă. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi.Protocol terapeutic pentru INSULINA ASPART (NovoRapid)NovoRapid este un analog de insulină cu acţiune scurtă. O unitate de insulină aspart (obţinută prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae) corespunde la 6 nmol, 0,035 mg de insulină aspart bază anhidră.I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina apartAdulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. NovoRapid (insulină aspart) poate fi utilizat în timpul sarcinii. În timpul alăptării nu există restricţii privind tratamentul cu NovoRapid. Tratamentul cu insulină al mamelor care alăptează nu prezintă risc pentru copil.II. Doze şi mod de administrare:1. Doza de NovoRapid este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului. De regulă, NovoRapid trebuie utilizat în asociere cu insuline cu acţiune intermediară sau prelungită injectate cel puţin o dată pe zi. În mod obişnuit, necesarul individual de insulină pentru adulţi şi copii este de 0,5-1,0 U/kg şi zi. În tratamentul corelat cu mesele, 50-70% din necesarul de insulină poate fi asigurat de NovoRapid, iar restul de o insulină cu acţiune intermediară sau prelungită.2. NovoRapid are un debut mai rapid şi o durată mai scurtă a acţiunii decât insulina umană solubilă. Datorită debutului său rapid, NovoRapid trebuie administrat, în general, imediat înainte de masă. Atunci când este necesar, NovoRapid poate fi administrat imediat după masă.3. NovoRapid se administrează subcutanat, la nivelul abdomenului, coapsei, în regiunile deltoidiană sau gluteală. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice. Atunci când se injectează subcutanat în peretele abdominal, debutul acţiunii va fi la 10-20 minute de la injectare. Efectul maxim se manifestă între 1 şi 3 ore de la administrare. Durata acţiunii este de 3-5 ore. Ca şi în cazul celorlalte insuline, durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică. Ca şi în cazul altor insuline, administrarea subcutanată la nivelul peretelui abdominal asigură o absorbţie mai rapidă decât din alte locuri de injectare. Totuşi, indiferent de locul injectării, debutul acţiunii este mai rapid decât pentru insulina umană solubilă. NovoRapid poate fi utilizat în perfuzie continuă subcutanată cu insulină (PCSI) în pompe adecvate pentru perfuzia de insulină. PCSI trebuie administrată în peretele abdominal.4. De asemenea, dacă este necesar, NovoRapid poate fi administrat intravenos de către personal medical de specialitate.IV. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina aspart, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină aspart.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulinodependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă La pacienţii care utilizează NovoRapid poate fi necesară creşterea frecvenţei administrărilor sau o modificare a dozelor faţă de insulinele folosite obişnuit. Dacă este necesară ajustarea dozelor, aceasta poate fi făcută la primele doze sau în primele săptămâni sau luni de tratament.Nu au fost efectuate studii la copii cu vârsta sub 2 ani.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează NovoRapid sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi.Protocol terapeutic pentru INSULINA GLULIZINA (Apidra(R))Insulina glulizina (Apidra(R)) este un analog de insulina umană cu acţiune rapidă produs prin tehnologia ADN-ului recombinant utilizând tulpini de Escherichia coli. Fiecare ml conţine insulină glulizină 100 Unităţi (echivalent cu 3,49 mg).I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina glulizina – Apidra(R)Adulţi cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare1. Regimul de doze de Apidra trebuie ajustat individual.2. Apidra(R) trebuie utilizat în regimuri terapeutice care includ o insulină cu durată de acţiune intermediară sau lungă sau analogi de insulină bazală şi poate fi utilizat în asociere cu antidiabetice orale.3. Apidra trebuie administrat cu puţin timp (0-15 min) înainte de masă sau imediat după masă.4. Apidra trebuie administrată subcutanat în peretele abdominal, coapsă sau muşchiul deltoid sau în perfuzie continuă în peretele abdominal. În cadrul aceleiaşi regiuni (abdomen, coapsă sau muşchi deltoid), locurile injectării şi ale perfuzării trebuie alternate de la o injecţie la alta. Viteza absorbţiei şi, consecutiv, debutul şi durata acţiunii, pot fi influenţate de locul injectării, exerciţiul fizic şi alţi factori. Injectarea subcutanată în peretele abdominal asigură o absorbţie puţin mai rapidă decât de la nivelul altor locuri de injectare.II. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)În timpul tratamentului cu insulina se recomandă determinări repetate ale glicemiei prin automonitorizare cu scopul de a evita atât hiperglicemia cât şi hipoglicemia. Hipoglicemia poate să apară ca rezultat al unui exces de activitate a insulinei comparativ cu aportul alimentar şi consumul energetic. Nu sunt disponibile date specifice cu privire la supradozajul cu insulină glulizină.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulinodependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Trecerea unui pacient la un nou tip sau la o altă marcă de insulină trebuie făcută sub supraveghere medicală strictă. Modificări în ceea ce priveşte concentraţia, marca (producătorul), tipul (normală, NPH, lentă etc.), şi/sau metoda de fabricaţie pot determina modificări ale regimului de doze. Poate fi necesară şi ajustarea tratamentului antidiabetic oral asociat.Nu există date adecvate cu privire la utilizarea insulinei glulizină la femeile gravide. Este necesară prudenţă atunci când medicamentul se prescrie la femei gravide. Este esenţială monitorizarea atentă a glicemiei. Nu se cunoaşte dacă insulina glulizină se excretă în laptele uman, dar, în general, insulina nu se elimină în laptele matern şi nu se absoarbe după administrare orală. Mamele care alăptează pot necesita ajustarea dozei de insulină şi a dietei.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Apidra sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet sau medici desemnaţi.Protocoale terapeutice pentru analogii premixaţiProtocol terapeutic Humalog Mix25, Humalog Mix50Humalog Mix25 este un analog premixat de insulia constituit din soluţie de insulină lispro 25% şi suspensie de protamină a insulinei lispro 75%. Humalog Mix50 este constituit din soluţie de insulină lispro 50% şi suspensie de protamină a insulinei lispro 50%. Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E. coli).I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina lisproHumalog Mix25, Mix50 sunt indicate pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei.Datele de la un număr mare de sarcini expuse nu evidenţiază nici o reacţie adversă a insulinei lispro asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.II. Doze şi mod de administrare:1. Doza de Humalog este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului.2. Humalog Mix25, Mix50 trebuie administrat numai prin injectare subcutanată. După administrarea subcutanată a Humalog Mix25, Mix50 se observă debutul rapid şi atingerea precoce a activităţii maxime. Aceasta permite ca Humalog Mix25, Mix50 să poată fi administrate foarte aproape de momentul mesei. Durata de acţiune a componentei suspensie de protamină a insulinei lispro (NPL) a Humalog Mix este similară cu aceea a unei insuline bazale (NPH). Acţiunea în timp a oricărei insuline poate să varieze considerabil la persoane diferite sau în diferite perioade de timp la aceeaşi persoană. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata acţiunii Humalog Mix este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatura şi activitatea fizică.V. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina lispro, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină lispro.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţiHipoglicemiaV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulinodependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.Administrarea insulinei lispro la copii sub 12 ani trebuie luată în considerare numai în cazul în care se aşteaptă un beneficiu comparativ cu insulina obişnuită.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Humalog sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Alergia locală este frecvenţa. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi.Protocol terapeutic pentru INSULINA NovoMix 30NovoMix 30 este un analog premixat de insulia ce conţine insulină aspart solubilă şi protamin insulină aspart cristalizată în raport de 30/70. O unitate de insulină aspart (obţinută prin tehnologie ADN recombinant în Saccharomyces cerevisiae) corespunde la 6 nmol, 0,035 mg de insulină aspart bază anhidră.I. Criterii de includereAdulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare:1. NovoMix 30 poate fi administrat în monoterapie la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 sau în asociere cu medicamente antidiabetice orale pentru care este aprobată asocierea cu insulină, atunci când acele medicamente antidiabetice orale în monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător. Pentru pacienţii cu diabet zaharat tip 2, doza iniţială recomandată de NovoMix 30 este de 6 U la micul dejun şi 6 U la cină (masa de seară). De asemenea, pentru administrarea NovoMix 30 o dată pe zi, tratamentul poate fi iniţiat cu 12 U la cină (masa de seară). Când NovoMix 30 se administrează o dată pe zi, iar doza este mai mare de 30 de unităţi, în general este recomandat să se împartă doza în două părţi şi să se efectueze două administrări.2. Având la bază rezultate din studii clinice, pentru ajustarea dozei este recomandat următorul ghid. În cazul unei administrări de două ori pe zi, pentru evaluarea dozei de la cină trebuie utilizate valorile glicemiei dinaintea micului dejun, iar pentru evaluarea dozei de dimineaţă, trebuie utilizate valorile glicemiei dinaintea cinei. ┌────────────────────────────────────────────────────────────┬───────────────┐ │ Valoarea glicemiei pre-prandial │Ajustarea dozei│ │ │de NovoMix 30 │ ├───────────────────────────────┬────────────────────────────┼───────────────┤ │ <4,4 mmol/l │ <80 mg dl │-2 u │ ├───────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────┤ │ 4,4-6,1 mmol/l │ 80-110 mg/dL │0 │ ├───────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────┤ │ 6,2-7,8 mmol/l │ 111-140 mg/dL │+2 U │ ├───────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────┤ │ 7,9-10 mmol/l │ 141-180 mg/dL │+4 U │ ├───────────────────────────────┼────────────────────────────┼───────────────┤ │ > 10 mmol/l │ > 180 mg/dL │+6 U │ └───────────────────────────────┴────────────────────────────┴───────────────┘Trebuie utilizate cele mai mici nivele pre-prandiale din ultimele trei zile. Doza nu trebuie crescută dacă a survenit hipoglicemia pe parcursul acestor zile. Ajustarea dozei poate fi făcută o dată pe săptămână până când este atinsă valoarea ţintă HbA(1c).3. La pacienţii cu diabet zaharat tip 1, necesarul individual de insulină este cuprins obişnuit între 0,5 şi 1,0 Unităţi/kg şi zi şi poate fi asigurat total sau parţial de NovoMix 30. Doza de NovoMix 30 se stabileşte individual, în concordanţă cu nevoile pacientului.4. NovoMix 30 poate fi administrat pacienţilor vârstnici. Totuşi există o experienţă limitată privind utilizarea NovoMix 30 în asociere cu ADO la pacienţi cu vârsta peste 75 de ani.5. NovoMix 30 prezintă un debut al acţiunii mai rapid decât insulina umană bifazică şi trebuie administrată, în general, imediat înainte de masă. Când este necesar, NovoMix 30 se poate administra la scurt timp după masă.6. NovoMix 30 se administrează subcutanat în coapsă sau peretele abdominal. Se poate administra, de asemenea, în regiunea fesieră sau deltoidiană. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie în cadrul aceleiaşi regiuni. Ca şi în cazul celorlalte insuline, durata acţiunii variază în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatură şi activitatea fizică. NovoMix 30 nu se administrează niciodată intravenos.7. Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacientului.8. NovoMix 30 poate fi utilizat la copii şi adolescenţi începând de la vârsta de 10 ani în cazul în care insulina premixată este preferată. Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 9 ani datele clinice sunt limitate. Nu au fost efectuate studii cu NovoMix 30 la copii cu vârsta sub 6 ani.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina aspart, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizarePosologia inadecvată sau întreruperea tratamentului, îndeosebi în diabetul de tip 1 (diabet zaharat insulino-dependent) duce la hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, condiţii potenţial letale.Omiterea unei mese sau efortul fizic excesiv, neplanificat poate duce la hipoglicemie. Comparativ cu insulina umană bifazică, NovoMix 30 poate avea un efect mai pronunţat de scădere a glicemiei până la 6 ore după injectare. În funcţie de pacient, poate fi necesară compensarea acestui fenomen prin adaptarea dozei de insulină şi/sau a aportului alimentar.NovoMix 30 se administrează strict în funcţie de orarul meselor. De aceea, la pacienţii cu afecţiuni concomitente sau trataţi cu alte medicamente care pot întârzia absorbţia alimentelor, trebuie avut în vedere debutul rapid al acţiunii.Modificări ale concentraţiei, mărcii (producătorul), tipului, speciei şi/sau metodei de fabricaţie) pot face necesară modificarea dozei. La pacienţii trataţi cu NovoMix 30 poate fi necesară modificarea posologiei folosită în cazul insulinei lor uzuale. Dacă este necesară modificarea dozei, aceasta se poate face de la prima doză sau în timpul primelor săptămâni sau luni de tratament.Sarcina şi alăptarea. Experienţa clinică privind folosirea insulinei aspart în timpul sarcinii este limitată. Studiile privind efectele asupra reproducerii la animale nu au evidenţiat nici o diferenţă între insulina aspart şi insulina umană în ceea ce priveşte embriotoxicitatea sau teratogenitatea. În timpul alăptării nu există restricţii privind tratamentul cu NovoMix 30. Tratamentul cu insulină al mamelor care alăptează nu prezintă risc pentru copil. Totuşi, poate fi necesară ajustarea dozei de NovoMix 30.Asocierea NovoMix 30 cu pioglitazonă trebuie avută în vedere numai după o evaluare clinică a riscului pacientului de dezvoltare a unor semne sau simptome legate de retenţia de lichide. Tratamentul cu NovoMix 30 trebuie iniţiat cu atenţie prin stabilirea treptată a celei mai mici doze necesare atingerii controlului glicemic.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează NovoMix sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină şi de aceea, pe durata intensificării dozajului, este necesară o atenţie specială.Reacţiile la locul de injectare includ eritem, inflamare, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi.Protocoale terapeutice pentru analogii bazali de insulinăProtocol terapeutic pentru INSULINA GLARGIN (LANTUS(R))Insulina glargin (Lantus(R)) este un analog de insulina umană cu durată lungă de acţiune produs prin tehnologia ADN-ului recombinant pe tulpini de Escherichia coli (K12). Fiecare ml conţine insulină glargin 100 Unităţi (echivalent cu 3,64 mg insulină).I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulină glarginaAdulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare1. Lantus(R) trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în fiecare zi.2. La copii cu vârsta de 6 ani sau peste, eficacitatea şi siguranţa Lantus(R) au fost demonstrate numai în cazul în care se administrează seara.3. În caz de control insuficient al glicemiei sau de tendinţă la episoade hiper- sau hipoglicemice, înainte de a lua în considerare ajustarea dozei, trebuie verificate complianţa pacientului la regimul de tratament prescris, locurile de injectare, corectitudinea tehnicii de injectare şi toţi ceilalţi factori relevanţi.4. Nu există diferenţe relevante clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale valorilor glicemiei după injectarea Lantus(R) în regiunea abdominală, deltoidiană sau a coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta.5. Lantus(R) se administrează pe cale subcutanată.6. Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus(R) este dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.7. Dozele şi momentul administrării Lantus(R) trebuie adaptate individual. La pacienţii cu diabet zaharat tip 2, Lantus poate fi administrat şi în asociere cu antidiabetice orale.Stabilirea dozei de insulină şi a algoritmului de ajustarea a acesteia se va face de către medicul specialist diabetolog pentru fiecare pacient în parte în funcţie de necesarul de insulină stabilit pe baza evaluării clinico-biochimice, a obiectivelor de tratament stabilite şi a prezentei concomitente şi a altor măsuri terapeutice.Din punct de vedere al regimurilor de titrare a dozei, studiile clinice efectuate în diabetul zaharat tip 2 au evidenţiat două modalităţi practice şi eficiente de ajustare a dozei şi anume:– Algoritmul Treat-To-Target: Doza de start pentru Lantus(R) (insulina glargina) este de 10 UI/zi şi se ajustează săptămânal în funcţie de media valorilor glicemiei din ultimele 3 zile, obiectivul fiind obţinerea unei glicemii bazale mai mici sau egale cu 100 mg/dL. Ajustarea dozelor se va face conform recomandărilor din tabelul ataşat: ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐ │ Media glicemiilor bazale determinate │ Ajustarea dozei de Lantus(R) │ │ prin automonitorizare │ │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ > 180 mg/dL │ +8 UI │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ 140-180 mg/dL │ +6 UI │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ 120-140 mg/dL │ +4 UI │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │ 100-120 mg/dL │ +2 UI │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────┘– Algoritmul LANMET: Doza de start pentru Lantus(R) (insulina glargina) este de 10 UI/zi şi se ajustează la fiecare 3 zile, crescând doza cu 2 UI de insulina glargina (+2 UI) dacă media glicemiilor din ultimele 3 zile este mai mare de 100 mg/dL.8. Când se schimbă un regim terapeutic care conţine o insulină cu acţiune intermediară sau de lungă durată cu un regim terapeutic care conţine Lantus(R), pot fi necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de antidiabetice orale). Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau matinală precoce, pacienţii care au schimbat un regim terapeutic de insulină bazală cu insulină NPH de două ori pe zi, cu un regim terapeutic cu Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală cu 20-30% în primele săptămâni de tratament. În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial, prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă regimul terapeutic trebuie adaptat în mod individualizat. Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la insulină mai bun cu Lantus(R).III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina glargin, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la insulină glargin sau la oricare dintre excipienţi.IV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareDatorită experienţei limitate, eficacitatea şi siguranţa Lantus nu au putut fi stabilite la copii cu vârsta sub 6 ani, la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu insuficienţă renală moderată/severă.Sarcina şi alăptarea. Pentru insulina glargin nu sunt disponibile date clinice din studii controlate privind utilizarea sa la în cursul sarcinii şi alăptării.VI. Reacţii adverseHipoglicemia, în general cea mai frecventă reacţie adversă la tratamentul cu insulină, poate să apară dacă doza de insulină este prea mare în raport cu necesarul de insulină. Momentul apariţiei hipoglicemiei depinde de profilul de acţiune al insulinelor utilizate şi, de aceea, se modifică atunci când se schimbă regimul terapeutic. Datorită furnizării mai prelungite de insulină bazală de către Lantus, este mai puţin de aşteptat o hipoglicemie nocturnă şi mai mult de aşteptat o hipoglicemie matinală precoce. Se recomandă prudenţă deosebită şi sporirea supravegherii glicemiei la pacienţii la care episoadele hipoglicemice pot avea o relevanţă clinică particulară, cum sunt cei cu stenoză semnificativă a arterelor coronare sau a vaselor cerebrale (risc de complicaţii cardiace sau cerebrale ale hipoglicemiei), precum şi la cei cu retinopatie proliferativă, mai ales dacă nu au fost trataţi prin fotocoagulare (risc de amauroză tranzitorie consecutivă hipoglicemiei)Reacţii la locul injectării. Aceste reacţii includ eritem, durere, prurit, urticarie, edem sau inflamaţie. Cele mai multe reacţii minore la insuline la nivelul locului de administrare se remit, de regulă, în decurs de câteva zile până la câteva săptămâni.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet sau medici desemnaţi.Protocol terapeutic pentru INSULINA DETEMIR (LEVEMIR)Levemir este un analog de insulină cu acţiune prelungită utilizat ca insulină bazală. O unitate de insulină detemir(obţinută prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae) conţine 0,142 mg insulină detemir anhidră. O unitate (U) de insulină detemir corespunde la o unitate internaţională (UI) de insulină umană. Studiile la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 trataţi cu insulină bazală în asociere cu antidiabetice orale au demonstrat că, controlul glicemic (HbA(1c)) cu Levemir este comparabil cu cel realizat de alte insuline bazale fiind asociat cu o creştere în greutate mai mică.I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina detemirAdulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină.II. Doze şi mod de administrare:1. Tratamentul cu Levemir în asociere cu antidiabetice orale se recomandă a fi iniţiat cu o doză de 10 U sau 0,1-0,2 U/kg, administrată o dată pe zi. Doza de Levemir trebuie ajustată în concordanţă cu necesităţile pacientului. Pe baza rezultatelor obţinute din studii, se recomandă următoarea schemă de tratament: ┌─────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────┐ │ Valorile medii autodeterminate ale │Ajustarea dozei de Levemir│ │ glicemiei a jeun │ │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │> 10,0 mmol/l (180 mg/dl) │ +8 │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │9,1-10,0 mmol/l (163-180 mg/dl) │ +6 │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │8,1-9,0 mmol/l (145-162 mg/dl) │ +4 │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │7,1-8,0 mmol/l (127-144 mg/dl) │ +2 │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │6,1-7,0 mmol/l (109-126 mg/dl) │ +2 │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │Pentru o singură determinare a glicemiei │ │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │3,1-4,0 mmol/l (56-72 mg/dl) │ -2 │ ├─────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────┤ │<3,1 mmol/l (<56 mg dl) │ -4 │ └─────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┘2. Când se utilizează ca parte a unei terapii insulinice de tip bolus bazal, Levemir trebuie administrat o dată sau de două ori pe zi, în concordanţă cu necesităţile pacientului. Dozele Levemir trebuie ajustate individual. La pacienţii care necesită două doze zilnice pentru optimizarea controlului glicemiei, doza de seară poate fi administrată seara sau înainte de culcare.3. Înlocuirea altor insuline cu acţiune prelungită sau intermediară cu Levemir, poate necesita ajustarea dozei şi a momentului administrării. Ca în cazul tuturor insulinelor, monitorizarea atentă a glicemiei este recomandată în timpul înlocuirii şi în timpul primelor săptămâni după aceasta.4. Poate fi necesară ajustarea tratamentului antidiabetic concomitent (doza şi/sau momentul administrării antidiabeticelor orale sau a insulinelor cu acţiune scurtă/rapidă asociate).5. Ca în cazul tuturor insulinelor, la vârstnici şi la pacienţii cu afectare renală sau hepatică, monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi dozele de insulină detemir ajustate în funcţie de necesităţile individuale.6. Levemir se administrează subcutanat prin injectare la nivelul coapsei, peretelui abdominal sau regiunii deltoidiene. Ca în cazul insulinelor umane, viteza şi nivelul absorbţiei insulinei detemir pot fi mai mari atunci când se administrează s.c. la nivelul abdomenului sau regiunii deltoidiene, decât atunci când este administrată la nivelul coapsei. Prin urmare, locurile de injectare trebuie schimbate în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina detemir, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la insulină detemir sau la oricare dintre excipienţiV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Levemir nu trebuie administrat intravenos, deoarece aceasta poate determina hipoglicemii severe. Trebuie evitată administrarea intramusculară.2. Dacă Levemir este amestecat cu alte preparate insulinice, profilul de acţiune al uneia sau al ambelor componente se va modifica. Amestecarea Levemir cu analogi de insulină cu acţiune rapidă, de exemplu insulină aspart, are ca rezultat un profil de acţiune cu un efect maxim mai scăzut şi mai întârziat comparativ cu cel al injectării separate. De aceea, amestecarea insulinei cu acţiune rapidă şi a Levemir trebuie evitată.3. Sarcina şi alăptarea. Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte administrarea de insulină detemir în timpul sarcinii şi alăptării.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Levemir sunt în principal dependente de doză şi datorate efectului farmacologic al insulinei. Hipoglicemia este o reacţie adversă frecventă. Poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Reacţiile la locul de injectare sunt întâlnite mai frecvent în timpul tratamentului cu Levemir, decât în timpul tratamentului cu insulină umană. Aceste reacţii includ eritem, inflamare, contuzie, tumefacţie şi prurit la locul de injectare. Cele mai multe reacţii la locul de injectare sunt minore şi tranzitorii, adică dispar în câteva zile, până la câteva săptămâni, pe parcursul tratamentului.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi.Protocol Terapeutic Humalog NPLHumalog NPL este un analog de insulină cu profil al activităţii care este foarte asemănător cu acela al unei insuline bazale (NPH) pe o perioadă de aproximativ 15 ore Humalog NPL este constituit din suspensie de protamină a insulinei lispro. Un ml conţine 100 U (echivalent cu 3,5 mg) insulină lispro (de origine ADN recombinant produsă pe E.coli)I. Criterii de includere pentru tratamentul cu insulina lisproHumalog NPL este indicat în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat care necesită insulină pentru menţinerea homeostaziei glucozei.Datele de la un număr mare de sarcini expuse nu evidenţiază nici o reacţie adversă a insulinei lispro asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.II. Doze şi mod de administrare:1. Doza de Humalog NPL este individualizată şi stabilită de către medic în concordanţă cu necesităţile pacientului.2. Humalog NPL se poate administra în asociere cu Humalog. Humalog NPL trebuie administrat numai prin injectare subcutanată. Humalog NPL nu trebuie administrat intravenos.3. Administrarea subcutanată trebuie făcută la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau abdomenului. Utilizarea locurilor de injectare trebuie rotată, astfel încât acelaşi loc să nu fie folosit mai frecvent decât aproximativ o dată pe lună.4. Humalog NPL are un profil al activităţii care este foarte asemănător cu acela al unei insuline bazale (NPH) pe o perioadă de aproximativ 15 ore. Ca şi în cazul tuturor preparatelor de insulină, durata acţiunii Humalog NPL este în funcţie de doză, locul injectării, fluxul sanguin, temperatura şi activitatea fizică.III. Monitorizarea tratamentuluiÎn primele săptămâni după iniţierea terapiei cu insulina lispro, se recomandă o monitorizare metabolică strictă. Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a regimului terapeutic. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, în caz de modificări ale greutăţii corporale, ale stilului de viaţă al pacientului, ale momentului administrării insulinei sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie.Insuficienţa renală sau hepatică poate reduce necesarul de insulină al pacienţilor. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei şi ajustarea dozelor de insulină lispro.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţiHipoglicemiaV. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareFolosirea unor doze insuficiente sau întreruperea tratamentului, în special în diabetul zaharat insulinodependent, poate determina hiperglicemie şi cetoacidoză diabetică, stări patologice potenţial letale.O consecinţă farmacodinamică a acţiunii rapide a analogilor de insulină este faptul că o posibilă hipoglicemie se manifestă mai precoce după administrare decât în cazul insulinei umane solubile.Schimbarea tipului sau mărcii de insulină administrată unui pacient cu un alt tip sau cu o altă marcă trebuie făcută numai sub supraveghere medicală strictă.Administrarea insulinei lispro la copii sub 12 ani trebuie luată în considerare numai în cazul în care se aşteaptă un beneficiu comparativ cu insulina obişnuită.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse observate la pacienţii care utilizează Humalog sunt în principal dependente de doză şi sunt datorate efectului farmacologic al insulinei. Similar altor produse de insulină, hipoglicemia este, în general, cea mai frecventă reacţie adversă. Aceasta poate să apară dacă doza de insulină este prea mare comparativ cu necesarul de insulină.Alergia locală este frecventă. Lipodistrofia la locul injectării este mai puţin frecventă.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet, medici desemnaţi.PROTOCOALE TERAPEUTICE TIAZOLINDIONEProtocoale terapeutice pentru Rosiglitazonum şi PioglitazonumI. Criterii de includere în tratamentul specific:1. În monoterapie:– la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă, care nu tolerează metforminul sau la care este contraindicat, şi la care valoarea HbA1c este ≥ 7%, deşi măsurile de respectare a stilului de viaţă au fost aplicate şi respectate de cel puţin 3 luniInsulinorezistenţa importantă este sugerată de:– IMC (indice de masă corporală) ≥ 30 kg/m²– CA (circumferinţa abdominală) > 94 cm la bărbaţi şi > 80 cm la femei– alte elemente ale sindromului metabolic2. În terapie orală dublă, în asociere cu:– metformin, la pacienţii cu glicemia insuficient controlată, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în doza maximă tolerată (valoarea HbA1c ≥ 7%)– un derivat de sulfoniluree la pacienţii care prezintă intoleranţă la metformin sau pentru care metforminul este contraindicat, glicemia fiind insuficient controlată, deşi măsurile de respectare a stilului de viaţă şi administrarea unui derivat de sulfoniluree, în doză maximă tolerată, au fost aplicate de cel puţin 3 luni. (valoarea HbA1c ≥ 7%).3. În terapia orală triplă– la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă la care, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în asociere cu derivaţi de sulfoniluree, în doze maxime tolerate, valoarea HbA1c ≥ 7%.4. Pioglitazona este, de asemenea, indicată în combinaţie cu insulina, la pacienţii cu DZ tip 2 şi insulinorezistenţă importantă, care nu tolerează metforminul sau la care este contraindicat şi la care HbA1c este ≥ 7%, în ciuda măsurilor de modificare a stilului de viaţă şi a administrării unei insulinoterapii în doze adecvate, pe o perioadă de minim 3 luni. Insulina poate fi adăugată terapiei cu rosiglitazona doar în cazuri excepţionale şi sub monitorizare atentă.5. În orice alt caz în care, în opinia medicului curant, starea clinică a pacientului impune administrarea de tiazolidindione.II. DozeRosiglitazona: 4 mg/zi şi, în caz de neatingere a ţintei (HbA1c <7%), după 3 luni doza se poate creşte la 8 mg/zi.Pioglitazona: 15-30 mg/zi şi, în caz de neatingere a ţintei după 3 luni (HbA1c <7%), doza se poate creşte la 45 mg/zi.III. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie evaluată la intervale regulate, de 1-3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandiale (acolo unde este posibil, şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.4. După atingerea şi menţinerea ţintelor terapeutice se va testa posibilitatea menţinerii acestora în condiţiile reducerii dozelor: se va testa doza minimă eficientă.IV. Contraindicaţii1. hipersensibilitate cunoscută la rosiglitazonă, pioglitazonă sau la oricare dintre excipienţii comprimatului2. insuficienţă cardiacă NYHA I-IV3. insuficienţă hepatică4. afecţiuni hepatice active cu transaminaze > 2,5 x valorile normale5. sarcină şi alăptare6. cetoacidoză diabetică, acidoză lactică, comă diabetică hiprosmolarăV. PrecauţiiBoala cardiacă ischemică. Rosiglitazona impune prudenţă la pacienţii cu boală cardiacă ishemică. Sunt disponibile date limitate din studiile clinice la pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi/sau boală arterială periferică. De aceea, ca măsură de precauţie, nu este recomandată utilizarea rosiglitazonei la aceşti pacienţi, în special la cei cu simptome de ischemie cardiacă putând creşte riscul de accidente coronariene acute.Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă TZD (tiazolindionele) pot determina retenţie hidrică care poate exacerba sau declanşa semnele sau simptomele de insuficienţă cardiacă congestivă. Tratamentul cu TZD trebuie întrerupt dacă survine orice deteriorare a funcţiei cardiace. La pacienţii cu risc de insuficienţă cardiacă (infarct în antecedente, CIC) se va începe tratamentul cu doze minime şi se va urmări retenţia de lichide.Monitorizarea funcţiei hepatice. La toţi pacienţii trebuie măsurate valorile serice ale enzimelor hepatice înaintea începerii tratamentului cu TZD şi ulterior periodic, în funcţie de considerentele clinice. Tratamentul cu TZD nu trebuie iniţiat la pacienţii cu o valoare serică iniţială crescută a enzimelor hepatice (ALT > 2,5 ori peste limita superioară a valorilor normale) sau cu oricare altă manifestare de boală hepatică. Dacă în timpul tratamentului cu TZD ALT este crescut > 3 ori peste limita superioară a valorilor normale, valoarea enzimelor trebuie recontrolată cât mai curând posibil. În cazul în care valoarea ALT rămâne > 3 ori peste limita superioară a valorilor normale, tratamentul trebuie întrerupt.Tulburări oculare. Există posibilitatea apariţiei edemului macular la TZD; dacă pacienţii raportează tulburări de vedere se impune consult de specialitate.Creşterea greutăţii corporale: greutatea pacientului trebuie determinată periodic.Anemia Tratamentul cu TZD este asociat cu scăderea hemoglobinei în funcţie de doză. La pacienţii cu valori mici ale hemoglobinei înaintea începerii tratamentului cu TZD, există risc crescut de anemie în timpul administrării medicamentului.Hipoglicemia. La pacienţii cărora li se administrează TZD în terapie dublă sau triplă cu un derivat de sulfoniluree sau cu insulină există riscul de hipoglicemie în funcţie de doză şi este necesară reducerea dozei de sulfoniluree sau de insulină.Tulburări osoase: incidenţă crescută a fracturilor (la nivelul piciorului, mâinii şi braţului) la pacienţii de sex feminin trataţi cu tiazolindione.Altele. La pacientele cu anovulaţie, datorită scăderii rezistenţei la insulină de TZD este posibilă reluarea ovulaţiei, cu riscul sarcinii. Rosiglitazona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei 4 ml/min). Nu se vor folosi TZD la pacienţii dializaţi. Comprimatele AVANDIA ŞI ACTOS conţin lactoză şi de aceea nu trebuie administrate la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. PrescriptoriIniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandate în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Pct. VIII de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E); PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT, de la Protocoale terapeutice pentru TIAZOLINDIONE a fost modificat potrivit anexei 4 din ORDINUL nr. 524 din 30 iulie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 3 august 2015, conform pct. 4 al art. I din acelaşi act normativ.Protocol terapeutic pentru AVANDAMETSubstanţa activă: fiecare comprimat conţine rosiglitazonă 1, 2 sau 4 mg (sub formă de maleat de rosiglitazonă) şi clorhidrat de metformină 500 mg (corespunzător la metformină 390 mg) sau 1000 mg.I. Criterii de includere în tratamentul specific:AVANDAMET este indicat în tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, în special al pacienţilor supraponderali:– la care nu poate fi controlată adecvat glicemia prin administrarea de metformină în monoterapie în doză maximă tolerată pe cale orală;– în terapie orală triplă cu derivaţi de sulfoniluree, la pacienţii cu control glicemic insuficient în ciuda terapiei orale duble cu doza maximă tolerată de metformină şi un derivat de sulfoniluree.II. Doze şi mod de administrareDoza uzuală iniţială de AVANDAMET este de 4 mg pe zi rosiglitazonă plus 2000 mg pe zi clorhidrat de metformină. După 8 săptămâni de tratament, doza de rosiglitazonă poate fi crescută la 8 mg pe zi, dacă este necesar un control mai bun al glicemiei. Doza maximă zilnică recomandată de AVANDAMET este de 8 mg rosiglitazonă plus 2000 mg clorhidrat de metformină.În cazul în care este considerat adecvat clinic, tratamentul cu AVANDAMET poate fi început imediat după tratamentul cu metformină în monoterapie.Terapia orală triplă (rosiglitazonă, metformină, sulfoniluree)– Pacienţii trataţi cu metformină şi sulfoniluree: când este cazul, tratamentul cu AVANDAMET poate fi iniţiat la o doză de 4 mg pe zi de rosiglitazonă, cu doza de metformină care să substituie doza deja administrată. Creşterea dozei de rosiglitazonă la 8 mg pe zi trebuie efectuată cu prudenţă, după o evaluare clinică adecvată în scopul determinării riscului pacientului de a dezvolta reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică.– Pacienţii care utilizează tripla terapie: când este cazul, AVANDAMET poate substitui rosiglitazona şi metformina deja administrate.Administrarea AVANDAMET în timpul mesei sau imediat după masă poate reduce simptomele gastrointestinale asociate cu administrarea metforminei.III. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie evaluată la intervale regulate, de 1-3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandiale (acolo unde este posibil, şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.4. După atingerea şi menţinerea ţintelor terapeutice se va testa posibilitatea menţinerii acestora în condiţiile reducerii dozelor: se va testa doza minimă eficientă.IV. ContraindicaţiiAVANDAMET este contraindicat la pacienţii cu:– hipersensibilitate la rosiglitazonă, clorhidrat de metformină sau la oricare dintre excipienţi– insuficienţă cardiacă sau antecedente de insuficienţă cardiacă (stadii NYHA I-IV)– un sindrom coronarian acut (angină instabilă, IMA NonST şi IMA ST)– afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt:– insuficienţă cardiacă sau respiratorie– infarct miocardic recent– şoc– insuficienţă hepatică– intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism– cetoacidoză diabetică sau pre-comă diabetică– insuficienţă renală sau disfuncţie renală, de exemplu valori ale creatininemiei > 135 мmol/l la bărbaţi şi > 110 мmol/l la femei şi/sau clearance al creatininei <70 ml min– afecţiuni acute care au potenţialul de a altera funcţia renală, cum sunt:– deshidratare– infecţie severă– şoc– administrare intravasculară a substanţelor de contrast iodate– alăptare.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Acidoza lactică. Acidoza lactică este o complicaţie metabolică foarte rară, dar severă, care poate să apară datorită acumulării metforminei.2. Funcţia renală. Deoarece metformina este excretată prin rinichi, valorile creatininemiei trebuie măsurate periodic:– cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală– cel puţin de două sau patru ori pe an la pacienţii cu valori ale creatininemiei3. Intervenţii chirurgicale Deoarece AVANDAMET conţine clorhidrat de metformină, tratamentul trebuie întrerupt cu 48 ore înaintea unei intervenţii chirurgicale programate cu anestezie generală şi, de obicei, nu trebuie reluat mai devreme de 48 ore după aceasta.4. Administrarea substanţelor de contrast iodate. Administrarea intravasculară a substanţelor de contrast iodate în cadrul examinărilor radiologice poate determina insuficienţă renală. Astfel, datorită substanţei active, metformina, tratamentul cu AVANDAMET trebuie întrerupt înainte de sau la momentul testului şi nu va fi reluat mai devreme de 48 ore, numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi în cazul în care aceasta rămâne normală.5. Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă. Tiazolidindionele pot determina retenţie hidrică care poate exacerba sau declanşa semne sau simptome de insuficienţă cardiacă congestivă. Rosiglitazona poate determina retenţie hidrică dependentă de doză. Toţi pacienţii, îndeosebi cei cărora li se administrează concomitent terapie cu insulină, dar şi cu sulfoniluree, cei cu risc de insuficienţă cardiacă şi cei cu rezervă cardiacă mică, trebuie monitorizaţi cu privire la semnele şi simptomele de reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică, inclusiv creşterea greutăţii corporale şi insuficienţa cardiacă. Tratamentul cu AVANDAMET trebuie întrerupt dacă survine orice deteriorare a funcţiei cardiace. Utilizarea AVANDAMET în asociere cu o sulfoniluree sau insulină poate determina creşterea riscului de retenţie hidrică şi insuficienţă cardiacă. În luarea deciziei de a începe administrarea AVANDAMET în asociere cu o sulfoniluree trebuie să se ia în considerare terapii alternative. Se recomandă creşterea monitorizării pacientului dacă AVANDAMET este administrat în asociere în special cu insulină, dar şi cu o sulfoniluree.6. Cardiopatia ischemică. Datele disponibile indică faptul că tratamentul cu rosiglitazonă poate fi asociat cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor cardiace ischemice. Sunt disponibile date limitate din studiile clinice la pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi/sau boală arterială periferică. De aceea, ca măsură de precauţie, nu este recomandată utilizarea rosiglitazonei la aceşti pacienţi, în special la cei cu simptome de ischemie cardiacă.7. Monitorizarea funcţiei hepatice. La toţi pacienţii, trebuie măsurate enzimele hepatice, înainte de începerea tratamentului cu AVANDAMET şi ulterior, periodic, în funcţie de considerentele clinice. Tratamentul cu AVANDAMET nu trebuie iniţiat la pacienţii cu o valoare iniţială crescută a enzimelor hepatice (ALT > 2,5 ori limita superioară a valorilor normale) sau cu oricare altă manifestare de boală hepatică. Dacă în timpul tratamentului cu AVANDAMET, ALT este crescut până la > 3 ori limita superioară a valorilor normale, valoarea enzimelor trebuie controlată din nou cât mai curând posibil. În cazul în care valoarea ALT rămâne > 3 ori limita superioară a valorilor normale, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă la oricare dintre pacienţi apar simptome sugestive de disfuncţie hepatică, cum sunt greaţă ce nu poate fi explicată prin alte cauze, vărsături, dureri abdominale, fatigabilitate, anorexie şi/sau urină închisă la culoare, trebuie controlate enzimele hepatice. Decizia privind continuarea tratamentului cu AVANDAMET trebuie luată în funcţie de examenul clinic, în aşteptarea rezultatelor analizelor de laborator. Dacă apare icter, tratamentul trebuie întrerupt.8. Tulburări oculare. Există posibilitatea apariţiei edemului macular la TZD; dacă pacienţii raportează tulburări de vedere se impune consult de specialitate.9. Creşterea greutăţii corporale. În cadrul studiilor clinice cu rosiglitazonă – s-a observat creştere în greutate corelată cu doza, care a fost mai mare atunci când s-a utilizat în asociere cu insulina. De aceea greutatea corporală trebuie monitorizată atent, dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenţiei hidrice, care se poate asocia cu insuficienţă cardiacă.10. Anemia. Tratamentul cu rosiglitazonă este asociat cu scăderea valorii hemoglobinei corelată cu doza. La pacienţii cu valori mici ale hemoglobinei înaintea începerii tratamentului, există risc crescut de anemie în timpul administrării AVANDAMET.11. Hipoglicemia. Pacienţii cărora li se administrează AVANDAMET în asociere cu o sulfoniluree sau insulină pot prezenta risc de hipoglicemie corelată cu doza. Poate fi necesară creşterea monitorizării pacientului şi reducerea dozei medicamentului asociat.12. Tulburări osoase. Riscul de fractură (la nivelul piciorului, mâinii şi braţului) trebuie luat în considerare în îngrijirea pacienţilor trataţi cu rosiglitazonă, în special al celor de sex feminin.13. Alte precauţii. Ca urmare a ameliorării reactivităţii la insulină, la pacientele cu anovulaţie datorită rezistenţei la insulină, este posibilă reluarea ovulaţiei. Pacientele trebuie avertizate asupra riscului de apariţie a sarcinii. Deoarece comprimatele AVANDAMET conţin lactoză nu trebuie utilizate de pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.VI. Reacţii adverseÎn continuare, sunt prezentate reacţiile adverse pentru fiecare componentă a AVANDAMET.Reacţii adverse asociate cu metformina: tulburări gastro-intestinale, tulburări metabolice şi de nutriţie (acidoză lactică, deficit de vitamina B12), tulburări ale sistemului nervos (gust metalic), tulburări hepatobiliare (tulburări ale funcţiei hepatice, hepatită) afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat (urticarie eritem prurit)Reacţii adverse asociate cu rosiglitaona: tulburări hematologice şi limfatice (anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie) tulburări metabolice şi de nutriţie (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hiperlipemie, creştere în greutate, creşterea apetitului), hipoglicemie, tulburări ale sistemului nervos (ameţeală cefalee, hipoestezie, insomnie), tulburări cardiace (insuficienţă cardiacă, cardiopatie ischemică), tulburări musculo-scheletice (fracturi frecvente).VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet.Protocol terapeutic pentru AVAGLIMSubstanţa activă: fiecare comprimat conţine maleat de rosiglitazonă, echivalent cu rosiglitazonă 4 mg şi glimepiridă 4 mg.I. Criterii de includere în tratamentul specific:AVAGLIM este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, care nu pot obţine un control glicemic suficient cu ajutorul dozelor optime de sulfoniluree administrată în monoterapie, şi pentru care metformina nu este adecvată, datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.II. Doze şi mod de administrare1. Tratamentul cu AVAGLIM trebuie individualizat pentru fiecare pacient. Înainte de iniţierea tratamentului cu AVAGLIM trebuie efectuată o evaluare clinică adecvată pentru a stabili riscul pacientului de apariţie a hipoglicemiei. AVAGLIM trebuie administrat o dată pe zi, cu puţin înaintea sau în timpul mesei (de obicei, prima masă principală a zilei). Dacă administrarea unei doze este omisă, următoarea doză nu trebuie mărită.2. Dacă este necesar, doza de rosiglitazonă poate fi mărită după 8 săptămâni. Doza zilnică maximă recomandată este de 8 mg rosiglitazonă şi 4 mg glimepiridă (administrată sub forma unui comprimat de AVAGLIM 8 mg/4 mg, o dată pe zi).3. Creşterea dozei de rosiglitazonă la 8 mg pe zi trebuie efectuată cu prudenţă, după o evaluare clinică adecvată în scopul determinării riscului pacientului de a dezvolta reacţii adverse corelate cu retenţia hidrice.4. În cazul în care apar simptome de hipoglicemie, pacientul trebuie să revină la terapia asociată şi să ajusteze doza de glimepiridă în funcţie de necesităţi.III. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie evaluată la intervale regulate, de 1-3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandiale (acolo unde este posibil, şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.4. După atingerea şi menţinerea ţintelor terapeutice se va testa posibilitatea menţinerii acestora în condiţiile reducerii dozelor: se va testa doza minimă eficientă.IV. ContraindicaţiiUtilizarea AVAGLIM este contraindicată în cazul pacienţilor care prezintă:– hipersensibilitate la rosiglitazonă, glimepiridă, alte sulfoniluree sau sulfonamide, sau la oricare dintre excipienţi– insuficienţă cardiacă sau antecedente de insuficienţă cardiacă (clasele NYHA I-IV)– un sindrom coronarian acut (angină instabilă, IMA NonST şi IMA ST)– insuficienţă hepatică– insuficienţă renală severă, şi anume clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min (inclusiv dializă renală)– diabet zaharat insulino-dependent– cetoacidoză diabetică sau comă diabetică.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Deoarece nu este indicată utilizarea AVAGLIM în asociere cu metformina, nu trebuie folosit în cadrul triplei terapii orale a diabetului zaharat.2. Hipoglicemia. Pacienţii trataţi cu AVAGLIM pot avea un risc crescut de apariţie a hipoglicemiei dependente de doză.3. Retenţia hidrică şi insuficienţa cardiacă Tiazolidindionele pot determina retenţie hidrică care poate agrava sau precipita semnele sau simptomele de insuficienţă cardiacă congestivă. Rosiglitazona poate determina retenţie hidrică dependentă de doză. Toţi pacienţii, în special cei cărora li se administrează concomitent terapie cu insulină, cei cu risc de insuficienţă cardiacă şi cei cu rezervă cardiacă redusă, trebuie monitorizaţi în privinţa semnelor şi simptomelor de reacţii adverse corelate cu retenţia hidrică, inclusiv creşterea în greutate şi insuficienţa cardiacă. Dacă apare o deteriorare a statusului cardiac, administrarea rosiglitazonei trebuie întreruptă.4. Asocierea cu insulină. În studiile clinice a fost observată o incidenţă crescută a insuficienţei cardiace atunci când rosiglitazona este utilizată în asociere cu insulina. Insulina trebuie adăugată terapiei cu rosiglitazonă doar în cazuri excepţionale şi sub monitorizare atentă.5. Cardiopatia ischemică. Datele disponibile indică faptul că tratamentul cu rosiglitazonă poate fi asociat cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor cardiace ischemice. Sunt disponibile date limitate din studiile clinice la pacienţii cu boală cardiacă ischemică şi/sau boală arterială periferică. De aceea, ca măsură de precauţie, nu este recomandată utilizarea rosiglitazonei la aceşti pacienţi, în special la cei cu simptome de ischemie cardiacă.6. Monitorizarea funcţiei hepatice. În cazul tuturor pacienţilor, valoarea enzimelor hepatice trebuie verificată înainte de începerea tratamentului cu AVAGLIM şi apoi periodic, conform raţionamentului medical. Tratamentul cu AVAGLIM nu trebuie instituit la pacienţii care prezintă valori iniţiale crescute ale enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 ori limita superioară a valorilor normale) sau orice alt semn de afecţiune hepatică. Dacă în cursul tratamentului cu rosiglitazonă, valorile ALAT sunt > 3 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale, valorile enzimelor hepatice trebuie reevaluate cât mai curând posibil. Dacă valorile ALAT se menţin la valori > 3 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale, tratamentul trebuie întrerupt. Dacă se observă apariţia icterului, tratamentul medicamentos trebuie întrerupt.7. Tulburări oculare. După punerea pe piaţă, au fost raportate apariţii sau agravări ale edemului macular diabetic, cu scăderea acuităţii vizuale, după folosirea tiazolidindionelor, inclusiv a rosiglitazonei.8. Pacienţii cu insuficienţă renală. Pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance al creatininei cuprins între 30 şi 80 ml/min) pot avea un risc crescut de apariţie a hipoglicemiei. Se recomandă monitorizarea atentă.9. Femeile cu cicluri anovulatorii, în perioada de premenopauză. Ca urmare a creşterii sensibilităţii la insulină, reluarea ciclurilor ovulatorii se poate produce la pacientele ale căror cicluri anovulatorii sunt determinate de rezistenţa la insulină.10. Creşterea în greutate. În cursul studiilor clinice efectuate cu rosiglitazonă s-a evidenţiat creşterea în greutate dependentă de doză, care a fost mai mare atunci când s-a utilizat în asociere cu insulina. De aceea, greutatea corporală trebuie monitorizată periodic, dat fiind că aceasta poate fi atribuită retenţiei hidrice, care se poate asocia cu insuficienţă cardiacă.11. Monitorizarea hematologică. Tratamentul cu rosiglitazonă se asociază cu scăderea dependentă de doză a valorilor hemoglobinei. În cazul pacienţilor care prezintă valori mici ale hemoglobinei înainte de începerea terapiei, în timpul tratamentului cu Avaglim există un risc crescut de apariţie a anemiei. În cursul tratamentului cu AVAGLIM este necesară monitorizarea hematologică periodică (în special a numărului leucocitelor şi trombocitelor).12. Tulburări osoase Riscul de fractură (la nivelul piciorului, mâinii şi braţului) trebuie luat în considerare în îngrijirea pacienţilor trataţi cu rosiglitazonă, în special al celor de sex feminin.13. Intoleranţa la lactoză. Deoarece comprimatele AVAGLIM conţin lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.14. Sarcina şi alăptarea. Pentru AVAGLIM nu sunt disponibile date clinice sau preclinice privind utilizarea sa la femeile gravide sau în perioada alăptării. De aceea, AVAGLIM nu trebuie utilizat în timpul sarcinii şi alăptării.VI. Reacţii adverseReacţiile adverse sunt prezentate mai jos pentru fiecare substanţă activă, componentă a Avaglim.Reacţii adverse asociate cu rosiglitaona: tulburări hematologice şi limfatice (anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie) tulburări metabolice şi de nutriţie (hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hiperlipemie, creştere în greutate, creşterea apetitului), hipoglicemie, tulburări ale sistemului nervos (ameţeală cefalee, hipoestezie, insomnie), tulburări cardiace (insuficienţă cardiacă, cardiopatie ischemică), tulburări musculo-scheletice (fracturi frecvente).Reacţii adverse asociate cu glimepirida: tulburări hematologice şi limfatice (anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie) tulburări gastro-intestinale, tulburări metabolice şi de nutriţie (hipoglicemie), tulburări hepatobiliare (tulburări ale funcţiei hepatice, hepatită) afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat (hipersensibilitate cutanată la lumină).VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. Prescriptori: medici diabetologi, alţi medici specialişti cu competenţă în diabet.Protocol terapeutic pentru COMPETACTSubstanţa activă: fiecare comprimat conţine pioglitazonă 15 mg (sub formă de clorhidrat) şi clorhidrat de metformină 850 mg.I. Criterii de includere în tratamentul specific:Competact este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2, mai ales al celor supraponderali, care nu pot obţine un control suficient al glicemiei numai cu doza maxim tolerată de metformină administrată pe cale orală.II. Doze şi mod de administrare1. Doza obişnuită de Competact este de 30 mg/zi pioglitazonă plus 1700 mg/zi clorhidrat de metformină (această doză se obţine cu un comprimat de Competact 15 mg/850 mg, administrat de două ori pe zi). Înainte ca pacientului să i se administreze Competact trebuie luată în considerare creşterea treptată a dozei de pioglitazonă (adăugată dozei optime de metformină). Dacă este adecvat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare trecerea directă de la monoterapia cu metformină la Competact.2. Administrarea de Competact în timpul mesei sau imediat după aceea poate reduce simptomele gastrointestinale asociate cu metformina.III. ContraindicaţiiCompetact este contraindicat la pacienţii cu:– Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi– Insuficienţă cardiacă sau antecedente de insuficienţă cardiacă (stadiile NYHA de la I la IV)– Boală cronică sau acută, care ar putea determina hipoxie tisulară, cum ar fi insuficienţă cardiacă sau respiratorie, infarct miocardic recent, şoc– Insuficienţă hepatică– Intoxicaţie acută cu alcool, alcoolism– Cetoacidoză diabetică sau precomă diabetică– Insuficienţă sau disfuncţie renală (clearance-ul creatininei <60 ml min).– Afecţiuni acute cu potenţial de deteriorare a funcţiei renale, cum ar fi:– Deshidratare– Infecţie severă– Şoc– Administrare intravasculară de substanţe de contrast cu iod– AlăptareIV. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată la intervale regulate de 1-3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Acidoza lactică: acidoza lactică este o complicaţie metabolică foarte rară, dar gravă, care poate apărea în urma acumulării de metformină.2. Funcţia renală: deoarece metformina este excretată prin rinichi, concentraţiile serice de creatinină trebuie determinate periodic:– cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală– cel puţin de două până la patru ori pe an la pacienţii cu concentraţii serice de creatinină la limita superioară a valorilor normale şi la persoanele vârstnice3. Intervenţia chirurgicală: Deoarece Competact conţine clorhidrat de metformină, tratamentul trebuie întrerupt cu 48 de ore înainte de o intervenţie chirurgicală la alegerea pacientului, cu anestezie generală, şi de regulă nu trebuie reluat mai devreme de 48 de ore după aceea.4. Administrarea unei substanţe de contrast care conţine iod: Administrarea intravasculară a unor substanţe de contrast care conţin iod, în cadrul investigaţiilor radiologice, poate determina insuficienţă renală. De aceea, datorită substanţei active metformina, administrarea de Competact trebuie întreruptă înainte de efectuarea analizei respective, sau la momentul efectuării analizei, şi nu trebuie reluată mai devreme de 48 de ore după aceea şi numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi s-a constatat că este normală.5. Retenţia de lichide şi insuficienţa cardiacă: pioglitazona poate determina retenţie de lichide, care poate exacerba sau precipita insuficienţa cardiacă. Când sunt trataţi pacienţi care au cel puţin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficienţei cardiace congestive (de exemplu infarct miocardic în antecedente sau boală arterială coronariană simptomatică), medicii trebuie să iniţieze tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă şi să crească doza gradat. Deoarece insulina şi pioglitazona sunt asociate cu retenţia de lichide, administrarea concomitentă de insulină şi Competact poate creşte riscul de edem. Administrarea de Competact trebuie întreruptă dacă apar orice semne de deteriorare a statusului cardiac.6. Monitorizarea funcţiei hepatice: se recomandă ca pacienţii trataţi cu Competact să fie periodic monitorizaţi din punct de vedere a valorilor enzimelor hepatice. La toţi pacienţii, valorile enzimelor hepatice trebuie verificate înainte de începerea tratamentului cu Competact. Tratamentul cu Competact nu trebuie început la pacienţii cu valori iniţiale crescute ale enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 x limita superioară a valorilor normale) sau care prezintă oricare alte semne de boală hepatică. După începerea tratamentului cu Competact, se recomandă ca valorile enzimelor hepatice să fie monitorizate periodic, în funcţie de recomandarea medicului. În cazul în care în timpul tratamentului cu Competact valorile ALAT sunt de 3 ori mai mari decât limita superioară a valorilor normale, valorile enzimelor hepatice trebuie verificate din nou cât mai curând posibil. Dacă valorile ALAT rămân > 3 x limita superioară a valorilor normale, tratamentul trebuie întrerupt. În cazul în care se observă apariţia icterului, tratamentul medicamentos trebuie întrerupt.7. Creşterea în greutate: În cadrul studiilor clinice efectuate cu pioglitazonă, au existat dovezi de creştere în greutate dependentă de doză, care poate fi datorată acumulării de ţesut adipos şi în unele cazuri asociată cu retenţia de fluide. În unele cazuri creşterea în greutate poate fi un simptom al insuficienţei cardiace; prin urmare, greutatea trebuie ţinută sub supraveghere atentă.8. Hipoglicemia: Pacienţii cărora li se administrează pioglitazonă în dublă asociere cu o sulfoniluree pot prezenta risc de hipogligemie dependentă de doză şi, o scădere a dozei de sulfoniluree poate fi necesară.9. Tulburările oculare: S-au raportat cazuri de primă apariţie sau de agravare a edemului macular diabetic cu scăderea acuităţii vizuale la tiazolidinedione, inclusiv pioglitazonă.10. Ovarele polichistice: Ca urmare a îmbunătăţirii acţiunii insulinei, tratamentul cu pioglitazonă la pacientele cu ovare polichistice poate determina reluarea ovulaţiei.11. Altele: Riscul de fractură trebuie avut în vedere în cazul femeilor cărora li se administrează pioglitazonă în cadrul unui tratament pe perioadă îndelungată. Competact nu trebuie utilizat în timpul sarcinii şi la femeile aflate în perioada fertilă care nu folosesc metode de contracepţie. Nu se cunoaşte dacă alăptarea determină expunerea copilului mic la medicament. De aceea, Competact nu trebuie utilizat de către femeile care alăptează.VI. Reacţii adverseNu s-au efectuat studii clinice terapeutice cu Competact comprimate; cu toate acestea, s-a demonstrate bioechivalenţa Competact, constând din administrarea concomitentă de pioglitazonă şi metformină. Reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii: tulburări hematologice şi limfatice (anemie), tulburări oculare, tulburări gastro-intestinale, tulburări metabolice şi de nutriţie (creştere în greutate) tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv (artralgie) tulburări renale şi ale căilor urinare (hematurie)VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. PrescriptoriIniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandate în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Pct. VIII de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E); PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT, de la Protocol terapeutic pentru COMPETACT a fost modificat potrivit anexei 4 din ORDINUL nr. 524 din 30 iulie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 3 august 2015, conform pct. 4 al art. I din acelaşi act normativ.Protocol terapeutic pentru SITAGLIPTINA (inhibitor dipeptidil-peptidazei 4)Inhibitorii dipeptidil-peptidazei 4 (DPP4) sunt recomandate pentru farmacoterapia DZ tip 2, fiind menţionate atât în consensul ADA/EASD din 2008, cât şi în recomandările ADA 2008. Ghidul pentru tratamentul hiperglicemiei postprandiale elaborat de IDF în 2007 include sitagliptina în lista antihiperglicemiantelor indicate pentru controlul glicemiei postprandiale. Având în vedere absenţa efectelor adverse cardiovasculare, se recomandă utilizarea incretinelor în tratamentul antihiperglicemiant al pacienţilor cu DZ tip 2 şi boală coronariană sau insuficienţă cardiacă.I. Criterii de includere în tratamentul specific:Inhibitorii dipeptidil-peptidazei 4 (DPP4)Sunt indicaţi în tratamentul diabetului zaharat de tip 2:– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în asociere cu metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus metforminul doza maximă tolerată nu realizează un control glicemic adecvat– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în asociere cu o sulfoniluree, când dieta şi exerciţiul fizic plus sulfonilureea în monoterapie la doza maximă tolerată nu realizează un control glicemic adecvat şi când metforminul nu poate fi utilizat datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, pentru îmbunătăţirea controlului glicemic, în asociere cu o sulfoniluree şi metformin, când dieta şi exerciţiul fizic plus terapia duală cu aceste medicamente nu realizează un control glicemic adecvat.– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în asociere cu agonişti PPARy când dieta şi exerciţiul fizic plus agoniştii PPARy în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat.– la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 sub formă de terapie adăugată tratamentului cu insulină (cu sau fără metformin), când dieta şi exerciţiul fizic plus doza stabilă de insulină nu realizează un control glicemic adecvat.–––-Punctul I. Criterii de includere în tratamentul specific din Protocolul terapeutic pentru SITAGLIPTINA (inhibitor dipeptidil-peptidazei 4) din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT se modifică şi se înlocuieşte potrivit pct. 1 al anexei 3 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 3 al art. I din acelaşi act normativ.II. Doze şi mod de administrareDoza de sitagliptina este de 100 mg, o dată pe zi. Se menţine doza de metformin sau de agonist PPAR(ă), iar sitagliptinul se administrează concomitent. În cazul în care sitagliptina este administrat în asociere cu o sulfoniluree, trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree, pentru a diminua riscul hipoglicemiei. În cazul în care este omisă o doză de sitagliptina, aceasta trebuie administrată imediat după ce pacientul îşi aminteşte. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.III. Monitorizarea tratamentului:– de către specialist diabetolog, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici;– clinic: toleranţa individuală, indici antropometrici, semne/simptome de reacţie alergică, semne/simptome de hipoglicemie, examen clinic complet;– paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie a jeun şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte, HbA1c la iniţierea tratamentului şi la 3 luni, ulterior la schimbarea dozelor sau a schemei de tratament, parametrii lipidici), parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare1. Generale. Inhibitorii dipeptidil-peptidazei 4 nu trebuie utilizaţi la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.2. Hipoglicemia în cazul utilizării în asociere cu un alt antidiabetic oral. În studiile clinice în care s-au administrat inhibitori dipeptidil-peptidazei 4 în monoterapie şi în asociere cu medicamente care nu sunt cunoscute ca determinând hipoglicemie (de exemplu, metformin sau pioglitazonă), frecvenţa apariţiei hipoglicemiilor a fost similară cu cele raportate la pacienţii la care s-a administrat placebo. În cazul asocierii inhibitorilor dipeptidil-peptidazei 4 (sitagliptina) cu sulfonilureice se impune reducerea dozei de sulfoniluree.3. Pacienţi cu insuficienţă renală. Nu este necesară ajustarea dozei de sitagliptina la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei [ClCr] ≥ 50 ml/min). La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă, experienţa din studiile clinice cu sitagliptina este limitată. De aceea, nu este recomandată utilizarea sitagliptinei la acest grup de pacienţi.4. Pacienţi cu insuficienţă hepatică. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Sitagliptina nu a fost evaluată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.5. Copii şi adolescenţi. Inhibitorii dipeptidil-peptidazei 4 nu sunt recomandat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea medicamentului.6. Sarcina şi alăptarea. Nu există date adecvate privind utilizarea inhibitorilor dipeptidil-peptidazei 4 la femeile gravide şi în cursul alăptării.VI. Efecte adverse:– cefalee;– susceptibilitate crescută pentru infecţii la nivelul căilor aeriene superioare.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu gliptine va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. PrescriptoriIniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandate în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Pct. VIII de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E); PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT, de la Protocol terapeutic pentru SITAGLIPTINA (inhibitor dipeptidil-peptidazei 4) a fost modificat potrivit anexei 4 din ORDINUL nr. 524 din 30 iulie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 3 august 2015, conform pct. 4 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: SAXAGLIPTINUMI. Criterii de includere în tratamentul specific:Saxagliptina este indicată la pacienţii adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste, diagnosticaţi cu T2DM în vederea ameliorării controlului glicemic1. în terapia orală dublă în asociere cu:● metformin, atunci când monoterapia cu metformin, împreună cu dieta şi exerciţiile fizice, nu asigură un control glicemic optim.● o sulfoniluree, atunci când monoterapia cu sulfoniluree, împreună cu măsurile de optimizare a stilului de viaţă nu asigură un control adecvat al glicemiei la pacienţii la care administrarea de metformin este considerată inadecvată.2. în terapie combinată, în asociere cu insulină, când acest tratament împreună cu dieta şi exerciţiile fizice, nu asigură un control adecvat al glicemieiII. Doze şi mod de administrareDoza recomandată de Saxagliptina este de 5 mg administrată o dată pe zi. Comprimatele de Saxagliptina nu trebuie divizate. În cazul administrării Saxagliptina în asociere cu o sulfoniluree, poate fi necesară reducerea dozelor de sulfonilureice, în scopul reducerii riscului de hipoglicemie.III. Monitorizarea tratamentului– de către medicul specialist diabetolog sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici;– clinic: toleranţă individuală, semne/simptome de reacţie alergică– paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie bazală şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte), HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.IV. Contraindicaţii– Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi, antecedente de reacţie de hipersensibilitate gravă, inclusiv reacţie anafilactică, şoc anafilactic şi angioedem la administrarea oricărui inhibitor de DDP4.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareGenerale. Saxagliptina nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau în tratamentul cetoacidozei diabetice.Pancreatită. După punerea pe piaţă a saxagliptinului s-au raportat spontan cazuri de reacţii adverse de tipul pancreatitei acute. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute: durere abdominală persistentă, severă.Insuficienţă renală. Este recomandată ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă. Saxagliptinul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi nu este recomandată utilizarea la pacienţii cu boală renală în stadiul terminal.Insuficienţă hepatică. Saxagliptinul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată şi nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.VI. Retratament. decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu saxagliptină va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.VII. Prescriptori. Iniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Protocolul DCI: Saxagliptinum de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, având conţinutul prevăzut la pct. 3 al anexei 3 din acelaşi act normativ.DCI: DAPAGLIFOZINUMI. Criterii de includere în tratamentul specificDapaglifozin este indicat la pacienţii adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste, cu T2DM pentru ameliorarea controlului glicemictratament adjuvant asociat (dubla terapie)● în asociere cu metformin, sulfoniluree, insulina, atunci când acestea, împreună cu măsurile ce vizează optimizarea stilului de viaţă, nu asigură un control glicemic corespunzătorII. Doze şi mod de administrareDoza recomandată de dapagliflozin este de 10 mg administrată o dată pe zi, ca tratament adjuvant asociat terapiei hipoglicemiante menţionate anterior. Atunci când dapagliflozin este utilizat în asociere cu insulină sau un secretagog al insulinei, cum este o sulfoniluree, se poate lua în considerare utilizarea unei doze mai mici de insulină sau de secretagog al insulinei pentru a reduce riscul hipoglicemieiIII. Monitorizarea tratamentului– de către medicul specialist diabetolog sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici.– clinic: toleranţă individuală, semne/simptome de reacţie alergică– paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie bazală şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte), HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.IV. ContraindicaţiiDapaglifozin este contraindicată la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareGenerale. Dapaglifozin nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.Insuficienţă renală. Eficacitatea dapagliflozin este dependentă de funcţia renală, iar eficacitatea este redusă la pacienţii care au insuficienţă renală moderată şi probabil absentă la pacienţii cu insuficienţă renală severă. Din grupul subiecţilor cu insuficienţă renală moderată o proporţie mai mare de subiecţi trataţi cu dapagliflozin a avut reacţii adverse legate de creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei, fosforului, hormonului paratiroidian şi hipotensiune arterială, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo. Utilizarea Dapaglifozin nu este recomandată la pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului cu dapagliflozin şi apoi cel puţin o dată pe an înainte de iniţierea tratamentului concomitent cu medicamente care pot reduce funcţia renală şi apoi periodic, în cazul unei funcţii renale apropiată de stadiul moderat al insuficienţei renale, de cel puţin 2-4 ori pe an. Dacă funcţia renală scade sub ClCr<60 ml min sau rfge<60 1,73 mp, tratamentul cu dapagliflozin trebuie întrerupt.Insuficienţa hepatică. Experienţa obţinută din studiile clinice efectuate la pacienţii cu insuficienţă hepatică este limitată.VI. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu saxagliptină va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.VII. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Protocolul DCI: Dapaglifozinum de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, având conţinutul prevăzut la pct. 3 al anexei 3 din acelaşi act normativ.DCI: COMBINAŢII(SITAGLIPTINUM + METFORMINUM)I. Criterii de includere în tratamentul specific:Combinaţia (sitagliptina+metformin) este indicată la pacienţii adulţi, diagnosticaţi cu T2DM, ca adjuvant la dietă şi exerciţiu fizic, în vederea ameliorării controlului glicemic:● la pacienţi controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie sau la cei care au fost deja trataţi cu asocierea dintre sitagliptin şi metformin.● La pacienţii controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin şi o sulfoniluree -terapie triplă● La pacienţii controlaţi inadecvat cu doza maximă tolerată de metformin şi un agonist PPARy (tiazolidindionă)-terapie triplă● La pacienţii la care doza stabilă de insulină şi metformin în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat – terapie triplăII. Doze şi mod de administrareDoza tratamentului antihiperglicemic cu Combinaţia (sitagliptina+metformin) trebuie individualizată în funcţie de regimul actual al pacientului, eficacitate şi tolerabilitate, fără a se depăşi doza zilnică maximă recomandată de 100 mg sitagliptin.III. Monitorizarea tratamentului:– de către medicul specialist diabetolog sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici;– clinic: toleranţă individuală, semne/simptome de reacţie alergică– paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie bazală şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte), HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.IV. ContraindicaţiiCombinaţia (sitagliptina+metformin) este contraindicat la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţi, cetoacidoză diabetică, precomă diabetică, insuficienţă renală moderată şi severă, condiţii acute cu potenţial de alterare a funcţiei renale, boală acută sau cronică, care ar putea determina hipoxie tisulară, insuficienţă hepatică, intoxicaţie alcoolică acută, alcoolism, alăptare.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareGenerale. Combinaţia (sitagliptina+metformin) nu trebuie utilizată la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau în tratamentul cetoacidozei diabetice.Pancreatită. După punerea pe piaţă au fost raportate spontan reacţii adverse de pancreatită acută. Pacienţii trebuie informaţi despre simptomul caracteristic al pancreatitei acute: durere abdominală severă, persistentă.Insuficienţă renală. Metforminul şi sitagliptinul sunt cunoscute a fi excretate prin rinichi în mod substanţial. Acidoza lactică asociată cu metformin se intensifică cu gradul de afectare al funcţiei renale, de aceea, concentraţiile serice de creatinină trebuie determinate cu regularitate: cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală, cel puţin de două până la patru ori pe an la pacienţii cu valori ale creatininei serice la sau peste limita superioară a valorilor normale şi la pacienţii vârstnici.VI. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu saxagliptină va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.VII. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Protocolul DCI: COMBINAŢII (SITAGLIPTINUM + METFORMINUM) de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, având conţinutul prevăzut la pct. 3 al anexei 3 din acelaşi act normativ.DCI: COMBINAŢII (SAXAGLIPTINUM + METFORMIN) (concentraţia 2,5mg/1000mg)I. Criterii de includere în tratamentul specific:Combinaţia (saxagliptina+metformin) este indicată la pacienţii adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste, diagnosticaţi cu T2DM în vederea ameliorării controlului glicemic la cei inadecvat controlaţi cu doza maximă tolerată de metformin în monoterapie sau la cei care sunt deja trataţi cu combinaţia de saxagliptin şi metformin sub formă de comprimate separate.II. Doze şi mod de administrareDoza din combinaţia (saxagliptina+metformin) trebuie să asigure doza de saxagliptină 2,5 mg de două ori pe zi (o doză zilnică totală de 5 mg).III. Monitorizarea tratamentului– de către medicul specialist diabetolog sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, în funcţie de fiecare caz în parte, pe baza unor parametri clinici şi paraclinici– clinic: toleranţă individuală, semne/simptome de reacţie alergică– paraclinic: parametrii de echilibru metabolic (glicemie bazală şi postprandială în funcţie de fiecare caz în parte), HbA1c la iniţierea tratamentului şi ulterior periodic, parametrii funcţiei renale înainte de iniţierea tratamentului şi periodic ulterior.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi, antecedente de reacţie de hipersensibilitate gravă, inclusiv reacţie anafilactică, şoc anafilactic şi angioedem la administrarea oricărui inhibitor de DDP4, cetoacidoză diabetică, pre-comă diabetică, insuficienţă renală moderată şi severă (clearance al creatininei <60 ml min), condiţii medicale acute cu potenţial de afectare a funcţiei renale (deshidratare, infecţie severă, şoc), suferinţă acută sau cronică ce poate determina hipoxie tisulară, insuficienţă hepatică, intoxicaţie alcool etilic, alcoolism, alăptare.V. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizareGenerale. Combinaţia (saxagliptina+metformin) nu trebuie utilizat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 sau în tratamentul cetoacidozei diabetice.Pancreatită. După punerea pe piaţă a saxagliptinului s-au raportat spontan cazuri de reacţii adverse de tipul pancreatitei acute. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute: durere abdominală persistentă, severă.Insuficienţă renală. Deoarece metforminul este excretat renal, concentraţiile serice de creatinină trebuie determinate în mod regulat: cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală şi de cel puţin două până la patru ori pe an la pacienţii cu concentraţii plasmatice ale creatininei la sau peste limita superioară a normalului şi la pacienţii vârstnici. Este recomandată ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă. Saxagliptinul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi nu este recomandată utilizarea la pacienţii cu boală renală în stadiul terminal.VI. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului cu saxagliptină va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către medicul specialist sau medicul cu competenţă/atestat în diabet, la fiecare caz în parte.VII. Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Protocolul DCI: COMBINAŢII (SAXAGLIPTINUM + METFORMIN) (concentraţia 2,5mg/1000mg) de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, având conţinutul prevăzut la pct. 3 al anexei 3 din acelaşi act normativ.Protocol terapeutic pentru ExenatidaI. Criterii de includere în tratamentul specific:A Exenatida este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2, în asociere cu metformină şi/sau cu derivaţi de sulfoniluree, la pacienţii care nu au realizat control glicemic adecvat.1. în terapia dublă în asociere cu:– metformina, la pacienţii cu glicemia insuficient controlată, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în doza maximă tolerată (valoarea HbA1c > 7%)– un derivat de sulfoniluree la pacienţii care prezintă intoleranţa la metformină sau pentru care metformina este contraindicată, glicemia fiind insuficient controlată deşi măsurile de respectare a stilului de viaţă şi administrarea unui derivat de sulfoniluree, în doza maximă tolerată au fost aplicate de cel puţin 3 luni. (valoarea HbA1c > 7%).2. în terapia triplă– la pacienţi cu DZ tip 2 la care, după cel puţin 3 luni de respectare a indicaţiilor de modificare a stilului de viaţă şi de administrare a metforminului în asociere cu derivaţi de sulfoniluree, în doze maxime tolerate, valoarea HbA1c > 7%.B. Exenatida este indicată în tratamentul diabetului zaharat tip 2 ca tratament adjuvant la insulină bazală, cu sau fără metformin şi/ sau pioglitazonă la adulţii la care nu s-a obţinut un control glicemic adecvat cu aceste medicamente.–––-Punctul I. Criterii de includere în tratamentul specific din Protocolul terapeutic pentru Exenatida din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E): PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT se modifică şi se înlocuieşte potrivit pct. 2 al anexei 3 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 3 al art. I din acelaşi act normativ.II. Doze şi mod de administrareTratamentul cu EXENATIDA trebuie iniţiat cu 5 мg exenatidă per doză, administrate de două ori pe zi (BID) timp de cel puţin o lună, pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea. Ulterior, doza de exenatidă poate fi crescută la 10 мg BID pentru a îmbunătăţi şi mai mult controlul glicemic.Dozele mai mari de 10 мg BID nu sunt recomandate.EXENATIDA se poate administra oricând în perioada de 60 minute dinaintea mesei de dimineaţă şi de seară (sau a celor două mese principale ale zilei, separate printr-un interval de aproximativ 6 ore sau mai mult).EXENATIDA nu trebuie administrat după mese. Dacă o injecţie a fost omisă, tratamentul trebuie continuat cu următoarea doză programată.Fiecare doză trebuie administrată ca injecţie subcutanată în coapsă, abdomen sau partea superioară a braţului.III. Criterii de evaluare a eficacităţii terapeutice1. Pacientul va fi monitorizat. Eficienţa terapiei trebuie probată la intervale regulate de 1-3 luni.2. Ori de câte ori se produc modificări ale schemei terapeutice, eficienţa acestora trebuie probată prin determinarea glicemiei a jeun şi postprandială (acolo unde este posibil şi a HbA1c).3. Schemele terapeutice instituite vor fi menţinute doar dacă demonstrează un avantaj terapeutic şi sunt de folos la obţinerea şi menţinerea echilibrului metabolic în ţintele propuse). La rezultate similare (în termenii ţintelor terapeutice şi ai calităţii vieţii pacientului) vor fi menţinute schemele terapeutice cu un raport cost-eficienţă cât mai bun.IV. Contraindicaţii1. Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.2. EXENATIDA nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat tip 1 sau în tratamentul cetoacidozei diabetice.V. Precauţii1. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei 50-80 ml/min), nu este necesară ajustarea dozajului EXENATIDA. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei: 30-50 ml/min), creşterea dozei de la 5 мg la 10 мg trebuie aplicată conservator. EXENATIDA nu este recomandat la pacienţii cu nefropatii în stadiu terminal sau cu insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml min)2. Pacienţi cu insuficienţă hepatică – La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozajului EXENATIDA3. Copii şi adolescenţi – Nu există experienţă la copii şi la adolescenţi sub 18 ani.4. Nu există date adecvate rezultate din utilizarea EXENATIDA la femeile gravide.5. Hipoglicemia – Atunci când se adaugă exenatida la terapia existentă cu metformină, poate fi continuată administrarea dozei curente de metformină, deoarece nu se anticipează risc crescut de hipoglicemie, în comparaţie cu administrarea metforminei în monoterapie. Atunci când exenatida se adaugă la terapia cu sulfoniluree, trebuie luată în considerare reducerea dozei de sulfoniluree, pentru a reduce riscul de hipoglicemie.6. Doza de EXENATIDA nu necesită ajustări de la o zi la alta în funcţie de glicemia auto-monitorizată. Cu toate acestea, auto-monitorizarea glicemiei poate deveni necesară, pentru ajustarea dozei sulfonilureelor.7. EXENATIDA nu trebuie utilizat la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 care necesită insulinoterapie din cauza insuficienţei celulelor beta.8. Injectarea intravenoasă sau intramusculară a EXENATIDA nu este recomandată.VI. Reacţii adverseTulburări gastro-intestinale. Reacţia adversă cea mai frecvent raportată a fost greaţa. Odată cu continuarea tratamentului, frecvenţa şi severitatea tulburărilor gastrointestinale au scăzut la majoritatea pacienţilor.Reacţiile la locul injectării. De regulă, aceste reacţii au fost de uşoare şi nu au dus la întreruperea administrării EXENATIDEI.VII. Retratament: decizia de întrerupere temporară sau definitivă a tratamentului va fi luată în funcţie de indicaţii şi contraindicaţii de către specialist diabetolog, la fiecare caz în parte.VIII. PrescriptoriIniţierea se face de către medicii diabetologi sau de către medicii cu competenţă/atestat în diabet în baza aprobării casei de asigurări de sănătate, iar continuarea se poate face şi de către medicii desemnaţi (medicină internă, medicină de familie) în dozele şi pe durata recomandate în scrisoarea medicală şi aprobarea casei de asigurări de sănătate.–––-Pct. VIII de la protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 27 cod (AE01E); PROTOCOL DE PRESCRIERE ÎN DIABETUL ZAHARAT, de la Protocol terapeutic pentru EXENATIDA a fost modificat potrivit anexei 4 din ORDINUL nr. 524 din 30 iulie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 3 august 2015, conform pct. 4 al art. I din acelaşi act normativ.Tratamentul complicaţiilor croniceComplicaţiile cronice microvasculare sunt specifice diabetului zaharat şi apar ca urmare a expunerii îndelungate la hiperglicemie dar şi a unor factori genetici recunoscuţi. Aceste complicaţii includ retinopatia, nefropatia şi neuropatia diabetică. Complicaţiile microvasculare pot apărea atât la pacienţii cu DZ 1 cât şi la cei cu DZ 2, deşi aceştia au în principal, afectare macrovasculară, cauza principală de deces fiind infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Durata de evoluţie a diabetului zaharat şi nivelul controlului glicemic sunt elementele determinante în apariţia şi progresia complicaţiilor cronice.Protocol terapeutic pentru MILGAMMA NSubstanţa activă: o capsulă moale conţine benfotiamină 40 mg, clorhidrat de piridoxină 90 mg, cianocobalamină 250 мg.I. Criterii de includere în tratamentul specific:Afecţiuni de diferite etiologii ale sistemului nervos periferic, de exemplu afecţiuni inflamatorii şi dureroase ale nervilor periferici, polineuropatie diabetică şi alcoolică, paralizie de nerv facial, nevralgie de trigemen, sindroame radiculare, sindrom cervico-brahial, erizipel şi altele. Se recomandă şi în cazurile de convalescenţă prelungită şi în geriatrie.II. Doze şi mod de administrareDoza recomandată este de o capsulă moale de 3-4 ori. În cazuri mai puţin severe şi în cazul unei ameliorări semnificative se recomandă reducerea dozei la 1-2 capsule moi zilnic. Capsulele moi se administrează întregi, după mese, cu puţin lichid.III. ContraindicaţiiHipersensibilitate la oricare dintre componenţii produsului.Tumori maligne.IV. Atenţionări şi precauţii specialeUtilizarea la pacienţii cu psoriazis trebuie să fie bine întemeiată deoarece vitamina B(12) poate agrava manifestările cutanate.Interacţiuni cu alte produse medicamentoase. Dozele terapeutice de vitamină B(6) pot reduce eficacitatea L-Dopa. Alte interacţiuni au fost observate cu izoniazida, D-penicilamina şi cicloserina.Sarcina şi alăptarea. Administrarea unor doze zilnice de până la 25 mg vitamină B(6) în timpul sarcinii şi alăptării nu determină reacţii adverse. Datorită faptului că o capsulă moale Milgamma N conţine de 90 mg se recomandă evitarea utilizării acestuia în sarcină şi în timpul alăptării.V. Reacţii adverseÎn cazuri izolate, pot să apară reacţii de hipersensibilitate (erupţii cutanate, urticarie, şoc). Datorită conţinutului mare de glicerol pot să apară cefalee, iritaţie gastrică şi diaree.VI. PRESCRIPTORIIniţierea se face de către medicii în specialitatea diabet zaharat nutriţie şi boli metabolice şi/sau medicii cu competenţă/atestat în diabet; continuarea se poate face şi de către medicii de familie, în doza şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.–––––Cap. VI PRESCRIPTORI din PROTOCOLUL TERAPEUTIC PENTRU COMBINAţII (cod ATC: B03BA51 şi A11DBN1) (Protocol terapeutic pentru MILGAMMA N) a fost modificat şi completat potrivit anexei 3 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 3) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU ACIDUM TIOCTICUM (ALFALIPOICUM)I. Criterii de includere în tratamentul specific:Acidul alfa-lipoic este indicat pentru tratamentul tulburărilor senzitive din polineuropatia diabetică.II. Doze şi mod de administrareLa adulţi, în cazul tulburărilor senzitive din polineuropatie diabetică, doza recomandată este de 600 mg acid alfa-lipoic pe zi.Modul şi durata de administrareMedicamentul poate fi administrat independent de mese, cu suficient lichid.(Deoarece acidul alfa-lipoic interacţionează cu alimentele, se recomandă administrarea medicamentului a jeun, pentru a îmbunătăţi absorbţia).Deoarece polineuropatia diabetică este o boală cronică, poate fi necesar tratament cronic. Decizia asupra fiecărui caz trebuie să aparţină medicului care tratează pacientul.III. ContraindicaţiiAcidul alfa-lipoic este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid alfa-lipoic sau la oricare dintre excipienţii produsului.IV. Atenţionări şi precauţii specialeLa copii şi adolescenţi nu se recomandă tratamentul cu acidul alfa-lipoic, deoarece nu există experienţă clinică pentru aceste grupe de vârstă.Deoarece nu sunt disponibile date cu privire la siguranţa administrării acidului alfa-lipoic în timpul sarcinii, se recomandă ca pacienta, după apariţia sarcinii, să nu continue să utilizeze acidul alfa-lipoic decât la recomandarea medicului.Nu se cunoaşte dacă acidul alfa-lipoic se excretă în laptele matern. De aceea, acidul alfa-lipoic nu trebuie administrat niciodată în timpul alăptării.Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuniNu se poate exclude faptul că administrarea concomitentă a acidului alfalipoic poate diminua efectului cisplatinei. Efectul insulinei şi antidiabeticelor orale de scădere a glicemiei crescute, poate fi potenţat. De aceea, se recomandă un control glicemic repetat, mai ales la începutul terapiei cu acid alfa-lipoic. În cazuri izolate, poate fi necesară scăderea dozei de insulină, respectiv de antidiabetice orale, pentru a evita apariţia hipoglicemiilor.În timpul tratamentului cu acidul alfa-lipoic este contraindicat consumul de alcool etilic, deoarece alcoolul etilic şi metaboliţii acestuia scad efectul terapeutic al acidului alfa-lipoic.V. Reacţii adversePână în prezent nu s-au raportat reacţii adverse după administrarea de preparate medicamentoase care conţin acid alfa-lipoic. Totuşi, reacţiile adverse care sunt cunoscute că apar după administrare intravenoasă nu poate fi exclusă cu certitudine în relaţia administrării acestor comprimate filmate. Ocazional, după administrarea rapidă în perfuzie pot să apară cefalee, dispnee, care ulterior dispar spontan. La locul de puncţie sau sistemic, pot să apară reacţii alergice cu urticarie şi erupţii cutanate locale sau chiar şoc. În cazuri izolate, după administrarea intravenoasă a medicamentului, s-au observat crampe musculare, diplopie, purpură şi trombocitopatii. În cazuri izolate, datorită creşterii utilizării glucozei, pot să apară hipoglicemii.VI. PRESCRIPTORIIniţierea terapiei se face de către medicii din specialitatea diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice şi/sau medici cu competenţă/atestat în diabet şi/sau medici din specialitatea neurologie; continuarea terapiei se poate face şi de către medicii de familie în doza şi pe durata recomandată în scrisoarea medicală.––––-PPROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU ACIDUM TIOCTICUM (ALFALIPOICUM) a fost modificat şi completat potrivit anexei 3 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 3) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.Protocol terapeutic Pregabalin (Lyrica)I. Criterii de includere în tratamentul specific:Lyrica este indicată pentru tratamentul durerii neuropate periferice şi centrale la adulţi.II. Doze şi mod de administrareDoza variază între 150 şi 600 mg pe zi administrată în 2 sau 3 prize. Lyrica poate fi administrată cu sau fără alimente. Tratamentul cu pregabalin se iniţiază cu 150 mg pe zi. În funcţie de răspunsul individual şi de tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 3 până la 7 zile şi, dacă este necesar, până la doza maximă de 600 mg pe zi, după încă un interval de 7 zile.III. Atenţionări şi precauţii speciale1. Administrarea la pacienţi cu insuficienţă renală: Reducerea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale trebuie individualizată în concordanţă cu clearance-ul creatininei. Pregabalinul se elimină în mod eficace din plasmă prin hemodializă (50% din medicament în 4 ore). Pentru pacienţii hemodializaţi, doza zilnică de pregabalin trebuie ajustată pe baza funcţiei renale. În completarea dozei zilnice, trebuie administrată o doză suplimentară imediat după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă (vezi Tabelul 1).Tabelul 1. Ajustarea dozării pregabalinului pe baza funcţiei renale ┌─────────────────┬───────────────────────────────────┬──────────────────────┐ │Clearance-ul │Doza totală de pregabalin*) │Regimul de dozare │ │creatininei │ │ │ │(CL(cr)) │ │ │ │(ml/min) │ │ │ ├─────────────────┼───────────────────┬───────────────┼──────────────────────┤ │ │Doza de iniţiere │Doza maximă │ │ │ │(mg/zi) │(mg/zi) │ │ ├─────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────────────────┤ │≥ 60 │150 │600 │BID sau TID │ ├─────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────────────────┤ │≥ 30 – <60 │75 │300 │bid sau tid │ ├─────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────────────────┤ │≥ 15 – <30 │25-50 │150 │o dată pe zi sau bid │ ├─────────────────┼───────────────────┼───────────────┼──────────────────────┤ │<15 │25 │75 │o dată pe zi │ ├─────────────────┴───────────────────┴───────────────┴──────────────────────┤ │Suplimentarea dozei după hemodializă (mg) │ ├─────────────────┬───────────────────┬───────────────┬──────────────────────┤ │ │25 │100 │Doză unică**) │ └─────────────────┴───────────────────┴───────────────┴──────────────────────┘TID = divizată în trei prize, BID = divizată în două prize*) Doza totală de pregabalin (mg/zi) trebuie divizată în funcţie de regimul de administrare, exprimat în mg/doză**) Doza suplimentară este unică2. Administrare la pacienţi cu insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.3. Administrare la copii şi adolescenţi: Lyrica nu se recomandă copiilor cu vârsta sub 12 ani şi adolescenţilor (cu vârste cuprinse între 12-17 ani), deoarece datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea sunt insuficiente4. Administrare la vârstnici (cu vârsta peste 65 ani): La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozei de pragabalin din cauza scăderii funcţiei renale.IV. Reacţii adverseCele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeală şi somnolenţă. Reacţiile adverse au fost, de obicei, de intensitate uşoară până la moderată.V. Criterii de limitare a tratamentului:Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Deoarece există date limitate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, pregabalin trebuie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. Nu sunt disponibile date suficiente privind întreruperea tratamentului cu medicamente antiepileptice administrate concomitent atunci când s-a realizat controlul convulsiilor cu pregabalin, şi care să susţină monoterapia cu pregabalin.În conformitate cu practica clinică actuală, unii pacienţi diabetici care au câştigat în greutate în timpul tratamentului cu pregabalin pot necesita ajustarea medicaţiei hipoglicemiante.Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea pregabalinului de către femeile gravide.Protocol terapeutic Sulodexid (Vessel Due F)Sulodexidul prezintă o acţiune antitrombotică marcantă atât la nivel arterial cât şi venos. Această acţiune este datorată inhibării dependente de doză a unor factori ai coagulării, în principal factorul X activat. Interferenţa cu trombină rămâne însă la un nivel nesemnificativ, coagularea nefiind astfel influenţată. De asemenea, acţiunea antitrombotică este susţinută de inhibarea aderării plachetare şi de activarea sistemului fibrinolitic tisular şi circulator. Sulodexide normalizează parametrii alteraţi ai vâscozităţii sanguine, această acţiune se manifestă în special prin scăderea concentraţiilor plasmatice ale fibrinogenului.I. Criterii de includere în tratamentul specific:Sulodexide este indicat în:– prevenţia şi stoparea complicaţiilor diabetului: nefropatia diabetică, retinopatia diabetică şi piciorul diabetic. Prin administrarea de sulodexide poate fi evitată amputarea piciorului diabetic şi se poate opri evoluţia retinopatiei şi nefropatiei diabetice,– TVP (tromboza venoasă profundă) şi în prevenţia recurenţei trombozei,– ameliorarea semnificativă a factorilor de risc pentru afecţiunile vasculare şi progresia bolii vasculare, recurenţa unor episoade ischemice fatale şi nonfatale,– tratamentul bolii ocluzive arteriale periferice (BOAP, eng. PAOD), şi în alte patologii care pot fi considerate ca o consecinţă a unui proces aterosclerotic,– tratamentul simptomatic al claudicaţiei intermitente sau în tratamentul durerii de repaus, cât şi în tratamentul unei leziuni ischemice,– tratamentul insuficienţei cronice venoase şi ulcerelor ale picioarelor. Sulodexide este capabil să amelioreze semnele clinice şi simptomele şi, în particular, este capabil să accelereze vindecarea ulcerului, când se combină cu terapia compresivă.Nu există date disponibile în literatura de specialitate, privind variaţia eficacităţii sulodexide în relaţie cu profiluri specifice de pacient. Din studiile existente rezultă că eficacitatea sulodexide nu depinde de vârsta, sexul pacientului şi nici de severitatea bolii, administrarea sulodexide fiind benefică pentru toate aceste categorii de pacienţi.II. Doze şi mod de administrareCapsule moi: doza recomandată este de 250 ULS (o capsulă moale Vessel Due F) de 2 ori pe zi. Capsulele moi se administrează oral, la distanţă de mese.Soluţie injectabilă: doza recomandată este de 600 ULS (o fiolă soluţie injectabilă Vessel Due F) pe zi, administrată intramuscular sau intravenos.În general, este indicat să se înceapă tratamentul cu soluţia injectabilă Vessel Due F şi, după 15-20 zile de tratament, să se continue cu capsule moi Vessel Due F timp de 30-40 zile. Ciclul terapeutic complet se va repeta cel puţin de două ori pe an.Posologia şi frecvenţa administrării dozelor pot fi modificate la indicaţiile medicului.Datorită toleranţei deosebite şi a procentului foarte redus al efectelor secundare (sub 1%), nu sunt date publicate ce ar recomanda scăderea dozelor, faţă de dozele recomandate uzual.Tratamentul cu sulodexide este un tratament de lungă durată, fiind destinat unor afecţiuni cornice şi de prevenţie a complicaţiilor diabetului.III. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Sulodexide-ul prezintă acţiune antitrombotică marcantă, atât la nivel arterial, cât şi venos. Această acţiune este datorată inhibării, dependente de doză, a unor factori ai coagulării, în principal factorul X activat. Interferenţa cu trombina rămâne însă la un nivel nesemnificativ, coagularea nefiind astfel influenţată. Astfel că, în ciuda proprietăţilor antitrombotice, Sulodexide nu prezintă efecte secundare hemoragice, când este administrat oral şi are un risc hemoragic redus comparativ cu alţi glicozaminogligani terapeutici (GAGi, ca de ex. heparina şi heparina cu greutate moleculară mică) când se administrează pe cale parenterală, probabil ca o consecinţă a unei interacţiuni mai reduse cu antitrombina III şi a inhibiţiei simultane a cofactorului II al heparinei, obţinându-se o inhibiţie semnificativă a trombinei cu o anti-coagulare sistemică minimă.Monitorizarea parametrilor sistemici ai hemocoagulării nu este necesară la dozele sugerate şi terapia combinată cu medicamente potenţial hemoragice (ca acidul acetilsalicilic, NSAIDS etc.) este mult mai sigură.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la sulodexide, heparină, alte produse de tip heparinic sau la oricare dintre excipienţii produsului.Diateză şi boli hemoragice.V. Reacţii adverseConform sumarului caracteristicilor produsului reacţiile adverse apar ocazional:Capsule moi: tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături şi epigastralgii.Soluţie injectabilă: durere, senzaţie de arsură şi hematom la locul injectării. De asemenea, în cazuri rare, pot să apară fenomene de sensibilizare cu manifestări cutanate sau la alte nivele.VI. PRESCRIPTORIIniţierea tratamentuluiDeoarece se adresează unei patologii vaste (patologie vasculară cu risc de tromboză) medicii care iniţiază tratamentul sunt toţi specialiştii care diagnostichează şi tratează boli vasculare cu risc de tromboză.Continuarea tratamentuluiContinuarea tratamentului se face de către medicul de familie. Medicul specialist emite prima reţetă, alături de scrisoarea medicală, eliberată în condiţiile legii, necesară medicului de familie, pentru a continua tratamentul cu Sulodexide.–––––Cap. VI PRESCRIPTORI din PROTOCOLUL TERAPEUTIC PENTRU SULODEXIDUM a fost modificat şi completat potrivit anexei 3 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 3) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.PROTOCOL PENTRU PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL TROMBOEMBOLISMULUI VENOS ÎN AMBULATORTromboembolismul venos (TEV), cu cele 2 forme clinice, tromboză venoasă profundă (TVP) şi embolie pulmonară (EP), reprezintă o complicaţie frecventă atât la pacienţii supuşi unei intervenţii chirurgicale majore (orice intervenţie chirurgicală cu durata de peste 30 minute) cât şi la cei cu afecţiuni medicale cu un grad redus de imobilizare.I. Pacienţii eligibili pentru profilaxia şi tratamentul TEV sunt:1. Pacienţii cu chirurgie ortopedică majorăChirurgia ortopedică majoră (artroplastiile de şold şi de genunchi, chirurgia fracturilor şoldului, chirurgia tumorală, politraumatismele, intervenţiile prelungite cu bandă hemostatică, imobilizările ghipsate ale membrelor inferioare etc.) este grevată de un risc important de complicaţii tromboembolice.Profilaxia complicaţiilor tromboembolice este obligatorie:a. după artroplastia de şold;b. după artroplastia de genunchi;c. după fracturi de şold (de col femural, pertrohanteriene, subtrohanteriene etc.) operate;d. după chirurgia spinală în cazul utilizării abordului anterior sau a coexistenţei altor factori de risc (vârstă, neoplazie, deficite neurologice, tromboembolism în antecedente etc.) stabiliţi de medicul specialist;e. în leziunile traumatice izolate ale membrelor, mai ales a celor inferioare, imobilizate, dacă coexistă alţi factori de risc (evaluare individuală);f. în chirurgia artroscopică, la pacienţi cu factori de risc suplimentari sau după intervenţii prelungite sau complicate;g. în chirurgia tumorală.2. Pacienţii oncologici supuşi intervenţiilor chirurgicale, cu risc foarte mare după chirurgie abdominală/pelvină majoră, în perioada de după externare (volum tumoral rezidual mare, istoric de tromboembolism în antecedente, obezitate), precum şi pacienţii neoplazici care au recurenţă de tromboembolie venoasă.3. Pacienţii cu boli neurologice care asociază paralizii la membrele inferioare sau imobilizare cu durată prelungită reprezintă (accidentul vascular ischemic acut este principala afecţiune neurologică care produce deficite motorii prelungite), faza de recuperare după traumatisme medulare acute.4. Alte situaţii: gravide cu trombofilii şi istoric de TEV, sindrom antifosfolipidic şi antecedente de avort recurent-patologie ginecologică, contraindicaţii la anticoagulante orale, tratament TEV ambulator etc.II. Tratament (doze, perioada de tratament):*Font 7* ┌────────────┬───────────────────────────────┬───────────────────────────┬────────────────────────────────────┐ │ Tip HGMM │Indicaţii autorizate în │ Doze recomandate │ Durata │ │ │trombo-profilaxie │ │ │ ├────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │Dalteparinum│Profilaxia bolii tromboembolice│2500 UI/zi – risc moderat; │Durata medie e de 5-7 zile; │ │ │venoase în chirurgia generală │5000 UI/zi – risc mare │până când pacientul se poate │ │ │ │ │mobiliza │ │ ├───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │ │Profilaxia bolii tromboembolice│5000 UI/zi │Durata medie e de 5-7 zile; │ │ │venoase în chirurgia ortopedică│ │ │ │ ├───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │ │Profilaxia trombozelor la │5000 UI/zi │Durata medie este de 12 până │ │ │pacienţii constrânşi la │ │la 14 zile în cazul pacienţilor │ │ │limitarea mobilizării datorită │ │cu mobilitate restricţionată │ │ │unor afecţiuni medicale acute │ │ │ ├────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │Enoxaparinum│Profilaxia bolii tromboembolice│20 mg/zi – risc moderat; │Durata medie e de 7-10 zile; │ │ │venoase în chirurgia generală │40 mg/zi – risc mare │ │ │ ├───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │ │Profilaxia bolii tromboembolice│40 mg/zi │Durata medie e de 7-10 zile; │ │ │venoase în chirurgia ortopedică│ │ │ │ ├───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │ │Profilaxia tromboembolismului │40 mg/zi │Minimum 6 zile şi va fi continuat │ │ │venos la pacienţii imobilizaţi │ │până la mobilizarea completă a │ │ │la pat datorită unor afecţiuni │ │pacientului │ │ │medicale acute, inclusiv │ │ │ │ │insuficienţă cardiacă, │ │ │ │ │insuficienţă respiratorie, │ │ │ │ │infecţiile severe şi │ │ │ │ │bolile reumatismale │ │ │ ├────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │Nadroparinum│Profilaxia bolii tromboembolice│0,3 ml/zi │Durata medie e de 7-10 zile; │ │ │venoase în chirurgia generală │ │ │ │ ├───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │ │Profilaxia bolii tromboembolice│0,3 ml şi/sau 0,4 ml │Durata medie e de 7-10 zile; │ │ │venoase în chirurgia ortopedică│şi/sau 0,6 ml/zi în funcţie│ │ │ │ │de greutatea pacientului şi│ │ │ │ │de momentul operator │ │ ├────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │Reviparinum │Profilaxia bolii tromboembolice│0,25 ml/zi – risc moderat; │Durata medie e de 7-14 zile; │ │ │venoase în chirurgia generală │ │ │ │ ├───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │ │Profilaxia bolii tromboembolice│0,6 ml/zi │Durata medie e de 7-14 zile; │ │ │venoase în chirurgia ortopedică│ │ │ ├────────────┼───────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────────────────────────┤ │Tinzaparinum│Profilaxia bolii tromboembolice│3500 UI/zi │Durata medie 7-10 zile │ │ │venoase în … │ │ │ └────────────┴───────────────────────────────┴───────────────────────────┴────────────────────────────────────┘Durata tromboprofilaxiei prelungite este următoarea:1. Pacienţii cu chirurgie ortopedică majorăPentru pacienţii la care s-a efectuat o artroplastie de şold, de genunchi sau o intervenţie pentru o fractură de şold se recomandă continuarea profilaxiei ambulator (profilaxie prelungită), până la 28-35 zile. Tratamentul profilactic început postoperator în spital, trebuie continuat şi ambulatoriu, după externarea pacientului, până la 35 de zile de la operaţie. De asemenea, în toate cazurile cu indicaţie de profilaxie a complicaţiilor tromboembolice, chiar dacă se internează o zi sau nu se internează, se va face tratamentul profilactic ambulator.2. Pacienţii oncologici:a. La pacienţii cu risc foarte înalt, tromboprofilaxia cu HGMM se poate prelungi până la 40 de zile după operaţie;b. În tratamentul pacienţilor cu TEV confirmat pentru a preveni recurenţa, se preferă HGMM anticoagulantelor orale, pentru minim 6 luni.3. Pacienţii cu boli neurologice imobilizaţia. La pacienţii cu factori de risc pentru TEV şi mobilitate restricţionată se recomandă doze profilactice de HGMM atâta timp cât riscul persistă;b. În timpul fazei de recuperare după traumatismele medulare acute se recomandă profilaxie prelungită cu HGMM (2-4 săptămâni minim).4. Alte situaţii:a. gravide cu trombofilii şi istoric de TEV, sindrom antifosfolipidic şi antecedente de avort recurentpatologie ginecologică – vezi Boala tromboembolică în sarcină şi lehuzie (www.ghiduriclinice.ro)b. Pentru pacienţii cu tromboză venoasă profundă ghidurile recomandă tratament cu HGMM în ambulator (5 zile), urmat de tratament anticoagulant oral.III. Monitorizarea tratamentuluiHeparinele cu greutate moleculară mică nu au nevoie de monitorizarea factorilor de coagulare în cursul tratamentului. În caz de complicaţie hemoragică medicul de familie va întrerupe tratamentul şi va trimite de urgenţă pacientul la medicul specialist.IV. Criterii de excludere din tratament:a. stări hemoragice;b. insuficienţă renală severă, definită printr-un clearance al creatininei <20 ml min.V. Reluarea tratamentuluiDacă în cursul tratamentului sau după oprirea lui apar semne clinice de tromboflebită profundă sau de embolie pulmonară tratamentul va fi reluat de urgenţă, în spital, cu doze terapeutice (nu profilactice).VI. PrescriptoriMedicamentele vor fi prescrise iniţial de către medicul specialist, urmând ca acolo unde este cazul prescrierea să fie continuată de către medicul de familie.DCI CLOPIDOGRELUMI. Criterii de includere(vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.):Pacienţi cu vârsta > 18 ani, cu una din următoarele condiţii patologice:– Pacienţi cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST;– Pacienţi cu sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (angină pectorală instabilă sau infarct miocardic non-Q);– Pacienţi care fac o recidivă de AVC ischemic sau AIT, fiind deja sub tratament cu aspirină;– Pacienţii care au avut un accident vascular cerebral ischemic (infarct cerebral, atac ischemic tranzitoriu) – asociat sau nu cu acid acetil-salicilic (în funcţie de subtipul de accident vascular cerebral);– Pacienţi cu AVC ischemic/AIT în antecedente care au avut şi un sindrom coronarian acut în ultimul an;– Pacienţi cu AVC ischemic/AIT care concomitent au cel puţin şi boala coronariană documentată clinic şi/sau boală arterială periferică documentată clinic – situaţie în care tratamentul cu Clopidogrel este indicat de prima intenţie, indiferent dacă pacientul era sau nu sub tratament cu aspirină;– Pacienţi cu proceduri intervenţionale percutane cu angioplastie cu sau fără implantarea unei proteze endovasculare (stent coronarian, în arterele periferice sau cervico-cerebrale).Menţiune: la pacienţii la care s-a făcut o intervenţie de revascularizare pentru AVC ischemic/AIT:– în cazul endarterectomiei – după prima lună de la procedură, neasociat cu aspirina (conform 2011 ASA/ACCF/AHA/AANN/AANS/ACR/ASNR/CNS/SAIP/SCAI/SIR/SNIS/ SVM/SVS Guidelines on the management of patients with extracranial carotid and vertebral artery disease, nivel de evidenţă B, clasa de recomandare*1);– în cazul angioplastiei percutane cu implantare de stent pe arterele cervico-cerebrale (carotidă internă, subclavie, vertebrală) – pentru un minimum de 30 de zile, se va face o terapie antiagregantă plachetară dublă cu aspirină şi clopidogrel (nivel de evidenta C, clasa de recomandare*1)– Pacienţii cu alergie/intoleranţă la aspirinăII. Tratament(doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Clopidogrelul trebuie administrat în doză de 75 mg zilnic, în priză unică, cu sau fără alimente.La pacienţii cu sindrom coronarian acut:– Sindrom coronarian acut fără supradenivelare de segment ST (angină pectorală instabilă sau infarct miocardic non-Q simplu), tratamentul cu clopidogrel trebuie iniţiat cu o doză de încărcare astfel:> în cazul tratamentului conservator 300 mg> în cazul tratamentului intervenţional (angioplastie coronariană cu sau fără stent) iniţial 600 mg urmată de doza de 150 mg/zi, în primele 7 zile – numai la pacienţii cu risc hemoragic scăzut,după care continuat cu doza de clopidogrel de 75 mg/zi (în asociere cu AAS 75 – 100 mg/zi) timp de minim 12 luni, apoi pe termen îndelungat cu ASS 75- 100 mg/zi în terapie unică;– Infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST:> în cazul tratamentului conservator fără strategie de reperfuzie clopidogrelul trebuie administrat în doză unică de 75 mg/zi timp de minim 12 luni.> în cazul opţiunii pentru tratamentul fibrinolitic pentru început se administrează clopidogrel sub formă de doză de încărcare 300 mg (la pacienţii cu vârsta sub 75 de ani) în asociere cu AAS şi trombolitice;> iar în cazul tratamentului endovascular prin angioplastie percutană se începe cu o doză de încărcare de 600 mg în asociere cu AAS 150-300 mg urmată de doza de 150 mg/zi în primele 7 zile (doar la pacienţii cu risc hemoragic scăzut) şi continuată cu doza de 75 mg/zi (în asociere cu AAS 75 – 100 mg pe zi) timp de minim 12 luni după care se continuă tratamentul pe termen îndelungat cu aspirina 75-100 mg/zi în terapie unică;– În angina pectorală stabilă dacă se face tratament endovascular cu angioplastie cu sau fără implantare de stent: o primă doză de încărcare 600 mg de clopidogrel în asociere cu AAS 150-300 mg urmată de doza de 150 mg/zi în primele 7 zile (numai la pacienţii cu risc hemoragic scăzut) şi continuată cu doza de 75 mg/zi (în asociere cu AAS 75 – 100 mg pe zi) timp de minim 12 luni după care se continuă pe termen îndelungat cu aspirina 75-100 mg/zi în terapie unică;La pacienţii cu vârsta peste 75 de ani, tratamentul cu clopidogrel trebuie iniţiat fără doza de încărcare.La pacienţii care au avut un accident vascular cerebral ischemicLa pacienţii care au avut un accident vascular cerebral ischemic cu risc vascular înalt sau cu recurenţe vasculare cerebrale ischemice, fiind deja trataţi cu acid acetil-salicilic, sau cu intoleranţă la aspirină, Clopidogrelum va fi prescris în doză unică zilnică de 75 mg pe termen îndelungat, de regulă asociat cu alt antiagregant plachetar. În situaţia în care aceşti pacienţi au comorbidităţi care impun asocierea de aspirină (boală coronariană cu această indicaţie) sau au stenoze de artere carotide/artere vertebrale sau subclavie cu sau fără indicaţie de revascularizare intervenţională, se poate prescrie combinaţia între Clopidogrelum 75 mg şi acid acetil-salicilic 75-100 mg/zi.Pacienţii cu stenoze semnificative hemodinamic de artere cervico-cerebrale trebuie să primească asociere de acid acetilsalicilic şi clopidogrel 75 mg/zi şi imediat înainte de angioplastie sau de endarterectomie.La pacienţii la care s-a făcut o intervenţie de revascularizare de tip endarterectomie, după prima lună, clopidogrelul se prescrie în doza de 75 mg.La pacienţii la care s-a făcut o intervenţie de revascularizare de tip angioplastie percutană pe arterele cervico-cerebrale, se prescrie dubla terapie antiplachetară cu aspirină (81-325 mg zilnic) şi clopidogrel (75 mg zilnic), minim 4 săptămâni.III. Monitorizarea tratamentuluiTratamentul cu clopidogrel nu necesită monitorizare.IV. Criterii de excludere din tratament– Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.– Insuficienţă hepatică severă.– Leziune hemoragică evolutivă, cum sunt ulcerul gastro-duodenal sau hemoragia intracraniană.– Alăptare.V. PrescriptoriMedicamentele vor fi prescrise iniţial de către medicul specialist (cardiologie, medicină internă, neurologie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie vasculară), ulterior prescrierea va putea fi continuată pe baza scrisorii medicale, de către medicii de familie.–––-Pct. V Prescriptori din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 29, cod (B009I) DCI CLOPIDOGRELUM a fost modificat de pct. 19 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 29, cod (B016I) a fost modificat şi completat potrivit anexei 5 din ORDINUL nr. 536 din 8 august 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 21 august 2013, conform pct. 5 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: EPOETINUM BETAIndicaţiiTratamentul anemiei (hemoglobină sub 11 g/dL) din Boala cronică de rinichi (eRFG <30 ml min), dacă au fost excluse alte cauze ale anemiei şi a atins echilibrul fierului optim pentru eritropoieză (feritină serică peste 200 ng indice de saturare transferinei 20%).TratamentŢinta tratamentuluiŢinta tratamentului este menţinerea hemoglobinei pacientului între 11 şi 12 g/dL, a indicelui de saturare a transferinei între 20-50% şi a feritinei serice între 200-500 ng/mL.Doze, cale de administrare1. Doza iniţială este de 150 UI/kg pe săptămână, dacă Hb este mai mică de 7 g/dL şi de 100 UI/kg pe săptămână, dacă Hb este mai mare de 7 g/dL (bolnavii cu transplant sau cu diabet zaharat pot necesita doze mai mari), administrată subcutanat sau intravenos, de trei ori pe săptămână.2. Ajustarea dozei se face în funcţie de valorile hemoglobinei determinate din două în două săptămâni, până la atingerea hemoglobinei ţintă:a. dacă Hb creşte cu mai mult de 1 g/dL la 2 săptămâni, se reduce doza cu 25%;b. dacă Hb creşte cu mai puţin de 0,5 g/dL la 2 săptămâni, se creşte doza cu 25%;c. dacă Hb creşte cu 0,5-1 g/dL la 2 săptămâni, doza de ASE nu se modifică.3. După atingerea Hb ţintă, doza de ASE trebuie redusă cu 25% pe lună până la doza de întreţinere, respectiv doza minimă care asigură menţinerea nivelului ţintă al Hb (de regulă 30-50% din doza de iniţiere). Administrarea se face de preferinţă pe cale subcutantată, de 1-3 ori pe săptămână.4. Doza de întreţinere este continuată nedefinit, atât timp cât hemoglobina se menţine între 11-12 g/dL. Tratamentul cu epoetinum este întrerupt dacă:a. media ultimelor trei determinări lunare ale hemoglobinei la bolnavi trataţi cu epoetinum este mai mare de 13.5 g/dL, iar bolnavul va fi monitorizat apoi lunar;b. este diagnosticată anemie aplazică asociată epoetin: anemie severă (scăderea bruscă a hemoglobinei 0,5-1 g/dL pe săptămână, neexplicată, în pofida continuării tratamentului cu ASE sau necesitatea administrării a 1-2 unităţi de masă eritrocitară pentru menţinerea nivelului Hb), hiporegenerativă (scăderea numărului de reticulocite sub 10 x 109/L) şi hipoplazie sau aplazie exclusivă a seriei roşii (sub 5% eritroblaşti, fără infiltrare la examenul măduvei osoase, celularitate medulară normală, cu dovada blocării maturării precursorilor seriei roşii) şi evidenţierea anticorpilor serici blocanţi anti-eritropoietină.Monitorizare1. Hemoglobina trebuie monitorizată la două săptămâni până la atingerea dozei de întreţinere şi lunar după stabilirea dozei de întreţinere.2. Indicele de saturare transferinei şi feritina serică trebuie monitorizate la trei luni, pe toată durata tratamentului cu epoetin.PrescriptoriMedici nefrologi, conform protocolului. Bolnavilor dializaţi nu li se pot prescrie şi elibera reţete prin farmacii cu circuit deschis pentru epoetinum, deoarece tratamentul anemiei este inclus în serviciul de dializă.PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC ÎN PREVENŢIASECUNDARĂ DUPĂ AVC ISCHEMICEAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 32, cod (B010I) DCI PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC ÎN PREVENŢIA SECUNDARĂ DUPĂ AVC ISCHEMICE a fost abrogat de pct. 20 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: EPOETINUM ALFAIndicaţiiTratamentul anemiei (hemoglobină sub 11 g/dL) din Boala cronică de rinichi (eRFG <30 ml min), dacă au fost excluse alte cauze ale anemiei şi a atins echilibrul fierului optim pentru eritropoieză (feritină serică peste 200 ng indice de saturare transferinei 20%).TratamentŢinta tratamentuluiŢinta tratamentului este menţinerea hemoglobinei pacientului între 11 şi 12 g/dL, a indicelui de saturare a transferinei între 20-50% şi a feritinei serice între 200-500 ng/mL.Doze, cale de administrare1. Doza iniţială este de 150 UI/kg pe săptămână, dacă Hb este mai mică de 7 g/dL şi de 100 UI/kg pe săptămână, dacă Hb este mai mare de 7 g/dL (bolnavii cu transplant sau cu diabet zaharat pot necesita doze mai mari), administrată subcutanat sau intravenos, de trei ori pe săptămână.2. Ajustarea dozei se face în funcţie de valorile hemoglobinei determinate din două în două săptămâni, până la atingerea hemoglobinei ţintă:a. dacă Hb creşte cu mai mult de 1 g/dL la 2 săptămâni, se reduce doza cu 25%;b. dacă Hb creşte cu mai puţin de 0,5 g/dL la 2 săptămâni, se creşte doza cu 25%;c. dacă Hb creşte cu 0,5-1 g/dL la 2 săptămâni, doza de ASE nu se modifică.3. După atingerea Hb ţintă, doza de ASE trebuie redusă cu 25% pe lună până la doza de întreţinere, respectiv doza minimă care asigură menţinerea nivelului ţintă al Hb (de regulă 30-50% din doza de iniţiere). Administrarea se face de preferinţă pe cale subcutantată, de 1-3 ori pe săptămână.4. Doza de întreţinere este continuată nedefinit, atât timp cât hemoglobina se menţine între 11-12 g/dL. Tratamentul cu epoetinum este întrerupt dacă:a. media ultimelor trei determinări lunare ale hemoglobinei la bolnavi trataţi cu epoetinum este mai mare de 13,5 g/dL, iar bolnavul va fi monitorizat apoi lunar;b. este diagnosticată anemie aplazică asociată epoetin: anemie severă (scăderea bruscă a hemoglobinei 0,5-1 g/dL pe săptămână, neexplicată, în pofida continuării tratamentului cu ASE sau necesitatea administrării a 1-2 unităţi de masă eritrocitară pentru menţinerea nivelului Hb), hiporegenerativă (scăderea numărului de reticulocite sub 10 x 10^9/L) şi hipoplazie sau aplazie exclusivă a seriei roşii (sub 5% eritroblaşti, fără infiltrare la examenul măduvei osoase, celularitate medulară normală, cu dovada blocării maturării precursorilor seriei roşii) şi evidenţierea anticorpilor serici blocanţi anti-eritropoietină.Monitorizare1. Hemoglobina trebuie monitorizată la două săptămâni până la atingerea dozei de întreţinere şi lunar după stabilirea dozei de întreţinere.2. Indicele de saturare transferinei şi feritina serică trebuie monitorizate la trei luni, pe toată durata tratamentului cu epoetin.PrescriptoriMedici nefrologi, conform protocolului. Bolnavilor dializaţi nu li se pot prescrie şi elibera reţete prin farmacii cu circuit deschis pentru epoetinum, deoarece tratamentul anemiei este inclus în serviciul de dializă.DCI: DARBEPOETINUM ALFAIndicaţiiTratamentul anemiei (hemoglobină sub 11 g/dL) din Boala cronică de rinichi (eRFG <30 ml min), dacă au fost excluse alte cauze ale anemiei şi a atins echilibrul fierului optim pentru eritropoieză (feritină serică peste 200 ng indice de saturare transferinei 20%).TratamentŢinta tratamentuluiŢinta tratamentului este menţinerea hemoglobinei pacientului între 11 şi 12 g/dL, a indicelui de saturare a transferinei între 20-50% şi a feritinei serice între 200-500 ng/mL.Doze, cale de administrare1. Doza iniţială este de 0,45 mcg/kg pe săptămână, dacă Hb > 7 g/dL şi 0,6 mcg/kg pe săptămână, dacă Hb <7 g dl (bolnavii cu transplant sau diabet zaharat pot necesita doze mai mari), administrată subcutanat intravenos, odată pe săptămână.2. Ajustarea doze i se face în funcţie de valorile hemoglobinei determinate din două în două săptămâni, până la atingerea hemoglobinei ţintă:a. dacă Hb creşte cu mai mult de 1 g/dL la 2 săptămâni, se reduce doza cu 25%;b. dacă Hb creşte cu mai puţin de 0,5 g/dL la 2 săptămâni, se creşte doza cu 25%;c. dacă Hb creşte cu 0,5-1 g/dL la 2 săptămâni, doza de ASE nu se modifică.3. După atingerea Hb ţintă, doza de darbepoetinum alfa trebuie redusă cu 25% pe lună până la doza de întreţinere, respectiv doza minimă care asigură menţinerea nivelului ţintă al Hb (de regulă 30-50% din doza de iniţiere). Administrarea se face pe cale subcutantată sau intravenoasă, odată la două săptămâni.4. Doza de întreţinere este continuată nedefinit, atât timp cât hemoglobina se menţine între 11-12 g/dL. Tratamentul cu darbepoetinum alfa este întrerupt dacă:a. media ultimelor trei determinări lunare ale hemoglobinei la bolnavi trataţi cu epoetinum este mai mare de 13,5 g/dL, iar bolnavul va fi monitorizat apoi lunar;b. este diagnosticată anemie aplazică asociată epoetin: anemie severă (scăderea bruscă a hemoglobinei 0,5-1 g/dL pe săptămână, neexplicată, în pofida continuării tratamentului cu ASE sau necesitatea administrării a 1-2 unităţi de masă eritrocitară pentru menţinerea nivelului Hb), hiporegenerativă (scăderea numărului de reticulocite sub 10 x 109/L) şi hipoplazie sau aplazie exclusivă a seriei roşii (sub 5% eritroblaşti, fără infiltrare la examenul măduvei osoase, celularitate medulară normală, cu dovada blocării maturării precursorilor seriei roşii) şi evidenţierea anticorpilor serici blocanţi anti-eritropoietină.Monitorizare1. Hemoglobina trebuie monitorizată la două săptămâni până la atingerea dozei de întreţinere şi lunar după stabilirea dozei de întreţinere.2. Indicele de saturare transferinei şi feritină serică trebuie monitorizate la trei luni, pe toată durata tratamentului cu darbepoetin alfa.PrescriptoriMedici nefrologi, conform protocolului. Bolnavilor dializaţi nu li se pot prescrie şi elibera reţete prin farmacii cu circuit deschis pentru darbepoetinum alfa, deoarece tratamentul anemiei este inclus în serviciul de dializă.MEDICAŢIA ADJUVANTĂ TERAPIEI ANTIVIRALE ÎN HEPATITE CRONICEDCI: FILGRASTIMIndicaţii – Utilizarea filgrastim pentru susţinerea terapiei antivirale la doze optimeTratamentDoze– Se începe administrarea de filgrastim 5 micrograme/kgc/zi timp de 3 zile consecutiv dacă granulocitele scad la 1.000 mmc.– Gr: 750-1.000 mmc:– filgrastim 5 micrograme/kgc/zi timp de 3 zile;– doză întreagă de interferon.– Gr: 500-750 mmc:– filgrastim 5 micrograme/kgc/zi timp de 3 zile;– reducerea dozei de interferon conform protocolului.– Gr: <500 mmc:– filgrastim 5 micrograme/kgc/zi timp de 3 zile;– întreruperea interferonului conform protocolului.MonitorizareMonitorizarea se realizează prin identificarea săptămânală a numărului de granulocite.PROTOCOL TERAPEUTIC SULODEXIDUM (B014I)Sulodexide prezintă o acţiune antitrombotică marcantă atât la nivel arterial cât şi venos.De asemenea, acţiunea antitrombotică este susţinută de inhibarea aderării plachetare şi de activarea sistemului fibrinolitic tisular şi circulator. Sulodexide normalizează parametrii alteraţi ai vâscozităţii sanguine, această acţiune se manifestă în special prin scăderea concentraţiilor plasmatice ale fibrinogenului.I. Criterii de includere în tratamentul specific:Sulodexide este indicat în:– prevenţia şi stoparea complicaţiilor diabetului: nefropatia diabetică, retinopatia diabetică şi piciorul diabetic. Prin administrarea de Sulodexide poate fi evitată amputarea piciorului diabetic şi se poate opri evoluţia retinopatiei şi nefropatiei diabetice,– tromboză venoasă profundă (TVP) şi în prevenţia recurentei TVP,– ameliorarea semnificativă a factorilor de risc pentru afecţiunile vasculare şi progresia bolii vasculare, recurentă unor episoade ischemice fatale şi nonfatale,– tratamentul bolii ocluzive arteriale periferice (BOAP), şi în alte patologii care pot fi considerate ca o consecinţă a unui proces aterosclerotic,– tratamentul simptomatic al claudicaţiei intermitente/tratamentul durerii de repaus,– tratament al unei leziuni ischemice,– tratamentul insuficienţei cronice venoase (IVC) în oricare din stadiile CEAP (CO, C1, C2, C3, C4, C5, C6). Sulodexide este capabil să amelioreze semnele clinice şi simptomele şi, în particular, este capabil să accelereze vindecarea ulcerului, când se combină cu terapia compresivă.Nu există date disponibile în literatura de specialitate, privind variaţia eficacităţii Sulodexide în relaţie cu profiluri specifice de pacient. Din studiile existente rezultă ca eficacitatea Sulodexide nu depinde de vârsta, sexul pacientului şi nici de severitatea bolii, administrarea Sulodexide fiind benefică pentru toate aceste categorii de pacienţi.II. Doze şi mod de administrareCapsule moi: doza recomandată este de 250-500 ULS (1-2 capsule moi Sulodexide) de 2 ori pe zi.Capsulele moi se administrează oral, la distanţă de mese.Soluţie injectabilă: doza recomandată este de 600 ULS (o fiolă soluţie injectabilă Sulodexide) pe zi, administrată intramuscular sau intravenos.În general, este indicat să se înceapă tratamentul cu soluţia injectabilă Sulodexide şi, după 15 – 20 zile de tratament, să se continue cu capsule moi Sulodexide timp de 30 – 40 zile. Ciclul terapeutic complet se va repeta cel puţin de două ori pe an.Doza şi frecvenţa administrării pot fi modificate la indicaţiile medicului.Datorită toleranţei deosebite şi a procentului foarte redus al efectelor secundare (sub 1%), nu sunt date publicate ce ar recomanda scăderea dozelor, faţă de dozele recomandate uzual.Tratamentul cu Sulodexide este un tratament de lungă durată, fiind destinat unor afecţiuni cronice şi de prevenţie a complicaţiilor diabetului.–––-Punctul II Doze şi mod de administrare dinprotocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 35, cod (B014I), DCI: SULODEXIDUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 4 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 4 al art. I din acelaşi act normativ.III. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Acţiunea antitrombotică este datorată inhibării, dependente de doză, a unor factori ai coagulării, în principal factorul X activat. Interferenţa cu trombină rămâne însă la un nivel nesemnificativ, coagularea nefiind astfel influenţată. Astfel că, în ciuda proprietăţilor antitrombotice, Sulodexide nu prezintă efecte secundare hemoragice, când este administrat oral şi are un risc hemoragic redus comparativ cu alţi glicozaminogligani terapeutici (GAGi, ca de ex. heparina şi heparina cu greutate moleculară mică) când se administrează pe cale parenterală, probabil ca o consecinţă a unei interacţiuni mai reduse cu antitrombina III şi a inhibiţiei simultane a cofactorului II al heparinei, obţinându-se o inhibiţie semnificativă a trombinei cu o anti-coagulare sistemică minimă.Monitorizarea parametrilor sistemici ai hemocoagulării nu este necesară la dozele sugerate şi terapia combinată cu medicamente potenţial hemoragice (ca acidul acetilsalicilic, NSAIDS etc.) este sigură.IV. ContraindicaţiiHipersensibilitate la Sulodexide, heparina, alte produse de tip heparinic sau la oricare dintre excipienţii produsului. Diateză şi boli hemoragice.V. Reacţii adverseConform sumarului caracteristicilor produsului reacţiile adverse apar ocazional:Capsule moi: tulburări gastro-intestinale cum sunt greata, vărsături şi epigastralgii.Soluţie injectabilă: durere, senzaţie de arsură şi hematom la locul injectării. De asemenea, în cazuri rare, pot să apară fenomene de sensibilizare cu manifestări cutanate sau la alte nivele.VII. Iniţierea tratamentuluiDeoarece se adresează unei patologii vaste (patologie vasculară cu risc de tromboza) medicii care iniţiază tratamentul sunt toţi specialiştii care diagnostichează şi tratează boli vasculare cu risc de tromboză.VIII. Continuarea tratamentuluiContinuarea tratamentului se face de către medicul de familie. Medicul specialist emite prima reţetă, alături de scrisoarea medicală, eliberată în condiţiile legii, necesară medicului de familie, pentru a continua tratamentul cu Sulodexide.DCI: EPTACOG ALFA ACTIVATUMI. Definiţia afecţiunii:Hemofilia congenitală este o afecţiune hematologică, caracterizată prin absenţa unuia dintre factorii coagulării: FVIII (hemofilie A) sau FIX (hemofilie B). Afectează aproape în exclusivitate numai sexul masculin şi este întâlnită în toate clasele socio-economice, demografice sau etnice. În aproape o treime din cazurile de hemofilie nu există un istoric familial al bolii şi se presupune că este datorată unei mutaţii genetice spontane.Incidenţa hemofiliei congenitale este de 1:5.000 băieţi nou-născuţi şi se estimează că în lume sunt aproximativ 350.000 persoane cu hemofilie severă sau moderată, de tip A sau B.Apariţia anticorpilor este una dintre cele mai serioase complicaţii ale terapiei de substituţie la pacienţii cu hemofilie congenitală.Inhibitorii sunt anticorpi anti FVIII sau FIX, care reduc dramatic efectul hemostatic al concentratelor de FVIII sau FIX, astfel încât tratamentul devine ineficient.Inhibitorii apar cel mai frecvent la pacienţii cu forme severe de boală şi duc la creşterea mortalităţii şi morbidităţii.II. Stadializarea afecţiunii:Incidenţa inhibitorilor este de aproximativ 15-30% la pacienţii cu hemofilie A., iar în hemofilia B incidenţa inhibitorilor este mai scăzută (aproximativ 5%). Într-un studiu danez, mortalitatea pacienţilor cu hemofilie şi inhibitori a fost de 5,3 ori mai mare decât cea a pacienţilor fără inhibitori.Fără acces la tratament, hemofilia este o afecţiune letală.III. Criterii de includere: (vârstă, sex, parametrii clinico-biologici, etc.)NovoSeven(R) este indicat pentru tratamentul episoadelor de sângerare şi pentru prevenirea sângerării legată de proceduri invazive sau intervenţii chirurgicale la următoarele grupuri de pacienţi:● pacienţi cu hemofilie ereditară şi valori ale inhibitorilor factorilor de coagulare VIII sau IX într-un titru > 5 UB● pacienţi cu hemofilie ereditară la care se aşteaptă un răspuns anamnestic intens la administrarea de factor VIII sau IX● pacienţi cu hemofilie dobândităindiferent de vârstă sau sex (în cazul hemofiliei dobândite).IV. Tratament: (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)a. Hemofilia A sau B cu inhibitori sau cu răspuns anamnestic crescutEpisoade de sângerări uşoare sau moderate (inclusiv tratamentul la domiciliu)Iniţierea precoce a tratamentului s-a dovedit eficace în tratarea sângerărilor articulare uşoare sau moderate, musculare şi cutaneo-mucoase. Se pot recomanda două regimuri de dozaj:– două până la trei injecţii a câte 90 мg/kg administrate la intervale de trei ore; dacă este necesară continuarea tratamentului, poate fi administrată o doză suplimentară de 90 мg/kg;– o singură injecţie cu 270 мg/kg.Durata tratamentului la domiciliu nu trebuie să depăşească 24 de ore.Episoade de sângerări severeDoza iniţială recomandată este de 90 мg/kg şi poate fi administrată în drum spre spital în cazul pacienţilor trataţi în mod uzual. Dozele următoare variază în funcţie de tipul şi severitatea hemoragiei. Un episod hemoragic major poate fi tratat timp de 2-3 săptămâni sau mai mult, dacă se justifică din punct de vedere clinic.Proceduri invazive/intervenţii chirurgicaleImediat înainte de intervenţie trebuie administrată o doză iniţială de 90 мg/kg. Doza trebuie repetată după 2 ore şi apoi la intervale de 2-3 ore în primele 24-48 ore, în funcţie de tipul intervenţiei efectuate şi de starea clinică a pacientului. Pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore pot fi trataţi timp de 2-3 săptămâni până la obţinerea vindecării.Dozajul la copii:Copiii au clearance-ul mai rapid decât adulţii, de aceea pot fi necesare doze mai mari de FVIIa r pentru a se obţine concentraţii plasmatice similare celor de la adulţi.b. Hemofilia dobândităDoze şi intervalul dintre dozeNovoSeven trebuie administrat cât mai curând posibil după debutul sângerării. Doza iniţială recomandată, administrată injectabil intravenos în bolus, este de 90 мg/kg. Intervalul iniţial dintre doze trebuie să fie de 2-3 ore. Odată obţinută hemostază, intervalul dintre doze poate fi crescut succesiv, la fiecare 4, 6, 8 sau 12 ore pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar.V. Monitorizarea tratamentului: (parametrii clinico-paraclinici, periodicitate)Nu este necesară monitorizarea tratamentului cu NovoSeven. Severitatea sângerării şi răspunsul clinic la administrarea de NovoSeven trebuie să orienteze dozele necesare. S-a dovedit că după administrarea de rFVIIa timpul de protrombină (TP) şi timpul de tromboplastină parţial activată (aPTT) se scurtează, însă nu s-a demonstrat o corelaţie între TP, aPTT şi eficacitatea clinică a rFVIIa.VI. Criterii de excludere din tratament:Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare, cum sunt intoleranţa la fructoză, sindromul de malabsorbţie a glucozei sau insuficienţa zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.Hipersensibilitatea cunoscută la substanţa activă, la excipienţi, sau la proteine de şoarece, hamster sau bovine poate fi o contraindicaţie la utilizarea NovoSeven.– reacţii adverse:Din experienţa acumulată după punerea pe piaţă a medicamentului, reacţiile adverse sunt rare (– co-morbidităţiÎn stări patologice în care factorul tisular poate fi exprimat mai mult decât se consideră a fi normal, tratamentul cu NovoSeven ar putea asocia un risc potenţial de dezvoltare a evenimentelor trombotice sau de inducere a coagulării intravasculare diseminate (CID). Astfel de situaţii pot include pacienţi cu boală aterosclerotică avansată, sindrom de zdrobire, septicemie sau CID.– non-responderiNovoSeven este tratamentul de elecţie pentru persoanele cu hemofilie congenitală cu inhibitori datorită eficacităţii sale crescute, debutului rapid de acţiune şi siguranţei virale. Studiile au demonstrat o eficacitate de 92% în primele 9 ore de la administrare pentru doza de 90 мg/kg şi de 90,5% pentru doza unică de 270 мg/kg.Iniţierea precoce a tratamentului creşte eficacitatea NovoSeven.– non-compliant – nu este cazulDoza unică de NovoSeven(R) de 270 mcg/kg creşte complianţa la tratament, scade necesitatea administrărilor intravenoase multiple, duce la conservarea patului venos. Reducerea numărului de injecţii duce şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor.VII. Reluare tratament: (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatită cronică virală)– nu este cazulVIII. PRESCRIPTORI– medici hematologi– medici de specialitate cu competenţă în hematologie– medici de specialitate anestezie şi terapie intensivă– medici pediatric–––-Punctul VIII Prescriptori din pprotocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 36, cod (B015D), DCI: EPTACOG ALFA ACTIVATUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 5 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 5 al art. I din acelaşi act normativ.COMISIA DE HEMATOLOGIE ŞI TRANSFUZII A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI DIOSMINUMI. CRITERII DE ELIGIBILITATE● insuficienţa venoasă cronică în stadiul CEAP C0s, C1, C2, C3, C4, C5, C6● boala hemoroidalăII. TratamentA) Insuficienţa Venoasă Cronică în funcţie de stadiul bolii, după următorul protocol: … 1. Pacienţi cu Insuficienţă Venoasă Cronică în stadiul CEAP C0sDescrierea stadiului conform clasificării CEAP revizuite: sunt pacienţi fără semne palpabile sau vizibile de Insuficienţă Venoasă Cronică dar cu simptome caracteristice: durere, senzaţie de picior greu, senzaţie de picior umflat, crampe musculare, prurit, iritaţi cutanate şi oricare alte simptome atribuabile Insuficienţa Venoasă Cronică.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă;– tratament sistemic: combinaţie diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată (DIOSMINUM) – 2 tablete zilnic, tratament cronic;– contenţie elastică în funcţie de fiecare caz în parte.2. Pacienţi cu Insuficienţă Venoasă Cronică în stadiul CEAP C1Descrierea stadiului conform clasificării CEAP revizuite: sunt pacienţi cu telangiectazii (venule intradermice confluate şi dilatate cu diametrul mai mic de 1 mm) sau vene reticulare (vene subdermice dilatate, cu diametrul între 1 şi 3 mm, tortuoase).Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă;– tratament sistemic: combinaţie diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată (DIOSMINUM) – 2 tablete zilnic, tratament cronic;– contenţie elastică – în funcţie de fiecare caz în parte;– scleroterapie.3. Pacienţi cu Insuficienţă Venoasă Cronică în stadiul CEAP C2Descrierea pacienţilor conform clasificării CEAP revizuite: sunt pacienţi cu vene varicoase – dilataţii venoase subcutanate mai mari de 3 mm diametru în ortostatism. Acestea pot să implice vena safenă, venele tributare safenei sau venele non-safeniene. Au cel mai frecvent un aspect tortuos.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă;– tratament sistemic: combinaţie diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată (DIOSMINUM) – 2 tablete zilnic, tratament cronic;– contenţie elastică – în funcţie de fiecare caz în parte;– scleroterapie;– tratament chirurgical*).–––-*) Tehnica va fi selectată în funcţie de fiecare caz în parte şi în funcţie de dotarea şi experienţa centrului medical4. Pacienţi cu Insuficienţă Venoasă Cronică în stadiul CEAP C3Descrierea pacientului în conformitate cu clasificarea CEAP revizuită: sunt pacienţi cu edeme – definite ca şi creşterea perceptibilă a volumului de fluide la nivelul pielii şi ţesutului celular subcutanat, evidenţiabil clinic prin semnul godeului. De cele mai multe ori edemul apare în regiunea gleznei dar se poate extinde la picior şi ulterior la nivelul întregului membru inferior.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă;– tratament sistemic: combinaţie diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată (DIOSMINUM) – 2 tablete zilnic, tratament cronic;– contenţie elastică – în funcţie de fiecare caz în parte.5. Pacienţi cu Insuficienţă Venoasă Cronică în stadiul CEAP C4Descrierea pacientului conform clasificării CEAP revizuite:C4a – pacienţi care prezintă:– pigmentaţia – colorarea brun închis a pielii datorită extravazării hematiilor. Apare cel mai frecvent în regiunea gleznei dar se poate extinde către picior, gambă şi ulterior coapsă.– Eczema: dermatită eritematoasă care se poate extinde la nivelul întregului membru inferior. De cele mai multe ori este localizată în apropierea varicelor dar poate apare oriunde la nivelul membrului inferior. Este cel mai frecvent consecinţa Insuficienţei Venoase Cronice, dar poate să fie şi secundară tratamentelor locale aplicate.C4b – pacienţi care prezintă:– Lipodermatoscleroză: fibroză postinflamatorie cronică localizată a pielii şi ţesutului celular subcutanat, asociată în unele cazuri cu contractură a tendonului Ahilean. Uneori este precedată de edem inflamator difuz, dureros. În acest stadiu pretează la diagnostic diferenţial cu limfangita, erizipelul sau celulita. Este un semn al Insuficienţei Venoase Cronice foarte avansate.– Atrofia albă: zone circumscrise de tegument atrofic, uneori cu evoluţie circumferenţială, înconjurate de capilare dilatate şi uneori de hiperpigmentare.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă;– tratament sistemic: combinaţie diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată (DIOSMINUM) – 2 tablete zilnic, tratament cronic;– contenţie elastică – în funcţie de fiecare caz în parte.6. Pacienţi cu Insuficienţă Venoasă Cronică în stadiul CEAP C5, 6Definirea tipului de pacient conform cu clasificarea CEAP revizuită:C5 – ulcer venos vindecatC6 – ulcer venos activ – leziune ce afectează tegumentul în totalitate, cu lipsă de substanţă care nu se vindecă spontan. Apare cel mai frecvent la nivelul gleznei.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă;– tratament sistemic: combinaţie diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată (DIOSMINUM) – 2 tablete zilnic, tratament cronic;– contenţie elastică – în funcţie de fiecare caz în parte;– tratament topic local*);––––*) Tratamentul topic local va fi ales în concordanţă cu fiecare caz în parte– tratament antibiotic sistemic**).––––**) Tratamentul antibiotic local este de evitat datorită riscului de selectare a unei flore bacteriene rezistente sau plurirezistente la antibiotice. Se recomandă administrarea de antibiotice sistemice în prezenţa unor dovezi bacteriologice de infecţie tisulară cu streptococ beta-hemolitic.B) Boala Hemoroidală … 1. Atacul hemoroidal acut:Descrierea pacientului cu episod hemoroidal acut: pacient cu sau fără antecedente de boală hemoroidală dar care prezintă: durere, prolaps anal, proctită şi sângerare, uneori însoţite de prurit anal.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă;– tratament sistemic: diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată – 6 tablete zilnic x 4 zile, apoi 4 tablete x 3 zile urmate de tratament de 2 tablete pe zi– antialgice eventual tratament topic local– tratamentul anemiei în cazul în care pierderea de sânge a fost importantă2. Boala Hemoroidală CronicăDescrierea pacientului: Pacient cu antecedente de episod hemoroidal dar care nu are în prezent simptome sau semne hemoroidale.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă şi a obiceiurilor alimentare;– tratament sistemic: diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată – 2 tablete zilnic cronic3. Managementul gravidelor cu Episod Acut HemoroidalSarcina este un factor de risc pentru apariţia sau evoluţia Bolii Hemoroidale, mai ales din al doilea trimestru.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă şi a obiceiurilor alimentare;– tratament sistemic: diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată – 2 tablete zilnic cronic4. Managementul pacienţilor cu BH la care s-a efectuat hemoroidectomiePacientul cu Boală Hemoroidală la care s-a intervenit prin hemoroidectomie poate prezenta în unele cazuri sângerări şi dureri postoperatorii prelungite.Modalităţi terapeutice:– schimbarea stilului de viaţă şi a obiceiurilor alimentare;– tratament sistemic: diosmină (450 mg) + hesperidină (50 mg) micronizată – 2 tablete zilnic cronicPrescriptoriPrescrierea este efectuată de către medici specialişti cardiologi, internişti, dermatologi, chirurgi şi medicii de familie.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 37, cod (B009I) a fost modificat şi completat potrivit anexei 6 din ORDINUL nr. 536 din 8 august 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 21 august 2013, conform pct. 6 al art. I din acelaşi act normativ.TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC PENTRU PROTEZELE VALVULAREAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 38, cod (BB01I) DCI TRATAMENTUL ANTITROMBOTIC PENTRU PROTEZE VALVULARE a fost abrogat de pct. 21 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.PROTOCOL TERAPEUTIC AL HEMOFILEI A şi B şi AL BOLII VON WILLEBRANDHEMOFILIA A şi BI. DATE GENERALEHemofilia este o afecţiune hemoragică:– congenitală transmisă ereditar X-linkat, caracterizată prin sinteza cantitativ diminuată sau calitativ alterată a factorilor de coagulare VIII (Hemofilia A) sau IX (Hemofilia B)– dobândită, caracterizată prin producerea de către organismul uman de autoanticorpi inhibitori împotriva factorilor de coagulare VIII sau IX propriiHEMOFILIA CONGENITALĂ A şi BÎn funcţie de nivelul seric al factorului de coagulare, se descriu 3 forme de severitate ale hemofiliei:– forma uşoară, cantitatea de factor de coagulare este 5% – 40% (0,05 – 0,40 UI/ml)– forma moderată, cantitatea de factor de coagulare cuprinsă între 1- 5% (0,01-0,05 UI/ml)– forma severă, cantitatea factor de coagulare <1% din normal (<0,01 UI/ml)Conform datelor Federaţiei Mondiale de Hemofilie (WFH) şi ale Consorţiului European de Hemofilie (EHC), nu există diferenţe notabile ale frecvenţei hemofiliei congenitale, legate de zona geografică, rasă sau de nivelul socio-economic. Incidenţa bolii este de 20 – 25 bolnavi la 100.000 persoane de sex masculin, respectiv 1 bolnav la 10.000 persoane din populaţia totală. În medie, 80% din cazuri sunt reprezentate de hemofilia A şi 20% de hemofilia B. Proporţia formelor severe (nivelul FVIII / IX <1%) este pentru hemofilia A de 50 – 70%, iar pentru hemofilia B, de 30 – 50%.Manifestările hemoragiceFenotipul caracteristic al hemofiliei constă în tendinţa la hemoragii spontane sau provocate în funcţie de severitatea deficitului de factor de coagulare. (Tabel 1, 2)Tabel nr. 1: Corelaţia dintre severitatea episoadelor hemoragice şi nivelul factorului de coagulare┌──────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐│Severitatea Hemofiliei│Caracteristicile sângerării ││(nivelul factorului │ ││VIII/IX în procente) │ │├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤│Severă │Hemoragii frecvente, spontane mai ales la ││(F VIII / IX <1%) │nivelul articulaţiilor şi muşchilor, în ││ │general fără o cauză precizată │├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤│Moderată │Rar hemoragiile pot apare spontan; ││(F VIII / IX 1 – 5%) │hemoragii grave prelungite în urma ││ │traumatismelor sau intervenţiilor ││ │chirurgicale │├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤│Uşoară │Hemoragii severe şi prelungite în cazul ││(F VIII / IX 5 – 40%) │traumatismelor majore sau intervenţiilor ││ │chirurgicale │└──────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘Tabel nr. 2 – Frecvenţa episoadelor hemoragice în funcţie de localizare┌────────────────────────┬───────────────┐│Localizarea hemoragiilor│Frecvenţa (%) │├────────────────────────┼───────────────┤│Hemartroze │70 – 80 │├────────────────────────┼───────────────┤│Hemoragii muscular │10 – 20 │├────────────────────────┼───────────────┤│Alte hemoragii majore │5 – 10 │├────────────────────────┼───────────────┤│Hemoragii SNC │<5 │└────────────────────────┴───────────────┘În funcţie de localizare, hemoragiile pot fi severe sau care pun viaţa în pericol (tabel 3).Tabel nr. 3┌───────────────────────────┬───────────────────────────────────┐│Hemoragii severe │Hemoragii care pun viaţa în pericol│├───────────────────────────┼───────────────────────────────────┤│- Articulaţii │- Cerebrale (SNC) │├───────────────────────────┼───────────────────────────────────┤│- Musculatura şi ţesuturile│ ││moi │- Gastrointestinale (GI) │├───────────────────────────┼───────────────────────────────────┤│- Bucale/nazale/intestinale│- Gât/faringe │├───────────────────────────┼───────────────────────────────────┤│- Hematurie │- Traumatisme severe │└───────────────────────────┴───────────────────────────────────┘II. PROTOCOL DE DIAGNOSTIC INIŢIAL AL HEMOFILIEI CONGENITALEDiagnosticulSuspiciunea de diagnostic● anamneza (manifestări hemoragice caracteristice, ancheta familială – arborele genealogic)● diagnostic activ la copiii de sex masculin din familiile cu hemofilie (arborele genealogic)● circa 50% din cazurile nou diagnosticate nu au antecedente familiale (forme sporadice)Confirmarea diagnosticului şi precizarea tipului de hemofilie● timp parţial de tromboplastină activat (TPTA)● timp de consum de protrombină● timpul de coagulare global, timpul Howell cu valori frecvent normale în formele non-severe şi nefiind indicate ca teste screening (tab nr. 4)● corecţia timpului de consum de protrombină sau a TPTA cu plasmă proaspătă, ser vechi şi plasmă absorbită pe sulfat de bariu● determinarea concentraţiei plasmatice a factorului VIII/IX – prin metodă coagulometrică sau cromogenicăTabel nr. 4 – Interpretarea testului screening┌───────────────────────┬───────┬──────────┬────────────┬──────────────┐│ Diagnostic posibil │ TP │ TPTA │ Timp de │Nr. Trombocite││ │ │ │ sângerare │ │├───────────────────────┼───────┼──────────┼────────────┼──────────────┤│Normal │Normal │Normal │Normal │Normal │├───────────────────────┼───────┼──────────┼────────────┼──────────────┤│Hemofilie A sau B │Normal │Prelungit │Normal │Normal │├───────────────────────┼───────┼──────────┼────────────┼──────────────┤│Boala von Willebrand │Normal │Normal sau│Normal sau │Normal sau ││ │ │prelungit │prelungit │redus │├───────────────────────┼───────┼──────────┼────────────┼──────────────┤│Defect de trombocite │Normal │Normal │Normal sau │Normal sau ││ │ │ │prelungit │redus │└───────────────────────┴───────┴──────────┴────────────┴──────────────┘Precizarea formei de severitate a hemofiliei● determinarea concentraţiei plasmatice a factorului VIII/IX – prin metodă coagulometrică sau cromogenică.Identificarea inhibitorilor● determinarea inhibitorilor anti-FVIII sau anti-FIX, testul cel mai accesibil fiind testul Bethesda, testul de recovery şi stabilirea timpului de înjumătăţire a FVIII şi FIXIII. PROTOCOL DE TRATAMENT AL HEMOFILIEI CONGENITALEA. TRATAMENTUL SAU SUBSTITUŢIA PROFILACTICĂ CONTINUĂ1) Definiţii: … Profilaxie primară continuă: tratament continuu (cel puţin 45 săptămâni/an) regulat iniţiat înainte de apariţia afectării articulare documentată clinic şi/sau imagistic, înainte de apariţia celei de-a doua hemartroze la nivelul articulaţiilor mari*) şi înaintea vârstei de 2-3 ani.Notă …
──────────
*) Articulaţii mari: gleznă, genunchi, şold, cot şi umăr
──────────Profilaxie secundară continuă: tratament continuu (cel puţin 45 săptămâni/an), regulat, iniţiat după apariţia a două sau mai multe hemartroze la nivelul articulaţiilor mari*) dar înainte de apariţia afectării articulare documentată clinic şi/sau imagistic.Notă …
──────────
*) Articulaţii mari: gleznă, genunchi, şold, cot şi umăr
──────────Profilaxie terţiară: tratament continuu (cel puţin 45 săptămâni/an), regulat, iniţiat după debutul afectării articulare documentată clinic şi imagistic.Tratamentul continuu: definit ca intenţia de tratament pentru 52 de săptămâni pe an şi un minim de administrări definit a priori pentru cel puţin 45 săptămâni (85%) pe an.2) Obiective: prevenirea accidentelor hemoragice, ameliorarea bolii cronice articulare, îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor cu hemofilie. … 3) Criterii de includere … – Pacienţii cu vârsta 1- 18 ani şi pacienţii cu vârsta peste 18 ani la care s-a început deja tratamentul profilactic din perioada copilăriei, cu formă congenitală severă de boală (deficit congenital de FVIII sau FIX ≤ 1% sau 1-2% cu fenotip sever*)), fără inhibitori)Notă …
──────────
*) fenotip sever = cel puţin 4 sângerări într-o perioadă de 6 luni documentat clinic
──────────4. TratamentProduse:Hemofilia A: Factor VIII de coagulare plasmatic sau recombinantHemofilia B: Factor IX de coagulare plasmatic sau recombinantDoze:Hemofilia A: concentrate de FVIII de coagulare cu 25-50 UI factor VIII/kg/doza, de 3-4 ori pe săptămână în zile alternative sau chiar zilnic, în funcţie de fenotipul sângerării fiecărui pacient.Hemofilia B: concentrate de FIX de coagulare cu 25-50 UI factor IX/kg/doza de 2 ori pe săptămână la 3-4 zile interval sau în funcţie de fenotipul sângerării fiecărui pacient.Mod de administrare: pe cale intravenoasă, lent. La iniţiere şi la vârste foarte mici intervalul de administrare trebuie stabilit de medical pediatru sau hematolog, făcându-se cu doze mai mici şi la interval mai mare, cu escaladare progresivă, în funcţie de fenotipul fiecărui pacient.5. Monitorizarea tratamentului– Monitorizarea clinică şi paraclinică la cel mult 3 luni a evenimentelor hemoragice şi a statusului articular● Monitorizare cu atenţie, prin examinare clinică şi testele adecvate de laborator, pentru a decela dezvoltarea anticorpilor inhibitori, după cum urmează:● la copii, la iniţierea tratamentului substitutiv, dozarea inhibitorilor trebuie făcută odată la fiecare 5 zile de expunere până se ajunge la 20 de zile de expunere, ulterior testarea se face la fiecare 10 zile de expunere până la atingerea a 21-50 de zile de expunere şi apoi de cel puţin 2 ori pe an până la 150 de zile de expunere; ulterior determinarea inhibitorilor trebuie efectuată cel puţin odată pe an, înainte de intervenţii chirurgicale sau în caz de răspuns suboptimal; este necesar controlul inhibitorilor şi după substituţii masive (peste 5 zile), la cei cu mutaţii favorizante pentru inhibitori sau post-chirurgical6. Criterii de schimbare a tratamentului● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii sau la proteinele de şoarece sau hamster cu recomandarea schimbării produsului biologic de tratament● Modificarea protocolului individual la pacienţii care necesită doze şi ritm crescute de administrare (regim alternativ 1 zi da 1 zi nu sau zilnic).● Dezvoltarea inhibitorilor anti-FVIII sau anti-FIX de coagulare.B. TRATAMENTUL SAU SUBSTITUŢIA PROFILACTICĂ INTERMITENTĂ/DE SCURTĂ DURATĂ ÎN HEMOFILIA CONGENITALĂ1. Definiţie:Profilaxia intermitentă (periodică) sau de scurtă durată: tratament administrat pentru prevenirea sângerărilor pe o perioadă de timp care nu depăşeşte 20 de săptămâni consecutive într-un an sau intre 20 – 45 de săptămâni în cazurile selectate şi bine documentate.2. Obiective: prevenirea accidentelor hemoragice cu ameliorarea bolii cronice articulare sau cu alta localizare cu potenţial risc vital, şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor cu hemofilie.3. Criterii de includere– Pacienţii cu hemofilie indiferent de vârstă:* pe perioada curelor de recuperare locomotorie fizico-kinetoterapeutică, perioada stabilită fiind bine documentată.* în caz de articulaţii ţintă (> 4 sângerări într-o articulaţie într-o perioadă de 6 luni) bine documentat.* în caz de efort fizic intensiv (călătorie, ortostatism prelungit, vacanţă/concediu) pe o perioadă care să nu depăşească anual 20 de săptămâni.* prevenirea accidentelor hemoragice cu localizare cu potenţial risc vital bine documentat (vezi tabel nr.3)* pacienţii la care s-a efectuat protezare articulară4. TratamentSubstituţia se face adaptat la factorul deficitar:* F VIII în hemofilia A* F IX în hemofilia B* agenţi de tip by pass în formele de boală cu inhibitori (rFVIIa, APCC)– doza şi ritmul de administrare se adaptează fiecărui pacient în funcţie de situaţia mai sus menţionată în care se încadrează– durata medie este de 8 săptămâni, cu prelungire în cazuri speciale (după intervenţii de artroplastie, kinetoterapie intensivă, la efort fizic excesiv, accidente hemoragice cu potenţial risc vital), dar nu peste 45 săptămâni/an.5. Monitorizarea tratamentului● Monitorizarea lunară clinică şi paraclinică a evenimentelor hemoragice cu orice localizare sau a statusului articular● Monitorizare cu atenţie, prin examinare clinică şi testele adecvate de laborator, pentru a decela dezvoltarea anticorpilor inhibitori.6. Criterii de schimbare a tratamentului● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii sau la proteinele de şoarece sau hamster cu recomandarea schimbării produsului biologic de tratament● Dezvoltarea inhibitorilor anti-FVIII sau anti-FIX de coagulareC. TRATAMENTUL «ON DEMAND» (CURATIV) AL ACCIDENTELOR HEMORAGICE IN HEMOFILIA CONGENITALĂ FĂRĂ INHIBITORI1. Obiective: oprirea evenimentului hemoragic instalat2. Criterii de includere– Pacienţi cu hemofilie congenitală fără inhibitori, cu episod hemoragic– Vârsta: orice grupă de varstă– Orice grad de severitate3. TratamentProduse:Hemofilia A: Factor VIII de coagulare plasmatic sau recombinantHemofilia B: Factor IX de coagulare plasmatic sau recombinantDoza şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de factor VIII / IX, de sediul şi gradul hemoragiei şi de starea clinică a pacientului. (Tabel 5, 6)Hemofilia A:Doze:Calcularea dozei necesare de factor VIII se bazează pe următoarea observaţie:1 UI de factor VIII/kg creşte activitatea plasmatică a factorului VIII cu 2 UI/dl.Astfel, doza necesară per 1 administrare este determinata utilizând următoarea formulă:Unităţi (UI) necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor VIII (%) x 0,5.Tabel nr. 5 – Nivelul plasmatic de FVIII necesar în funcţie de severitatea episodului hemoragic┌───────────────┬─────────────────┬────────────────────────────────────────────┐│ Gravitatea │Nivelul plasmatic│ Frecvenţa de administrare (ore) / ││ hemoragiei │de factor VIII │ durata tratamentului (zile) ││ │necesar (% din │ ││ │normal sau UI/dl)│ │├───────────────┼─────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│Hemartroze, │ 20 – 40 │Se administrează injecţii repetate la ││hemoragii │ │fiecare 12-24 ore (de la 8 la 24 de ore, în ││musculare │ │cazul pacienţilor cu vârsta sub 6 ani), ││sau orale │ │până la remiterea colecţiei hemoragice ││ │ │confirmată clinic şi imagistic │├───────────────┼─────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│Hemoragii │ 30 – 60 │Se administrează injecţii repetate la ││musculare │ │fiecare 12-24 ore (de la 8 la 24 de ore în ││sau hematoame │ │cazul pacienţilor cu vârsta sub 6 ani), până││extinse │ │la remiterea colecţiei hemoragice ││ │ │confirmată clinic şi imagistic │├───────────────┼─────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│Hemoragii care │60 – 100 -iniţial│Se administrează injecţii repetate la ││pun viaţa în │50 – întreţinere │fiecare 8 – 24 de ore (de la 6 la 12 ore în ││pericol │ │cazul pacienţilor cu vârsta sub 6 ani), până││(cerebral, │ │la remiterea colecţiei hemoragice confirmată││faringian, zona│ │clinic şi imagistic ││gâtului, │ │ ││gastro- │ │ ││intestinal) │ │ │└───────────────┴─────────────────┴────────────────────────────────────────────┘Hemofilia B:Doze:Calculul dozei necesare de factor IX se bazează pe observaţia conform căreia 1 UI factor IX per kg creşte activitatea plasmatică a factorului IX cu 0,9% din activitatea normală.Astfel, doza necesară per 1 administrare se calculează utilizând următoarea formulă:Unităţi necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor IX (%) (UI/dl) x 1,1Tabel nr. 6 – Nivelul plasmatic de FIX necesar în funcţie de severitatea episodului hemoragic┌───────────────────────┬────────────────┬─────────────────────────────────────┐│Gravitatea hemoragiei │Nivel necesar de│ Frecvenţa administrării (ore)/ ││ │factor IX (% din│ Durata terapiei (zile) ││ │normal sau în │ ││ │UI/dl) │ │├───────────────────────┼────────────────┼─────────────────────────────────────┤│Hemartroză, sângerare │ 20 – 40 │Se administrează injecţii repetate la││musculară sau sângerare│ │intervale de 24 ore, până la ││orală │ │remiterea colecţiei hemoragice ││ │ │confirmată clinic şi imagistic │├───────────────────────┼────────────────┼─────────────────────────────────────┤│Sângerare musculară mai│ 30 – 60 │Se administrează injecţii repetate la││extinsă sau hematom │ │intervale de 24 ore, până la ││compresiv │ │remiterea colecţiei hemoragice ││ │ │confirmată clinic şi imagistic │├───────────────────────┼────────────────┼─────────────────────────────────────┤│Hemoragii ameninţătoare│ 60 – 100 │Se administrează injecţii repetate la││de viaţă │ │intervale de 8-24 ore, până la ││ │ │remiterea colecţiei hemoragice ││ │ │confirmată clinic şi imagistic │└───────────────────────┴────────────────┴─────────────────────────────────────┘Mod de administrare: pe cale intravenoasă, lent. Intervalul de administrare trebuie stabilit la indicaţia medicului pediatru/hematolog.4. Monitorizarea tratamentului● Evaluarea răspunsului la tratament● Monitorizarea clinică şi paraclinică a evenimentelor hemoragice şi a statusului articular● Monitorizare cu atenţie, prin examinare clinică şi testele adecvate de laborator, pentru a decela dezvoltarea anticorpilor inhibitori.Tratamentul «on demand» se administrează până la dispariţia hemartrozei/hematomului/sângerării confirmate clinic şi/sau imagistic (ecografie, CT, RMN etc în funcţie de situaţie)5. Criterii de schimbare a tratamentului● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii sau la proteinele de şoarece sau hamster cu recomandarea schimbării produsului biologic de tratament● Dezvoltarea inhibitorilor anti-FVIII/IXD. TRATAMENTUL DE SUBSTITUŢIE ÎN CAZUL INTERVENŢIILOR CHIRURGICALE ŞI ORTOPEDICE PENTRU HEMOFILIA CONGENITALĂ FĂRĂ INHIBITORI1. Obiective: asigurarea hemostazei în cursul intervenţiilor chirurgicale şi ortopedice2. Criterii de includerePacienţi, indiferent de vârsta, cu hemofilie congenitală fără inhibitori care necesită intervenţii chirurgicale sau ortopedice.Tabel nr. 7 Definiţia invazivităţii intervenţiei┌────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ Minore │Orice procedură operativă invazivă unde sunt manipulate numai pielea,││ │mucoasele sau ţesutul conjunctiv superficial, de exemplu: implantarea││ │pompelor în ţesutul subcutanat, biopsii cutanate sau proceduri ││ │dentare simple. │├────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│Majore │Orice procedură invazivă care necesită anestezie generală şi / sau în││ │cazul unuia/ asocierii următoarelor proceduri: ││ │ v abordarea chirurgicală a unei cavităţi ││ │ v traversarea chirurgicală a unei bariere mezenchimale (de exemplu, ││ │ pleura, peritoneu sau dura mater) ││ │ v deschiderea unui strat de fascie ││ │ v excizarea unui organ ││ │ v modificarea anatomiei normale viscerale │└────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────┘3. TratamentProduse:Hemofilia A: Factor VIII de coagulare plasmatic sau recombinantHemofilia B: Factor IX de coagulare plasmatic sau recombinantHemofilia A:Doza: este dependentă de gradul de invazivitate a intervenţiei, crescând în cantitate şi durată de la intervenţii minore la cele majore (Tabel 8, 9)Calcularea dozei necesare de factor VIII se bazează pe următoarea observaţie:1 UI de factor VIII/kg creşte activitatea plasmatică a factorului VIII cu 2 UI/dl.Doza necesară per 1 administrare este determinata utilizând următoarea formulă:Unităţi (UI) necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor VIII (%) x 0,5.Tabel nr. 8 – Nivelul plasmatic de FVIII necesar în funcţie de tipul de intervenţie chirurgicală┌─────────────────────┬─────────────────┬──────────────────────────────────────┐│Tipul de │Nivelul plasmatic│ Frecvenţa de administrare (ore) / ││intervenţie │de factor VIII │ durata tratamentului (zile) ││Chirurgicală │necesar (% din │ ││ │normal sau UI/dl)│ │├─────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Minore │30 – 60(pre, │Se administrează injecţii repetate la ││Incluzând │intra şi │fiecare 12 ore (de la 12 la 24 de ore ││extracţiile │postoperator) │în cazul pacienţilor cu vârsta sub 6 ││dentare │ │ani), până când se obţine cicatrizarea│├─────────────────────┼─────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Majore │80 – 100 (pre, │Se administrează injecţii repetate la ││ │intra şi post │fiecare 8- 12 ore (de la 6 până la 24 ││ │operator) │de ore, în cazul pacienţilor cu ││ │ │vârsta sub 6 ani) cu menţinerea ││ │ │nivelului plasmatic de 80-100% ││ │ │până când se obţine cicatrizarea, apoi││ │ │se continuă tratamentul timp de cel ││ │ │puţin 10-14 zile, pentru a menţine un ││ │ │nivel al activităţii Factorului VIII ││ │ │de 30-60% (UI/dl). │└─────────────────────┴─────────────────┴──────────────────────────────────────┘Hemofilia B:Doze:Calculul dozei necesare de factor IX se bazează pe observaţia conform căreia 1 UI factor IX per kg creşte activitatea plasmatică a factorului IX cu 0,9% din activitatea normală.Doza necesară per 1 administrare se calculează utilizând următoarea formulă:Unităţi necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor IX (%) (UI/dl) x 1,1Tabel nr. 9 – Nivelul plasmatic de FIX necesar în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale┌────────────────────┬──────────────────┬──────────────────────────────────────┐│Tipul de intervenţie│Nivelul plasmatic │ Frecvenţa de administrare (ore) / ││Chirurgicală │de factor IX │ durata tratamentului (zile) ││ │necesar (% din │ ││ │normal sau Ul/dl) │ │├────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Minore, inclusiv │30 – 60(pre, intra│Se administrează injecţii repetate la ││extracţia dentară │şi postoperator) │intervale de 24 ore până se obţine ││ │ │cicatrizarea │├────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────────────────────┤│Majore │80-100 (pre, intra│Se administrează injecţii repetate la ││ │şi postoperator) │fiecare 8-24 ore (de la 6 până la 24 ││ │ │de ore, în cazul pacienţilor cu vârsta││ │ │sub 6 ani) cu menţinerea nivelului ││ │ │plasmatic de 80-100% până când se ││ │ │obţine cicatrizarea, apoi terapie ││ │ │pentru cel puţin încă 10-14 zile, ││ │ │pentru menţinerea unei activităţi a ││ │ │F IX de 30%-60%. │└────────────────────┴──────────────────┴──────────────────────────────────────┘Mod de administrare: pe cale intravenoasă, lent. Intervalul de administrare trebuie stabilit la indicaţia medicului pediatru/hematolog.4. Monitorizarea tratamentului● evaluarea eficienţei hemostatice a tratamentului (Tabel 10)● monitorizarea exactă a pierderilor de sânge intra – şi postoperatorii● monitorizarea precisă a terapiei de substituţie prin evaluarea zilnică a activităţii plasmatice a factorului VIII / IX.● monitorizare cu atenţie, prin teste de laborator, a ratei de recovery şi a anticorpilor inhibitori anti FVIII/FIXTabelul nr. 10 – Definirea evaluării eficienţei hemostatice în cazul procedurilor chirurgicale┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐│Tipul de răspuns│ Definiţia răspunsului │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤│Excelent │Intra- şi postoperator pierderile de sânge sunt similare ││ │(10%) cu cele ale pacientului fără hemofilie ││ │ – fără doze suplimentare de FVIII sau FIX faţă de cele ││ │ estimate ││ │ – nevoia de transfuzii de sânge similară cu cea a ││ │ pacientului fără hemofilie │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤│Bun │Intra- şi postoperator pierderea de sânge este uşor crescută ││ │faţă de pacientul fără hemofilie (între 10-25%) dar diferenţa││ │este evaluată de chirurg/ anestezist ca fiind nesemnificativă││ │clinic ││ │ ● fără doze suplimentare de FVIII sau FIX faţă de cele ││ │ estimate ││ │ ● nevoia de transfuzii de sânge similară cu cea a ││ │ pacientului fără hemofilie │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤│Satisfăcător │Intra- şi postoperator pierderile de sânge sunt crescute cu ││ │25-50% faţă de pacientul fără hemofilie şi este nevoie de ││ │tratament adiţional: ││ │ ● doze suplimentare de FVIII sau FIX faţă de cele ││ │ estimate ││ │ ● necesar de transfuzii de sânge de 2 ori mai mare ││ │ faţă de pacientul fără hemofilie │├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────┤│Prost/ Fără │Intra- şi postoperator pierderea de sânge este substanţial ││răspuns │semnificativ crescută (>50%) faţă de pacientul fără hemofilie││ │şi care nu este explicată de existenţa unei afecţiuni ││ │medicale/chirurgicale alta decât hemofilia ││ │ ● hipotensiune sau transfer neaşteptat la ATI datorită││ │ sângerărilor ││ │sau ││ │ ● creştere substanţială a necesarului de transfuzii ││ │ de > 2 ori faţă de necesarul anticipat │└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────┘5. Criterii de schimbare a tratamentului● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii sau la proteinele de şoarece sau hamster cu recomandarea schimbării produsului biologic de tratament● Dezvoltarea inhibitorilor anti FVIII sau anti FIXE. PROTOCOL DE TRATAMENT AL HEMOFILIEI CONGENITALE CU INHIBITORI1. Definiţia afecţiunii● Apariţia alloanticorpilor inhibitori anti-FVIII sau anti-FIX la valori ≥ 0,6 UB/ml este cea mai severă complicaţie asociată tratamentului hemofiliei. Ea trebuie suspectată ori de câte ori pacientul nu mai răspunde la tratamentul cu factori de coagulare● Incidenţa dezvoltării inhibitorilor este de 20 – 30% la pacienţii cu hemofilie A formă severă, 5-10% la cei cu forme moderate, uşoare şi de <5% la pacienţii cu hemofilie B● Inhibitorii se diferenţiază în funcţie de nivelul de răspunso Titru înalt (high responder) ≥= 5 BU; de obicei cu răspuns anamnestic*) la FVIIINotă …
──────────
*) În absenţa expunerii la F VIII / IX, titrul inhibitorilor poate scădea până la o valoare chiar nedetectabilă. La reexpunerea de F VIII / IX, titrul creşte în 4-7 zile = răspuns anamnestic
──────────o Titru scăzut (low responder) <5 bu; fără răspuns anamnestic la fviii(Există inhibitori tranzitori cu titru <5 ub care pot dispare spontan)2. Protocol de diagnostic în hemofilia congenitală cu inhibitori● Testul de recovery şi determinarea inhibitorilor prin tehnica Bethesda● ritmul lor de testare trebuie să fie la iniţierea profilaxiei:– o dată la 5 administrări -până la 20 de expuneri (exposure day -ED)– o dată la 10 administrări -în intervalul 20 – 50 de EDs– cel puţin de 2 ori – în intervalul 50 – 150 EDs– apoi, cel puţin anual3. Protocol de tratament în hemofilia congenitală cu inhibitoriScopul3.1. Oprirea hemoragiilor provocate de inhibitori, prevenirea unor noi sângerări3.2. Eliminarea inhibitorului/inhibitorilor, prevenirea formării acestuia/acestora3.1. Oprirea sângerării (obiectiv imediat)Alegerea atitudinii terapeutice depinde de:● gradul de severitate al sângerării● titrul inhibitorului● responsivitatea anamnestică precedentăProduse:● Concentrat de complex protrombinic activat (APCC)● Factor VII de coagulare activat recombinant (rFVIIa)Hemofilia de tip «A»pacienţii cu titru mic (<5 ub):● prima intenţie: FVIII / FIX 75-100 U/kg greutate corporală/zi● daca sângerarea nu se opreşte după tratamentul de prima intenţie, se administrează agenţi de tip «bypass»:● rFVIIa: 90 мg/kgc/doza în bolus intravenos (pe durata a 2 – 5 minute), la intervale de 2-3 ore sau 270 мg/kgc priza unica pe 24 de ore, până la încetarea sângerării. După aceea, intervalul dintre doze poate fi crescut succesiv la 4, 6, 8 sau 12 ore pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar (până la dispariţia colecţiei sanguine).● concentrat de complex protrombinic activat (APCC): 50-100U/kgc/doza la 12 ore până la oprirea hemoragiei. Doza zilnică de APCC nu poate depăşi 200 U/kgc şi se efectuează pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar (până la dispariţia colecţiei sanguine). Se perfuzează încet, intravenos, fără a se depăşi o rată de injecţie/perfuzie de 2U/kg corp/minut.Pacienţii cu titru mare (≥ 5 UB sau <5 ub dar cu răspuns anamnestic):● rFVIIa: 90 мg/kgc/doza în bolus intravenos (pe durata a 2 – 5 minute), la intervale de 2-3 ore sau 270 мg/kgc priza unica pe 24 de ore, până la încetarea sângerării. După aceea, intervalul dintre doze poate fi crescut succesiv la 4, 6, 8 sau 12 ore pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar (până la dispariţia colecţiei sanguine).● concentrat de complex protrombinic activat (APCC): 50-100U/kgc/doza la 12 ore până la oprirea hemoragiei. Doza zilnică de APCC nu poate depăşi 200 U/kgc şi se efectuează pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar (până la dispariţia colecţiei sanguine). Se perfuzează încet, intravenos, fără a se depăşi o rată de injecţie/perfuzie de 2U/kg corp/minut.Hemofilia de tip «B»● rFVIIa: 90 мg/kgc/doza în bolus intravenos (pe durata a 2 – 5 minute), la intervale de 2-3 ore sau 270 мg/kgc priza unica pe 24 de ore, până la încetarea sângerării. După aceea, intervalul dintre doze poate fi crescut succesiv la 4, 6, 8 sau 12 ore pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar (până la dispariţia colecţiei sanguine)● concentrat de complex protrombinic activat (APCC): 50-100U/kgc/doza la 12 ore până la oprirea hemoragiei. Doza zilnică de APCC nu poate depăşi 200 U/kgc şi se efectuează pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar (până la dispariţia colecţiei sanguine). Se perfuzează încet, intravenos, fără a se depăşi o rată de injecţie/perfuzie de 2U/kg corp/minut.În cazul existenţei nefrozei asociată concentratelor cu conţinut de FIX utilizate anterior, precum şi în cazul anafilaxiei, se va folosi rFVIIa.ATENŢIE!!!În cazul ineficienţei unuia dintre preparate, se recomandă înlocuirea acestuia cu celălalt!Deci este foarte important ca ambele medicamente să fie disponibile în spital!Pacienţii cu sângerări frecvente pot reacţiona slab la ambele preparate! De aceea, în cazul unor hemoragii severe care pun viaţa în pericol, în cazul în care nu a putut fi obţinută o hemostază eficientă în ciuda administrării ambelor preparate de tip bypass în doze maxime şi cu frecvenţă maximă, poate fi salvatoare de viaţă utilizarea unei terapii combinate, care presupune administrarea concomitentă a APCC şi a rFVIIa, prin alternarea lor din 6 în 6 ore (modul de administrare cel mai frecvent utilizat), nedepăşind dozele maxime recomandate.Eficienta medicaţiei de tip bypass nu poate fi prevăzută cu siguranţă, neputând fi monitorizată, în unele cazuri provocând tromboembolism (mai ales în cazul tratamentului combinat care poate fi efectuat numai în condiţii intraspitaliceşti, sub supravegherea unui specialist în tratamentul tulburărilor de coagulare, pediatru sau hematolog). În acelaşi timp, este important ca pe lângă examenul fizic – efectuat cel puţin o dată pe zi – în spitalul unde este internat pacientul să existe şi un laborator pentru investigaţiile CID sau pentru testele de tromboză.Monitorizarea tratamentului● Severitatea sângerării şi răspunsul clinic la tratament trebuie să orienteze dozele necesare● Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, în special pentru riscul de CID sau accidente trombotice● Monitorizarea prin: teste de coagulare globală, CAT, TEG● Monitorizarea clinică şi paraclinică a evenimentelor hemoragice şi a statusului articular● Monitorizare cu atenţie, prin examinare clinică şi testele adecvate de laborator, pentru a vizualiza dinamica anticorpilor inhibitori.Criterii de excludere din tratament● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi● Coagulare intravasculară diseminată● Ischemie coronariană acută, tromboză acută şi/sau embolieo Protocolul ITI (inducerea imunotoleranţei)1. Se iniţiază cât mai precoce după apariţia inhibitorilor, indiferent de titrul anticorpilor!Inducerea toleranţei imune (obiectiv pe termen lung)Indicaţii: la copiii cu hemofilie cu inhibitori indiferent de titrul inhibitorului, cu vârstă 1-18 ani şi >18 ani la care s-a iniţiat ITI înainte de împlinirea vârstei de 18 ani,din familie cooperantă cu medicul curant şi cu accesibilitatea patului venos al pacientului asiguratDupă administrarea de FIX, apar adesea reacţii anafilactice severe şi/sau se dezvoltă sindromul nefrotic. Din această cauză, tratamentul de inducere a toleranţei imune (ITI) se efectuează cu prudenta în cazul hemofiliei de tip B.Produse:● Se recomandă efectuarea ITI cu produsul care a determinat apariţia anticorpilor inhibitori sau● Produse cu FVIII care conţin şi Factor von WillebrandDoze:1. pentru pacienţii cu titru mic de inhibitori (2. pentru pacienţii cu titru mare (≥ 5 BU): FVIII / FIX 100-150 U/kgc/doza x 2 doze pe zi, zilnic.Durata: cel puţin 6 luni, fără a putea fi precizată exact, deoarece depinde de farmacocinetica factorului FVIII / FIX administrat şi de valoarea indicelui de recuperare. Produsul va fi administrat până la normalizarea timpului de înjumătăţire, respectiv până la dispariţia inhibitorului: în unele cazuri luni de zile, chiar până la 1-1,5 ani. Dezvoltarea toleranţei imune poate fi susţinută prin începerea – imediat după apariţia alloanticorpilor a – tratamentului pentru inducerea toleranţei imune. După obţinerea toleranţei imune, factorul FVIII / FIX poate fi administrat în scop profilactic de cel puţin trei ori pe săptămână pentru FVIII, respectiv de doua ori pe săptămâna pentru FIX, în vederea prevenirii reapariţiei inhibitorilor (conform protocolului de substituţie profilactică continuă).În cazul inducerii toleranţei imune pentru pacienţii cu hemofilie B cu inhibitori, există un risc crescut de apariţie a unor reacţii anafilactice sau a sindromului nefrotic în timpul ITI, în special datorită deleţiilor mari din gene. De aceea, tratamentul acestor pacienţi se va face în continuare doar cu rFVIIa, evitându-se expunerea la antigenul FIX regăsit în anumite produse.Atenţie! Tratamentul de inducere a toleranţei imune (ITI) nu trebuie întrerupt nici măcar pentru o administrareMonitorizarea cuprinde pe lângă urmărirea clinica şi:– dinamica inhibitorilor– testul de recovery– timpul de înjumătăţire al factorului VIII / IXEvaluarea rezultatului inducerii toleranţei imune (în funcţie de parametrii farmacocinetici mai sus menţionaţi):Succesul total al ITI dacă:– titrul inhibitorului scade sub 0,6 BU,– indicele de recuperare normal al FVIII depăşeşte 66%,– timpul de înjumătăţire normal al FVIII depăşeşte 6 ore după o perioadă de eliminare de 72 ore.Succesul parţial al ITI dacă:– titrul inhibitorului scade sub 5 BU,– indicele de recuperare a FVIII nu depăşeşte 66%,– timpul de înjumătăţire al FVIII nu depăşeşte 6 ore,– există răspuns clinic la administrarea FVIII,– titrul inhibitorului nu creşte peste 5 BU după un tratament la nevoie (on demand) de 6 luni sau un tratament profilactic de 12 luni.Rezultatele farmacocinetice sunt nefavorabile în situaţia în care criteriile succesului (total sau parţial) nu sunt îndeplinite în termen de 33 luni.În cazul în care inducerea toleranţei imune este de succes, doza de FVIII se va reduce treptat (timp de cel puţin 6 luni) până la atingerea dozei profilactice.Răspuns parţial sau non-răspuns al ITI dacă:– Perioada necesară succesului tratamentului de inducere a toleranţei imune (ITI) variază mult, de la câteva luni până la cel puţin doi ani.– În cazul în care anterior a fost utilizat un protocol cu doze mici, se poate încerca creşterea dozei.– Preparatul recombinant poate fi înlocuit cu un produs care conţine şi factorul von Willebrand (FVIII/FVW).– Se poate încerca administrarea de imunomodulatoare.● Profilaxia accidentelor hemoragice în hemofilia congenitală cu inhibitoriNumeroase studii europene cu privire la statusul articular au confirmat faptul ca, faţă de pacienţii care suferă de hemofilie fără inhibitori, cei cu inhibitori prezintă mai frecvent episoade de sângerare ale sistemului osteo-articular şi muscular, necesitând mai des tratament intraspitalicesc, cu apariţia precoce a complicaţiilor care conduc la reducerea mobilităţii articulare şi ankiloza acestora.1. Obiective: prevenţia accidentelor hemoragice, ameliorarea bolii cronice articulare, îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor cu hemofilie şi anticorpi inhibitori2. Criterii de includere:Profilaxia secundară pe termen scurt / intermitenţa se adresează pacienţilor în anumite situaţii (vezi capitolul B. Tratamentul sau substituţia profilactică intermitenţa / de scurta durata). Se pot administra ambele tipuri de agenţi de bypass, atât rFVIIa (factor VII activat recombinant), cât şi APCC (concentrat de complex protrombinic activat).APCC: 50-100 U/kgc/doza de 3 ori pe săptămânărFVIIa: 90-180 мg/kgc de 3 ori pe săptămânăDurata de administrare este cea prevăzută la cap II lit B.Profilaxia secundară pe termen lung se efectuează cu APCC şi se recomandă în următoarele cazuri:– prezenţa unor inhibitori persistenţi, asociaţi cu un tratament nereuşit de inducere a toleranţei imune (ITI), sau– pacienţii care urmează protocolul ITI până se obţine toleranta satisfăcătoare (titru inhibitori 66%, T 1/2 F VIII / FIX ≥ 6 ore) sau– la pacienţii pediatrici la care, din motive obiective, nu se poate efectua tratamentul de inducere a toleranţei imune (ITI).Doze APCC:– Iniţial: 50 U/kgc/doza de 3 ori pe săptămână, timp de 8-12 săptămâni– Dacă răspunsul terapeutic este satisfăcător/favorabil după 8 – 12 săptămâni (definit ca o reducere de cel puţin 50% a frecvenţei hemoragiilor cu îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii), tratamentul profilactic va fi continuat cu aceeaşi doză timp de încă 8 – 12 săptămâni, după care va fi reevaluată eficacităţii tratamentului.– Dacă răspunsul terapeutic este parţial (definit ca reducerea numărului episoadelor de sângerare cu cel puţin 50%, fără îmbunătăţirea semnificativa a calităţii vieţii), se va creşte doza de APCC la 85 U/kgc/doza de 3 ori pe săptămână sau la fiecare a doua zi (dacă este necesar) timp de 8 – 12 săptămâni. Daca după aceasta perioada:a. răspunsul terapeutic este satisfăcător/favorabil, schema terapeutică va fi continuată neschimbat cu această doză timp de încă 8 – 12 săptămâni, după care pacientul va fi reevaluat.b. răspunsul terapeutic este parţial şi sângerările apar frecvent în zilele în care pacientului nu i s-a administrat APCC, se creşte frecvenţa administrării APCC cu păstrarea aceleiaşi doze de 85 U/kgc/zi timp de încă 8 – 12 săptămâni. Daca după aceasta perioada răspunsul terapeutic este:1. satisfăcător/favorabil: tratamentul va fi continuat neschimbat în această formă2. parţial: doza profilactică de APCC poate fi crescută la maximum 100 U/kgc/zi. Daca nici cu această doză nu se obţine un răspuns terapeutic adecvat, tratamentul profilactic cu APCC se va întrerupe şi se va căuta o altă posibilitate terapeutică.În timpul tratamentului profilactic de lungă durata cu APCC, se recomandă efectuarea la un interval de 8 – 12 săptămâni a dozării titrului inhibitorilor.– Profilaxia în timpul toleranţei imuneCriterii de includere: Pacienţi în protocol ITI cu sângerări frecvente sau cu risc vitalDoza APCC: 50-200 U/kgc/zi de 2 ori pe săptămânăSe va evalua:– Indicele de recuperare al FVIII care trebuie monitorizat atunci când inhibitorul scade la 10 BU.– În cazul unui indice de recuperare corespunzător al FVIII (titru inhibitori 66%, T 1/2 F VIII / FIX ≥ 6 ore) terapia bypass poate fi întreruptă.3. Monitorizarea tratamentului● Monitorizarea clinică şi paraclinică a evenimentelor hemoragice şi a statusului articular● Monitorizare cu atenţie, prin examinare clinică şi teste adecvate de laborator (teste de coagulare globale, TEG, CAT)● Monitorizarea dinamicii anticorpilor inhibitori.4. Criterii de excludere din tratament● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi● Coagulare intravasculară diseminată● Ischemie coronariană acută, tromboză acută şi/sau embolie● Neresponsivitate (hemostaza absenta sau incompletă) la unul din cei doi agenţi de by-pass pentru pacienţii cu inhibitori● Tratamentul de substituţie în cazul intervenţiilor chirurgicale şi ortopedice în hemofilia congenitală cu inhibitori1. Obiective: asigurarea hemostazei în cursul intervenţiilor chirurgicale şi ortopedice2. Criterii de includere: pacienţii cu hemofilie şi anticorpi inhibitori anti-FVIII sau anti- FIX care necesită intervenţii chirurgicale sau ortopedice3. TratamentProduse:● Concentrat de complex protrombinic activat (APCC)● Factor VII de coagulare activat recombinant (rFVIIa)Doze:● Concentrat de complex protrombinic activat (APCC)Doza de încărcare pre-operator este de 100 UIkg corp. Având grijă să nu se depăşească doza maximă zilnică de 200 UI/kg corp/24 de ore, se pot administra 50 U/kg corp, 75 U/kg corp sau 100 U/kg corp, la intervale de 6 ore, 8 ore sau respectiv 12 ore timp de minim 2-3 zile post-operator. Ulterior se poate continua cu o doza totala de 100-150 UI/kg corp/24 de ore. Durata tratamentului post-operator pentru intervenţiile chirurgicale majore este de minim 14 zile.Mod de administrare: perfuzaţi încet, intravenos. Nu trebuie să se depăşească o rată de injecţie/perfuzie de 2U/kg corp şi minut.● Factor VII de coagulare activat recombinant (rFVIIa)Imediat înainte de intervenţie trebuie administrată o doza iniţială de 90 мg/kg. Doza trebuie repetată după 2 ore şi apoi la intervale de 2 – 3 ore în primele 24 – 48 de ore, în funcţie de tipul intervenţiei efectuate şi de starea clinică a pacientului.În intervenţiile chirurgicale majore, administrarea trebuie continuată la intervale de 2 – 4 ore timp de 6 – 7 zile. Ulterior, intervalul dintre doze poate fi crescut la 6 – 8 ore timp de încă 2 săptămâni de tratament. Pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore pot fi trataţi timp de minim 14 zile.Mod de administrare: administrare intravenoasă în bolus, pe durata a 2 – 5 minute.4. Monitorizarea tratamentului● Severitatea sângerării şi răspunsul clinic la tratament trebuie să orienteze dozele necesare● Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie, în special pentru riscul de CID sau accidente trombotice● Monitorizarea clinică şi paraclinică a evenimentelor hemoragice şi a statusului articular● Monitorizare cu atenţie, prin examinare clinică şi testele adecvate de laborator (coagulare globala,TEG,CAT)● Urmărirea dinamicii anticorpilor inhibitori.5. Criterii de excludere din tratament● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi● Coagulare intravasculară diseminată● Ischemie coronariană acută, tromboză acută şi/sau embolieHEMOFILIA DOBÂNDITĂDefiniţieHemofilia dobândită este o afecţiune care apare la un moment dat la pacienţii fără antecedente personale (şi familiale) pentru hemoragii. În aceasta situaţie, organismul uman dezvoltă autoanticorpi (anticorpi inhibitori) impotriva propriilor factori de coagulare endogeni (cel mai adesea factorul VIII), având ca rezultat reducerea semnificativa a activităţii factorului respectiv şi consecutiv alterarea coagulării.Incidenţa● 0,2-1,5:1.000.000 de locuitori● 80 – 90% dintre aceste cazuri prezintă hemoragii grave● 8-22% din cazuri au evoluţie fatală● 50% din cazuri asociază coexistenta altor afecţiuni sistemice (autoimune, oncologice, infecţii, secundar medicamentos, post-partum● 50% din cazuri sunt idiopaticeTabloul clinicManifestările clinice sunt foarte variate, severitate simptomatologiei neputând fi corelată cu rezultatele testelor de laborator. Gravitatea episodului hemoragic nu depinde de titrul anticorpilor inhibitori, nefiind direct proporţională cu acesta! In prezenta unei anamneze hemofilice negative, apar sângerări masive necontrolate, după intervenţiile chirurgicale sau în mod spontan, la nivelul ţesutului conjunctiv moale, al pielii şi al mucoaselor. Spre deosebire de hemofilia congenitală forma severă, hemartrozele sunt rare. Evoluţia este gravă, cu o rata a mortalităţii între 8-22%.Conform convenţiilor internaţionale:● un titru mare de anticorpi (high-responder) se defineşte printr-o valoare peste 5 BU● un titru mic de anticorpi (low-responderi) se defineşte pritr-o valoare sub 5 BU.TRATAMENTObiective:● Oprirea sângerării:o Pacienţii cu titru mare (≥ 5 UB) şi a unor hemoragii moderate sau masive, se recomandă tratamentele asociate (by passing):● rFVIIa: 90 мg/kgc/doza în bolus intravenos (pe durata a 2 – 5 minute), la intervale de 2-3 ore sau 270 мg/kgc priza unica pe 24 de ore, până la încetarea sângerării. După aceea, intervalul dintre doze poate fi crescut succesiv la 4, 6, 8 sau 12 ore pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar.● concentrat de complex protrombinic activat (APCC): 50-100U/kgc/doza la 12 ore până la oprirea hemoragiei. Doza zilnică de APCC nu poate depăşi 200 U/kgc şi se efectuează pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar. Se perfuzează încet, intravenos, fără a se depăşi o rată de injecţie/perfuzie de 2U/kg corp/minut.o Pacienţii cu titru mic (<5 ub), cu hemoragii uşoare sau dacă preparatul de tip by-pass nu este disponibil:– concentrate de FVIII / FIX, alegând una dintre următoarele 2 variante:o Se administrează doza de 100-200 U/kgc. Daca răspunsul terapeutic este favorabil (definit clinic prin stoparea sângerării, iar paraclinic prin reducerea / corectarea valorii APTT iniţial prelungit), tratamentul se va continua zilnic, cel puţin 2-3 zile.o Administrarea unei doze «de neutralizare a inhibitorului» calculată după formula: 20 U/kgc/1 UB + 40 U/kgc, care are ca scop obţinerea unei activităţi a FVIII/FIX de 20-50 U/ml; apoi se continua la intervale de 6-8 ore în bolusuri cu doza de 20-50 U/kgc sau 3-4 U/kgc în perfuzie continuă, în funcţie de evoluţia valorii factorilor FVIII / IX.Dacă în primele 24 ore tratamentul cu concentrate de FVIII / IX nu este eficient, se va trece la preparatul by pass:● rFVIIa: 90 мg/kgc/doza în bolus intravenos (pe durata a 2 – 5 minute), la intervale de 2-3 ore sau 270 мg/kgc priza unica pe 24 de ore, până la încetarea sângerării. După aceea, intervalul dintre doze poate fi crescut succesiv la 4, 6, 8 sau 12 ore pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar.● concentrat de complex protrombinic activat (APCC): 50-100U/kgc/doza la 12 ore până la oprirea hemoragiei. Doza zilnică de APCC nu poate depăşi 200 U/kgc şi se efectuează pentru perioada de timp în care tratamentul este considerat necesar. Se perfuzează încet, intravenos, fără a se depăşi o rată de injecţie/perfuzie de 2U/kg corp/minut.Pentru situaţiile grave, cu iminenta de deces, la care tratamentul mai sus menţionat eşuează, se recomandă eliminarea anticorpilor inhibitori prin proceduri de plasmafereza şi imunoadsorbtie, urmate de administrarea de concentrate de factor de coagulare.● Eradicarea şi prevenirea sintezei autoanticorpilor inhibitoriTratamentul constă în administrarea unor medicamente imunosupresoare (de exemplu: corticosteroizii, azatioprina, ciclofosfamida), la care se asociază tratamentul specific, acolo unde este cazul, al altor afecţiuni sistemice asociate.Cele 2 tipuri de tratament, atât cel pentru oprirea sângerării, cât şi cel pentru eradicarea şi prevenirea sintezei autoanticorpilor inhibitori, trebuiesc iniţiate concomitent.BOALA VON WILLEBRANDDefiniţieBoala von Willebrand (BVW) este cea mai frecventă coagulopatie congenitală, care poate fi transmisa autosomal dominant sau recesiv, şi care este definita prin sinteza cantitativ redusă (tipul 1 şi 3 al bolii) sau calitativ anormală (tipul 2 de boala) a factorului von Willebrand. Datorita faptului ca gena care comanda producerea acestui factor în organism se situează pe braţul scurt al cromozomului 12, boala este manifesta atât la bărbaţi, cât şi la femei, cu o frecventa mai mare a simptomatologiei la sexul feminin. Factorul von Willebrand este una dintre cele mai mari glicoproteine din organism, fiind sintetizat în celulele endoteliale şi în megakariocite. Are un rol foarte important atât în hemostaza primara prin favorizarea aderării trombocitelor la peretele vascular lezat, cât şi în hemostaza secundara, prin transportul şi stabilizarea factorului VIII în torentul circulator sanguin. De aceea, în boala von Willebrand, deşi Factorul VIII este produs în cantitate normală, deficitul/absenţa factorului von Willebrand determină distrugerea rapidă a factorului VIII în circulaţia sanguina.Transmiterea bolii poate fi:● Autozomal dominanta (tipul 1; subtipurile 2A, 2B şi 2M)● Autozomal recesiva (tipul 3, subtipul 2N şi o variantă rară a subtipului 2A (IIC))Clasificarea BVWClasificarea BVW (Sadler et al. 2006), conform Grupului de lucru pentru boala von Willebrand din cadrul Societăţii Internaţionale de Tromboză şi Hemofilie (ISTH), distinge trei tipuri principale ale BVW: tipurile 1 şi 3 includ defectele cantitative ale FVW, iar tipul 2 defectele calitative ale acestuia.─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Tipul bolii von Willebrand Caracteristică─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 Lipsa parţială a FVW, defect cantitativ (60-80% din cazuri, autozomal dominant)─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2 Defecte calitative ale FVW (15-30% din cazuri)─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2A Adeziune trombocitară redusă dependentă de VWF, asociată cu absenţa selectivă a HMWM (multimerii mari ai factorului von Willebrand)─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2B Afinitate crescută a FVW pentru receptorul GPIb al trombocitelor─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2M Adeziune trombocitară redusă dependentă de VWF care nu este asociată cu absenţa selectivă a HMWM (multimerii mari ai factorului von Willebrand)─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2N Capacitate semnificativ redusă de legare a FVIII─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 3 Lipsa totală a FVW (1-5% din cazuri, autozomal recesiv)─────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Tipul plachetar Trombocitopatie «de tip plachetar», receptorul al BVW GPlb al trombocitelor leagă puternic HMWM-urile (multimerii mari ai factorului von Willebrand).───────────────────────────────────────────────────────────────────────────Tabloul clinic al BVWGravitatea episoadelor hemoragice variază de la forme uşoare până la forme severe cu risc vital, mai ales la pacienţii cu tipul 3 de boala. Localizările cele mai frecvente sunt la nivelul mucoaselor (epistaxis, hemoragii gastro-intestinale, gingivale după extracţii dentare). Meno-metroragiile sunt des întâlnite la femei, care pot necesita asocierea pe termen lung a tratamentului substitutiv hemostatic, cu suplimente de fier şi contraceptive orale. Mai rar, pacienţii pot prezenta hematurie sau hemartroze.Diagnosticul BVWPentru diagnosticul bolii von Willebrand se efectuează o serie de teste succesive prin care se confirma diagnosticul (PT, APTT, antigenul factorului von Willebrand, factor VIII).TRATAMENTUL SUBSTITUTIV ÎN BOALA VON WILLEBRAND1. Obiective:– oprirea sângerării– profilaxia sângerărilor în cazurile severe de hemoragie (tipul 3 de boală)– profilaxia sângerărilor în cazul intervenţiilor chirurgicale şi al recuperării fiziokinetoterapie sau după episoadele hemoragice cu risc vital, indiferent de localizare.2. Criterii de includere:Pentru tratamentul «on demand»:– episoade uşoare de hemoragie care nu au răspuns la tratamentul cu DDAVP, indiferent de tipul bolii von Willebrand şi de vârstă– episoade moderate sau severe de hemoragie, indiferent de tipul bolii von Willebrand şi de vârstaPentru tratamentul profilactic:– tratament profilactic de lungă durată cu un concentrat cu conţinut de FVIII/FVW: 20-30 UI/kgc de două-trei ori pe săptămână, la pacienţii cu formă severă de boală, cu vârsta sub 18 ani şi cei peste 18 ani care au beneficiat anterior de profilaxie– tratament profilactic de scurtă durată cu un concentrat cu conţinut de FVIII/FVW înainte, intra- şi post-intervenţii sângerânde (ortopedice, chirurgicale, stomatologice)– tratament profilactic de scurtă durată cu un concentrat cu conţinut de FVIII/FVW în perioada fiziokinetoterapiei recuperatorii3. Produse utilizate:● Concentrate derivate plasmatic sau recombinate care conţin FVIII şi FvW cu raport FvW / FVIII ≥ 0,91 ± 0,24. Doze utilizateTratamentul bolii von Willebrand cu concentrate FVIII / FVW în cantitate crescută┌─────────────┬───────────────────┬─────────────────┬──────────────────────────┐│ Tratament │ Doza (UI / kgc) │ Frecvenţa │ ││ │ │ administrărilor │ Obiectiv │├─────────────┼───────────────────┼─────────────────┼──────────────────────────┤│Sângerări │ │ │FVIII:C > 30% ││spontane │ 20-30 │doza unică pe zi │până la vindecare ││ │ │ │ │├─────────────┼───────────────────┼─────────────────┼──────────────────────────┤│Extracţii │ │ │FVIII:C > 30% cel ││dentare │ 20-30 │doza unică pe zi │puţin 1-3 zile │├─────────────┼───────────────────┼─────────────────┼──────────────────────────┤│Intervenţii │ │ │FVIII:C > 30% până la ││chirurgicale │ │ │vindecarea completă a ││uşoare │ 30-50 │doza unică pe zi │plăgii │├─────────────┼───────────────────┼─────────────────┼──────────────────────────┤│Intervenţii │ │ │FVIII:C > 50% până la ││chirurgicale │ │ │vindecarea completă a ││majore │ 40-60 │doza unică pe zi │plăgii ││ │ │ │ │└─────────────┴───────────────────┴─────────────────┴──────────────────────────┘Abordarea terapeutică în cazul femeilor cu boala von Willebrand în timpul sarcinii, naşterii şi perioadei post-partum:Nivelul F VIII / F VW variază diferit în timpul sarcinii şi în perioada post-partum, depinzând inclusive de tipul bolii von Willebrand, după cum urmează:● Având în vedere faptul că în timpul sarcinii are loc o creştere a nivelului de F VIII / F VW, sângerările în această perioadă sunt extreme de rare pentru tipul 1 şi 2 al bolii. Totuşi, valorile trebuie monitorizate periodic, mai ales în ultimele 10 zile înainte de naştere. Daca nivelul de FVIII > 50% riscul de sângerare post-partum este minim, iar daca este <20% există o probabilitate mare de sângerare.● Pentru pacientele cu forma severă de boala von Willebrand (tipul 3) nu există modificări semnificative ale nivelului de F VIII / F VW în timpul sarcinii.● Pentru subtipul 2B al bolii, trombocitopenia se poate agrava în timpul sarcinii.● În primele 3-10 zile ale perioadei postpartum nivelul de FVW scade foarte rapid, cu risc major de sângerare, de aceea lăuzele cu boala von Willebrand necesita monitorizare intraspitalicească timp de 7-10 zile post-partum. Ca urmare, este foarte importanta menţinerea unor nivele plasmatice de FVIII / FvW de > 50 % atât antepartum, cât şi post-partum cel puţin 7-10 zile.5. Monitorizarea tratamentului● monitorizarea lunară, clinic şi paraclinic, a evenimentelor hemoragice şi a statusului articular la pacienţii cu forme severe● monitorizarea periodica, clinic şi paraclinic, a evenimentelor hemoragice şi a statusului articular la ceilalţi pacienţi, în funcţie de fenotipul bolii● monitorizarea dezvoltării anticorpilor inhibitori.6. Criterii de schimbare a tratamentului– reacţii de hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi– apariţia inhibitorilor anti-F VIII / FVWOBSERVAŢII FINALE1. Cine prescrie medicaţia?Medicii prescriptori sunt: medicii cu specialitatea, hematologie pediatrie sau medicina interna, cu atestare din partea unui serviciu de hematologie, pentru cazurile în care nu exista medic pediatru sau hematolog.2. Unde se face prescripţia?Prescrierea medicamentelor de substitutie specifice acestor afecţiuni se face în unităţile sanitare nominalizate pentru derularea PN de hemofilie, cu îndeplinirea criteriilor minimale şi anume, în condiţii de:– spitalizare continua– spitalizare de zi sau ambulator de specialitate.3. Pe ce durata de timp se poate face prescripţia?În cazul pacienţilor care nu beneficiază de profilaxie continuă/intermitentă, care pot prezenta eventuale episoade hemoragice uşoare sau moderate, se poate elibera medicaţia substitutivă corespunzătoare pentru 2-3 zile la domiciliu, cu obligativitatea revenirii la medicul curant pentru reevaluare, cu posibilitatea prelungirii tratamentului la nevoie.Tratamentul profilactic (de lungă sau scurtă durată) se poate elibera la domiciliu pentru o perioada de maxim 3 luni, numai în cazurile în care exista o colaborare intre medicul de familie al pacientului şi medicul specialist curant (pediatru / hematolog / medic de medicină interna atestat). În această situaţie, medicul curant are obligativitatea monitorizării clinice la domiciliu a pacientului lunar sau ori de câte ori este nevoie şi comunicarea către medicul specialist a situaţiei pacientului lunar sau ori de câte ori este nevoie. Condiţia este dovedirea tratamentului (prin returnarea flacoanelor folosite, respectiv prin aplicarea în Caietul de Monitorizare al Bolnavului hemofilic al etichetei de identificare a preparatului utilizat, sau altele).4. Unde se face administrarea tratamentuluiTratamentul poate fi administrat în orice unitate sanitară sau la domiciliu de către tutorele legal sau personalul medical instruiţi în cazul copiilor mici, sau chiar de către pacient în cazul copiilor mari, adolescenţilor/adulţilor instruiţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 39 cod (BD01D): DCI HEMOFILIE a fost modificat de pct. 22 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: GINGKO BILOBAAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 40 cod (C001I) DCI GINGKO BILOBA a fost abrogat de pct. 23 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: ALPROSTADILUMI. Definiţia afecţiunii:Arteriopatia obliterantă cronică a membrelor inferioare – evoluţia progresivă către obliterarea arterelor cu constituirea sindromului de ischemie cronică periferică, determinată de diferite boli de sistem, variate din punct de vedere etiopatogenic, morfopatologic şi clinic.ARTERIOPATII DE TIP DEGENERATIV:– arteriopatia aterosclerotică – dezvoltarea de leziuni ateromatoase la nivelul intimei, segmentare, necircumferenţială– arteriopatia senile – predomină scleroza şi depunerile de calciu, fiind circumferenţiale– arteriopatia diabetică – macroangiopaţia asociată des cu mediocalcinoză– microangiopatia – afectează venule, capilare, arterioleARTERIOPATII DE TIP INFLAMATOR:– Trombangeita Obliteranta (BOALA Buerger)– panvasculita de etiologie necunoscută– interesează arterele şi venele la indivizi tineri 20-40 ani– apare la mari fumători, de sex masculin– evoluează inexorabil spre necroza extremităţilorII. Stadializarea afecţiunii:– Stadiul I: alterarea perfuziei tisulare fără semne clinice sau acuze subiective– Stadiul II: alterarea perfuziei însoţită de claudicaţie intermitentă;– Stadiul III: durere ischemică de repaus;– Stadiul IV: ulceraţie ischemică, necroză, gangrene.III. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.), pentru tratamentul medical vasodilatator:Pacienţii diagnosticaţi cu Arteriopatie obliterantă cronică a membrelor inferioare, stadiile II-IV după clasificarea Fontaine, care au membrul inferior viabil şi la care procedeele de revascularizare sunt imposibile, au şanse de succes reduse, au eşuat anterior sau, mai ales, când singura opţiune rămasă este amputaţia.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament) medical vasodilatator prostaglandine (Alprostadil)NOTĂ:Administrarea se face în spital, sub supraveghere medicală. Soluţia trebuie administrată imediat după reconstituire.Administrare intravenoasă:Doza recomandată este de 40 мg alprostadil (2 fiole Vasaprostan 20), diluată în 50-250 ml soluţie salină izotonă, administrată în perfuzie intravenoasă pe o perioadă de 2 ore. Această doză se administrează de două ori pe zi, în perfuzie intravenoasă.Alternativ, se poate administra o doză de 60 мg alprostadil (3 fiole Vasaprostan 20), diluată în 50-250 ml soluţie salină izotonă.La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei > 1,5 mg/dl), tratamentul trebuie început cu o doză de 10 мg alprostadil (1/2 fiolă Vasaprostan 20), diluată în 50 ml soluţie salină izotonă, administrată în perfuzie intravenoasă pe o perioadă de 2 ore, de două ori pe zi. În funcţie de evoluţia clinică, doza poate fi crescută în 2-3 zile la doza uzuală recomandată (40 мg alprostadil).Administrare intraarterială: (de excepţie)!Doza recomandată este de 10 мg alprostadil (1/2 fiolă Vasaprostan 20), diluată în 50 ml soluţie salină izotonă, administrată în perfuzie intraarterială pe o perioadă de 60-120 minute, cu ajutorul unei pompe de perfuzat. Dacă este necesar, mai ales în prezenţa necrozelor, doza poate fi crescută la 20 мg alprostadil (o fiolă Vasaprostan 20), atât timp cât toleranţa pacientului este satisfăcătoare. Această doză se administrează o dată pe zi, în perfuzie intraarterială.Dacă perfuzarea intraarterială se va realiza printr-un cateter a demeure, se recomandă o doză de 0,1-0,6 ng/kg şi minut, administrată cu pompa de perfuzare pe o perioadă de 12 ore (echivalentul a 1/4-1 1/2 fiole de Vasaprostan), în funcţie de toleranţă şi de gravitatea afecţiunii.Administrare intravenoasă şi intraarterială:Volumul lichidian perfuzat pacienţilor cu insuficienţă renală şi celor care datorită unei afecţiuni cardiace prezintă riscuri, trebuie restricţionat la 50-100 ml pe zi, iar perfuzia trebuie realizată prin pompă de perfuzare.După 3 săptămâni de tratament, trebuie evaluat beneficiul tratamentului cu Vasaprostan 20. Dacă pacientul nu răspunde la tratament, administrarea de Vasaprostan 20 trebuie întreruptă. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 4 săptămâni.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Pacienţii care primesc Vasaprostan 20, în special cei cu tendinţă la dureri intense, insuficienţă cardiacă, edeme periferice sau insuficienţă renală (clearance-ul creatininei > 1,5 mg/dl) trebuie atent monitorizaţi pe durata fiecărei administrări. Trebuie efectuat frecvent controlul funcţiei cardiace (monitorizarea tensiunii arteriale, a frecvenţei cardiace şi a echilibrului hidric) şi, dacă este necesar, monitorizarea greutăţii, măsurarea presiunii centrale venoase şi monitorizare ecocardiografică. Pentru a evita apariţia simptomelor de hiperhidratare, volumul de Vasaprostan 20 perfuzat nu trebuie să depăşească 50-100 ml pe zi (pompă de perfuzat), iar timpul de perfuzat trebuie respectat întocmai. Înainte de externarea pacientului trebuie stabilizată funcţia cardiovasculară.Vasaprostan 20 trebuie administrat de către medici cu experienţă în tratarea arteriopatiei obliterante cronice a membrelor inferioare şi care sunt familiarizaţi cu monitorizarea funcţiei cardiovasculare, în unităţi specializate.În caz de apariţie a reacţiilor adverse se recomandă scăderea ratei de perfuzie sau întreruperea administrării.Vasaprostan 20 conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.Prudenţă la pacienţii care utilizează concomitent alte vasodilatatoare sau anticoagulante.VI. Criterii de excludere din tratament:Hipersensibilitate la alprostadil sau la oricare dintre excipienţi.Disfuncţii cardiace cum sunt insuficienţă cardiacă clasa III şi IV (conform clasificării NYHA), aritmie cu modificări hemodinamice relevante, boală coronariană insuficient controlată, stenoză şi/sau insuficienţă mitrală şi/sau aortică. Istoric de infarct miocardic în ultimele şase luni.Edem pulmonar acut sau istoric de edem pulmonar la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Boală pulmonară cronică obstructivă severă (BPCO) sau boală pulmonară veno-ocluzivă (BPVO). Infiltrat pulmonar diseminat.Insuficienţă hepatică.Tendinţă la sângerare cum este cea existenţă la pacienţii cu ulcer gastric şi/sau duodenal activ sau la cei cu politraumatisme.Vasaprostan 20 nu trebuie administrat femeilor gravide sau celor care alăptează.VII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatită cronică virală)După prima cură de 3-4 săptămâni, conform studiilor, 46% dintre pacienţi au conversie de la stadiile III-IV la stadiul II. Se recomandă monitorizarea pacienţilor la fiecare 6 luni sau mai repede dacă este nevoie. Pentru acei pacienţi care avansează din nou spre stadiile III-IV se recomandă reluarea terapiei de 3-4 săptămâni. Există evidente clinice foarte bune pentru repetarea curelor de 3-4 săptămâni de până la 4 ori.VIII. Prescriptori – iniţierea se face de către medici de specialitate din Clinică universitară.DCI IVABRADINUMI. INDICAŢII– Tratamentul bolii coronariene ischemice– Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile la adulţi cu boală coronariană ischemică şi ritm sinusal. Ivabradina este indicată:● la adulţi care au intoleranţă sau contraindicaţie la beta-blocante● în asociere cu beta-blocante la pacienţi insuficient controlaţi cu o doză optimă de beta-blocant şi a căror frecvenţă cardiacă este > 60 bpm.II. TRATAMENTTratamentul se începe cu doza de 2×5 mg/zi şi în funcţie de efectul clinic şi cel asupra frecvenţei cardiace (care se recomandă a nu se scădea sub 50 bătăi/min.), doza se creşte la 2 x 7,5 mg/zi.III. PRESCRIPTORITratamentul este iniţiat de medici cardiologi / medici specialişti de medicină internă şi medici de familie.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 42, cod (C003I) a fost modificat şi completat potrivit anexei 4 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 4) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI ACID OMEGA-3-ESTERI ETILICII. INDICAŢIE● Post-infarct miocardic cu fracţie de ejecţie <50% pentru scăderea riscului de moarte subită● În dislipidemiile cu hipertrigliceridemie tipul IV în monoterapie, tipul IIb/III în combinaţii cu statine când controlul trigliceridelor este insuficient.II. Stadializarea afecţiuniiIII. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc)– nivel al trigliceridelor > 500 mg/dLIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Post-infarct Miocardic: 1 g/zi (o capsulă)În hipertrigliceridemii: 2 g/zi; în cazul în care răspunsul nu este adecvat se poate mări doza la 4 g/zi.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Se recomandă ca agenţii de normalizare ai nivelului lipidelor să fie utilizaţi numai atunci când s-au realizat încercări rezonabile de a obţine rezultate satisfăcătoare prin metode non-farmacologice. Dacă se decide pentru utilizarea acestor agenţi, pacientul trebuie informat că utilizarea acestor medicamente nu reduce importanţa dietei.Tratamentul cu acid omega-3-esteri etilici se întrerupe la pacienţii care nu prezintă răspuns adecvat după 2 luni de tratament. În cazul în care pacientul prezintă răspuns adecvat la tratament, se efectuează evaluarea anuală a oportunităţii continuării tratamentului prin monitorizarea regimului igieno-dietetic şi a profilului lipidic.VI. Criterii de excludere din tratament:– hipertrigliceridemie exogenă (hiperchilomicronemie de tip 1)– hipertrigliceridemia endogenă secundară (în special diabet necontrolat).VII. PrescriptoriTratamentul este iniţiat de medici în specialitatea cardiologie/medicină internă, diabet şi boli de nutriţie, nefrologie şi este continuat de către medicii de familie pe baza scrisorii medicale, în doza şi pe durata recomandată de medicul care iniţiază tratamentul.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 43, cod (C004I) a fost modificat şi completat potrivit anexei 8 din ORDINUL nr. 536 din 8 august 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 21 august 2013, conform pct. 8 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: VALSARTAN/CANDESARTAN CILEXETILDefiniţia afecţiunii:Diagnosticul de Insuficienţă Cardiacă Cronică (ICC) se bazează pe evaluarea clinică, ce pleacă de la antecedentele pacientului, examenul fizic şi investigaţiile paraclinice adecvate.Conform Ghidului European de Diagnostic şi Tratament al Insuficienţei Cardiace Cronice (2005), componentele esenţiale ale ICC sunt reprezentate de un sindrom în care pacienţii trebuie să prezinte: simptome de IC, în special dispnee şi astenie, în repaus sau în timpul activităţii fizice şi edeme gambiere, precum şi semne obiective de disfuncţie cardiacă în repaus (preferabil ecocardiografice); dacă există dubii, diagnosticul este sprijinit de apariţia unui răspuns la tratamentul adecvat.Insuficienţa cardiacă poate fi descrisă prin referire la ventriculul interesat (stânga sau dreapta) sau la faza afectată a ciclului cardiac (sistolică sau diastolică).Clasificarea în IC stânga sau dreapta ţine cont de ventriculul afectat iniţial. În IC stânga, produsă de obicei de hipertensiune arterială sau de un infarct miocardic în ventriculul stâng (VS), simptomatologia legată de congestia pulmonară poate predomină la început. În IC stânga, simptomatologia legată de starea în circulaţia sistemică (edeme periferice, hepatomegalie, ascită, efuziuni pleurale) predomină în faza iniţială. Deoarece sistemul circulator este unul închis, IC ce afectează un ventricul îl vă interesa şi pe celălalt în final. De fapt, cea mai frecventă cauză de IC dreaptă este IC stânga.Cea mai frecvent utilizată este clasificarea în IC sistolică şi diastolică. În IC sistolică, este afectată ejecţia sângelui. În timpul sistolei, ventriculii nu se contractă cu o forţă suficientă pentru a învinge presiunea arterială (presarcină mare). Ca urmare, volumul de sânge pompat este prea mic, iar fracţia de ejecţie este redusă. Deseori, IC sistolică duce la cardiomiopatie dilatativă. În IC diastolică, nu se realizează o umplere normală a ventriculilor în diastola, fie din cauza relaxării prea lente, ca în cardiomiopatia restrictivă, fie din cauza îngroşării anormale a pereţilor ventriculari, ca în hipertrofia ventriculară. În cele mai multe cazuri, IC sistolică şi diastolică coexistă la acelaşi pacient.Stadializarea afecţiunii:New York Heart Association (NYHA) a realizat un sistem de clasificare funcţională, pe baza simptomatologiei şi a nivelului activităţii fizice, în relaţie cu calitatea vieţii pacientului:● Clasa I: pacienţii au boală cardiacă, dar nu prezintă niciun disconfort în timpul activităţilor fizice obişnuite;● Clasa a II-a: pacienţii prezintă o uşoară limitare a activităţilor fizice;● Clasa a III-a: pacienţii prezintă o limitare marcată a activităţilor fizice, din cauza bolii;● Clasa a IV-a: pacienţii nu pot efectua nicio activitate fizică fără un anume grad de disconfort. Aceştia prezintă simptomatologie de disfuncţie cardiacă, inclusiv în repaus.I. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.):Ghidul European de Diagnostic şi Tratament al Insuficienţei Cardiace Cronice (2005) recomandă administrarea Blocanţilor Receptorilor Angiotensinei II (BRA) la următoarele categorii de pacienţi:● disfuncţie asimptomatică a VS: BRA indicaţi în caz de intoleranţă la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA);● ICC simptomatică (NYHA II): BRA indicaţi cu sau fără IECA;● ICC agravată (NYHA III-IV): BRA indicaţi cu sau fără IECA;● ICC în stadiu terminal (NYHA IV): BRA indicaţi cu sau fără IECA.În România, informaţiile de prescriere ale BRA autorizaţi pentru tratamentul pacienţilor cu ICC prevăd administrarea la următoarele categorii:Candesartan cilexetil: Pacienţi cu IC şi insuficienţă funcţională sistolică a VS (fracţie de ejecţie a VS ≤ 40%), ca tratament adjuvant la tratamentul cu IECA sau atunci când tratamentul cu IECA nu este tolerat.Valsartan: Tratament simptomatic la pacienţi cu IC, când nu pot fi utilizaţi IECA, sau ca tratament adjuvant al IECA, când nu pot fi utilizate beta-blocante.II. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):Candesartan cilexetil: Doza iniţială recomandată de candesartan cilexetil este de 4 mg, o dată pe zi. Creşterea treptată a acestei doze până la atingerea dozei ţintă de 32 mg, o dată pe zi, sau a celei mai mari doze tolerate se efectuează prin dublarea dozei la intervale de cel puţin 2 săptămâni.Nu este necesară ajustarea dozei iniţiale la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu hipovolemie, insuficienţa renală sau insuficienţa hepatică uşoară până la moderată.Tratament asociatSe poate administra candesartan cilexetil în asociere cu alte tratamente ale insuficienţei cardiace, inclusiv cu IECA, beta-blocante, diuretice sau glicozide digitalice sau cu asocieri ale acestor medicamente.Valsartan: Doza iniţială recomandată de valsartan este de 40 mg, administrată de 2 ori pe zi.Creşteri ale dozei la 80 mg şi 160 mg de 2 ori pe zi trebuie făcute la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la administrarea celei mai mari doze tolerate de către pacient. Trebuie avută în vedere reducerea dozelor diureticelor administrate în asociere. Doza zilnică maximă administrată în cadrul studiilor clinice este de 320 mg, administrată fracţionat.Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei > 10 ml/min).La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, fără colestază, doza de valsartan nu trebuie să depăşească 80 mg.Tratament asociatValsartan poate fi administrat în asociere cu alte medicamente pentru insuficienţă cardiacă. Cu toate acestea, administrarea concomitentă cu un IECA şi un beta-blocant nu este recomandată.III. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Ghidul European de Diagnostic şi Tratament al Insuficienţei Cardiace Cronice (2005) recomandă următoarele măsuri pentru monitorizarea pacienţilor cu ICC:● folosirea unei echipe pluri-disciplinare;● urmărire atentă, prima evaluare la 10 zile după externare;● stabilirea planului de tratament la externare;● creşterea accesului la îngrijirile de sănătate;● optimizarea tratamentului cu ajutorul ghidurilor;● evaluare precoce a semnelor şi simptomelor (de ex. prin monitorizare la distanţă);● regim diuretic flexibil;● educaţie şi consiliere intensive;● urmărire în spital sau în ambulator;● atenţie la strategiile comportamentale;● creşterea complianţei.IV. Criterii de excludere din tratament:Candesartan cilexetil:● hipersensibilitate la candesartan cilexetil sau la oricare dintre excipienţii Atacand;● sarcina şi alăptare;● insuficienţă hepatică severă şi/sau colestază;● copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 18 ani.Valsartan:● hipersensibilitate la valsartan sau la oricare dintre excipienţii Diovan;● insuficienţa hepatică severă, ciroză biliară şi colestază;● insuficienţă renală severă (clearance creatinină <10 ml min) şi pacienţi care efectuează dializă;● sarcina şi alăptare;● eficacitatea şi siguranţa nu au fost stabilite la copii şi adolescenţi (<18 ani).V. Reluare tratament (condiţii) – neaplicabil.VI. Prescriptori: Iniţierea tratamentului se efectuează de către medicii în specialitatea cardiologie, medicina interna, tratamentul putând fi continuat şi de medicii de familie în baza scrisorii medicale.–––-Pct. VI din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 44 cod (C005I) DCI: VALSARTAN/CANDESARTAN CILEXETIL a fost modificat de pct. 24 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: IRBESARTANUMDefiniţii1) Boala cronică de rinichi diabetică este definită ca: … a. Microalbuminurie sau macroalbuminurie (> 300 mg albumină/24 ore sau mg albumină/g creatinină) + retinopatie diabetică (± HTA ± reducerea eRFG);saub. Microalbuminurie + durată a diabetului zaharat (DZ) de tip 1 mai mare de 10 ani (± HTA ± reducerea eRFG).2) Microalbuminuria este definită prin eliminarea de albumină între 30-300 mg/24 ore sau 20-200 micrograme/minut sau între 20-200 mg/g creatinină la bărbat şi 30-300 mg/g creatinină la femeie, dacă 2 determinări din 3 sunt pozitive în interval de 6 luni, în absenţa infecţiilor urinare, a DZ dezechilibrat, HTA necontrolate şi a insuficienţei cardiace. … IndicaţiiIrbesartanum este indicat în tratamentul de primă linie al bolii cronice de rinichi diabetice cu: microalbuminurie asociată sau nu cu HTA şi eRFG > 60 mL/min sau macroalbuminurie asociată cu HTA şi eRFG > 30 mL/min.TratamentObiectivea. Dispariţia/reducerea/reducerea progresiei microalbuminuriei spre macroalbuminurie;b. Reducerea macroalbuminuriei cu 50% după 6 luni;c. Reducerea degradării funcţiei renale.Doze300 mg/zi, în priză unică.Întreruperea tratamentuluiEste indicată numai în caz de efecte adverse: creşterea cu > 30% a creatininei serice faţă de valoarea bazală, în absenţa altor cauze de hipoperfuzie renală, este sugestivă probabil de stenoză semnificativă de arteră renală şi impune evaluare şi tendinţa la hiperkaliemie, necorectată prin regim sau medicaţii asociate.Lipsa de răspuns a microalbuminuriei (lipsa normalizării sau evoluţia spre macroalbuminurie) sau a macroalbuminuriei (scăderea cu 50% a proteinuriei la 6 luni) nu impune oprirea terapiei ci asocierea altor mijloace antiproteinurice (inhibitori ai enzimei de conversie a angioteninei, antialdosteronice).MonitorizareLa bolnavii aflaţi sub tratament vor fi monitorizate lunar, în primele trei luni şi apoi trimestrial: microalbuminuria (determinare în spot urinar: raport albumină/creatinină urinară) sau macroalbuminuria (determinare cantitativă), eRFG (determinarea creatininei serice) şi potasiul seric.PrescriptoriMedici nefrologi şi diabetologi.Evaluarea riscului cardiovascular global şi managementul riscului – AlgoritmNumele pacientului ________________________________ Sex ______ Vârsta _______*Font 8* ┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ 1. Screening de FR CV: Evaluează anamnestic următoarele şi măsoară TA: │ │ Fumat V#, HTA, DisL, AHC CV, BCV- │ │ manifestă D7 │ └───┬────────────┬────────────────────┬────────────────────────┬─────────────────────────────┬─────────────┬─┘ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ v v v v v │ ┌─────┐ ┌──────────┐ ┌──────────────────────┬────────────────────────────┐ ┌─────────────────────┐ │ │ Fără│ │ Fumat ≥ 1│ │ Vârsta [] ≥ 45, []≥55│ Istoric DisL sau Me anti L │ │[] Boli carebrovasc.:│ v │ FR │ │ ţigară-zi│ │ HTA confirmată – │ AHC: BCV la [] <55 │ │avc ischemic, ├───────────┐ └─────┘ └──────────┘ │ Me aHTA │ │ │Hemoragie cerebrală │ [] HCst T │ └──────────┬───────────┴────────┬───────────────────┘ │ │ ≥ 320 mg %│ │ │ │ │ │ v v │ │ │ │ ┌──────────────────────────────────┐ │ │ │ │ │ Determinare laborator a jeune: │ │[] Boli cardiace: │ │ │ │ Cst. Total şi Glicemie │ │IMA, AP, Revasc. │ │ │ │ │ │Coronar, ICC │ [] LDL ≥ │ │ │ Determinarea RCV harta SCORE │ │[] Boli renale: │ 240 mg% │ │ │ Risc de BCV fatală la 10 ani │ │Nefrop.DZ, │ izolat │ │ └──────────────┬───────────────────┘ │IRC: Cr > 1,4 mg/dl │ │ │ . │ . │([]), > 1,5 mg/dl([])│ │ │ . . │ . . │Purie > 300 mg/24h │ │ │ . . │ . . │ │ │ │ . . │ . . │ │ │ │ . RCV global . │ . RCV . │ │ [] HTA ≥ │ │ . <5% . │ . global . │[] Boli vasculare │ 180/110 │ │ ┌──────┐ . . │ . . │periferice │ mmHg │ │ │ +HTA │ . . │ . . . │[] Retinopatie HTA │ │ │ └──────┘ . │ . . │avansată: ├───────────┘ │ │ │ . └────────────┬────────┘ │ │ │ . │ │ v v > v │ ┌──────────────────────────────────────────────┐ ┌───────────────────────────┐ │ │ Afectarea de organe ţintă? │ ────────────────> │ Managementul RCV crescut │ │ │ [] HVS │ └────────────┬──────────────┘ │ │ ECG: I.Sokolov-Lyon > 38 mm, I.Cornell │ │ │ │ > 2440 mm * ms │ │ │ │ Ecografie cord: I.masa VS la B ≥ 125 g/m², │ │ │ │ F ≥ 110 g/m² │ v │ │ [] Creatinina plasmatică │ ┌───────────────────────────┐ │ │ [] > 1,3 – 1,5 mg/dl, [] > 1.2 – 1.4 mg/dl │ │ Ţinte: │ │ │ [] Microalbuminurile │ │ │ │ │ (30 – 300 mg/24h) │ │ Fumat 0 │ │ │ [] Plăci de aterom la Echo vase: │ │ Dietă tip mediteranean │ v └──────────────────────────────────────────────┘ │ Exerciţiu fizic: 5×30-45 │ ┌──────────────────────┐ ┌────────────────────────┐ │ min/Sapt │ │ Managementul RCV │ │ Managementul RCV │ │ Aspirină │ │ mic │ │ moderat │ │ Statină │ └───────────┬──────────┘ └────────────┬───────────┘ │ IECA │ v v │ Control glicemic optim │ ┌──────────────────────┐ ┌────────────────────────────────┐ │ <*7% │ │ Ţinte: │ │ Ţinte: │ │ Gicemie a jeune <126 mg% │ │ │ │ Fumat 0 │ │ TA │ │ │ Dietă tip mediteranean │ │ mmHg │ │ │ │ Exerciţiu fizic: 5×30 min/Săpt │ └───────────────────────────┘ │ │ │ TA │ │ │ IMC <25 kg m² │ └──────────────────────┘ └────────────────────────────────┘Protocol de prescriere a medicamentelor hipolipemianteJustificare:Există o relaţie directă între reducerea nivelului colesterolului plasmatic şi a riscului cardiovascular– O reducere cu 10% a Cst T se însoţeşte de o reducere cu 25% a incidenţei bolii coronariene după 5 ani– O reducere cu 40 mg a Cst LDL determină o reducere de 20% a evenimentelor cardiovasculare– Scăderea LDL Cst se corelează cu un risc scăzut de AVC ischemiceManagementul dislipidemiilorPrincipiul de bază în managementul dislipidemiilor – nevoia de a lua decizii în funcţie de Riscul Cardiovascular Global – RCVG (utilizând hărţile SCORE) şi de a interveni asupra tuturor factorilor de risc cardiovascular: fumat, exerciţiu fizic, dietă, controlul TA.Ţintele tratamentului┌──────────┬──────────────────┬───────────────────────────────────────────────┐│ │Populaţia generală│ Subiecţi cu risc foarte înalt │├──────────┼──────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤│ │ │Bolnavi cu boala cardiovasculară ││ │ │aterosclerotică manifestă DZ │├──────────┼──────────────────┼───────────────────────────────────────────────┤│ │ │Asimptomaticii ││ │ │+ FR multipli pt a dezvolta boala ││ │ │cardiovasculară cu RCV > 5% ││ │ │Cei cu 1 FR la nivel înalt ││ │ │HCst familială – Cst T > 320, LDL Cst > 240 │├──────────┼──────────────────┼────────────────────────┬──────────────────────┤├──────────┼──────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┤│ │ │ Optim │ Ideal │├──────────┼──────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┤│Cst T │ <190 mg dl │< 175 (4,5 mmol l)││ │ <(5 mmol/l) │ │ │├──────────┼──────────────────┼────────────────────────┼──────────────────────┤│LDL Cst │ <115 mg dl │< 100 (2,5 mmol l)││ │ (3 mmol/l) │ │ │└──────────┴──────────────────┴────────────────────────┴──────────────────────┘Chiar dacă aceste ţinte nu pot fi atinse, se are în vedere reducerea RCVG prin toate căile amintite.Valorile HDL respectiv ale TG trebuie folosite în alegerea strategiei terapeuticeMijloacele terapeutice medicamentoaseStatinele sunt medicamente sigure şi uşor de mânuit. Cel mai sever efect advers este miopatia şi extrem de rar, rabdomioliza, situaţii în care administrarea medicamentelor trebuie oprită.Fibraţii scad trigliceridele şi cresc HDL colesterolul, şi într-o mai mică măsură decât statinele, reduc Cst T şi LDL Cst. Sunt utile în tratamentul dislipidemiei la pacienţii cu HDL Cst scăzut, TG crescute.Monoterapia cu fibraţi nu poate fi susţinută ca terapie de prima linie la pacienţii cu diabet, dar pot fi administraţi la cei cu HDL scăzut în mod persistent, sau la cei cu nivele foarte înalte de TG, pentru diminuarea riscului de pancreatita.Ezetimibul, un inhibitor al absorbţiei colesterolului din intestinul subţire, are efect redus de scădere a HDLCst, dar pot fi administraţi la pacienţii cu BCV sau RCV înalt şi boală activă de ficat, când statinele şi fibraţii sunt contraindicaţi sau la pacienţii cu intoleranţă la statine.Principala indicaţie a ezetimibului rămâne administrarea în tratament combinat cu statine, la pacienţii cu risc CV foarte înalt şi la care tratamentul cu statine sau statine şi fibraţi, concomitent cu dieta şi exerciţiul fizic, nu asigură atingerea nivelelor ţintă.Chiar şi la cei la care terapia medicamentoasă se iniţiază de la început, intervenţiile privind optimizarea stilului de viaţă (OSV) – dieta şi exerciţiul fizic, trebuie susţinute, pe tot parcursul monitorizării pacientului.AlgoritmPacienţii cu boala cardiovasculară manifestă, DZ tip 1 sau 2 sau dislipidemie severă (ex cei cu Hipercolesterolemie familială) au deja risc înalt. Pentru toţi ceilalţi, estimarea RCVG se face utilizând hărţile de risc SCORE.*Font 9* ^ ^ ^ ^ ^ . . . . . . . . . . . BCV . . . . HCst . . Risc . . Risc . . . . . . . . E≥5% . . │. . . . . . . . . . .│ v v ┼ ┼ v │ ┌────────────────────────┼───────┐ ┌─────────┼───────┐ ↓ │ ↓ │ │ ↓ │ ┌───────────────┐ │Sfat privind dieta şi exerciţiul│ │Sfat pentru OSV │ │Sfat privind │ │fizic + abordarea concomitentă a│ │Abordare FR │ │OSV │ │celorlalţi FR │ │Reevaluare SCORE │ │Dieta │ │ │ │şi LDLCst după │ │Ex fizic │ │Ţintele cât mai joase (vezi │ │3 luni │ │ │ │tabelul) │ └─┼────────────┼──┘ │┌─────────────┐│ │Cst T <175 mg dl │ ↓ ││cst ││ │Statine ca primă opţiune, │ ^ ^ ││T <190 mg dl││ │indiferent de nivelul Cst bazal │ . . . Cst . ││LDL ││ │Fibraţi a doua opţiune sau în │ . . . T <190 . ││c < 115 mg dl││ │asociere cu statine, la cei la │. SCORE . . LDL Cst . ││ ││ │care HDL f scăzut (B 5% . . <115 . ││ ││ │F <45 mg dl), tg f crescute │←─── . ───────→│└─────────────┘│ │Ezetimib la cei cu intoleranţă │ v . . ↑ │ │ │la statine sau la cei cu boală │ v │ └───────┼───────┘ │hepatică activă la care │ ┌────┘ │ │statinele sunt contraindicate │ │ │ └───────────────┼────────────────┘ ↓ ↓ │ ┌────────────┐ ┌────────────┐ ↓ │ Reevaluare │ │ Reevaluare │ ┌───────────────────────┐ │ anuală │ │ la 5 ani │ │Reevaluare la 6-12 luni│ └────────────┘ └────────────┘ └───────────────────────┘Sursa bibliograficăEuropean Journal of Cardiovascular Prevention and Rehabilitation 2007 – European Guidelines on cardiovascular disease prevention in clinical practice Fourth Joint Task ForceProtocol terapeutic în hipertensiunea arterială pulmonară: SILDENAFILUM, BOSENTANUM, AMBRISENTANUM, MACITENTANUM, RIOCIGUATHipertensiunea pulmonară la copil este o problemă importantă de sănătate publică în prezent, în România, iar subgrupul hipertensinii pulmonare secundare bolilor cardiace congenitale este potenţial curabil în majoritatea cazurilor. Datorită diagnosticării tardive a bolilor cardiace congenitale (care adesea se însoţesc în evoluţie de hipertensiune pulmonară), incidenţa hipertensiunii pulmonare în populaţia pediatrică este extrem de mare, însă există încă, până la un anume moment în decursul evoluţiei, posibilitatea operării malformaţiei cardiace şi, în consecinţă, de dispariţie/ameliorare a hipertensiunii pulmonare. Având în vedere durata evoluţiei acestei hipertensiuni pulmonare, este necesară terapia ei medicamentoasă, înainte şi o perioadă după operaţie, pentru a face posibile aceste corecţii chirurgicale tardive.Etiologia sa este multiplă:A. secundară (malformaţii cardiace congenitale sau dobândite, colagenoze etc.);B. idiopatică (hipertensiunea pulmonară idiopatică)A. Din categoria pacienţilor cu malformaţii cardiace congenitale şi care dezvoltă hipertensiune pulmonară secundară deosebim trei categorii aparte:1. Malformaţiile cardiace congenitale simple cu şunt stânga-dreapta care evoluează spre hipertensiune pulmonară (defect septal atrial, defect septal ventricular, canal arterial persistent etc.)Deoarece nu există o reţea de cardiologie pediatrică, numeroşi copii rămân nediagnosticaţi şi nu sunt operaţi la timp, dezvoltând hipertensiune pulmonară.Hipertensiunea pulmonară fixă, ireversibilă, face imposibilă corecţia chirurgicală a acestor copii.Pentru a aprecia posibilitatea efectuării corecţiei chirurgicale la un copil cu malformaţie cardiacă congenitală şi hipertensiune pulmonară, aceşti copii trebuie testaţi invaziv, prin cateterism cardiac, pentru a aprecia rezistenţele lor pulmonare (test care se realizează în laboratoarele de angiografie specializate din ţară), utilizând vasodilatatoare de tipul oxidului nitric sau ilomedin. Ulterior, dacă testele arată că sunt încă operabili (rezistenţe vasculare pulmonare RVP, valori moderat crescute), necesită tratament vasodilatator pulmonar, în vederea scăderii rezistenţelor pulmonare, pentru a asigura postoperator o evoluţie bună. În perioada postoperatorie, unii dintre ei necesită continuarea terapiei vasodilatatoare pulmonare, în condiţiile în care rezistenţele pulmonare se menţin crescute pe o perioadă de timp. Medicamentele care există pe piaţa farmaceutică românească şi au proprietăţi vasodilatatoare pulmonare sunt: Sildenafilum şi Bosentanum. Terapia pregătitoare preoperatorie se administrează pe o perioadă de 2-3 luni, în timp ce în postoperator se menţine tratamentul maximum 6 luni – total 8-9 luni de terapie vasodilatatoare pre– şi postoperatorie, pentru a putea beneficia de tratament chirurgical în bune condiţii şi a fi complet vindecaţi la finele acestui tratament.2. Malformaţii cardiace congenitale la care s-a instalat deja hipertensiunea pulmonară fixă, ireversibilă.Pacienţii la care s-a instalat deja hipertensiunea pulmonară ireversibilă, cu rezistenţe vasculare pulmonare prohibitive, nereactive la testul vasodilatator, pacienţi cianotici, cu şunt dreapta-stânga, cunoscuţi ca având sindromul Eisenmenger, sunt pacienţi care au două opţiuni terapeutice: transplantul cord-plămân (intervenţie care nu se practică în România încă, este extrem de costisitoare şi leagă practic pacientul de spital asigurând o supravieţuire în medie de 10 ani, conform datelor din literatură) şi terapia vasodilatatoare care ameliorează condiţiile de viaţă şi asigură o supravieţuire de aproximativ 20-30 de ani fără intervenţii invazive.3. O a treia categorie de pacienţi o constituie copiii cu malformaţii cardiace congenitale complexe: transpoziţia de mari vase, trunchiul arterial comun şi cei cu fiziologie a malformaţiilor cardiace tip ventricul unic, anastomoze cavo-pulmonare. Această categorie abia începe să devină o problemă, în condiţiile în care în România asemenea operaţii de corecţie a acestor leziuni se fac de cel mult 5-6 ani. În următorii ani ne vom confrunta cu problemele ridicate de aceşti pacienţi, atât în patologia pediatrică, dar mai ales în cea a adultului (pentru că aceşti copii operaţi pentru malformaţii cardiace congenitale complexe vor deveni adolescenţi sau adulţi cu necesităţi particulare de îngrijire, dar mai ales de urmărire).4. Pacienţii cu hipertensiune pulmonară idiopatică sunt mult mai rari în perioada copilăriei decât la vârsta adultă. Evoluţia şi prognosticul lor este mult mai sever decât al pacienţilor cu sindrom Eisenmenger; necesită terapie continuă, iar speranţa de viaţă este sub 2 ani.SILDENAFILUM ŞI BOSENTANUMA. PENTRU COPII:CRITERII DE INCLUDERE ŞI MONITORIZAREA TRATAMENTULUI– Grupa de vârstă 0-18 ani;– malformaţii cardiace congenitale cu şunt stânga-dreapta care evoluează spre hipertensiune pulmonară cu rezistenţe pulmonare vasculare crescute, reactive la testul vasodilatator;– sindrom Eisenmenger;– malformaţiile cardiace congenitale complexe de tip ventricul unic şi anastomozele cavo-pulmonare, cu creşterea presiunii în circulaţia pulmonară;– hipertensiunea pulmonară idiopatică;– necesitatea dispensarizării acestor pacienţi.– TRATAMENTUL CU SILDENAFILUM:– Iniţierea tratamentului: urmărirea funcţiei renale, a celei hepatice, testul de mers de 6 minute (la pacienţii care se pretează la efectuarea acestui test având în vedere grupa de vârstă, afecţiunea cardiacă), examen fund de ochi pentru depistarea retinitei pigmentare (administrat cu precauţie).– Pacienţii sunt reevaluaţi lunar din punct de vedere clinic, biologic, ecocardiografic şi terapeutic în vederea creşterii progresive a dozei de Sildenafilum şi pentru depistarea eventualelor efecte adverse.– După 2-3 luni de tratament se repetă explorarea hemodinamică invazivă în vederea determinării rezistenţelor vasculare pulmonare şi stabilirii indicaţiei de corecţie chirurgicală.– La pacienţii cu indicaţie de corecţie chirurgicală se va continua în perioada postoperatorie tratamentul cu Sildenafilum timp de 6 luni, după care pacientul se reexplorează hemodinamic. În cazul în care rezistenţele vasculare pulmonare sunt normale, se va sista tratamentul. Persistenţa RVP crescute impune continuarea tratamentului vasodilatator pulmonar pe toată durata vieţii.– TRATAMENT CU BOSENTANUM:– Iniţierea tratamentului cu Bosentanum: doza terapeutică în funcţie de greutatea corporală, se va administra în două prize;– Evaluarea periodică clinică, biologică, ecocardiografică: se urmăresc probele hepatice (hepatotoxicitatea – efectul advers cel mai frecvent raportat), hemoglobina, hematocrit.DURATA TRATAMENTULUI ŞI DOZELE TERAPEUTICE:– Tratamentul cu Sildenafilum:– Durata tratamentului preoperator în vederea pregătirii patului vascular pulmonar: 2-3 luni, urmat de explorare hemodinamică invazivă. Doza iniţială este de 0,25 mg/kg/doză în 4 prize, cu creşterea progresivă a dozei la 0,5 mg/kg/doză şi ulterior la 1 mg/kg/doză în 4 prize.– La pacienţii cu indicaţie de corecţie chirurgicală se va continua tratamentul cu Sildenafilum în medie 6 luni postoperator, cu repetarea explorării hemodinamice invazive, doza de administrare fiind de 1 mg/kg/doză în 4 prize. Dacă la 6 luni postoperator RVP determinate invaziv sunt normale se va sista tratamentul. Dacă leziunile vasculare pulmonare progresează în pofida tratamentului chirurgical şi vasodilatator pulmonar (după cele 6 luni de tratament postoperator), pacientul necesită tratament vasodilatator pulmonar (Bosentanum) pe toată durata vieţii.– Tratamentul cu Bosentanum:– La pacienţii cu malformaţii cardiace congenitale şi hipertensiune pulmonară secundară, durata tratamentului este în funcţie de reactivitatea patului vascular pulmonar, în medie între 9-12 luni.– La pacienţii cu malformaţii cardiace congenitale şi hipertensiune pulmonară secundară, la care, după tratamentul vasodilatator pulmonar în vederea pregătirii patului vascular pulmonar, rezistenţele vasculare pulmonare sunt crescute, contraindicând corecţia chirurgicală – tratament pe toată durata vieţii.– La pacienţii la care postoperator rezistenţele vasculare pulmonare se menţin crescute, se va continua tratamentul pe toată durata vieţii – terapie vasodilatatoare pulmonară unică sau asociată.– La pacienţii cu sindrom Eisenmenger şi hipertensiune pulmonară idiopatică tratamentul se va administra pe toată durata vieţii.– Având în vedere grupa de vârstă pediatrică, administrarea Bosentanumului se face raportat la greutatea corporală. La pacienţii cu greutate sub 20 kg doza este de 31,25 mg în 2 prize; între 20-40 kg doza este de 62,5 mg în 2 prize; la copiii cu greutate peste 40 kg doza este de 125 mg în 2 prize.– La pacienţii cu rezistenţe vasculare pulmonare prohibitive se va continua tratamentul vasodilatator pulmonar pe toată durata vieţii.CONTRAINDICAŢII ALE TRATAMENTULUI VASODILATATOR PULMONAR:– hipersensibilitate la unul dintre componentele produsului;– sarcină;– administrarea concomitentă cu ciclosporină (Bosentanum);– insuficienţă hepatică (Bosentanum);– boala pulmonară veno-ocluzivăADMINISTRARE CU PRECAUŢIE A TRATAMENTULUI VASODILATATOR PULMONAR:– hipertensiune arterială sistemică;– retinită pigmentară (Sildenafilum);– ischemie miocardică, aritmii;– malformaţii ale penisului sau patologii care predispun la priapism (leucemie, mielom multiplu, siclemie) (Sildenafilum);– administrare concomitentă de nitraţi, vasodilatatoare sistemiceMEDICI PRESCRIPTORI:Prescrierea medicaţiei, precum şi dispensarizarea se efectuează de către medicii din unităţile sanitare care derulează Programul naţional de tratament pentru bolile rare – tratament specific pentru bolnavii cu hipertensiune arterială pulmonară.B. PENTRU ADULŢI:CRITERII DE INCLUDEREVor fi eligibile pentru program următoarele categorii de bolnavi cu HTAP:1. idiopatică/familială;2. asociată cu colagenoze;3. asociată cu defecte cardiace cu şunt stânga-dreapta de tipul defect septal ventricular (DSV), defect septal atrial (DSA), canal arterial persistent (PCA).– Condiţii suplimentare obligatorii faţă de bolnavii din lista de mai sus:1. vârsta între 18 şi 70 de ani;2. pacienţi cu HTAP aflaţi în clasa funcţională II-IV NYHA;3. pacienţii la care cateterismul cardiac drept evidenţiază o PAPm > 35 mmHg şi PAPs > 45 mmHg, presiune capilară pulmonară <15 mmhg;4. pacienţii a căror distanţă la testul de mers de 6 minute efectuat iniţial este > 100 metri şi <450 metri;5. pacienţii trebuie să fie incluşi în Registrul naţional de hipertensiune arterială pulmonară.CRITERII DE EXCLUDERE:– pacienţii cu HTAP secundară unor entităţi nespecificate în criteriile de includere şi în indicaţiile ghidului de tratament;– pacienţii cu boli cardiace congenitale altele decât cele precizate la criteriile de includere;– pacienţii cu boli ale cordului stâng (cardiopatii stângi, valvulopatii stângi) care se însoţesc de hipertensiune venoasă pulmonară;– pacienţi care prezintă patologii asociate severe, cu speranţa de supravieţuire mică (neoplasme, insuficienţă renală cronică severă, insuficienţă hepatică severă);– pacienţii care prezintă contraindicaţii legate de medicamentele vasodilatatoare utilizate;– pacienţii cu alergie sau intoleranţă cunoscută la medicamentele vasodilatatoare utilizate.DURATA TRATAMENTULUITratamentul se administrează pe termen nelimitat, pe toată durata vieţii pacientului sau până la îndeplinirea condiţiilor de întrerupere a tratamentului.MODALITATEA DE ADMINISTRARE A TRATAMENTULUI CU SILDENAFILUMPacient, 20 mg x 3/ziCRITERII DE MODIFICARE A TRATAMENTULUI CU SILDENAFILUM:a) Iniţierea tratamentului cu Sildenafilum … Tratamentul cu Sildenafilum se iniţiază în doze terapeutice (pacient adult, 20 mg x 3/zi), fără creştere progresivă a dozelor. Tratamentul cu Sildenafilum nu necesită monitorizare biologică.b) Creşterea dozelor de Sildenafilum cu 33% (pacient adult, 20 mg x 4/zi) în cazul absenţei ameliorării sau agravării clinice … c) Terapie asociată cu Bosentanum, în cazul absenţei ameliorării sau a agravării clinice, sub monoterapie cu Sildenafilum … d) Oprirea tratamentului cu Sildenafilum: … (i) decesul pacientului;(ii) decizia pacientului de a întrerupe tratamentul cu Sildenafilum, contrar indicaţiei medicale;(iii) decizie medicală de întrerupere a tratamentului cu Sildenafilum în cazul intoleranţei la tratamentMODALITATEA DE ADMINISTRARE A TRATAMENTULUI CU BOSENTANUMpacient adult, 125 mg x 2/ziCRITERII DE MODIFICARE A TRATAMENTULUI CU BOSENTANUMIniţierea tratamentului cu BosentanumTratamentul cu Bosentanum se iniţiază în doze de 50% (la adult 62,5 mg de 2 ori pe zi la interval de 12 ore) faţă de doza recomandată pentru tratamentul de lungă durată, pentru o perioadă de o lună, cu monitorizarea valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT). În cazul toleranţei hepatice bune se creşte doza de Bosentanum la doza recomandată pentru tratamentul de lungă durată (adult 125 mg de 2 ori pe zi, la interval de 12 ore). Determinarea transaminazelor hepatice se va face la fiecare 2 săptămâni pentru primele 6 săptămâni şi ulterior o dată pe lună pe toată durata tratamentului cu Bosentanum.Bosentanum şi funcţia hepatică(i) Reducerea dozelor administrate de Bosentanum cu 50% – în cazul creşterii valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT la două determinări succesive) între 3 şi 5 ori faţă de valoarea maximă normală a testului; se monitorizează apoi ALAT şi ASAT la două săptămâni. Dacă valorile revin la normal, se poate reveni la doza iniţială de administrare a Bosentanum.(ii) Întreruperea temporară a administrării Bosentanum – în cazul creşterii valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT la două determinări succesive) între 5 şi 8 ori faţă de maxima normală a testului; se monitorizează apoi ALAT şi ASAT la două săptămâni. Dacă valorile revin la normal, se poate reintroduce progresiv tratamentul cu Bosentanum.(iii) Întreruperea definitivă a administrării Bosentanum – în cazul creşterii valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT la două determinări succesive) la peste 8 ori faţă de maximă normală a testului.Terapie asociată cu Sildenafilum, în cazul absenţei ameliorării sau a agravării clinice, sub monoterapie cu Bosentanum.Oprirea tratamentului cu Bosentanum:(i) decesul pacientului;(ii) decizia pacientului de a întrerupe tratamentul cu Bosentanum, contrar indicaţiei medicale;(iii) decizie medicală de întrerupere a tratamentului cu Bosentanum în cazul intoleranţei la tratament;(iv) nu este recomandată oprirea bruscă a tratamentului cu Bosentanum datorită unui posibil efect de rebound. Se recomandă reducerea treptată a dozelor într-un interval de 3-7 zile.MODALITATEA DE ADMINISTRARE A TRATAMENTULUI CU SILDENAFILUM ŞI BOSENTANUM ÎN ASOCIEREPacient adult: Sildenafilum 20 mg x 3/zi şi Bosentanum 125 mg x 2/ziCRITERII DE MODIFICARE A TRATAMENTULUI CU SILDENAFILUM ŞI BOSENTANUMIniţierea tratamentului cu BosentanumTratamentul cu Bosentanum se iniţiază în doze de 50% (la adult 62,5 mg de două ori pe zi la interval de 12 ore) faţă de doza recomandată pentru tratamentul de lungă durată, pentru o perioadă de o lună, cu monitorizarea valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT). În cazul toleranţei hepatice bune se creşte doza de Bosentanum la doza recomandată pentru tratamentul de lungă durată (adult 125 mg de două ori pe zi, la interval de 12 ore). Determinarea transaminazelor hepatice se va face la fiecare două săptămâni pentru primele 6 săptămâni şi ulterior o dată pe lună pe toată durata tratamentului cu Bosentanum.Bosentanum şi funcţia hepatică(i) Reducerea dozelor administrate de Bosentanum cu 50% – în cazul creşterii valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT la două determinări succesive) între 3 şi 5 ori faţă de valoarea maximă normală a testului; se monitorizează apoi ALAT şi ASAT la două săptămâni. Dacă valorile revin la normal, se poate reveni la doza iniţială de administrare a Bosentanum.(ii) Întreruperea temporară a administrării Bosentanum – în cazul creşterii valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT la două determinări succesive) între 5 şi 8 ori faţă de maxima normală a testului; se monitorizează apoi ALAT şi ASAT la două săptămâni. Dacă valorile revin la normal, se poate reintroduce progresiv tratamentul cu Bosentanum.(iii) Întreruperea definitivă a administrării Bosentanum – în cazul creşterii valorilor transaminazelor hepatice (ASAT, ALAT la două determinări succesive) la peste 8 ori faţă de maxima normală a testului.Oprirea tratamentului Bosentanum(i) decesul pacientului;(ii) decizia pacientului de a întrerupe tratamentul cu Bosentanum, contrar indicaţiei medicale;(iii) Ddecizie medicală de întrerupere a tratamentului cu Bosentanum în cazul intoleranţei la tratament sau rezoluţia criteriilor de indicaţie a tratamentului;(iv) Nu este recomandată oprirea bruscă a tratamentului cu Bosentanum datorită unui posibil efect de rebound. Se recomandă reducerea treptată a dozelor într-un interval de 3-7 zile.Iniţierea tratamentului cu SildenafilumTratamentul cu Sildenafilum se iniţiază în doze terapeutice (pacient adult, 20 mg x 3/zi), fără creştere progresivă a dozelor. Tratamentul cu Sildenafilum nu necesită monitorizare biologică.Creşterea dozelor de Sildenafilum cu 33% (pacient adult, 20 mg x 4/zi) în cazul absenţei ameliorării sau agravării cliniceTerapie asociată cu Bosentanum, în cazul absenţei ameliorării sau a agravării clinice, sub monoterapie cu SildenafilumOprirea tratamentului cu Sildenafilum:(i) decesul pacientului;(ii) decizia pacientului de a întrerupe tratamentul cu Sildenafilum, contrar indicaţiei medicale;(iii) decizie medicală de întrerupere a tratamentului cu Sildenafilum în cazul intoleranţei la tratament.MEDICI PRESCRIPTORIPrescrierea medicaţiei, precum şi dispensarizarea se efectuează de către medicii din unităţile sanitare care derulează Programul naţional de tratament pentru bolile rare – tratament specific pentru bolnavii cu hipertensiune arterială pulmonară.AMBRISENTANUMIndicaţii terapeutice:1. tratamentul pacienţilor adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară (HTAP), clasele funcţionale II şi III – conform clasificării OMS, pentru a ameliora capacitatea de efort2. HTAP idiopatică3. HTAP asociată bolilor de ţesut conjunctivCriterii de includere: pacienţi cu HTAP idiopatică, HTAP clasa funcţională II şi III (clasificarea OMS), HTAP asociată bolilor de ţesut conjunctiv.Criterii de excludere: hipersensibilitate la substanţa activă, la soia sau oricare dintre excipienţi, sarcină, femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive eficace, femei care alăptează, insuficienţă hepatică severă (cu sau fără ciroză), valorile iniţiale ale transaminazelor hepatice [aspartat-aminotransferaza (AST) şi/sau alaninaminotransferaza (ALT)] > 3 x LSN, fibroză pulmonară idiopatică (FPI), cu sau fără hipertensiune pulmonară secundară.Doze:HTAP idiopatică – 5 mg o dată pe zi.HTAP, clasele funcţionale II şi III – conform clasificării OMS – 5 mg o dată pe zi. La pacienţii cu simptome de clasă funcţională III a fost observată o eficacitate suplimentară în cazul administrării de ambrisentan 10 mg, observându-se totuşi o creştere a edemelor periferice.HTAP asociată bolilor de ţesut conjunctiv – 5 mg o dată pe zi. Pentru o eficacitate optimă, pacienţii cu HTAP asociată bolilor de ţesut conjunctiv pot necesita ambrisentan 10 mg.Înainte să poată fi luată în considerare o creştere a dozei la 10 mg ambrisentan la aceşti pacienţi,Tratamentul trebuie evaluat la 3-4 luni după iniţiere. Dacă pacientul atinge obiectivele terapeutice stabilite, tratamentul se continuă concomitent cu urmărirea atât a eficacităţii, cât şi pentru surprinderea apariţiei exacerbărilorPrescriptori: Prescrierea medicaţiei, precum şi dispensarizarea se efectuează de către medicii din unităţile sanitare care derulează Programul naţional de tratament pentru bolile rare – tratament specific pentru bolnavii cu hipertensiune arterială pulmonară.MACITENTANUMIndicaţii terapeuticeÎn monoterapie sau în asociere pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară aflaţi în clasa funcţională II sau III OMSDiagnosticPacienţii diagnosticaţi cu hipertensiune arterială pulmonară conform criteriilor stabilite de Societatea Europeană de Cardiologie în 2015 ceea ce presupune efectuarea unor investigaţii paraclinice obligatorii, necesare indicaţiei terapeutice, reprezentate de:1. radiografie toracică standard;2. EKG;3. ecografie cardiacă transtoracică;4. cateterism cardiac drept (recomandabil cu test vasodilatator – de preferat cu NO inhalator) cu măsurarea valorilor presionale (pulmonare – în special PAPm, capilară), debit şi rezistenţe vasculare pulmonare;5. explorare funcţională respiratorie (recomandabil cu determinarea factorului de transfer prin membrana alveolo-capilară – DL(CO));6. tomografie computerizată torace cu substanţă de contrast cu cupe fine pentru selecţia pacienţilor cu HTP cronică postembolică şi a posibilei indicaţii de trombendarterectomie;7. test de mers 6 minute;8. SaO2 în repaus şi la efort;9. Acolo unde există posibilitatea, se recomandă efectuarea de testare cardiopulmonară de efort şi testare BNP/NTproBNP.Investigaţii necesare stabilirii etiologiei hipertensiunii pulmonare, cuprinzând probe imunologice, de evaluare a coagulabilităţii, serologii virale etc.Criterii de includere:1. HTAP idiopatică/familială2. HTAP asociată cu colagenoze (sclerodermie, lupus eritematos diseminat, poliartrită reumatoidă, boală mixtă de ţesut conjunctiv, sindrom Sjogren)3. HTAP asociată cu defecte cardiace cu şunt stânga-dreapta de tipul defect septal ventricular, defect septal atrial, canal arterial persistent, cât şi formă severă de evoluţie a acestora către sindrom Eisenmenger.Criterii de excludere:1. Pacienţii cu boli ale cordului stâng (cardiopatii stângi, valvulopatii stângi) care se însoţesc de hipertensiune venoasă pulmonară (Grup II Nice 2013)2. Pacienţii cu boli pulmonare cronice severe, însoţite de insuficienţă respiratorie cronică (Grup III Nice 2013)3. Contraindicaţii la Macitentanum4. Alergie sau intoleranţă la MacitentanumTratament:Doze: Tratamentul cu Macitentanum se iniţiază în doze de 10 mg p.o. o dată pe zi.Durata: Tratamentul se administrează pe termen nelimitat, pe toată durata vieţii pacientului sau până la îndeplinirea condiţiilor de oprire a tratamentului.Monitorizarea tratamentului:Este de dorit dozarea lunară a transaminazelor (TGO, TGP). În cazul absenţei ameliorării sau a agravării clinice sub monoterapie cu Macitentanum, se poate face asociere cu Sildenafilum.Oprirea tratamentului cu Macitentanuma) decizia pacientului de a întrerupe tratamentul cu Macitentanum, contrar indicaţiei medicale; … b) decizie medicală de întrerupere a tratamentului cu Macitentanum în cazul intoleranţei la tratament sau complianţei foarte scăzute … Nu este recomandată oprirea bruscă a tratamentului cu Macitentanum datorită unui posibil efect de rebound.Contraindicaţii– hipersensibilitate la Macitentanum;– sarcină – datorită efectelor teratogene, astfel la femeile aflate la vârsta fertilă se recomandă folosirea unei metode de contracepţie cu index Pearl <1;– alăptare;– pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (cu sau fără ciroză);– valori iniţiale ale aminotransferazelor hepatice AST şi/sau ALT > 3 x limita superioară a valorilor normalePrescriptoriPrescrierea medicaţiei, precum şi dispensarizarea se efectuează de către medicii din unităţile sanitare care derulează Programul naţional de tratament pentru bolile rare – tratament specific pentru bolnavii cu hipertensiune arterială pulmonară.RIOCIGUATIndicaţii terapeuticeÎn monoterapie sau în combinaţie cu antagonişti ai receptorilor pentru endotelină pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu hipertensiune arterială pulmonară aflaţi în clasa funcţională II sau III OMS şi la pacienţii adulţi cu hipertensiune pulmonară cronică tromboembolicăDiagnosticPacienţii diagnosticaţi cu hipertensiune arterială pulmonară conform criteriilor stabilite de Societatea Europeană de Cardiologie în 2015, ceea ce presupune efectuarea unor investigaţii paraclinice obligatorii, necesare indicaţiei terapeutice, reprezentate de:1. radiografie toracică standard;2. EKG;3. ecografie cardiacă transtoracică;4. cateterism cardiac drept (recomandabil cu test vasodilatator – de preferat cu NO inhalator), cu măsurarea valorilor presionale (pulmonare – în special PAPm, capilară), debit şi rezistenţe vasculare pulmonare;5. explorare funcţională respiratorie (recomandabil cu determinarea factorului de transfer prin membrana alveolo- capilară – DL(CO));6. tomografie computerizată torace cu substanţă de contrast cu cupe fine pentru selecţia pacienţilor cu HTP Cronică Postembolică şi a posibilei indicaţii de trombendarterectomie;7. test de mers 6 minute;8. SaO2 în repaus şi la efort;9. Acolo unde există posibilitatea, se recomandă efectuarea de testare cardiopulmonară de efort şi testare BNP/NTproBNP;10. Investigaţii necesare stabilirii etiologiei hipertensiunii pulmonare, cuprinzând probe imunologice, de evaluare a coagulabilităţii, serologii virale etc.Criterii de includere:1. HTAP idiopatică/familială2. HTAP asociată cu colagenoze (sclerodermie, lupus eritematos diseminat, poliartrită reumatoidă, boală mixtă de ţesut conjunctiv, sindrom Sjogren)3. Hipertensiune pulmonară cronică tromboembolică inoperabilă4. Hipertensiune pulmonară cronică tromboembolică persistentă sau recurentă după tratament chirurgicalCriterii de excludere:1. Pacienţii cu boli ale cordului stâng (cardiopatii stângi, valvulopatii stângi) care se însoţesc de hipertensiune venoasă pulmonară (Grup II Nice 2013)2. Pacienţii cu boli pulmonare cronice severe, însoţite de insuficienţă respiratorie cronică (Grup III Nice 2013)3. Contraindicaţii la Riociguat4. Alergie sau intoleranţă la Riociguat5. Pacienţi cu tensiunea arterială sistolică <96 mmhg la începerea tratamentuluiTratament:Doze şi monitorizarea tratamentului1. Iniţierea tratamentului cu Riociguata) Tratamentul cu Riociguat se iniţiază în doze de 1 mg x 3 pe zi, ulterior cu creştere progresivă lentă, cu 0,5 mg x 3/zi la fiecare două săptămâni, cu monitorizarea atentă a tensiunii arteriale sistemice, TAS ≥ 95 mmHg şi absenţa semnelor sau simptomele compatibile cu hipotensiunea arterială. … b) Doza terapeutică ţintă este 2,5 mg x 3/zi (doza maximă), efecte benefice fiind observate de la 1,5 mg x 3/zi. … c) În orice moment al fazei de iniţiere dacă se constată TAS <95 mmhg ori semne sau simptome de hipotensiune arterială sistemică, doza trebuie scăzută cu 0,5 mg x 3 zi. … 2. Doza de întreţinere cu Riociguata) Doza de întreţinere reprezintă doza maximă tolerată de pacient, nu mai mare de 2,5 mg x 3/zi. … b) Pe toată durata tratamentului cu Riociguat, dacă se constată TAS <95 mmhg ori semne sau simptome de hipotensiune arterială sistemică, doza trebuie scăzută cu 0,5 mg x 3 zi. … c) Dacă tratamentul cu Riociguat este întrerupt pe o durată de timp mai mare de 3 zile, reluarea se va face progresiv, conform schemei de iniţiere, până la doza maxim tolerată. … Oprirea tratamentului cu Riociguata) decizia pacientului de a întrerupe tratamentul cu Riociguat, contrar indicaţiei medicale; … b) decizie medicală de întrerupere a tratamentului cu Riociguat în cazul intoleranţei la tratament sau complianţei foarte scăzute … Nu este recomandată oprirea bruscă a tratamentului cu Riociguat datorită unui posibil efect de rebound.Contraindicaţii– ciroza hepatică Child Pugh C;– insuficienţă renală cu clearance la creatinină <30 ml h;– tratament cu inhibitori de fosfodiesterază 5 (sildenafil, tadalafil, vardenafil);– boala veno-ocluzivă;– hemoptizii masive în antecedente;– sarcină – datorită efectelor teratogene, astfel la femeile aflate la vârstă fertilă se recomandă folosirea unei metode de contracepţie cu index Pearl <1.– hipersensibilitate la Rociguat;– administrarea concomitentă cu nitraţi sau cu donori de oxid nitric (cum este nitratul de amil) în orice formă, inclusiv droguri recreaţionalePrescriptoriPrescrierea medicaţiei, precum şi dispensarizarea se efectuează de către medicii din unităţile sanitare care derulează Programul naţional de tratament pentru bolile rare – tratament specific pentru bolnavii cu hipertensiune arterială pulmonară–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 47 cod (C101I): "SILDENAFILUM, BOSENTANUM, AMBRISENTANUM" a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.DCI: DERMATOCORTICOIZI1. Introducere● dermatocorticoizii reprezintă cea mai utilizată clasă de medicamente în dermatologie fiind indicaţi în majoritatea dermatozelor inflamatorii acute, subacute sau cronice.● dermatocorticoizii sunt glucocorticoizi formulaţi farmacologic pentru administrare topică. Au în comun structura cortizolului. Anumite modificări structurale aduse moleculei de cortizol determină apariţia unui efect terapeutic antiinflamator.● testul de vasoconstricţie permite clasificarea dermatocorticoizilor în funcţie de potenţa [1]● dezvoltarea industriei farmaceutice a condus la apariţia a numeroase preparate cortizonice de uz topic, diferite atât ca potenţa (patru clase de potenţa) cât şi ca formă de prezentare (soluţie, cremă, unguent). Accesibilitatea nelimitată de prescripţia dermatologică şi efectele imediate spectaculoase au determinat utilizarea abuzivă, nejudicioasă, mai ales a dermatocorticoizilor superpotenţi. Pe termen lung consecinţele acestei abordări terapeutice s-au dovedit defavorabile prin reacţiile adverse locale şi/sau sistemice ale topicelor cortizonice (ex. atrofie, telangiectazii).● diversitatea dermatocorticoizilor comercializaţi la ora actuală precum şi riscurile majore pe care le implică folosirea lor neadecvată fac necesară stabilirea unor principii generale de utilizare a acestei clase de medicamente.● prezentul ghid are la bază "Consensul naţional privind utilizarea dermatocorticoizilor" elaborat de liderii de opinie ai dermatologiei româneşti [2]2. Clasificarea dermatocorticoizilor (după Societatea Română de Dermatologie)● clasa I – dermatocorticoizi cu potenţa scăzută– hidrocortizon acetat● clasa II – dermatocorticoizi cu potenţa medie– flumetazon pivalat– fluocortolon caproat– triamcinolon acetonid● clasa III – dermatocorticoizi cu potenţa mare– fluocinolon acetonid– halometazon monohidrat– budesonid– betametazon dipropionat– hidrocortizon butirat– fluticazon propionat– metilprednisolon aceponat– mometazon furoat● clasa IV – dermatocorticoizi superpotenţi– clobetazol propionat3. Dermatocorticoizi cu potenţa scăzută (clasa I)● indicaţi în tratamentul afectărilor cutanate cu componentă inflamatorie discretă, pentru aplicaţii pe zone extrem de sensibile sau pe suprafeţe corporale întinse.● reacţiile adverse sunt minore dar şi efectul lor terapeutic este modest.4. Dermatocorticoizi cu potenţa medie (clasa II)● sunt reprezentaţi în principal de substanţe cu moleculă fluorurată.● diferenţa de potenţa semnificativă între topicele cortizonice de clasă III şi II le face pe acestea din urmă inferioare din punct de vedere al eficacităţii terapeutice, în condiţiile în care prezenţa atomilor de fluor determină frecvent reacţii adverse locale ireversibile [3], [4].5. Dermatocorticoizi cu potenţa mare (clasa III)● reprezintă indicaţia de elecţie în tratamentul majorităţii dermatozelor inflamatorii.● pot fi utilizaţi în monoterapie, chiar de la debutul tratamentului sau în continuarea aplicaţiilor de dermatocorticoizi superpotenţi.● este recomandată folosirea preparatelor de clasă III fără moleculă fluorurată (mometazon furoat, metilprednisolon aceponat, hidrocortizon butirat) care prezintă reacţii adverse minime.● raportul eficienţă/reacţii adverse este maxim în cazul dermatocorticoizilor de nouă generaţie (mometazon furoat, fluticazon propionat, metilprednisolon aceponat)6. Dermatocorticoizi superpotenţi (clasa IV)● se administrează de către medicul de specialitate dermato-venerologie în tratamentul dermatozelor severe doar pe perioade foarte scurte de timp (maxim 10 zile, pe suprafeţe corporale relativ reduse şi în special pentru zonele recalcitrante la terapie).● după amorsarea efectelor inflamatorii iniţiale este recomandabilă folosirea dermatocorticoizilor nefluoruraţi de potenţa III sau I pentru evitarea apariţiei reacţiilor adverse.● utilizarea îndelungată, pe suprafeţe corporale întinse a dermatocorticoizilor superpotenţi determină efecte secundare negative importante, atât sistemice (secundare absorbţiei transcutanate: supresia glandelor suprarenale, depresia imunitară, afectarea oculară, încetinirea creşterii şi favorizarea infecţiilor secundare), cât şi cutanate (atrofie, vergeturi, telangiectazii, acnee, foliculite). Acestea din urmă, adesea ireversibile, sunt din ce în ce mai des întâlnite, deoarece pacienţii nu sunt corect informaţi sau achiziţionează preparatele fără prescripţie medicală.● pacienţii trebuie să fie corect informaţi despre riscurile aplicării abuzive ale acestor medicamente.7. Selecţia dermatocorticoidului● alegerea vehiculului– unguentul – eficacitate mare, se administrează pentru tratamentul leziunilor cronice (hiperkeratozice, lichenificate, fisurate). Greu acceptat cosmetic.– crema – se administrează pentru tratamentul leziunilor subacute şi acute. Este acceptată cosmetic. Are în compoziţie conservanţi posibil sensibilizanţi.– loţiunea, spray-ul, gelul – acceptabilitate cosmetică maximă, indicate pentru tratamentul leziunilor acute şi al zonelor păroase. Conţin alcool sau propilen glicol care pot determina senzaţie de arsură la aplicare.● tipul leziunii– leziuni acute, tegumente subţiri – se preferă dermatocorticoizi nefluoruraţi clasa (III)– leziuni cronice, tegumente groase – se preferă dermatocorticoizi clasa III eventual IV● tegumentele sensibile (faţă, pliuri) necesită administrarea de dermatocorticoizi cu profil de siguranţă ridicat (clasa III nefluoruraţi)8. Administrarea dermatocorticoidului● dermatocorticoidul se administrează topic singur şi nu în combinaţie cu un alt preparat cortizonic (pe o reţetă nu se pot afla 2 preparate cortizonice de clasă III fără moleculă fluorurată)● cantitatea de dermatocorticoid administrată este în conformitate cu sistemul "unităţii falangiene" – Anexă● suprafaţa maximă pe care poate fi administrat dermatocorticoidul este de 30%.AnexaSistemul unităţii falangieneO unitate falangiană echivalează cu aproximativ 2,5 cm sau 0,5 g de preparat topic (cremă sau unguent). Pentru tratamentul corect se recomandă următoarele cantităţi, suficiente pentru acoperirea diferitelor regiuni ale corpului regiunea 3-6 luni 1-2 ani 3-5 ani 6-10 ani adult faţă şi gât 1 FTU 1,5 FTU 1,5 FTU 2 FTU 2,5 FTU torace anterior 1 FTU 2 FTU 3 FTU 3,5 FTU 7 FTU torace posterior (+ fese) 1,5 FTU 3 FTU 3,5 FTU 5 FTU 7 FTU membru superior 1 FTU 1,5 FTU 2 FTU 2,5 FTU 3 FTU – mână 1 FTU membru inferior 1,5 FTU 2 FTU 3 FTU 4,5 FTU 6 FTU – picior 2 FTUN.B. Cantitatea maximă de dermatocorticoizi administrată corect – 30% din suprafaţa corporală este de 2 tuburi de medicament săptămânal.DCI: CABERGOLINUMI. CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL CU CABERGOLINUM1. Categorii de pacienţi eligibili pentru tratamentul cu cabergolinumA. Pacienţi cu prolactinoame certificate prin următoarele două criterii:, adenoame hipofizare documentate CT sau RMN, fără sindrom de compresiune optochiasmatică şi valori ale prolactinei serice ≥ 100 ng/ml sau de > 4X valoarea sup. a normalului pentru sex.B. Pacienţi cu prolactinoame rezistente la tratamentul cu bromocriptină – rezistenţa fiind definită ca lipsa normalizării valorilor prolactinei şi/sau lipsa scăderii diametrului tumoral sub tratament cu bromocriptină în doze de maxim 20 mg/zi, administrate timp de 6 luni.C. Pacienţi cu prolactinoame care au dovedit intoleranţă (datorită reacţiilor adverse) la terapia cu bromocriptină.D. Pacienţi cu prolactinoame operate, în condiţiile persistenţei unui rest tumoral funcţional.E. Adenoamele cu secreţie mixtă de GH şi prolactină, dovedită prin imunohistochimie sau prin valori crescute ale prolactinei serice preoperator.F. Pacienţi cu acromegalie care nu răspund la dozele maxime de analogi de somatostatin, ca terapie adjuvantă la aceştia.G. Pacienţi cu sindrom de tija hipofizară şi hiperprolactinemie, determinate de procese expansive (tumorale, infiltrative, vasculare) în regiunea hipotalamo-hipofizară sau postchirurgical sau posttraumatic.2. Parametrii de evaluare minimă şi obligatorie pentru iniţierea tratamentului cu cabergolină (evaluări nu mai vechi de 6 luni):A. Caracteristici clinice prolactinom (manifestări de hipogonadism, eventuale semne de compresie tumorală sau de insuficienţă hipofizară), certificate obligatoriu de următoarele două criterii:a. Valori ale prolactinei serice bazale ≥ 100 ng/ml sau valori ale prolactinei serice mai mari decât limita superioară a laboratorului dar mai mici de 100 ng/ml, cu excluderea; altor cauze de hiperprolactinemie funcţională:– excluderea unei sarcini în evoluţie: anamneză, test de sarcină/dozarea hCG– medicamentoasă – prin anamneză completă; întreruperea administrării medicaţiei timp de 72 ore ar trebui să se asocieze cu normalizarea valorilor PRL– insuficienţa tiroidiană sau sindromul ovarelor polichistice (prin dozări hormonale specifice);– insuficienţa hepatică sau renală severe;– excluderea prezenţei macroprolactinei (dozare PRL după prealabila precipitare cu polietilenglicol);b. Confirmarea masei tumorale hipofizare: diagnostic CT sau MRI, pentru localizare, raporturi cu structurile învecinate, dimensiuni: diametre.B. Sinteza istoricului bolii cu precizarea complicaţiilor (susţinute prin documente anexate), a terapiei urmate şi a contraindicaţii pentru alte terapii (susţinute prin documente anexate).3. Evaluări complementare (nu mai vechi de 6 luni) obligatoriu prezente în dosarul pacientului pentru iniţierea tratamentului cu cabergolinum:– Biochimie generală: glicemie, profil lipidic, transaminaze, uree, creatinina– Dozări hormonale: gonadotropi + Estradiol (sex feminin) sau gonadotropi + Testosteron 8-9 a.m. (sex masculin).– Ecografie utero-ovariană cu sondă endovaginală/transabdominală (în funcţie de caz) la femeile de vârstă fertilă pentru aprecierea statusului reproductiv.– În cazul macroprolactinoamelor şi:o GH bazal sau IGF1, cortizol plasmatic bazal 8 – 9 a.m., fT4, TSHo Ex. oftalmologic: ex. FO, câmp vizual – În cazul sd. de compresiune optochiasmatică tratamentul de primă intenţie este cel chirurgical, cu excepţia modificărilor minime de câmp vizual.– Ecografie cardiacă pentru excluderea valvulopatiei.II. CRITERII DE PRIORITIZARE PENTRU PROTOCOLUL TRATAMENTULUI CU CABERGOLINUMPacienţii eligibili vor fi prioritizaţi în funcţie de vârstă (având prioritate cei tineri) şi de:a) dimensiunile adenomului şi eventuala extensie extraselară, cu excepţia sd. de compresiune optochiasmatică (apreciate prin CT sau RMN şi examen oftalmologic). … b) existenţa insuficienţei hipofizare asociate; … c) dorinţa de concepţie în cazul pacientelor de vârstă reproductivă. … III. SCHEMA TERAPEUTICĂ A PACIENTULUI CU PROLACTINOM ÎN TRATAMENT CU CABERGOLINUMTratamentul cu cabergolinum se va administra pacienţilor care îndeplinesc criteriile de includere în Programul terapeutic cu cabergolinum (a se vedea punctul I.1).Medicul curant este obligat să informeze pacientul asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor pentru monitorizarea tratamentului.Acest preparat se administrează pe cale orală în două prize pe săptămână, la interval de 3 zile, cu creşterea progresivă a dozelor până la obţinerea unui răspuns terapeutic adecvat sau până la apariţia reacţiilor de intoleranţă.Doza iniţială este de 2 mg /săptămână, administrate în două prize la interval de 3 zile, urmând să se crească progresiv în funcţie de controlul simptomatologiei şi al secreţiei tumorale până la o doză maximă de 4 mg/săptămână administrată în două prize.Durata tratamentului va fi de minim 2 ani în cazul răspunsului terapeutic adecvat.Tratamentul cabergolinum poate fi întrerupt după minim 2 ani în care valorile prolactinei au fost în mod repetat normale cu condiţia ca examenul RMN să constate dispariţia prolactinomului sau persistenţa unui adenom hipofizar cu dimensiuni reduse cu >50% faţă de cele iniţiale, dar constante la cel puţin 3 examene RMN/CT efectuate la intervale de 6 luni. După întreruperea tratamentului se va determina valoarea prolactinei la 3 luni, reapariţia valorilor patologice reprezentând indicaţie de reluare a tratamentului. Dacă valorile PRL se menţin în limite normale, se repetă peste alte 3 luni când se repeta şi imagistica hipotalamo-hipofizară, pentru confirmarea aspectului staţionar. Ulterior monitorizarea se va face anual sau la 2 ani.IV. CRITERIILE DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE URMĂRITE ÎN MONITORIZAREA PACIENŢILOR DIN PROGRAMUL TERAPEUTIC CU CABERGOLINUMReevaluările pentru monitorizarea pacienţilor din programul terapeutic cu cabergolină vor fi efectuate de un medic specialist endocrinolog, numit mai jos medic evaluator.1. Perioadele de timp la care se face evaluarea (monitorizarea sub tratament):A. În primul an de tratament la 3, 6 şi 12 luni pentru stabilirea dozei eficace de terapie şi monitorizarea reacţiilor adverse la tratament.Evaluările vor cuprinde evaluarea simptomatologiei, dozarea valorilor prolactinei şi în funcţie de caz a celorlalţi tropi hipofizari, ecografia utero-ovarian la femei şi dozarea testosteronului la bărbaţi, pentru aprecierea funcţiei reproductive.Evaluarea imagistică se va face în funcţie de dimensiuni şi de prezenţa complicaţiilor neurooftalmice fie la interval de 6 luni, fie la interval de 1 an.B. După stabilirea dozei de cabergolină care menţin în limite normale valorile prolactinei serice evaluările hormonale se pot face la intervale de 6 luni, iar cele imagistice la interval de 1 an (cu excepţia adenoamelor cu extensie extraselară care pot fi evaluate prin CT sau RMN la intervale de 6 luni).2. Criterii de eficacitate terapeutică:A. Criterii de control terapeutic optim:● Simptomatologie controlată● Valori normale ale prolactinei● Scăderea dimensiunilor adenoamelor (diametrul maxim) cu peste 50% din dimensiunile iniţialeB. Criterii de control terapeutic satisfăcător:● Simptomatologie controlată● Valori normale ale prolactinei● Scăderea dimensiunilor adenoamelor (diametrul maxim) cu maxim 30% din dimensiunile iniţialeC. Criterii de control terapeutic minim:● Simptomatologie controlată● Scăderea valorilor prolactinei dar fără normalizarea lor (cu menţinerea lor <2 x normal)● Dimensiuni constante sau în regresie ale adenomului hipofizar3. Criterii de ineficienţă terapeutică:● Menţinerea insuficienţei gonadice (clinic şi hormonal)● Valori ale PRL > 2 x normal● Dimensiuni constante sau evolutive ale adenomului hipofizarV. CRITERIILE DE EXCLUDERE (ÎNTRERUPERE) A TRATAMENTULUI CU CABERGOLINUM– Pacienţi cu prolactinoame care nu întrunesc criteriile de eficacitate terapeutică A, B sau C după o perioadă de tratament de 6 luni cu o doză maximă de 4 mg cabergolinum/ săptămână;– Adenoamele hipofizare cu secreţie mixtă de GH şi PRL care nu au răspuns prin normalizarea valorilor PRL după 6 luni de tratament cu cabergolină în doză maximă de 4 mg/săptămână;– Sarcina apărută în timpul tratamentului, cu excepţia pacientelor cu macroprolactinoame la care tratamentul se va continua, putând fi opţional înlocuit cu Bromocriptina (conform Diagnosis and Tratment of Hyperprolactinemia: Endocrine Society Clinical Practice Guideline, 2011)– Apariţia reacţiilor adverse la tratament;– Valvulopatiile moderate-severe constatate în timpul terapiei cu cabergolină;– Complianţa scăzută la tratament şi monitorizare.VI. PRESCRIPTORIIniţierea se face de către medicii endocrinologi, cu respectarea prevederilor prezentului protocol; continuarea se poate face de către medicii de familie, pe baza scrisorii medicale, pe durata recomandată de medicii endocrinologi.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 49, cod (G001C) a fost modificat şi completat potrivit anexei 5 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 5) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: ESTRADIOLUM VALERAT + DIENOGEST/COMBINAŢIICombinaţiiMenopauza, etapa fiziologică a procesului de sexualizare, a fost definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca fiind acel moment în timp în care apare oprirea definitivă a menstrelor ca urmare a pierderii activităţii foliculare ovariene; este practic un diagnostic retrospectiv, confirmat convenţional după un an de amenoree, iar o valoare a FSH peste 40 mUI/ml este diagnostică. Vârstă medie de instalare se situează la 50 de ani, variabilă în funcţie de factori multipli, deşi simptomele ce reflectă declinul activităţii ovariene încep de obicei cu 5 ani anterior menopauzei.Simptomatologia menopauzei constă în amenoree secundară definitivă, manifestări vaso-motorii, modificări involutive şi de troficitate la nivelul pielii, mucoaselor, sânului şi aparatului urinar, diminuarea masei osoase cu apariţia osteoporozei, boli cardio-vasculare, modificări psihice şi alte fenomene asociate.Obiectivele terapiei constau în ameliorarea sau amendarea fenomenelor vegetative, magnitudinea răspunsului fiind direct proporţională cu doza agentului terapeutic utilizat, ameliorarea simptomelor determinate de fenomenele de atrofie şi prevenţia/tratarea osteoporozei şi reducerea riscului de fractura.Terapia cu preparate estrogenice constituie cel mai eficient tratament pentru simptomatologia de tip vasomotor; se pot utiliza în acest scop toate formele de preparate estrogenice şi pe orice cale de administrare.În cazul simptomelor vulvo-vaginale sau urinare, terapia locală este cea mai potrivită; sunt disponibile creme sau ovule cu estrogeni care au un grad de absorbţie sistemică însă aceasta este de aproximativ o pătrime din cel care corespunde administrării orale a unei doze similare.De asemenea, administrarea estrogenilor scade în mod cert turnoverul osos şi previne pierderea de masă osoasă, reducând riscul de osteoporoză şi de fractura.I. CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL CU AGENŢI TERAPEUTICI ESTROGENICI – REGIMURI TERAPEUTICE COMBINATE1. Categorii de pacienţi eligibili pentru tratamentul cu agenţi terapeutici estrogenici – regimuri terapeutice combinateA. Paciente cu menopauza timpurie (sub 40 de ani) indusă chirurgical, medicamentos sau radic;B. Femeia în perioada de postmenopauză care survine unei menopauze normal instalate în primii 5 ani după instalare pentru:– tratarea simptomelor vaso-motorii moderate/severe asociate menopauzei care nu răspund la alte tipuri de terapie;– simptome moderate/severe de atrofie vulvo-vaginală; se utilizează preparate intravaginale dacă tratamentul este ţintit pentru simptome vulvo-vaginale;– prevenţia osteoporozei de postmenopauză; dacă indicaţia este strict doar pentru osteoporoză se utilizează preparatele nonestrogenice.2. Parametrii de evaluare minimă şi obligatorie pentru iniţierea tratamentului cu agenţi terapeutici estrogenici – regimuri terapeutice combinate(evaluări nu mai vechi de 6 luni):A. anamneza şi examen clinic;B. examen ginecologic;C. investigaţii paraclinice:– examene biochimice incluzând obligatoriu glicemie, transaminaze, profil lipidic;– examen Babeş-Papanicolau;– mamografie bilaterală;– evaluarea densităţii minerale osoase – examen DXA – în prezenţa factorilor de risc pentru osteoporoză sau la cele cu fracturi de fragilitate.– evaluare endometrială prin ecografie transvaginală;– investigarea tulburărilor de coagulare.3. Evaluări complementare (nu mai vechi de 6 luni) obligatoriu prezente în dosarul pacientului pentru iniţierea tratamentului cu agenţi terapeutici estrogenici – regimuri terapeutice combinate:– determinarea nivelului de FSH; o valoare peste 40 mUI/ml este diagnostică pentru menopauză; o valoare de peste 10-12 mUI/ml în ziua 3 a ciclului menstrual la femei în perimenopauză indică o rezervă ovariană diminuată.– consult cardiologic cu EKG.II. CRITERII DE PRIORITIZARE PENTRU PROGRAMUL CNAS A TRATAMENTULUI CU AGENŢI TERAPEUTICI ESTROGENICI – REGIMURI TERAPEUTICE COMBINATEPacienţii eligibili vor fi prioritizaţi în funcţie de vârstă (având prioritate cei cu menopauză precoce de diverse cauze) şi de intensitatea simptomelor vasomotorii, la pacientele fără răspuns la terapiile alternative nonestrogenice.III. SCHEMA TERAPEUTICĂ A PACIENTULUI CU AGENŢI TERAPEUTICI ESTROGENICI – REGIMURI TERAPEUTICE COMBINATETratamentul cu agenţi terapeutici estrogenici – terapia combinată se va administra pacienţilor care îndeplinesc criteriile de includere în Programul terapeutic (a se vedea punctul I.1). Medicaţia va fi prescrisă de medicul specialist endocrinolog. Medicul curant este obligat să informeze pacientul asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor pentru monitorizarea tratamentului.Când se foloseşte terapia combinată, medicul poate opta pentru administrarea secvenţială sau continua a progestativului; cea mai obişnuită schema terapeutică este cea secvenţială de mimare a secreţiei şi a raportului estro-progesteronic normal, care constă în administrarea a 0,625 mg de Estrogeni Conjugati sau Estradiol micronizat sau valerat 1 mg (sau doze echivalente din alţi produşi) cu Medroxiprogesteron acetat 5 mg 14 zile/lună. Se mai pot administra în acelaşi regim de 14 zile/lună – Progesteron micronizat 200 mg/zi sau Norethindronul 0,7 mg/zi.Regimurile terapeutice continue constau în administrarea zilnică a unei combinaţii estro-progestative fără pauza caracteristică regimurilor secvenţiale. Dozele de estrogeni sunt aceleaşi cu cele menţionate anterior, în timp ce administrarea continuă a progestativelor permite şi utilizarea unor doze mai mici (2,5 mg Medroxiprogesteron, 100 mg Progesteron micronizat, 0,35 mg Norethindrone, Ciproteron acetat 1 mg). Beneficiul major al acestui tip de administrare este absenţa sângerărilor lunare, datorită atrofiei endometriale indusă de efectul continuu al progesteronului.IV. CRITERIILE DE EVALUARE A EFICACITĂŢII TERAPEUTICE URMĂRITE ÎN MONITORIZAREA PACIENŢILOR DIN PROGRAMUL TERAPEUTIC CU AGENŢI TERAPEUTICI ESTROGENICI – REGIMURI TERAPEUTICE COMBINATEReevaluările pentru monitorizarea pacienţilor din programul terapeutic cu agenţi terapeutici estrogenici vor fi efectuate de un medic specialist endocrinolog.Perioadele de timp la care se face evaluarea (monitorizarea sub tratament):– clinică – în cazul tulburărilor vaso-motorii – prima vizită la 3 luni, apoi bianual;– examen ginecologic – bianual;– examene de laborator – examene biochimice incluzând obligatoriu glicemie, transaminaze, profil lipidic– iniţial la 3 luni, apoi bianual;– DXA în cazul osteoporozei – la minim 2 ani de tratament;– mamografie bilaterală – anual;– evaluare endometrială prin ecografie transvaginală – bianual.– examen Babeş-Papanicolau – anual.2. Criterii de eficacitate terapeutică:– ameliorarea tulburărilor de tip vasomotor şi de troficitate3. Criterii de ineficienţă terapeutică:– menţinerea simptomatologiei de tip vegetativ şi atrofic– scăderea densităţii minerale osoase sau apariţia de fracturi de fragilitateV. CRITERIILE DE EXCLUDERE (ÎNTRERUPERE) A TRATAMENTULUI CU AGENŢI TERAPEUTICI ESTROGENICI – REGIMURI TERAPEUTICE COMBINATE● Pacienţi cu contraindicaţii la tratamentul cu agenţi terapeutici estrogenici:– cancer de sân prezent, trecut, suspect;– alte boli maligne estrogen-sensibile cunoscute/suspecte;– sângerare genitală nediagnosticată;– hiperplazie endometrială netratată;– trombo-embolism venos – tromboză venoasă sau embolie pulmonară sau AHC de boli tromboembolice;– boala trombo-embolică arterială recentă sau activă – angină, infarct miocardic;– HTA netratată;– boala hepatică activă;– islipidemie severă;– hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau excipienţi;– Porfiria cutanea tardă.– litiază biliară – poate fi agravată de terapie;– migrena cu aură.● Paciente la mai mult de 5 ani de la instalarea menopauzei.● Durata terapiei peste 5 ani.● Intervenţiile chirurgicale, mai ales cele care presupun o imobilizare prelungită necesită întreruperea terapiei cu 4 săptămâni anterior intervenţiei.● Apariţia reacţiilor adverse la tratament;● Complianţa scăzută la tratament şi monitorizare.Prescriptori: Medici endocrinologi şi ginecologi, cu respectarea protocolului, iniţiază tratamentul, ce poate fi continuat şi de medicul de familie în baza scrisorii medicale.–––-Pct. Prescriptori din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 50, cod (G002N) DCI ESTRADIOLUM + DIENOGEST a fost modificat de pct. 25 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.COMISIA DE DIABET ŞI ENDOCRINOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: FOLLITROPINUM ALFAI. Definiţia afecţiunii:Infertilitate: absenţa concepţiei după un an de raporturi sexuale neprotejate.Această limită se bazează pe constatarea faptului că rata fecundităţii lunare în populaţia generală este de 15-20%, iar în decursul unui an se aşteaptă că 86-94% dintre cupluri să obţină o sarcină.INDICAŢII ALE ADMINISTRĂRII DE GONADOTROPI ÎN FUNCŢIE DE CLASIFICAREA DISFUNCŢIILOR OVULATORII (OMS)OMS Grup I: Disfuncţii hipotalamo-hipofizare, amenoree, fără producţie de estrogeni endogeni. Nivel de prolactină normal. Nivel FSH scăzut, nivel LH scăzut (hipogonadism hiopogonadotrop)Indicaţie terapeutică: administrarea de primă intenţie de FSH şi LHOMS Grup II: Disfuncţii hipotalamo-hipofizare, disfuncţii ale ciclului menstrual, deficienţe ale fazei luteale. Producţie endogenă de estrogeni adecvată. Nivel de prolactină normal. Nivele de FSH normal sau scăzut.Indicaţie terapeutică: Administrarea de FSH este indicată dacă nu răspund la maxim trei cicluri de administrare cu clomifen citrat.II. Stadializarea afecţiunii:Afecţiune cronicăIndicaţiile tratamentului:1. Disfuncţii ovulatorii:– Oligoovulaţia (ovulaţii rare, neregulate)– Anovulaţia (ovulaţie absentă, inclusiv boala ovarului polichistic)– Deficienţe ale fazei luteale2. Infertilitate de cauză neexplicată3. Stimularea dezvoltării foliculare la femei cu deficit sever de FSH şi LH. Administrarea concomitentă de FSH şi LH, tratament de primă intenţie.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– Vârsta: minimă 18 ani– Sex: feminin şi masculinParametri clinico-paraclinici:– Absenţa afecţiunilor care contraindică sarcină– Absenţa infecţiilor genitale acute în momentul începerii tratamentului– Frotiu Papa-Nicolau – normal– Culturi sterile din col şi sperma partenerului– Uter şi cel puţin o trompă permeabile– FSH bazal <10 ml ml– Minim 1 mil. de spermatozoizi mobiliIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Femei care nu au ovulaţie şi au cicluri menstruale neregulate sau nu au menstruaţie delocFollitropinum alfa se administrează zilnic. Dacă există ciclu menstrual, tratamentul trebuie să înceapă în primele 7 zile ale ciclului.Un protocol obişnuit începe cu 75-150 UI FSH în fiecare zi. Aceste doze pot fi crescute cu 37,5-75 UI la 7 sau, mai bine, la 14 zile, dacă este necesar, pentru a obţine un răspuns adecvat, dar nu excesiv. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 225 UI FSH. Dacă nu se va observa un răspuns după 4 săptămâni de tratament, acest ciclu trebuie abandonat. Pentru ciclul următor, se va prescrie un tratament cu doze iniţiale mai mari decât în ciclul abandonat.Când a fost obţinut un răspuns optim, se administrează o singură injecţie cu alt medicament (hCG) la 24-48 ore după ultima injecţie cu folitropinum alfa. Se recomandă contact sexual în ziua respectivă şi în ziua următoare administrării de hCG.Dacă se obţine un răspuns excesiv, se întrerupe tratamentul şi nu se mai administrează hCG. Pentru ciclul următor se va prescrie o doză mai mică decât în ciclul anterior.Femei care nu au ovulaţie, nu au menstruaţie deloc şi au fost diagnosticate cu deficit de FSH/LHFollitropinum alfa se administrează zilnic simultan cu lutropina alfa injectabilă. Un protocol comun de administrare începe cu 75-150 UI lutropina alfa împreună cu 75 UI de lutropina alfa.În funcţie de răspunsul individual, se poate creşte doza de Folitropinum alfa cu 37,5-75 UI la un interval de 7-14 zile.Dacă nu se observă un răspuns ovarian, ciclul trebuie abandonat. Pentru ciclul următor, se poate prescrie un tratament care să înceapă cu o doză mai mare de follitropinum alfa decât în ciclul abandonat.Când răspunsul optim a fost obţinut, trebuie administrată o singură injecţie de hCG la 24-48 ore după ultima injecţie de follitropinum alfa şi lutropina alfa. Pacienta trebuie să aibă contact sexual în ziua respectivă şi în ziua următoare administrării de hCG.Dacă se obţine un răspuns excesiv, tratamentul trebuie oprit şi hCG nu se va mai administra. Tratamentul poate reîncepe în ciclul următor la o doză de FSH mai mică decât în cel precedentBărbaţi infertili cu deficite hormonaleFolitropinum alfa se prescrie, de obicei, în doze de 150 UI de 3 ori pe săptămână în combinaţie cu hCG timp de minimum 4 luni. Dacă nu răspund la tratament după această perioadă, tratamentul poate continua cel puţin 18 luni.SCHEMA DE TRATAMENT CU FOLLITROPINUM ALFA LA FEMEI:1. Administrare de FSH 75-150 UI în zilele: 3, 4, 5, 6, 7 ale ciclului2. Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 7 a ciclului (endometru trilaminar 8 mm, foliculul dominant aprox. 14 mm)În cazul unui răspuns prezent:3. Se menţine doza de 75-150 UI FSH în zilele 8, 9 ale ciclului4. Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 9 a ciclului (endometru trilaminar 11 mm, foliculul dominanat aprox. 17 mm)5. Administrare hCG 5000-10000 UI în ziua a 10 a cicluluiÎn cazul unui răspuns absent:Se creşte doza de FSH cu 37,5-75 UI în zilele 8, 9, 10 ale cicluluiÎn cazul unui răspuns prezent:Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 10 a ciclului (endometru trilaminar 11 mm, foliculul dominanat aprox. 17 mm)Administrare hCG 5000-10000 UI în ziua a 11 a cicluluiÎn cazul unui răspuns absent:Se creşte doza de FSH cu 37,5-75 UI în zilele 11,12, 13 ale cicluluiÎn cazul unui răspuns prezent:Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 14 a ciclului (endometru trilaminar 11 mm, foliculul dominant aprox. 17 mm)Administrare hCG 5000-10000 UI în ziua a 15 a cicluluiÎn cazul unui răspuns absent:Poate fi acceptată extinderea duratei de tratament în orice ciclu până la 4 săptămâni.Dacă nu s-a obţinut un răspuns optim, tratamentul poate fi întrerupt.Tratamentul trebuie reînceput în ciclul următor cu o doză mai mare de FSH.În cazul obţinerii unui răspuns excesiv:Tratamentul trebuie oprit, nu se mai administrează hCG.Tratamentul trebuie reînceput în ciclul următor la o doză de FSH mai mică decât cel anteriorV. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Parametrii clinici:Evaluarea cuplului:a. Anamneza ambilor parteneri:1. Vârsta, greutate, stare civilă, durata infertilităţii, metode de contracepţie utilizate şi durata de timp, stil de viaţă (fumat, consum de alcool, medicamente, droguri, cure de slăbire), obiceiuri alimentare, condiţie fizică, animale de casă, riscuri legate de profesie, expunere la radiaţii sau toxice, traume, stres.2. Antecedente medicale familiale: afecţiuni genetice, afecţiuni maligne3. Antecedente medicale personale: sarcini anterioare şi evoluţia lor (antecedente obstetricale: sepsis puerperal, avorturi repetate), antecedente genitale: infecţii pelvine, BTS, dismenoree, antecedente genitale chirurgicale), caracteristicile ciclului menstrual, aspecte ale vieţii sexuale (disfuncţii sexuale: dispareunie, vaginism), factori cervicali: secreţie de mucus, conizaţie, elecrocauterizare), factori endocrini: pattern menstrual, hirsutism, galactoree, etc.), alergii, boli cu transmitere sexuală, boli cronice sau maligne, antecedente chirurgicale, ectopie testiculară, varicocel, boli infecţioase şi vaccinări.4. Anamneză specifică partenerului masculin: ocupaţia (sedentarism, iradiere, mediu toxic), infecţii (orhite, epididimite, tuberculoză, boli venerice), consum de medicamente (chimioterapie, antihipertensive, sulfasalazina, alcool, nicotina), funcţia sexuală (frecvenţa coitului, erecţie/ejaculare)b. Depistarea factorilor de risc care reduc şansele de succes ale tratamentuluic. Depistarea apariţiei situaţiilor care pot afecta negativ utilizarea unei anumite scheme de tratamentParametrii paraclinici:1. Investigaţii paraclinice ce trebuiesc efectuate înaintea începerii tratamentului:INVESTIGAREA PARTENERULUI FEMININA. Investigaţii generale:Examen clinic general: înălţime, greutate, palpare sâni, palpare abdomen, examenul pelvisuluiHemoleucogramaGrupa sanguinăScreening pentru Hepatita B şi HIVFrotiu cervico-vaginalMamografie după vârsta de 35-40 aniTestarea imunităţii la rubeolă, eventual varicelaProfil hormonal bazal: FSH, Estradiol în ziua a 3-a a cicluluiMonitorizarea ovulaţieiEcografie genitalăB. Investigaţii suplimentare în funcţie de patologia individuală:Analize hormonale: TSH. Prolactina, LH, Progesteron, Androgeni, Inhibina BTestări: Chlamydia, Mycoplasme, Toxoplasma, ListeriaHisterosalpingografiaLaparascopieInvestigaţii imunologiceInvestigaţii geneticeBiopsie de endometru în ziua 21 a cicluluiTeste pentru detectarea anticorpilor antispermatici în sânge sau secreţie vaginalăINVESTIGAREA PARTENERULUI MASCULINMONITORIZAREA DIN TIMPUL TRATAMENTULUI:A. Ecografie transvaginalăPeriodicitate: în ziua 2, 7, 10, 14 a cicluluiSe recomandă monitorizare ecografică zilnică la un diametru al folicului > 14 mm.● Când foliculul dominant are un diametru egal sau mai mare de 17 mm se administrează hCG sau r-hCG, pentru declanşarea ovulaţiei● Se recomandă raport sexual la 24 şi 48 ore după administrarea de hCG_________*) Ecografia transvaginală este suficienţă pentru luarea deciziilor legate de schemele de tratament în 88% din cazuriSe urmăreşte ecografic:a. evaluarea dezvoltării endometrului (se estimează o grosime minimă de 8 mm la momentul ovulaţiei)b. evaluarea numărului şi mărimii foliculilor ovarieni2. Analize hormonale:– Dozare de Estradiol în ziua 2, 7 şi 14: se estimează 150-200 pg/ml pentru un folicul evolutiv– Dozare de Progesteron în ziua 21-23: nivelul ideal <1 ng ml (1650-3300 pmol l)Analize hormonale suplimentare:– Determinarea pick-ului LH de seric/urinar în ziua 8-9 (dacă LH > 10 UI/l şansa de succes este redusă)– Temperatura bazalăEVALUAREA RISCULUI DE SINDROM DE HIPERSTIMULARE OVARIANA:Estradiolul plasmatic● normal > 1100 pmol/l (250-300 pg/ml)● dacă > 3000 pmol/l (> 900 pg/ml) există risc de hiperstimularePrezintă mai mult de 3 foliculi preovulatorii cu dimensiuni de peste 14 mm diametru.SCĂDEREA RISCULUI DE SINDROM DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:– reducerea dozei de FSH– amânarea administrării de hCG (coasting)– anularea ciclului înainte de administrarea de hCG, dacă există peste 3 foliculi cu diametru mai mare de 16 mm sau peste 6 foliculi cu diametru mai mare de 13 mm, sau dacă nivelul estradiolului este > 3000 pg/ml, (sau se recomandă Înlocuirea hCG cu Progesteron pentru susţinerea luteală)– se poate face reducţie folicularăEVALUAREA FORMELOR CLINICE ALE SINDROMULUI DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:Debut: imediat postovulatorForma uşoară:– disconfort abdominal– creştere în greutate– distensie abdominală uşoară– ovare de 5-8 cm diametruConduită terapeutică:– tratament conservator, simptomatic, ambulator– hidratare, măsurarea greutăţii şi urmărirea diurezei– evitarea eforturilor şi a raportului sexual– administrare de analgetice oraleForma medie:– greaţă, vomă, durere abdominală– dispnee– distensie abdominală, ascită moderată– ovare <12 cm diametruConduită terapeutică:– tratament conservator, simptomatic, ambulator– hidratare, măsurarea greutăţii şi urmărirea diurezei– evitarea eforturilor şi a raportului sexual– administrare de analgetice oraleFormă severă:– ascită, hidrotorax, distensie abdominală marcată– hemoconcentraţie, hipovolemie, oligurie– insuficienţă renală, tromboembolism, ruptură ovarianăConduită terapeutică:– spitalizare, monitorizare clinică şi paraclinică– reechilibrare hidroelectrolitică– administrare de albumină şi heparină– prudenţă deosebită în administrarea de diuretice– paracenteză, toracocenteză3. Criterii de eficienţă a tratamentului (criterii de maturare foliculară):Foliculul dominant > 17 mm sau 2-3 foliculi > 15 mmEstradiol > 150 pg/ml/folicul4. Factori de risc:– vârsta tânără– masa corporală redusă– sindromul ovarelor polichistice– valoare mare sau rapid crescătoare a estradiolului > 2500 pg/ml– dezvoltarea a numeroşi foliculi intermediari cu dimensiuni de 10-14 mm– antecedente de Sindrom de Hiperstimulare OvarianaVI. Criterii de excludere din tratament:1. Reacţii adverse:Hipersensibilitate la gonadotrofine sau oricare dintre excipienţiSindrom de Hiperstimulare Ovariană2. Co-morbiditaţi:– carcinom ovarian, uterin sau mamar– tumori ale hipotalamusului şi hipofizei– creşterea dimensiunilor ovarului sau apariţia chisturilor nedatorată bolii ovariene polichistice– hemoragii în sfera genitală de etiologie necunoscută– malformaţii incompatibile cu sarcina ale organelor sexuale sau fibroame uterine incompatibile cu sarcina– insuficienţa primară ovariană3. Sarcina şi alăptarea4. MenopauzaVII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitatăÎn cazul lipsei de răspuns la tratamentul cu gonadotropi sau a unui răspuns excesiv sau a întreruperii tratamentului de către medicul specialist în cazul apariţiei unei reacţii adverse, tratamentul cu follitropinum alfa este reluat la următorul ciclu de tratament.Numărul de cicluri de tratament este stabilit de către medicul specialist în funcţie de răspunsul individual al pacientei.VIII. PrescriptoriMedici specialişti ginecologi şi endocrinologi, cu aprobarea comisiei de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.COMISIA DE OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: GANIRELIXUMI. Definiţia afecţiuniiInfertilitate: absenţa concepţiei după un an de raporturi sexuale neprotejate.Această limită se bazează pe constatarea faptului ca rata fecundităţii lunare în populaţia generală este de 15 -20%, iar în decursul unui an se aşteaptă ca 86-94% dintre cupluri să obţină o sarcină.II. Tip de tratamentInseminare Intrauterină cu Stimulare OvarianăIII. Criterii de includere (vârstă, sex, parametri clinico-paraclinici etc.)Condiţia esenţială – integritate anatomică şi funcţională a trompelor uterine.Ganirelixum se foloseşte împreună cu FSH – hormon foliculostimulant uman recombinant pentru prevenirea descărcărilor premature de hormon luteinizant (LH) la femeile la care se efectuează stimulare ovarină.Infertilitate neexplicatăInfertilitate datorate ostilităţii cervicaleEndometrioză uşoarăInfertilitate datorată anticorpilor antispermaticiIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Ganirelixum este folosit pentru a preveni vârful secretor (descărcarea prematură de LH) la pacientele la care se efectuează stimularea ovariană. Stimularea ovariană cu FSH poate începe în ziua 2 a sau a 3-a a ciclului. Ganirelixum (0,25 mg) se injectează subcutanat o dată pe zi, începând cu ziua a 6-a a administrării de FSH.Începerea administrării de ganirelixum poate fi amânată în absenţa maturării foliculare, totuşi experienţa clinică se bazează pe începerea tratamentului cu ganirelixum în ziua a 6-a administrării de FSH. Ganirelixum şi FSH trebuie administrate aproximativ în acelaşi timp. Cu toate acestea, produsele nu trebuie amestecate şi folosite locuri diferite de injectare.Ajustările dozei de FSH trebuie să se facă pe baza numărului şi mărimii de foliculi în curs de maturare, şi nu bazat pe valorile estradiolului circulant.Tratamentul zilnic cu ganirelixum trebuie continuat până în ziua în care sunt prezenţi suficienţi folicului de mărime adecvată. Maturarea foliculară finală poate fi indusă prin administrare de gonadotropina corionică umană. Din cauza timpului de înjumătăţire a produsului ganirelixum, intervalul dintre 2 injecţii precum şi intervalul între ultima injecţie şi injecţia de hCG nu trebuie să depăşească 30 de ore, astfel poate apărea o descărcare prematură de LH. Prin urmare, atunci când se injectează ganirelixum dimineaţa, tratamentul trebuie continuat de-a lungul perioadei cu gonadotropină, inclusiv în ziua declanşării ovulaţiei. Când se injectează ganirelixum după masă, ultima injecţie trebuie administrată în după amiaza anterioară zilei declanşării ovulaţiei.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Recomandăm o doză de 5 fiole/lună, cu posibilitatea compensării a 3 cicluri lunareTratamentul zilnic cu ganirelixum trebuie continuat până în ziua în care sunt prezenţi suficienţi folicului de mărime adecvată. Maturarea foliculară finală poate fi indusă prin administrare de gonadotropină corionică umană.VI. Criterii de excludere din tratament:Hipersensibilitate la substanţa activă.Tumori de ovarHemoragii vaginale nediagnosticateInsuficienţă ovariană primarăChisturi ovariene sau ovare mărite, fără legatură cu boala ovarelor polichisticeMalformaţii ale organelor genitale incompatibile cu sarcinaFibroame uterine incompatibile cu sarcina.Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţiHipersensibilitate de hormonul GnRHInsuficienţă moderată sau severă a funcţiei hepaticeSarcina sau alăptare.– Co-morbiditati:Reacţii adverse:Ganirelixum poate provoca o reacţie cutanată locală la locul injectării (în principal eritem, cu sau fără edem).În studii clinice, la o oră după injectare, incidenţa a cel puţin o reacţie locală cutanată, moderată sau severă, pe ciclu de tratament, a fost de 12% la pacientele tratate cu ganirelixum şi 25% la pacientele tratate cu un agonist de GnRH administrat subcutanat. Reacţiile locale dispar în general în 4 ore după administrare. Starea de rău a fost raportată la 0,3% din pacienţi.Profil Non-responder:Vârsta > 40 aniIstoric de răspuns ovarian slab anteriorIstoric de chirurgie ovarianăAFC redus, volum ovarian redusEstradiol scăzut E2 sub 50 pg/molNivel înalt de FSH în ziua 3 a cm (peste 20 IU/L)Nivel scăzut de inhibină B (sub 45 PG/Ml)Nivel scăzut de AMH – anticorpi antimulerieni (0,2-0,5 ng/ml)Non-compliant:Nu este cazul.VII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată4 cicluri de tratamentVIII. PrescriptoriMedicii specialişti ginecologi cu competenţa în tratamentul infertilităţii. Tratamentul necesită aprobarea comisiilor de la nivelul Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate.COMISIA DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: LEVONORGESTRELUMI. Definiţia afecţiuniiIndicaţii: menoragie idiopaticăII. Stadializarea afecţiuniiSistemul intrauterin cu levonorgestrelum 20 mcg/24h este recomandat în cazul în care cavitatea uterină nu este deformată, astfel încât inserţia sistemului intrauterin să se facă în condiţii optime iar posibilitatea expulziei sistemului să fie diminuată la minimum.III. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Femei cu menoragie idiopatică: femei care prezintă sângerări menstruale funcţionale care depăşesc 80 de ml cantitativ şi 7 zile ca durată.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Sistemul intrauterin cu levonorgestrelum 20 mcg/24h necesită o singură administrare la 5 ani. Acesta eliberează în mod constant din rezervorul de pe braţul vertical al sistemului intrauterin 20 micrograme de levonorgestrelum, care asigură timp de cinci ani efectul terapeutic antimenoragie.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Menoragia se poate monitoriza prin numărul de tampoane utilizate (un tampon normal reţine 5 ml sânge) şi prin nivelurile hemoglobinei serice la intervale de 3 – 4 luni.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverse:Reacţiile adverse sunt mai dese în timpul primei luni de la inserare şi se răresc cu timpul. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt tulburările menstruale. Următoarele reacţii adverse raportate în ordinea frecvenţei au fost: cefalee (rar migrenă), dureri în etajul abdominal inferior, dureri de spate, afectări cutanate (de exemplu, acnee, rash şi prurit), secreţii vaginale, dureri ale sânilor, vaginite, depresii sau alte modificări ale dispoziţiei, greaţă şi edeme. Ocazional s-au raportat alte reacţii adverse: creştere în greutate, alopecie sau seboree, hirsutism, meteorism. Reacţii adverse similare au fost raportate când sistemul intrauterin cu levonorgestrelum 20 mcg/24h a fost folosit pentru terapia de substituţie hormonală în combinaţie cu preparate estrogenice.Cele mai frecvente reacţii adverse la sistemul intrauterin cu levonorgestrelum 20 mcg/24h constau în modificări ale sângerării menstruale cum sunt: mici sângerări, scurtarea sau prelungirea perioadei menstruale, sângerări neregulate, oligomenoree, amenoree, hemoragii abundente, dureri de spate şi dismenoree.Media zilelor cu sângerări mici scade gradat de la 9 la 4 zile în timpul primelor 6 luni de folosire. Procentajul femeilor care prezintă sângerare prelungită (> 8 zile) scade de la 20% la 3% în timpul primelor 3 luni de utilizare. În studiile clinice, în timpul primului an de utilizare, 17% dintre femei au prezentat amenoree cu durată de cel puţin 3 luni.Când este folosit în combinaţie cu terapia de substituţie hormonală cu preparate estrogenice, pacientele aflate în perioada de instalare a menopauzei prezintă sângerări mici sau neregulate în primele luni de tratament. Sângerările scad în intensitate devenind minime în timpul primului an şi 30 – 60% din paciente nu prezintă deloc sângerări.În cazul eşecului tratamentului contraceptiv, se poate instala o sarcină ectopică. Afecţiuni inflamatorii pelvine, care pot fi grave, pot să apară la pacientele care utilizează sistemul intrauterin cu levonorgestrelum 20mcg/24h, dar incidenţa acestora este mică. Dispozitivul sau părţi din el pot perfora peretele uterin. Se pot dezvolta foliculi măriţi (chisturi ovariene funcţionale), care pot fi diagnosticaţi la aproximativ 12% din femeile care folosesc sistemul intrauterin cu levonorgestrelum 20mcg/24h.– Co-morbidităţi/ContraindicaţiiHipersensibilitate la levonorgestrelum sau la oricare dintre componenţii produsului; sarcină sau suspiciune de sarcină; afecţiuni inflamatorii pelvine acute sau cronice; infecţii ale tractului genital inferior; endometrită postpartum; avort septic în ultimele 3 luni; cervicită; displazie cervicală; cancer cervical sau uterin; hemoragie uterină de etiologie nediagnosticată; anomalii uterine congenitale sau dobândite incluzând fibroame care deformează cavitatea uterină; condiţii asociate cu creşterea sensibilităţii la infecţii; afecţiuni hepatice acute sau tumori hepatice.– Non-responder– Nu este cazul– Non-compliant– Vedeţi reacţii adverseVII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatita cronică virală)Sistemul intrauterin cu levonorgestrelum 20mcg/24h se administrează o dată la cinci ani.Se poate repeta inserţia imediat după extragerea celui anterior.VIII. PrescriptoriMedicul specialist de obstetrică – ginecologie, cu aprobarea comisiilor de la nivelul Caselor de Asigurări de Sănătate.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 53 cod (G005N): DCI LEVONORGESTRELUM a fost modificat de pct. 26 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: LUTROPINA ALFAI. Definiţia afecţiunii:Infertilitate: absenţa concepţiei după un an de raporturi sexuale neprotejate.Această limită se bazează pe constatarea faptului că rata fecundităţii lunare în populaţia generală este de 15-20%, iar în decursul unui an se aşteaptă ca 86-94% dintre cupluri să obţină o sarcină.Indicaţii ale stimulării ovariene în infertilitate:1. Disfuncţii ovulatorii:– Oligoovulaţia (ovulaţii rare, neregulate)– Anovulaţia (ovulaţie absentă, inclusiv boala ovarului polichistic)– Deficienţe ale fazei luteale2. Infertilitate de cauză neexplicată3. Stimularea dezvoltării foliculare la femei cu deficit de FSH şi LH. Administrarea concomitentă de FSH şi LH, tratament de primă intenţie.INDICAŢII DE ADMINISTRARE DE GONADOTROPI ÎN FUNCŢIE DE CLASIFICAREA DISFUNCŢIILOR OVULATORII (OMS)OMS Grup I: Disfuncţii hipotalamo-hipofizare, amenoree, fără producţie de estrogeni endogeni. Nivel de prolactină normal. Nivel FSH scăzut, nivel LH scăzut (hipogonadism hiopogonadotrop)Indicaţie terapeutică: administrarea de primă intenţie de FSH şi LHOMS Grup II: Disfuncţii hipotalamo-hipofizare, disfuncţii ale ciclului menstrual, deficienţe ale fazei luteale. Producţie endogenă de estrogeni adecvată. Nivel de prolactină normal. Nivele de FSH normal sau scăzut.Indicaţie terapeutică: Administrarea de FSH este indicată dacă nu răspund la maxim trei cicluri de administrare cu clomifen citrat.II. Stadializarea afecţiunii:Afecţiune cronicăIndicaţiile tratamentului:Lutropina alfa, în asociere cu hormon foliculostimulant (FSH), este recomandat pentru stimularea dezvoltării foliculare la femei cu deficienţe de LH şi FSH.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– Vârsta: minimă 18 ani– Sex: femininParametri clinico-paraclinici:– Absenţa afecţiunilor care contraindică sarcina– Absenţa infecţiilor genitale acute în momentul începerii tratamentului– Frotiu Papa-Nicolau – normal– Culturi sterile din col şi sperma partenerului– Uter şi cel puţin o trompă permeabile– FSH bazal <10 ml ml– Minim 1 mil. de spermatozoizi mobiliIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)La femeile cu deficienţă de LH şi FSH, obiectivul tratamentului cu lutropină alfa în asociere cu FSH este de a dezvolta un singur folicul de Graaf matur, din care ovulul va fi eliberat după administrarea de gonadotropină umană corionică (hCG). Lutropina alfa trebuie administrată sub forma unor injecţii zilnice, concomitent cu FSH. Pentru această indicaţie, toată experienţa clinică de până acum cu lutropina alfa a fost obţinută în administrare concomitentă cu folitropină alfa.Lutropina alfa se administrează subcutanat. Pulberea trebuie reconstituită imediat înainte de administrare, prin dizolvare cu solvent.Tratamentul trebuie adaptat la răspunsul individual al pacientei, prin măsurarea dimensiunilor foliculului prin ecografie şi a răspunsului estrogenic. Regimul terapeutic recomandat începe cu 75 UI lutropină alfa (un flacon) zilnic, împreună cu 75-150 UI FSH.Dacă se consideră adecvată creşterea dozei de FSH, doza trebuie ajustată preferabil, la intervale de 7-14 zile, prin creşteri de 37,5-75 UI. Este posibilă extinderea duratei stimulării în orice ciclu de tratament până la 5 săptămâni.După obţinerea răspunsului optim, după 24-48 ore de la ultima injecţie cu lutropina alfa şi FSH trebuie administrată o injecţie unică cu 5000-10000 UI hCG. Se recomandă că pacienta să aibă raport sexual în ziua respectivă şi în ziua următoare administrării de hCG.Deoarece lipsa substanţelor cu activitate luteotropă (LH/hCG) după ovulaţie poate duce la o insuficienţă prematură a corpului galben, poate fi luată în considerare şi susţinerea fazei luteale.Dacă se obţine un răspuns excesiv, tratamentul trebuie întrerupt, iar hCG nu se va administra. În ciclul următor, tratamentul trebuie reînceput cu o doză mai mică de FSH decât în ciclul anterior.SCHEMA DE TRATAMENT CU LUTROPINA ALFA1. Administrare de FSH 75-150 UI şi 75 UI lutropina alfa în zilele: 3, 4, 5, 6, 7 ale ciclului2. Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 7 a ciclului (endometru trilaminar 8 mm, foliculul dominant aprox. 14 mm)În cazul unui răspuns prezent:3. Se menţine doza de 75-150 UI FSH şi 75 UI lutropina alfa în zilele 8, 9 ale ciclului4. Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 9 a ciclului (endometru trilaminar 11 mm, foliculul dominant aprox. 17 mm)5. Administrare hCG 5000-10000 UI în ziua a 10 a cicluluiÎn cazul unui răspuns absent:Se creşte doza de FSH cu 37,5-75 UI şi se menţine doza de 75 UI de lutropină alfa în zilele 8, 9, 10 ale cicluluiÎn cazul unui răspuns prezent:Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 10 a ciclului (endometru trilaminar 11 mm, foliculul dominant aprox. 17 mm)Administrare hCG 5000 – 10000 UI în ziua a 11-a ciclului.În cazul unui răspuns absent:Se creşte doza de FSH cu 37,5 – 75 UI în zilele 11, 12, 13 ale ciclului.În cazul unui răspuns prezent:Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 14 a ciclului (endometru trilaminar 11 mm, foliculul dominant ≈'98 17 mm)Administrare hCG 5000-10000 UI în ziua a 15-a ciclului.În cazul unui răspuns absent:Poate fi acceptată extinderea duratei de tratament în orice ciclu până la 4 săptămâni.Dacă nu s-a obţinut un răspuns optim, tratamentul poate fi întrerupt.Tratamentul trebuie reînceput în ciclul următor cu o doză mai mare de FSH.În cazul obţinerii unui răspuns excesiv:Tratamentul trebuie oprit, nu se mai administrează hCG.Tratamentul trebuie reînceput în ciclul următor la o doză de FSH mai mică decât cel anteriorV. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Parametrii clinici:Evaluarea cuplului:a. Anamneza ambilor parteneri:1. Vârsta, greutate, stare civilă, durata infertilităţii, metode de contracepţie utilizate şi durata de timp, stil de viaţă (fumat, consum de alcool, medicamente, droguri, cure de slăbire), obiceiuri alimentare, condiţie fizică, animale de casă, riscuri legate de profesie, expunere la radiaţii sau toxice, traume, stres.2. Antecedente medicale familiale: afecţiuni genetice, afecţiuni maligne.3. Antecedente medicale personale: sarcini anterioare şi evoluţia lor (antecedente obstetricale: sepsis puerperal, avorturi repetate), antecedente genitale: infecţii pelvine, BTS, dismenoree, antecedente genitale chirurgicale), caracteristicile ciclului menstrual, aspecte ale vieţii sexuale (disfuncţii sexuale: dispareunie, vaginism), factori cervicali: secreţie de mucus, conizaţie, elecrocauterizare), factori endocrini: pattern menstrual, hirsutism, galactoree, etc.), alergii, boli cu transmitere sexuală, boli cronice sau maligne, antecedente chirurgicale, ectopie testiculară, varicocel, boli infecţioase şi vaccinări.4. Anamneza specifică partenerului masculin: ocupaţia (sedentarism, iradiere, mediu toxic), infecţii (orhite, epididimite, tuberculoza, boli venerice), consum de medicamente (chimioterapie, antihipertensive, sulfasalazina, alcool, nicotină), funcţia sexuală (frecvenţa coitului, erecţie/ejaculare).b. Depistarea factorilor de risc care reduc şansele de succes ale tratamentului;c. Depistarea apariţiei situaţiilor care pot afecta negativ utilizarea unei anumite scheme de tratament;Parametrii paraclinici:1. Investigaţii paraclinice ce trebuiesc efectuate înaintea începerii tratamentului:INVESTIGAREA PARTENERULUI FEMININA. Investigatii generale:Examen clinic general: înălţime, greutate, palpare sâni, palpare abdomen, examenul pelvisuluiHemoleucogramaGrupa sanguinăScreening pentru Hepatita B şi HIVFrotiu cervico-vaginalMamografie după vârsta de 35-40 aniTestarea imunităţii la rubeolă, eventual varicelaProfil hormonal bazal: FSH, Estradiol în ziua a 3-a a cicluluiMonitorizarea ovulaţieiEcografie genitalăB. Investigaţii suplimentare în funcţie de patologia individuală:Analize hormonale: TSH. Prolactina, LH, Progesteron, Androgeni, Inhibina BTestări: Chlamydia, Mycoplasme, Toxoplasma, ListeriaHisterosalpingografiaLaparascopieInvestigaţii imunologiceInvestigaţii geneticeBiopsie de endometru în ziua 21 a cicluluiTeste pentru detectarea anticorpilor antispermatici în sânge sau secreţie vaginalăINVESTIGAREA PARTENERULUI MASCULINMONITORIZAREA DIN TIMPUL TRATAMENTULUI:A. Ecografie transvaginalăPeriodicitate: în ziua 2, 7, 10, 14 a cicluluiSe recomandă monitorizare ecografică zilnică la un diametru al folicului > 14 mm.● Când foliculul dominant are un diametru egal sau mai mare de 17 mm se administrează hCG sau r-hCG, pentru declanşarea ovulaţiei● Se recomandă raport sexual la 24 şi 48 ore după administrarea de hCG___________*) Ecografia transvaginală este suficientă pentru luarea deciziilor legate de schemele de tratament în 88% din cazuriSe urmăreşte ecografic:a. evaluarea dezvoltării endometrului (se estimează o grosime minimă de 8 mm la momentul ovulaţiei)b. evaluarea numărului şi mărimii foliculilor ovarieni2. Analize hormonale:– Dozare de Estradiol în ziua 2, 7 şi 14: se estimează 150-200 pg/ml pentru un folicul evolutiv;– Dozare de Progesteron în ziua 21-23: nivelul ideal <1 ng ml (1650-3300 pmol l).Analize hormonale suplimentare:– Determinarea pick-ului LH de seric/urinar în ziua 8-9 (dacă LH > 10 UI/l şansa de succes este redusă);– Temperatura bazală;EVALUAREA RISCULUI DE SINDROM DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:Estradiolul plasmatic● normal > 1100 pmol/l (250-300 pg/ml);● dacă > 3000 pmol/l (> 900 pg/ml) există risc de hiperstimulare'Prezintă mai mult de 3 foliculi preovulatorii cu dimensiuni de peste 14 mm diametru.SCĂDEREA RISCULUI DE SINDROM DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:– reducerea dozei de FSH;– amânarea administrării de hCG (coasting);– anularea ciclului înainte de administrarea de hCG, dacă există peste 3 foliculi cu diametru mai mare de 16 mm sau peste 6 foliculi cu diametru mai mare de 13 mm, sau dacă nivelul estradiolului este > 3000 pg/ml, (sau se recomandă înlocuirea hCG cu Progesteron pentru susţinerea luteală);– se poate face reducţie foliculară.EVALUAREA FORMELOR CLINICE ALE SINDROMULUI DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:Debut: imediat postovulatorForma uşoară:– disconfort abdominal;– creştere în greutate;– distensie abdominală uşoară;– ovare de 5-8 cm diametru.Conduita terapeutică:– tratament conservator, simptomatic, ambulator;– hidratare, măsurarea greutăţii şi urmărirea diurezei;– evitarea eforturilor şi a raportului sexual;– administrare de analgetice orale.Forma medie:– greaţă, vomă, durere abdominală;– dispnee;– distensie abdominală, ascita moderată;– ovare <12 cm diametru;Conduita terapeutică:– tratament conservator, simptomatic, ambulator;– hidratare, măsurarea greutăţii şi urmărirea diurezei;– evitarea eforturilor şi a raportului sexual;– administrare de analgetice orale;Forma severă:– ascita, hidrotorax, distensie abdominală marcată;– hemoconcentraţie, hipovolemie, oligurie;– insuficienţă renală, tromboembolism, ruptură ovariană;Conduita terapeutică:– spitalizare, monitorizare clinică şi paraclinică;– reechilibrare hidroelectrolitică;– administrare de albumină şi heparină;– prudenţă deosebită în administrarea de diuretice;– paracenteza, toracocenteza;3. Criterii de eficienţă a tratamentului (criterii de măturare foliculară):Foliculul dominant > 17 mm sau 2-3 foliculi > 15 mmEstradiol > 150 pg/ml/folicul4. Factori de risc:– vârsta tânără;– masă corporală redusă;– sindromul ovarelor polichistice;– valoare mare sau rapid crescătoare a estradiolului > 2500 pg/ml;– dezvoltarea a numeroşi foliculi intermediari cu dimensiuni de 10-14 mm;– antecedente de Sindrom de Hiperstimulare Ovariană;VI. Criterii de excludere din tratament:1. Reacţii adverse:Hipersensibilitate la gonadotrofine sau oricare dintre excipienţi.Sindrom de Hiperstimulare Ovariană.2. Co-morbidităţi:– carcinom ovarian, uterin sau mamar;– tumori ale hipotalamusului şi hipofizei;– creşterea dimensiunilor ovarului sau apariţia chisturilor nedatorată bolii ovariene polichistice;– hemoragii în sfera genitală de etiologie necunoscută;– malformaţii incompatibile cu sarcina, ale organelor sexuale sau fibroame uterine incompatibile cu sarcina;– insuficienţă primară ovariană;3. Sarcina şi alăptarea4. MenopauzaVII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitatăÎn cazul lipsei de răspuns la tratamentul cu gonadotropi sau a unui răspuns excesiv sau a întreruperii tratamentului de către medicul specialist în cazul apariţiei unei reacţii adverse, tratamentul cu follitropinum alfa este reluat la următorul ciclu de tratament.Numărul de cicluri de tratament este stabilit de către medicul specialist în funcţie de răspunsul individual al pacientei.VIII. PrescriptoriMedici specialişti ginecologi şi endocrinologi, cu aprobarea comisiei de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.COMISIA DE OBSTETRICĂ-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: TIBOLONUMMenopauza reprezintă încetarea ciclurilor menstruale şi simptomatologia ei este consecinţa deficitului estrogenic prin declinul funcţiei hormonale ovariene.Vârsta de apariţie a menopauzei este de 47-55 ani (în medie 51 de ani).Simptomatologia menopauzei cuprinde:– simptome vasomotorii (apar la cca 75% dintre femei): valuri de caldură, palpitaţii, tulburări de somn, cefalee;– simptome neuropsihice: astenie, iritabilitate, depresie, dificultate de concentrare;– simptome urogenitale: uscăciune vaginală, dispareunie, scăderea libido, infecţii recurente de tract urinar, incontinenţă urinară;– simptome cardiovasculare: creşterea incidenţei bolii coronariene, alterarea profilului lipidic cu creşterea colesterolului total şi a LDL colesterolului şi scăderea HDL cholesterol;– osteoporoză şi fracturi de fragilitate.Cel mai important factor de risc pentru pierderea de masă osoasă este menopauza care prin deficitul estrogenic duce la creşterea resorbţiei osoase; femeile pierd în cursul vieţii cca 50% din osul trabecular şi 30% din osul cortical, iar jumătate se pierde în primii 10 ani de menopauză. Fracturile osteoporotice (radius, vertebre, şold) reprezintă o cauză importantă de mortalitate şi morbiditate.Indicaţii terapeutice:– tulburări vasomotorii de menopauză (climax simptomatic);– profilaxia tulburărilor trofice genito-urinare;– prevenirea osteoporozei.Se administrează femeilor cu menopauza recent instalată (1-4 ani), durata tratamentului este de 1-2 ani.Tibolonum se administrează oral, în doză de 2,5 mg/zi (un comprimat pe zi).Evaluarea iniţială include:– istoric familial/personal de: neoplasm mamar, hiperplazie endometrială, tromboflebită;– examen clinic;– TA;– Glicemie, TGO, TGP;– examen ginecologic;– mamografie;– ecografie utero-ovariană (endometru);– EKG, examen cardiologic.Monitorizarea tratamentului se va face anual cu: mamografie, examen ginecologic, ecografie endometru (grosime endometru).Criterii de excludere din tratament: istoric familial/personal de neoplazii estrogeno-dependente (sân, endometru), icter, hipertensiune arterială, migrene-cefalee severă, tromboembolism, sângerări vaginale.Contraindicaţiile terapiei cu tibolonum:– tumori estrogeno-dependente (sân, endometru);– HTA;– Diabet zaharat;– Astm bronşic;– Lupus eritematos systemic;– Epilepsie;– Migrenă/cefalee severă;– Otoscleroză;– Sechele AVC, BCI;– Boli hepatice;Prescriptori: medici endocrinologi şi ginecologi, iar la recomandarea acestora pot continua prescripţia şi medicii de familie pentru perioada stabilită de către medicul specialist.COMISIA DE DIABET ŞI ENDOCRINOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICECOMISIA DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: FOLLITROPINUM BETAI. Definiţia afecţiuniiAnovulaţie cronică (inclusiv sindromul ovarelor polichistice).II. Stadializarea afecţiuniiNu e cazul.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Disfuncţii hipotalamo-pituitare OMS-2:– Amenoree/oligomenoree.– FSH prezent/scăzut.– Prolactină normală.– Ovar polichistic.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Există mari variaţii inter şi intraindividuale ale răspunsului ovarelor la gonadotropinele exogene. Acest lucru face imposibilă stabilirea unei scheme uniforme de dozare. Stabilirea unei scheme de dozare necesită ecografie foliculară şi monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estradiol.Trebuie avut în vedere că în medie doza de FSH eliberată de către stilou este cu 18% mai mare comparativ cu o seringă convenţională, de aceea când se schimbă de la seringă la stilou, pot fi necesare mici ajustări ale dozei pentru a preveni administrarea unei doze prea mari.O schemă de tratament secvenţial se recomandă să înceapă cu administrarea zilnică de 50 IU Puregon, cel puţin 7 zile, până la 14 zile.Recomandăm 14 fiole/lună, maxim 3 cicluri lunare.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Anovulaţia cronică:Dacă nu există nici un răspuns ovarian după 7 zile, doza zilnică este crescută treptat până când creşterea foliculară şi/sau concentraţiile plasmatice de estradiol indică un răspuns farmacodinamic adecvat. Este considerată optimă o creştere zilnică a concentraţiilor plasmatice de estradiol de 40-100%. Apoi se menţine doza zilnică până când se obţin condiţiile preovulatorii.Condiţiile preovulatorii se obţin atunci când există dovada ultrasonografică a unui folicul dominant de cel puţin 18 mm diametru şi/sau sunt atinse concentraţiile plasmatice de estradiol de 300-900 picograme/ml (1000-3000 pmol/l)De obicei sunt suficiente 7-14 zile de tratament pentru atingerea acestui stadiu. În acest moment se întrerupe administrarea de follitropinum beta şi ovulaţia poate fi indusă prin administrarea de gonadotropină corionică umană (HCG).Doza zilnică trebuie scăzută dacă numărul foliculilor care răspund la tratament este prea mare sau concentraţiile plasmatice de estradiol cresc prea repede, de exemplu mai mult decât dublarea zilnică a concentraţiilor plasmatice de estradiol timp de 2 sau 3 zile. Deoarece foliculii de peste 14 mm pot duce la sarcină, prezenţa unor foliculi preovulatori multipli care depăşesc 14 mm semnalează riscul unei sarcini multiple. În acest caz, administrarea de HCG trebuie întreruptă, iar sarcina trebuie evitată pentru a preveni o sarcină multiplă.VI. Criterii de excludere din tratament:Hipersensibilitate la substanţă activă.Tumori de ovar.Hemoragii vaginale nediagnosticate.Insuficienţă ovariană primară.Chisturi ovariene sau ovare mărite, fără legatură cu boala ovarelor polichistice.Malformaţii ale organelor genitale incompatibile cu sarcina.Fibroame uterine incompatibile cu sarcina.– Co-morbiditati:Reacţii adverse:Reacţii locale la locul injectării, cum ar fi hematom, roşeaţă, edem local, mâncărime, majoritatea fiind uşoare şi trecătoare. S-au remarcat foarte rar, reacţii generalizate incluzând eritem, urticarie, erupţie cutanată şi prurit. În cazuri foarte rare, ca şi la alte gonadotrofine tratamentul poate fi asociat cu trombembolii.3% din femei pot dezvolta OHSS.– Profil Non-responder:Vârsta > 40 aniIstoric de răspuns ovarian slab anteriorIstoric de chirurgie ovarianăAFC redus, volum ovarian redusEstradiol scăzut E2 sub 50 pg/molNivel înalt de FSH în ziua a 3-a cm (peste 20 IU/L)Nivel scăzut de inhibină B (sub 45 PG/Ml)Nivel scăzut de AMH – anticorpi antimulerieni (0,2-0,5 ng/Ml)– Non-compliant:Nu este cazul.VII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată4 cicluri de tratamentVIII. PrescriptoriMedici specialişti ginecologi şi endocrinologi, cu aprobarea comisiei de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.COMISIA DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: SOLIFENACINUM SUCCINATI. Definiţia afecţiuniiVezica hiperactivă (OAB-overactive bladder) este o afecţiune complexă caracterizată prin imperiozitate micţională însoţită sau nu de incontinenţă urinară, asociată de obicei cu polachiurie şi nocturie, în absenţa infecţiei sau a altei patologii dovedite (definiţie ICS – Societatea Internaţională de Continenţă).II. Stadializarea afecţiunii TIP SIMPTOME PREZENTE ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │Vezica hiperactivă "uscată" │Imperiozitate micţională, de obicei │ │ │asociată cu polachiurie şi/sau │ │ │nocturie │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │Vezica hiperactiva "umedă" │Imperiozitate micţională, de obicei │ │ │asociată cu polachiurie şi/sau │ │ │nocturie, │ │ │plus │ │ │Incontinenţă urinară │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │Vezica hiperactivă cu incontenţă │Imperiozitate micţională, de obicei │ │urinară predominant prin urgenţă │asociată cu polachiurie şi/sau │ │ │nocturie, │ │ │plus │ │ │Incontinenţă mixtă având ca şi compo-│ │ │nentă principală incontinenţa urinară│ │ │prin urgenţă │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │Vezica hiperactivă cu incontenţă │Imperiozitate micţională, de obicei │ │urinară predominant prin stress │asociată cu polachiurie şi/sau │ │ │nocturie, │ │ │plus │ │ │Incontinenţă mixtă având ca şi compo-│ │ │nentă principală incontinenţa urinară│ │ │de stress │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │Incontinenţă urinară de stress │Incontinenţă urinară la efort, sau │ │ │după strănut sau tuse │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │ │ │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘ Abrams Wein. Urology 2000; 55 (5 Suppl): 1-2III. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Tratamentul simptomatic al incontinenţei de urgenţă şi/sau frecvenţei crescute şi urgenţei micţiunilor, aşa cum pot apărea la pacienţii de sex feminin şi masculin cu sindromul vezicii urinare hiperactive.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Doze şi mod de administrareDozeAdulţi inclusiv vârstniciDoza recomandată este de 5 mg solifenacinum succinat o dată pe zi. La nevoie, doza poate fi mărită la 10 mg solifenacinum succinat o dată pe zi.Copii şi adolescenţiSiguranţa şi eficacitatea la copii nu au fost încă stabilite. Din acest motiv, solifenacinum succinat nu trebuie utilizat la copii.Populaţii specialePacienţi cu insuficienţă renalăNu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance al creatininei > 30 ml/min). Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie trataţi cu prudenţă (clearance creatinină <= 30 ml/min) şi nu vor primi mai mult de 5 mg o dată pe zi.Pacienţii cu insuficienţă hepaticăLa pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară nu este necesară ajustarea dozei. Pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (scorul Child-Pugh de 7-9) vor fi trataţi cu precauţie fără a depăşi 5 mg o dată pe zi.Inhibitori potenţi ai citocromilor P450 3A4Doza maximă de solifenacinum succinat se limitează la 5 mg pe zi în cazul tratamentului simultan cu ketoconazol sau alţi inhibitori potenţi ai CYP3A4 în doze terapeutice, de exemplu ritonavir, nelfinavir, itraconazol.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Efectul maxim al solifenacinum succinat poate fi determinat după cel puţin 4 săptămâni.Rezultatele studiilor clinice au arătat un raport favorabil de eficacitate şi tolerabilitate pentru Solifenacinum atât în tratamentul pe termen scurt, cât şi în tratamentul de lungă durată. (ref Con Keller, LindaCardozo, Christopher Chapple, Francois Haab, Arwin Ridder: Improved Quality of life in patients with overactive bladder symptoms treated with solifenacin, 2005 BJU Internaţional/95, 81-85)VI. Criterii de excludere din tratament:● ContraindicaţiiSolifenacinum este contraindicat la:– Pacienţii cu retenţie urinară, tulburări severe gastro-intestinale (incluzând megacolonul toxic), miastenia gravis, glaucomul cu unghi îngust şi la pacienţi cu risc pentru afecţiunile de mai sus.– Pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;– Pacienţi sub hemodializă;– Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.Pacienţi cu insuficienţă renală severă sau cu insuficienţă hepatică moderată, aflaţi în tratament cu un inhibitor potent ai CYP3A4, de exemplu: ketoconazol● Reacţii adverseCa urmare a efectului farmacologic al solifenacinului, acesta poate produce reacţii adverse anticolinergice, în general uşoare până la moderate. Frecvenţa reacţiilor adverse anticolinergice este dependentă de doză.Cea mai frecventă reacţie adversă raportată este uscăciunea gurii. Acesta a apărut la 11% din pacienţii trataţi cu 5 mg o dată pe zi şi la 22% din pacienţii trataţi cu 10 mg o dată pe zi, comparativ cu 4% în cazul pacienţilor trataţi cu placebo. Severitatea reacţiei a fost în general uşoară şi nu a dus decât ocazional la oprirea tratamentului. În general, complianţa la tratament a fost foarte mare (aproximativ 99%) şi aproximativ 90% din pacienţii trataţi cu Vesicare au încheiat perioada de 12 săptămâni de tratament incluse în studiu.Tabelul de mai jos indică informaţiile obţinute cu solifenacinum succinat în studii clinice. ┌───────────────────┬─────────────────┬──────────────────┬───────────────────┐ │Clasificarea MedDRA│ Comune │ Neobişnuite │ Rare │ │pe sisteme şi │ > 1/100, 1/1000, 1/10000, │organe │ │ │ │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Gastro-intestinale │Constipaţie │Reflux gastro- │Obstrucţia colonu- │ │ │Greaţă │esofagian │lui │ │ │Dispepsie │Uscăciunea gâtului│Impastarea fecale- │ │ │Durere abdominală│ │lor │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Infecţii şi │ │Infecţii de tract │ │ │infestări │ │urinar │ │ │ │ │Cistite │ │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Sistem nervos │ │Somnolenţă │ │ │ │ │Disgeuzie │ │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Tulburări oculare │Vedere înceţoşată│Uscăciune oculară │ │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Tulburări generale │ │Oboseală │ │ │şi la locul de │ │Edemul membrului │ │ │administrare │ │inferior │ │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Tulburări toracice,│ │Uscăciune nazală │ │ │respiratorii şi │ │ │ │ │mediastinale │ │ │ │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Tulburări dermato- │ │Piele uscată │ │ │logice şi │ │ │ │ │subcutanate │ │ │ │ ├───────────────────┼─────────────────┼──────────────────┼───────────────────┤ │Tulburări renale şi│ │Dificultăţi │Retenţie urinară │ │urinare │ │micţionale │ │ └───────────────────┴─────────────────┴──────────────────┴───────────────────┘Pe parcursul dezvoltării clinice nu au fost observate reacţii alergice. Totuşi, apariţia reacţiilor alergice nu poate fi exclusă.● Co-morbidităţiAtenţionări şi precauţii specialeÎnainte de începerea tratamentului cu solifenacinum succinat, trebuie evaluate alte cauze ale micţiunilor frecvente (insuficienţa cardiacă sau afecţiune renală). În cazul infecţiei urinare, se va iniţia un tratament antibacterian adecvat.Solifenacinum succinat se administrează cu precauţie la pacienţii cu:– risc crescut de retenţie urinară prin obstrucţie subvezicală semnificativă clinic;– tulburări obstructive gastro-intestinale;– risc de motilitate gastro-intestinală scăzută;– insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <= 30 ml/min), dozele nu vor depăşi 5 mg la aceşti pacienţi;– insuficienţa hepatică moderată (scorul Child-Pugh de 7 la 9), dozele nu vor depăşi 5 mg la aceşti pacienţi;– administrarea concomitentă a unui inhibitor potent al CYP3A4, de exemplu ketoconazol;– hernie hiatală/reflux gastroesofagian, pacienţi sub tratament cu medicamente care exacerbează esofagita (cum ar fi bifosfonaţi);– neuropatie autonomă.Siguranţa şi eficacitatea nu au fost încă stabilite la pacienţi cu etiologie neurogenică a hiperactivităţii detrusorului.Pacienţilor cu probleme de intoleranţă ereditară la galactoză, deficit de Lapp lactază sau tulburări în absorbţia glucozei-galactozei nu li se va indica acest produs.Efectul maxim al solifenacinum succinat poate fi determinat după cel puţin 4 săptămâni.Sarcina şi alăptareaSarcinaNu există date disponibile de la femei însărcinate în timpul tratamentului cu solifenacinum. Studiile la animale nu indică efecte directe nocive asupra fertilităţii, dezvoltării embrionare şi fetale sau asupra naşterii. Riscul potenţial la om este necunoscut. Ca urmare, se recomandă precauţie în administrarea la gravide.AlăptareNu există date despre excreţia Solifenacinului în laptele matern. La şoareci, solifenacinum şi/sau metaboliţii săi au fost excretaţi în lapte, determinând o incapacitate de a supravieţui dependentă de doză. Ca urmare, utilizarea solifenacinum succinat se evită în timpul alăptării.● Non-respondenţiNu există date clinice.● Non-complianţiÎn general, complianţa la tratament a fost foarte mare (aproximativ 99%) şi aproximativ 90% din pacienţii trataţi cu Vesicare au încheiat perioada de 12 săptămâni de tratament incluse în studiu.Referinţă: Rezumatul Caracteristicilor Produsului Vesicare 5 mg şi 10 mgVII. PrescriptoriMedicii specialişti ginecologi, urologi şi uroginecologi cu respectarea protocolului actual, iar la recomandarea acestora pot continua prescripţia şi medicii de familie pentru perioada stabilită de către medicul specialist.COMISIA DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: TOLTERODINUM/SOLIFENACINUM SUCCINATIndicaţiiTolterodina şi Solifenacin fac parte din arsenalul terapeutic de primă linie, folosit în tratamentul medicamentos în caz de vezică urinară hiperactivă cu simptome de incontinenţă urinară, frecvenţă crescută a micţiunilor şi incontinenţă prin imperiozitate. De asemenea sunt indicate ca şi terapie complementară în tratamentul vezicii neurologice şi enurezis nocturn.TratamentDoze● TolterodinumPentru comprimatele cu eliberare rapidă se administrează oral 2 mg de două ori pe zi. Doza poate fi redusă la 1 mg de două ori pe zi funcţie de răspunsul individual şi toleranţă. Pentru capsulele cu eliberare prelungită se administrează oral 4 mg o dată pe zi, doză ce poate fi redusă la 2 mg o dată pe zi. Capsulele se înghit întregi asociate cu lichide. În caz de reducere semnificativă a funcţiei renale sau hepatice nu se administrează mai mult de 1 mg de două ori pe zi în cazul comprimatelor cu eliberare rapidă şi nu mai mult de 2 mg o dată pe zi pentru capsulele cu eliberare prelungită.● SolifenacinumDoza zilnică recomandată este de 5 mg/zi. Dacă această doză este bine tolerată, aceasta poate fi crescută până la 10 mg/zi. Comprimatele de solifenacin se înghit întregi, asociate cu lichide. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, doza zilnică nu trebuie să depăşească 5 mg/zi.DCI: PREDNISONUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 59 cod (H002N) DCI PREDNISONUM a fost abrogat de pct. 27 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.COMISIA DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEDCI: CINACALCET HIDROCLORIDIndicaţiiCinacalacet hidroclorid este recomandat în BCR stadiul 5 dializă, ca terapie de linia a treia a hiperparatiroidismului sever, în cazuri selecţionate:1. iPTH peste 300 pg/mL (peste 5 x limita superioară a valorii normale a laboratorului) la două determinări consecutive în interval de 3 luni;2. absenţa corectării iPTH sub tratamentul cu calcitriolum/alfacalcidolum sau imposibilitatea continuării terapiei cu aceştia datorită hipercalcemiei (calcemie totală corectată > 10,2 mg/dL) şi hiperfosfatemiei (> 5,5 mg/dL) recurente chiar după reducerea calciului în dializant, optimizarea terapiei de reducere a fosfatemiei şi reducerea dozelor;3. calcemie totală corectată ≥ 8,4 mg/dL;4. aluminemie <20 мg l sau între 20-60 l, dacă testul la desferioxamină este negativ.TratamentŢinta tratamentuluiControlul hiperparatiroidismului sever (vezi mai sus) şi a valorilor calciului şi fosfaţilor serici (vezi mai sus).DozeDoza de iniţiere: 30 mg, o dată pe zi, pe cale orală, în timpul meselor sau imediat după masă.Doza de întreţinere: între 30-180 mg/zi şi trebuie individualizată (uzual 60-90 mg/zi).Ajustarea dozei: se face la 2-4 săptămâni prin creşterea secvenţială a dozei cu câte 30 mg până la atingerea valorilor recomandate ale iPTH (150-300 pg/mL), fără apariţia hipocalcemiei:30 mg/zi → 30 mg x 2/zi → 90 mg/zi → 60 mg x 2/zi → 90 mg x 2/zi, în funcţie de:1. în funcţie de calcemie (clinic şi paraclinic):a. calcemie totală corectată > 8,4 mg/dL – doza de cinacalcet este menţinută sau crescută pentru a atinge obiectivul terapeutic de reducere a iPTH;b. calcemie totală corectată între 7,5-8,4 mg/dL şi/sau apariţia semnelor clinice de hipocalcemie – se reduce doza cinacalcet cu 30 mg/zi, se adaugă sau se cresc dozele sărurilor de calciu, se creşte concentraţia calciului în dializant la 3,5 mEq/L (1,75 mmol/L), se adaugă sau se cresc dozele derivaţilor vitaminei D (dacă fosfatemia este <5,5 mg/dL şi produsul fosfo-calcic <55 mg^2 dl^2). dacă persistă semnele clinice de hipocalcemie şi reducerea calcemiei totale corectate după aceste măsuri terapeutice, va fi întreruptă temporar administrarea cinacalcet;c. calcemie totală corectată sub 7,5 mg/dL – se întrerupe temporar administrarea cinacalcet. După creşterea calcemiei > 8,4 mg/dL şi dispariţia semnelor clinice de hipocalcemie, administrarea cinacalcet poate fi reluată cu doza imediat inferioară celei pe care o urma bolnavul în momentul incidentului.2. în funcţie de nivelul iPTH seric:a. între 150-300 pg/mL – se menţine aceeaşi doză;b. peste 300 pg/mL – se creşte doza cinacalcet treptat, cu câte 30 mg/zi la 2-4 săptămâni interval, până la atingerea obiectivului terapeutic, fără apariţia hipocalcemiei;c. sub 150 pg/mL – se întrerupe administrarea cinacalcet.Întreruperea administrăriiEste recomandată în caz de:1. Hipocalcemie (calcemia totală corectată sub 7,5 mg/dL).2. Hipocalcemie (calcemie totală corectată între 7,5-8,4 mg/dL) cu semne clinice persistente de hipocalcemie.3. iPTH sub 150 pg/mL.4. Neresponsivitate la cinacalcet:a. persistenţa iPTH peste 500-800 pg/mL (peste 8-12 x limita superioară a valorii normale a laboratorului) după ajustarea corectă a dozelor de cinacalcet şi utilizarea adecvată a celorlalte mijloace terapeutice recomandate;b. apariţia complicaţiilor clinice ale hiperparatiroidismului sever (calcifilaxie, fracturi în os patologic, ruptura tendonului muşchiului cvadriceps, calcificări metastatice).Monitorizare1. Calcemie (calciu ionic seric măsurat direct cu electrod specific sau calcemia totală corectată) – săptămânal în fazele de iniţiere şi ajustare a dozei, apoi lunar;2. Fosfatemie şi produs fosfo-calcic – săptămânal în fazele de iniţiere şi ajustare a dozei, apoi lunar;3. iPTH – lunar în fazele de iniţiere şi ajustare a dozei, apoi trimestrial;4. Aluminemie – anual.PrescriptoriPrescrierea şi monitorizarea tratamentului cu cinacalcet hidrocloric va fi efectuată de către medicii nefrologi, cu aprobarea comisiilor CNAS. Bolnavilor dializaţi nu li se pot prescrie şi elibera reţete prin farmacii cu circuit deschis pentru cinacalcet hidrocloric, deoarece tratamentul tulburărilor metabolismului mineral este inclus în serviciul de dializăDCI: CETRORELIXUMI. Definiţia afecţiunii:Infertilitate: absenţa concepţiei după un an de raporturi sexuale neprotejate.Aceasta limită se bazează pe constatarea faptului că rata fecundităţii lunare în populaţia generală este de 15 – 20%, iar în decursul unui an se aşteaptă ca 86 – 94% dintre cupluri să obţină o sarcină.Indicaţii ale stimulării ovariene în infertilitate:1. Disfuncţii ovulatorii:– Oligoovulaţia (ovulaţii rare, neregulate)– Anovulaţia (ovulaţie absentă, inclusiv boala ovarului polichistic)– Deficienţe ale fazei luteale2. Infertilitate de cauză neexplicată3. Stimularea dezvoltării foliculare la femei cu deficit sever de FSH şi LH. Administrarea concomitentă de FSH şi LH, tratament de prima intenţie.CLASIFICAREA DISFUNCŢIILOR OVULATORII (OMS)OMS Grup I: Disfuncţii hipotalamo-hipofizare, amenoree, fără producţie de estrogeni endogeni.Nivel de prolactină normal. Nivel FSH scăzut, nivel LH scăzut (hipogonadism hiopogonadotrop)Indicaţie terapeutică: administrarea de prima intenţie de FSH şi LHOMS Grup II: Disfuncţii hipotalamo-hipofizare, disfuncţii ale ciclului menstrual, deficienţe ale fazei luteale. Producţie endogenă de estrogeni adecvată. Nivel de prolactină normal. Nivele de FSH normal sau scăzut.II. Stadializarea afecţiunii:Afecţiune cronicăIndicaţiile tratamentului:Prevenirea ovulaţiei premature la pacientele aflate în perioada stimulării ovariene.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– Vârsta: minimă 18 ani– Sex: femininParametri clinico-paraclinici:– Absenţa afecţiunilor care contraindică sarcina– Absenţa infecţiilor genitale acute în momentul începerii tratamentului– Frotiu PapaNicolau – normal– Culturi sterile din col şi sperma partenerului– Uter şi cel puţin o trompă permeabile– FSH bazal <10 ml ml– Minim 1 mil. de spermatozoizi mobiliIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Cetrorelixum 0,25 mg se administrează injectabil subcutanat în peretele abdominal inferior.Prima administrare de cetrorelixum 0,25 mg trebuie efectuată sub supravegherea unui medic şi în condiţii ce permit instituirea de urgenţă a tratamentului în cazul apariţiei reacţiilor alergice/pseudoalergice. Următoarea injecţie poate fi autoadministrată dacă pacienta este avertizată asupra semnelor şi simptomelor care pot indica hipersensibilitatea, consecinţele acesteia şi necesitatea unei intervenţii medicale imediate.Conţinutul unui flacon (0,25 mg cetrorelixum) se administrează injectabil o dată pe zi, la interval de 24 ore, fie dimineaţa, fie seara. După prima administrare se recomandă ţinerea sub observaţie a pacientei timp de 30 minute pentru siguranţa că nu apar reacţii alergice/pseudoalergice. Măsurile de tratament în cazul unor astfel de situaţii trebuie să fie disponibile urgent.Administrarea matinală: Tratamentul cu cetrorelixum 0,25 mg trebuie început în ziua a 5-a sau a 6-a a stimulării ovariene (aproximativ la 96 până la 120 ore după iniţierea stimulării ovariene) cu gonadotrofine urinare sau recombinante şi se continuă pe tot parcursul tratamentului cu gonadotrofine inclusiv în ziua de inducere a ovulaţiei.Administrarea de seară: Tratamentul cu cetrorelixum 0,25 mg trebuie început în ziua a 5-a a stimulării ovariene (aproximativ la 96 ore până la 108 ore după iniţierea stimulării ovariene) cu gonadotrofine urinare sau recombinante şi se continuă pe tot parcursul tratamentului cu gonadotrofine până în seara precedentă zilei de inducere a ovulaţiei.Numărul de cicluri de tratament este variabil în funcţie de răspunsul individual la tratament al pacientei.SCHEMA DE TRATAMENT CU ANTAGONIŞTI GnRH (CETRORELIXUM):1. Administrare de FSH 150 UI în zilele: 2, 3, 4, 5, 6 ale ciclului;2. Administrare de antagonist GnRH (Cetrorelixum): 0,25 mg în ziua 5 sau 6 a ciclului (în funcţie de ora administrării);3. Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 7 a ciclului (endometru trilaminar 8 mm, foliculul dominant ≈'98 14 mm);4. Administrare de FSH 225 UI şi 0,25 mg Cetrorelixum/zi în zilele (5), 6, 7, 8, 9 ale ciclului;5. Monitorizare: ecografie transvaginală în ziua 10 a ciclului (endometru trilaminar 10 mm, foliculul dominant > 17 mm);6. Administrare hCG 10000 UI în ziua a 10 a cicluluiV. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Parametrii clinici:Evaluarea cuplului:a. Anamneza ambilor parteneri:1. Vârstă, greutate, stare civilă, durata infertilităţii, metode de contracepţie utilizate şi durata de timp, stil de viaţă (fumat, consum de alcool, medicamente, droguri, cure de slăbire), obiceiuri alimentare, condiţie fizică, animale de casă, riscuri legate de profesie, expunere la radiaţii sau toxice, traume, stres.2. Antecedente medicale familiale: afecţiuni genetice, afecţiuni maligne;3. Antecedente medicale personale: sarcini anterioare şi evoluţia lor (antecedente obstetricale: sepsis puerperal, avorturi repetate), antecedente genitale: infecţii pelvine, BTS, dismenoree, antecedente genitale chirurgicale), caracteristicile ciclului menstrual, aspecte ale vieţii sexuale (disfuncţii sexuale: dispareunie, vaginism), factori cervicali: secreţie de mucus, conizaţie, elecrocauterizare), factori endocrini: pattern menstrual, hirsutism, galactoree, etc.), alergii, boli cu transmitere sexuală, boli cronice sau maligne, antecedente chirurgicale, ectopie testiculară, varicocel, boli infecţioase şi vaccinări.4. Anamneza specifică partenerului masculin: ocupaţia (sedentarism, iradiere, mediu toxic), infecţii (orhite, epididimite, tuberculoza, boli venerice), consum de medicamente (chimioterapie, antihipertensive, sulfasalazina, alcool, nicotină), funcţia sexuală (frecvenţa coitului, erecţie/ejaculare)b. Depistarea factorilor de risc care reduc şansele de succes ale tratamentului;c. Depistarea apariţiei situaţiilor care pot afecta negativ utilizarea unei anumite scheme de tratament.Parametrii paraclinici:1. Investigaţii paraclinice ce trebuiesc efectuate înaintea începerii tratamentului:INVESTIGAREA PARTENERULUI FEMININA. Investigaţii generale:Examen clinic general: înălţime, greutate, palpare sâni, palpare abdomen, examenul pelvisuluiHemoleucogramaGrupa sanguinăScreening pentru Hepatită B şi HIVFrotiu cervico-vaginalMamografie după vârsta de 35-40 aniTestarea imunităţii la rubeolă, eventual varicelăProfil hormonal bazal: FSH, Estradiol în ziua a 3-a a cicluluiMonitorizarea ovulaţieiEcografie genitalăB. Investigaţii suplimentare în funcţie de patologia individuală:Analize hormonale: TSH. Prolactina, LH, Progesteron, Androgeni, Inhibina BTestări: Chlamydia, Mycoplasme, Toxoplasma, ListeriaHisterosalpingografiaLaparascopieInvestigaţii imunologiceInvestigaţii geneticeBiopsie de endometru în ziua 21 a cicluluiTeste pentru detectarea anticorpilor antispermatici în sânge sau secreţie vaginalăINVESTIGAREA PARTENERULUI MASCULINMONITORIZAREA DIN TIMPUL TRATAMENTULUI:A. Ecografie transvaginalăPeriodicitate: în ziua 2, 7, 10, 14 a cicluluiSe recomandă monitorizare ecografică zilnică la un diametru al folicului > 14 mm.● Când foliculul dominant are un diametru egal sau mai mare de 17 mm se administrează hCG sau r-hCG, pentru declanşarea ovulaţiei● Se recomandă raport sexual a doua zi după administrarea de hCG___________*) Ecografia transvaginală este suficientă pentru luarea deciziilor legate de schemele de tratament în 88% din cazuriSe urmăreşte ecografic:a. evaluarea dezvoltării endometrului (se estimează o grosime minimă de 8 mm la momentul ovulaţiei);b. evaluarea numărului şi mărimii foliculilor ovarieni.2. Analize hormonale:– Dozare de Estradiol în ziua 2, 7 şi 14: se estimează 150-200 pg/ml pentru un folicul evolutiv;– Dozare de Progesteron în ziua 21-23: nivelul ideal <1 ng ml (1650-3300 pmol l).Analize hormonale suplimentare:– Determinarea pick-ului de LH seric/urinar în ziua 8-9 (dacă LH > 10 UI/l şansa de succes este redusă);– Temperatura bazală.EVALUAREA RISCULUI DE SINDROM DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:Estradiolul plasmatic● normal > 1100 pmol/l (250-300 pg/ml);● dacă > 3000 pmol/l (> 900 pg/ml) există risc de hiperstimulare;Prezintă mai mult de 3 foliculi preovulatori cu dimensiuni de peste 14 mm diametru.SCĂDEREA RISCULUI DE SINDROM DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:– reducerea dozei de FSH;– amânarea administrării de hCG (coasting);– anularea ciclului înainte de administrarea de hCG, dacă există peste 3 foliculi cu diametru mai mare de 16 mm sau peste 6 foliculi cu diametru mai mare de 13 mm, sau dacă nivelul estradiolului este > 3000 pg/ml, (sau se recomandă înlocuirea hCG cu Progesteron pentru susţinerea luteală);– se poate face reducţie foliculară.EVALUAREA FORMELOR CLINICE ALE SINDROMULUI DE HIPERSTIMULARE OVARIANĂ:Debut: imediat postovulatorForma uşoară:– disconfort abdominal;– creştere în greutate;– distensie abdominală uşoară;– ovare de 5-8 cm diametru;Conduita terapeutică:– tratament conservator, simptomatic, ambulator;– hidratare, măsurarea greutăţii şi urmărirea diurezei;– evitarea eforturilor şi a raportului sexual;– administrare de analgetice orale;Forma medie:– greaţă, vomă, durere abdominală;– dispnee;– distensie abdominală, ascita moderată;– ovare <12 cm diametru;Conduita terapeutică:– tratament conservator, simptomatic, ambulator;– hidratare, măsurarea greutăţii şi urmărirea diurezei;– evitarea eforturilor şi a raportului sexual;– administrare de analgetice orale;Forma severă:– ascita, hidrotorax, distensie abdominală marcată;– hemoconcentraţie, hipovolemie, oligurie;– insuficienţă renală, tromboembolism, ruptură ovariană;Conduita terapeutică:– spitalizare, monitorizare clinică şi paraclinică;– reechilibrare hidroelectrolitică;– administrare de albumină şi heparină;– prudenţă deosebită în administrarea de diuretice;– paracenteza, toracocenteza;3. Criterii de eficienţă a tratamentului (criterii de măturare foliculară):Foliculul dominant > 17 mm sau 2-3 foliculi > 15 mmEstradiol > 150 pg/ml/folicul4. Factori de risc:– vârsta tânără;– masa corporală redusă;– sindromul ovarelor polichistice;– valoare mare sau rapid crescătoare a estradiolului > 2500 pg/ml;– dezvoltarea a numeroşi foliculi intermediari cu dimensiuni de 10-14 mm;– antecedente de Sindrom de Hiperstimulare Ovariană.VI. Criterii de excludere din tratament:1. Reacţii adverse:Hipersensibilitate la substanţa activă sau orice analog strucural de GnRH, hormoni peptidici sau oricare dintre excipienţiSindrom de Hiperstimulare Ovariană2. Co-morbiditati: Paciente cu afecţiuni renale sau hepatice moderate sau severe3. Sarcina şi alăptarea4. MenopauzăVII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitatăÎn cazul lipsei de răspuns la tratamentul cu gonadotropi sau a unui răspuns excesiv sau a întreruperii tratamentului de către medicul specialist în cazul apariţiei unei reacţii adverse, tratamentul cu cetrorelixum este reluat la următorul ciclu de tratament în aceleaşi condiţii de prescriere.Numărul de cicluri de tratament este stabilit de către medicul specialist în funcţie de răspunsul individual al pacientei.VIII. PrescriptoriMedici specialişti ginecologi, endocrinologi cu aprobarea comisiilor de la nivelul Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate.COMISIA DE OBSTETRICA-GINECOLOGIE A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII PUBLICEPROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ACROMEGALIE ŞI GIGANTISMI. Criterii de diagnostic:1. examen clinic endocrinologic: semne şi simptome de activitate a bolii: hiperhidroza, artralgii, astenie, cefalee, extremităţi în curs de lărgire şi semne date de expansiunea tumorii hipofizare: sindrom neurooftalmic, cefalee, semne de insuficienţă hipofizară etc.2. determinarea hormonului de creştere (GH) în cursul probei de toleranţă orală la glucoză (OGTT) sau GH seric bazal, minim 4 determinări la interval de 4 ore (la pacienţii diabetici)3. determinarea insulin-like growth factor (IGF1) cu referinţă faţă de grupele de vârstă şi sex din România.4. imagistica – rezonanţa magnetică nucleară (RMN), tomografie computerizată (CT) hipofizare sau de regiunea suspectată de tumoră5. Anatomopatologie cu imunohistotochimie.Diagnosticul pozitiv de acromegalie activă se pune pe baza semnelor clinice şi se certifică prin GH nesupresibil sub 1 ng/ml în cursul OGTT şi IGF1 crescut pentru vârsta şi sex (vezi punctul 3 anterior). În cazul pacienţilor cu diabet zaharat, în loc de OGTT se calculează media/24h a GH bazal; o valoare peste 2,5 ng/ml confirmă acromegalia activă cu risc crescut pentru complicaţii.Aceste cut-offuri nu se aplică la pacienţii cu vârsta sub 18 ani, la care rezultatele se vor interpreta în funcţie de stadiul pubertar, vârstă şi sex.Există şi cazuri de acromegalie cu discordanţă între GH şi IGF1, ceea ce nu exclude tratamentul bolii.Diagnosticul etiologic se face prin imagistica tumorii hipofizare sau extrahipofizare, care în majoritatea cazurilor este un macroadenom hipofizar (diametru >1cm), rareori un microadenom.Diagnosticul de certitudine este cel histopatologic, cu imunohistochimia care evidenţiază celulele somatotrope.II. TratamentObiective:a. înlăturarea tumorii,b. inhibarea hipersecreţiei de GH şi normalizarea nivelelor IGF-1,c. prevenirea sau corectarea complicaţiilor pentru a asigura o durată de viaţă egală cu a populaţiei generale.Metode terapeutice:1. chirurgia tumorii hipofizare2. tratamentul medicamentos (de scădere a secreţiei de GH, de scădere a IGF1)3. radioterapia hipofizară1. Chirurgia hipofizară transsfenoidală este tratamentul de elecţie pentru:– microadenomele şi macroadenoamele hipofizare secretante de GH neinvazive (fără extensie în sinusul cavernos sau osoasă), cu diametrul maxim sub 2 cm– atunci când tumora determină simptome compresive, în absenţa contraindicaţiilor. Chirurgia transfrontală este foarte rar indicată.În cazul tumorilor de peste 2 cm a căror evoluţie locală sau a căror secreţie nu poate fi controlată medicamentos, reducerea volumului tumoral prin chirurgie hipofizară reprezintă o măsura necesară pentru controlul adecvat al bolii.Complicaţiile chirurgiei transsfenoidale sunt rare şi cuprind: fistula cu scurgere de lichid cefalorahidian, pareza oculomotorie tranzitorie, deteriorarea câmpului vizual, afectarea arterei carotide şi epistaxisul (apar la mai puţin de 1% dintre pacienţi).Contraindicaţiile chirurgiei sunt cardiomiopatia severă cu insuficienţă cardiacă, boală respiratorie severă sau alte afecţiuni cu risc anestezic/chirurgical crescut.2. Tratamentul medicamentos reprezintă prima sau a doua linie de intervenţie terapeutică:a) Agoniştii dopaminergici (bromocriptina, cabergolina). Monoterapia cu cabergolina s-a dovedit a fi eficace la mai puţin de 10% dintre pacienţi. Indicaţii: … – când pacientul preferă medicaţia orală – la pacienţi cu nivele mult crescute ale prolactinei şi/sau nivele GH şi IGF-1 modest crescute – ca terapie adiţională la agoniştii de somatostatin la pacienţii parţial responsivi la o doză maximală, în doza de 2-4 mg/săptămână.Există dovezi că tratamentul cu doze mari de cabergolină pe perioade lungi de timp sunt asociate cu apariţia disfuncţiilor valvulare cardiace. Deşi la pacienţii care primesc dozele convenţionale din tumorile hipofizare nu s-au găsit valvulopatii, se recomandă ca pacienţii să fie monitorizaţi prin efectuarea de ecocardiografie.b) Analogii de somatostatin (octreotid, lanreotid, etc.) – se leagă de subtipurile 2 şi 5 de receptori de somatostatin, având efect antisecretor pentru GH şi determinând scăderea volumului tumoral. Ei par a fi echivalenţi din punctul de vedere al controlului simptomatologiei şi al scăderii hipersecreţiei de GH. … Efecte adverse: balonarea şi crampele abdominale în primele luni de tratament.Frecvent apar multipli calculi biliari mici şi nămol biliar dar rar se produce colecistită. Scăderea secreţiei de insulină cu agravarea diabetului poate surveni la unii dintre pacienţi. Au existat câteva cazuri de pancreatită.c) Antagonistul receptorului de GH (pegvisomant) – este indicat la pacienţii cu niveluri persistent crescute de GH şi IGF-1 în pofida tratamentului maximal cu alte preparate medicamentoase. Poate fi administrat ca monoterapie sau în combinaţie cu un agonist de somatostatin. … Efecte adverse: anomalii ale funcţiei hepatice şi creşterea tumorii (<2 % din pacienţi).3. Radioterapia hipofizară este o metodă de a treia linie terapeutică; este indicată la:– pacienţii la care nu s-a obţinut normalizarea nivelurilor hormonale prin chirurgie şi tratament medicamentos în doza maximă timp de 6 luni.– pacienţi la care nu s-a obţinut normalizarea nivelurilor hormonale prin tratament medicamentos în doza maximă timp de 6 luni şi au contraindicaţii la chirurgie– pacienţi cu contraindicaţii pentru tratamentul medicamentosEfectele radioterapiei se evaluează după o perioada de 10-15 ani în cazul radioterapiei convenţionale şi 2-5 ani în cazul radiochirurgiei stereotactice (Gamma Knife şi Cyber Knife).Complicaţiile radioterapiei: insuficienţă hipofizară, nevrită optică, complicaţii cerebrovasculare, riscul apariţiei unor tumori secundare.PROTOCOL DE TRATAMENTIndicaţii:1. În microadenoamele hipofizare (<10 mm) şi tumorile hipofizare cu diametrul de 10-20 mm, chirurgia este tratamentul primar. În cazul în care rezecţia nu completă, se administrează tratament medicamentos conform protocolului (analogi somatostatin, terapie combinată); dacă efectul parţial după 6 luni doza maximă medicamentos, aplică radioterapia continuă până ce are efect (minim 5 ani)2. În tumorile hipofizare mari (peste 20 mm), fără sindrom neurooftalmic, la care rata de succes a rezecţiei complete a tumorii este de sub 40%, se începe cu terapie medicamentoasă (analogi de somatostatin).Dacă răspunsul este parţial după 6 luni de tratament cu doza maximă de analog de somatostatină, se recomandă tratamentul chirurgical, pentru reducerea masei tumorale. Dacă medicaţia şi chirurgia nu normalizează producţia de GH şi/sau IGF1, se adaugă radioterapia supravoltată sau radiochirurgia.3. În cazul tumorilor cu sindrom neurooftalmic, apoplexie hipofizară sau hipertensiune intracraniană, chirurgia se practică cu prioritate.III. CRITERII DE INCLUDERE ÎN TRATAMENTUL CU ANALOGI DE SOMATOSTATINĂ1. Categorii de pacienţi eligibiliPacientul prezintă acromegalie în evoluţie şi se încadrează în una din următoarele situaţii:A. Pacienţi cu macroadenoame hipozare cu diametrul de peste 2 cm, macroadenoame invazive cu extensie în sinusul cavernos sau osoasă, dar care nu determină efect de compresie pe chiasma optică.B. Postoperator, în condiţiile menţinerii criteriilor de acromegalie activă, indiferent de mărimea tumorii restante.C. Pacienţi operaţi şi iradiaţi, nevindecaţi după dublă terapieD. Postiradiere, în primii 10 ani după radioterapie în condiţii de contraindicaţie chirurgicală motivată medicală şi specificată în dosarul pacientului. Pacienţii din această categorie pot beneficia de tratament cu analogi de somatostatină în situaţia menţinerii contraindicaţiei pentru intervenţia chirurgicală, contraindicaţie motivată medical în dosarul pacientului.Pacienţii care au depăşit 10 ani de la ultima iradiere hipofizară vor fi reevaluaţi în vederea terapiei chirurgicale, iar în cazul menţinerii contraindicaţiei chirurgicale se va indica o nouă cură de radioterapie, după care pot redeveni eligibili pentru tratamentul cu analogi de somatostatină.E.*) La pacienţii sub 18 ani indicaţia, schema de tratament şi posologia vor fi individualizate.––––-*) Cazurile vor fi supuse discuţiei în consiliile medicale din centrele universitare în care se face evaluarea, diagnosticarea şi recomandarea terapiei (opinia comisiei de experţi)2. Evaluări pentru iniţierea tratamentuluiVor fi efectuate de un medic specialist endocrinolog dintr-o clinică universitară.2.1. Evaluarea minimă şi obligatorie pentru iniţierea tratamentului (evaluări nu mai vechi de 6 luni):A. Caracteristici clinice de acromegalie activă, certificate obligatoriu de:a. Supresia GH în test oral de toleranţă la glucoză – TOTG (75 g glucoză p.o. la adulţi, respectiv 1,75 g/KgC, maxim 75 g la copii)┌────────────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┐│data │ 0 min │ 30 min │ 60 min │ 120 min │├────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤│Glicemia │ │ │ │ │├────────────┼──────────┼──────────┼──────────┼──────────┤│GH │ │ │ │ │└────────────┴──────────┴──────────┴──────────┴──────────┘Interpretare: în acromegalia activă GH seric este peste 1 ng/ml în cursul TOTG, în toate probele. Acest test nu se va efectua la pacienţii cu diabet zaharat.b. Curba de GH seric în 24 ore (minim 4 probe GH recoltate la intervale de 4 ore) va înlocui TOTG la pacienţii cu diabet zaharat. Media GH pe 24 ore ≥ 2.5 ng/ml confirmă acromegalie activă.c. IGF1. Cel puţin două valori crescute, în prezenţa tabloului clinic sugestiv, susţin diagnosticul de acromegalie activă, indiferent de valoarea GH.d. Confirmarea masei tumorale hipofizare: diagnostic CT sau RMN pentru localizare: intraselară/cu expansiune extraselară, dimensiuni: diametre maxime – cranial, transversal.N.B. Absenţa restului tumoral la examenul imagistic postoperator în condiţiile criteriilor a. b. sau c. prezente, nu exclude eligibilitatea la tratament.B. Sinteza istoricului bolii cu precizarea complicaţiilor (susţinute prin documente anexate), a terapiei urmate şi a contraindicaţiilor terapeutice (susţinute prin documente anexate).2.2. Evaluări complementare (nu mai vechi de 6 luni) sunt necesare în dosarul pacientului pentru a preveni şi evidenţia complicaţiile şi a indica medicaţia adjuvantă.– Biochimie generală: glicemie, hemoglobină glicozilată (la pacienţii diabetici), profil lipidic, transaminaze, uree, creatinină– Dozări hormonale: prolactina, cortizol plasmatic bazal 8 – 9 a.m. fT4, TSH, gonadotropi + Estradiol (la femei de vârstă fertilă) sau gonadotropi + Testosteron 8 – 9 a.m. (la bărbaţi).– Ex oftalmologic: FO, câmp vizual– Electrocardiograma (EKG)– Ecografie colecist2.3. Evaluări suplimentare pentru depistarea eventualelor complicaţii (nu sunt obligatorii pentru includerea în program, dar au importanţă pentru prioritizarea accesului la terapia gratuită, atunci când CJAS o cer):– Consult cardiologic clinic, echocardiografie – criterii pentru complicaţiile cardiovasculare– Colonoscopie – criteriu pentru depistarea şi tratarea polipilor colonici cu potenţial malign– Polisomnografie cu şi fără respiraţie sub presiune (CPAP)– criterii pentru depistarea şi tratarea apneei de somnIV. DOZELANREOTID (Lanreotidum PR/Lanreotidum AUTOGEL)Administrarea se va face în ambulator sau spitalizare de zi (la iniţiere), în exclusivitate de către personal medical specializat, sub supraveghere, conform ghidului de injectare. Medicul curant este obligat să informeze pacientul asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor pentru monitorizarea tratamentului. Pentru Lanreotidum PR: se recomandă începerea tratamentului cu doza de 30 mg, în injectare intramusculară la 14 zile. Dacă se obţine un control terapeutic optim se poate înlocui Lanreotidum PR 30 mg la 14 zile cu Lanreotidum Autogel 120 mg subcutanat la 56 zile. În condiţii de eficienţă scăzută la Lanreotidum PR 30 mg la 14 zile timp de 3 luni, se va creşte doza de Lanreotidum PR la 30 mg la 7 zile sau Lanreotidum Autogel 120 mg la 28 zile.OCTREOTID (Octreotidum LAR)Administrarea se va face în ambulator sau spitalizare de zi (la iniţiere), în exclusivitate de către personal medical specializat, sub supraveghere, conform ghidului de injectare. Medicul curant este obligat să informeze pacientul asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor pentru monitorizarea tratamentului.Se recomandă începerea tratamentului cu doză de 20 mg Octreotidum LAR administrat intramuscular la intervale de 4 săptămâni (28 zile), timp de 3 luni. În condiţii de eficienţă scăzută la această doză, se va administra Octreotidum LAR 30 mg la 28 zile. Pentru pacienţii insuficient controlaţi cu doză de Octreotidum LAR 30 mg/28 zile, doza se poate creşte la 40 mg/28 zile.Pentru pacienţii cu control clinic al simptomelor de acromegalie, cu concentraţiile de GH sub 1ng/l şi cu nivele scăzute de IGF-1 se poate reduce doza de analogi de somatostatin (octreotidum LAR) sau se poate creşte intervalul de administrare (Lanreotidum PR sau Autogel) la recomandarea medicului endocrinologV. MONITORIZAREA ACROMEGALIILOR ÎN TIMPUL TERAPIEI CU ANALOGI DE SOMATOSTATINĂMonitorizarea va fi efectuată de un medic specialist endocrinolog, dintr-o clinică universitară.1. Perioadele de timp la care se face evaluarea (monitorizarea sub tratament):În primul an de tratament: din 3 în 3 luni până la stabilirea dozei terapeutice cu eficacitate optimă, apoi evaluări anuale.Evaluările vor cuprinde:– GH bazal (minim 4 probe la 4 ore interval sau minim 5 probe la 30 minute interval) sau GH în TTOG, IGF1 seric, glicemie a jeun şi hemoglobină glicozilată (la pacienţii diabetici)– examen oftalmologic: FO, câmp vizual (la 6 luni de tratament, apoi anual)– ecografie de colecist (la 6 luni de tratament, apoi anual)– examene imagistice hipofizare (la 6 luni de tratament, apoi anual)– EKG şi analize curente;După 3 ani de tratament fără întrerupere, la pacienţii cu valori hormonale normalizate sub tratament (eficienţă terapeutică optimă), medicaţia cu analog de somatostatin va fi întreruptă timp de 2 luni, pentru a demonstra persistenţa bolii active. Reevaluarea va cuprinde toate cele din evaluarea iniţială. Pacienţii cu valori hormonale parţial controlate sub tratament vor putea să continue tratamentul fără a face pauză terapeutică.2. Criterii de eficacitate terapeutică:A. Criterii de control terapeutic optim:● Simptomatologie controlată● GH valoare medie pe 24 ore sub 2,5 ng/ml sau GH în TOTG sub 1 ng/ml● IGF1 normal pentru vârstă şi sexB. Criterii pentru răspuns parţial (incomplet)● Simptomatologie controlată● GH mediu bazal peste 2,5 ng/ml, dar care s-a redus cu peste 50% faţă de cel înregistrat înainte de tratament la media profilului GH pe 24 ore● IGF1 crescut, dar care s-a redus cu >50% din valoarea iniţială3. Criterii de ineficienţă terapeutică:● Simptomatologie specifică de acromegalie evolutivă sau● media GH seric bazal (minim 4 probe la 4 ore interval) peste 2,5 ng/ml, ale căror valori nu s-au redus cu peste 50% faţă de cele înregistrate înainte de tratament la media profilului GH pe 24 ore.● IGF1 crescut, care nu s-a redus cu >50% din valoarea iniţială (apreciată cu aceeaşi metodă de dozare după acelaşi standard).● Masă tumorală hipofizară evolutivă.VI. ALGORITM TERAPEUTICA. La iniţierea terapiei cu analog de somatostatin avizul Comisiei Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate va fi dat pentru 6 luni de tratament cu doza minimă de 30 mg Lanreotidum PR la 14 zile sau 20 mg octreotidum LAR la 4 săptămâni.B. Dacă după primele 3 luni de tratament răspunsul este parţial, se va cere Comisiei CNAS avizul pentru administrarea unor doze mai mari: lanreotidum PR 30 mg im la 7 zile sau Lanreotidum Autogel 120 mg sc la 4 săptămâni, respectiv octreotidum LAR 30 mg im la 28 zile.Pentru Octreotidum LAR, după 3 luni de tratament cu 30 mg im la 28 zile, dacă răspunsul este parţial, se poate cere Comisiei CNAS creşterea dozei la 40 mg la 28 zile.C. Dacă sunt îndeplinite criteriile de eficienţă terapeutică optimă, pacientul va continua cu aceeaşi doză până la 3 ani, cu avizul Comisiei CNAS. El va fi evaluat la 12 luni de la iniţierea tratamentului, apoi anual, pentru aprecierea siguranţei tratamentului.D. Dacă după cel puţin 3 luni de doză maximă de tratament cu analog de somatostatină nu sunt îndeplinite criteriile de eficienţă terapeutică optimă, medicul curant are obligaţia de a propune o măsură terapeutică suplimentară, după caz:– schimbarea preparatului de analog de somatostatină în doză maximă (Octreotidum LAR 40 mg/28 zile cu Lanreotidum Autogel 120 mg/28 zile, respectiv Lanreotidum PR 30 mg/7 zile sau Lanreotidum Autogel 120 mg/28 zile cu Octreotidum LAR 40 mg/28 zile)– asocierea tratamentului cu Cabergolină (agonist dopaminergic) în doză de 2-4 mg/săpt– în cazul pacienţilor cu răspuns parţial la asocierea terapeutică analog de somatostatină şi cabergolină se poate opta pentru tratament combinat: analogi de somatostatină (Octreotidum LAR doza de 30 mg/28 zile sau Lanreotidum PR 30 mg/7 zile sau Lanreotidum Autogel 120 mg/28 zile) asociat cu Pegvisomant în doză de 40 mg/săptămână cu posibilitate de creştere până la 80 mg/ săptămână.Pentru asocierea Pegvisomantului este necesară iradierea hipofizară prealabilă, cu excepţia pacienţilor tineri, de vârstă fertilă (<40 ani), fără insuficienţă gonadotropă la care radioterapia ar putea induce infertilitate.– în cazul pacienţilor fără răspuns la asocierea terapeutică analog de somatostatină şi cabergolină se poate opta pentru tratament cu blocant de receptor pentru GH ca monoterapie (vezi Criterii de includere pentru tratamentul cu blocanţi de receptor al GH: Pegvisomant)Pentru pacienţii cu nivele normalizate ale IGF-1, după 3 luni de tratament, se poate încerca reducerea dozei de pegvisomant/analog de somatostatin, la recomandarea endocrinologului curant.– chirurgie (pentru pacienţii neoperaţi, care nu au contraindicaţie pentru chirurgie)– radioterapie (pentru pacienţii anterior operaţi sau cu contraindicaţie pentru chirurgie) – excepţie făcând pacienţii tineri de vârstă fertilă, operaţi, fără insuficienţă gonadotropă post operatorie, la care radioterapia ar putea induce infertilitate.Medicul evaluator va cere avizarea unui alt mijloc terapeutic, având obligaţia de a transmite imediat documentaţia justificativă către comisia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate care, după analiza acesteia, va emite sau nu decizia de întrerupere sau schimbare a medicaţiei. Până la obţinerea aprobării Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pacientul va rămâne pe schema anterioară de tratament.c. Dacă medicul evaluator constată apariţia unor reacţii adverse majore la tratamentul cu analogi de somatostatină sau lipsa de complianţă a pacientului la terapie/monitorizare, va transmite imediat comisiei Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate decizia de întrerupere a terapiei.d. După 3 ani de tratament fără întrerupere, în cazul pacienţilor cu control terapeutic optim, medicaţia cu analog de somatostatin va fi întreruptă timp de 2 luni, pentru a demonstra persistenţa bolii active. Reevaluarea de la 3 ani va cuprinde toate evaluările iniţiale (GH va fi măsurat în cursul probei de toleranţă orală la glucoză + media GH bazal)e. În cazul pacienţilor cu răspuns parţial şi al pacienţilor cu răspuns optim dar cu istoric (absenţa tratamentului chirurgical/ radiochirurgical) şi investigaţii imagistice hipofizare care susţin improbabilitatea vindecării bolii, medicaţia cu analog de somatostatin nu va fi întreruptă.f. Pacienţii la care tratamentul cu analogi de somatostatin a fost iniţiat conform criteriului A (macroadenom hipofizar cu diametru > 2 cm) pierd indicaţia de tratament medicamentos atunci când tumora a scăzut sub 2 cm, căpătând indicaţie chirurgicală.CRITERIILE DE EXCLUDERE (ÎNTRERUPERE) A TRATAMENTULUI CU ANALOG DE SOMATOSTATIN● Pacienţi care nu întrunesc criteriile de eficacitate terapeutică optimă după 12 luni de tratament (din care 3 luni cu doză maximă) şi cărora nu li s-a efectuat o metodă terapeutică anti-tumorală complementară (chirurgie sau radioterapie).● Pacienţilor cu acromegalie neoperată care au beneficiat 12 luni de tratament cu analog de somatostatină cu eficienţă parţială (răspuns incomplet); li se va recomanda chirurgie hipofizară. După efectuarea tratamentului chirurgical pacienţii pot redeveni eligibili conform condiţiilor de includere.● Apariţia reacţiilor adverse sau contraindicaţiilor la tratamentul cu analog de somatostatin (trebuie documentate şi comunicate comisiei Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în cazul acordării de tratament gratuit)● Complianţa scăzută la tratament şi monitorizare sau comunicarea deficitară a rezultatelor monitorizării către comisia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.VII. CRITERII DE INCLUDERE PENTRU TRATAMENTUL CU BLOCANŢI DE RECEPTOR AL GH: PEGVISOMANT1. Pacienţii cu acromegalie în evoluţie, operaţi, supuşi radioterapiei, care au primit (incluşi în programul CNAS) tratament cu analogi de somatostatină (conform protocolului de mai sus) +/- Cabergolină şi nu au îndeplinit criteriile de eficienţă a tratamentului cu analogi de somatostatină (conform aceluiaşi protocol).2. Pacienţii cu acromegalie în evoluţie, care deşi au fost operaţi şi supuşi radioterapiei, nu au tolerat tratamentul cu analogi de somatostatină.NOTA: Radioterapia nu este obligatorie la pacienţii tineri de vârstă fertilă, operaţi, fără insuficienţă gonadotropă post operatorie, la care radioterapia ar putea induce infertilitate.Aceşti pacienţi pot beneficia de tratament cu Pegvisomant pe o perioadă variabilă, dar fără a depăşi 10 ani de la terminarea radioterapiei. Evaluarea obligatorie pentru tratamentul cu pegvisomant este aceiaşi cu cea pentru tratamentul cu analogi de somatostatin, plus dovezile încadrării în indicaţia 1 sau 2 menţionată mai sus (dovezi nu mai vechi de 6 luni)VIII. DOZE PEGVISOMANTTrebuie administrată subcutanat o doză de încărcare de 80 mg pegvisomant, sub supraveghere medicală. Apoi, 20 mg pegvisomant reconstituit în 1 ml apă pentru preparate injectabile trebuie administrat subcutanat, o dată pe zi.Ajustarea dozei trebuie făcută în funcţie de concentraţia serică de IGF-I.Concentraţia serică a IGF-I trebuie măsurată la fiecare 4 săptămâni, iar ajustările necesare trebuie făcute prin creşterea cu câte 5-10 mg/zi, (sau scăderea dozei) pentru a aduce şi menţine concentraţia serică de IGF-I în limitele normale pentru vârsta şi sexul pacientului şi pentru menţinerea unui răspuns terapeutic optim.Doza maximă trebuie să nu depăşească 30 mg/zi/ administrare.În cazul în care doza maximă de Pergvisomant (30 mg/zi) nu reuşeşte să normalizeze nivelul IGF1 se indică asocierea cu Cabergolină în doză de 2-4 mg/săpt.IX. Criteriile de eficacitate terapeutică a pegvisomantPacienţii vor fi îndrumaţi către o clinică universitară, unde se vor efectua:A. La interval de 4-5 săptămâni, în primele 6 luni:a) Determinări de IGF-I pentru ajustarea dozei optime de Pegvisomant, iar ajustările necesare trebuie vor fi făcute prin creşterea dozei de Pegvisomant cu 5-10 mg/zi în paliere lunare, pentru a menţine concentraţia serică de IGF-I în limitele normale pentru vârsta şi sexul pacientului şi pentru menţinerea unui răspuns terapeutic optim. … b) Determinări ale transaminazelor (AST, ALT), criteriu de excludere din tratament. … B. La fiecare 6 luni:a) Imagistica – rezonanţă magnetică nucleară sau tomografie computerizată hipofizară, pentru supravegherea volumului tumoral în primul an de tratament, apoi anual; … . b) IGF1 (insulin-like growth factor 1) – criteriu de eficienţă. c) Examen oftalmologic: câmp vizual (câmpimetrie computerizată) şi acuitate vizualăpentru supravegherea complicaţiilor neurooftalmice, fund de ochid) Biochimie generală: glicemie, hemoglobină glicozilată, profil lipidic, ALT, AST, uree, creatinina, fosfatemie, pentru complicaţiile metabolice. … C. Anual, în plus faţă de investigaţiile de la punctul B:a) Analize hormonale pentru depistarea insuficienţei hipofizare: LH şi FSH seric, cortizol, TSH şi T4 liber, testosteron / estradiol la pacienţii iradiaţi. … b) Consult cardiologic clinic, EKG, opţional echocardiografie pentru complicaţiile de cardiomiopatie … D. După 5 ani de tratament fără întrerupere, în cazul pacienţilor cu control terapeutic optim, medicaţia cu pegvisomant va fi întreruptă timp de 2 luni, pentru a demonstra persistenţa bolii active.Nota: În cazul pacienţilor trataţi cu Pegvisomant în monoterapie la care IGF-1 nu s-a normalizat după 6 luni de tratament cu Pegvisomant în doză maximă, se poate opta pentru asocierea terapeutică analog de somatostatină şi blocant de receptor de GH.X. Criteriile de excludere din programul terapeutic cu pegvisomant1. Creşterea diametrului maxim tumoral hipofizar cu peste 25% din cel iniţial +/- apariţia complicaţiilor oftalmologice/neurologice2. Creşterea titrului transaminazelor la peste 3 ori valoarea maximă a normalului3. Lipsa de complianţă a pacientului/ personalului medical la monitorizarea tratamentului.XI. PRESCRIPTORI: Tratamentul este iniţiat de către medicii endocrinologi şi poate fi continuat de medicii de familie, pe bază de scrisoare medicală.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 62, cod (H005E) a fost modificat şi completat potrivit anexei 6 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 6) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.PROTOCOL TERAPEUTIC PENTRU TUMORILE NEUROENDOCRINEClasificare OMS a tumorilor neuroendocrine gastroenteropancreatice (2010) (Bosman FT, Cameiro F, Hruban RH, Thelse ND. WHO Classification of Tumours of the Digestive System, 2010), recunoaşte următoarele categorii de TNE:1. Tumori neuroendocrine, NET G1 (Ki 67 <2%)2. Tumori neuroendocrine, NET G2 (Ki 67 3-20%)3. Carcinoame neuroendocrine, NEC (cu celule mici sau cu celule mari) (Ki 67 >20%)4. Carcinoame mixte adeno-neuroendocrine, MANEC5. Leziuni hiperplazice şi preneoplazice – leziuni "tumor-like"Grading-ul tumoral, pe baza indicelui de proliferare Ki-67, propus de ENETS (Rindi G, et al. Virchows Arch. 2006;449:395-401):┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ Grading propus pentru TNE │├───────┬────────────────────────────┬───────────────────────────────────┤│ Grad │Număr mitotic (10 HPF*) │ Indicele Ki-67 (%) │├───────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤│ G1 │ <2 │ ≤ 2 │├───────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤│ G2 │ 2-20 │ 3-20 │├───────┼────────────────────────────┼───────────────────────────────────┤│ G3 │ > 20 │ > 20 │└───────┴────────────────────────────┴───────────────────────────────────┘–––-*) HPF-high power field=2mm², cel puţin 40 câmpuri evaluate în zona cu cea mai mare densitate de mitozeStrategiile terapeutice pentru TNE includ: rezecţia chirurgicală a tumorii primitive, terapia cu analogi de somatostatin, imunoterapia (ex interferon), chimioterapia, radioterapia ţintită pentru receptorii peptidici (PRRT), tratamentul local al metastazelor hepatice (chemoembolizare transarterială, distrucţia prin radiofrecvenţa, rezecţia chirurgicală), precum şi terapii biologice: inhibitorii de mTOR şi inhibitorii de receptori tirozin-kinazici.Rezecţia chirurgicală a tumorii trebuie efectuată ori de câte ori tumora este localizată. Tratamentul cu analogi de somatostatină (Octreotid, Lanreotid) reprezintă un tratament eficace în controlul simptomatologiei de sindrom carcinoid şi cu efect recent dovedit în reducerea volumului tumoral (Octreotid, studiul PROMID), în cazul TNE G1 şi G2, de ansa mijlocie, care au progresat. Profilul de siguranţă al acestor medicamente este foarte bun, sunt bine tolerate; există însă şi cazuri rezistente la tratament.I. CRITERII DE DIAGNOSTIC1. Examenul histopatologic cu imunohistochimie este mandatorImunohistochimie pozitivă pentru markerii pan-neuroendocrini: cromogranina A şi sinaptofizina. Enolaza specific neuronală (NSE) şi CD56 sunt adesea pozitivi în TNE-GEP, dar fără a fi specifici acestei entităţi tumorale. Obligatoriu pentru încadrarea diagnostică şi stabilirea grading-ului tumoral este indexul de proliferare Ki-67.În cazuri selecţionate coloraţii specifice pentru hormoni: serotonina, gastrina, insulina, glucagon, VIP, precum şi imunohistochimia pentru receptorii de somatostatin.2. ImagisticaMetodele imagistice tradiţionale pot evidenţia o tumoră primară sau metastatică, fără a putea preciza însă natura neuroendocrină: radiografia toracică, ecografia abdominală, endoscopia digestivă, superioară sau inferioară, scintigrafia osoasă cu techneţiu (dacă există simptomatologie specifică).Metodele imagistice pentru determinarea extinderii bolii sunt: TC torace, abdomen şi pelvis, RMN, echoendoscopia digestivă, bronhoscopia, scintigrama osoasă.Metode cu specificitate mai mare sunt: scintigrafia receptorilor de somatostatina – Octreoscan, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) cu trasori selectivi cum ar fi ^(11)C-5HTP sau ^(68)Galium. PET-CT cu ^(18)FDG este utilă uneori în identificarea TNE slab diferenţiate, anaplazice.3. Criterii biochimice umoraleMarkerii umorali biochimici relevanţi: cromogranina A, care reprezintă un marker general de TNE. La tumorile G3 cromogranina A poate fi adesea normală, dar enolaza specific neuronală poate fi utilă ca marker general de TNE. Pentru tumorile carcinoide (de intestin subţire) se recomandă măsurarea 5-HIAA, serotoninei şi a cromograninei A.Markeri umorali specifici pentru diverse tipuri de tumori neuroendocrine: gastrină, insulină, glucagon, ACTH like, VIP, calcitonina, normetanefrine/metanefrine.4. Clinica1. Sindromul carcinoid (flush, diaree, obstrucţie bronşică, cianoză cutanată)2. Alte manifestări clinice (durere abdominală, obstrucţie intestinală, sindrom Cushing, acromegalie)3. AsimptomaticDiagnosticul pozitiv de TNE se stabileşte pe baza:1. Diagnostic histopatologic de TNE cu imunohistochimie pozitivă pentru cromogranina A, sinaptofizină, NSE şi indexul de proliferare KI-67 certifică diagnosticul de TNE şi permit o clasificare corelată cu răspunsul la terapie şi cu prognosticul bolii.2. Confirmare imagistică a tumorii primare şi/sau a metastazelor (diagnostic CT, RMN, echoendoscopia), scintigrafia tip Octreoscan sau PET-CT cu radiotrasori specifici.3. Niveluri crescute de cromogranina A şi/sau serotonina şi acid 5 hidroxiindol acetic (5-HIAA) cu semnificaţie clinică, susţin diagnosticul de TNE funcţională. Nivel crescut seric al hormonilor imunoreactivi specifici pancreatici, gastrici, medulosuprarenali, ai celulelor parafoliculare C tiroidiene sau paraneoplazici, în cazuri selecţionate.Atragem atenţia asupra posibilelor cauze de rezultate fals pozitive ale dozării de cromogranina A (medicamente: inhibitori de pompa protonică, antagonişti de receptori H2, insuficienţă renală, HTA arterială, insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică, hepatita cronică, pancreatita, gastrita atrofică cronică, sd. de colon iritabil, artrita reumatoidă, BPOC, hipertiroidism, diferite adenocarcinoame, etc).4. Tumori neuroendocrine cu secreţii hormonale specifice. Teste diagnostice specifice se aplică pentru insulinoame, gastrinoame, feocromocitoame, carcinoame medulare tiroidiene, cu evidenţierea hormonului produs în exces în sânge (prin imunodozări) sau în ţesutul tumoral (imunohistochimic).Metode terapeutice:1. Chirurgia radicală în boala locală/loco-regională sau citoreducţională în boala avansată/metastatică2. Tratamentul locoregional al metastazelor prin embolizarea sau chemoembolizarea arterei hepatice, ablaţie prin radiofrecvenţa (RFA), radioterapie internă selectivă (SIRT)3. Tratamentul medical cu analogi de somatostatină (Octreotid, Lanreotid), ca terapie de primă linie în TNE G1 şi G2, nemetastazate care au progresat sau cu metastaze care au progresat sau nu, funcţionale sau nefuncţionale. TNE care au progresat sunt TNE cunoscute (rezecate curativ), la care la un bilanţ imagistic de urmărire se constată creşterea tumorii, apariţia recidivei locoregionale sau a metastazelor.Nu există încă nici o indicaţie de folosire a analogilor de somatostatină cu scop adjuvant în TNE G1 sau G2, indiferent de localizarea tumorii primare sau pentru tratamentul posibilelor metastaze microscopice (ESMO 2012).4. Chimioterapia sistemică5. Radioterapia externă pentru metastazele osoase şi cerebrale.6. Radioterapia cu analogi radioactivi de somatostatină: Indiu-DTPA-octreotid, Ytriu^90-DOTATOC şi Luteţiu^177-DOTA-octreotat7. Tratament medical imunologic cu InterferonProtocol de tratamentI. Principii1. Rezecţia chirurgicală radicală sau citoreducţională a tumorii primare şi metastazelor este indicaţia primară, utilă în orice moment al evoluţiei bolii.2. Tratamentul chimioterapic este indicat pentru TNE slab diferenţiate, anaplazice, dar şi pentru TNE pancreatice G1, G2 metastazate.Se poate asocia cu analogi de somatostatină, dacă prezintă elemente clinice de sindrom carcinoid clinic manifest, pentru care analogii de somatostatină devin terapie adjuvantă.3. Tratamentul cu analogi de somatostatină controlează eficient simptomatologia clinică şi nivelul seric de hormoni. Studiul PROMID a arătat reducerea volumului tumoral cu Octreotid 30 mg la 4 săptămâni în TNE G1 şi G2, de ansa mijlocie care au progresat.4. Radioterapia cu analogi radioactivi de somatostatină (PRRT) este disponibilă în prezent doar în centre europene de referinţă.5. Tratamentul medical imunologic cu Interferon.II. Criterii de includere în tratamentul cu analogi de somatostatină:Diagnostic histopatologic de tumora neuroendocrină G1/G2, cu imunohistochimie pozitivă pentru cromogranina A, sinaptofizină, +/- NSE şi obligatoriu index de proliferare Ki-67, funcţională sau nefuncţională, cu tumora prezentă sau metastaze/resturi tumorale prezente postoperator.Prezenţa elementelor clinice de sindrom carcinoid şi unul dintre markerii serici crescuţi (cromogranina A +/- serotonina serică sau 5-HIAA urinar).Tumoră neuroendocrină slab diferenţiată, TNE G3, cu condiţia să fie însoţită de elemente clinice de sindrom carcinoid şi confirmate de un marker seric cu nivel crescut.Tumorile neuroendocrine diferenţiate, funcţionale, cu secreţii hormonale specifice (gastrina, insulina, catecolamine, ACTH like, calcitonina) care pe lângă tratamentul specific acestor tumori (în funcţie de hormonul secretat şi imunohistochimia specifică), vor necesita şi o corecţie a unui sindrom clinic carcinoid asociat (cu serotonina serică crescută) sau care au receptori pentru somatostatin demonstraţi în masa tumorală.III. Criterii de urmărire terapeuticăa) simptomatologie clinică de sindrom carcinoid … b) markeri serici: cromogranina A, serotonina, 5-HIAA … c) evaluarea volumului tumoral … Prima evaluare se efectuează după 3 luni de tratament, apoi la 6 luni de tratament. Orice mărire a dozei de tratament (în limitele permise de protocol) necesită reevaluare la 3 luni.Rezultatele evaluării:a) ameliorarea/controlarea simptomatologiei clinice … b) scăderea concentraţiilor plasmatice ale markerilor hormonali … c) stabilizarea/reducerea volumului tumoral, evaluat imagistic … justifică menţinerea aceleiaşi doze. În caz contrar se recomandă creşterea dozei, în limitele prevăzute de protocol.IV. Posologie● Octreotid (forme cu eliberare prelungită-LAR) 20 sau 30 mg i.m. la fiecare 4 săptămâni(28 de zile), cu posibilitatea creşterii dozei până la maxim 60 mg/lună.● Doza iniţială este 20 mg, im. la fiecare 4 săptămâni.● Pentru efectul anti-proliferativ doza iniţială recomandată este de 30 mg la fiecare 4 săpt.– Lanreotid– Lanreotid PR – 30 mg i.m. la 14 zile, cu posibilitatea creşterii dozei la maxim 30 mg i.m. la 7 zileDoza iniţială este de 30 mg Lanreotid PR, i.m. la fiecare 14 zile. În condiţiile unui răspuns nesatisfăcător la evaluarea de 3 luni post-terapie, se poate trece la administrarea de Lanreotid Autogel 120 mg la 28 de zile– Lanreotid Autogel 120 mg -soluţie injectabilă subcutan profund în regiunea gluteală, cu eliberare prelungită, conţine acetat de lanreotidă, asigurând injectarea s.c. a 120 mg lanreotidă. Doza iniţială recomandată este de 60 – 120 mg s.c. lanreotidă administrată la interval 28 de zile.Ţinând cont de variabilitatea sensibilităţii tumorilor la analogii de somatostatină, este recomandat să se înceapă tratamentul cu injecţii test de analogi de somatostatină cu acţiune scurtă (Octreotid 100 мg x 3/zi subcutan), pentru a evalua calitatea răspunsului (simptome legate de tumora carcinoidă, secreţii tumorale) şi toleranţă.Doza iniţială este de o injecţie de Lanreotid PR 30 mg i.m. la fiecare 14 zile sau Octreotid LAR 20 mg, i.m. odată pe lună. Doza maximă de Octreotid LAR este de 60mg/lună, iar de Lanreotid autogel 120mg/lună.Administrarea se va face în exclusivitate de către personal medical specializat, sub supravegherea medicului de familie sau a medicului prescriptor, conform ghidului de injectare. Medicul curant este obligat să informeze pacientul asupra eficacităţii, reacţiilor adverse şi vizitelor pentru monitorizarea tratamentului.V. Monitorizarea tratamentuluiSe face într-o clinică universitară de către medicul curant endocrinolog sau oncolog sau gastroenterolog.Există obligativitatea înscrierii pacientului de către acest medic, în Registrul Naţional de Tumori Endocrine de la Institutul Naţional de Endocrinologie, abilitat de către Ministerul Sănătăţii, din momentul în care acesta va deveni funcţional.Perioadele de timp la care se face monitorizarea:● după trei luni de tratament cu un analog de somatostatină la doza recomandată de medicul curant● dacă se menţine controlul terapeutic, cel puţin satisfăcător, cu preparatul şi doza recomandată anterior, reevaluarea se face la fiecare 6 luni de tratament● dacă preparatul şi doza recomandată de medicul curant nu este eficientă la 3 luni, se poate recomanda creşterea dozei, dar nu peste doza maximă recomandată în protocol, cu reevaluare după alte 3 luniVI. Procedura de avizare a terapiei:La iniţierea terapiei cu analog de somatostatina avizul de principiu al comisiei CNAS va fi dat pentru 3 luni de tratament, cu doza iniţială (vezi posologia şi Monitorizare)a) Dacă medicul evaluator nu constată necesitatea creşterii ritmului acestei doze, reevaluările se vor face la 6 luni (rezultatele vor fi trimise imediat după evaluare comisiei CNAS care va reaviza continuarea tratamentului cu analogi de somatostatină). … b) Dacă medicul evaluator constată la evaluarea de 3 luni necesitatea creşterii dozei el are obligaţia de a transmite în 14 zile documentaţia justificativă către Comisia CNAS care, după analiza acesteia, va emite sau nu decizia de modificare a schemei terapeutice şi va solicita evaluarea după 3 luni a noii doze. Până la obţinerea aprobării CNAS, pacientul va rămâne pe schema anterioară de tratament. … c) Dacă medicul evaluator constată apariţia unor reacţii adverse majore la tratamentul cu analogi de somatostatină sau lipsa de complianţă a pacientului la terapie/monitorizare va transmite în 14 zile Comisiei CNAS decizia de întrerupere a terapiei. … VII. Criterii de întrerupere a terapieiprogresia bolii, evidenţiată imagistic, dar în absenţa simptomatologiei clinice de sindrom carcinoidapariţia reacţiilor adverse severe sau a contraindicaţiilorlipsa de complianţă la tratament şi monitorizaredecesul pacientuluiVIII. PRESCRIPTORI: medicii endocrinologi şi/sau oncologi şi/sau gastroenterologi.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 63, cod (H006C) a fost modificat şi completat potrivit anexei 7 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 7) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: OCTREOTIDUMEliminat.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 64, cod (H008E) a fost eliminat prin abrogarea poziţiei 64 din anexa 1, conform pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 477 din 13 mai 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 10 iunie 2010.DCI: SOMATROPINUMAbrogat.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 65, cod (H009E) a fost abrogat de subpct. 50) al pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014.OCTREOTIDUMEliminat.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 66, cod (H010C) a fost eliminat prin abrogarea poziţiei 64 din anexa 1, conform pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 477 din 13 mai 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 10 iunie 2010.DCI: SOMATROPINUMI. Definiţia afecţiuniiSindromul Prader-Willi (SPW) este o afecţiune genetică definită prin: hipotonie neonatală cu marcate dificultăţi alimentare şi deficit de creştere în primele luni de viaţă, dismorfie facială caracteristică, hipostatură, extremităţi mici, obezitate cu debut în copilărie, hipogonadism, retard mintal uşor/moderat şi comportament particular.II. Stadializarea afecţiuniiSindromul Prader Willi evoluează practic în 2 etape mari:● Prima etapă caracterizată prin hipotonie marcată şi dificultăţi la alimentare (copilul necesitând frecvent gavaj), care duc la creştere insuficientă; etapa este limitată la primele luni de viaţă până la un an;● A doua etapă debutează de obicei în jurul vârstei de un an şi constă în creşterea apetitului cu consum exagerat de alimente care duce la apariţia unei obezităţi marcate. Dezvoltarea psiho-motorie este uşor/moderat întârziată.III. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Hipersensibilitatea la somatotropină sau la oricare dintre excipienţii produsului contraindică începerea medicaţiei cu hormon de creştere.Diagnosticul de SPW trebuie confirmat prin teste genetice adecvate.Tratamentul cu hormon de creştere la pacienţii cu SPW este indicat a fi început după vârsta de 2 ani.Boala afectează în mod egal ambele sexe şi tratamentul se face la fel la băieţi şi la fete.Se recomandă ca tratamentul să fie introdus după realizarea unui bilanţ: dozarea hormonului de creştere, măsurarea IGF-1, înregistrarea unui traseu polisomnografic.La pacienţii cu deficit izolat de STH instalat în copilărie (fără manifestări de boală hipotalamohipofizară sau antecedente de iradiere craniană), trebuie recomandate două teste în dinamică, exceptându-i pe cei cu concentraţie mică de IGF-1 (scorul deviaţiei standard <2) la care se poate efectua un singur test. Valorile limită ale testului în dinamică trebuie să fie stricte.În sindromul Prader-Willi tratamentul nu este indicat la copiii cu un ritm de creştere mai mic de 1 cm pe an, dar şi la cei la care cartilajele de creştere sunt deja închise.La pacienţii adulţi cu SPW, experienţa privind tratamentul de lungă durată este limitată.Dacă se instalează diabetul zaharat, se întrerupe administrarea de hormon de creştere.Nu se recomandă începerea tratamentului în apropierea debutului pubertăţii.IV. Tratament (doze, condiţii de scădere a dozelor, perioada de tratament)GENOTROPIN(R) 16 UI (5,3 mg); GENOTROPIN(R) 36 UI (12 mg) – SomatropinumDozele şi schema de administrare trebuie să fie individualizate.Somatropin se administrează injectabil, subcutanat, iar locul administrării trebuie schimbat pentru a preveni lipoatrofia.În SPW tratamentul duce la îmbunătăţirea creşterii şi a compoziţiei organismului (raportului masă musculară/ţesut gras) la copii.În general, se recomandă doza de 0,035 mg somatotropină/kg/zi sau 1 mg somatotropină/m²/zi. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 2,7 mg somatotropină.Dozele recomandate la copii ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐ │Indicaţie │Doza zilnică în mg/kg │Doza zilnică în mg/m² │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │Sindromul Prader-Willi la│ 0,035 │ 1 │ │copii │ │ │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘Tratamentul cu hormon de creştere se recomandă în general până la închiderea cartilajelor de creştere.Somatropin nu trebuie amestecat cu alte medicamente şi trebuie reconstituit numai cu ajutorul solventului furnizat.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Monitorizarea tratamentului se realizează prin evaluare periodică (la 3 luni), cu aprecierea creşterii şi dozarea GH.În caz de miozita (foarte rar), se administrează o formă de Somatropin fără meta-cresol.Somatotropina poate induce rezistenţă la insulină şi, la anumiţi pacienţi, hiperglicemie. De aceea, pacienţii trebuie supravegheaţi pentru a se evidenţia o eventuală intoleranţă la glucoză.La pacienţii cu diabet zaharat manifest, instituirea tratamentului cu somatotropină poate necesita ajustarea terapiei antidiabetice.Se recomandă insistent testarea funcţiei tiroidiene după începerea tratamentului cu somatotropină şi după modificările dozei.În cazul deficitului de hormon de creştere secundar tratamentului afecţiunilor maligne, se recomandă urmărirea atentă a semnelor de recidivă a neoplaziei.Copiii care şchiopătează în timpul tratamentului cu somatotropină trebuie examinaţi clinic privitor la posibile deplasări ale epifizelor la nivelul şoldului.Dacă apar cefalee severă/recurentă, tulburări de vedere, greaţă şi/sau vărsături, se recomandă examinarea fundului de ochi pentru evidenţierea unui eventual edem papilar.La pacienţii cu risc crescut pentru diabet zaharat (de exemplu, antecedente heredo-colaterale de diabet zaharat, obezitate, rezistenţă severă la insulină, acanthosis nigricans) trebuie efectuat testul de toleranţă la glucoză orală.Doza optimă a hormonului de creştere trebuie verificată la fiecare 6 luni.VI. Criterii de excludere din tratament:Somatropin nu trebuie utilizat dacă există semne de activitate tumorală; tratamentul antitumoral trebuie definitivat înaintea începerii terapiei cu Somaptropin.Somatropin nu trebuie utilizat pentru stimularea creşterii la copiii cu nucleii de creştere epifizari închişi.Pacienţii cu afecţiuni acute severe, cu complicaţii survenite după intervenţii chirurgicale pe cord deschis, intervenţii chirurgicale abdominale, politraumatisme, insuficienţă respiratorie acută sau stări similare, nu trebuie trataţi cu Somatropin.Tratamentul cu Somatropin trebuie întrerupt în condiţiile efectuării transplantului renal.Tratamentul cu Somatropin trebuie întrerupt dacă apare sarcina.VII. PrescriptoriTratamentul cu Somatropin este indicat a fi prescris de medicii din specialităţile Genetică Medicală, Pediatrie sau Endocrinologie.DCI: PEGVISOMANTUMEliminat.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 68, cod (H012E) a fost eliminat prin abrogarea poziţiei 68 din anexa 1, conform pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 477 din 13 mai 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 10 iunie 2010.DCI: IMUNOGLOBULINA NORMALĂ PENTRU ADMINISTRARE INTRAVASCULARĂI. Utilizare în condiţii de spitalizare de scurtă durată într-o secţie de neurologieIndicaţii– Tratamentul de consolidare a remisiunii în neuropatiile imunologice cronice (polineuropatii inflamatorii cronice demielinizante, neuropatia motorie multifocală, neuropatiile paraproteinemice, paraneoplazice, vasculitice)– Tratamentul de consolidare a remisiunii în miopatiile inflamatorii cronice (polimiozita, dermatomiozita) la pacienţii cu efecte adverse sau fără beneficiu din partea terapiei cu corticosteroizi– Tratamentul pacienţilor cu miastenia gravis rapid progresivă, pentru echilibrare înainte de timectomie– Tratamentul afecţiunilor paraneoplazice ale sistemului nervos central şi al encefalitei RasmussenDoza: 1-2 g/kg corp/curăDurata curei: 2-5 zileRepetiţia curelor la 4-6 săptămâniII. Utilizare în condiţii de spitalizare în secţia de neurologie sau terapie intensivă neurologicăIndicaţii– Tratamentul poliradiculonevritei acute Guillain Barre– Tratamentul decompensărilor acute ale neuropatiilor cronice demielinizante autoimune– Tratamentul acut al crizei miasteniceDoza: 2 g/kg corp/curăDurata curei: 5 zileDCI: RIBAVIRINUMIndicaţiiPacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie virală cu virusul hepatitei C, cu replicare activă (titruri > 100 ARN VHC copii/mL), cu eRFG > 50 mL/min.TratamentŢintaReducerea titrului sau titrului copii ARN VHC/mL cu 2 log sau nedectabil.DozeRibavirinum, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal: ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │Stadiul BCR │Ribavirinum │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1-2 (eRFG > 60 mL/min) │800-1200 mg în două doze │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3-4 (eRFG 15-59 mL/min) │400-800 mg │ │ │(Nu este recomandată când eRFG <50 │ │ │mL/min) │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │5 (eRFG <15 ml min) │nu este recomandată │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘După 3 luni se testează răspunsul la terapie: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală la 3 luni (titru copii ARN VHC)PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS.DCI: PEGINTERFERONUM ALFA 2BIndicaţiiPacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul hepatitei C cu replicare activă [(titruri > 100 ARN VHC copii/mL)] sau virusul hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL].TratamentŢintaReducerea titrului copii ARN VHC/mL cu 2 log sau nedectabil, sau reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe.DozePeginterferonum alfa 2b, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal: ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐ │Stadiul BCR │Peginterferonum alfa 2b │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │1-2 (eRFG > 60 mL/min) │1,5 mcg/kg-sapt., s.c. │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │3-4 (eRFG 15-59 mL/min) │1 mcg/kg-sapt., s.c. │ ├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤ │5 (eRFG <15 ml min) │1 mcg kg-sapt., s.c. │ └──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘În infecţia cu virusul hepatitei C se testează răspunsul la terapie după 3 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.În infecţia cu virusul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei C) la 3 luni (titru copii ARN VHC).Răspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii AdN VHB), apoi la 6 luni.PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS.DCI: PEGINTERFERONUM ALFA 2AIndicaţiiPacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul hepatitei C cu replicare activă [(titruri > 100 ARN VHC copii/mL)] sau virusul hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL].TratamentŢintaReducerea titrului copii ARN VHC/mL cu 2 log sau nedectabil, sau reducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe.DozePeginterferonum alfa 2a, în doze adaptate gradului deficitului funcţional: renal:┌───────────────────────────────────┬──────────────────────────────────────────┐│Stadiul BCR │Doza Peginterferonum alfa 2a │├───────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────┤│1-2 (eRFG > 60 mL/min) │180 mcg/săpt., s.c. │├──────────────────────────────────-┼──────────────────────────────────────────┤│3-4 (eRFG │135 mcg/săpt., s.c. ││15-59 mL/min) │ │├──────────────────────────────────-┼──────────────────────────────────────────┤│5 (eRFG <15 ml min) │135 mcg kg-săpt., s.c. │└──────────────────────────────────-┴──────────────────────────────────────────┘În infecţia cu virusul hepatitei C se testează răspunsul la terapie după 3 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.În infecţia cu virusul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei C) la 3 luni (titru copii ARN VHC)Răspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii ADN VHB), apoi la 6 luni.PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS.DCI: LAMIVUDINUMIndicaţiiPacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomopatologic şi infecţie virală cu virusul hepatitei B, cu replicare activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL].TratamentŢintaReducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe.DozeLamivudium, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal:*Font 9*┌──────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ │ eRFG (mL/min) ││ ├─────────┬───────────────┬───────────────┬──────────────┬──────────────┤│ │ ≥ 50 │ 30-50 │ 10-29 │ <10 │ hd │├──────────┼─────────┼───────────────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┤│Lamivudina│ 100 mg │100 mg iniţial,│100 mg iniţial,│35 mg iniţial,│35 mg iniţial,││ │ p.o. │ apoi 50 mg, │ apoi 25 mg, │ apoi 15 mg, │ apoi 10 mg, ││ │la 24 ore│p.o. la 24 ore │p.o. la 24 ore │p.o. la 24 ore│ p.o. la 24 ││ │ │ │ │ │ ore │└──────────┴─────────┴───────────────┴───────────────┴──────────────┴──────────────┘După 4 luni se testează răspunsul la terapie: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni la cei AgHBe pozitiv şi nedefinit la cei AgHBe negativ cu monitorizare la 6 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală iniţial la 4 luni (titru copii ADN VHB), apoi la 6 luni. Apariţia rezistenţei impune utilizarea altui anti-viral (adefovirum, entecavirum).PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS.DCI: INTERFERONUM ALFA 2BIndicaţiiPacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul virusul hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL].TratamentŢintaReducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe.DozeInterferonum alfa 2b, în doză de 35 milioane unităţi/săptămână.În infecţia cu virusul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii ARN VHB), apoi la 6 luni.PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS.DCI: INTERFERONUM ALFA 2AIndicaţiiPacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomo-patologic şi infecţie cu virusul virusul hepatitei B cu replicare virală activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL].TratamentŢintaReducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe.DozeInterferonum alfa (2a, 2b), în doză de 4.5 milioane unităţi x3/săptămână.În infecţia cu virusul hepatitei B se testează răspunsul la terapie după 4 luni: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală (virusul hepatitei B) iniţial la 4 luni (titru copii ARN VHB), apoi la 6 luni.PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CAS.DCI: ENTECAVIRUMIndicaţiiPacienţii cu nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomopatologic şi infecţie virală cu virusul hepatitei B, cu replicare activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL].TratamentŢintaReducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe.DozeEntecavirum, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal:*Font 9*┌──────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ │ eRFG (mL/min) ││ ├───────────┬────────────┬────────────┬─────────────┬────────────┤│ │ ≥ 50 │ 30-50 │ 10-29 │ <10 │ hd │├──────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤│Entecavirum │0.5 mg p.o.│0.25 mg p.o.│0.15 mg p.o.│0.05 mg p.o.,│Administrare││ │ la 24 ore │ la 24 ore │ la 24 ore │ la 24 ore │ după HD │├──────────────────┼───────────┼────────────┼────────────┼─────────────┼────────────┤│Entecavirum │ 1 mg p.o. │0.5 mg p.o. │0.3 mg p.o. │ 0.1 mg p.o. │Administrare││(la non-responsivi│ la 24 ore │ la 24 ore │ La 24 ore │ la 24 ore │ după HD ││la lamivudina) │ │ │ │ │ │└──────────────────┴───────────┴────────────┴────────────┴─────────────┴────────────┘După 4 luni se testează răspunsul la terapie: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni la cei AgHBe pozitiv şi nedefinit la cei AgHBe negativ cu monitorizare la 6 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală iniţial la 4 luni (titru copii ARN VHB), apoi la 6 luni. Apariţia rezistenţei impune utilizarea altui anti-viral (adefovirum dipivoxilum).PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CNAS.DCI: ADEFOVIRUM DIPIVOXILUMIndicaţiiPacienţii cu: nefropatii glomerulare secundare [nefropatie glomerulară membranoasă, glomerulonefrită membrano-proliferativă tip I (crioglobulinemică), glomerulonefrite proliferative extracapilare cu depozite de complexe imune) confirmate anatomopatologic şi infecţie virală cu virusul hepatitei B, cu replicare activă [AgHbe pozitiv şi > 10^4 copii VHB ADN/mL].TratamentŢintaReducerea titrului copii ADN VHB/mL sub 20.000 şi negativarea AgHBe.DozeAdefovirum dipivoxilum, în doze adaptate gradului deficitului funcţional renal:┌────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────┐│ │ eRFG (mL/min) ││ ├──────────────┬────────────┬────────────┬───────┬────────────┤│ │ ≥ 50 │ 30-50 │ 10-29 │ <10 │ hd │├────────────────┼──────────────┼────────────┼────────────┼───────┼────────────┤│Adefovir │ 10 mg p.o. │ 10 mg p.o. │ 10 mg p.o. │ ? │ 10 mg p.o. ││ │ la 24 ore │ la 48 ore │ la 72 ore │ │ la 7 zile │└────────────────┴──────────────┴────────────┴────────────┴───────┴────────────┘După 3 luni se testează răspunsul la terapie: dacă răspunsul este pozitiv se continuă până la 12 luni la cei AgHBe pozitiv şi nedefinit la cei AgHBe negativ cu monitoziare la 6 luni, iar dacă este negativ, se opreşte terapia anti-virală.MonitorizareRăspunsul la terapia anti-virală iniţial la 3 luni (titru copii ADN VHB), apoi la 6 luni. Apariţia rezistenţei impune utilizarea altui anti-viral (entecavirum).PrescriptoriMedici specialişti nefrologi, cu aprobarea comisiilor CNAS.DCI: CASPOFUNGINUMIndicaţii– sepsis cu scor Carmeli 2 sau 3– neutropenia febrilăEvaluarea riscului – CarmeliA. Contactul cu sectorul sanitar:1) Fără contact [1] … 2) Contact fără proceduri invazive [2] … 3) Contacte repetate cu proceduri invazive [3] … B. Tratament AB:1) Fără AB [1] … 2) Cu AB în antecedente [2] … C. Caracteristicile pacientului:1) Tânăr – fără comorbidităţi [1] … 2) Vârstnic cu comorbidităţi [2] … 3) Pacient imunodeprimat: [3] … > AIDS> BPOC> Cancer> BMTTratamentSchema de tratament:Se iniţiază tratamentul cu Caspofungin şi după identificarea agentului etiologic se aplică principiul dezescaladării, folosind agentul antifungic cel mai activDoze:– 70 mg IV în prima zi, apoi 50 mg/ziDCI: VORICONAZOLUMIndicaţii– sepsis cu scor Carmeli 2 sau 3– neutropenia febrilăEvaluarea riscului – CarmeliA. Contactul cu sectorul sanitar:1) Fără contact [1] … 2) Contact fără proceduri invazive [2] … 3) Contacte repetate cu proceduri invazive [3] … B. Tratament AB:1) Fără AB [1] … 2) Cu AB în antecedente [2] … C. Caracteristicile pacientului:1) Tânăr – fără comorbidităţi [1] … 2) Vârstnic cu comorbidităţi [2] … 3) Pacient imunodeprimat: [3] … > AIDS> BPOC> Cancer> BMT ┌───────────┐ │ sau 3 │ └───────────┘TratamentSchema de tratament:Se iniţiază tratamentul cu voriconazol şi după identificarea agentului etiologic se aplică principiul dezescaladării, folosind agentul antifungic cel mai activDoze:– iv: 6 mg/kgc x 2/zi, în prima zi, apoi 4 mg/kgc x 2/zi în aspergiloză şi infecţii severe cu alte mucegaiuri. În infecţiile severe cu Candida spp: 3 mg/Kgc x 2/zi.– oral (comprimate şi suspensie):– Gr. > 40 Kg: 400 mg, po, x 2/zi în prima zi, apoi 200 mg, po, x 2/zi– Gr. <40 kg: 200 mg, po, x 2 zi în prima zi, apoi 100 ziDCI: MITOXANTRONUMIndicaţiile tratamentului imunosupresor în scleroza multiplă:formă secundar progresivă a SMîn cazul eşecului tratamentului imunomodulatorMITOXANTRONUM (NOVANTRONE) este în prezent singurul imunosupresor demonstrat şi înregistrat oficial de către FDA în S.U.A. (şi de către alte autorităţi naţionale, inclusiv de către ANM din România) ca modificator al evoluţiei SMEfectele dovedite ale produsului:scade frecvenţa puseelor şi/sau invaliditatea clinicăameliorează aspectul IRM al leziunilor în formele foarte active de SM recurentă, SM secundar progresivă şi SM progresiv-recurenta,dar,cu riscul reacţiilor adverse importante– hematologice– cardiotoxicitate severă(În general insă, dacă indicaţia terapeutică şi evaluarea clinică şi biologi că sunt riguros realizate, MITOXANTRONUM este un medicament bine tolerat)Doza:12 mg/m² suprafaţă corporală i.v. o dată la 3 lunio doză maximă cumulativă de 140 mg/m² suprafaţă corporalăîn total 8-12 doze în 2-3 ani(sub monitorizarea atentă a funcţiei cardiace, HLG şi funcţiei hepatice)Alte tratamente imunosupresoare nu au demonstrat, până în prezent, prin studii controlate, eficacitatea în sensul modificării favorabile a evoluţiei S.M.. De aceea ele pot fi folosite doar în cazuri individuale în care medicul curant işi asumă responsabilitatea indicaţiei şi a supravegherii siguranţei şi eficacităţii tratamentului.SCLEROZA MULTIPLĂ – TRATAMENT IMUNOMODULATORCriterii de indicare a tratamentului imunomodulator:diagnostic de certitudine de SM (SM formă clinic definită conform criteriilor Mc Donald), forma recurent-remisivă sau formă secundar progresivă(aceasta din urmă formă având indicaţia înregistrată doar pentru unele dintre medicamente).sindromul clinic izolat (CIS) cu modificări IRM caracteristice de SM (ceea ce presupune excluderea altor afecţiuni care se pot manifesta asemănător clinic şi imagistic)Contraindicaţii ale tratamentului imunomodulator:lipsa criteriilor de certitudine a diagnosticului de SMSM forma primar-progresivatulburări psihiatrice, în special depresia medie sau severăsarcina în evoluţieintoleranţa la unul dintre medicamentele imunomodulatoarealte afecţiuni: afecţiuni hematologice grave, afecţiuni hepatice grave, neoplaziiEşecul terapeutic la o formă de tratament imunomodulator este definit când sub tratament un pacient face 2 sau 3 recăderi în 6 luni sau cel puţin 4 recăderi într-un an.Urmărirea evoluţiei sub tratament a pacienţilor cu S.M. aflaţi sub o forma de tratament imunomodulator este recomandabil a se face prin:o examen clinic o dată la 3 luni (sau ori de câte ori evoluţia clinică o impune)o evaluarea scorului EDSS anual (sau ori de câte ori evoluţia clinică o impune)o evidenţa anuală a numărului de recăderi cliniceo examen IRM cerebral anual (cel puţin în primii 2 ani de tratament, apoi doar atunci când există argumente medicale care să justifice indicaţia)Eşecul tratamentului imunomodulator consta în:prezenţa a 4 sau mai multe puse pe an (v. definiţia de mai sus a eşecului terapeutic)progresia continuă a boliireacţii adverse severeÎn aceste condiţii se iau în considerare:întreruperea tratamentului imunomodulatorschimbarea medicamentului imunomodulatorasocierea altor medicamente simptomaticeasocierea corticoterapiei de scurtă duratăadministrarea unui medicament imunosupresor.Medicamentele utilizate pentru tratament imunomodulator sunt:interferon beta 1a (REBIF) cu administrare s.c. 3 doze/săptămână (doze de 22 sau 44 micrograme per doză; se recomandă iniţierea cu doza de 22 micrograme şi ulterior continuarea cu 44 micrograme)interferon beta 1 a (AVONEX) cu administrare i.m. o doză/săptămână (doză de 30 micrograme per doză)interferon beta 1 b (BETAFERON) cu administrare s.c. o doză la 2 zile (doză de 8 milioane UI per doză)glatiramer acetat (COPAXONE) cu administrare s.c. o doză zilnic (doză de 20 mg per doză)INDICAŢII ALE TRATAMENTULUI IMUNOMODULATOR:1. Sindromul clinic izolat:BETAFERON sau AVONEX în raport cu complianţa pacientului2. SM forma clinic definită cu recăderi şi remisiuni cu scor EDSS la iniţierea tratamentului între 0 – 5.5oricare dintre cele 4 preparate de mai sus, în funcţie de complianţa pacientului şi dinamica boliiîn cazul interferonului beta 1a, dacă pacientul până la iniţierea tratamentului a avut recăderi mai frecvente sau agravare clinică evidentă în ultimii 1-2 ani, se preferă interferonul beta cu administrare în doze mai mari şi mai frecvente, respectiv REBIF sau BETAFERON3. În forma secundar progresivă cu scor EDSS de până la 6.5, singurul preparat înregistrat şi aprobat este produsul interferon beta 1 b (BETAFERON)4. În formele progresive cu recăderi este indicat şi preparatul REBIF (interferon beta 1 a în doza de 44 micrograme s.c de 3 ori pe săptămână)NATALIZUMABEste indicat în cazul în care un pacient aflat deja sub unul din tratamentele de mai sus are o agravare clinică evidentă corelată cu scăderea responsivităţii sau la pacienţii cu forme severe de la început, NU raportat la scorul EDSS ci la dinamica bolii (adică cel puţin 2 sau mai multe pusee care produc invaliditate într-un an şi cu una sau mai multe leziuni hipercaptante de gadolinium la IRM craniană sau o creştere semnificativă a încărcării leziunilor T2 comparativ cu o IRM craniană recentă) – în concordanţă cu criteriile EMEA.Mod de administrare:300 mg în piv la interval de 4 săptămâniPrecauţii şi contraindicaţii:excluderea leucoencefalopatiei multifocale progresiveexcluderea altor infecţii produse de germeni condiţionat patogenihipersensibilitatea la NATALIZUMABtratament anterior sau simultan cu alte imunosupresoareboli hepatice preexistentesarcina şi alăptareaPe durata tratamentului pacientului trebuie monitorizat clinic, biologic şi imagistic pentru depistarea precoce a reacţiilor adverse grave:leucoencefalopatie multifocală progresivăinfecţii în special cu germeni condiţionat patogeniinsuficienţă hepaticăreacţii de hipersensibilitateÎn oricare dintre aceste situaţii tratamentul trebuie întrerupt de urgenţăDCI: FULVESTRANTUMDefiniţia afecţiunii:[] Cancer mamar avansatStadializarea afecţiunii:[] Stadiul avansat loco-regional sau metastazat (stadiile III şi IV)I. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.):[] vârsta, sex: femei în post-menopauza;[] parametrii clinico-paraclinici:– tumori cu receptori pentru estrogeni prezenţi;– cancer mamar avansat loco-regional sau metastazat, în caz de recidivă survenită în timpul sau după terapia antiestrogenică adjuvantă sau în caz de evoluţie sub tratament cu un antiestrogenic.II. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):[] doza: 250 mg administrată la intervale de 1 lună, intramuscular lent, în muşchiul fesier;[] scăderea dozelor: NU ESTE APLICABIL;[] perioada de tratament: până la progresia bolii.III. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)[] parametrii clinico-paraclinici:– examen fizic,– examene de laborator ale sângelui– imagistica (Rx, echo sau CT)[] periodicitate: evaluarea răspunsului la interval de 3 luniCriterii de excludere din tratament:[] Reacţii adverse: nu este cazul, dar criteriu de excludere poate fi oricare dintre următoarele contraindicaţii pentru fulvestrant:[] Contraindicaţii:paciente cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi;pe perioada sarcinii şi alăptării;în caz de insuficienţă hepatică severă.[] Co-morbidităţi: insuficienţa hepatică severă.[] Non-compliant nu este aplicabilIV. Reluare tratament (condiţii) – NU ESTE APLICABILV. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăDCI: BEVACIZUMABUMI. Definiţia afecţiunii– cancer colorectal– cancer mamar–––-Punctul I. Definiţia afecţiunii din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 83 cod (L004C) DCI: BEVACIZUMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit pct. 1 al anexei 7 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 7 al art. I din acelaşi act normativ.II. Stadializarea afecţiunii: metastaticIII. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)1. Cancer colorectal:a) pacienţi cu sau fără tratament anterior pentru stadiul metastatic; … b) vârsta > 18 ani … c) funcţie hepatică, renală şi cardiovasculară în limite normale … 2. Cancer mamar:a) Cancer mamar documentat citologic/histopatologic … b) Stadiu metastatic documentat imagistic … c) Vârsta > 18 ani … –––-Punctul III. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.) din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 83 cod (L004C) DCI: BEVACIZUMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit pct. 2 al anexei 7 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 7 al art. I din acelaşi act normativ.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)1. Cancer colorectal:a) 5 mg/kgc, sau 10 mg/kgc administrat o dată la două săptămâni sau 7,5 mg/kgc administrat o dată la 3 săptămâni, în combinaţie cu chimioterapia specifică; … b) se recomandă ca tratamentul să se continue până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă, chiar dacă citostaticele la care s-a asociat au fost oprite (ex.: răspuns complet, reacţii adverse specifice citostaticelor) … 2. Cancer mamara) Schema terapeutică recomandată: paclitaxel + bevacizumab, tratament de prima linie … b) Doza de Avastin este de 10 mg/kg, administrată o dată la fiecare 2 săptămâni sau 15 mg/kg, administrată o dată la fiecare 3 săptămâni, sub formă de perfuzie i.v. … c) Paclitaxel: 175 mg/mp la 3 săptămâni sau 80 mg/mp/săptămână … –––-Punctul IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament) din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 83 cod (L004C) DCI: BEVACIZUMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit pct. 3 al anexei 7 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 7 al art. I din acelaşi act normativ.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)– Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice la interval de 3 luni. În caz de progresie se întrerupe tratamentul– Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale în timpul tratamentului.– Se recomandă monitorizarea proteinuriei cu ajutorul testării urinei prin metoda dipstickurilor, înainte de începerea tratamentului şi în timpul tratamentului. Tratamentul trebuie întrerupt definitiv la pacienţii la care apare proteinurie de grad 4 (sindrom nefrotic).VI. Criterii de excludere din tratament:– intervenţie chirurgicală majoră în ultimele 28 de zile– metastaze cerebraleTratamentul se opreşte în caz de progresie a bolii sau instalare de efecte secundare severe:– perforaţie gastro-intestinală.– fistulă TE (traheoesofagiană) sau orice fistulă de grad 4– evenimente tromboembolice arteriale.– embolism pulmonar, care pune în pericol viaţa (Gradul 4), iar pacienţii cu embolism pulmonar de Grad ≤ 3 trebuie atent monitorizaţi.VII. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatită cronică virală): nu se aplicăVIII. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicală.I. Definiţia afecţiuniiAvastin în asociere cu chimioterapie cu săruri de platină, este indicat pentru tratamentul de linia întâi al pacienţilor cu cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC), avansat inoperabil, metastatic sau recurent, excluzând tipul histologic cu celule predominant scuamoase.II. Stadializarea afecţiunii– NSCLC avansat inoperabil, metastatic sau recurentIII. Criterii de includere:– NSCLC avansat inoperabil, metastatic sau recurent.– Vârsta > 18 ani, status de performanta ECOG 0-1.– Alta histologie decât cea cu celule suamoase.– Tensiune arterială bine controlată (IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)– Doza recomandată de Avastin este de 7,5 mg/kg sau 15 mg/kg greutate corporală, administrată o dată la fiecare 3 săptămâni, sub formă de perfuzie intravenoasă, în asociere cu chimioterapia bazată pe săruri de platină– Tratamentul cu Avastin se va continua până la primele semne de progresie a bolii sau toxicitate inacceptabilă.V. Monitorizarea tratamentului:– Pacienţii vor fi urmăriţi imagistic la interval de 3 luni. În caz de progresie tumorală tratamentul va fi întrerupt.VI. Criterii de excludere din tratament:– Femei însărcinate.– Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.– Hipersensibilitate la medicamentele obţinute pe celulele ovariene de hamster chinezesc (CHO) sau la alţi anticorpi recombinanţi umani sau umanizaţi.– Terapie anticoagulantă recenta (INR > 1.5)– Istoric de hemoptizie (≥ 1/2 linguriţă de sânge rosu per episod)– Boala cardiovasculară semnificativa clinic.– Metastaze cerebrale netratate.VII. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăI. Definiţia afecţiunii– cancer colorectalII. Stadializarea afecţiunii– stadiul metastaticIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– pacienţi netrataţi anterior pentru stadiul metastatic;– vârsta > 18 ani– funcţie hepatică, renală şi cardiovasculară în limite normaleIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)– 5 mg/kgc, la două săptămâni sau 7,5 mg/kgc, la 3 săptămâni, în combinaţie cu chimioterapia specifica;– doza de bevacizumab nu se reduce;– până la progresia bolii, chiar dacă citostaticele la care s-a asociat au fost oprite (ex.: răspuns complet, reacţii adverse specifice citostaticelor)V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)– tensiunea arterială (înainte şi după fiecare administrare, + zilnic)– proteinuria (înainte şi după fiecare administrare);– funcţia hepatică (lunar);– investigatii imagistice: eco, CT la 2-3 luni sau în funcţie de semnele clinice de evoluţieVI. Criterii de excludere din tratament:Reacţii adverse: perforaţie intestinală, proteinurie (peste scor ++), tromboza arterială sau venoasă;Co-morbiditati: antecedente cardiovasculare (de exemplu IMA, AVC, HTA necontrolată)Non-responder: lipsa oricărui răspuns terapeutic după trei luni de tratament;Non-compliant: pacientul nu se prezintă la tratament sau refuza deliberat continuarea tratamentului.VII. Reluare tratament (condiţii) –– tratamentul cu bevacizumab trebuie întrerupt temporar în cazul a) apariţiei unei tromboze venoase sau b) pentru metastazectomie.a) după remisiune, prin instituirea terapiei anticoagulante, tratamentul cu bevacizumab se poate relua monitorizându-se INR; … b) terapia cu bevacizumab se poate relua la 28 de zile de la intervenţia chirurgicală. … VIII. Prescriptori– medici specialişti oncologie medicală.I. Definiţia afecţiunii– cancer renalII. Stadializarea afecţiunii– stadiul metastaticIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– pacienţi netrataţi anterior pentru stadiul metastatic;– risc scăzut sau mediu (criterii Motzer);– vârsta > 18 ani– funcţie hepatică, renală şi cardiovasculară în limite normaleIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)– 10 mg/kgc, q2w, în combinaţie cu interferon alfa;– doza de bevacizumab nu se reduce;– până la progresia bolii chiar dacă interferonul la care s-a asociat a fost oprit (ex.: răspuns complet, reacţii adverse specifice interferon-alfa).V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)– tensiunea arterială (înainte şi după fiecare administrare, + zilnic)– proteinuria (înainte şi după fiecare administrare);– funcţia hepatică (lunar);– investigatii imagistice: eco, CT la 2-3 luni sau în funcţie de semnele clinice de evoluţieVI. Criterii de excludere din tratament:Reacţii adverse: perforaţie intestinală, proteinurie (peste scor ++), tromboza arterială sau venoasă;Co-morbiditati: antecedente cardiovasculare (IMA, AVC, HTA necontrolată)Non-responder: lipsa oricărui răspuns terapeutic după trei luni de tratament;Non-compliant: pacientul nu se prezintă la tratament sau refuza deliberat continuarea tratamentului.VII. Reluare tratament (condiţii) –– tratamentul cu bevacizumab trebuie întrerupt temporar în cazul a) apariţiei unei tromboze venoasea) după remisiune, prin instituirea terapiei anticoagulante, tratamentul cu bevacizumab se poate relua monitorizându-se INR; … VIII. Prescriptorimedici specialişti oncologie medicală.DCI IMATINIBUM1. PRESCRIEREA ŞI MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ÎN PATOLOGIILE HEMATOLOGICEI. INDICAŢII● Pacienţi adulţi şi copii şi adolescenţi diagnosticaţi recent cu leucemie granulocitară (mieloidă) cronică (LGC/LMC) cu cromozom Philadelphia (Bcr-Abl) pozitiv (Ph+) la care transplantul de măduvă osoasă nu este considerat un tratament de primă linie. – TERAPIE DE PRIMĂ LINIE● Pacienţi adulţi şi copii şi adolescenţi cu LGC Ph+ în fază cronică după eşecul tratamentului cu alfa-interferon sau în faza accelerată sau în criză blastică.● Pacienţi adulţi şi copii şi adolescenţi diagnosticaţi recent cu leucemie limfoblastică acută cu cromozom Philadelphia pozitiv (LLA Ph+), asociat cu chimioterapie. – TERAPIE DE PRIMĂ LINIE● Pacienţi adulţi cu LLA Ph+ recidivantă sau refractară, în monoterapie● Pacienţi adulţi cu boli mielodisplazice/mieloproliferative (MDS/MPD) asociate recombinărilor genei receptorului factorului de creştere derivat din trombocit (FCDP-R).● Pacienţi adulţi cu sindrom hipereozinofilic avansat (SHE) şi/sau leucemie eozinofilică cronică (LEC) cu recombinare a FIP1L1-FCDP-Rα.II. DOZE1. LMC faza cronică – Imatinib 400 mg/zi2. LMC faza accelerată şi criza blastică – Imatinib 600 mg/zi3. Leucemie limfoblastică acută cu cromozom Philadelphia pozitiv (LLA Ph+) – Imatinib 600 mg/zi4. Boli mielodisplazice/mieloproliferative (MDS/MPD) – Imatinib 400 mg/zi5. Sindrom hipereozinofilic avansat (SHE) şi/sau leucemie eozinofilică cronică (LEC) cu recombinare a FIP1L1-FCDP-Rα – Imatinib 100 mg/zi;O creştere a dozei de la 100 mg la 400 mg poate fi avută în vedere în absenţa reacţiilor adverse dacă evaluările demonstrează un răspuns insuficient la tratament.III MODALITĂŢI DE PRESCRIERE● Pentru pacienţii nou diagnosticaţi tratamentul se iniţiază cu oricare dintre medicamentele corespunzătoare DCI Imatinibum care au această indicaţie, medicul prezentând pacientului cea mai bună opţiune atât din punct de vedere medical, cât şi financiar;● În cazul iniţierii tratamentului cu medicamente generice la pacienţii nou diagnosticaţi, switch-ul terapeutic cu un alt medicament generic nu se va realiza mai devreme de 3 luni de tratament cu medicamentul iniţial;● Aceste recomandări sunt valabile pentru toate indicaţiile DCI Imatinibum, mai jos fiind individualizate în funcţie de patologie.Modalităţi de prescriere în funcţie de patologieLGC/LMC● se prescrie medicamentul inovator pentru pacienţi adulţi diagnosticaţi recent cu leucemie granulocitară (mieloidă) cronică (LGC/LMC) cu cromozom Philadelphia (Bcr-Abl) pozitiv (Ph+) la care transplantul de măduvă osoasă nu este considerat un tratament de primă linie (iniţiere şi continuare)● se prescrie medicamentul inovator pentru pacienţi adulţi cu LGC Ph+ în fază cronică după eşecul tratamentului cu alfa-interferon sau în faza accelerate (iniţiere şi continuare)● se prescrie medicamentul generic pentru celelalte cazuri, corespunzător indicaţiilor din RCP, în acord cu recomadările anterioare.● pentru pacienţii pediatrici la care tratamentul a fost iniţiat cu medicamentul inovator, se realizează switch-ul therapeutic cu medicamentele generice în acord cu recomadările anterioare.LLA● Pentru pacienţii nou diagnosticaţi tratamentul se iniţiază cu oricare dintre medicamentele corespunzătoare DCI Imatinibum care au această indicaţie, medicul prezentând pacientului cea mai bună opţiune atât din punct de vedere medical, cât şi financiar;● În cazul iniţierii tratamentului cu medicamente generice la pacienţii nou diagnosticaţi, switch-ul terapeutic cu un alt medicament generic nu se va realiza mai devreme de 3 luni de tratament cu medicamentul iniţial;Boli mielodisplazice/mieloproliferative (MDS/MPD) asociate recombinărilor genei receptorului factorului de creştere derivat din trombocit (FCDP-R)● Pentru pacienţii nou diagnosticaţi tratamentul se iniţiază cu oricare dintre medicamentele corespunzătoare DCI Imatinibum care au această indicaţie, medicul prezentând pacientului cea mai bună opţiune atât din punct de vedere medical, cât şi financiar;În cazul iniţierii tratamentului cu medicamente generice la pacienţii nou diagnosticaţi, switch-ul terapeutic cu un alt medicament generic nu se va realiza mai devreme de 3 luni de tratament cu medicamentul iniţial;Sindrom hipereozinofilic avansat (SHE) şi/sau leucemie eozinofilică cronică (LEC) cu recombinare a FIP1L1-FCDP-Rα● Pentru pacienţii nou diagnosticaţi tratamentul se iniţiază cu oricare dintre medicamentele corespunzătoare DCI Imatinibum care au această indicaţie, medicul prezentând pacientului cea mai bună opţiune atât din punct de vedere medical, cât şi financiar;● În cazul iniţierii tratamentului cu medicamente generice la pacienţii nou diagnosticaţi, switch-ul terapeutic cu un alt medicament generic nu se va realiza mai devreme de 3 luni de tratament cu medicamentul iniţial;Urmărire tratament – conduită terapeutică în funcţie de răspunsDefinirea răspunsului la terapia de primă linie cu inhibitori de tirozin-kinaza în LMC faza cronică (conform recomandărilor ELN 2009, ghidului ESMO 2012)*Font 9*┌────────┬───────────────────────┬───────────────────────────┬──────────────────────────┐│ │Răspuns optim │Atenţionare – monitorizare │Eşec terapeutic – ││ │Se continuă tratamentul│atentă, unii pacienţi pot │modificarea terapiei – ││ │ │beneficia de schimbarea │terapie de linia a II-a ││ │ │terapiei – terapie de │ ││ │ │linia a II-a │ │├────────┼───────────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤│3 luni │Ph+ ≤95%, sau BCR-ABL │ │Ph+ >95%, or BCR-ABL >10% ││ │<10% │ │ │├────────┼───────────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤│6 luni │Ph+ ≤35%, or BCR-ABL │Ph+ 35%-65% │Ph+ >65%, or BCR-ABL >10% ││ │<10% │ │ │├────────┼───────────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤│12 luni │Ph+ 0, or BCR-ABL ≤1% │ │Ph+ ≥1%, or BCR-ABL >1% │├────────┼───────────────────────┼───────────────────────────┼──────────────────────────┤│Orice │ │Pierderea remisiunii │Pierderea răspunsului ││moment │ │moleculare majore │hematologic complet, ││ │ │ │pierderea remisiunii ││ │ │ │citogenetice ││ │ │ │complete, mutaţii │└────────┴───────────────────────┴───────────────────────────┴──────────────────────────┘IV Prescriptori: iniţierea se face de către medicii din specialităţile hematologie sau oncologie medicală, după caz. Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.2. PRESCRIEREA ŞI MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ÎN TUMORILE SOLIDEI. Indicaţii1. Tratamentul pacienţilor adulţi cu tumori stromale gastrointestinale (GIST) maligne inoperabile şi/sau metastatice cu Kit (CD 117) pozitiv.2. Tratamentul adjuvant al pacienţilor adulţi cu risc semnificativ de recidivă în urma rezecţiei tumorilor GIST cu Kit (CD117) pozitiv. Pacienţilor cu risc mic sau foarte mic de recidivă nu trebuie să li se administreze tratament adjuvant.3. Tratamentul pacienţilor adulţi cu protuberanţe dermatofibrosarcomatoase (PDFS) inoperabile şi pacienţilor adulţi cu PDFS recidivante şi/sau metastatice, care nu sunt eligibili pentru tratamentul chirurgical.II. Criterii de includere● Boala extinsă (avansată loco-regional sau metastatică)● Boala localizată (operabilă)● Tumori stromale gastro-intestinale inoperabile şi/sau metastatice kit (CD117+) pozitive● Tumori stromale gastro-intestinale operabile radical cu risc crescut de recidiva/metastazare– Dimensiune peste 3 cm, index mitotic crescut, localizare extragastrică, marginile chirurgicale microscopic pozitive sau ruptura tumorală spontană sau în cursul intervenţiei● Vârsta peste 18 ani● Indice de performanţă ECOG 0-2● Probe biologice care să permită administrarea tratamentului în condiţii de siguranţă:– Hb >9g/dl, Le > 3000/mmc, N > 1500/mmc, Tr > 100000/mmc– Probe hepatice: bilirubina totală <1,5 ori limita superioară a normalului (LSN), transaminaza (AST/SGOT, ALT/SGPT) şi fosfataza alcalină <3 ori lsn pentru pacienţii fără metastaze hepatice; transaminaza (ast sgot şi alt sgpt) fosfataza alcalină <5 dacă există hepatice– Probe renale: clearance al creatininei >45ml/min (sau echivalent de creatinina serică)III. Criterii de excludere:● Reacţii adverse grave determinate de tratament, care fac imposibilă continuarea acestuia● Boala progresivă● Necomplianţa pacientuluiIV. Modalitatea de administrare:● Doza zilnică recomandată: 400 mg. În cazuri refractare, doza de Imatinib va fi crescută la 800 mg sau se va trece la terapie cu sunitinib● Pentru dermatofibrosarcom protuberans doza recomandată de imatinib este de 800 mg pe zi (în două prize de 400 mg)● În studiile clinice efectuate la pacienţii cu GIST sau dermatofibrosarcom protuberans, recidivate şi/sau metastatice tratamentul a fost continuat până la progresia bolii● Pentru tratamentul adjuvant al cazurilor de GIST operate cu risc de recidivă, durata tratamentului cu imatinib este de 36 luni.V. Monitorizarea răspunsului la tratament:● Evaluarea eficacităţii va fi efectuată prin explorări imagistice la 3 luni. La majoritatea pacienţilor activitatea antitumorală se evidenţiază prin scăderea dimensiunilor tumorii, dar la unii pacienţi se pot observa doar modificări ale densităţii tumorale evidenţiate prin tomografie computerizată (TC), sau aceste modificări pot precede o scădere întârziată a dimensiunilor tumorale. De aceea, atât dimensiunile tumorale cât şi densitatea tumorală evidenţiate prin TC, sau modificările persistente, evidenţiate prin IRM, trebuie să fie considerate ca fiind criterii pentru răspunsul tumoral. Explorarea FDG-PET s-a dovedit a fi foarte sensibilă în cazul evaluării precoce a răspunsului tumoral şi poate fi utilă în cazurile incerte.VI. Reluare tratament (condiţii): N/AVII. Modalităţi de prescriere:● Pentru pacienţii nou diagnosticaţi tratamentul se iniţiază cu oricare dintre medicamentele corespunzătoare DCI Imatinibum care au această indicaţie, medicul prezentând pacientului cea mai bună opţiune atât din punct de vedere medical, cât şi financiar;● În cazul iniţierii tratamentului cu medicamente generice la pacienţii nou diagnosticaţi, switch-ul terapeutic cu un alt medicament generic nu se va realiza mai devreme de 3 luni de tratament cu medicamentul iniţial;VIII. Prescriptori: iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţiOprirea tratamentului trebuie raportată la CNAS în termen de maxim 10 zile de către medicul prescriptor (telefonic, prin fax sau e-mail)MONITORIZAREA EFICACITĂŢII, TOLERABILITĂŢII ŞI EFECTELOR ADVERSE ÎN CAZUL SWITCH-ULUI TERAPEUTIC PENTRU DCI IMATINIBUMDatorită faptului că DCI Imatinibum este un medicament la care este preferabil să nu se asume riscuri în materie de eficacitate şi siguranţă datorită unor caracteristici legate de indicele terapeutic şi că la nivel internaţional s-au raportat cazuri în care răspunsul terapeutic nu a fost menţinut după switch-ul terapeutic, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate dispun monitorizarea următoarelor aspecte:– Menţinerea răspunsului terapeutic în cazul tuturor indicaţiilor DCI Imatinibum (răspunsul terapeutic, precum şi modalităţile de monitorizare sunt definite pentru fiecare entitate clinică în cadrul prezentului protocol)– Apariţia efectelor adverseRezultatele acestei monitorizări sunt transmise la fiecare 3 luni Ministerului Sănătăţii, care le publică pe site-ul sau. Ministerul Sănătăţii realizează o analiză semestrială a rezultatelor transmise şi o publică pe site-ul său.Dacă se constată apariţia efectelor adverse sau lipsa de eficacitate la mai mult de 30% dintre pacienţii trataţi cu forma generică a DCI Imatinibum (constatare obiectivată în urma analizei rezultatelor monitorizării publicate pe site-ul Ministerului Sănătăţii), prevederile prezentului protocol se modifică în termen de 30 de zile de la constatare.–––––Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 84 cod (L008C) se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 8 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 8) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: BORTEZOMIBUM1. Definiţia afecţiuniiMielomul Multiplu (MM) este o hemopatie malignă, caracterizată prin proliferarea malignă a celulelor plasmatice din măduva osoasă (celule mielomatoase), care produc o dereglare a funcţiei normale a măduvei osoase, distrugerea localizată a osului, secreţia de proteină monoclonală (Proteina M) în sânge şi/sau urină şi afectare imunitară. Apar pseudotumori localizate (plasmocitoame) în măduva osoasă sau în ţesuturile moi (extramedular). Este a doua hemopatie malignă ca frecvenţă (10%), după limfomul non-Hodgkin's, incidenţa ≈'98 21,500 pacienţi/an (5.72 la 100,000 de locuitori) şi prevalenţă ≈'98 70,000 pacienţi în UE. Chimioterapia convenţională nu a îmbunătăţit în mod semnificativ coeficientul de remisie, durata de remisie, sau supravieţuirea globală în ultimii 15 ani.2. Stadializarea afecţiuniiDeterminarea stadiului MM este destinată să ofere date referitoare la prognostic şi să pună la dispoziţie un principiu de tratament. Sistemul Internaţional de Determinare a Stadiului (ISS, Internaţional Staging System) împarte pacienţii în trei grupe de prognostic bazate pe nivelele de microglobulină â2 şi albumină în ser. Stadiu Caracteristici Supravieţuirea medie (luni) 1 â2M <3.5 mg/L; 62 albumina ≥ 3.5 g/dL 2 â2M <3.5 mg/L; 44 albumina <3.5 g/dL; sau â2M 3.5 – 5.5 mg/L 3 â2M ≥ 5.5 mg/L 293. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)a. indicat ca monoterapie sau în asociere cu doxorubicină lipozomală pegilată sau dexametazonă la pacienţii adulţi cu mielom multiplu progresiv la care s-a administrat anterior cel puţin un tratament şi cărora li s-a efectuat un transplant de celule stem hematopoietice sau nu au indicaţie pentru un astfel de transplant.b. indicat în asociere cu melfalan şi prednison la pacienţii adulţi cu mielom multiplu netrataţi anterior, care nu sunt eligibili pentru chimioterapie în doze mari asociată cu transplant de celule stem hematopoietice.c. indicat în asociere cu dexametazonă sau cu dexametazonă şi talidomidă pentru iniţierea tratamentului pacienţilor adulţi cu mielom multiplu netrataţi anterior, care sunt eligibili pentru chimioterapie în doze mari asociată cu transplant de celule stem hematopoietice.4 Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament) Tratamentul trebuie iniţiat şi administrat sub supravegherea unui medic calificat şi cu experienţă în utilizarea agenţilor chimioterapeuticia. Mielom multiplu progresiv (pacienţi trataţi cu cel puţin o terapie anterioară)a.1 Monoterapie. Doza de bortezomib recomandată la început este de 1,3 mg/mp de suprafaţă corporală de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni (zilele 1, 4, 8 şi 11), urmată de o perioadă de pauză de 10 zile (zilele 12 – 21). Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Între doze consecutive de bortezomib trebuie să treacă cel puţin 72 de ore. Se recomandă ca pacienţii cu un răspuns complet confirmat să primească 2 cicluri adiţionale de bortezomib după confirmare. Este de asemenea recomandat ca pacienţii care răspund la tratament dar care nu obţin o remisiune completă să primească un total de 8 cicluri de terapiea.2 Asocierea terapeutică cu doxorubicina lipozomală pegilatăDoza de bortezomib recomandată este de 1,3 mg/mp suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 de ore.Doxorubicina lipozomală pegilată se administrează în doză de 30 mg/mp în ziua 4 a ciclului de tratament cu bortezomib, administrată după injectarea acestuiaPot fi administrate până la 8 cicluri din acest tratament asociat, atâta timp cât pacienţii nu au prezentat progresie a bolii şi tolerează tratamentul. Pacienţii care au obţinut un răspuns complet pot continua tratamentul pentru cel puţin 2 cicluri după prima dovadă a răspunsului complet, chiar dacă aceasta înseamnă tratament pentru mai mult de 8 cicluri. De asemenea, pot continua atâta timp cât tratamentul este tolerat şi continuă să răspundă la acesta, pacienţii a căror valori de paraproteină continuă să scadă după 8 cicluri.a.3 Asocierea terapeutică cu dexametazonăDoza de bortezomib recomandată este de 1,3 mg/mp suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 de ore. Dexametazona se administrează oral în doză de 20 mg în zilele 1, 2, 4, 5, 8, 9, 11 şi 12 din ciclul de tratament. La pacienţii care obţin un răspuns sau boala se stabilizează după 4 cicluri cu acest tratament asociat se poate continua administrarea în aceleiaşi asociere pentru maxim 4 cicluri suplimentare.b. Mielom multiplu (pacienţi netrataţi anterior)b.1 pacienţi care nu sunt eligibili pentru chimioterapie în doze mari asociată cu transplant de celule stem hematopoieticeO perioadă de 6 săptămâni este considerată a fi un ciclu de tratament. În cadrul Ciclurilor 1-4, bortezomib este administrat de două ori pe săptămână în zilele 1, 4, 8, 11, 22, 25, 29 şi 32 în doza recomandată de 1,3 mg/mp suprafaţă corporală. În cadrul Ciclurilor 5-9, bortezomib este administrat o dată pe săptămână în zilele 1, 8, 22 şi 29 în doza recomandată de 1,3 mg/mp suprafaţă corporală. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 de ore.Melfalan (9 mg/mp suprafaţă corporală) şi prednison(60 mg/mp suprafaţă corporală) trebuie administrate oral în zilele 1, 2, 3 şi 4 din prima săptămână a fiecărui ciclu de tratament. Se administrează nouă cicluri de tratament asociat.b.2 pacienţi eligibili pentru chimioterapie în doze mari asociată cu transplant de celule stem hematopoietice (terapie de inducţie)b.2.1 Asocierea terapeutică cu dexametazonăDoza de bortezomib recomandată este de 1,3 mg/mp suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 21 de zile. Această perioadă de 3 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 de ore. Dexametazona se administrează pe cale orală în doză de 40 mg în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 ale ciclului de tratament. Se administrează patru cicluri ale acestei asocieri terapeutice.b.2.2 Asocierea terapeutică cu dexametazonă şi talidomidăDoza de bortezomib recomandată este de 1,3 mg/mp suprafaţă corporală, de două ori pe săptămână, timp de două săptămâni în zilele 1, 4, 8 şi 11, ca parte a unui ciclu de tratament cu durata de 28 de zile. Această perioadă de 4 săptămâni este considerată un ciclu de tratament. Intervalul de timp dintre dozele consecutive de bortezomib trebuie să fie de minim 72 de ore. Dexametazona se administrează pe cale orală în doză de 40 mg în zilele 1, 2, 3, 4, 8, 9, 10 şi 11 ale ciclului de tratamentTalidomida se administrează pe cale orală în doza de 50 mg zilnic în zilele 1-14 şi dacă este tolerată doza este crescută ulterior la 100 mg zilnic în zilele 15-28 şi apoi, poate fi crescută la 200 mg zilnic începând cu ciclul 2.Se administrează patru cicluri ale acestei asocieri terapeutice. Se recomandă administrarea a 2 cicluri suplimentare la pacienţii care au cel puţin un răspuns parţial.–––-Punctul 3. Criterii de includere (vârstă, sex, parametrii clinicoparaclinici etc.) din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 85, cod (L012C), DCI: BORTEZOMIBUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 8 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 8 al art. I din acelaşi act normativ.4. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)În 1998, Subcomisia pentru Mielom a EBMT, CLWP, IBMTR şi ABMTR au propus un set mai strict de criterii, acestea au devenit standardul în studiile clinice (criteriile EBMT). Primele studii clinice majore pentru adoptarea acestor noi criterii stricte au fost VELCADE(R) faza II (SUMMIT şi CREST) şi III (APEX). În 2006, IMWG, a propus dezvoltarea şi rafinarea criteriilor EBMT. Parametrii urmăriţi sunt: nivelul seric al Proteinei M serice şi urinare (electroforeza cu imunofixare), serum free light chains (FLC) pentru MM non-secretor, leziunile osoase prin imagistica, determinări cantitative imuno-globuline serice (IgA, IgG, IgM), plasmocitomul prin aspirat şi biopsie osteomedulară.5. Criterii de excludere din tratament:Nu este indicat tratamentul cu Velcade în cazul: Hipersensibilităţii la bortezomib, boron sau la oricare dintre excipienţi şi în cazul insuficienţei hepatice severe.6. Reacţii adverseInfecţii şi infestări: foarte frecvente: herpes zoster, frecvente: pneumonie, bronşită, sinuzită, nazofaringită, herpes simplex. Tulburări hematologice şi limfatice: foarte frecvente: neutropenie, trombocitopenie, anemie, frecvente: leucopenie, limfopenie. Tulburări ale sistemului nervos: foarte frecvente: neuropatie periferică, neuropatie senzorială periferică, parestezii, cefalee, frecvente: ameţeli (excluzând vertijul), disgeuzie, agravarea neuropatiei periferice, polineuropatie, disestezie, hipoestezie, tremor. Tulburări gastro-intestinale: foarte frecvente: vărsături, diaree, greaţă, constipaţie, frecvente: dureri abdominale, stomatită, dispepsie, scaune moi, dureri la nivelul abdomenului superior, flatulenţă, distensie abdominală, sughiţ, ulceraţii bucale, dureri faringolaringiene, xerostomie. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte frecvente: erupţii cutanate, frecvente: edeme periorbitale, urticarie, erupţii cutanate pruriginoase, prurit, eritem, hipersudoraţie, piele uscată, eczemă.7. Co-morbiditatiPacienţii cu MM au patologia asociată caracteristică vârstnicului, comorbidităţile fiind date de afectarea cardio-vasculară, cerebro-vasculară, diabet, afectare renală sau hepatică, pulmonară sau gastro-intestinală8. Non-responder9. Non-compliantTratamentul cu VELCADE trebuie întrerupt la apariţia oricărui efect toxic non-hematologic de Gradul 3 sau hematologic de Gradul 4, excluzând neuropatia. Imediat după remiterea simptomelor de toxicitate, tratamentul cu VELCADE poate fi reiniţiat.10. Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatită cronică virală)Dintre pacienţii cu MM, 31-60% care au avut un răspuns iniţial la terapia cu Velcade au avut reiniţierea tratamentului cu rezultate, iar 75% dintre pacienţi cu răspuns (> 6 luni TFI-treatment free interval) au răspuns la reiniţierea tratamentului. (Wolf JL, ASH, 2006, Conner TM, ASH, 2006, Sood R, 31st ESMO Congress, 2006.11. PRESCRIPTORIIniţierea se face de către medicii din specialităţile oncologie medicală sau hematologie, după caz.Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau hematolog, după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi–––––Pct. 11 din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 85 cod (L012C) se modifică potrivit anexei 9 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 9) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: TRIPTORELINUMAbrogat.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 86, cod (L013E) a fost abrogat de subpct. 51) al pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014.DCI: RITUXIMABUMConform clasificării REAL/WHO limfoamele non-Hodgkin se împart în agresive şi indolente.Limfoamele agresive cu grad înalt de malignitate necesită tratament imediat după diagnosticare pentru că evoluţia lor naturala este spre deces.Limfoamele indolente au o evoluţie naturala blândă care se întinde pe mai multi ani. În ciuda evoluţiei lor blânde, în momentul de faţă, limfoamele indolente sunt incurabile cu mijloacele terapeutice existente.1. Diagnostic:Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine este obligatorie biopsia – de cele mai multe ori ganglionară – urmata de examenul histopatologic şi imunohistochimic care permit încadrarea limfoproliferarii în categoria malignităţilor, stabilirea tipului limfocitelor afectate (limfocite B CD20 pozitive, limfocite T) şi forma de limfom (agresiv sau indolent). Se poate pune astfel şi diagnosticul diferenţial excluzându-se alte proliferări benigne sau maligne precum şi alte cauze de adenopatii. De reţinut, diagnosticul histopatologic şi imunohistochimic este obligatoriu.Metodele de diagnostic hematologice (hemoleucograma, medulograma, imunofenotiparea limfocitelor din sânge sau măduvă prin citometrie în flux), biologice (VSH, fibrinogen, proteina C reactivă. Lacticodehidrogenaza serică, funcţia renală, funcţia hepatică), imagistice (radiografie, ecografie, tomografie) permit completarea diagnosticului şi stadializarea limfoamelor, adică stabilirea gradul de extensie al bolii la diagnostic.Alte teste de laborator care aduc elemente de prognostic, dar care nu sunt obligatorii pentru stabilirea diagnosticului sunt testele citogenetice şi de biologie celulara. Aceste teste sunt facultative.2. Indexul Prognostic InternaţionalIndexul Prognostic Internaţional a fost elaborat pentru a putea prezice răspunsul la terapie al pacienţilor cu limfoame difuze cu celule mari. Indexul cuprinde 5 parametri. În lista de mai jos sunt subliniaţi factorii de prognostic nefavorabili:Vârsta (sub sau peste 60)Stadiul (I şi II versus III şi IV)Absenta sau prezenta limfoamelor localizate extraganglionarStatusul de performanţă (pacient capabil să desfăşoare normal activităţile zilnice sau pacient care are nevoie de ajutor ca să desfăşoare activităţile zilnice)LDH (lacticodehidrogenaza) serică (nivelul LDH normal sau crescut)Pentru fiecare factor nefavorabil de prognostic este calculat un punct. Indexul clasifica pacienţii cu limfoame în 4 categorii.Pacient cu risc scăzut (0 sau 1 punct) înseamnă că pacientul respectiv a cumulat în majoritate factori de prognostic favorabili (pacient tânăr, capabil să desfăşoare activităţile zilnice fără ajutor, stadiul I al bolii, etc.).Pacient cu risc crescut (4 sau 5 puncte) înseamnă că pacientul respectiv a cumulat în majoritate factori de prognostic nefavorabili (pacient în vârsta, nivel seric crescut al LDH, nu este capabil să desfăşoare activităţile zilnice fără ajutor, etc.).Indiferent de tipul de limfom mai bine de 75% din pacienţii cu risc scăzut vor supravieţui peste 5 ani, în timp ce numai 30% din pacienţii cu risc crescut vor supravieţui peste 5 ani.Indexul de prognostic permite medicului curant să întocmească un plan de tratament mai eficient decât dacă ar ţine cont numai de stadializare şi examenele histopatologice. Acest aspect a devenit mai important în special în ultima perioadă de timp pentru că au fost descoperite noi regimuri de terapie mai eficace, a căror administrare este uneori însoţită şi de mai multe efecte secundare.Indicele de prognostic poate să îi ajute pe medici indicând dacă aceste tratamente sunt benefice sau nu. Corespunzător, există şi Index Prognostic Internaţional pentru limfoamele foliculare (FLIPI).3. Tratament:Chimioterapia cu ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină şi prednison (CHOP) combinata cu 8 doze de Mabthera(R) (rituximab) administrată la 14 sau 21 zile este considerat tratamentul standard de prima linie pentru toate stadiile de limfom cu celula mare B, CD20+. În cazul recăderii sau lipsei de răspuns la acest tip de tratament se recurge la chimioterapie de linia a doua, mai agresivă: ICE, DHAP, ESHAP, EPOCH, MINE, care se poate asocia cu Mabthera(R) (rituximab), sau se recurge la transplantul de celule stem periferice, sau la includerea pacienţilor în studii clinice (chimioterapie cu doze crescute, menţinere cu rituximab, etc.)*2).Chimioterapia cu ciclofosfamidă, vincristină, prednison cu sau fără doxorubicină (CHOP) la care se asociază Mabthera(R) (rituximab) reprezintă tratamentul de prima linie pentru stadiile III şi IV ale limfomului folicular. În formele indolente se recomandă tratamentul de menţinere cu Mabthera(R) (rituximab), administrat la 2 sau 3 luni, timp de 2 ani.Mabthera(R) (rituximab) poate fi utilizat de asemenea în combinaţii, ca tratament de prima sau a doua linie şi a altor tipuri de limfoame (limfom de manta, limfom Burkitt, etc.)Doza recomandată de Mabthera(R) (Rituximab) în asociere cu chimioterapia este de 375 mg/m² suprafaţa corporală, pentru 8 cicluri (14 sau 21 zile pe ciclu), administrat în ziua 1 a fiecărui ciclu de chimioterapie.Doza recomandată de MabThera (Rituximab) în tratamentul de întreţinere este de 375 mg/m² suprafaţa corporală o dată la 2 sau 3 luni, până la progresia bolii sau pentru o perioada de maxim 2 ani*1).B1. Limfom folicularDiagnostic şi evaluare*Font 9*┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Diagnostic: ││Biopsie ganglionară şi/sau biopsie medulară pentru diagnosticul de limfom cu examen ││histopatologic şi imunohistochimic (CD20) ││Teste suplimentare din sânge sau măduvă osoasă pentru a stabili tipul exact de limfom: ││Markerii celulari de suprafaţa ││Teste genetice (dacă sunt necesare) ││Explorări imagistice pentru stadializare │└─────────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────┘ │ ▼┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Evaluare: ││Examinare fizica în special a zonelor cu noduli limfatici, ficat şi splina ││Verificare stare generală ││Întrebări despre febra şi scădere în greutate ││Hemoleucograma completă ││Teste de sânge pentru evaluarea funcţiei renale şi hepatice, LDH serice, calciu seric şi ││acid uric. ││Radiografie toracică sau CT ││CT abdomen şi pelvis ││Facultativ: ││Aspiraţie medulară şi biopsie ││CT gât ││Discuţii despre efectele terapiei asupra fertilităţii ││Teste sanguine pentru determinarea beta-2-microglobulinei şi a acidului uric ││Măsurarea imunoglobulinelor │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘B1. Limfom folicularProtocol Terapie ┌────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Tratament iniţial: │ │Stadiul I sau II │ │Chimioterapie (COP) ± iradierea zonei afectate │ └──────────────────────────────┬─────────────────────────────┘ │ ┌──────────────────────┴───────────────────┐ │ │ ▼ ▼┌─────────────────────────┐ ┌──────────────────────────┐│Răspuns parţial │ │Boala progresivă sau ││(reducerea tumorii cu cel│ │lipsa răspunsului ││puţin 50%) │ │(tumora nu se reduce) │└────────────┬────────────┘ └────────────┬─────────────┘ │ │ ▼ ▼ ┌───────────────────────┐ ┌────────────────────────┐ │Vizite la doctor pentru│ │Reevaluarea stării │ │examinare şi teste la │ │pacientului şi │ │fiecare 3 luni timp de │ │retratarea acestuia │ │un an, apoi la fiecare │ │(vezi tratamentul │ │3-6 luni. │ │stadiilor II, III şi IV)│ └──────────┬────────────┘ └────────────────────────┘ │ ▼ ┌────────────────────────┐ │Reluarea creşterii │ │tumorii │ └──────────┬─────────────┘ │ ▼ ┌────────────────────────┐ │Reevaluarea stării │ │pacientului şi │ │retratarea acestuia │ │(vezi tratamentul │ │stadiilor II, III şi IV)│ └────────────────────────┘B1. Limfom folicularProtocol terapie ┌─────────────────────────────────────────┐ │Tratament iniţial: │ │Stadiul II cu adenopatie abdominală sau │ │stadiul III şi IV │ └─────────────────┬───────────────────────┘ │ ▼ ┌───────────────────────────────────────────────┐ │Evaluarea indicaţiei de tratament: │ │Pacient eligibil pentru studii clinice │ │Limfomul este cauzator de simptome │ │Posibila afectare a organelor vitale │ │Elemente sanguine scăzute │ │Mase tumorale mari │ │Creşterea susţinută a tumorii după 6 luni │ │Pacientul solicită tratament │ └───┬─────────────────────────────────────┬─────┘ │ │ ▼ ▼ ┌───────────────────────┐ ┌──────────────────────┐ │Nu există indicaţie de │ │Există indicaţie de │ │tratament │ │tratament │ └─────────┬─────────────┘ └──────────┬───────────┘ │ │ ▼ ▼ ┌───────────────────────┐ ┌──────────────────────┐ │Vizite la doctor pentru│ │Chimioterapie COP │ │examinare şi teste la │ │(ciclofosfamidă, │ │fiecare 3 luni timp de │ │vincristin, prednison)│ │un an, apoi la fiecare │ │+ rituximab │ │3-6 luni. │ └───┬──────────────┬───┘ └─────────────┬─────────┘ │ │ ┌────────┴───────┐ │ │ │ │ ▼ ▼ ▼ ▼ ┌────────────┐ ┌────────────┐┌──────────────────┐ ┌─────────────────────┐ │Răspuns │ │Urmărire în ││Reluarea creşterii│ │Transformare în │ │parţial sau │ │caz de ││tumorii │ │limfom difuz (biopsia│ │complet │ │recădere │└──────────────────┘ │poate fi utilă) – │ └─────┬──────┘ └─────┬──────┘┌──────────────────┐ │vezi protocolul de │ ▼ ▼│Tratament de linia│ │tratament pentru │ ┌────────────┐ ┌─────────────┐│a 2-a │ │limfomul difuz │ │Menţinere │ │Tratament de │└──────────────────┘ └─────────────────────┘ │cu rituximab│ │linia │ └────────────┘ │a 2-a (R-COP)│ └─────────────┘B2. Limfom difuz cu celule mari BDiagnostic şi evaluare┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Diagnostic: ││Biopsie ganglionară şi/sau biopsie medulară pentru diagnosticul de limfom ││cu examen histopatologic şi imunohistochimic (CD20) ││Teste suplimentare din sânge sau măduvă osoasă pentru a stabili tipul ││exact de limfom: ││Markerii celulari de suprafaţă ││Teste genetice (dacă sunt necesare) ││Explorări imagistice pentru stadializare │└─────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────┘ │ │ ▼┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Evaluare: ││Examinare fizică în special a zonelor cu noduli limfatici, ficat şi splină││Verificare stare generală ││Întrebări despre febra şi scădere în greutate ││Hemoleucogramă completă ││Teste de sânge pentru evaluarea funcţiei renale şi hepatice, LDH serice, ││calciu seric şi acid uric. ││Radiografie toracică ││CT torace, abdomen şi pelvis ││Aspiraţie medulară şi biopsie ││Calcularea Indicelui de Prognostic Internaţional (IPI) ││Teste sanguine pentru determinarea beta-2-microglobulinei ││Evaluarea funcţiei cardiace prin ecocardiografie ││Facultativ: ││CT gât ││CT sau RMN al capului ││Discuţii despre efectele terapiei asupra fertilităţii ││Examen coprologic în caz de anemie ││Teste HIV ││Puncţie rahidiană dacă limfomul este sinusal, testicular, spinal sau dacă ││testul HIV este pozitiv │└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘B2. Limfom difuz cu celule mari BProtocol terapie ┌─────────────────────────────────────────────┐ │ Tratament iniţial: │ │ Stadiul I sau II │ └──────────────────────┬──────────────────────┘ │ ┌─────────────────┴───────────────────┐ │ │ ▼ ▼┌────────────────────────┐ ┌──────────────────────┐│ Tumora 10 cm │└──────────┬─────────────┘ └──────────┬───────────┘ ▼ ▼┌────────────────────────┐ ┌──────────────────────┐│ Nivele LDH crescute │ │ Stare generală bună ││ Stadiu II │ │ ││ Vârsta > 60 ani │ └──────────┬───────────┘│ Stare generală proastă │ │└──────────┬─────────────┘ │ │ │ ▼ ▼┌────────────────────────┐ ┌──────────────────────┐│ CHOP 6-8 cicluri + │ │ CHOP 3-4 cicluri + ││rituximab ± radioterapie│ │ rituximab ± ││ cu doze medii a zonei │ │ radioterapia cu doze ││ afectate │ │medii a zonei afectate│└───────────────────┬────┘ └───┬──────────────────┘ │ │ ▼ ▼ ┌────────────────────────────────────────────────┐ │ Repetarea testelor pozitive │ └─────────────────────────┬──────────────────────┘ │ ┌─────────────────────────┼──────────────────────────────┐ │ │ │ ▼ ▼ ▼ ┌───────────────┐ ┌───────────────┐ ┌───────────────┐ │ Răspuns │ │ Răspuns │ │ Lipsă │ │ complet │ │ parţial │ │ răspuns │ └─┬───────────┬─┘ └───────┬───────┘ └────────┬──────┘ │ │ ▼ │ ▼ ▼ ▼┌─────────────┐ ┌─────────────┐ ┌───────────────┐│Urmărire la 3│ │ Pacient │ │Tratament linia││luni timp de │ │ eligibil │ │a 2-a (R-CHOP) ││ 2 ani, apoi │ │pentru studii│ └───────────────┘│ la 6 luni │ │ clinice ││timp de 3 ani│ └─────────────┘└─────┬───────┘ │ ▼┌───────────────┐│Tratament linia││a 2-a în caz de││ recădere ││ (R-CHOP) │└───────────────┘B2. Limfom difuz cu celule mari BProtocol terapie ┌───────────────────────────────────────────────────┐ │ Tratament iniţial: │ │ Stadiul III sau IV │ └───────────────────────┬───────────────────────────┘ │ ┌───────────────────────────┴──────────────────────────┐ │ │┌────────┴─────────┐ ┌──────────────┴──────────────┐│ IPI scăzut (0-1) │ │IPI crescut (2 sau mai mare) │└────────┬─────────┘ └──────────────┬──────────────┘ │ │ ▼ ▼┌──────────────────┐ ┌─────────────────────────────┐│CHOP 6-8 cicluri +│ │CHOP 6-8 cicluri + rituximab ││ rituximab │ │sau Evaluare pentru includere│└───────────────┬──┘ │ în studii clinice │ │ │ (chimioterapie cu doze │ │ │ crescute sau transplant de │ │ │ celule stem) │ │ └────┬────────────────────────┘ │ │ ▼ ▼ ┌─────────────────────────────────────────────────┐ │ Repetarea testelor pozitive │ └──────────────────────────┬──────────────────────┘ ┌───────────────────────────────┼────────────────────────────┐ │ │ │ ▼ ▼ ▼ ┌───────────────┐ ┌─────────────────┐ ┌───────────────┐ │ Răspuns │ │ Răspuns │ │ Lipsă răspuns │ │ complet │ │ parţial │ │ sau recădere │ └─┬───────────┬─┘ └────────┬────────┘ └──────┬────────┘ │ │ │ │ ▼ ▼ ▼ ▼┌───────────┐┌─────────────┐ ┌──────────────────┐ ┌───────────────┐│Urmărire la││ Pacient │ │ Chimioterapie cu │ │Tratament linia││3 luni timp││ eligibil │ │ doze mari+ │ │a 2-a (R-CHOP) ││ de 2 ani, ││pentru studii│ │ rituximab ± │ └───────────────┘│ apoi la 6 ││ clinice │ │ radioterapie sau ││ luni timp │└─────────────┘ │ Evaluarea ││ de 3 ani │ │pacientului pentru│└─────┬─────┘ │studii clinice sau│ │ │ transplant de │ │ │ celule stem │ ▼ └──────────────────┘┌─────────────────┐│Tratament linia ││a 2-a în caz de ││recădere (R-CHOP)│└─────────────────┘MabThera (Rituximab) este indicat atât pentru tratamentul pacienţilor cu limfom folicular, netrataţi anterior, în asociere cu chimioterapia COP, cât şi al pacienţilor cu limfom folicular chimiorezistent sau care a recidivat de două sau mai multe ori după chimioterapie*1).MabThera (Rituximab) este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu limfom non-Hodgkin difuz cu celula mare B, cu marker CD 20 pozitiv, în asociere cu chimioterapia CHOP*1).MabThera (Rituximab) este indicat pentru tratamentul de întreţinere al limfomului folicular refractar/recidivat care a răspuns la tratamentul de inducţie cu chimioterapie, cu sau fără MabThera*1).În cazul limfoamelor agresive asocierea R-CHOP creşte rata remisiunilor complete de la 30-40% în cazul chimioterapiei convenţionale, la 76-85% şi chiar 95%. Aceste rezultate sunt semnificative, având în vedere că limfoamele agresive au o istorie naturală de scurtă durată cu o evoluţie rapidă către deces (6-12 luni).La pacienţii tineri, studiul MInT a demonstrat că MabThera plus chimioterapia îmbunătăţesc semnificativ TTF şi OS pentru pacienţii cu DLBCL– 3-ani EFS: 79% vs 59%; p <0.001– 3-ani OS: 93% vs 84%; p <0.001*4)În cazul limfoamelor indolente, indiferent de regimul de chimioterapie (CVP, CHOP, MCP, CHVP) terapia pe baza de MabThera a demonstrat o îmbunătăţire semnificativa a supravieţuirii globale în 4 studii de faza III cu follow-up pe termen lung (până la 5 ani)– R-CVP vs CVP: 4-ani OS estimat: 83% vs 77% p = 0.0290– R-CHOP vs CHOP: 4-ani OS: 90% vs 81% p= 0.039*5)Deşi cu o evoluţie naturala mai blândă (5-10 ani), limfoamele indolente au un management mai dificil din cauza recăderilor frecvente şi a imposibilităţii obţinerii vindecării utilizând schemele standard de tratament. Beneficiul terapiei cu rituximab şi chimioterapie se cuantifica pentru pacienţii cu limfoame indolente şi în creşterea supravieţuirii fără semne de boală de la 15 luni la 32 de luni.În cazul limfoamelor indolente, tratamentul de întreţinere creşte supravieţuirea fără progresie cu mai mult de 3 ani.DCI: ANAGRELIDUMProtocol TerapeuticI. Definiţia afecţiuniiTrombocitemia esenţialăSindroamele mieloproliferative cronice sunt caracterizate prin dereglări neoplazice ale celulelor stem hematopoetice. Aceste tulburări se datorează unei expansiuni clonale ale celulelor stem hematopoetice, determinând un grup de tulburări care include patru entităţi: trombocitemia esenţială, policitemia vera, leucemia mieloidă cronică şi osteomielofibroza.Thrombocitemia esenţială este caracterizată de o creştere a numărului de plachete peste limita normală care este considerată de majoritatea laboratoarelor a fi între 150,000 şi 450,000/мl (Petrides 2001). În general, creşterea numărului plachetelor, vârsta înaintată şi factorii de risc adiţionali cum ar fi hipercolesterolemia şi/sau diabetul zaharat care determină alterări vasculare sunt asociate cu un risc crescut de complicaţii tromboembolice.Trombocitemia esenţială este considerată o boală a vârstei mijlocii, cu instalare în decadele 5 şi 6 ale vieţii şi preponderenţă uşor crescută la femei (3,4). De asemenea, boala este frecvent diagnosticată la pacienţi asimptomatici, adulţi tineri şi chiar copii (aproximativ 10 – 25% dintre pacienţii cu trombocitemie esenţială sunt adulţi cu vârsta sub 40 de ani). Este de remarcat faptul că, dintre pacienţii asimptomatici, aproximativ 7% pe an vor deveni simptomatici. Incidenţa bolii în populaţia generală este de 2,5 cazuri/100000 persoane/an.II. Stadializarea afecţiuniiNu există în literatura de specialitate o stadializare specifică acestei afecţiuni. Creşterea numărului trombocitelor determina apariţia evenimentelor tromboembolice care conduce la creşterea morbidităţii şi – dacă sunt implicate arterele coronare, cerebrale sau artera pulmonară – a mortalităţii. Din acest motiv, prevenţia primară şi secundară a trombozei prin scăderea numărului de plachete are o importanţă critică pentru pacienţii suferinzi de trombocitemie esenţială. Se estimează că 25% dintre pacienţii cu trombocitemie dezvoltă complicaţii tromboembolice (Beykirch şi colab., 1997).III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Criteriile PVSG adoptate internaţional diagnostichează trombocitemia esenţială conform unor criterii de excludere eliminând trombocitozele secundare (reactive) şi alte MPD-uri, pe baza unor criterii specifice acestor boli (cromozomul Ph pentru leucemia mieloida cronica, creşterea masei celulelor roşii sau Ht pentru policitemia vera, fibroza excesivă de colagen pentru IMF), precum şi câteva criterii nespecifice pentru excluderea trombocitozelor secundare (ex. inflamaţii sau deficienţa depozitelor de fier, etc.), dar nu oferă criterii de recunoaştere pozitivă a trombocitemiei esenţiale. În contradicţie, noile criterii ale MPDs, elaborate de Michielis şi colab, European Working Group on MPD, precum şi noile criterii ECP (extensia criteriilor WHO) se bazează în primul rând pe recunoaşterea caracteristicilor fiecărui subtip de MPD (ex. pe baza examenului histopatologic al măduvei osoase). Thiele şi colab au arătat că examenul histopatologic poate diferenţia TE, PV (inclusiv stadiul prepolicitemic) şi IMF (inclusiv stadiile IMF-0 şi IMF-1) şi, în completare, poate diferenţia cazurile cu trombocitoză secundara sau eritrocitoză).Urmare a celor descrise mai sus, câteva concluzii sunt importante şi necesare:1. Este recomandată diagnosticarea MPD-TE conform criteriilor ECP sau WHO. De asemenea, este importanta efectuarea biopsiei în centre specializate înainte de începerea oricărui tratament. Doar în cazul pacienţilor care au beneficiat deja de terapie citoreductivă şi la care nu s-a efectuat biopsia, precum şi la pacienţii vârstnici sau a căror stare de sănătate este precară, se accepta diagnosticul trombocitemiei esenţiale conform criteriilor PVSG.2. Obiectivul tratamentului sindroamelor mieloproliferative cu trombocitemie este să înlăture complicaţiile fatale posibile şi să prevină sau să diminueze simptomatologia clinica. Obiectivul major este să prevină trombozele, precum şi complicaţiile tromboembolice, ca fiind cauza principala de morbiditate şi mortalitate.3. Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de riscul individual al fiecărui pacient la tromboza şi sângerare majora. Sângerarea poate fi uşor prevenită prin menţinerea numărului plachetelor sub 1000 x 10^9/L (sau sub 1500 x 10^9/L la pacienţii sub 40 de ani) prin utilizarea medicaţiei citoreductive şi evitarea antiagregantelor la aceste valori mari.Următoarele criterii sunt recunoscute ca factori majori de risc pentru tromboza şi embolism:a) Vârsta peste 60 de ani … b) Prezenta unui eveniment trombotic anterior … c) Numărul plachetelor (350 – 2200 X 10^9/L cu un vârf la 900 X 10^9/L) aşa cum s-a arătat în meta-analiza efectuată de Michelis şi colab, precum şi conform concluziei că tratamentul citoreductiv previne complicaţiile trombotice … d) Factorii adiţionali de risc includ trombofilia moştenită (deficiente de proteine C şi S, mutaţia Leiden a FV, deficienţa antitrombină, etc.). Nivelurile foarte crescute ale FII şi FVIII, că şi nivelurile scăzute ale FXII, trebuie luate în considerare (dacă sunt dozate). Alţi factori de risc recunoscuţi includ sindromul antifosfolipidic, formele clinice avansate ale ATS ale arterelor coronare, cerebrale, etc., status hipercoagulabil din timpul sarcinii, infecţii sistemice, afecţiuni maligne adiţionale, intervenţii chirurgicale majore. … e) Tratamentul trebuie să nu facă rău pacientului (se aplică principiul primum non nocere). Dacă luaqm în considerare posibila leucogenicitate a oricărui medicament citostatic, inclusiv hidroxiureea, medicamentul se poate administra pentru perioade prelungite de timp numai la pacienţii a căror speranţă de viaţă nu este substanţial mai lungă decât timpul mediu de tranziţie la s-AML (aprox. 15 ani). În mod arbitrar, hidroxiureea poate fi administrată ca prima linie terapeutică la pacienţi în vârsta de peste 60 de ani. … IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Obiectivul terapeutic al terapiei tromboreductive cu HU, ANG sau IFN trebuie să fie normalizarea numărului de plachete (sub 400 x 10^9/L) la pacienţii cu risc crescut cu indicaţie pentru agenţi tromboreductivi, mai ales la cei cu risc trombofilic adiţional. La pacienţii cu risc scăzut fără factori adiţionali trombofilici (indicaţia pentru terapia citoreductivă s-a bazat exclusiv pe numărul crescut de plachete) obiectivul de a reduce numărul de plachete sub 600 x 10^9/L pare satisfăcător. Tratamentul de menţinere este întotdeauna necesar. Tratamentul se menţine toată viaţa. Pe baza principiilor enunţate mai sus, iată în cele ce urmeazăAlgoritmul de tratament al sindroamelor mieloproliferative cutrombocitemie, în conformitate cu riscul individual*Font 8*Nr. Plachete(x10^9/L) 18-60 ani/absentă în antecedente 18-60 ani/prezenta în antecedente a evenimentelor tromboembolice, a evenimentelor tromboembolice, trombofilie negativ trombofilie pozitiv > 60 de ani──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 400-1000 (O) sau ASA IFN sau ANG + ASA (HU*) + ASA600-1000 progresiv***) IFN sau ANG + ASA IFN sau ANG + ASA HU + ASA 1000-1500 IFN sau ANG sau ASA IFN sau ANG (+ASA**) HU + ASA **) 1500-2000 (HU []) IFN sau ANG HU [] IFN sau ANG HU > 2000 HU (+/- TAF) [] IFN sau ANGHU (+/- TAF) [] IFN sau ANG HU > 2000 + sângerare HU +TAF [] IFN sau ANG HU +TAF [] IFN sau ANG TAF + majora HU Risc standard Risc crescut────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────–––*) ASA permisă la pacienţii foarte tineri sau la cei la pacienţii în vârsta la indicaţia medicului cardiolog**) HU trebuie administrată la pacienţi cu status trombofilic adiţional;la ceilalţi pacienţi este opţional.***) Trombocitemie progresivă cu creşteri ale numărului de plachete > 200 x 10^9/L)(ASA – aspirina, IFN – interferon alpha, ANG – anagrelide, HU – hydroxyureea, TRF – trombofereza, O – opţional).Comentarii:1. Am introdus noţiunea de sindroame mieloproliferative cu trombocitemie pe baza experienţei pacienţilor cu creşteri ale numărului de plachete > 200 x 10^9/L în 2 luni vor atinge întotdeauna cifre ale numărului de plachete pentru care este indicată terapia tromboreductivă. Introducerea timpurie a terapiei minimizează timpul în care pacienţii sunt supuşi unui risc crescut de tromboza, în concordanta cu studiile care arată că riscul trombotic este dependent de timpul în care numărul de plachete este crescut.2. Dozele recomandate sunt următoarele: ASA 50 – 100 mg/zi (sau chiar 100 mg la două zile); ANG – 1 – 5 mg/zi; IFN 1 -30 MIU/săptămână; HU 0,5 – 2 mg/zi.3. În cazul insuficienţei acestor doze sau apariţiei efectelor adverse, IFN poate fi un substitut pentru ANG şi vice versa. În cazul unui efect insuficient sau apariţiei efectelor adverse, un alt agent dintre cei trei agenţi tromboreductivi poate fi adăugat în combinaţie, permiţând reducerea dozei medicamentului administrat ca prima linie terapeutică.4. Alegerea intre ANG şi IFN este decizia medicului curant, care va adapta tratamentul în funcţie de particularităţile cazului (de ex. complianţă la administrarea IFN, etc.). În TE adevarată, ANG poate fi prima decizie terapeutică la pacienţii tineri, fără a reprezenta o recomandare absolută.5. La niveluri crescute ale plachetelor (> 1500 x 10^9/L şi mai ales (> 2000 x 10^9/L) există în paralel risc trombotic şi hemoragic. Iată de ce se recomandă atingerea în cât mai scurt timp a unui număr de plachete sub 1000 x 10^9/L. La acest nivel, singurul risc este cel al trombozelor, care poate fi redus prin adăugarea de ASA. Pentru a realiza rapid reducerea numărului de trombocite, se recomandă administrarea HU chiar şi la pacienţi cu vârsta <60 de ani. odată ce numărul plachete se reduce sub 1000 x 10^9 l, putem schimba hu fie cu ang, ifn.6. Dacă pacientul aflat sub tratament cu ANG sau IFN nu are efecte adverse semnificative şi împlineşte vârsta de 60 de ani, administrarea continua a medicaţiei este permisă.7. ASA poate fi administrată discontinuu la pacienţii cu risc scăzut dacă terapia de menţinere tromboreductivă menţine constant numărul de plachete sub 400 x 10^9/L. ASA nu se administrează la pacienţii cu anticoagulante (warfarin sau medicaţie similară), care constituie terapia pe toată durata vieţii la pacienţii cu istoric de tromboembolism venos. ANG nu se administrează la gravide sau la pacientele care îşi planifica o sarcina.8. Sângerarea trebuie rezolvată utilizând etamsilat, derivaţi de plasma, agenţi nespecifici. Antifibrinoliticile sau concentraţi ce conţin factori activatori ai coagulării trebuie evitaţi sau utilizaţi în caz excepţional cu precauţie (mai ales la pacienţi cu accidente tromboembolice în antecedente, aceste intervenţii terapeutice pot determina recurenta). Fireşte, administrarea antiagregantelor trebuie întreruptă.Thromboreductin (anagrelidum) trebuie dozat individual pentru fiecare pacient. Doza iniţială este de 1 mg administrat oral, de două ori pe zi. Doza iniţială se menţine cel puţin o săptămână. După o săptămână, doza poate fi scăzută gradat pentru fiecare pacient pentru a obţine doza minimă eficace necesară pentru a reduse şi/sau a menţine numărul trombocitelor sub 600 x 10^9/L şi, în mod ideal la valori intre 105 x 10^9/L – 400 x 10^9/L. Creşterea dozei nu trebuie să depăşească 0,5 mg în oricare săptămână, iar doza maximă unică recomandată nu trebuie să depăşească 2,5 mg. Răspunsul terapeutic trebuie controlat periodic. Dacă doza iniţială este > 1 mg pe zi, numărul trombocitelor se verifică o dată la două zile în timpul primei săptămâni de tratament şi cel puţin o dată pe săptămână după aceea, până se obţine o doză de întreţinere stabilă. De obicei, se observa o reducere a numărului trombocitelor în 14 până la 21 de zile de la începutul tratamentului, iar la majoritatea pacienţilor se observa şi se menţine un răspuns terapeutic adecvat la o doză de 1 până la 3 mg pe zi. Schimbarea unui tratament anterior (HU sau INF) trebuie facută într-o maniera de întrepătrundere. ANG este indicată pentru uz permanent. După încetarea tratamentului, o recidiva a numărului de trombocite către valorile de dinaintea tratamentului va apărea în câteva zile.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Monitorizarea tratamentului implica monitorizarea cu stricteţe a numărului trombocitelor. Se recomandă efectuarea hemoleucogramei regulat (hemoglobina, numărarea trombocitelor şi leucocitelor) Evaluarea parametrilor hepatici (TGO, TGP) şi testele funcţiei renale (creatinina serică, ureea) trebuie efectuate la intervale regulate, mai ales în cazul disfuncţiilor hepatice sau renale preexistente. Orice manifestare hemoragică/trombotică constituie un semnal de alarma pentru pacient pentru a se adresa medicului curant.Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ANG cu alţi inhibitori ai fosfodiesterazei (PDE III). Se recomandă precauţie în utilizarea la copii. Deoarece conţine lactoză, nu se administrează la pacienţii cu intoleranţă la galactoză, deficit de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucozagalactoză.VI. Criterii de excludere din tratamentNu se administrează ANG la pacienţi cu hipersensibilitate la ANG sau la oricare dintre excipienţii medicamentului. De asemenea, nu se administrează ANG la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă precum şi la pacienţii cu insuficienţă renală severă(clearance al creatininei <50 ml min).În studii clinice, pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare de grad 3 sau 4 cu un raport terapeutic risc/beneficiu negativ au fost excluşi. Nu se administrează ANG în sarcina şi alăptare.În caz de rezistenta terapeutică la ANG, trebuie avute în vedere alte tipuri de tratament. În timpul tratamentului, numărarea trombocitelor trebuie efectuată regulat.VII. Reluare tratament (condiţii) – nu este cazul – prescrierea se efectuează pe o durata de timp nelimitatăVIII. Prescriptori – medici hematologi şi oncologiDCI: INTERFERON ALFA 2BI. Definiţia afecţiuniiLeucemie cu celule păroaseII. Stadializarea afecţiuniiLeucemie cu celule păroaseIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Leucemie cu celule păroase: Tratamentul pacienţilor cu leucemie cu celule păroase.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Doza recomandată este de 2 milioane UI/m², administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), atât pentru pacienţii care au fost, cât şi pentru cei care nu au fost supuşi splenectomiei. La majoritatea pacienţilor cu leucemie cu celule păroase, normalizarea uneia sau mai multor variabile hematologice apare într-o perioadă de una până la două luni de tratament cu IntronA. Ameliorarea celor trei variabile hematologice (numărul de granulocite, numărul de trombocite şi nivelul de hemoglobină) pot necesita şase luni sau mai mult. Dacă boala nu prezintă o evoluţie rapidă sau dacă nu se manifestă o intoleranţă severă, trebuie menţinută această schemă de tratament.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Funcţia hepatică, formula leucocitară trebuie să se monitorizeze pe parcursul tratamentului. Pe durata tratamentului, monitorizarea simptomatologiei psihiatrice, control periodic al vederii, monitorizarea nivelului lipidelor. La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid; reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie); evenimente adverse pulmonare (infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia), se întrerupe dacă este cazul; dacă apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele preexistente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului– Co-morbiditatiAfecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată.Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) pot impune întreruperea tratamentului. Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) – NAVIII. Prescriptori- Medicii Hematologi, Oncologi___________________________________________________________________________I. Definiţia afecţiuniiLeucemie mieloidă cronicăII. Stadializarea afecţiuniiLeucemie mieloidă cronicăIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Leucemie mieloidă cronică: monoterapie: tratamentul pacienţilor adulţi cu cromozom Philadelphia prezent sau leucemie mieloidă cronică cu translocaţie bcr/abl pozitivă.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Doza recomandată de IntronA este de 4 până la 5 milioane UI/m², administrate zilnic, subcutanat. S-a demonstrat că unii pacienţi obţin un beneficiu în urma tratamentului cu IntronA, 5 milioane UI/m², administrat zilnic, subcutanat, în asociere cu citarabina (Ara-C), 20 mg/m², administrată zilnic, subcutanat, timp de 10 zile pe lună (până la o doză maximă zilnică de 40 mg). Când numărul de celule sanguine albe este sub control, pentru a menţine remisia hematologică trebuie să se administreze doza maximă tolerată de IntronA (4-5 milioane UI/m² şi zi).V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Funcţia hepatică, formula leucocitară trebuie să se monitorizeze pe parcursul tratamentului. Pe durata tratamentului, monitorizarea simptomatologiei psihiatrice, control periodic al vederii, monitorizarea nivelului lipidelor. La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid; reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie); evenimente adverse pulmonare (infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia), se întrerupe dacă este cazul; dacă apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele preexistente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului– Co-morbiditatiAfecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată.Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) pot impune întreruperea tratamentului. Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare.– Non-responderTratamentul cu IntronA trebuie întrerupt după 8 – 12 săptămâni, dacă nu se realizează cel puţin o remisie hematologică parţială sau o citoreducţie relevantă din punct de vedere clinic.– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) – NAVIII. Prescriptori- Medicii Hematologi, Oncologi (dacă este cazul)___________________________________________________________________________I. Definiţia afecţiuniiLimfom folicularII. Stadializarea afecţiuniiLimfom folicularIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Tratamentul limfomului folicular cu o încărcătură tumorală mare, ca terapie adjuvantă la chimioterapia asociată de inducţie, cum ar fi o schemă asemănătoare schemei CHOP.Încărcătura tumorală mare este definită ca având cel puţin una dintre următoarele caracteristici: masă tumorală mare (> 7 cm), apariţia unui număr de 3 sau mai multe determinări ganglionare (fiecare > 3 cm), simptome sistemice (pierdere în greutate > 10%, febră > 38° C, timp de peste opt zile sau transpiraţii nocturne), splenomegalie depăşind zona ombilicului, obstrucţie majoră a organelor sau sindrom de compresie, afectare orbitală sau epidurală, efuziune seroasă sau leucemie.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Interferon alfa-2b poate fi administrat subcutanat, ca adjuvant la chimioterapie, în doză de 5 milioane UI, de trei ori pe săptămână (o dată la două zile), timp de 18 luni. Sunt recomandate schemele de tratament de tip CHOP, dar dispunem de experienţă clinică numai pentru schemele de tratament CHVP (asocierea de ciclofosfamidă, doxorubicină, tenipozidă şi prednisolonă).V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Funcţia hepatică, formula leucocitară trebuie să se monitorizeze pe parcursul tratamentului. Pe durata tratamentului, monitorizarea simptomatologiei psihiatrice, control periodic al vederii, monitorizarea nivelului lipidelor. La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid; reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie); evenimente adverse pulmonare (infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia), se întrerupe dacă este cazul; dacă apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele preexistente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului– Co-morbiditatiAfecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată.Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) pot impune întreruperea tratamentului. Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) – NAVIII. Prescriptori- Medicii Hematologi, Oncologi (dacă este cazul)___________________________________________________________________________I. Definiţia afecţiuniiMelanom MalignII. Stadializarea afecţiuniiInterferon alfa 2b este indicat în stadiile: IIB, IIC, IIIA, B, C de Melanom MalignIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Interferon alfa 2b este indicat ca terapie adjuvantă la pacienţii care după intervenţia chirurgicală nu mai prezintă tumoră, dar la care există un risc crescut de recurenţă sistemică, de exemplu pacienţii cu interesare primară sau recurentă (clinică sau patologică) a ganglionilor limfatici.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Terapie de inducţie: interferon alfa-2b intravenos, 20 milioane UI/m², zilnic, timp de 5 zile/săptămână, timp de 4 săptămâni; Tratament de întreţinere, 10 milioane UI/m², subcutanat, de 3 ori pe săptămână timp de 48 săptămâni. Tratamentul trebuie întrerupt temporar dacă apar reacţii adverse severe/intoleranţă: granulocitele 5 x limita superioară a valorii normale. Tratamentul se va relua la 50% din doza anterioară.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Funcţia hepatică, formula leucocitară trebuie să se monitorizeze săptămânal în timpul fazei de inducţie a terapiei şi lunar în timpul fazei de întreţinere a terapiei. Pe durata tratamentului, monitorizarea simptomatologiei psihiatrice, control periodic al vederii, monitorizarea nivelului lipidelor. La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: granulocitele 10 x limita superioară a valorii normale; afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid; reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie); evenimente adverse pulmonare (infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia), se întrerupe dacă este cazul; dacă apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele preexistente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului– Co-morbiditatiAfecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată.Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) pot impune întreruperea tratamentului. Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) NAVIII. Prescriptori Medici specialişti oncologie medicală__________________________________________________________________________Definiţia afecţiunii – Mielom multipluStadializarea afecţiunii – Mielom multipluCriterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Ca terapie de întreţinere, la pacienţii la care s-a obţinut o remisiune obiectivă (o scădere cu peste 50% a proteinelor mielomatoase), ca urmare a chimioterapiei iniţiale de inducţie.Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Mielom multiplu: Terapie de întreţinere: La pacienţii care se află în faza de platou (o reducere de peste 50% a proteinei mielomatoase) după chimioterapia iniţială de inducţie, interferon alfa-2b poate fi administrat în monoterapie, subcutanat, în doză de 3 milioane UI/m², de trei ori pe săptămână (o dată la două zile).Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Funcţia hepatică, formula leucocitară trebuie să se monitorizeze pe parcursul tratamentului. Pe durata tratamentului, monitorizarea simptomatologiei psihiatrice, control periodic al vederii, monitorizarea nivelului lipidelor. La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie.Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid; reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie); evenimente adverse pulmonare (infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia), se întrerupe dacă este cazul; dacă apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele preexistente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului– Co-morbiditatiAfecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată.Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) pot impune întreruperea tratamentului. Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare.– Non-responder NA– Non-compliant NAReluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată (ex. Hepatită cronică virală) NAPrescriptori – Medicii Hematologi; Oncologi___________________________________________________________________________Definiţia afecţiunii – Tumoră carcinoidăStadializarea afecţiunii – Tumoră carcinoidăCriterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Tratamentul tumorilor carcinoide cu metastaze limfatice ganglionare sau hepatice şi cu "sindrom carcinoid".Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Doza uzuală este de 5 milioane UI (3 – 9 milioane UI), administrată subcutanat, de trei ori pe săptămână, (o dată la două zile). Pentru pacienţii cu boală avansată, poate fi necesară o doză zilnică de 5 milioane UI. Tratamentul trebuie întrerupt temporar în timpul şi după intervenţia chirurgicală. Tratamentul trebuie continuat cât timp pacientul răspunde la tratamentul cu interferon alfa-2b.Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Funcţia hepatică, formula leucocitară trebuie să se monitorizeze pe parcursul tratamentului. Pe durata tratamentului, monitorizarea simptomatologiei psihiatrice, control periodic al vederii, monitorizarea nivelului lipidelor. La pacienţii care prezintă febră, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii, trebuie să se efectueze radiografii pulmonare. Pacienţii cu semne sau simptome de tulburare autoimună trebuie urmăriţi cu atenţie.Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de afecţiuni psihice şi ale SNC: depresie, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid; reacţii de hipersensibilitate acută (urticarie, angioedem, constricţie bronşică, anafilaxie); evenimente adverse pulmonare (infiltrate pulmonare, pneumonita şi pneumonia), se întrerupe dacă este cazul; dacă apar afecţiuni oftalmologice noi sau la care se agravează cele preexistente trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului– Co-morbiditatiAfecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente. Utilizarea interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu afecţiuni psihiatrice severe existente sau în antecedente este contraindicată.Aritmiile cardiace (îndeosebi supraventriculare) pot impune întreruperea tratamentului. Tratamentul cu IntronA trebuie întrerupt la pacienţii cu hepatită cronică care dezvoltă o prelungire a markerilor de coagulare.– Non-responder NA– Non-compliant NAReluare tratament (condiţii) – NAPrescriptori- Medici specialişti oncologie medicalăDCI: EPOETINUM ÎN ANEMIA ONCOLOGICĂSeveritatea anemie pacienţilor oncologici depinde de extinderea bolii de baza şi de intensitatea terapiei antitumoraleCele mai utilizate criterii pentru evaluarea toxicităţii induse terapeutic sunt cele ale World Health Organization (WHO) şi Naţional Cancer Institute (NCI), care sunt aproape identice în clasificarea severităţii anemiei.TABEL 1┌────┬─────────────────────────────────────┬─────────────────┬─────────────────┐│NR. │ SEVERITATE │ WHO (g/dl) │ NCI (g/dl) ││CRT.│ │ │ │├────┼─────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤│ 1. │GRAD 0 (NORMAL) │ > 11 │ NORMAL │├────┼─────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤│ 2. │GRAD 1 (UŞOARĂ) │ 9,5-10,9 │ 10,0-NORMAL │├────┼─────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤│ 3. │GRAD 2 (MODERATĂ) │ 8.8-9,4 │ 8,0-10 │├────┼─────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤│ 4. │GRAD 3 (GRAVA SEVERĂ) │ 6,5-7,9 │ 6,5-7,9 │├────┼─────────────────────────────────────┼─────────────────┼─────────────────┤│ 5. │GRAD 4 (AMENINŢĂ VIAŢA) │ <6,5 │ <6,5 │└────┴─────────────────────────────────────┴─────────────────┴─────────────────┘Gradul de severitate al anemiei depinde de nivelul de Hb, rapiditatea instalării anemiei, mecanisme compensatorii şi comorbidităţiAnemia a fost definită în ECAS ca "orice Hb mai mică de 11 g/dl indiferent de sex şi vârsta"Bolnavii cu afecţiuni maligne trebuie evaluaţi prin iniţierea tratamentului anemiei atunci când:Hb <11 g dl indiferent de vârsta sau sexINDICAŢIILE GENERALE ALE TRATAMENTULUI CU EPOETINUMÎN BOALA NEOPLAZICĂCRITERII DE INCLUDERE:Tratamentul anemiei (Hb <11 g dl) la pacienţii adulţi şi copii cu tumori maligne solide sau hematologice care primesc urmează să primească chimioterapie potenţial toxic medular hamatogenTratamentul anemiei (Hb <11 g dl) la pacienţii adulţi şi copii cu tumori maligne solide sau hematologice care primesc urmează să primească radioterapie potenţial toxic medular ori hematogenTratamentul în scop paliativ la tumori maligne solide şi hematologice, adulţi şi copii, cu sindrom anemic simtomatic (Hb <11 g dl, fatigabilitate, dispnee), inclusiv pacienţii care au necesitat transfuzia de sânge (la valori ale hb < 8 dl) şi sindrom anemic asimtomatic (hb 11 dl)Tratamentul în scop paliativ la tumori maligne solide şi hematologice, adulţi şi copii, cu sindrom anemic simtomatic (Hb <11 g dl, fatigabilitate, dispnee), inclusiv pacienţii care au necesitat transfuzia de sânge (la valori ale hb < 8 dl)Tratamentul pacienţilor anemici (Hb <11 g dl) dependenţi de transfuzii, situaţie în care eritropoietina se iniţiază concomitent cu transfuzia sângeFac excepţie de la regulile prezentate situaţiile în care tratamentul cu EPOETINUM este singura alternativa terapeutică la pacient cu anemie severă care îl menţine în viaţă:– Imposibilitatea transfuziei de sânge legate de pacient (sideremia crescută, lipsa sângelui compatibil, refuzul transfuziei de către pacient)– Sindroame mielodisplaziceÎn situaţiile menţionate se acceptă tratamentul cu EPOETINUM la valori ale Hb mai mici de 8 g/dl.CRITERII DE CONTINUARE:Răspunsul terapeutic "creşterea Hb cu cel puţin 1 g/dl" – se va evalua la 4,8 şi 12 săptămâni de la iniţierea terapieiDacă pacientul se afla în curs de chimioterapie sau radioterapie se permite continuarea tratamentului până la valori ale hemoglobinei de 14 mg/dlPacienţii care au încheiat tratamentul chimio şi/sau radioterapic vor urma tratament cu eritopoietine până la valori ale Hb de 14 g/dl, atâta timp cât mai se obţin îmbunătăţiri ale simtomatologiei clinice, dar nu mai puţin de 4 săptămâni de la terminarea tratamentuluiDacă valoarea Hb depăşeşte 14 g/dl tratamentul cu eritropoietina se opreşte mai repede de 3 luni.CRITERII DE EXCLUDERESe exclude tratamentul cu EPOETINUM în anemia cu Hb <8 g dl.Se exclude tratamentul cu EPOETINUM în anemia refractară la tratament – valori în scădere ale hemoglobinei după 3 luni consecutive de tratamentSe exclude tratamentul cu EPOETINUM la pacienţi fără răspuns hematologic "creşterea Hb cu cel puţin 1 g/dl" la 4 săptămâni de la dublarea dozei de iniţiere(900 UI/Kg/săptămână)Se exclude tratamentul cu EPOETINUM la pacienţi cu anemie, indiferent de valoarea Hb, în cazul pacienţilor care au prezentat în antecedente sau prezintă hipersensibilitate la medicaţieSe exclude tratamentul cu EPOETINUM la pacienţi cu anemie, indiferent de valoarea Hb, în cazul pacienţilor cu hipertensiune greu controlabilă terapeuticAnemia feriprivă care poate să însoţească tumori maligne (solide) şi cancere hematologice, deci sideremie şi feritina în valori mici*Font 8* ┌─────────────────────────┐ │ Corectarea anemiei de │ │altă cauză decât cancerul│ └───────────┬─────────────┘ ┌────────────────────────┬──────┴───────────────┬────────────────────┐┌─────────┴─────────────┐ ┌────┴───────┐ ┌────────┴───────┐ ┌─────┴──────┐│Valoare normala a Hb-ei│ │Hb 9-11 g/dl│ │ Hb ≤ 11.9 g/dl │ │Hb <9 g dl ││ │ │simptomatic │ │ asimptomatic │ │ │└───────┬───────────────┘ └─────┬──────┘ └───────┬────────┘ └────────┬───┘┌───────┴─────────────┐ ┌──────────┴─────────┐ ┌───────┴────────────────┐ ┌────┴──────────────────┐│ Nu se recomandă │ │ Iniţierea │ │Iniţierea FSE în funcţie│ │Evaluarea pt. necesarul││tratament profilactic│ │tratamentului cu FSE│ │de factorii individuali │ │ de transfuzie şi a │└─────────────────────┘ └────────────┬───────┘ └───────────┬────────────┘ │începerii tratamentului│ └───────────┬──────────┘ │ cu FSE în funcţie de │ ┌────────────────┴──────────────┐ │ factorii individuali │ │ Tratament până │ └───────────────────────┘ │la valoarea ţintă a Hb: 12 g/dl│ └────────────────┬──────────────┘ ┌────────────────┴────────────────┐ │Individualizarea tratamentului pt│ │menţinerea valorii ţintă a Hb-ei │ └─────────────────────────────────┘FSE = factor de stimulare a eritropoetineiDCI: ALEMTUZUMABUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei 91 cod (L024C); DCI: ALEMTUZUMABUM a fost abrogat de pct. 21 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.DCI: CYPROTERONUMI. Definiţia afecţiunii– cancerul de prostataII. Stadializarea afecţiuniia. Cancer prostatic localizatb. Cancer prostatic local avansatc. Cancer prostatic metastazatIII. Criterii de includerea. Cancer prostatic localizatTerapia hormonală se recomandă acestor pacienţi dacă prezintă o recădere biochimică şi prezintă:– simptomatologie de progresie locală a bolii– metastaze confirmate– timp de dublare a PSA <3 lunib. Cancer prostatic local avansatTerapie antiandrogenică adjuvantă pentru minim 2 ani pacienţilor supuşi radioterapiei care au un scor Gleason ≥ 8.c. Cancer prostatic metastazat hormonodependentIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Doza uzuală recomandată este de 100 mg acetat de ciproteron (2 comprimate) de două ori pe zi. Pentru diminuarea creşterii iniţiale a hormonilor sexuali masculini în timpul tratamentului cu agonişti ai gonadotrofinei (LH-RH) doza iniţială recomandată este de 100 mg acetat de ciproteron (2 comprimate) de două ori pe zi, timp de 5 – 7 zile, apoi 100 mg acetat de ciproteron (2 comprimate) de 2 ori pe zi timp de 3 – 4 săptămâni în asociere cu un analog agonist al gonadotrofinei (LH-RH) în doza uzuală recomandată.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici)– teste pentru funcţiile hepatică şi adrenocorticală, precum şi determinarea numărului hematiilor din sânge.– teste ale funcţiei hepatice înaintea începerii tratamentului şi atunci când apar simptome sau semne care sugerează hepatotoxicitate.VI. Criterii de excludere din tratament:– ContraindicaţiiSindrom Dubin-Johnson, sindrom Rotor, tumori hepatice în antecedente sau prezente (în carcinomul de prostată numai dacă acestea nu se datorează metastazelor), boli caşectizante (cu excepţia carcinomului de prostată inoperabil), depresii cronice severe, manifestări tromboembolice în antecedente sau prezente, diabet sever cu modificări vasculare, anemie falcipară, hipersensibilitate la oricare dintre excipienţii medicamentului.– Non-responderCancer prostatic hormonorezistent– Non-compliantVII. PrescriptoriMedici specialişti oncologie medicalăTRASTUZUMABUMUMI. Definiţia afecţiunii: cancer mamarII. Stadializarea afecţiunii:1. stadiile I, II şi III (tratament adjuvant)2. stadiul III A, B, inclusiv inflamator sau tumori cu diametrul peste 2 cm (tratament neoadjuvant)–––-Punctul II Stadializarea afecţiunii din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 93, cod (L026C), DCI: TRASTUZUMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 9 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 9 al art. I din acelaşi act normativ.III. Criterii de includere:– cancer mamar documentat histopatologic– test IHC 3+ sau FISH pozitiv sau CISH pozitiv pentru receptorii HER2– ganglioni limfatici negativi şi T > 2cm sau G 2-3.– ganglioni limfatici pozitivi– fracţie de ejecţie ventriculară > 50%IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)– scheme terapeutice recomandate:(A)EC X 4 -> paclitaxel qw X 12 + TRASTUZUMABUM qw X 52(A)EC X 4 -> TRASTUZUMABUM q3w X 17Durata tratamentului este de 12 luni sau până la recurenţa boliiTRASTUZUMABUM: 4 mg/kg doza de încărcare administrata intravenos apoi 2 mg/kg/săpt., sau 8 mg/kg doza de încărcare administrata intravenos apoi 6 mg/kg la 21 de zile sau administrare subcutanată în doză unică 600mg/5ml la 21 de zilePaclitaxel: 80 mg/mp/săptămână, timp de 12 săptămâni–––-Punctul IV Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament) din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 93, cod (L026C), DCI: TRASTUZUMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 9 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 9 al art. I din acelaşi act normativ.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)– fracţia de ejecţie se va măsura la 3, 6, 9, 12 luni de la începerea tratamentului cu Herceptin.Dacă se constată scăderea cu peste 20% de la baseline sau cu 10-15% sub limita normala se întrerupe tratamentul. Se reevaluează FEVS după 4 săptămâni şi dacă valoarea nu se normalizează, se întrerupe definitiv tratamentul.VI. Criterii de excludere din tratament:– Insuficienţa Cardică Congestivă confirmată– aritmii necontrolate cu risc crescut– angină pectorală care necesită tratament– tulburare valvulară semnificativă clinic– dovada unui infarct transmural pe ECG– hipertensiunea arterială slab controlatăVII. Reluare tratament (condiţii) -: nu se aplicăVIII. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăDCI: CYCLOPHOSPHAMIDUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 94, cod (L027N) DCI CYCLOPHOSPHAMIDUM a fost abrogat de pct. 28 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: CICLOSPORINUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 95, cod (L028N) DCI CICLOSPORINUM a fost abrogat de pct. 29 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: AZATHIOPRINUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 96, cod (L029N) DCI AZATHIOPRINUM a fost abrogat de pct. 30 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: ERLOTINIBUMI. Definiţia afecţiunii – Cancer de pancreas:II. Stadializarea afecţiunii– stadiul metastaticIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– pacienţi netrataţi anterior pentru stadiul metastatic;– ECOG: 0-1; vârsta > 18 ani– funcţie hepatică şi hematologică în limite normale.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)– 100 mg/zi (o tabletă), în combinaţie cu gemcitabina;– doza de erlotinib se poate reduce în caz de reacţii adverse, la 50 mg/zi;– până la progresia bolii (4 luni)V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)– funcţia hepatică şi hemologică (lunar);– investigaţii imagistice: eco, CTVI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverse: rash cutanat, diaree, neutropenie de gradul 3;– Co-morbidităţi: alterarea funcţiei hepatice sau hematologice;– Non-responder: lipsa apariţiei rash-ului cutanat în primele 14 zile de tratament;– Non-compliant: pacientul nu ia tableta zilnic sau refuză deliberat continuarea tratamentului.VII. Reluare tratament (condiţii) – NAVIII. Prescriptoriiniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală.Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţiI. Definiţia afecţiunii – Cancer pulmonar cu alte tipuri de celule decât cele mici:II. Indicaţii1. tratament de primă linie la pacienţii cu neoplasm bronhopulmonar altul decât cel cu celule mici local avansat sau metastazat (NSCLC), cu mutaţie activatoare ale EGFR.2. tratament de întreţinere la pacienţii cu NSCLC local avansat sau metastazat, cu mutaţii activatoare ale EGFR şi boală stabilă, după tratamentul chimioterapic de primă linie–––-Pct. 2 de la pct. II "Indicaţii" din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 97, cod (L031C): "ERLOTINIBUM" a fost modificat de lit. a) a pct. 31 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.3. tratamentul pacienţilor cu NSCLC local avansat sau metastazat, după eşecul terapeutic a cel puţin unui regim de chimioterapie anterior.III. Stadializarea afecţiunii – NSCLC avansat local sau metastazatIV. Criterii de includere:a. NSCLC local avansat/metastaticb. Vârsta > 18 ani, status de performanţă ECOG 0-3.c. Toate subtipurile histopatologice de NSCLC.d. prezenţa mutaţiilor activatoarea ale EGFR depleţie la nivelul exonului 19 sau mutaţia exonului 21 L858R–––-Lit. d) a pct. IV "Criterii de includere" din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 97, cod (L031C): "ERLOTINIBUM" a fost modificată de lit. b) a pct. 31 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.V. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)a. Doza zilnică recomandată este de 1 tabletă de 150 mg, administrată cu cel puţin o oră înainte sau două ore după masă. Când este necesară ajustarea dozei, aceasta se reduce cu câte 50 mg.b. Tratamentul cu Erlotinibum se va continua până la primele semne de progresie a bolii sau toxicitate inacceptabilă.VI. Monitorizarea tratamentului:a. Pacienţii vor fi urmăriţi imagistic la interval de 3 luni. În caz de progresie tumorală tratamentul va fi întrerupt.b) Testarea mutaţiilor activatoare ale EGFR la fiecare 6 luni. Dacă se documentază mutaţia punctiformă T790M, tratamentul cu erlotinib va fi întrerupt … –––-Lit. b) a pct. VI "Monitorizarea tratamentului" din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 97, cod (L031C): "ERLOTINIBUM" a fost introdusă de lit. c) a pct. 31 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.VII. Criterii de excludere din tratament:a. Femei însărcinate.b. Insuficienţă hepatică sau renală severă.c. Hipersensibilitate severă la erlotinib sau la oricare dintre excipienţii produsului.d. Apariţia acută inexplicabilă a unor simptome pulmonare noi şi/sau progresive ca: dispnee, tuse şi febră. Dacă este diagnosticată boala pulmonară interstiţială administrarea Erlotinibum nu mai trebuie continuatăe) prezenţa mutaţiei punctiforme T790M a EGFR … –––-Lit. e) a pct. VII "Criterii de excludere din tratament" din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 97, cod (L031C): "ERLOTINIBUM" a fost introdusă de lit. d) a pct. 31 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.VIII. PrescriptoriIniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 97, cod (L031C), DCI: ERLOTINIBUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 10 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 10 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: FILGRASTIMUM/PEGFILGRASTIMUMINDICAŢII: tumori maligneSTADIALIZAREA AFECŢIUNII: nu este aplicabilCRITERII DE INCLUDERE (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)1. Profilaxia primară a neutropeniei febrile:1.1. Regimuri de chimioterapie cu risc cunoscut de apariţie a neutropeniei febrile ≥ 20%1.2. În cazurile în care reducerea dozei citostaticelor ar influenta negativ evoluţia pacientului (OS; DFS)1.3. infecţie cu HIV1.4. pacient ≥ 65 ani tratat curativ pentru LNH agresiv (CHOP sau scheme intensificate)2. Profilaxie secundară a neutropeniei febrile:2.1. infecţii documentate în cursul ciclului precedent cu risc letal, asociate cu neutropenie febrilă;2.2. toleranţa dificilă la tratament adjuvant, care compromite intenţia curativă, supravieţuirea şi supravieţuirea fără boala (OS; DFS)3. Tratament:3.1. neutropeniei febrile;3.2. tratamentul leucemiei acute3.3. transplant autolog sau alogenic de celule stem3.4. eşec grefa3.5. iradiere accidentala sau intenţională corp întreg – pentru doza de 3-10 GyTRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Filgrastimum – 5 мg/kg/zi s.c. sau i.v. la 24-72 ore după administrarea chimioterapiei, continuat până la la recuperarea nr. neutrofile considerată suficienta şi stabilăPegfilgrastimum – se administrează în doza unica fie individualizat 100 мg/kg fie o doză totală de 6 mg.MONITORIZARE (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)1. Profilaxia primară a neutropeniei febrile – specific fiecărei scheme terapeutice2. Profilaxie secundara a neutropeniei febrile – tratament iniţiat la cel puţin 1 săptămână de la administrarea chimioterapie; menţinut în funcţie de valorile hemogramei3. Tratament:– Semne vitale temperatura, puls, tensiune arterială– Diureza, scaun, aport lichide, greutate– Laborator: hemograma zilnic; funcţie hepatică (ASAT; ALAT; bilirubina totala; fosfataza alcalină; gama GT) şi renală (uree. creatinina)– Hemocultura; urocultura; coprocultura; cultura din alte potenţiale focare de infecţie – în funcţie de tabloul clinic– radiografie toracică; ecografie abdominala sau investigatii imagistice specifice ori de câte ori este considerat clinic necesarCRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:– Reacţii adverse: nu este aplicabil– Co-morbiditati: nu este aplicabil– Non-responder: nu este aplicabil– Non-compliant: nu este aplicabilRELUARE TRATAMENT (condiţii) – tratamentul poate fi repetitive la fiecare ciclu de chimioterapiePRESCRIPTORIIniţierea se face de către medicii din specialităţile oncologie medicală sau hematologie, după caz. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau hematolog, după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.–––––Capitolul PRESCRIPTORI din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 98 (L032C) se modifică potrivit anexei 11 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 11) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: TRASTUZUMABUMDEFINIŢIA AFECŢIUNII: cancer mamarSTADIALIZAREA AFECŢIUNII: metastaticCRITERII DE INCLUDERE:– cancer mamar documentat histopatologic– stadiu metastatic documentat imagistic– test IHC 3+ sau FISH pozitiv sau CISH pozitiv pentru receptorii HER2– status de performanta ECOG 0-2– speranţa de viaţă > 3 luni– fracţie de ejecţie > 50%TRATAMENT– scheme terapeutice recomandate: paclitaxel + trastuzumab; docetaxel + trastuzumab; inhibitor de aromatază + trastuzumab.– Trastuzumab: 4 mg/kg doza de încărcare administrata intravenos apoi 2 mg/kg/săpt., până la progresie sau administrare subcutanată în doza unică 600mg/5ml la 21 de zile– Paclitaxel: 175 mg/mp sau 80 mg/mp/săptămână, timp de 18 săptămâni– Docetaxel: 100 mg/mp q3 wk X 6.– se opreşte în caz de progresie a bolii sau instalare de efecte secundare severe–––-Paragraful Tratament din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 99, cod (L033C), DCI: TRASTUZUMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 11 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 11 al art. I din acelaşi act normativ.MONITORIZARE– răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice la interval de 3 luni. În caz de progresie se întrerupe tratamentul– fracţia de ejecţie se va măsura la 3, 6, 9, 12 luni de la începerea tratamentului cu Herceptin.Dacă se constată scăderea cu peste 20% de la baseline sau cu 10-15% sub limita normala se întrerupe tratamentul. Se reevaluează FEVS după 4 săptămâni şi dacă valoarea nu se normalizează, se întrerupe definitiv tratamentul.CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:– metastaze cerebrale netratate– boli cardiace severe: insuficienţa cardiacă, infarct miocardic recent, tulburări de ritm necontrolate de tratament– insuficienţa respiratorie severăRELUARE TRATAMENT – nu se aplicăPRESCRIPTORI: medici specialişti oncologie medicalăBOALA CRONICĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂI. Indicaţiile tratamentului biologicBoala Crohn:– Pacienţii adulţi cu boală moderat severă care nu au răspuns tratamentului maximal standard (vezi anexa 1), la cei cu intoleranţă sau contraindicaţii la medicaţia standard sau cei cu dependenţă la corticosteroizi.– Boala Crohn fistulizantă care n-a răspuns la tratamentul convenţional complet şi corect şi în lipsa abceselor– copii (de la 6 la 17 ani) cu boală moderat severă sau severă atunci când nu au răspuns la tratamentul convenţional, inclusiv la tratamentul nutriţional iniţial, la medicamente corticosteroidiene şi imunosupresoare, sau la pacienţii care au intoleranţă la aceste tratamente sau cărora le sunt contraindicate– Pacienţii adulţi cu boală Crohn severă cu debut mai devreme de 40 de ani, cu existenţa unei încărcături inflamatorii mari, cei care au de la debut afectare perianală, care au suferit deja o intervenţie chirurgicală pentru o complicaţie a bolii intestinale sau a căror boală Crohn are un fenotip stenozant. În aceste cazuri terapia biologică singură sau în asociere cu un imunodepresant poate constitui prima linie de intervenţieColita ulcerativă:– colita ulcerativă activă moderată până la severă la pacienţi adulţi care nu au prezentat răspuns terapeutic la terapia convenţională care include corticosteroizi şi 6-mercaptopurină (6-MP) sau azatioprină (AZA), sau care nu tolerează sau prezintă contraindicaţii pentru astfel de terapii.– colitei ulcerative active severe la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, care au prezentat răspuns inadecvat la terapia convenţională care include corticosteroizi şi 6-MP sau AZA sau care prezintă intoleranţă sau contraindicaţii medicale pentru astfel de tratamente (indicaţie aprobată numai pentru Infliximab)– colita ulcerativă/colita în curs de clasificare severă (fulminantă) terapia convenţională de primă linie este reprezentată de corticosteroizi intravenos (echivalent a 60 mg metilprednisolon/zi). Dacă după 3-5 zile de corticoterapie intravenoasă răspunsul la terapie este nesatisfăcător (de ex. criteriile Oxford1: pacienţii au încă > 8 scaune/zi sau între 3-8 scaune şi PCR > 45 mg/L, prelungirea corticoterapiei este inutilă şi periculoasă şi se recomandă apelul urgent la o terapie de salvare (tratament biologic) sau la colectomie.Criterii de includere:Boala Crohn:– consimţământ informat – inclusiv opţiunea pentru unul dintre medicamentele biologice– boală moderat severă (CDAI) > 220– criteriile de inflamaţie prezente (VSH, PCR, Calprotectina etc.)– Hemogramă– coprocultură, ex. coproparazitologic– Toxina Clostridium dificile neg.– Endoscopie Clasică (sau capsulă endoscopică) cu leziuni caracteristice– Examen histologic caracteristic (de câte ori este posibil)– eventual examen RMN sau Ecoendoscopie transrectală la pacienţii cu fistule perianale– Avizul medicului Pneumolog de excludere a unei tbc activeColita ulcerativă– Consimţământul informat cu opţiunea pentru produsul biologic preferat– boală moderat-severă (vezi criteriile Mayo sau Truelove şi Witts – anexa 2)– Prezenţa documentată a inflamaţiei (VSH, PCR, Calprotectina etc)– hemogramă– Biochimia (FA, bilirubină)– Coprocultură, coproparazitologic, toxine lostridium dificile– Colonoscopie cu biopsie– avizul medicului pneumolog de excludere a unei tbc activeMedicul prescriptor va evalua absenţa contraindicaţiilor tratamentului biologic: Infecţii, inclusiv cu virusurile hepatite sau cytomegalovirus, afecţiuni maligne.Tratamentul de inducţie● Adalimumab, subcutanat, 160 mg (sau 80 mg) iniţial, urmat de 80 mg (sau 40 mg) la 2 săptămâni, la decizia medicului prescriptor, în raport cu severitatea puseului şi raportul individual risc: beneficiu (efectul apare mai rapid, dar riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai mare la doza de 160/80 mg.● Infliximab 5 mg/kg, în perfuzie lentă cu durata de minimum 2 ore, 3 aplicaţii (la 0,2 şi 6 săptămâni). Acelaşi regim de inducţie este indicat atât în formele inflamatorii, cât şi în formele fistulizante de boală Crohn, precum şi în formele moderat-severe şi fulminante de RCUH.Terapia de menţinere a remisiuniiTerapia de menţinere a remisiunii se va face cu:● Infliximab 5 mg/kgc în perfuzie lentă timp de 2 ore, la interval de 8 săptămâni● Adalimumab 40 mg s.c. la interval de 2 săptămâniEvaluarea răspunsului teraputicRăspunsul terapeutic va fi apreciat iniţial după completarea perioadei de inducţie la infliximab şi după 12 săptămâni la adalimumab. În timpul terapiei de menţinere, răspunsul terapeutic va fi evaluat, în cazul ambilor agenţi biologici, la interval de 6 luni.Boala CrohnRăspunsul terapeutic va fi apreciat prin modificarea scorului CDAI şi ameliorarea/rezoluţia leziunilor endoscopice; ierarhizarea răspunsurilor terapeutice este următoarea:┌───┬─────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐│ 1 │Răspuns clinic │Scăderea CDAI cu ≥ 70 puncte ││ │(criteriu minimal │ ││ │de răspuns) │ │├───┼─────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│ 2 │Remisiune clinică │CDAI <150 puncte │├───┼─────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│ 3 │Răspuns endoscopic │Ameliorarea/cicatrizarea leziunilor mucosale│└───┴─────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘Boala Crohn fistulizantă┌───┬─────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐│ 1 │Răspuns clinic │Scăderea drenajului fistulei cu ≥ 50% │├───┼─────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│ 2 │Remisiune clinică │Închiderea completă a fistulei │└───┴─────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘Colita ulcerativăRăspunsul terapeutic este definit ca reducerea cu peste 50% a scorului iniţial (UCDAI), instalarea remisiunii sau trecerea în forma uşoară (în clasificarea Truelove, Witts).Monitorizarea pacienţilorPacienţii vor fi monitorizaţi de către medicul prescriptor (de preferinţă pentru Infliximab) sau de către medicii pediatri sau gastroenterologi din teritoriu cu ocazia fiecărei administrări a medicamentului.Evaluarea la Comisia naţională a CNAS se va face după inducţie şi la fiecare 6 luni. Vor fi prezentate documentele care să ateste răspunsul clinic şi menţinerea remisiunii. Evaluarea endoscopică este necesară la 6-12 luni sau testare prin metode neinvazive (PCR, VSH calprotectină fecală, etc) după caz.Dacă după tratamentul de inducţie nu se obţine remisiunea se întrerupe tratamentul. În cazul lipsei de răspuns se poate evalua posibilitatea terapiei alternative, cu alt agent biologic, după o perioadă de repaus terapeutic de cel puţin 2 luni.Pierderea răspunsului terapeutic este posibilă la cel puţin 1/3 dintre pacienţi.În aceste situaţii există posibilitatea creşterii dozei (10 mg pentru Infliximab) şi a reducerii intervalului de administrare (4-6 săpt. pt Infliximab; săptămânal pentru Adalimumab). Aceste ajustări se vor face cu aprobarea Comisiei CNAS.De preferat pentru Infliximab determinarea Infliximabemiei şi a anticorpilor antiinfliximab care vor permite o strategie adecvată, ştiinţifică de ajustare a dozelor sau de schimbare a terapiei.DEFINIREA TRATAMENTULUI CONVENŢIONAL MAXIMALTratamentul de inducţie a remisiunii în boala Crohn moderată sau severă cuprinde corticosteroizi (prednison, metil-prednisolon) oral sau intravenos (în formele severe sau care nu răspund/nu tolerează terapia orală). Dozele uzuale sunt echivalente cu 0,5-1 mg/kg/zi de prednison. În cazul afectării exclusiv sau predominant ileale, budesonidul în doză de 9 mg/zi reprezintă o alternativă la corticosteroizii clasici, fiind mai bine tolerat şi cu mai puţine efecte adverse.Inducerea remisiunii în RCUH moderată sau severă se realizează cu doze echivalente cu 40-60 mg/zi de prednison. O lună de corticoterapie este o perioadă rezonabilă înainte de a afirma că boala este corticorezistentă/corticodependentă.Menţinerea remisiunii. Odată obţinută remisiunea clinică sau/şi cicatrizarea leziunilor endoscopice, se recomandă reducerea progresivă şi oprirea corticosteroizilor. Aceştia nu menţin remisiunea în boala Crohn şi nu sunt indicaţi pentru menţinerea remisiunii în RCUH datorită riscului de apariţie a unor efecte adverse redutabile (alterarea metabolismului glucidic, osteoporoză, miopatie, sensibilitate la infecţii, cataractă, efecte cosmetice etc.). Tratamentul de menţinere a remisiunii în formele medii sau severe de boală inflamatorie intestinală are la bază imunosupresoarele. Azatioprina în doză de 2-2,5 mg/kcorp/zi sau 6-mercaptopurina în doză de 1-1,5 mg/kcorp/zi sunt eficiente pentru menţinerea remisiunii în ambele boli inflamatorii intestinale. Efectul lor apare tardiv (după 2-6 luni de tratament) astfel încât nu sunt indicate pentru inducerea remisiunii. Metotrexatul în doză de 25 mg/săptămână, respectiv 15 mg/săptămână, parenteral, este recomandat pentru inducerea, respectiv menţinerea remisiunii în boala Crohn, deoarece are acţiune imediată. Pacienţii în tratament cu imunosupresoare trebuie monitorizaţi atent pentru riscul apariţiei unor reacţii adverse notabile (hipersensibilitate, infecţii oportuniste, supresie medulară, toxicitate hepatică, pancreatită acută, afecţiuni maligne). Metotrexatul este contraindicat în sarcină, precum şi la pacienţii cu afecţiuni hepatice concomitente, inclusiv steatoza/steatohepatita alcoolică şi non-alcoolică. Aprecierea eşecului imunosupresoarelor trebuie să ţină cont de durata de timp necesară apariţiei efectului.În cazul bolii Crohn fistulizante, terapia convenţională adecvată include antibiotice (ciprofloxacină sau/şi metronidazol) şi imunosupresoare (azatioprină, 6-mercaptopurină, metotrexat) în doze uzuale, eventual tratament chirurgical.În colita ulcerativă/colita în curs de clasificare severă (fulminantă) terapia convenţională de primă linie este reprezentată de corticosteroizi intravenos (echivalent a 60 mg metilprednisolon/zi). Dacă după 3-5 zile de corticoterapie intravenoasă răspunsul la terapie este nesatisfăcător (de ex. criteriile Oxford1): pacienţii au încă > 8 scaune/zi sau între 3-8 scaune şi PCR > 45 mg/L, prezic un risc de colectomie de 75- 85% sau criteriul "suedez"1: dacă produsul între numărul scaunelor, valoarea PCR din ziua a 3-a şi 0,14 este ≥ 8, riscul colectomiei este de 75%), prelungirea corticoterapiei este inutilă şi periculoasă şi se recomandă apelul urgent la o terapie de salvare (Infliximab sau Ciclosporină) sau la colectomie.CRITERII DE EVALUAREBOALA CROHNBoala Crohn formă inflamatorieActivitatea bolii Crohn va fi evaluată utilizând scorul CDAI (Crohn's Disease Activity Index) (pentru calcularea căruia se poate folosi adresa de web www.ibdjohn.com/cdai/ sau clasificarea clinică a American College of Gastroenterology (ACG) a căror corespondenţă este expusă mai jos.┌────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐│ CDAI │ Clasificarea clinică ACG │├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│ Remisiune │ Remisiune ││ │ ││ <150 │ pacient asimptomatic │├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│ Uşoară-moderată │ Uşoară-moderată ││ │ ││ 150-220 │ Pacient ambulator ││ │ ││ │ Toleranţă alimentară bună pentru lichide, ││ │ solide, fără semne de deshidratare ││ │ ││ │ 3-4 scaune/zi, cu/fără produse patologice ││ │ ││ │ Scădere ponderală <10% din greutatea ││ │ iniţială Fără anemie, fără febră, frisoane ││ │ sau mase abdominale palpabile │├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│ Moderat-severă │ ││ │ Moderat-severă ││ 220-450 │ > 4 scaune/zi, cu/fără produse patologice ││ │ ││ │ Durere abdominală ││ │ ││ │ Greaţă/vărsături intermitent ││ │ ││ │ Scădere ponderală > 10% din greutatea ││ │ iniţială ││ │ ││ │ Anemie, febră, frisoane sau mase abdominale││ │ palpabile │├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│ Severă-fulminantă │ Severă-fulminantă ││ │ ││> 450 │ Pacienţii care satisfac criteriile de mai ││ │ sus devenite mai severe şi persistente, ││ │ asociază alterarea stării generale, ││ │ caşexie, nu răspund la terapia convenţio- ││ │ nală maximală şi, în opinia medicului ││ │ curant, necesită intervenţie chirurgicală ││ │ sau au risc vital │└────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘Localizarea şi forma clinico-evolutivă a bolii Crohn vor fi încadrate conform clasificării Montreal.┌────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐│Vârsta pacientului la │A1: <16 ani ││debutul bolii ├────────────────────────────────────────────┤│ │A2: 17-40 de ani ││ ├────────────────────────────────────────────┤│ │A3: >40 de ani │├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│Localizarea bolii │L1: ileală ││ ├────────────────────────────────────────────┤│ │L2: colonică ││ ├────────────────────────────────────────────┤│ │L3: ileocolonică ││ ├────────────────────────────────────────────┤│ │L4: tub digestiv superior (se adaugă la ││ │L1-L3 când afectările coexistă) │├────────────────────────┼────────────────────────────────────────────┤│Forma clinico- evolutivă│B1: nestricturizantă, nepenetrantă ││(fenotipul) bolii ├────────────────────────────────────────────┤│ │B2: stricturizantă ││ ├────────────────────────────────────────────┤│ │B3: penetrantă ││ ├────────────────────────────────────────────┤│ │p: se adaugă formelor B1-B3 atunci când ││ │coexistă boala perianală │└────────────────────────┴────────────────────────────────────────────┘Boala Crohn fistulizantăVor fi considerate pentru tratamentul cu agenţi biologici doar formele fistulizante active (cu drenaj permanent/intermitent la nivelul fistulei) care nu au răspuns la terapia adecvată convenţională. Înaintea administrării terapiei biologice, se recomandă evaluarea anatomiei fistulei (examen chirurgical sub anestezie, ecografie endorectală, RMN) pentru a exclude prezenţa unui abces. Prezenţa unui abces contraindică tratamentul cu agenţi biologici. Abcesele trebuie drenate adecvat anterior tratamentului cu agenţi biologici.COLITĂ ULCERATIVĂ-RCUHActivitatea RCUH va fi apreciată prin utilizarea scorului Mayo (sau UCDAI) sau a clasificării Truelove şi Witts, expuse mai jos.Scorul Mayo (UCDAI) pentru aprecierea activităţii colitei ulcerative:┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐│Numărul de scaune/24 de ore │0: numărul obişnuit de scaune ││(perioada anterioară declanşării ├───────────────────────────────────────────┤│bolii foloseşte drept comparator) │1: 1-2 scaune mai mult ca de obicei ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │2: 3-4 scaune mai mult ca de obicei ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │3: 5 sau mai multe scaune ca de obicei │├──────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤│Prezenta sângelui în scaune │0: fără sânge ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │1: urme de sânge la unele scaune ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │2: sânge evident la majoritatea scaunelor ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │3: scaune care conţin numai sânge │├──────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤│Aspectul endoscopic │0: mucoasă normală ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │1: eritem, granularitate, diminuarea ││ │desenului vascular, friabilitate ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │2: la fel ca anterior, în plus având ││ │eroziuni şi dispariţia desenului vascular ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │3: la fel ca mai sus, în plus având ││ │ulceraţii şi sângerări spontane │├──────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤│Aprecierea medicului curant │0: boală în remisiune(pacient asimptomatic)││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │1: boală uşoară, simptome discrete; se ││ │corelează cu subscoruri 0/1 la celelalte ││ │criterii ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │2: boală moderată, simptomatologie mai ││ │pronunţată, subscoruri de 1/2 ││ ├───────────────────────────────────────────┤│ │3: boală severă; pacientul necesită ││ │internare; majoritatea subscorurilor sunt 3│└──────────────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘Clasificarea Truelove şi Witts┌─────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐│ Remisiune │Scaune formate, fără produse patologice (în afara ││ │tratamentului cortizonic) │├─────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤│ RCUH uşoară │1-3 scaune/zi, prezenţa sângelui intermitent în scaun ││ │Fără febră, tahicardie, anemie; VSH<30 mm h │├─────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤│ RCUH moderată │Criterii intermediare între forma uşoară şi severă │├─────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤│ RCUH severă │> 6 scaune/zi, prezenţa sângelui la majoritatea emisiilor ││ │de fecale, temperatura > 37.5°C, AV > 90/min, scăderea ││ │hemoglobinei cu > 75% faţă de normal, VSH > 30 mm/h │├─────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤│ RCUH fulminantă │> 10 scaune/zi, prezenţa sângelui la toate emisiile de ││ │fecale, temperatura > 37.5°C, AV > 90/min, scăderea ││ │hemoglobinei cu > 75% faţă de normal, VSH > 30 mm/h, ││ │pacienţi care au necesitat transfuzii de sânge │└─────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────┘Prescriptori: tratamentul se prescrie şi se monitorizează de către medicul în specialitatea gastroenterologie şi medicină internă (unităţi sanitare nominalizate de Ministerul Sănătăţii).Pentru administrarea agenţilor biologici trebuie obţinut şi semnat Formularul de Consimţământ Informat al Pacientului existent în vigoare la CNAS.Dosarul Pacientului va conţine toate documentele din regulamentul în vigoare la CNAS.––––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 100 cod (L034K) se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 13 din ORDINUL nr. 536 din 8 august 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 21 august 2013, conform pct. 13 al art. I din acelaşi act normativ.DCI DASATINIBUMAbrogat.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 101, cod (L035C) DCI DASATINIBUM a fost abrogat de pct. 32 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.DCI: CETUXIMABUMDEFINIŢIA AFECŢIUNII: cancer colorectal metastatic care prezintă gena RAS de tip sălbatic şi care exprimă receptorul pentru factorul de creştere epidermică (RFCE)–––-Paragraful Definiţia afecţiunii din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 102 cod (L037C) DCI: CETUXIMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 12 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 12 al art. I din acelaşi act normativ.STADIALIZAREA AFECŢIUNII: cancer colorectal stadiul IVCRITERII INCLUDERE (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.):Cetuximab este indicat în tratamentul pacienţilor adulţi cu cancer colorectal metastatic care prezintă gena RAS de tip sălbatic şi care exprimă receptorul pentru factorul de creştere epidermică (RFCE):– ca tratament de primă linie, în asociere cu FOLFOX/FOLFIRI– în asociere cu irinotecan, în caz de eşec al terapiei cu irinotecan.–––-Paragraful Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.) din protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 102 cod (L037C) DCI: CETUXIMABUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 12 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 12 al art. I din acelaşi act normativ.TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Erbitux se administrează o dată pe săptămână. Prima doza este de 400 mg cetuximab pe m² de suprafaţă corporală. Fiecare dintre dozele săptămânale ulterioare este de câte 250 mg/m². Înaintea primei perfuzii, pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie cu un antihistaminic. Această premedicaţie este recomandată înaintea tuturor perfuziilor ulterioare. Se recomandă continuarea tratamentului cu cetuximab până când se observă progresia bolii.Dacă în timpul tratamentului cu Erbitux apar reacţii cutanate severe, terapia cu cetuximab trebuie întreruptă sau reduse dozele.MONITORIZARE TRATAMENT (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară monitorizarea atentă în timpul perfuziei şi urmărirea pacientului cel puţin 1 ora după încheierea perfuziei. Este recomandată acordarea unei atenţii deosebite în cazul pacienţilor cu un status redus al performanţelor fizice şi cu patologie cardio-pulmonară preexistentă.Se recomandă determinarea concentraţiilor serice de electroliţi înaintea tratamentului cu cetuximab şi periodic în timpul tratamentului.Se recomandă instituirea unui tratament de substituţie electrolitică.CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:– Reacţii adverse – Incidenta următoarelor reacţii severe– reacţii legate de perfuzie– tulburări respiratorii– reacţii cutanate– tulburări electrolitice– Comorbidităţi: afecţiuni cardiace sau pulmonare, afecţiuni hematologice, funcţie renală sau hepatică modificata.– Non-responder: nu sunt disponibile date publicate– Non-compliant: nu este cazulRELUARE TRATAMENT (condiţii) – NAPRESCRIPTORI– medici specialişti oncologie medicalăDEFINIŢIA AFECŢIUNII: Cancer cu celule scuamoase al capului şi gâtuluiSTADIALIZAREA AFECŢIUNII: Cancer cu celule scuamoase avansat local al capului şi gâtuluiCRITERII DE INCLUDERE (vârstă, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Cetuximab este indicat în asociere cu radioterapia, în tratamentul cancerelor epidermoide de cap şi gât;TRATAMENT (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament):Se recomandă începerea tratamentului cu cetuximab (Erbitux) cu o săptămână înaintea radioterapiei şi continuarea tratamentului cu cetuximab până la sfârşitul perioadei de radioterapie.Erbitux se administrează o dată pe săptămână. Prima doza este de 400 mg cetuximab pe m² de suprafaţă corporală. Fiecare dintre dozele săptămânale ulterioare este de câte 250 mg/m². Înaintea primei perfuzii, pacienţilor trebuie să li se administreze premedicaţie cu un antihistaminic. Aceasta premedicaţie este recomandată înaintea tuturor perfuziilor ulterioare.Dacă în timpul tratamentului cu Erbitux apar reacţii cutanate severe, terapia cu cetuximab trebuie întreruptă sau reduse dozele (vezi RCP secţiunea 4.4 reacţii cutanate).MONITORIZARE (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară monitorizarea atentă în timpul perfuziei şi urmărirea pacientului cel puţin 1 oră după încheierea perfuziei (vezi RCP secţiunea 4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare)Este recomandată acordarea unei atenţii deosebite în cazul pacienţilor cu un status redus al performanţelor fizice şi cu patologie cardio-pulmonară preexistentă.Se recomandă determinarea concentraţiilor serice de electroliţi înaintea tratamentului cu cetuximab şi periodic în timpul tratamentului.Se recomandă instituirea unui tratament de substituţie electrolitică.CRITERII DE EXCLUDERE DIN TRATAMENT:– Reacţii adverse – Incidenta următoarelor reacţii severe– reacţii legate de perfuzie– tulburări respiratorii– reacţii cutanate– tulburări electrolitice– Comorbidităţi: afecţiuni cardiace sau pulmonare, afecţiuni hematologice, funcţie renală sau hepatică modificată– Non-responder: nu sunt disponibile date publicatePRESCRIPTORI: medici specialişti oncologie medicalăDCI: SORAFENIBUMA. Definiţia afecţiunii – Carcinomul hepatocelularStadializarea carcinomului hepatocelular – La nivel global se utilizează mai multe sisteme de stadializare a HCC fără un consens absolut.Criterii de iniţiere a tratamentului cu sorafeni – carcinom hepatocelular inoperabilTratamentul cu sorafenib este indicat în carcinomul hepatocelular pentru următoarele categorii de pacienţi:– cu afecţiune nerezecabilă;– cu afecţiune potenţial rezecabilă, dar care refuză intervenţia chirurgicală;– inoperabili datorită statusului de performanţă sau co-morbidităţilor (afecţiune localizată). Nu este recomandat pentru pacienţii de pe lista de aşteptare pentru transplantul hepatic.* Atenţionare: Datele de siguranţă pentru pacienţii Clasă Child – Pugh Class B sunt limitate.Se va utiliza cu precauţie extremă la pacienţii cu niveluri crescute de bilirubină.Pacienţii pediatrici: Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea terapiei cu Nexavar(R) la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).Contraindicaţii: Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţiTratamentDoza recomandată şi mod de administrare: Doza recomandată pentru adulţi este de 800 mg zilnic (câte două comprimate de 200 mg de două ori pe zi).Pacienţii vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (peste 65 de ani).Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Nu există date privind pacienţii care necesită dializă.Insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh A şi B). Nu există date privind pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh C).Ajustări ale dozei: În vederea controlului reacţiilor adverse ce pot apare în cursul tratamentului se poate impune întreruperea sau reducerea dozei la două comprimate de 200 mg o dată pe zi.Perioada de tratament: Tratamentul va continua atât timp cât se observă un beneficiu clinic sau până la apariţia unei toxicităţi inacceptabile.Monitorizarea tratamentuluiEvaluare clinică, imagistică (ecografie, CT), biochimică, la maximum 3 luni sau în funcţie de simptomatologie.Criterii de excludere din tratamentReacţii adverse inacceptabile şi necontrolabile chiar şi după reducerea dozelor sau după terapia simptomatică specifică a reacţiilor adverse apărute în timpul tratamentului.PrescriptoriIniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.B. Definiţia afecţiunii: carcinomul renalStadializarea carcinomului renal: stadiul IV: boala metastaticăCriterii de iniţiere a tratamentului – Tratamentul pacienţilor cu cancer renal avansat după eşecul terapiei cu interferon sau interleukină 2 sau la pacienţi consideraţi neeligibili pentru terapia cu interferonTratamentDoza recomandată şi mod de administrare: Doza recomandată pentru adulţi este de 800 mg zilnic (câte două comprimate de 200 mg de două ori pe zi).Pacienţii vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (peste 65 de ani).Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată. Nu există date privind pacienţii care necesită dializă.Ajustări ale dozei: În vederea controlului reacţiilor adverse ce pot apărea în cursul tratamentului se poate impune întreruperea sau reducerea dozei la două comprimate de 200 mg o dată pe zi.Perioada de tratament: Tratamentul va continua atât timp cât se observă un beneficiu clinic sau până la apariţia unei toxicităţi inacceptabile.MonitorizareEvaluare clinică, imagistică (ecografie, CT), biochimică, la maximum 3 luni sau în funcţie de simptomatologie.Criterii de excludere din tratamentReacţii adverse inacceptabile şi necontrolabile chiar şi după reducerea dozelor sau după terapia simptomatică specifică a reacţiilor adverse apărute în timpul tratamentului.PrescriptoriIniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.C. Definiţia afecţiunii: carcinom tiroidianStadializarea carcinomului tiroidian: carcinom tiroidian diferenţiat (papilar/folicular/cu celule Hurthle) progresiv, local avansat sau metastatic, refractar la tratamentul cu iod radioactivCriterii de includere:– vârstă > 18 ani;– ECOG 0-2;– leziuni măsurabile conform RECIST;– TSH <0,5 mU/L;– valori normale ale TA (– FE(vs) normalăCriterii de excludere:– alte subtipuri de cancere tiroidiene (anaplastic, medular, limfom, sarcom);– infarct miocardic acut, AVC, TEP, TVP, by pass coronarian, montare stent coronarian în ultimele 6 luni;– tratamente anterioare chimioterapice sau cu thalidomidă;– tratamente anterioare cu inhibitori angiogenici sau agenţi anti-VEGF, inhibitori de tirozin-kinază;– HVB, HVC, HIV;– sarcină.TratamentDoza: 400 mg x 2/zi p.o.Criterii de modificare a dozei/întrerupere:– toxicitatea cutanată;– HTA – în cazurile de HTA severă sau persistentă ori de criză hipertensivă chiar sub instituirea terapiei antihipertensive, va fi evaluată necesitatea opririi tratamentului cu sorafenib;– hemoragie – dacă un eveniment hemoragic necesită intervenţie medicală, se recomandă a se lua în considerare oprirea permanentă a tratamentului cu sorafenib;– ICC – la pacienţii care dezvoltă ischemie cardiacă şi/sau infarct miocardic se va lua în considerare întreruperea sau încetarea tratamentului cu sorafenib.Durata tratamentului: până la progresia bolii sau apariţia toxicităţilor ce depăşesc beneficiul terapeutic.Monitorizarea tratamentului: Se va monitoriza imagistic progresia bolii la 3 luni, precum şi toxicitatea hepatică (AST, ALT, bilirubină), TA şi EKG (interval QTc).Prescriptori: Iniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală. Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 103 cod (L038C): "SORAFENIBUM" a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ARTRITA IDIOPATICĂ JUVENILĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢILOR BIOLOGICI: ADALIMUMABUM****, ETANERCEPTUM****, ABATACEPTUM****, TOCILIZUMABUM****Artrita idiopatică juvenilă (AIJ; alte denumiri: artrita cronică juvenilă, artrita reumatoidă juvenilă) reprezintă un grup heterogen de afecţiuni caracterizate prin durere, tumefiere şi limitarea mobilităţii articulaţiilor, persistente în timp. În formele sale severe, AIJ determină întârzierea creşterii, deformări articulare, complicaţii oculare şi dizabilitate permanentă. O proporţie însemnată a copiilor dezvoltă distrugeri articulare care necesită endoprotezare precoce. Prevalenţa AIJ este de 0,1 la 1000 copii.Obiectivele terapiei: controlul inflamaţiei, reducerea distrugerilor articulare, prevenirea handicapului funcţional şi ameliorarea calităţii vieţii.I. Criterii de includere a pacienţilor cu artrită idiopatică juvenilă în tratamentul cu blocanţi de TNF alfa (****Etanerceptum, ****Adalimumabum), ****Abataceptum, ****Tocilizumabum:A. Îndeplinirea cumulativă a următoarelor criterii pentru AIJ formele sistemice şi poliarticulare:1. vârsta:1.1. pacienţi cu vârstă între 2 – 18 ani pentru etanerceptum, adalimumabum şi tocilizumabum, pacienţi cu vârstă între 6 – 18 ani pentru abataceptum;2. forme active de boală, identificate pe baza următoarelor semne clinice:2.1. cel puţin 5 articulaţii tumefiate şi/sau;2.2. cel puţin 3 articulaţii cu mobilitatea diminuată şi durere la mişcare, sensibilitate la presiune sau ambele;2.3. prezenţa manifestărilor de mai sus în ciuda tratamentului cu: metotrexat în doză de 0,6 mg/kg/săptămână sau 10 – 15 mg/mp/săptămână fără a depăşi doza de 20 mg/săptămână (doza adultului) timp de 3 luni sau au prezentat reacţii adverse inacceptabile la acesta sau sulfasalazină în doză de 50 mg/kg/zi timp de 3 luni sau au prezentat reacţii adverse inacceptabile la aceasta; sau2.4. boala nu a putut fi controlată decât prin corticoterapie generală cu doze de felul celor care expun copilul la reacţii adverse inacceptabile (peste 0,25 mg/kg/24 ore echivalent prednisonum);3. absenţa contraindicaţiilor recunoscute la terapiile biologice indicate.4. reactanţi de fază acută: VSH> 20mm/h şi PCR ≥ 3 x valoarea normală(determinate cantitativ; nu se admit determinări calitative sau semicantitative)B. Îndeplinirea cumulativă a următoarelor criterii pentru forma AIJ de artrită asociată cu entezită:1. prezenţa artritei (artrită în 1 articulaţie) şi a entezitei /artrită sau entezită şi cel puţin 2(două) din următoarele:1.1. sensibilitate a articulaţiilor sacroiliace şi/sau dureri lombare de tip inflamator1.2. HLA B 27 pozitiv1.3. artrită la băiat mai mare de 6 ani1.4. uveită anterioară acută1.5. rude de gradul I cu Spondilită anchilozantă, ERA, Boala inflamatorie intestinală, Sindrom Reiter, Uveită anterioră acută2. excludere diagnostic de Artrită psoriazică, AIJ sistemică3. FR negativ4. sacroiliită evidenţiată IRM, după cazScreeningul necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologice1. TuberculozaÎnaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu AIJ de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologic mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculină (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la testul cutanat la tuberculină (TCT) >/= 5 mm se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog. Se recomandă repetarea periodică a screeningului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau testul cutanat la tuberculină), de obicei la 12 luni (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările în extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie.2. Hepatitele viraleŢinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic să se efectueze screeningul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B şi C. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei terapii biologice sunt: pentru virusul hepatitic B (VHB): AgHBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti-HBc totali; pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti- VHC.Decizia de iniţiere a terapiei biologice la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică a artritei idiopatice juvenile poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice.Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu VHB şi VHC la pacienţii cu terapii biologice medicul curant va utiliza recomandările în extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie.II. Schema terapeutică cu agenţi biologiciAlegerea terapiei biologice se va face ţinând seama de forma de boală, particularităţile pacientului şi criteriile de excludere şi contraindicaţiile fiecărui produs în parte.a) Tratamentul cu Adalimumabum în asociere cu metotrexatul este indicat în tratamentul artritei juvenile idiopatice, forma poliarticulară, la pacienţi cu vârsta de 2 ani şi peste, atunci când răspunsul la unul sau mai multe medicamente antireumatice modificatoare de boală (Dmards) a fost inadecvat. Doza de Adalimumabum recomandată pentru pacienţii cu vârsta între 2 – 12 ani este de 24 mg/mp suprafaţă corporală astfel: pentru pacienţii cu vârsta între 2 – 4 ani până la maximum 20 mg adalimumabum şi pentru pacienţii cu vârsta între 4 – 12 ani până la maximum 40 mg adalimumabum administrate injectabil subcutanat la două săptămâni. La pacienţii cu vârsta de 13 ani şi peste se administrează o doză de 40 mg la două săptămâni fără să se ţină cont de suprafaţa corporală. … Adalimumabum este de asemenea indicat în tratamentul artritei asociate entezitei la pacienţii cu vârsta de 6 ani şi peste, care nu au avut un răspuns adecvat la tratamentul convenţional sau care au intoleranţă la acest tratament. Doza de adalimumabum recomandată este de 24 mg/mp suprafaţă corporală până la o doză de maximum 40 mg administrat o dată la două săptămâni prin injecţie subcutanată.Adalimumabum poate fi administrat în monoterapie în caz de intoleranţă la metotrexat, atunci când tratamentul continuu cu metotrexat este inadecvat sau în formele de artrită asociată cu entezită cu prezenţa sacroiliitei evidenţiată IRM.b) Tratamentul cu Etanerceptum în asociere cu metotrexat se începe la: … ● pacienţii diagnosticaţi cu AIJ poliarticular cu factor reumatoid pozitiv sau negativ şi oligoartrite extinse la copii şi adolescenţi cu vârste peste 2 ani care au prezentat un răspuns necorespunzător la tratamentul cu metotrexat● tratamentul artritei asociate entezitei la adolescenţi începând cu vârsta de 12 ani care au prezentat un răspuns necorespunzător la tratamentul cu metotrexatUtilizarea etanercept la copiii cu vârste mai mici de 2 ani nu a fost studiată.Doze şi mod de administrare:Doza recomandată este de 0,4 mg/kg (până la un maximum de 25 mg per doză), administrată de două ori pe săptămână sub formă de injecţie subcutanată, cu un interval de 3 – 4 zile între doze, sau 0,8 mg/kg (până la un maximum de 50 mg pe doză) administrată o dată pe săptămână. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare la pacienţii care nu prezintă niciun răspuns după 4 luni.Etanerceptum se poate administra în regim de monoterapie în caz de intoleranţă la metotrexat, atunci când tratamentul continuu cu metotrexat este ineficient sau în formele de artrită asociată cu entezită cu prezenţa sacroiliitei evidenţiată IRM.c) Tratamentul cu Abataceptum în asociere cu metotrexat este indicat la pacienţii cu AIJ poliarticulară cu FR+ sau FR- care nu au răspuns la cel puţin un blocant TNF. Doza, la pacienţii cu greutate corporală mai mică de 75 kg, este de 10 mg/kg, calculată pe baza greutăţii corporale a pacientului la fiecare administrare. La copiii şi adolescenţii cu greutate corporală de 75 kg sau mai mare, Abataceptum se va administra respectând schema terapeutică cu dozele recomandate pentru adulţi, fără a se depăşi o doză maximă de 1000 mg. Abataceptum se va administra sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 30 minute. După administrarea iniţială, abataceptum trebuie administrat la 2 şi la 4 săptămâni după prima perfuzie şi la interval de 4 săptămâni după aceea. … Abataceptum se poate administra în regim de monoterapie în caz de intoleranţă la metotrexat sau atunci când tratamentul continuu cu metotrexat este ineficient.d) Tratamentul cu Tocilizumabum este indicat în asociere cu metotrexat la pacienţii cu artrită idiopatică juvenilă forma sistemică care au avut un răspuns inadecvat la tratamentele anterioare cu AINS şi corticosteroizi sistemici, precum şi în asociere cu metotrexat, la pacienţii cu vârsta de peste 2 ani cu artrită idiopatică juvenilă poliarticulară (cu factor reumatoid pozitiv sau negativ şi oligoarticulară extinsă) care au avut un răspuns inadecvat la tratamentul anterior cu metotrexat. … Tocilizumabum poate fi administrat şi în monoterapie atunci când tratamentul cu metotrexat a dus la efecte secundare majore.Pentru pacienţii cu artrită idiopatică juvenilă forma sistemică cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg, doza de tocilizumabum este de 8 mg/kgc administrat în pev o dată la 2 săptămâni, iar pentru pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg, doza este 12 mg/kgc administrat în pev o dată la 2 săptămâni. Doza se calculează la fiecare administrare şi se ajustează în funcţie de greutatea corporală.Pentru pacienţii cu artrită idiopatică juvenilă forma poliarticulară cu greutate mai mare sau egală cu 30 kg, doza de tocilizumabum este de 8 mg/kgc administrat în pev o dată la 4 săptămâni, iar pentru pacienţii cu greutate mai mică de 30 kg, doza este 10 mg/kgc administrat în pev o dată la 4 săptămâni. Doza se calculează la fiecare administrare şi se ajustează în funcţie de greutatea corporală.III. Evaluarea răspunsului la tratamentul cu agenţi biologiciLa pacienţii nonresponderi la unul dintre agenţii biologici sau care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea tratamentului, în baza unui referat medical justificativ, motivat cu documente medicale, medicul curant este singurul care poate propune schimbarea tratamentului cu un alt agent biologic cu precizarea ca nu este permisă folosirea unui biosimilar după produsul original al acestuia care nu a fost eficient sau a produs o reacţie adversă (inversul afirmaţiei fiind şi el corect).Pe baza evoluţiei scorurilor din sistemul ACR: număr total de articulaţii afectate, scara vizuală analogă/pacient (SVAp), scara vizuală analogă/medic (SVAm), VSH şi CRP cantitativ.1. Definirea ameliorării:a) > = 30% reducere a scorului în cel puţin 3 din cele 5 criterii şi (eventual); … b) > = 30% creştere a scorului în nu mai mult decât unul dintre cele 5 criterii. … 2. Definirea agravării (puseului):a) > = 30% creştere a scorului în cel puţin 3 din cele 5 criterii şi (eventual); … b) > = 30% reducere a scorului în nu mai mult decât unul dintre cele 5 criterii sau c) cel puţin 2 articulaţii rămase active. … IV. Criterii de excludere din tratamentul cu agenţi biologici a pacienţilor:1. fete gravide, care alăptează sau active din punct de vedere sexual şi care nu utilizează mijloace contraceptive eficiente;2. infecţii severe precum: sepsis, abcese, infecţii oportuniste, infecţie a unei proteze articulare aflate în situ etc.;3. tuberculoză activă;4. afecţiuni maligne;5. bolnavi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA III – IV);6. bolnavi cu LES sau sindroame lupus-like;7. reacţii de hipersensibilitate la substanţa activă sau la excipienţi (anafilaxie, reacţii anafilactoide).V. PrecauţiiNu se vor administra concomitent două medicamente biologice.Nu se vor administra vaccinuri vii atenuate în timpul tratamentului sau în primele 3 luni de la întreruperea sa.Înaintea iniţierii tratamentului biologic, se recomandă ca bolnavii să fie complet vaccinaţi, în acord cu schemele de vaccinare din programele naţionale, plus vaccinările antipneumococice, antivaricelă, antihepatita A.NOTĂ:1. Medicul curant care are dreptul de a prescrie tratament completează fişa pacientului care conţine date despre: diagnosticul cert de artrită idiopatică juvenilă după criteriile ACR, confirmat într-un centru universitar; istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare– preparate, doze, evoluţie sub tratament, data iniţierii şi data opririi tratamentului); recomandarea tratamentului cu agenţi biologici (justificare); starea clinică (număr de articulaţii dureroase/tumefiate, redoare matinală, deficite funcţionale) şi nivelul reactanţilor de fază acută (VSH, CRP cantitativ).2. La iniţierea tratamentului cu agenţi biologici este obligatorie menţionarea rezultatului testării QuantiFERON TB Gold Test (teste imunologice de tip IGRA ≥ interferon gamma release assay) sau a testării cutanate la tuberculină (TCT).Înaintea iniţierii tratamentului biologic, părintele sau tutorele legal al pacientul pediatric va face dovada, cu un document eliberat de medicul de familie, a vaccinării complete conform schemei de vaccinări obligatorii, precum şi dovada vaccinărilor antipneumococică, antivaricelă şi antihepatită A sau dovada că pacientul pediatric a prezentat aceste boli. În situaţia în care schema de vaccinare obligatorie este incompletă şi/sau nu se poate face dovada vaccinărilor antipneumococică, antivaricelă şi antihepatită A, medicul curant are obligaţia de a aduce la cunoştinţa părintelui sau tutorelui legal al pacientul pediatric riscurile legate de schema incompletă de vaccinare şi să îşi asume în scris aceste riscuri.3. Medicul curant are obligaţia să discute cu părintele sau tutorele legal al pacientul pediatric starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii şi necesitatea administrării corecte a tratamentului biologic, inclusiv asocierea tratamentului biologic cu Dmards.4. Medicul curant care întocmeşte dosarul poartă întreaga răspundere pentru corectitudinea informaţiilor medicale incluse şi va asigura permanent caracterul confidenţial al informaţiei despre pacient. Medicul curant va solicita părintelui sau tutorelui legal să semneze o declaraţie de consimţământ privind tratamentul aplicat, riscurile legate de schema incompletă de vaccinare, după caz, şi prelucrarea datelor medicale ale pacientului pediatric în scopuri ştiinţifice şi medicale.Declaraţia de consimţământ privind tratamentul aplicat va fi reînnoită doar dacă se modifică schema terapeutică, agentul biologic sau medicul curant. În restul situaţiilor declaraţia de consimţământ se trimite o singură dată.VI. PrescriptoriMedicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, completează personal în dosarul pacientului care conţine date despre: diagnosticul cert de artrită idiopatică juvenilă după criteriile ACR; istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare – preparate, doze, evoluţie sub tratament, data iniţierii şi data opririi tratamentului); recomandarea tratamentului cu agenţi biologici (justificare); starea clinică (număr de articulaţii dureroase/tumefiate, redoare matinală, deficite funcţionale) şi nivelul reactanţilor de fază acută a inflamaţiei (VSH, CRP cantitativ), avizul medicului pneumolog în cazul în care determinarea QuantiFERON TB sau a TCT este pozitivă. Scala analogă vizuală (VAS) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient este completată direct de pacient pe fişă, aceasta fiind semnată şi datată de către părinte sau tutorele legal.Dosarul completat şi semnat de către medicul curant se depune la casa de asigurări de sănătate care decontează tratamentul pacientului.Pentru iniţierea terapiei biologice se impune certificarea de către un medic în specialitatea pediatrie, cu atestat de studii complementare în reumatologie pediatrică dintr-un centru universitar (Bucureşti, Oradea, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Timişoara) a diagnosticului, a gradului de activitate al bolii şi a necesităţii instituirii tratamentului biologic.Începând cu data intrării în vigoare a prezentului protocol, cu excepţia situaţiilor de administrare a tratamentului biologic aprobat de Comisia de experţi de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în monoterapie (monoterapia biologică justificată cu documente medicale), pentru menţinerea şi monitorizarea eficienţei terapiei biologice, medicul curant care emite prescripţia cu tratamentul biologic aprobat va emite pacientului şi o prescripţie distinctă cu Dmards. Semestrial, Comisia de experţi de la nivelul CNAS va analiza Dmards ca prescriere în PIAS. Comisia de experţi de la nivelul CNAS nu va aproba continuarea terapiei biologice în situaţia în care constată în PIAS lipsa nejustificată a prescrierii Dmards de către medicul curant în asociere cu terapia biologică. În situaţia în care, pacientul şi-a achiziţionat din surse proprii tratamentul cu Dmards asociat terapiei biologice, la reevaluarea periodică în vederea aprobării terapiei biologice, pacientul va prezenta medicului sau curant o dovadă auditabilă, dovadă ce va justifica lipsa prescrierii Dmards în PIAS.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 104 cod (L039M): DCI PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN ARTRITA IDIOPATICĂ JUVENILĂ PRIVIND UTILIZAREA AGENŢIOLOR BIOLOGICI ADALIMUMABUM****, ETANERCEPTUM****, ABATACEPTUM****, TOCILIZUMABUM**** a fost modificat de pct. 33 din anexa la ORDINUL nr. 1.036 din 20 decembrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1.050 din 27 decembrie 2016.Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 105 cod (L040M); Protocol terapeutic în artropatia psoriazică privind utilizarea agenţilor biologici Infliximabum**** (original şi biosimilar), Adalimumabum****, Etanerceptum****, Golimumabum****I. Definiţia afecţiunii/Stadializarea afecţiuniiArtropatia psoriazică (AP) este o artropatie inflamatorie cu prevalenţa cuprinsă între 0,1 şi 1% ce apare la aproximativ o treime din bolnavii afectaţi de psoriazis, având o distribuţie egală între sexe. Artropatia psoriazică este recunoscută a avea potenţial eroziv şi distructiv la aproximativ 40-60% din pacienţi, cu o evoluţie progresivă încă din primul an de la diagnostic. Asemănător cu artrita reumatoidă, artropatia psoriazică poate produce leziuni articulare cronice, deficit funcţional şi un exces de mortalitate, cu costuri medicale şi sociale semnificative.Diagnosticul cert de artropatie psoriazică este realizat cu ajutorul criteriilor CASPAR (Classification criteria for Psoriatic Arthritis):Artrita definită periferică şi/sau afectare axială plus 3 puncte din următoarele:– psoriazis manifest;– istoric personal de psoriazis (în absenţa manifestării curente);– istoric familial pozitiv pentru psoriazis (în absenţa psoriazisului manifest şi a istoricului personal de psoriazis);– dactilită;– reacţii osoase juxtaarticulare-periostită;– absenţa factorului reumatoid;– distrofie unghială.Artrita definită periferică poate avea următoarele forme clinice:– oligoartrita asimetrică;– poliartrita simetrică;– artrita IFD;– artrita mutilantă.Afectarea axială în artropatia psoriazică cuprinde una din următoarele manifestări:– sacroiliita;– spondilita;– entezita achiliană.II. Tratamentul artropatiei psoriazice– Antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) se folosesc pentru controlul durerii şi al simptomelor, mai ales în formele cu afectare axială.– La pacienţii cu boală activă şi afectare periferică tratamentul cu medicamente de fond remisive trebuie început cât mai devreme (ideal în primele 6 săptămâni de la diagnostic).Cele mai utilizate terapii remisive sunt reprezentate de:– Methotrexatum (MTX) – doza maximă uzuală: 20 mg/săptămână – reprezintă de obicei preparatul remisiv de prima alegere, cu excepţia cazurilor când este contraindicat.– Leflunomidum (LEF) – 20 mg/zi – poate fi prescris inclusiv ca primă alegere, fiind o alternativă la MTX, sau când MTX este contraindicat.– Sulfasalazinum (SSZ) – doza uzuală 2-3 g/zi – poate fi prescris inclusiv ca primă alegere, fiind o alternativă la MTX sau când MTX este contraindicat.– Ciclosporinum 3 – 5 mg/kgc/zi.– Terapia anti TNF alfa.În funcţie de particularităţile cazului tratat şi de gradul de activitate al bolii, medicul curant formulează schema de tratament şi indică aceste preparate remisive, care se pot utiliza singure sau în asociere. În funcţie de evoluţie, care este monitorizată clinic şi biologic, de obicei lunar, dar cel puţin o dată la fiecare 3 luni, medicul curant va modifica schema de tratament, urmărind controlul cât mai adecvat al bolii.Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca nonresponder sau parţial responder la tratamentul remisiv clasic, situaţie în care se poate indica utilizarea terapiilor blocante de TNF alfa.Criterii de includere a pacienţilor cu artropatie psoriazică în tratamentul cu blocanţi de TNF alfa (Infliximabum****, Adalimumabum****, Etanerceptum****, Golimumabum****)1. Diagnostic cert de artropatie psoriazică conform criteriilor CASPAR2. Boală activă şi severăBoala activă se defineşte ca prezenţa a cel puţin 5 articulaţii dureroase şi tumefiate (evaluarea articulară la artropatia psoriazică se face pentru 68 de articulaţii dureroase şi 66 de articulaţii tumefiate; prezenţa dactilitei sau a entezitei se cuantifică ca o articulaţie), în cel puţin două ocazii diferite, separate între ele printr-un interval de cel puţin o lună împreună cu cel puţin două criterii din următoarele:a) VSH mai mare 28 mm la o oră; … b) proteina C reactivă (PCR) x 3 valoarea normală (determinată cantitativ, nu se admit evaluări calitative sau semicantitative); … c) evaluarea globală a pacientului privind evoluţia bolii (pe scala VAS de 0-100, care notează cu 0 = boala inactivă şi 100 = boală foarte activă), cu un scor între 60 şi 100; … d) evaluarea globală a medicului privind evoluţia bolii (pe scala VAS de 0-100, care notează cu 0 = boală inactivă şi 100 = boală foarte activă), cu un scor între 60 şi 100; … e) la iniţierea terapiei biologice, medicul curant are obligaţia să efectueze şi evaluarea bolii atât de către medic, cât şi de către pacient pe scala Likert de 1-5, care notează cu 1 = foarte bine, fără simptome, fără limitarea activităţii normale şi 5 = foarte rău, cu simptome severe cu imposibilitatea desfăşurării activităţilor normale (vezi mai jos scala Likert), utilă pentru monitorizarea răspunsului la tratament. … 3. Lipsa de răspuns la tratamentul remisiv administratUn pacient cu artropatie psoriazică poate fi considerat ca nonresponder la terapia remisivă clasică în cazul persistenţei semnelor şi simptomelor de artropatie psoriazică activă, în pofida a cel puţin două cure terapeutice cu câte un preparat remisiv, administrat la dozele maxime recomandate, respectiv: 20 mg/săptămână pentru Methotrexatum; 20 mg/zi pentru Leflunomidum; 2-3 g/zi Sulfasalazinum; 3-5 mg/kgc/zi pentru Ciclosporinum – timp de cel puţin 12 săptămâni fiecare.Screeningul necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologiceÎnaintea iniţierii terapiei cu oricare dintre agenţii biologici se va evalua riscul pacientului cu artrită psoriazică de a dezvolta tuberculoză şi reactivarea unei hepatite cronice B, C sau D (în condiţiile în care această populaţie are risc mare de TB şi de reactivare mai ales a infecţiei cronice cu virus hepatitic B, C sau D).1. TuberculozaÎnaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu artropatie psoriazică de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologic mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculină (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la TCT (TCT) ≥ 5 mm se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog. Se recomandă repetarea periodică a screeningului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau TCT), de obicei la 6-12 luni (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al artropatiei psoriazice elaborat de Societatea Român de Reumatologie.2. Hepatitele viraleŢinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic să se efectueze screeningul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B, C şi D. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei terapii biologice sunt: pentru virusul hepatitic B (VHB): AgHBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti-HBc totali; pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti-VHC.Decizia de iniţiere a terapiei biologice la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică a artropatiei psoriazice poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice.Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu VHB, VHD şi VHC la pacienţii cu terapii biologice medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al artropatiei psoriazice elaborat de Societatea Română de Reumatologie.Scheme terapeutice cu blocanţi de TNF alfaLa pacienţii la care sunt îndeplinite criteriile privind iniţierea terapiei cu blocanţi TNF alfa medicul curant va alege un preparat biologic, ţinând seama de criteriile de excludere şi contraindicaţiile fiecărui produs în parte şi particularităţile pacientului.1. Infliximabum (original, biosimilar)****: în doze de 5 mg/kgc, în PEV, administrat în ziua 0 şi apoi la 2 şi 6 săptămâni, ulterior la fiecare 8 săptămâni.2. Etanerceptum****: 25 mg de 2 ori pe săptămână sau 50 mg o dată pe săptămână, subcutanat.3. Adalimumabum****: 40 mg o dată la 2 săptămâni, subcutanat.4. Golimumabum****: 50 mg injectabil subcutanat administrat o dată pe lună în aceeaşi dată a lunii. La pacienţii cu greutate peste 100 kg care nu ating răspunsul clinic după 3 sau 4 doze golimumab 50 mg se creşte doza la 100 mg o dată pe lună în aceeaşi dată a lunii.Toţi blocanţii de TNF alfa se utilizează de regulă asociat cu Methotrexatum (sau ca alternativă Leflunomidum, Sulfasazalzinum ori Cyclosporinum în caz de intoleranţă digestivă, reacţii adverse sau indisponibilitate pe piaţa farmaceutică a Methotrexatum).În cazul în care preparatul blocant TNF alfa nu se foloseşte asociat cu un remisiv sintetic din motive obiective, justificate şi documentate, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, monoterapia biologică, pe care o va justifica cu documente medicale.Evaluarea răspunsului la tratamentul cu blocanţi de TNF alfaTratamentul biologic anti TNF alfa este continuat atâta vreme cât pacientul răspunde la terapie (îndeplinind criteriile de ameliorare de mai jos) şi nu dezvoltă reacţii adverse care să impună oprirea terapiei. Evaluarea răspunsului la tratament se face la fiecare 6 luni de tratament efectiv.Răspunsul la tratament este apreciat prin:a) indicele compozit numit PsARC (Psoriatic Arthritis Response Criteria) (Criteriile de răspuns în artropatia psoriazică). Acesta include: … – numărul de articulaţii dureroase din 68 evaluate;– numărul de articulaţii tumefiate din 66 evaluate;– evaluarea bolii pe scară Likert (1-5) de către pacient;– evaluarea bolii pe scara Likert (1-5) de către medic;b) modificarea reactanţilor de fază acută a inflamaţiei (VSH, PCR) … ResponderPacientul este considerat responder şi poate continua tratamentul cu condiţia existenţei unui răspuns terapeutic, definit ca:A. Răspuns PsARC, adică ameliorarea a cel puţin 2 parametrii din cei 4 menţionaţi în PsARC (între care cel puţin unul trebuie să fie scor articular), în lipsa înrăutăţirii oricărui alt parametru urmărit.B. Ameliorarea reactanţilor de fază acută a inflamaţiei (VSH, PCR)1. Ameliorarea se defineşte prin:1.1. scăderea cu cel puţin 30% a scorurilor articulare (nr. de articulaţii dureroase, nr. de articulaţii tumefiate din 68, respectiv 66 evaluate);1.2. scăderea cu cel puţin o unitate a evaluărilor globale pe scala Likert (1-5) (pacient şi medic);2. Înrăutăţirea se defineşte prin:2.1. creşterea cu peste 30% a scorurilor articulare (nr. de articulaţii dureroase, nr. de articulaţii tumefiate din 68, respectiv 66 evaluate);2.2. creşterea cu o unitate sau mai mult a evaluărilor globale pe scala Likert (1-5) (pacient şi medic).Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca nonresponder la tratamentul administrat.RemisiuneaEste definită prin absenţa activităţii bolii la nivel articular periferic şi axial, cutanat, unghial, absenţa entezitei şi a dactilitei, prezenţa valorilor normale ale VSH şi PCR.NonresponderPacientul este considerat nonresponder dacă după 6 luni de tratament nu îndeplineşte criteriile de ameliorare menţionate anterior sau prezintă un criteriu de înrăutăţire. La pacienţii nonresponderi la tratamentul biologic administrat sau care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea respectivului tratament, în baza unui referat medical justificativ, motivat cu documente medicale, medicul curant este singurul care poate propune iniţierea tratamentului biologic cu un alt preparat anti TNF alfa.În cazul în care medicul curant constată lipsa de răspuns la tratamentul administrat sau apariţia unei reacţii adverse care să impună oprirea tratamentului, acesta poate recomanda modificarea schemei terapeutice înainte de împlinirea celor 6 luni prevăzute pentru evaluarea uzuală de eficacitate.Atitudinea la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă (boală inactivă)În conformitate cu recomandările EULAR şi ţinând cont de preocuparea pentru minimalizarea expunerii la riscurile implicite ale tratamentului biologic, se recomandă ca la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă (definită prin absenţa activităţii bolii la nivel articular periferic şi axial, cutanat, unghial, absenţa entezitei şi a dactilitei, prezenţa valorilor normale ale VSH şi PCR) la 2 evaluări consecutive la interval de 6 luni, se indică ca tratamentul biologic administrat să fie redus progresiv. Această reducere a expunerii la terapie biologică se face treptat, monitorizând evoluţia pacientului, cu posibilitatea revenirii în orice moment la schema iniţială în cazul unui puseu evolutiv de boală.Reducerea expunerii la agentul biologic se face după cum urmează:Infliximabum (original, biosimilar) utilizat în doza care a indus remisiunea – se creşte intervalul între perfuzii la 10 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 12 săptămâni, fără a se depăşi intervalul de 16 săptămâni între administrări;Etanerceptum pentru doza de 50 mg/săpt. injectabil subcutan – se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la 2 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.Adalimumabum 40 mg injectabil subcutan – se creşte intervalul între administrări la 3 săptămâni timp de 6 luni, apoi la o lună, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.Golimumabum 50 mg injectabil subcutan – se creşte intervalul la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 2 luni, în aceeaşi dată a lunii, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.Criterii de excludere din tratamentul cu blocanţi de TNFalfa a pacienţilor:1. pacienţi cu infecţii severe, precum: stare septică, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste; artrite septice pe o articulaţie nativă sau protezată în ultimele 12 luni;2. pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV);3. antecedente de hipersensibilitate la infliximabum, la etanerceptum, la adalimumabum, la golimumabum sau la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;4. readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni (în cazul DCI infliximabum);5. administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;6. sarcina/alăptarea pentru agenţii TNF menţionaţi (Infliximabum, adalimumabum, golimumabum, etanerceptum);7. afecţiuni maligne, exceptând carcinomul bazocelular sau neoplazii diagnosticate şi tratate cu peste 5 ani în urmă; avizul oncologului este obligatoriu;8. pacienţi cu lupus sau sindroame asemănătoare lupusului;9. orice contraindicaţii recunoscute ale blocanţilor de TNF a;10. blocanţii TNF folosesc cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC sau VHB/VHD, cu avizul şi recomandarea terapeutică a medicului gastroenterolog/boli infecţioase şi cu monitorizare atentă;11. terapia PUVA cu doze mai mari de 1.000 jouli;12. lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament;13. pierderea calităţii de asigurat;14. în cazul nonaderenţei la tratament, medicul curant va evalua oportunitatea continuării terapiei biologice, având în vedere îndeplinirea tuturor criteriilor de continuare/modificare a terapiei.III. PrescriptoriMedicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, completează personal dosarul pacientului, care conţine date despre:– informaţii demografice şi generale despre pacient;– diagnosticul cert de artropatie psoriazică conform criteriilor CASPAR;– istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare – preparate, doze, data iniţierii şi data opririi tratamentului, evoluţie sub tratament), prezenţa manifestărilor sistemice sau nonarticulare;– antecedente semnificative şi comorbidităţi;– starea clinică actuală [NAD, NAT, VAS (pacient, medic), Likert (pacient, medic), deficite funcţionale];– nivelul reactanţilor de fază acută (VSH, CRP cantitativ);– rezultatele screeningului pentru TBC (inclusiv rezultat test QuantiFERON), avizul medicului pneumolog în cazul unui rezultat pozitiv;– rezultatele testelor pentru VHB ,VHC şi VHD, avizul medicului gastroenterolog sau infecţionist în cazul unui rezultat pozitiv;– alte teste de laborator relevante, conform fişei de evaluare;– evaluarea gradului de leziuni osteo-articulare (imagistic: radiologic);– justificarea recomandării tratamentului cu agenţi biologici (verificarea îndeplinirii criteriilor de protocol);– preparatul biologic recomandat: DCI şi denumire comercială, precizând doza şi schema terapeutică.Scala VAS şi scala Likert de evaluare a bolii de către pacient este completată direct de pacient pe fişă, acesta semnând şi datând personal.Pentru iniţierea terapiei biologice se impune certificarea de către un medic în specialitatea reumatologie dintr-un centru universitar (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Craiova, Timişoara) a diagnosticului, a gradului de activitate al bolii şi a necesităţii instituirii tratamentului biologic. În acest sens, la dosarul de iniţiere a terapiei biologice se va anexa copia biletului de externare semnat şi parafat de un medic în specialitatea reumatologie. Indicaţia tratamentului biologic va fi în mod explicit avizată (cu semnătură, parafă) de şeful de secţie sau compartiment cu specialitate reumatologie al clinicii universitare sau, după caz, al secţiei de reumatologie/compartiment dintr-un spital clinic din centrul universitar respectiv.Medicul curant care întocmeşte dosarul poartă întreaga răspundere pentru corectitudinea informaţiilor medicale incluse, având obligaţia de a păstra copii de pe documentele-sursă ale pacientului şi a le pune la dispoziţia Comisiei de experţi de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sau a organelor de audit competente, la solicitarea acestora. Va fi asigurat permanent caracterul confidenţial al informaţiei despre pacient.Medicul curant are obligaţia să discute cu pacientul starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii, justificând indicaţia de tratament biologic. Vor fi detaliate atât beneficiile previzibile, cât şi limitele şi riscurile potenţiale ale acestor terapii, vor fi discutate diversele variante de tratament disponibil (preparate şi scheme terapeutice), precum şi monitorizarea necesară, astfel încât pacientul să fie complet informat asupra tuturor aspectelor legate de tratamentul biologic recomandat. Medicul curant va solicita pacientului să semneze o declaraţie de consimţământ informat privind tratamentul recomandat, care va include în clar DCI şi numele comercial al preparatului recomandat şi va fi semnată şi datată personal de către pacient. Consimţământul este obligatoriu la iniţierea tratamentului biologic, precum şi pe parcursul acestuia, dacă: se schimbă schema terapeutică (DCI sau preparat comercial, doza sau frecvenţa de administrare) sau pacientul trece în grija altui medic curant. Medicul curant are obligaţia de a păstra originalul consimţământului informat, care face parte integrantă din dosarul pacientului.Originalul dosarului pacientului, împreună cu toate documentele anexate (evaluări clinice şi de laborator, imagistice etc.), constituie documentul-sursă faţă de care, la nevoie, se poate face auditarea datelor furnizate, inclusiv în format electronic (introduse în aplicaţia informatică Registrul român de boli reumatice).–––-Ultimul paragraf de la pct. III "Prescriptori" al protocolului terapeutic corespunzător poziţiei nr. 105 cod (L040M) a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.Scara Likert pentru Artropatia psoriazicăPacient: "Luând în considerare toate aspectele prin care artrita vă afectează, cum vă simţiţi astăzi?" ┌───────┐ ┌───────┐ ┌───────┐ ┌───────┐ ┌───────┐ │ 1 │─>│ 2 │─>│ 3 │─>│ 4 │─>│ 5 │ └───────┘ └───────┘ └───────┘ └───────┘ └───────┘ ┌────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────┐ │Foarte bine │ │Foarte rău │ │ │ │ │ │Fără simptome │ │Cu simptome severe │ │ │ │ │ │Fără limitarea activităţilor│ │Imposibilitatea desfăşurării│ │normale │ │activităţilor normale │ └────────────────────────────┘ └────────────────────────────┘Medic: "Luând în considerare toate aspectele prin care artrita afectează pacientul dvs., cum consideraţi că se simte astăzi?" ┌───────┐ ┌───────┐ ┌───────┐ ┌───────┐ ┌───────┐ │ 1 │─>│ 2 │─>│ 3 │─>│ 4 │─>│ 5 │ └───────┘ └───────┘ └───────┘ └───────┘ └───────┘ ┌────────────────────────────┐ ┌────────────────────────────┐ │Foarte bine │ │Foarte rău │ │ │ │ │ │Fără simptome │ │Cu simptome severe │ │ │ │ │ │Fără limitarea activităţilor│ │Imposibilitatea desfăşurării│ │normale │ │activităţilor normale │ └────────────────────────────┘ └────────────────────────────┘–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 105 cod (L040M): Protocol terapeutic în artropatia psoriazică privind utilizarea agenţilor biologici Infliximabum**** (original şi biosimilar), Adalimumabum****, Etanerceptum****, Golimumabum**** a fost înlocuit cu cel prevăzut în anexa 6 din ORDINUL nr. 524 din 30 iulie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 3 august 2015, conform modificării aduse de pct. 6 al art. I din acelaşi act normativ.Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 106 cod (L041M): Protocol terapeutic în spondilita anchilozantă privind utilizarea agenţilor biologici: Infliximabum****(original şi biosimilar), Etanerceptum****, Adalimumabum****, Golimumabum****I. Definiţia afecţiuniiSpondilita anchilozantă (SA), care face parte din grupul spondilartritei axiale, este o boală inflamatorie cronică care interesează predominant coloana vertebrală, dar şi articulaţiile periferice, caracteristica majoră fiind afectarea precoce a articulaţiilor sacroiliace. Impactul socioeconomic al spondilitei anchilozante este reprezentat de:1. prevalenţa (0,5%-1%), debutul la vârste tinere (18-30 ani), în perioada cea mai productivă a vieţii;2. evoluţie rapid progresivă spre anchiloză ce determină pensionarea în primul an după diagnostic a 5% dintre pacienţi şi invaliditatea a 80% dintre pacienţi după 10 ani; speranţa de viaţă a pacienţilor este redusă cu 5-10 ani.3. costuri indirecte mari (aproximativ 75%) prin pensionare înaintea limitei de vârstă, invaliditate severă ce nu permite autoîngrijirea, pacienţii având frecvent nevoie de însoţitor.II. Tratamentul spondilitei anchilozanteTratamentul trebuie ghidat în funcţie de:a) manifestări clinice actuale ale bolii (axiale, periferice, extraarticulare); … b) simptomatologia pacientului şi factori de prognostic: … – activitatea bolii/inflamaţie;– durere;– nivel de funcţionalitate/dizabilitate;– afectare a articulaţiilor coxofemurale, anchiloze la nivelul coloanei;c) factori individuali (sex, vârstă, comorbidităţi, medicaţie concomitentă); … d) dorinţele şi expectativele pacientului. … Cele mai utilizate terapii sunt:– Antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) – au fost primele şi pentru mult timp singurele medicamente folosite în tratamentul pacienţilor cu spondilartrite. Evaluarea eficacităţii AINS necesită administrarea unor doze maxime pe o perioadă de minimum de 6 săptămâni.– Sulfasalazinum – este cel mai folosit medicament de fond cu nivel de indicaţie în tratamentul afectărilor periferice din spondilita anchilozantă. Nu influenţează evoluţia formelor axiale sau entezitele. Doza eficientă de sulfasalazinum este de 2-3 g/zi oral, tratamentul fiind iniţiat cu 500 mg/zi şi crescut progresiv până la doza eficientă. Se consideră nonresponder la SSZ lipsa de ameliorare după 4 luni de tratament.– Terapia biologică a modificat prognosticul pacienţilor cu spondilită anchilozantă, determinând nu doar ameliorări semnificative ale activităţii bolii, ci şi oprirea evoluţiei bolii într-un stadiu avantajos, permiţând reintegrarea socială a pacienţilor tineri condamnaţi la invaliditate, cu scăderea costurilor totale şi în special a celor indirecte datorate handicapului şi echilibrarea balanţei cost/beneficiu.Criterii de includere a pacienţilor cu spondilită anchilozantă în tratamentul cu blocanţi de TNFalfa (Infliximabum****, Adalimumabum****, Etanerceptum****, Golimumabum****):1. Diagnostic cert de spondilită anchilozantă conform criteriilor New York (1984), adaptate:a) durere lombară joasă şi redoare matinală de peste 3 luni care se ameliorează cu efortul şi nu dispare în repaus; … b) limitarea mişcării coloanei lombare în plan sagital şi frontal; … c) limitarea expansiunii cutiei toracice, faţă de valorile normale corectate; … d) criteriul imagistic: sacroiliita unilaterală grad 3-4 sau sacroiliita bilaterală grad 2-4 radiografic sau prezenţa de leziuni active (acute) pe IRM reprezentate în special de edem osos subcondral. … Diagnosticul cert de spondilită anchilozantă presupune prezenţa criteriului imagistic asociat cel puţin unui criteriu clinic.2. Boala activă şi severă– BASDAI > 6 la 2 evaluări succesive separate de cel puţin 4 săptămâni şi ASDAS ≥ 2,5 (boală cu activitate înaltă sau foarte înaltă)– VSH > 28 mm/h şi/sau proteina C reactivă (PCR) de 3 ori valoarea normală (determinată cantitativ, nu se admit evaluări calitative sau semicantitative).BASDAI (Bath Ankylosing Spondylitis Activity Index) care este format din 6 întrebări privind principalele 5 simptome din spondilită anchilozantă: oboseală, durerea coloanei cervicale, toracale sau lombare, durerea/tumefacţia articulaţiilor periferice, durerea la atingere ori presiune la nivelul entezelor, redoare matinală (severitate, durată). Aprecierea se face folosind scala analogă vizuală (VAS) – o scală de 0-10, în care se notează cu 0 = absenţa durerii, oboselii şi 10 = durere sau oboseală foarte severă. Se face scorul total adunând întrebările 1-4 cu media întrebărilor 5 şi 6, iar rezultatul se împarte la 5 (vezi anexa ASDAI).ASDAS (Ankylosing Spondylitis Disease Activity Score) este format din 5 variabile: durerea lombară cuantificată în întrebarea nr. 2 din BASDAI, durata redorii matinale cuantificată prin întrebarea nr. 6 din BASDAI, VAS (0-10) care cuantifică activitatea bolii de către pacient în ultima săptămână, durerile şi tumefacţiile articulare resimţite de pacient cuantificate prin întrebarea nr. 3 din BASDAI, VSH (la 1 h) sau PCR cantitativ (mg/l)În funcţie de valorile scorului ASDAS activitatea bolii se împarte pe următoarele paliere:– ASDAS ≥ 3,5 (boală cu activitate foarte înaltă)– ASDAS ≥ 2,1 şi <3,5 (boală cu activitate înaltă)– ASDAS > 1,3 şi <2,1(boală cu activitate medie)– ASDAS ≤ 1,3 (boală inactivă)3. Eşecul terapiilor tradiţionalea) cel puţin 2 AINS administrate continuu, cel puţin 6 săptămâni fiecare, la doze maxim recomandate sau tolerate pentru pacienţii cu forme axiale. Pacienţii cu afectare axială nu au nevoie de DMARD (sulfasalazinum) înainte de terapia biologică; … b) sulfasalazinum în formele periferice, cel puţin 4 luni de tratament la doze maxim tolerate (2-3 g/zi); … c) răspuns ineficient la cel puţin o administrare de corticosteroid injectabil local în artritele periferice şi/sau entezitele active, dacă este indicată. … 4. Prezenţa afectărilor articulaţiilor coxofemurale şi a manifestărilor extraarticulare reprezintă factori adiţionali ce permit administrarea terapiei anti TNFalfa la un scor mai mic de activitate al bolii cu un BASDAI > 4 sau la un scor al ASDAS intre 2,1 şi 2,5.Screeningul necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologice1. TuberculozaÎnaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu spondilită anchilozantă de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologic mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculina (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la TCT (TCT ≥ 5 mm) se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog). Se recomandă repetarea periodică a screening-ului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau TCT), de obicei la 6-12 luni (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al spondilitei anchilozante elaborat de Societatea Română de Reumatologie.2. Hepatitele viraleŢinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic să se efectueze screening-ul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B, C şi D. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei terapii biologice sunt: pentru virusul hepatitic B (VHB): AgHBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti-HBc totali; pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti-VHC.Decizia de iniţiere a terapiei biologice la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică a spondilitei anchilozante poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice.Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu VHB, VHD şi VHC la pacienţii cu terapii biologice medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al spondilitei anchilozante elaborat de Societatea Română de Reumatologie.Scheme terapeutice cu blocanţi de TNFalfaLa bolnavii la care sunt îndeplinite criteriile privind iniţierea terapiei cu blocanţi TNFalfa medicul curant va alege, în funcţie de particularităţile cazului şi caracteristicile produselor disponibile, preparatul blocant TNF pe care îl consideră adecvat, urmând apoi schema proprie de administrare pentru fiecare dintre acestea, astfel:1. Infliximabum (original şi biosimilar)****: indicat în spondilita anchilozantă conform criteriilor NY se utilizează în doze de 5 mg/kgc, în PEV, administrat în ziua 0 şi apoi la 2 şi 6 săptămâni, ulterior la fiecare 8 săptămâni.2. Etanerceptum****: indicat în spondilita anchilozantă conform criteriilor NY, 25 mg de două ori pe săptămână sau 50 mg o dată pe săptămână, subcutanat.3. Adalimumabum****: indicat în spondilita anchilozantă conform criteriilor NY, 40 mg o dată la două săptămâni, subcutanat.4. Golimumab****: indicat în spondilita anchilozantă conform criteriilor NY, 50 mg lunar în aceeaşi dată a lunii subcutanat. La pacienţii cu greutatea > 100 kg care nu ating răspunsul clinic după 3 sau 4 doze de golimumab 50 mg lunar poate fi folosită doza de 100 mg injectabil subcutan o dată pe lună în aceeaşi dată a lunii.Evaluarea răspunsului la tratamentul cu blocanţi de TNFalfaEvaluarea răspunsului la tratament se face la 6 luni ţinând cont de următoarele elemente:–––-Teza I de la secţia "Evaluarea răspunsului la tratamentul cu blocanţi de TNFa" a protocolului terapeutic corespunzător poziţiei nr. 106 cod (L041M) a fost modificată de pct. 6 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.1. Dinamica ASDAS definită ca diferenţă între ASDAS-ul anterior şi cel actual (DeltaASDAS)– Delta ASDAS ≥ 1,1 – Ameliorare clinică importantă– Delta ASDAS ≥ 2 – Ameliorare clinică majoră– Delta ASDAS <1,1 – Ameliorare absentă2. Dinamica BASDAI care se defineşte ca modificare procentuală (%) sau scăderea acestuia în valoare absolută, faţă de evaluarea anterioară.Continuarea tratamentului se face dacă:a) se înregistrează ameliorare de peste 50% a BASDAI faţă de momentul iniţierii terapiei; … b) se înregistrează o scădere a valorilor VSH şi/sau CRP cu peste 50% faţă de valoarea de la iniţierea tratamentului; … c) Delta ASDAS ≥ 1,1 sau boala cu activitate medie ASDAS >1,3 şi <2,1 acceptată doar în primul an de tratament, ţintă fiind ASDAS ≤ 1,3 (boală inactivă). … d) pentru pacienţii cu boală veche se poate continua tratamentul dacă ASDAS este între 1,3 şi 2,1. … –––-Lit. d) de la secţ. "Continuarea tratamentului se face dacă:" a protocolului terapeutic corespunzător poziţiei nr. 106 cod (L041M) a fost introdusă de pct. 7 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.Acest profil se raportează faţă de iniţiere sau faţă de evaluarea anterioară.Medicul curant este cel care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca nonresponder la tratamentul administrat. Apariţia unei reacţii adverse poate impune schimbarea terapiei biologice.Se consideră cazul ca non responder dacă: ASDAS ≥ 3,5 (boala cu activitate foarte înaltă) şi/sau Delta ASDAS <1,1, BASDAI 4), VSH şi/sau CRP > 50% faţă de momentul iniţierii tratamentului.În această situaţie se impune schimbarea terapiei biologice cu un alt blocant TNF. În această situaţie o nouă evaluare se va face la 3 luni. Lipsa de ameliorare a criteriilor enunţate după schimbări succesive ale agenţilor biologici duce la oprirea tratamentului anti TNFalfa. În caz de discordanţe între valorile ASDAS şi Delta ASDAS cu cele ale BASDAI, vor prima la evaluarea răspunsului ASDAS şi Delta ASDAS.Atitudinea la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă (boală inactivă)În conformitate cu recomandările EULAR şi ţinând cont de preocuparea pentru minimalizarea expunerii la riscurile implicite ale tratamentului biologic, se recomandă ca la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă (boală inactivă) ASDAS ≤ 1,3 şi valori normale VSH şi PCR la 2 evaluări succesive (la interval de minimum 6 luni între evaluări) tratamentul biologic administrat să fie redus treptat. Această reducere a expunerii la terapie biologică se face treptat, monitorizând evoluţia pacientului, cu posibilitatea revenirii în orice moment la schema iniţială în cazul unui puseu evolutiv de boală.Reducerea expunerii la agentul biologic se face după cum urmează:Infliximabum (original, biosimilar) utilizat în doza care a indus remisiunea – se creşte intervalul între perfuzii la 10 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 12 săptămâni, fără a se depăşi intervalul de 16 săptămâni între administrări;Etanerceptum pentru doza de 50 mg/săpt. injectabil subcutan – se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la 2 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic. Alternativ se poate folosi doza de 25 mg la 5 zile timp de 6 luni, apoi 25 mg/săpt., cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.Adalimumabum 40 mg injectabil subcutan se creşte intervalul între administrări la 3 săptămâni pentru 6 luni, apoi la o lună, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.Golimumabum 50 mg injectabil subcutan se creşte intervalul la 6 săptămâni pentru 6 luni, apoi la 2 luni, în aceeaşi dată a lunii, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.Criterii de excludere din tratamentul cu blocanţi de TNFalfa a pacienţilor:1. pacienţi cu infecţii severe precum: stare septică, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste artrite septice pe o articulaţie nativă sau protezată în ultimele 12 luni;2. pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV);3. antecedente de hipersensibilitate la infliximabum, la etanerceptum, la adalimumabum, la golimumab sau la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;4. readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni (în cazul DCI infliximabum);5. administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;6. sarcina/alăptarea pentru agenţii TNF menţionaţi (infliximabum, adalimumabum, golimumabum, etanerceptum);7. afecţiuni maligne exceptând carcinomul bazocelular sau neoplazii diagnosticate şi tratate cu peste 5 ani în urmă; avizul oncologului este obligatoriu;8. pacienţi cu lupus sau sindroame asemănătoare lupusului;9. orice contraindicaţii recunoscute ale blocanţilor de TNF alfa;10. blocanţii TNFalfa se folosesc cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC sau VHB, cu avizul şi recomandarea terapeutică a medicului gastroenterolog sau infecţionist şi cu monitorizare atentă;11. lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament;12. pierderea calităţii de asigurat;13. în cazul nonaderenţei la tratament medicul curant va evalua oportunitatea continuării terapiei biologice, având în vedere îndeplinirea tuturor criteriilor de continuare/modificare a terapiei.III. PrescriptoriMedicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, completează personal dosarul pacientului, care conţine date despre:– informaţii demografice şi generale despre pacient;– diagnosticul cert de spondilită anchilozantă conform criteriilor NY;– istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare – preparate, doze, data iniţierii şi data opririi tratamentului, evoluţie sub tratament), prezenţa manifestărilor sistemice sau nonarticulare;– antecedente semnificative şi comorbidităţi;– starea clinică actuală (NAD, NAT, redoare matinală, deficite funcţionale);– BASDAI, ASDAS;– nivelul reactanţilor de fază acută (VSH, PCR cantitativ);– rezultatele screeningului pentru TBC (inclusiv rezultat test Quantiferon), avizul medicului pneumolog în cazul unui rezultat pozitiv;– rezultatele testelor pentru VHB, VHC, VHD avizul medicului gastroenterolog/infecţionist în cazul unui rezultat pozitiv;– alte teste de laborator relevante, conform fişei de evaluare;– evaluarea gradului de leziuni osteoarticulare (imagistic: radiologic/IRM);– justificarea recomandării tratamentului cu agenţi biologici (verificarea îndeplinirii criteriilor de protocol);– preparatul biologic recomandat: DCI şi denumire comercială, precizând doza şi schema terapeutică.Chestionarul BASDAI pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient este completat direct de pacient pe fişă, acesta semnând şi datând personal.Pentru iniţierea terapiei biologice se impune certificarea de către un medic în specialitatea reumatologie dintr-un centru universitar (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Craiova, Timişoara) a diagnosticului, a gradului de activitate al bolii şi a necesităţii instituirii tratamentului biologic. În acest sens, la dosarul de iniţiere a terapiei biologice se va anexa copia biletului de externare semnat şi parafat de un medic în specialitatea reumatologie. Indicaţia tratamentului biologic va fi în mod explicit avizată (cu semnătură, parafă) de şeful de secţie sau compartiment cu specialitate reumatologie al clinicii universitare sau, după caz, al secţiei de reumatologie/ compartiment dintr-un spital clinic din centrul universitar respectiv.Medicul curant care întocmeşte dosarul poartă întreaga răspundere pentru corectitudinea informaţiilor medicale incluse, având obligaţia de a păstra copii după documentele-sursă ale pacientului şi a le pune la dispoziţia Comisiei de experţi de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sau a organelor de audit competente, la solicitarea acestora. Va fi asigurat permanent caracterul confidenţial al informaţiei despre pacient.Medicul curant are obligaţia să discute cu pacientul starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii, justificând indicaţia de tratament biologic. Vor fi detaliate atât beneficiile previzibile, cât şi limitele şi riscurile potenţiale ale acestor terapii, vor fi discutate diversele variante de tratament disponibil (preparate şi scheme terapeutice), precum şi monitorizarea necesară, astfel încât pacientul să fie complet informat asupra tuturor aspectelor legate de tratamentul biologic recomandat. Medicul curant va solicita pacientului să semneze o declaraţie de consimţământ informat privind tratamentul recomandat, care va include în clar DCI şi numele comercial al preparatului recomandat şi va fi semnată şi datată personal de către pacient. Consimţământul este obligatoriu la iniţierea tratamentului biologic, precum şi pe parcursul acestuia, dacă: se schimbă schema terapeutică (DCI sau preparat comercial, doza sau frecvenţa de administrare) sau pacientul trece în grija altui medic curant. Medicul curant are obligaţia de a păstra originalul consimţământului informat, care face parte integrantă din dosarul pacientului.Originalul dosarului pacientului, împreună cu toate documentele anexate (evaluări clinice şi de laborator, imagistice etc.), constituie documentul-sursă faţă de care, la nevoie, se poate face auditarea datelor furnizate, inclusiv în format electronic (introduse în aplicaţia informatică Registrul român de boli reumatice).–––-Ultimul paragraf de la punctul "III. Prescriptori" al protocolului terapeutic corespunzător poziţiei nr. 106 cod (L041M) a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015. +
Anexăla protocolModalitate de completare chestionar BASDAIVersiunea românească a indexului BASDAI(BATH ANKYLOSING SPONDYLITIS DISEASE ACTIVITY INDEX)Vă rugăm marcaţi cu un X pe următoarele scale (0-10 cm). Dacă simptomele dumneavoastră (durere, oboseală) au avut variaţii, marcaţi numărul care indică media severităţii acestora.Cum au fost în ultima săptămână?1. Care a fost gradul oboselii pe care aţi resimţit-o? ┌─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ ├─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘ absentă foarte severă2. Cum aţi descrie durerea de coloană cervicală, toracală sau lombară? ┌─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ ├─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘ absentă foarte severă3. Cum au fost per ansamblu durerile şi tumefacţiile pe care le-aţi avut la nivelul articulaţiilor periferice? ┌─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ ├─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘ absentă foarte severă4. Cum aţi resimţit durerea la atingere sau presiune la nivelul zonelor dureroase (entezelor)? ┌─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ ├─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘ absentă foarte severă5. Cum aţi resimţit redoarea (înţepeneala) de dimineaţă, după ce vă trezeaţi? ┌─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ ├─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘ absentă foarte severă6. Cât timp apreciaţi că durează redoarea (înţepeneala), dimineaţa? ┌─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬──────┐ │ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ 9 │ 10 │ ├─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼──────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴──────┘ absentă foarte severă–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 106 cod (L041M): Protocol terapeutic în spondilita anchilozantă privind utilizarea agenţilor biologici: Infliximabum****(original şi biosimilar), Etanerceptum****, Adalimumabum****, Golimumabum**** a fost înlocuit cu cel prevăzut în anexa 7 din ORDINUL nr. 524 din 30 iulie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 3 august 2015, conform modificării aduse de pct. 7 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: SUNITINIBUMIndicaţii:[] Carcinomul renal (RCC) avansat şi/sau metastatic[] Tumorii stromale gastro-intestinale maligne (GIST) nerezecabile şi/sau metastatice după eşecul terapiei cu imatinib mesilat datorită rezistenţei sau intoleranţeiTratamentDoze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament[] Doza recomandată = 50 mg administrată pe cale orală, zilnic timp de 4 săptămâni consecutive, urmat de o perioada libera de 2 săptămâni (schema 4/2) pentru un ciclu complet de 6 săptămâni[] Doza maximă = 75 mg (cu exceptia cazurilor de administrare concomitentă cu inductori puternici de CYP3A4)[] Doza minimă = 25 mg[] Dozele pot fi modificate cu câte 12,5 mg în funcţie de siguranţă şi toleranţă individuală[] Doza se reduce la minimum 37,5 mg când se administrează concomitent cu inhibitori puternici de CYP3A4 (de ex. ketoconazol)[] Doza se creşte la maximum 87,5 mg când se administrează concomitent cu inductori puternici de CYP3A4 (de ex. rifampicina)[] Nu se modifica doza la persoanele vârstnice sau la pacienţi cu insuficienţă hepatică (Clasa Child-Pugh A şi B)[] Tratamentul continua până la progresia bolii, toxicitate semnificativa, retragerea consimţământului sau medicul decide ca nu mai există beneficiu clinicCriterii de excludere din tratament:a. Reacţii adverse: apariţia toxicităţilor inacceptabile din punct de vedere al clasificării NCI CTG v 3.0-2006b. Co-morbiditati:i. Hipertensiunea arterială malignă necontrolată medicamentosii. Evenimente cardiace prezente în ultimele 12 luni precum1. infarct miocardic (inclusiv angina pectorală severă/instabilă)2. bypass cu grefa pe artere coronariene/periferice3. insuficienţa cardiacă congestivă simptomatică4. accident cerebrovascular sau atac ischemic tranzitor embolism pulmonarMonitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)a. La iniţierea tratamentului se efectuează examen fizic complet cu măsurarea tensiunii arteriale, hemoleucograma şi biochimie completa, funcţia tiroidiană (TSH), electrocardiograma, echocardiografie cu determinarea fracţiei de ejecţie a ventricolului stâng (FEVS) şi examinări imagistice pentru stadializarea boliii. Hemoleucograma, biochimia şi TA se monitorizează la începutul fiecărui ciclu terapeutic şi ori de câte ori se consideră necesar (în funcţie de toxicitatea constatată)ii. Funcţia tiroidiană (TSH), electrocardiograma, echocardiografie cu determinarea fracţiei de ejecţie a ventricolului stâng (FEVS) se efectuează pe parcursul tratamentului numai dacă există suspiciune/simptom de afectare de organiii. Examinările imagistice se efectuează conform standardelor instituţieiPRESCRIPTORIIniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală.Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.––––-Capitolul PRESCRIPTORI din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 107 cod (L042C) se modifică potrivit anexei 14 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 14) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 108 cod (L043M): Protocol terapeutic în poliartrita reumatoidă privind utilizarea agenţilor biologici: Infliximabum**** (original şi biosimilar), Etanerceptum****, Adalimumabum****, Golimumabum****, Certolizumabum****, Rituximabum****, Tocilizumabum****, Abataceptum****.I. Definiţia afecţiunii/Diagnostic/Factori prognostici/Definirea remisiunii boliiPoliartrita reumatoidă (PR) reprezintă forma cea mai frecventă de reumatism inflamator, afectând aproximativ 1% din populaţia generală. Netratată sau tratată necorespunzător are de obicei o evoluţie severă şi progresiv agravantă, generând durere şi inflamaţie articulară, distrucţii osteocartilaginoase definitive şi handicap funcţional semnificativ. Severitatea bolii rezultă din faptul că peste 50% din pacienţi îşi încetează activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate gravă în primii 2 ani de evoluţie. Apariţia unor leziuni viscerale este responsabilă de o scurtare a duratei medii de viaţă cu 5 până la 10 ani. Având în vedere severitatea potenţială şi riscul de complicaţii, diagnosticul PR trebuie confirmat într-un stadiu cât mai precoce şi în acest sens pacientul va fi îndrumat către un medic reumatolog.Diagnosticul cert de poliartrită reumatoidă va fi confirmat de medicul reumatolog, cât mai devreme faţă de debutul bolii, conform criteriilor de clasificare EULAR/ACR 2010. Populaţia-ţintă de pacienţi la care se aplică aceste criterii este reprezentată de bolnavi cu cel puţin o articulaţie tumefiată şi la care prezenţa sinovitei nu poate fi explicată de o altă boală. Sunt evaluate cantitativ un număr de 4 domenii, conform tabelului de mai jos, pentru diagnosticul de poliartrită reumatoidă fiind necesare minimum 6 puncte din 10 posibile. ┌───────────────────────────────────────────────────────────────┬──────┐ │A. Afectarea articulară │ │ │(nu se evaluează: prima MCF, prima MTF şi IFD!) │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │1 articulaţie mare (articulaţii mari sunt: umerii, │ 0 │ │coate, şold, genunchii, tibio-tarsienele) │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │2-10 articulaţii mari │ 1 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │1-3 articulaţii mici (+/- afectare articulaţii mari) │ 2 │ │(articulaţii mici sunt: MCF, IFP, MTF, IF a policelui, RCC) │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │4-10 articulaţii mici (+/- afectare articulaţii mari) │ 3 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │> 10 articulaţii (cel puţin o articulaţie mică) │ 5 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │B. Serologie (cel puţin un test este necesar pentru diagnostic)│ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │FR şi Ac anti CCP negativi │ 0 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │FR sau Ac anti CCP pozitivi în titru mic │ 2 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │FR sau Ac anti CCP pozitivi în titru mare (valori mai mari de │ 3 │ │3 ori limita superioară a normalului) │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │C. Reactanţi de fază acută (cel puţin un test este necesar │ │ │pentru diagnostic) │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │CRP şi VSH normale │ 0 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │CRP sau VSH crescute │ 1 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │D. Durata simptomelor │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │<6 săptămâni │ 0 │ ├───────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤ │> 6 săptămâni │ 1 │ └───────────────────────────────────────────────────────────────┴──────┘În aprecierea potenţialului evolutiv al bolii sunt consideraţi factori de prognostic nefavorabil următorii:– vârsta tânără la debut (<45 ani);– un titru înalt al factorilor reumatoizi sau al Ac anti CCP (de peste 10 ori valoarea normală);– valori mari ale reactanţilor de fază acută: PCR > 5 ori limita superioară a normalului sau VSH > 50 mm/1 h;– numărul mare de articulaţii tumefiate (> 5 articulaţii tumefiate);– eroziuni evidenţiate radiologic (cu dovada existenţei acestora);– status funcţional alterat (HAQ peste 1,5);– prezenţa manifestărilor extraarticulare (noduli reumatoizi, sindrom Felty sau vasculita).II. Tratamentul remisiv al PR, evaluare, criterii de includere şi excludere, scheme terapeutice pentru terapia biologicăTratamentul remisiv (de fond) al PR este obligatoriu în toate formele active ale bolii. Nomenclatura utilizată în acest protocol respectă recomandările actuale EULAR (Smolen et al. Ann Rheum Dis 2014; 73:3-5): terapii remisive sau modificatoare de boală [Disease-modifying antirheumatic drugs (DMARDs)], care se clasifică în:– remisive sintetice (sDMARDs), cu subtipul sintetice convenţionale (csDMARDs);– remisive biologice (bDMARDs), care pot fi originale (boDMARDs) sau biosimilare (bsDMARDs).Conform recomandărilor EULAR, revizia 2013 (Smolen et al. Ann Rheum Dis 2013; 0:1-18) tratamentul cu remisive sintetice convenţionale reprezintă prima linie terapeutică, este obligatoriu în toate formele active ale bolii şi trebuie început cât mai devreme de la stabilirea diagnosticului (ideal în primele 6 săptămâni de la diagnostic). Obiectivul terapeutic urmărit este obţinerea:– remisiunii bolii, ori de câte ori este posibil (cel mai frecvent în formele de boală depistate timpuriu, cu iniţierea precoce a tratamentului);– activităţii joase a bolii (LDA), la cazurile la care nu se poate obţine remisiunea (cel mai frecvent în formele constituite de boală).Cele mai utilizate terapii remisive sintetice convenţionale sunt reprezentate de:– Methotrexat (MTX) – conform EULAR reprezintă medicaţia remisivă sintetică convenţională de primă alegere, cu excepţia cazurilor când există contraindicaţii majore, în doza de întreţinere uzuală: 20 mg/săptămână. Pentru creşterea toleranţei, asocierea de folat este de regulă recomandată, iar administrarea injectabilă (sc sau im) a MTX trebuie luată în calcul pentru creşterea biodisponibilităţii şi reducerea riscului de efecte adverse digestive (alături de administrarea de domperidonă şi antiemetice: ondasetron sau granisetron);– Leflunomid (LEF) – utilizat ca alternativă la MTX doar atunci când acesta este contraindicat ori la pacienţii nonresponsivi, cu răspuns insuficient sau care au dezvoltat reacţii adverse la MTX, în doza uzuală de 20 mg/zi;– Sulfasalazina (SSZ) – utilizat ca alternativă la MTX doar atunci când acesta este contraindicat ori la pacienţii nonresponsivi, cu răspuns insuficient sau care au dezvoltat reacţii adverse la alte remisive sintetice, doza de întreţinere uzuală minim 2 g/zi, crescută până la 3g/zi (funcţie de toleranţă);– Hydroxychloroquina (HCQ) – utilizat de obicei în asociere cu alte remisive sintetice convenţionale majore (de exemplu: MTX, LEF, SSZ), din cauza eficacităţii relative mai mici utilizarea sa ca a doua opţiune de remisiv sintetic, în afara MTX, nu este considerată suficientă pentru indicaţia de terapie biologică, doza uzuală de 400 mg/zi;– următoarele 2 preparate remisive sintetice convenţionale au în prezent, conform EULAR, indicaţie foarte limitată în PR, rezervată doar formelor nonresponsive, care nu au răspuns la nicio altă terapie sintetică sau biologică sau care au dezvoltat reacţii adverse la alte remisive sintetice sau biologice, fiind utilizate doar în situaţii excepţionale:– Ciclosporina A (CSA), în doză uzuală de 3-5 mg/kgc/zi;– Azathioprina (AZT), în doză uzuală de 100 mg/zi.În funcţie de particularităţile cazului tratat şi de gradul de activitate al bolii, medicul curant formulează schema de tratament şi indică aceste preparate remisive, care se pot utiliza singure sau în asociere, iar asocierea trebuie de obicei să includă MTX.Corticosteroizii în doze mici (≤ 7,5 mg/zi) trebuie avuţi în vedere ca parte a strategiei terapeutice iniţiale (în asociere cu unul sau mai multe remisive sintetice convenţionale) timp de până la 6 luni, însă tratamentul trebuie redus şi oprit cât mai rapid posibil.Evaluarea activităţii boliiEvaluarea activităţii bolii este obligatorie pentru alegerea schemei terapeutice şi evaluarea gradului de răspuns la tratament; se face prin calcularea unui indice cumulativ numit scorul activităţii bolii (DAS 28).Indicele cumulativ DAS 28 cu 4 variabile include:– NAD: numărul articulaţiilor dureroase;– NAT: numărul articulaţiilor tumefiate;– VAS: scală analogă vizuală (mm) pentru evaluarea globală a activităţii bolii, de către pacient;– VSH (la 1 h) sau PCR cantitativ.În evaluarea semnificaţiei DAS 28 se ţine cont de următoarele definiţii:– DAS 28 ≤ 2,6 = remisiune;– DAS 28 > 2,6 şi ≤ 3,2 = activitate scăzută a bolii (LDA);– DAS 28 > 3,2 şi <5,1 = activitate moderată a bolii (MDA);– DAS 28 ≥ 5,1 = activitate ridicată a bolii (HDA).Evoluţia bolii va fi strâns monitorizată, clinic şi biologic (lunar sau cel puţin o dată la fiecare 3 luni), iar medicul curant va adapta şi modifica schema de tratament, utilizând DAS 28 ca indicator global de evoluţie al afecţiunii, ţinta terapeutică fiind obţinerea remisiunii sau atingerea unui grad scăzut de evoluţie a bolii. Dacă nu se obţine nicio îmbunătăţire în interval de cel mult 3 luni de la iniţierea terapiei sau dacă obiectivul terapeutic nu este atins în 6 luni, terapia trebuie ajustată, ca preparate, doze ori scheme terapeutice.Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate încadra cazul ca nonresponder sau parţial responder la tratamentul remisiv sintetic convenţional, situaţie în care se poate indica utilizarea terapiilor biologice.Pacienţii cu PR activă, la care boala nu poate fi satisfăcător controlată prin aplicarea corectă a tratamentului remisiv sintetic convenţional, necesită utilizarea de tratament biologic.În vederea iniţierii unei terapii biologice, medicul curant va înregistra o serie de parametri de activitate ai bolii, între care următorii sunt obligatorii:– numărul de articulaţii dureroase (NAD);– numărul de articulaţii tumefiate (NAT);– redoarea matinală (în minute);– scala analogă vizuală (VAS în milimetri) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient;– VSH (la 1 oră);– PCR (determinată cantitativ, nu se admit evaluări calitative sau semicantitative), determinarea este obligatorie, chiar dacă nu este folosită la calculul DAS 28.Datele medicale ale pacientului vor fi introduse în aplicaţia informatică numită Registrul Român de Boli Reumatice (RRBR).Criterii de includere a pacienţilor cu poliartrită reumatoidă în tratamentul cu agenţi biologici Infliximabum**** (original şi biosimilar), Etanerceptum****, Adalimumabum****, Golimumabum****, Certolizumabum****, Rituximabum****, Tocilizumabum****, Abataceptum****.Pentru includerea unui pacient cu PR în terapia biologică este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor 4 criterii:1. Diagnostic cert de PR conform criteriilor ACR/EULAR (2010);2. a) Pacienţi cu poliartrită reumatoidă severă, cu activitate ridicată a bolii (DAS > 5,1), în pofida tratamentului administrat;2.b) Pacienţi cu poliartrită reumatoidă precoce (3,2) în pofida tratamentului administrat, dar cu prezenţa a cel puţin 5 factori de prognostic nefavorabil (conform criteriilor prezentate la pct. I). Dintre factorii de prognostic nefavorabil este obligatorie prezenţa următorilor: vârsta, titru crescut Ac anti CCP, valori mari PCR, prezenţa eroziunilor evidenţiabile pe radiografia de mâini.Pentru oricare categorie [(2.a) şi 2.b)], pacienţii trebuie să prezinte cel puţin:– 5 sau mai multe articulaţii cu sinovită activă (articulaţii dureroase şi tumefiate);– şi 2 din următoarele 3 criterii:– redoare matinală peste 60 de minute;– VSH > 28 mm la o oră (respectiv peste 50 mm/h pentru pct. 2b);– proteina C reactivă > de 3 ori (respectiv de 5 ori pentru pct. 2b) limita superioară a valorilor normale.Indicele DAS 28 se calculează conform practicii uzuale (automat în cazul utilizării aplicaţiei on-line Registrul Român de Boli Reumatice) în varianta cu 4 variabile (NAD, NAT, VAS şi nivel VSH sau CRP). Medicul curant poate alege să calculeze DAS 28 cu oricare dintre cei 2 reactanţi de fază acută, va ţine însă cont că pentru toate evaluările ulterioare va trebui să utilizeze acelaşi parametru care a fost folosit la prima evaluare.3. Cazuri de PR care nu au răspuns la terapia remisivă sintetică convenţională, corect administrată (atât ca doze, cât şi ca durată a terapiei), respectiv după utilizarea a cel puţin 2 terapii remisive sintetice, cu durata de minimum 12 săptămâni fiecare, dintre care una este de obicei reprezentată de Methotrexat (cu excepţia cazurilor cu contraindicaţie majoră la acest preparat sau a cazurilor care nu tolerează acest tratament). Pentru categoria de pacienţi cu poliartrită reumatoidă precoce (3,2) în pofida tratamentului administrat, dar cu prezenţa a cel puţin 5 factori de prognostic nefavorabil, este necesară utilizarea unei singure terapii remisive sintetice, cu durata de minimum 12 săptămâni, de obicei reprezentată de Methotrexat (cu excepţia cazurilor cu contraindicaţie majoră la acest preparat sau a cazurilor care nu tolerează acest tratament).4. Absenţa contraindicaţiilor recunoscute pentru terapiile biologiceÎn cazul în care medicul curant decide să nu indice unui pacient cu PR MTX, motivul acestei decizii va fi explicit menţionat, iar prezenţa unor eventuale contraindicaţii sau reacţii adverse va fi adecvat documentată.Definirea unui caz ca fiind nonresponder la terapia remisivă sintetică convenţională se face prin persistenţa criteriilor de activitate, după 12 săptămâni de tratament continuu, cu doza maximă uzual recomandată şi tolerată din preparatul remisiv respectiv. La momentul evaluării activităţii bolii în vederea indicaţiei de tratament biologic este necesar ca pacientul să primească terapie remisivă sintetică, iar aceasta să fi fost administrată continuu, în doze maximale, în ultimele 24 de săptămâni dinaintea evaluării.Pentru a fi relevante, toate evaluările (clinice şi de laborator) privind activitatea bolii, precum şi cele pentru excluderea contraindicaţiilor de terapie biologică vor fi efectuate într-o perioadă relativ scurtă (ce nu va depăşi 2 săptămâni).Screeningul necesar înainte de orice iniţiere a terapiei biologice1. TuberculozaÎnaintea iniţierii terapiei se va evalua riscul pacientului cu PR de a dezvolta o reactivare a unei tuberculoze latente, în condiţiile riscului epidemiologic mare al acestei populaţii. Evaluarea riscului de tuberculoză va cuprinde: anamneză, examen clinic, radiografie pulmonară şi teste de tip IGRA (interferon-gamma release assays): QuantiFERON TB Gold sau testul cutanat la tuberculina (TCT). Pentru pacienţii testaţi pozitiv la QuantiFERON sau la TCT (TCT) ≥ 5 mm se indică consult pneumologic în vederea chimioprofilaxiei (efectuată sub supravegherea medicului pneumolog; terapia biologică se poate iniţia după minimum o lună de tratament profilactic, numai cu avizul expres al medicului pneumolog). Se recomandă repetarea periodică a screening-ului pentru reactivarea tuberculozei (inclusiv testul QuantiFERON sau testul cutanat la tuberculină), de obicei la 6-12 luni (la reevaluare se va folosi acelaşi test care a fost folosit iniţial).Pentru detalii legate de definirea pacienţilor cu risc crescut şi a conduitei de urmat, precum şi a situaţiilor particulare întâlnite în practică, medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie.2. Hepatitele viraleŢinând cont de riscul crescut al reactivării infecţiilor cu virusuri hepatitice B şi C, care pot îmbrăca forme fulminante, deseori letale, este imperios necesar ca înaintea iniţierii terapiei cu un agent biologic să se efectueze screeningul infecţiilor cronice cu virusurile hepatitice B, C şi D. Markerii serologici virali care trebuie obligatoriu solicitaţi alături de transaminaze înainte de iniţierea unei terapii biologice sunt: pentru virusul hepatitic B (VHB): AgHBs, anticorpi anti-HBs, anticorpi anti-HBc totali; pentru virusul hepatitic C (VHC): anticorpi anti-VHC.Decizia de iniţiere a terapiei biologice la cei cu markeri virali pozitivi impune avizul explicit al medicului specialist în boli infecţioase sau gastroenterologie, care va efectua o evaluare completă (hepatică şi virusologică) a pacientului şi va recomanda măsurile profilactice care se impun, stabilind momentul când terapia biologică a poliartritei reumatoide poate fi iniţiată, precum şi schema de monitorizare a siguranţei hepatice.Pentru detalii legate de managementul infecţiei cu VHB, VHD şi VHC la pacienţii cu terapii biologice medicul curant va utiliza recomandările in extenso din Ghidul de tratament al poliartritei reumatoide elaborat de Societatea Română de Reumatologie.Scheme terapeutice în tratamentul cu agenţi biologiciConform recomandărilor EULAR, medicul curant poate alege ca primă soluţie terapeutică biologică oricare dintre următoarele (fără a se acorda preferinţă sau prioritate unei clase):– inhibitori TNF (listaţi în ordine alfabetică: adalimumab, certolizumab pegol, etanercept, golimumab, infliximab original sau biosimilar);– abatacept;– tocilizumab;– în anumite circumstanţe (detaliate ulterior), Rituximab.Tratamentul biologic iniţiat este continuat atâta vreme cât pacientul răspunde la terapie (îndeplinind criteriile de ameliorare de mai jos) şi nu dezvoltă reacţii adverse care să impună oprirea terapiei. Evaluarea răspunsului la tratament se face la fiecare 24 săptămâni de tratament efectiv.Orice terapie biologică (inclusiv Tocilizumabum) se administrează asociat cu un remisiv sintetic convenţional (de regulă unul singur, cel mai frecvent utilizat fiind MTX, pentru care se recomandă o doză minimă de 10 mg/săpt.), care este menţinut şi după iniţierea biologicului. În cazul în care din motive obiective, documentate corespunzător, nu este posibilă utilizarea concomitentă a niciunui remisiv sintetic convenţional, se recomandă utilizarea preferenţială de Tocilizumab. De menţionat că în conformitate cu RCP aprobat, următoarele terapii biologice pot fi utilizate, în situaţii excepţionale, în monoterapie: Etanerceptum, Adalimumabum, Certolizumabum.Evaluarea răspunsului la tratament este apreciat prin urmărirea următorilor parametri clinici şi de laborator:– numărul de articulaţii dureroase (NAD);– numărul de articulaţii tumefiate (NAT);– scala analogă vizuală (VAS în milimetri) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient;– VSH (la 1 oră);– PCR (cantitativ), a cărui determinare este obligatorie, chiar dacă nu este folosit la calculul DAS 28;– indicele cumulativ DAS 28 cu 4 variabile (NAD, NAT, VAS şi nivel VSH sau CRP).Pentru a fi relevante, toate evaluările (clinice şi de laborator) privind activitatea bolii, precum şi cele pentru identificarea unor potenţiale reacţii adverse vor fi efectuate într-o perioadă relativ scurtă (ce nu va depăşi 2 săptămâni). În conformitate cu recomandările EULAR şi principiile strategiei terapeutice "Treat to target (T2T)" obiectivul terapeutic este reprezentat de obţinerea remisiunii, iar în cazurile în care aceasta nu este posibilă, de obţinerea unei activităţi joase a bolii.Continuarea tratamentului: pacientul este considerat ameliorat şi poate continua tratamentul cu condiţia atingerii obiectivului terapeutic, respectiv atingerea remisiunii sau cel puţin activitatea joasă a bolii (definite ca o valoare DAS 28 mai mică de 2,6 şi respectiv 3,2). Până la atingerea ţintei terapeutice se va evalua folosind criteriul de răspuns bun EULAR, respectiv o scădere a DAS 28 de minimum 1,2 faţă de evaluarea precedentă.Medicul curant este singurul care poate evalua corect gradul de răspuns la terapie şi poate recomanda continuarea sau schimbarea tratamentului administrat. Se definesc ca nonresponderi la tratamentul administrat acei pacienţi care NU înregistrează NICIO ameliorare după iniţierea terapiei, iar ca parţial responderi, cei care înregistrează un răspuns, care însă NU îndeplineşte criteriile de obiectiv terapeutiv (respectiv, după caz, remisiunea bolii sau activitatea ei joasă) şi criteriul de răspuns bun EULAR.Schimbarea terapiei biologice: la pacienţii nonresponderi sau parţial responderi la primul tratament biologic administrat sau care au dezvoltat o reacţie adversă care să impună oprirea respectivului tratament, în baza unui referat medical justificativ, motivat cu documente medicale, medicul curant va recomanda utilizarea altei terapii biologice, putând alege, conform recomandărilor EULAR, între oricare dintre următoarele opţiuni:– un alt inhibitor TNF (pe care pacientul nu l-a mai încercat) (listaţi în ordine alfabetică: adalimumab, certolizumab pegol, etanercept, golimumab, infliximab original sau biosimilar), cu menţiunea că nu este permisă folosirea unui biosimilar după un produs original care nu a fost eficient sau a produs o reacţie adversă (inversul afirmaţiei fiind şi el corect);– rituximab;– abatacept;– tocilizumab.În cazul în care medicul curant constată lipsa de răspuns la tratamentul administrat sau apariţia unei reacţii adverse care să impună oprirea tratamentului, acesta poate recomanda modificarea schemei terapeutice înainte de împlinirea celor 24 de săptămâni prevăzute pentru evaluarea uzuală de eficacitate.Acelaşi protocol de modificare a schemei de tratament se repetă ori de câte ori este nevoie, respectiv pacientul nu mai răspunde la terapie sau dezvoltă o reacţie adversă care să impună oprirea terapiei. În cazul pacienţilor care au răspuns la tratament, dar la care se înregistrează o pierdere a răspunsului, exprimată într-o creştere a DAS28 mai mare de 1,2 între 2 evaluări succesive, cu condiţia trecerii într-un grad mai mare de activitate (de exemplu de la remisie la LDA) sau de la LDA la MDA, se impune schimbarea terapiei administrate.A. Clasa blocanţilor de TNF alpha: Infliximabum**** (original şi biosimilar), Etanerceptum****, Adalimumabum****, Golimumabum****, Certolizumabum****1. Infliximabum (original şi biosimilar): se utilizează asociat cu MTX, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat), în doze de 3 mg/kgc, în PEV, administrat în ziua 0 şi apoi la 2 şi 6 săptămâni, ulterior la fiecare 8 săptămâni. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu MTX, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional. În caz de răspuns insuficient se poate creşte treptat doza de infliximabum până la 7,5 mg/kgc sau se poate reduce intervalul dintre administrări până la 6 săptămâni.2. Etanerceptum: se utilizează în doze de 25 mg de 2 ori pe săptămână sau 50 mg o dată pe săptămână, subcutanat; pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează asociat cu MTX, în doza maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat). În cazul în care nu se foloseşte asociat cu MTX, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.3. Adalimumabum: se utilizează în doze de 40 mg o dată la 2 săptămâni, subcutanat. Pentru a asigura eficacitatea maximă se utilizează asociat cu MTX, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat). În cazul în care nu se foloseşte asociat cu MTX, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.4. Golimumabum: se utilizează asociat cu MTX în doze de 50 mg o dată pe lună, injectabil subcutanat în aceeaşi dată a lunii. La pacienţii cu greutate peste 100 kg care nu ating răspunsul clinic după 3 sau 4 doze golimumab 50 mg, se poate folosi doza de 100 mg injectabil subcutan lunar în aceeaşi dată a lunii. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu MTX, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.5. Certolizumabum: se utilizează asociat cu MTX în doze de 200 mg x 2, injectabil subcutan la 0, 2, 4 săptămâni, apoi 200 mg subcutanat la 2 săptămâni. Atunci când este obţinut răspunsul clinic, poate fi luată în considerare o doză de menţinere alternativă de 400 mg o dată la 4 săptămâni. În cazul în care nu se foloseşte asociat cu MTX, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.B. Clasa blocanţilor costimulării limfocitelor T-Abataceptum:Se utilizează asociat cu Methotrexatum; în cazul în care nu se foloseşte asociat cu MTX, medicul curant poate indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic convenţional.Abatacept s.c. trebuie administrat săptămânal în doză de 125 mg sub formă de injecţie subcutanată indiferent de greutatea corporală.C. Blocanţi ai receptorului pentru IL-6 – Tocilizumabum: se administrează asociat cu MTX, în perfuzie intravenoasă (timp de o oră), la interval de 4 săptămâni în doză de 8 mg/kg (fără a se depăşi doza totală de 800 mg/PEV). Pentru situaţiile de reacţii adverse care nu impun întreruperea tratamentului, doza se scade la 4 mg/kg. Pentru administrarea dozei adecvate se vor folosi atât flacoanele concentrat pentru soluţie perfuzabilă de 200 sau 400 mg/flacon, cât şi cele de 80 mg/flacon.În funcţie de greutatea pacientului, reconstituirea dozei standard se realizează în felul următor:– 50 kg – 1 flacon de 400 mg– 51-61 kg – 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 80 mg– 62-65 kg – 1 flacon de 200 mg + 4 flacoane de 80 mg– 66-70 kg – 1 flacon de 400 mg + 2 flacoane de 80 mg– 71-74 kg – 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 200 mg– 76-80 kg – 1 flacon de 400 mg + 3 flacoane de 80 mg– 81-84 kg – 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 200 mg + 1 flacon de 80 mg– 85-90 kg – 1 flacon de 400 mg + 4 flacoane de 80 mg– 91-94 kg – 1 flacon de 400 mg + 1 flacon de 200 mg + 2 flacoane de 80 mg– >95 kg – 2 flacoane de 400 mgTocilizumab poate fi administrat ca monoterapie în cazul intoleranţei la remisivele sintetice convenţionale sau unde continuarea tratamentului cu acestea nu este adecvată.D. Terapia cu anticorpi anti CD-20: RituximabumTratamentul cu Rituximab (RTX) este de regulă o terapie biologică de linia a doua, fiind indicat în prezenţa cumulativă a două criterii:– pacienţi cu PR activă, şi– care prezintă un răspuns inadecvat (nonresponderi) sau intoleranţă la unul sau mai mulţi agenţi biologici, apreciat după criteriile de evaluare la tratament mai sus-descrise (DAS 28 > 3,2).În situaţii particulare menţionate mai jos, Rituximab poate fi folosit ca terapie biologică de linia I după eşecul terapiilor remisive sintetice convenţionale (situaţie în care se aplică criteriile de activitate a bolii de la prima soluţie terapeutică biologică):– istoric de limfom;– TBC latentă, cu contraindicaţie specifică pentru chimioprofilaxie;– antecedente recente de neoplazie;– istoric de afecţiuni demielinizante.Rituximab se administrează asociat cu MTX, în doză maxim tolerată (atunci când acesta nu este contraindicat). În cazul în care RTX nu poate fi asociat cu MTX, medicul curant va indica, în funcţie de particularităţile cazului, asocierea cu un alt preparat remisiv sintetic.O serie de tratament cu RTX constă în două perfuzii intravenoase de 1.000 mg fiecare, administrate la două săptămâni interval. Premedicaţia cu antipiretice (exemplu: paracetamol), antihistaminice (exemplu: difenhidramină) şi 100 mg metilprednisolon (cu 30 minute înaintea administrării de RTX) este obligatorie.Evaluarea răspunsului la tratamentul cu RTX se face la 24 de săptămâni de la seria precedentă de tratament cu RTX. Astfel, la 24 de săptămâni de la primul ciclu de tratament pacientul este considerat responder şi continuă tratamentul până atinge obiectivul terapeutic, respectiv obţinerea remisiunii sau cel puţin activitatea joasă a bolii (definite ca o valoare DAS28 mai mică de 2,6 şi, respectiv, 3,2). Până la atingerea ţintei terapeutice se va evalua folosind criteriul de răspuns bun EULAR, respectiv o scădere a DAS28 de minimum 1,2 faţă de evaluarea precedentă.Repetarea tratamentului se va face după cel puţin 24 săptămâni de la ciclul de tratament precedent, doar la responderi, şi numai la momentul în care sunt îndeplinite una din următoarele condiţii de activitate a bolii:– există o boală activă reziduală (DAS 28 ≥ 3,2); sau– se produce o reactivare a bolii cu creşterea DAS 28 cu ≥ 1,2, cu condiţia trecerii bolii la nivelul superior de activitate (din remisiune în LDA sau din LDA în MDA).Atitudinea la pacienţii cu PR aflaţi în remisiune persistentăŢinta terapeutică finală este reprezentată de remisiunea bolii, pentru evaluarea posibilităţii de reducere treptată a terapiei administrate se utilizează o definiţie a remisiunii care a fost validată de ACR şi EULAR, care poate fi aplicată în două variante:A. Definiţia bazată pe analiza Booleană: în orice moment, pacientul trebuie să satisfacă toate condiţiile de mai jos:* numărul articulaţiilor dureroase ≤ 1* numărul articulaţiilor tumefiate ≤ 1* proteina C reactivă ≤ 1 mg/dl* aprecierea globală de către pacient ≤ 1 (pe o scală de la 0 la 10)B. Definiţia bazată pe indicele compozit: în orice moment, pacientul trebuie să aibă un scor al indicelui simplificat de activitate a bolii (SDAI) ≤ 3,3.În conformitate cu recomandările EULAR şi ţinând cont de preocuparea pentru minimalizarea expunerii la riscurile implicite ale tratamentului biologic, se recomandă ca la pacienţii aflaţi în remisiune persistentă, definită conform criteriilor ACR/EULAR 2011 (vezi mai sus), la două evaluări succesive (la minimum 6 luni interval între evaluări), tratamentul biologic administrat să fie redus treptat. Această reducere a expunerii la terapie biologică se face treptat, monitorizând evoluţia pacientului, cu posibilitatea revenirii în orice moment la schema iniţială în cazul unui puseu evolutiv de boală.Reducerea expunerii la terapia biologică se face după cum urmează:– Infliximabum (original sau biosimilar): utilizat în doza care a indus remisiunea, se creşte intervalul între perfuzii la 10 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 12 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic, cu grija de a nu depăşi 16 săptămâni între administrări.– Etanerceptum: pentru doza de 50 mg/săpt. se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la 2 săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic. Alternativ se poate folosi doza de 25 mg la 5 zile pentru 6 luni, apoi 25 mg/săpt., cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.– Adalimumabum: 40 mg – se creşte intervalul între administrări la 3 săptămâni timp de 6 luni, apoi la o lună, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.– Golimumabum: 50 mg – se creşte intervalul între administrări la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 2 luni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.– Certolizumabum: se creşte intervalul între administrări la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 2 luni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic (schema aplicabilă în cazul în care remisiunea este obţinută cu 400 mg o dată la 4 săptămâni). Dacă se utilizează 200 mg la 2 săptămâni, se creşte intervalul la 3 săptămâni timp de 6 luni, apoi la 4 săptămâni.– Abataceptum: 125 mg – se creşte intervalul între administrări la 10 zile timp de 6 luni, apoi la două săptămâni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.– Tocilizumabum: 8 mg/kg – se creşte intervalul între administrări la 6 săptămâni timp de 6 luni, apoi la două luni, cu condiţia păstrării răspunsului terapeutic.– Rituximabum: 1.000 mg x 2, readministrare doar în cazul reluării activităţii bolii (creşterea DAS28 cu peste 1.2, cu trecerea într-o categorie superioară de activitate a bolii (din remisiune în LDA sau din LDA în MDA) sau existenţa unei boli cu activitate reziduală (DAS28 peste 3,2).Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul cu terapii biologice sau contraindicaţii pentru acestea1. pacienţi cu infecţii severe precum (dar nu limitativ): stări septice, abcese, tuberculoză activă, infecţii oportuniste sau orice alte infecţii considerate semnificative în opinia medicului curant;2. tratamentul biologic este contraindicat la pacienţii cu infecţii active cu VHB şi utilizat cu prudenţă la cei cu infecţie cronică VHC, cu monitorizare atentă. În ambele situaţii de infecţie virală B sau C decizia de iniţiere impune avizul medicului infecţionist/gastroenterolog;3. pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV);4. antecedente de hipersensibilitate la infliximab (original sau biosimilar), etanercept, adalimumab, certolizumab, golimumab, abatacept, tocilizumab, rituximab, la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;5. readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni (în cazul DCI infliximabum original sau biosimilar);6. administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;7. sarcina/alăptarea; pentru toate preparatele biologice se va utiliza contracepţie adecvată, lipsa acesteia constituind o contraindicaţie a aplicării tratamentului;8. afecţiuni maligne, exceptând carcinomul bazocelular sau neoplazii diagnosticate şi tratate cu peste 5 ani în urmă; avizul oncologului este obligatoriu;9. pacienţi cu lupus sau sindroame asemănătoare lupusului;10. orice contraindicaţii recunoscute ale terapiilor biologice, conform RCP fiecărui produs;11. lipsa/retragerea consimţământului pacientului faţă de tratament;12. pierderea calităţii de asigurat;13. în cazul nonaderenţei la tratament medicul curant va evalua oportunitatea continuării terapiei biologice, având în vedere îndeplinirea tuturor criteriilor de continuare/modificare a terapiei.III. PrescriptoriMedicul de specialitate care are dreptul de a prescrie tratament specific în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 720/2008pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, completează personal dosarul pacientului, care conţine date despre:– informaţii demografice şi generale despre pacient;– diagnosticul cert de PR, confirmat conform criteriilor ACR/EULAR (2010);– istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare – preparate, doze, data iniţierii şi data opririi tratamentului, evoluţie sub tratament), prezenţa manifestărilor sistemice sau nonarticulare;– antecedente semnificative şi comorbidităţi;– starea clinică actuală (NAD, NAT, redoare matinală, VAS, deficite funcţionale)– nivelul reactanţilor de fază acută (VSH, CRP cantitativ),– rezultatele screeningului pentru TBC (inclusiv rezultat test Quantiferon), avizul medicului pneumolog în cazul unui rezultat pozitiv;– rezultatele testelor pentru VHB şi VHC, VHD, avizul medicului gastroenterolog/infecţionist în cazul unui rezultat pozitiv;– alte teste de laborator relevante, conform fişei de evaluare;– evaluarea gradului de leziuni osteo-articulare (imagistic: radiologic/echografic), opţional, acolo unde a fost realizat;– justificarea recomandării tratamentului cu agenţi biologici (verificarea îndeplinirii criteriilor de protocol)– preparatul biologic recomandat: DCI şi denumirea comercială, precizând doza şi schema terapeutică.Scala analogă vizuală (VAS) pentru evaluarea globală a activităţii bolii de către pacient este completată direct de pacient pe fişă, acesta semnând şi datând personal.Pentru iniţierea terapiei biologice se impune certificarea de către un medic în specialitatea reumatologie dintr-un centru universitar (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Târgu Mureş, Constanţa, Craiova, Timişoara) a diagnosticului, a gradului de activitate al bolii şi a necesităţii instituirii tratamentului biologic. În acest sens, la dosarul de iniţiere a terapiei biologice se va anexa copia biletului de externare semnat şi parafat de un medic în specialitatea reumatologie. Indicaţia tratamentului biologic va fi în mod explicit AVIZATĂ (cu semnătură, parafă) de şeful de secţie sau compartiment cu specialitate reumatologie al clinicii universitare, sau după caz, al secţiei de reumatologie/ compartiment dintr-un spital clinic din centrul universitar respectiv.Medicul curant care întocmeşte dosarul poartă întreaga răspundere pentru corectitudinea informaţiilor medicale incluse, având obligaţia de a păstra copii după documentele sursă ale pacientului şi a le pune la dispoziţia Comisiei de experţi de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sau a organelor de audit competente, la solicitarea acestora. Va fi asigurat permanent caracterul confidenţial al informaţiei despre pacient.Medicul curant are obligaţia să discute cu pacientul starea evolutivă a bolii, prognosticul şi riscurile de complicaţii, justificând indicaţia de tratament biologic. Vor fi detaliate atât beneficiile previzibile, cât şi limitele şi riscurile potenţiale ale acestor terapii, vor fi discutate diversele variante de tratament disponibil (preparate şi scheme terapeutice), precum şi monitorizarea necesară, astfel încât pacientul să fie complet informat asupra tuturor aspectelor legate de tratamentul biologic recomandat. Medicul curant va solicita pacientului să semneze o declaraţie de consimţământ informat privind tratamentul recomandat, care va include în clar DCI şi numele comercial al preparatului recomandat şi va fi semnată şi datată personal de către pacient. Consimţământul este obligatoriu la iniţierea tratamentului biologic, precum şi pe parcursul acestuia, dacă: se schimbă schema terapeutică (DCI sau preparat comercial, doza sau frecvenţa de administrare) sau pacientul trece în grija altui medic curant. Medicul curant are obligaţia de a păstra originalul consimţământului informat, care face parte integrantă din dosarul pacientului.Originalul dosarului pacientului, împreună cu toate documentele anexate (evaluări clinice şi de laborator, imagistice etc.), constituie documentul-sursă faţă de care, la nevoie, se poate face auditarea datelor furnizate, inclusiv în format electronic (introduse în aplicaţia informatică Registrul român de boli reumatice).–––-Ultimul paragraf de la punctul "III. Prescriptori" al protocolului terapeutic corespunzător poziţiei nr. 108 cod (L043M) a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDINUL nr. 1.023 din 4 noiembrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 4 noiembrie 2015.–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 108 cod (L043M): Protocol terapeutic în poliartrita reumatoidă privind utilizarea agenţilor biologici: Infliximabum**** (original şi biosimilar), Etanerceptum****, Adalimumabum****, Golimumabum****, Certolizumabum****, Rituximabum****, Tocilizumabum****, Abataceptum**** a fost înlocuit cu cel prevăzut în anexa 8 din ORDINUL nr. 524 din 30 iulie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 3 august 2015, conform modificării aduse de pct. 8 al art. I din acelaşi act normativ.PROTOCOL TERAPEUTIC ÎN PSORIAZIS – AGENŢI (L044L)PSORIAZIS CRONIC ÎN PLĂCI ŞI PLACARDE(forma medie sau severă)Tratamentul cu medicamente biologicePsoriazis. GeneralităţiPsoriazisul (PSO) este o afecţiune cutanată cronică, determinată genetic, a cărei frecvenţă în populaţia generală este de 1-2%.Psoriazis – clasificareClasificarea severităţii psoriazisului are în vedere indicatori clinici (suprafaţa tegumentului afectat de psoriazis) dar şi elemente referitoare la calitatea vieţii pacientului (scorul DLQI – vezi Anexa 1). Pentru calculul suprafeţei tegumentare afectate se consideră că suprafaţa unei palme a pacientului reprezintă 1% din suprafaţa sa corporală (S corp).● PSO cu afectare uşoară – afectare sub 2% din S corp● PSO cu afectare medie– afectare 2 – 10% din S corpsau– DLQI > 10sau– rezistenţă terapeutică● PSO cu afectare severă – afectare peste 10% din S corpPsoriazis – cuantificare rezultate terapeutice obţinuteAprecierea evoluţiei psoriazisului vulgar este realizată prin calcularea scorului PASI.┌───────────────────┬───────┬────────────┬───────────────┬───────────────┐│ │ cap │ trunchi │ m. superioare │ m. inferioare │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│Eritem │ │ │ │ │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│Induraţie │ │ │ │ │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│Descuamare │ │ │ │ │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│subtotal parţial │ │ │ │ │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│factorul A │ │ │ │ │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│factor corecţie │ 0,1 x │ 0,3 x │ 0,2 x │ 0,4 x │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│subtotal │ │ │ │ │├───────────────────┼───────┼────────────┼───────────────┼───────────────┤│PASI │ │ │ │ │└───────────────────┴───────┴────────────┴───────────────┴───────────────┘leziuni fără marcateE eritem 0 1 2 3 4I induraţie 0 1 2 3 4D descuamare 0 1 2 3 4factorul A corespunzător ariei afectate1 pentru 10%2 pentru 10 – 30%3 pentru 30 – 50%4 pentru 50 – 70%5 pentru 70 – 90%6 pentru 90 – 100%Tratamentul pacienţilor cu psoriazisNu există tratament curativ pentru psoriazis. Toate medicamentele folosite în prezent realizează tratament supresiv, inducând remisiunea leziunilor sau reducându-le manifestările clinice până la a pragul de tolerabilitate al pacientului. Psoriazisul este o afecţiune cu evoluţie cronică, odată declanşată afecţiunea bolnavul se va confrunta cu ea toată viaţa. Tratamentul pacientului este realizat pe o perioadă lungă de timp. Apariţia puseelor evolutive nu este previzibilă şi nu poate fi prevenită prin administrarea unei terapii topice.Medicaţia utilizată în psoriasis trebuie să fie eficientă şi sigură în administrarea pe termen lung.Terapia topică cu preparate combinate constituie o modalitate modernă de tratament a psoriazisului vulgar. Eficienţa acestor medicamente a fost dovedită de numeroase studii internaţionale (de exemplu terapia cu calcipotriol/betametazonă, acid salicilic/mometazonă, acid salicilic/betametazonă) iar continuarea terapiei în ambulator cu medicamente similare asigură succesul terapeutic (de exemplu terapia cu calcipotriol, mometazonă, metilprednisolon, fluticazonă, hidrocortizon butirat). Acest tip de tratament este disponibil asiguraţilor potrivit legislaţiei în vigoare. Tratamentul psoriazisului cu raze ultraviolete şi-a dovedit pe deplin eficacitatea. Numeroase secţii de dermatologie din ţară având în dotare astfel de dispozitive.Accesul pacienţilor la o cură completă de PUVA-terapie necesită pe de o parte disponibilitatea medicaţiei (8-metoxi psoralen) iar pe de altă parte posibilitatea continuării din ambulator a terapiei iniţiate pe durata spitalizării. Terapia sistemică cu retinoizi (acitretin) induce rapid remisiunea leziunilor de psoriazis exudativ iar administrarea de etanercept, infliximab sau adalimumab induce remisiuni de lungă durată pacienţilor cu forme moderate sau severe de psoriazis (vezi Anexa 2).Terapiile biologice disponibile în RomâniaAdalimumab – este un anticorp monoclonal uman recombinant exprimat pe celulele ovariene de hamster chinezesc. Doza recomandată de Adalimumab pentru pacienţii adulţi este o doză iniţială de 80 mg administrată subcutanat, urmată după o săptămână de la doza iniţială, de o doză de 40 mg administrată subcutanat la două săptămâni.Etanercept – este o proteină de fuziune formată prin cuplarea receptorului uman p75 al factorului de necroză tumorală cu un fragment Fc, obţinută prin tehnologie de recombinare ADN.Doza recomandată la adulţii cu psoriazis în plăci, cronic, moderat sau sever, este de 25 mg Enbrel administrată de 2 ori pe săptămână sau de 50 mg, administrată o dată pe săptămână. În mod alternativ, poate fi utilizată o doză de 50 mg, administrată de 2 ori pe săptămână, timp de maximum 12 săptămâni, urmată, dacă este necesar, de o doză de 25 mg administrată de 2 ori pe săptămână sau de 50 mg administrată o dată pe săptămână. Tratamentul cu Enbrel trebuie continuat până la remisia bolii, timp de maximum 24 săptămâni. Tratamentul continuu, timp de peste 24 săptămâni, poate fi adecvat pentru unii pacienţi adulţi. Tratamentul va fi întrerupt la pacienţii care nu prezintă nici un răspuns după 12 săptămâni de tratament. În cazul în care se indică reluarea tratamentului cu Enbrel, trebuie să fie respectate îndrumările de mai sus privind durata tratamentului. Se va administra o doză de 25 mg de 2 ori pe săptămână sau de 50 mg o dată pe săptămână.În studiile deschise pe termen lung (până la 34 luni) în care Enbrel a fost administrat fără întrerupere, răspunsurile clinice au fost constante şi siguranţa a fost comparabilă cu studiile pe termen scurt.O analiză a datelor studiilor clinice nu a evidenţiat caracteristici ale bolii subiacente care ar putea permite medicilor clinicieni să selecteze cea mai adecvată opţiune de dozaj (intermitent sau continuu). Prin urmare, alegerea tratamentului intermitent sau continuu trebuie să aibă la bază decizia medicului şi necesităţile individuale ale pacientului.Doza recomandată la copii şi adolescenţii (vârsta peste 8 ani), cu psoriazis în plăci, cronic sever, este de 0,8 mg/kg (până la doza maximă de 50 mg), o dată pe săptămână timp de cel mult 24 de săptămâni. Tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienţilor care nu prezintă nici un răspuns după 12 săptămâni. În cazul în care se indică reluarea tratamentului cu Enbrel, trebuie să fie respectate îndrumările de mai sus privind durata tratamentului. Doza trebuie să fie de 0,8 mg/kg (pană la doza maximă de 50 mg), o dată pe săptămână (vezi Anexa 4 şi 5).Infliximab – este un anticorp monoclonal chimeric uman-murin.Doza recomandată este de 5 mg/kg administrată sub formă de perfuzie intravenoasă, timp de 2 ore, urmată de perfuzii suplimentare a câte 5 mg/kg la intervale de 2 şi 6 săptămâni după prima perfuzie şi apoi la fiecare 8 săptămâni. Dacă pacientul nu prezintă răspuns terapeutic după 14 săptămâni (adică după administrarea a 4 doze), nu trebuie continuat tratamentul cu infliximab.Criterii de includere în tratament pentru pacienţii adulţi (peste 18 ani):Criterii de eligibilitate ale pacienţilor pentru tratamentul cu agenţi biologici:– pacientul suferă de psoriazis în plăci moderat sau severşi– pacientul îndeplineşte criteriile clinice– psoriazis în plăci moderat sau sever de peste 6 luni– eşec la tratamentul sistemic standard administrat anterior timp de minim 6 luni (methrotexat şi/sau retinoizi şi/sau ciclosporina şi/sau PUVA) sau intoleranţă, respectiv contraindicaţie pentru astfel de terapiişi– pacientul să fie un candidat eligibil pentru terapie biologicăşi– îndeplinirea a cel puţin unul din următoarele criterii:– să dezvolte sau să fie la un risc foarte înalt să dezvolte toxicitate la terapiile folosite şi terapiile standard alternative nu pot fi folosite,sau– a devenit intolerant sau nu poate primi terapii standard sistemice (acitretin, methrotexat, ciclosporina, UVB, UVA, PUVA)sau– a devenit ne-responsiv la terapiile standard (răspuns clinic nesatisfăcător reprezentat de sub 50% îmbunătăţire a scorului PASI şi sub 5 puncte îmbunătăţire a scorului DLQI, după cel puţin 6 luni de tratament la doze terapeutice:– methrotexat 15 mg, max 25-30 mg, o singură doză săptămânal (oral, subcutan sau intramuscular),– acitretin 25-50 mg zilnic– ciclosporina 2-5 mg/kg zilnic– UVB cu bandă îngustă sau psoralen fototerapie (pacient ne-responsiv, recădere rapidă, sau depăşirea dozei maxime recomandate); 150-200 cure pentru PUVA, 350 pentru UVB cu bandă îngustăsau– are o boală ce nu poate fi controlată decât prin spitalizări repetate (minim 3 spitalizări/an)sau– are comorbidităţi care exclud folosirea terapiei sistemice (ca de exemplu methotrexatul)sau– pacientul suferă de o boală severă, instabilă, critică (cu excepţia psoriazisului eritrodermic sau pustulos).Criterii de includere în tratament pentru copii şi adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 8 – 17 ani) – vezi Anexa 4 şi 5– diagnostic de psoriazis în plăci, cronic sever, de minim 6 lunişi– vârstă cuprinsă între 8 şi 17 anişi– boala este controlată inadecvat prin alte tratamente sistemice sau fototerapie, sau pacienţii sunt intoleranţi la aceste tratamente administrate minim 6 luni:a. retinoizi 0,5 – 1 mg/kg/zisaub. metotrexat 0,2 – 0,7 mg/kg/săptămânăsauc. ciclosporina 0,4 mg/kg/zisaud. fototerapie UVB cu bandă îngustă sau PUVA (copii şi adolescenţi peste 12 ani)Criterii de alegere a terapiei biologiceNu există studii comparative privind eficacitatea terapiei cu adalimumab, etanercept sau infliximab. Alegerea agentului biologic se va face în funcţie de caracteristicile clinice ale bolii, de comorbidităţile pre-existente, de preferinţa pacientului, de preferinţa prescriptorului şi de facilităţile locale.Consimţământul pacientuluiPacientul trebuie să fie informat în detaliu despre riscurile şi beneficiile terapiei biologice. Informaţii scrise vor fi furnizate iar pacientul trebuie să aibă la dispoziţie timpul necesar pentru a lua o decizie. Pacientul va semna declaraţia de consimţământ la iniţierea terapiei biologice sau la schimbarea unui biologic cu altul. În cazul unui pacient cu vârsta între 8 – 17 ani, declaraţia de consimţământ va fi semnată, conform legislaţiei în vigoare, de către părinţi sau tutori legali.Criterii de excludere a pacienţilor din tratamentul cu agenţi biologiciToţi pacienţii trebuie să aibă o anamneză completă, examen fizic şi investigaţiile cerute înainte de iniţierea terapiei biologice.Se vor exclude:1. pacienţi cu infecţii severe active precum: stare septică, abcese, tuberculoză activă (în cazul blocanţilor TNFα), infecţii oportuniste;2. pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă severă (NYHA clasa III/IV) (în cazul blocanţilor TNFα);3. antecedente de hipersensibilitate la adalimumab, la etanercept, la infliximab, la proteine murine sau la oricare dintre excipienţii produsului folosit;4. readministrarea după un interval liber de peste 16 săptămâni (în cazul infliximabum-ului);5. administrarea concomitentă a vaccinurilor cu germeni vii;6. sarcină/alăptarea;7. copii cu vârstă între 0-17 ani (cu excepţia terapiei cu etanercept care are indicaţie în psoriazisul în plăci cronic sever la copii şi adolescenţi cu vârsta peste 8 ani);8. afecţiuni maligne sau premaligne, excluzând cancerul de piele non-melanom tratat adecvat, malignităţile diagnosticate şi tratate mai mult de 10 ani (în care probabilitatea vindecării este foarte mare);9. demielinizare (în cazul blocanţilor TNFα);10. orice contraindicaţii recunoscute ale blocanţilor de TNFα.Contraindicaţii relative:– PUVA-terapie peste 200 şedinţe, în special când sunt urmate de terapie cu ciclosporina– HIV pozitiv sau SIDA– virusul hepatitei B sau C pozitiv (cu avizul medicului specialist gastroenterolog sau infecţionist).Monitorizarea şi evaluarea pacienţilorPacientul trebuie evaluat la 3 luni pentru monitorizarea reacţiilor adverse, apoi la 6 luni de la iniţierea terapiei pentru evaluarea răspunsului terapeutic şi ulterior din 6 în 6 luni. Necesitatea monitorizării de laborator este mai puţin evidentă decât în cazul terapiei convenţionale. Aceste vizite regulate cu evaluarea statusului clinic al pacientului, sunt esenţiale pentru detectarea cât mai rapidă a apariţiei unor efecte adverse sau infecţii.Recomandări pentru pre-tratament şi monitorizare*Font 9* ┌──────────────────┬──────────────────────┐ │ Pre tratament │ Monitorizare │┌─────────────────┬──────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────┤│Severitatea bolii│ PASI / DLQI │Da │la 3 luni, la 6 luni, ││ │ │ │apoi din 6 în 6 luni │├─────────────────┼──────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────┤│Stare generală │Infecţii │Da │la 3 luni, la 6 luni, ││(simptomatologie │malignităţi │da │apoi din 6 în 6 luni ││şi examen clinic)│demielinizare │da pentru anti TNF│ ││ │insuficienţă cardiacă │da pentru anti TNF│ │├─────────────────┼──────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────┤│Infecţie TBC │ │Da │anual │├─────────────────┼──────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────┤│Teste de sânge │- HLG │Da │ – ││ │ │ │ ││ │ │ │ ││ │ │ │la 3 luni, la 6 luni, ││ │ │ │apoi din 6 în 6 luni ││ │ │ │ ││ │ │ │ ││ │ │ │ ││ │- creatinina, ureea, │da │ ││ │electroliţi, funcţiile│ │ ││ │hepatice │ │ ││ │ │- da (se va testa │ ││ │- hepatita B şi C, HIV│la cei aflaţi la │ ││ │ │risc) │ │├─────────────────┼──────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────┤│Urina │analiza urinii │da │-la 3 luni, la 6 luni,││ │ │ │apoi din 6 în 6 luni │├─────────────────┼──────────────────────┼──────────────────┼──────────────────────┤│Radiologie │RX │da │ │└─────────────────┴──────────────────────┴──────────────────┴──────────────────────┘Criterii de evaluare a răspunsului la tratament:– evaluarea răspunsului la tratament se face la 6 luni.Întreruperea tratamentului cu un biologic se poate face atunci când la 6 luni nu s-a obţinut un răspuns adecvat.Răspunsul adecvat se defineşte prin:– scăderea cu 50% a scorului PASI faţă de momentul iniţialşi– scăderea cu 5 puncte a scorului DLQI faţă de momentul iniţial.Întreruperea tratamentului este de asemenea indicată în cazul apariţiei unei reacţii adverse severe. Printre reacţiile adverse severe ce justifică întreruperea tratamentului amintim: malignităţile (excluzând cancerul de piele non-melanom), toxicitate la agenţii biologici, starea de graviditate (întrerupere temporară), infecţii intercurente severe (întrerupere temporară), operaţii chirurgicale (întrerupere temporară).PROCEDURI DE APROBAREMedicul specialist dermatolog:– completează Fişa pacientului (Anexa 2) care conţine date despre:– Diagnosticul cert de psoriazis– Istoricul bolii (debut, evoluţie, scheme terapeutice anterioare – preparate, doze, evoluţie sub tratament, data iniţierii şi data opririi tratamentului)– Recomandarea tratamentului cu agenţi biologici (cu respectarea criteriilor de includere)– Starea clinică şi paraclinică a pacientului– Scorurile PASI şi DLQIMedicul curant care întocmeşte dosarul poartă întreaga răspundere pentru corectitudinea informaţiilor medicale furnizate, având obligaţia de a păstra copii după documentele sursă ale pacientului şi a le pune la dispoziţia Comisiei de specialitate la solicitarea acesteia. Va fi asigurat permanent caracterul confidenţial al informaţiei despre pacient. Medicul curant va solicita pacientului să semneze o declaraţie de consimţământ (anexată) privind tratamentul aplicat şi prelucrarea datelor sale medicale în scopuri ştiinţifice şi medicale.Dosarul este depus la nivelul Caselor de Asigurări de Sănătate teritoriale de asigurat unde va fi înregistrat şi apoi înaintat Comisiei de experţi de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate prin poştă sau prin depunere la registratura generală a CNAS.Comisia de experţi de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, numită: COMISIA PENTRU APROBAREA TRATAMENTULUI PSORIAZISULUI CU AGENŢI BIOLOGICI evaluează şi aprobă dosarul în conformitate cu criteriile de includere/excludere, trimite aprobarea de tratament către Casa de Asigurări de Sănătate cu care medicul care a făcut recomandarea de tratament (ca furnizor de servicii medicale) se află în relaţie contractuală.Aprobarea dosarului este necesară la iniţierea terapiei. La 3 luni de la iniţierea tratamentului se va face o reevaluare a dosarului pentru monitorizare, iar la 6 luni de la iniţierea terapiei şi ulterior din 6 în 6 luni se vor face reevaluări pentru a urmări apariţia/menţinerea răspunsului adecvat la tratament.Medicul curant dermatolog pe baza recomandării aprobate de Comisia de specialitate de la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prescrie medicamentul sub formă de reţetă fără contribuţie personală.În sarcina exclusivă a medicului curant dermatolog cade urmărirea ulterioară a eficienţei şi toleranţei tratamentului (urmărind la fiecare control cel puţin datele prevăzute în fişa ulterioară şi condiţionând continuarea tratamentului).Fişele de evaluare de monitorizare vor fi trimise Comisiei pentru aprobarea tratamentului psoriazisului cu agenţi biologici a C.N.A.S. la 3 luni şi la 6 luni de la iniţierea terapiei şi ulterior din 6 în 6 luni.Pacientul prezintă prescripţia medicală la una dintre farmaciile care au contract cu Casa de asigurări de sănătate.Scorul DLQIScorul DLQI – Dermatological Life Quality Index a fost elaborat de Prof. A. Finlay din Marea Britanie. Scorul DLQI poate fi utilizat pentru orice afecţiune cutanată.Pacientul răspunde la cele 10 întrebări referindu-se la experienţa sa din ultima săptămână. Textul chestionarului este prezentat în Anexa 1. Se vor atribui scoruri de la 0 la 3 răspunsurilor:– 0 pentru "deloc", "nerelevant" sau lipsa răspunsului– 1 pentru "puţin"– 2 pentru "mult"– 3 pentru "foarte mult" şi pentru răspunsul "Da" la întrebarea 7.Se va obţine un scor de la 0 la 30. Cu cât scorul va fi mai mare cu atât calitatea vieţii pacientului este mai afectată de boală.Interpretarea scorului:0-1 = fără efect asupra calităţii vieţii pacientului2-5 = efect scăzut asupra calităţii vieţii pacientului6-10 = efect moderat asupra calităţii vieţii pacientului11-20 = efect important asupra calităţii vieţii pacientului21- 30 = efect foarte important asupra calităţii vieţii pacientului.Protocol terapeutic pentru colagenozele majore (lupus eritematossistemic, sclerodermie sistemică, dermato/polimiozite,vasculite sistemice)Principii Generale:– boli inflamatorii cronice cu afectare multisistemică;– tratamentul cuprinde măsuri generale şi terapie patogenică adaptată gravităţii bolii;– opţiunea terapeutică este dictată de afectarea viscerală care va fi evaluată separat pentru fiecare dintreMijloace medicamentoase în funcţie de tabloul clinic:A. Afectarea cutanată:cortizonic topic sau intralezional;corticosteroizi oral cu timp de înjumătăţire mediu (prednisone, metilprednisolon, triamcinolon) 0,5 mg/kg/zi prednison sau echivalenţiantimalarice: Hidroxiclorochină (Plaquenil) 400-600 mg/zi, scăzând ulterior doza la jumătate;Dapsona 100-200 mg/zi pentru leziuni buloase, profunde; forme rezistenteThalidomida 100-300 mg/zi pentru afectarea cutanată refractară.B. Afectarea articulară:AINS prima intenţie terapeutică, de evitat inhibitorii specifici COX-2 la pacienţii cu sindrom antifosfolipidic secundar;antimalarice: Hidroxiclorochină (Plaquenil) 200 mg/zi;corticosteroizi oral cu timp de înjumătăţire mediu (prednisone, metilprednisolon, triamcinolon) 0,5 mg/kg/zi prednison sau echivalenţi în afectarea articulară însoţită de febră.Methotrexate 15-20 mg/sapt pentru afectarea articulară refractară la antimalarice şi care necesită doze mari şi susţinute de cortizon.C. Afectarea Renală, a Sistemului Nervos Central, Afectarea pulmonară şi alte afectări ameninţătoare de viaţăcorticoterapie orală (glucocorticoizi cu T1/2 mediu)_ doze mari 1-2 mg/kg/zi 4-6 săptămâni cu scăderea ulterioară a dozelor cu 10% săptămânal saumetilprednisolon în puls-terapie 1 g/zi pev 3 zile consecutive, urmată de terapie orală;terapie imunosupresoare: afectare renală sau nervoasă severă, rezistenţă la cortizonice, corticodependenţă, permite reducerea dozei de cortizon la 0,5 mg/kg/zi;><**Ciclofosfamidă:– oral zilnic 1,5-2,5 mg/kg/zi sau– puls – terapie 10-15 mg/kg/zi repetat lunar timp de 6 luni, apoi la fiecare 2 luni pentru 3 administrări, apoi la fiecare 3 luni pentru 4 doze (permite evitarea recidivelor),– hidratare adecvată, agenţi uroprotectori (Mesna),– urmărirea efectelor secundare: toxicitate medulară (hemograma), cistită hemoragică, intoleranţă digestivă, alopecie, fibroză pulmonară.><** Azathioprina (Imuran):– administrată "de novo" sau mai ales după Ciclofosfamidă ca terapie de întreţinere– doza de 1-2,5 mg/kg/zi,– mai puţine efecte secundare;>– în special pentru nefrita membranoasă, cu necesar mare de corticosteroizi– efecte adverse hipertensiune arterială, nefrotoxicitate, parestezii;>– Micofenolat mofetil – eficacitate comparabilă cu ciclofosfamidă, dar toxicitate inferioară acesteia la pacienţi care nu pot urma terapia cu ciclofosfamidă datorită intoleranţei– Methotrexat: pentru afectarea articulară, cutanată sau afectare viscerală (pulmonară, pericardică, cardiacă cu forme uşoare de boală (NU afectare organică severă).– Leflunomide 20 mg/zi în afectarea articulară refractarăD. Afectarea viscerală de tipul serozitei (pleurezie, pericardită, peritonită), vasculită, pneumonită acută, miozită, anemie hemolitică autoimună, trombocitopenie autoimună etc.:corticoterapie orală doze medii-mari 0,5-1 mg/kg/zi, cu reducerea ulterioară a dozelor,metilprednisolon în puls-terapie 1 g/zi pev 3 zile consecutive, urmată de terapie oralăAzathioprina(Imuran) pentru efect "economizator" de cortizon– administrată "de novo" sau după sau asociat corticoterapiei, de întreţinere– doza de 1-2,5 mg/kg/zi,E. Trombocitopenia autoimună severă (corticoterapie,Danazol (400-800 mg/zi)imunosupresoare: Azathioprină 1-2,5 mg/kg/zi, CiclosporinaImunoglobuline intravenos 400 mg/kg/zi 5 zile consecutive (eficienţă şi în nefrita lupică).F. Terapii adjuvante:hormonală: Danazol, Dehydroepiandrosteron, Tamoxifen, Bromocriptină;anticoagulantă: în sindromul antifosfolipidic secundar – anticoagulante orale cu menţinerea unui I.N.R. 2-3;prevenirea osteoporozei: calciu 1000 mg/zi, vitamina D 800 UI/zi, bisfosfonaţi dacă doza de cortizon > 10-20 mg/zi minim 3 luni;controlul T.A. (ţintă 130/80), limitarea proteinuriei (Inhibitori de Enzimă de Conversie);prevenirea arterosclerozei: statine.COMISIA DE REUMATOLOGIE a MSPDCI: TEMOZOLOMIDUMI. Definiţia afecţiuni– glioblastom multiform nou diagnosticat– glioame maligne, cum ar fi glioblastomul multiform sau astrocitomul anaplazic, recidivante sau progresiveII. Stadializarea afecţiunii– glioame maligne, grad III şi IV (clasificare WHO)III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)– glioblastom multiform nou diagnosticat, în asociere cu radioterapia (RT) şi ulterior ca monoterapie: adulţi– glioame maligne, cum ar fi glioblastomul multiform sau astrocitomul anaplazic, recidivante sau progresive după terapia standard: adulţi şi copii peste 3 aniIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)1. Glioblastom multiform nou diagnosticat: Adulţi: în asociere cu radioterapia (RT) şi ulterior ca monoterapie:– 75 mg/m² suprafaţă corporală, zilnic, timp de 42 zile (până la 49 zile) concomitent cu radioterapia focală; 4 săptămâni pauza, urmata de monoterapie cu Temodal, 6 cicluri de tratament: Ciclul unu: 150 mg/m²/zi, 5 zile, apoi 23 zile fără tratament; Ciclurile 2 – 6: se creşte doza la 200 mg/m² dacă toxicitatea non-hematologică CTC pentru Ciclul 1 este de Grad ≤ 2 (exceptând alopecie, greaţă şi vărsături), număr absolut de neutrofile (NAN) ≥ 1,5 x 10^9/l şi număr de trombocite ≥ 100 x 10^9/l.2. Glioame maligne recurente sau progresive:Adulţi: Un ciclu de tratament = 28 zile. La pacienţii netrataţi anterior cu chimioterapie, doza este de 200 mg/m²/zi în primele 5 zile urmat de 23 zile pauză. La pacienţii trataţi anterior prin chimioterapie, doza iniţială este de 150 mg/m²/zi, şi este crescută la 200 mg/m²/zi în cel deal doilea ciclu, pe o perioadă de 5 zile, dacă nu apare toxicitate hematologică (NAN ≥ 1,5 x 10^9/l şi număr de trombocite ≥ 100 x 10^9/l). Copii: La pacienţii în vârstă de 3 ani sau mai mult, un ciclu de tratament are 28 zile. Temodal se administrează oral în doză de 200 mg/m²/zi, în primele 5 zile ale ciclului urmat de 23 zile de întrerupere a tratamentului. Pacienţilor copii care au primit anterior chimioterapie, li se va administra o doză iniţială de 150 mg/m²/zi 5 zile, urmând ca doza să fie crescută la 200 mg/m²/zi 5 zile, în cursul ciclului următor, dacă nu apar manifestări toxice hematologice.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Înaintea fiecărui ciclu de tratament, trebuie întrunite următoarele valori ale parametrilor de laborator: NAN ≥ 1,5 x 10^9/l şi număr de trombocite ≥ 100 x 10^9/l. În Ziua 22 trebuie să se efectueze o numărătoare completă a celulelor sanguine (la 21 zile de la prima doză) sau în decursul următoarelor 48 ore după această zi, apoi săptămânal, până în momentul în care NAN depăşeşte 1,5 x 10^9/l, iar numărul de trombocite depăşeşte 100 x 10^9/l. Dacă NAN scade <1,0 x 10^9/l sau numărul de trombocite este <50 x 10^9 l, în cursul oricăruia dintre ciclurile terapeutice, următorul ciclu doza trebuie să fie redusă cu un nivel. nivelurile dozelor sunt 100 mg m², 150 m² (nivel 0) şi 200 1). minimă recomandată este de -1)VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseAdulţi cu glioblastom multiform nou diagnosticat: întreruperea definitivă a administrării de temozolomidă pe durata fazei concomitente de radioterapie şi temozolomidă: NAN <0,5 x 10^9/l; Număr de trombocite <10 x 10^9 l; toxicitate non-hematologică ctc (mai puţin alopecie, greaţă, vărsături) de grad 3 sau 4.Întreruperea definitivă a administrării Temodal pe durata fazei de monoterapie, tratamentul trebuie întrerupt dacă:– nivelul de reducere a dozei de 100 mg/m² (nivel -1), determină toxicitate (neutropenie, trombocitopenie)– reapare acelaşi grad 3 de toxicitate non-hematologică CTC (mai puţin alopecie, greaţă, vărsături) după reducerea dozei– toxicitate non-hematologică CTC de grad 4– Co-morbiditati NA– Non-responder NA– Non-compliant NA– Reluare tratament (condiţii) – doar pentru afecţiunile în care există prescriere pe o durată de timp limitată NAVII. PRESCRIPTORIIniţierea se face de către medicii din specialitatea oncologie medicală.Continuarea tratamentului se face de către medicul oncolog sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi.––––-Capitolul PRESCRIPTORI din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 111 cod (L046C) se modifică potrivit anexei 15 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 15) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: PEMETREXEDUMI. Definiţia afecţiunii: Mezoteliom pleural malignPEMETREXED în asociere cu cisplatină este indicat în tratamentul pacienţilor cu mezoteliom pleural malign nerezecabil la care nu s-a administrat anterior chimioterapie.II. Stadializarea afecţiunii: mezoteliom pleural malign nerezecabilIII. Criterii de includere:– Mezoteliom Pleural Malign documentat citologic/histopatologic, nerezecabil– la care nu s-a administrat anterior chimioterapie– vârsta > 18 aniIV. Tratament şi mod de administrare– Schema terapeutică recomandată: PEMETREXED + cisplatin, tratament de prima linie– Doza recomandată de PEMETREXED este 500 mg/mp (aria suprafeţei corporale), administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 minute în prima zi a fiecărei cure de 21 zile.– Doza recomandată de cisplatin este 75 mg/mp, perfuzată în decurs de două ore, după aproximativ 30 minute de la terminarea perfuziei de pemetrexed, în prima zi a fiecărei cure de 21 zile.Pentru a scădea toxicitatea, pacienţilor trataţi cu pemetrexed trebuie să li se administreze şi suplimentare vitaminică. Pacienţii trebuie să primească zilnic, pe cale orală, acid folic sau un produs cu multivitamine care să conţină acid folic (350 -1000 micrograme). În cele şapte zile anterioare primei doze de pemetrexed trebuie administrate cel puţin cinci doze de acid folic, iar administrarea trebuie să continue pe întregul parcurs al terapiei şi timp de 21 zile după ultima doză de pemetrexed.Pacienţilor trebuie, de asemenea, să li se administreze o doză intramusculară de vitamina B12 (1000 micrograme) în săptămâna anterioară primei doze de pemetrexed şi o dată la fiecare trei cicluri după aceasta. Următoarele injecţii de vitamină B12 se pot administra în aceeaşi zi cu pemetrexed.V. Contraindicaţii– Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.– Alăptarea trebuie întreruptă în cursul terapiei cu pemetrexed.– Vaccinarea concomitentă cu vaccin împotriva febrei galbene.VI. Monitorizarea tratamentului:– Înaintea fiecărei administrări a chimioterapiei se monitorizează: hemogramă completă, incluzând formula leucocitară (FL) şi numărătoarea trombocitelor., se vor efectua teste biochimice sanguine pentru evaluarea funcţiei renale şi hepatice.– Înainte de începerea fiecărui ciclu al chimioterapiei, pacienţii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: numărul absolut de neutrofile (NAN) trebuie să fie >= 1500 celule/mmc, iar trombocitele trebuie să fie >= 100000 celule/mmc.– Clearance-ul creatininei trebuie să fie >= 45 ml/min.– Bilirubina totală trebuie să fie <= 1,5 ori limita superioară a valorii normale.Fosfataza alcalină (FA), aspartat amino-transferaza (ASAT sau SGOT) şi alanin amino-transferaza (ALAT sau SGPT) trebuie să fie <= 3 ori limita superioară a valorii normale.Fosfataza alcalină, ASAT şi ALAT <= 5 ori limita superioară a valorii normale sunt acceptabile dacă există diseminare hepatică.Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice la interval de trei luni, în caz de progresie a bolii se întrerupe tratamentul.VII. Prescriptori: medici specialişti în Oncologie MedicalăI. Definiţia afecţiunii: Cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici.PEMETREXED în asociere cu cisplatină este indicat ca tratament de primă linie al cancerului pulmonar altul decât cel cu celule mici local avansat sau metastatic având o altă histologie decât cea cu celule predominant scuamoase.PEMETREXED este indicat ca monoterapie în tratamentul de linia a doua la pacienţi cu cancer pulmonar altul decât cel cu celule mici, local avansat sau metastazat, având o altă histologie decât cea cu celule predominant scuamoase.PEMETREXED este indicat ca monoterapie în tratamentul de întreţinere în cazul cancerului pulmonar local avansat sau metastatic, altul decât cel cu celule mici, având o altă histologie decât cea cu celule predominant scuamoase la pacienţi a căror boală nu a progresat imediat după chimioterapia pe bază de platină.II. Stadializarea afecţiunii: NSCLC avansat sau metastaticIII. Criterii de includere:● NSCLC documentat citologic/histopatologic ca fiind non-scuamos● la care nu s-a administrat anterior chimioterapie● vârsta > 18 aniIV. Tratament şi mod de administrareA. tratament de primă linieSchema terapeutică recomandată: PEMETREXED + cisplatinDoza recomandată de PEMETREXED este 500 mg/mp (aria suprafeţei corporale), administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 minute în prima zi a fiecărei cure de 21 zile.Doza recomandată de cisplatin este 75 mg/mp, perfuzată în decurs de două ore, după aproximativ 30 minute de la terminarea perfuziei de pemetrexed, în prima zi a fiecărei cure de 21 zile.B monoterapieDoza recomandată de PEMETREXED este 500 mg/mp (aria suprafeţei corporale), administrată ca perfuzie intravenoasă în decurs de 10 minute în prima zi a fiecărei cure de 21 zile.Pentru a scădea toxicitatea, pacienţilor trataţi cu pemetrexed atât în prima line cât şi în monoterapie în linia II-a şi întreţinere trebuie să li se administreze şi suplimentare vitaminică. Pacienţii trebuie să primească zilnic, pe cale orală, acid folic sau un produs cu multivitamine care să conţină acid folic (350 -1000 micrograme). În cele şapte zile anterioare primei doze de pemetrexed trebuie administrate cel puţin cinci doze de acid folic, iar administrarea trebuie să continue pe întregul parcurs al terapiei şi timp de 21 zile după ultima doză de pemetrexed. Pacienţilor trebuie, de asemenea, să li se administreze o doză intramusculară de vitamina B12 (1000 micrograme) în săptămâna anterioară primei doze de pemetrexed şi o dată la fiecare trei cicluri după aceasta.Următoarele injecţii de vitamină B12 se pot administra în aceeaşi zi cu pemetrexed.V. Criterii de excludere din tratament● Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.● Alăptarea● Vaccinarea concomitentă cu vaccin împotriva febrei galbene.● pentru orice tip de toxicitate hematologică sau nehematologică de grad 3 sau 4, după 2 scăderi succesive ale dozelor● neurotoxicitate de grad 3 sau 4.● progresie a boliiVI. Monitorizarea tratamentului:● Înaintea fiecărei administrări a chimioterapiei se monitorizează: hemogramă completă, incluzând formula leucocitară (FL) şi numărătoarea trombocitelor, se vor efectua teste biochimice sanguine pentru evaluarea funcţiei renale şi hepatice.● Înainte de începerea fiecărui ciclu al chimioterapiei, pacienţii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: numărul absolut de neutrofile (NAN) trebuie să fie >/= 1500 celule/mmc, iar trombocitele trebuie să fie >/= 100000 celule/mmc.● Clearance-ul creatininei trebuie să fie >/= 45 ml/min.● Bilirubina totală trebuie să fie = 1,5 ori limita superioară a valorii normale. Fosfataza alcalină (FA), aspartat amino-transferaza (ASAT sau SGOT) şi alanin aminotransferaza (ALAT sau SGPT) trebuie să fie = 3 ori limita superioară a valorii normale. Fosfataza alcalină, ASAT şi ALAT = 5 ori limita superioară a valorii normale sunt acceptabile dacă există diseminare hepatică.Răspunsul terapeutic se va evalua prin metode imagistice la interval de trei luni, în caz de progresie a bolii se întrerupe tratamentul.VII. Prescriptori: medici specialişti în Oncologie Medicală–––-Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 112, cod (L047C), DCI: PEMETREXEDUM se modifică şi se înlocuieşte potrivit anexei 13 din ORDINUL nr. 162 din 10 martie 2015, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2015, conform pct. 13 al art. I din acelaşi act normativ.DCI: FLUDARABINUMI. Definiţia afecţiuniiLeucemia limfatică cronică cu celule B este o boală primitivă a ţesutului limfatic caracterizată prin proliferarea malignă şi acumularea unei clone de limfocite mici, imunologic incompetente.Prevalenţa bolii este de aproximativ 70.000 cu circa 10.000 noi cazuri pe an*2). Până de curând rapoartele estimau la numai 10-15% procentul de pacienţi afectaţi cu vârsta sub 50 de ani*3) în timp ce ultimele statistici prezentată ESMO arată o creştere îngrijorătoare a raportului de pacienţi tineri afectaţi, cu aproape o treime din pacienţii cu LLC-B având vârsta de sub 55 ani*1).II. Stadializarea afecţiuniiSupravieţuirea medie din momentul diagnosticului variază între 2 şi > 10 ani în funcţie de stadiul iniţial al bolii. Sunt utilizate două sisteme de stadializare clinică, Binet şi Rai (tabel 1):──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Tabel 1. Stadializare şi prognostic LLC────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Frecventa (%) Supravieţuire medie──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Stadializare Binet: A 63 > 10 ani B 30 5 ani C 7 1,53 aniStadializare Rai: 0 Scăzut 30 > 10 ani I Intermediar 60 7 ani II III Înalt 10 1,5 ani IV──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici etc.)Fludara(R) este utilizată, în monoterapie sau asociere, pentru:tratamentul iniţial al LLC saula pacienţii cu LLC care nu a răspuns sau care a progresat în timpul sau după tratamentul standard cu cel puţin un agent alkilant.tratamentul limfoamelor non-Hodgkin de grad inferior (Lg-NHL).Protocol terapeutic de Tratament cu fludarabină (Fludara(R))tratamentul leucemiei acute mieloblastice, alături de G-CSF, Citarabine, Prednisolon, Idarubicin (protocol FLAG).Tratamentul de primă linie:– LLC (Leucemia limfocitară cronica):■ În monoterapie sau combinaţii cu ciclofosfamidă■ Pentru obţinerea unor rate de remisie înalte şi de calitate superioară la combinaţia FC (Fludara + Ciclofosfamidă) se poate asocia un anticorp monoclonal (Alemtuzumab)■ La pacienţii cu comorbidităţi care pot limita opţiunile terapeutice (particular, insuficienţa renală) se poate administra Fludarabină în doză redusă– LNH-lg (Limfoame non-Hodgkin indolente):■ În majoritatea cazurilor, terapie combinată: FC, FM, FCM■ În combinaţii cu Rituximab (RFCM) la pacienţii cu LNH-lg stadiile III-IV, pentru obţinerea remisiunii complete şi a unei lungi perioade fără progresia bolii– LAM – protocol FLAG (Leucemie Acută Mieloblastică)Tratamentul de a doua linie:– LLC:■ Se poate repeta tratamentul iniţial la pacienţii care au recăzut după > 12 luni de la terapia anterioară■ La pacienţii refractari sau care recad după terapii care conţin Fludarabină se recomandă combinaţii care conţin Fludarabină (FC, FCM) ± anticorpi monoclonali (FA)– LNH-lg:■ La pacienţii cu NHL-lg care nu au răspuns, sau care au progresat în timpul sau după administrarea schemei terapeutice standard cu cel puţin un agent alkilant.– LAM – protocol FLAG (Leucemie Acută Mieloblastică)Protocol terapeutic de Tratament cu fludarabină (Fludara(R))IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Conform rezumatului caracteristicilor produsului, doza recomandată este de:■ 25 mg/m² administrată iv, zilnic timp de 5 zile consecutive, la fiecare 28 de zile.■ 40 mg/m² administrată oral, zilnic timp de 5 zile consecutive, la fiecare 28 de zile.■ În condiţii speciale (regimuri terapeutice combinate sau comorbidităţi severe), Fludara(R) poate fi utilizată în doză redusă.■ Pentru pacienţii cu LLC de obicei cel mai bun răspuns terapeutic se obţine, de regulă, după 6 cicluri de tratament.■ Pentru pacienţii cu LNH-lg, Fludara(R) se administrează până la obţinerea răspunsului terapeutic adecvat (remisiune completă sau parţială). După obţinerea răspunsului terapeutic adecvat, trebuie luate în considerare încă două cicluri de tratament. În studiile clinice, majoritatea pacienţilor au primit 8 cicluri de tratament.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Examen clinic (limfadenopatie, hepato-splenomegalie)Evaluarea răspunsului include:HemoleucogramaRadiografie toracică şi ecografie abdominală sau CTBiopsie medulară (numai la pacienţii cu remisiune completă hematologică)*1).VI. Criterii de excludere din tratament:Reacţii adverse:i. hipersensibilitate la fludarabină sau la oricare din excipienţii produsuluiCo-morbiditatii. la pacienţi cu insuficienţă renală cu un clearance al creatininei <30 ml minii. anemie hemolitică decompensatăNon-responderi. Progresia boliiVII. Reluare tratament (condiţii)Monoterapie sau asociere la pacienţii care au suferit recăderea bolii după tratamentul anterior cu exceptia pacienţilor:() la care durata răspunsului după terapia cu fludarabină este mai mică de 6 luni sau() la care terapia cu fludarabină reprezintă o contraindicaţie (se utilizează terapia pe bază de alemtuzumab).VIII. PRESCRIPTORIIniţierea se face de către medicii din specialităţile hematologie sau oncologie medicală, după caz. Continuarea tratamentului se face de către medicul hematolog sau oncolog, după caz sau pe baza scrisorii medicale de către medicii de familie desemnaţi doar pentru formele cu administrare orală.––––-Capitolul PRESCRIPTORI din Protocolul terapeutic corespunzător poziţiei nr. 113 cod (L048C) se modifică potrivit anexei 16 din ORDINUL nr. 238 din 4 aprilie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 8 aprilie 2014, conform subpct. 16) al pct. 2 al art. I din acelaşi act normativ.Bibliografie:*1). Eichorts B, Hallek M. et all, Chronic lymphocytic leukaemia: ESMO Clinical Rerecommendations commendations for diagnosis, treatment and follow-up, Annals of Oncology, 2008*2). Newly diagnosed and relapsed follicular lymphoma: ESMO Clinical Recommendations for diagnosis, treatment and follow-up; M. Drezling On behalf of the ESMO Guidelines Working Group; Annals of Oncology 19 (Supplement 2), 2008*3). Hein T. CLL epidemiological data. European key countries. Schering AG Berlin, 2001*4). AML 15 Trial Protocol – Version 3: January 2005DCI: DOCETAXELUMI. Definiţia afecţiuniiCancer mamarDOCETAXELUM este indicat, în asociere cu doxorubicină şi ciclofosfamidă, pentru tratamentul adjuvant al pacientelor cu cancer mamar operabil, cu ganglioni pozitivi.DOCETAXELUM este indicat, în asociere cu doxorubicină, pentru tratamentul pacientelor cu cancer mamar avansat loco-regional sau metastazat, care nu au primit anterior tratament citotoxic pentru această afecţiune.DOCETAXELUM este indicat în monoterapie pentru tratamentul pacientelor cu cancer mamar avansat loco-regional sau metastazat, după eşecul tratamentului citotoxic. Chimioterapia anterioară trebuie să fi inclus o antraciclină sau un agent alchilant.DOCETAXELUM este indicat, în asociere cu trastuzumab, pentru tratamentul pacientelor cu cancer mamar metastazat ale căror tumori exprimă în exces HER2 şi care nu au primit anterior chimioterapie pentru boala metastatică.DOCETAXELUM este indicat, în asociere cu capecitabină, pentru tratamentul pacientelor cu cancer mamar avansat loco-regional sau metastazat, după eşecul chimioterapiei citotoxice. Tratamentul anterior trebuie să fi inclus o antraciclină.II. Stadializarea afecţiunii: cancer mamar operat cu ganglioni pozitivi sau local-avansat sau metastaticIII. Criterii de includere: cancer mamar operat cu ganglioni pozitivi, local-avansat sau metastaticIV. TratamentPentru tratamentul adjuvant al cancerului mamar operabil, cu interesare ganglionară, doza de docetaxel recomandată este de 75 mg/m² administrat la o oră după administrarea de doxorubicină 50 mg/m² şi ciclofosfamidă 500 mg/m² o dată la 3 săptămâni, timp de 6 cicluri.Pentru tratamentul pacientelor cu cancer mamar avansat loco-regional sau metastazat, doza recomandată de docetaxel în monoterapie este de 100 mg/m². Pentru tratamentul de primă linie, docetaxelul în doză de 75 mg/m² se asociază cu doxorubicină (50 mg/m²).Doza de docetaxel recomandată în asociere cu trastuzumab este de 100 mg/m² o dată la trei săptămâni, cu trastuzumab administrat săptămânal. În studiul pivot, perfuzia iniţială de docetaxel a început în ziua imediat următoare primei doze de trastuzumab. Dozele următoare de docetaxel au fost administrate imediat după terminarea perfuziei cu trastuzumab, dacă doza precedentă de trastuzumab a fost bine tolerată.În asociere cu capecitabină, doza recomandată de docetaxel este de 75 mg/m² o dată la trei săptămâni şi capecitabină în doză de 1250 mg/m² de două ori pe zi (în interval de 30 de minute după masă) timp de 2 săptămâni, urmate de 1 săptămână pauză.Ajustarea dozelor în timpul tratamentuluiAspecte generaleDocetaxelul trebuie administrat când numărul neutrofilelor este ≥ 1500/mmc. La pacienţii care în timpul tratamentului cu docetaxel au avut neutropenie febrilă, număr de neutrofile În studiul pivot, pacientelor care au primit tratament adjuvant pentru cancer mamar şi care au avut neutropenie complicată (inclusiv neutropenie prelungită, neutropenie febrilă sau infecţie), li s-a recomandat administrarea de G-CSF pentru a asigura profilaxia (de exemplu, în zilele 4 până la 11) pe parcursul tuturor ciclurilor următoare. La pacientele care continuă să aibă această reacţie, trebuie să se continue administrarea de G-CSF, iar doza de docetaxel trebuie redusă la 60 mg/m².Cu toate acestea, în practica clinică, neutropenia poate să apară mai devreme. Prin urmare, utilizarea G-CSF trebuie luată în considerare în funcţie de riscul de neutropenie al pacientului şi de recomandările curente. La pacientele care au stomatită de gradul 3 sau 4, trebuie redusă doza de docetaxel la 60 mg/m².ContraindicaţiiHipersensibilitate la docetaxel sau la oricare dintre excipienţi.Docetaxelul nu trebuie administrat la pacienţii care au anterior iniţierii tratamentului un număr de neutrofile Docetaxelul nu trebuie administrat la femeile gravide sau care alăptează.Docetaxelul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date (vezi pct. 4.2 şi 4.4).Când sunt utilizate şi alte medicamente în asociere cu docetaxel, se respectă, de asemenea, contraindicaţiile acestora.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate): RR, DFS, Supravieţuire globalăVI. Reluare tratament: tratamentul cu Docetaxelum se poate relua la pacientele care au răspuns iniţial la tratament şi care prezintă reluare de evoluţie după un interval mai mare de 6 luni de la încheierea tratamentului.VII. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăI. Definiţia afecţiuniiCancer bronhopulmonar altul decât cel cu celule miciDOCETAXELUM este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu cancer bronhopulmonar, altul decât cel cu celule mici, avansat loco-regional sau metastazat, după eşecul chimioterapiei.DOCETAXELUM este indicat, în asociere cu cisplatină, pentru tratamentul pacienţilor cu cancer bronhopulmonar, altul decât cel cu celule mici, nerezecabil, avansat loco-regional sau metastazat, la pacienţii care nu au primit anterior chimioterapie pentru această afecţiune.II. Stadializarea afecţiunii: Cancer pulmonar non-microcelular, avansat loco-regional sau metastaticIII. Criterii de includere: Cancer pulmonar non-microcelular, avansat loco-regional sau metastaticIV. TratamentLa pacienţii cu cancer bronhopulmonar altul decât cel cu celule mici, netrataţi anterior cu chimioterapice, regimul de dozaj recomandat este docetaxel 75 mg/m², urmat imediat de cisplatină 75 mg/m² timp de 30-60 minute. Pentru tratamentul după eşec al chimioterapiei anterioare cu compuşi de platină, doza recomandată este de 75 mg/m² în monoterapie.Ajustarea dozelor în timpul tratamentuluiLa pacienţii cărora li se stabileşte doza iniţială de docetaxel de 75 mg/m² în asociere cu cisplatină şi a căror valoare minimă a numărului de trombocite în timpul ciclului anterior de tratament este de ContraindicaţiiHipersensibilitate la docetaxel sau la oricare dintre excipienţi.Docetaxelul nu trebuie administrat la pacienţii care au anterior iniţierii tratamentului un număr de neutrofile Docetaxelul nu trebuie administrat la femeile gravide sau care alăptează.Docetaxelul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date (vezi pct. 4.2 şi 4.4).Când sunt utilizate şi alte medicamente în asociere cu docetaxel, se respectă, de asemenea, contraindicaţiile acestora.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate): RR, DFS, Supravieţuire globalăVI. Reluare tratament: tratamentul cu Docetaxelum se poate relua la pacienţii care au răspuns iniţial la tratament, şi care prezintă reluare de evoluţie după un interval mai mare de 6 luni de la încheierea tratamentului.Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăI. Definiţia afecţiuniiAdenocarcinom gastricDOCETAXELUM este indicat, în asociere cu cisplatină şi 5-fluorouracil, pentru tratamentul pacienţilor cu adenocarcinom gastric metastazat, inclusiv adenocarcinom al joncţiunii gastroesofagiene, care nu au primit anterior chimioterapie pentru boala metastatică.II. Stadializarea afecţiunii: cancer gastric metastazatIII. Criterii de includere: adenocarcinom gastric metastazat, netratat anterior cu chimioterapieIV. TratamentDoza recomandată de docetaxel este de 75 mg/m² în perfuzie cu durata de 1 oră, urmată de cisplatină 75 mg/m² în perfuzie cu durata de 1 până la 3 ore (ambele numai în prima zi), urmate de 5-fluorouracil 750 mg/m² pe zi, administrat în perfuzie continuă cu durata de 24 ore, timp de 5 zile, începând de la sfârşitul perfuziei cu cisplatină. Tratamentul se repetă o dată la trei săptămâni. Pacienţii trebuie să primească premedicaţie cu antiemetice şi hidratare adecvată pentru administrarea cisplatinei. Trebuie să se utilizeze profilactic G-CSF pentru reducerea riscului de hemotoxicitate.Ajustarea dozelor în timpul tratamentuluiDacă în pofida utilizării de G-CSF survine un episod de neutropenie febrilă, neutropenie prelungită sau infecţie neutropenică, doza de docetaxel trebuie redusă de la 75 la 60 mg/m². Dacă survin episoade ulterioare de neutropenie complicată, doza de docetaxel trebuie redusă de la 60 la 45 mg/m². În caz de trombocitopenie de grad 4, doza de docetaxel trebuie redusă de la 75 la 60 mg/m² Pacienţii nu trebuie retrataţi cu cicluri ulterioare de docetaxel până când numărul neutrofilelor nu revine la o valoare > 1500/mmc, iar plachetele la o valoare > 100000/mmc. Dacă aceste fenomene toxice persistă, tratamentul se întrerupe definitiv (vezi pct. 4.4).Modificările de doză recomandate în caz de fenomene toxice la pacienţii trataţi cu docetaxel în asociere cu cisplatină şi 5-fluorouracil (5-FU):┌───────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────┐│ Toxicitate │ Ajustarea dozei │├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Diaree de grad 3 │Primul episod: se reduce doza de 5-FU cu 20%. ││ │Al doilea episod: se reduce apoi doza de docetaxel cu ││ │20%. │├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Diaree de grad 4 │Primul episod: se reduc dozele de docetaxel şi 5-FU cu ││ │20%. ││ │Al doilea episod: întreruperea definitiva a tratamentului.│├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Stomatita/mucozita │Primul episod: se reduce doza de 5-FU cu 20%. ││de grad 3 │Al doilea episod: întreruperea definitiva numai a 5-FU, ││ │pentru toate ciclurile ulterioare. ││ │Al treilea episod: se reduce doza de docetaxel cu 20%. │├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Stomatita/mucozita │Primul episod: întreruperea definitiva numai a 5-FU, ││de grad 4 │pentru toate ciclurile ulterioare. ││ │Al doilea episod: se reduce doza de docetaxel cu 20%. │└───────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────┘În studiul clinic pivot la pacienţii care au prezentat neutropenie complicată (incluzând neutropenie prelungită, neutropenie febrilă sau infecţie), s-a recomandat să se utilizeze GCSF pentru a furniza o acoperire profilactică (de exemplu ziua 6-15) în toate ciclurile următoare.ContraindicaţiiHipersensibilitate la docetaxel sau la oricare dintre excipienţi.Docetaxelul nu trebuie administrat la pacienţii care au anterior iniţierii tratamentului un număr de neutrofile Docetaxelul nu trebuie administrat la femeile gravide sau care alăptează.Docetaxelul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date (vezi pct. 4.2 şi 4.4).Când sunt utilizate şi alte medicamente în asociere cu docetaxel, se respectă, de asemenea, contraindicaţiile acestora.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate): RR, DFS, Supravieţuire globalăVI. Reluare tratament: Tratamentul se administrează până la progresia bolii şi/sau toxicitate necontrolabilăVII. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăI. Definiţia afecţiuniiCancer al capului şi gâtuluiDOCETAXELUM în asociere cu cisplatină şi 5-fluorouracil este indicat pentru tratament de inducţie la pacienţi cu carcinom cu celule scuamoase, al capului şi gâtului, avansat local.II. Stadializarea afecţiunii: carcinom scuamos local-avansatIII. Criterii de includere: carcinom scuamos local-avansat, netratat anteriorIV. TratamentPacienţii trebuie să primească premedicaţie cu antiemetice şi hidratare adecvată (înainte şi după administrarea de cisplatină). Profilactic, poate fi utilizat G-CSF pentru a diminua riscul toxicităţii hematologice. Toţi pacienţii din braţul cu docetaxel al studiilor TAX 323 şi TAX 324 au primit antibioterapie profilactică.Chimioterapie de inducţie urmată de radioterapiePentru tratamentul de inducţie al carcinomului cu celule scuamoase, avansat local, inoperabil, al capului şi gâtului (CCSCG), doza de docetaxel recomandată este de 75 mg/m² în perfuzie cu durata de 1 oră, urmată de cisplatină 75 mg/m² timp de 1 oră, în prima zi, urmate de 5-fluorouracil în perfuzie continuă cu 750 mg/m² şi zi, timp de cinci zile. Acest regim terapeutic se administrează la fiecare 3 săptămâni, timp de 4 cicluri. După chimioterapie, pacienţii trebuie să urmeze radioterapie.Chimioterapie de inducţie urmată de chimioradioterapiePentru tratamentul de inducţie la pacienţii cu carcinom cu celule scuamoase, avansat local (tehnic nerezecabil, tratament chirurgical puţin probabil şi ţintind păstrarea organului), al capului şi gâtului (CCSCG), doza recomandată de docetaxel este de 75 mg/m² în perfuzie intravenoasă cu durata de 1 oră în ziua 1, urmată de cisplatină 100 mg/m² în perfuzie intravenoasă cu durata de 30 de minute până la 3 ore, urmată de 5-fluorouracil 1000 mg/m² şi zi, de perfuzie intravenoasă continuă din ziua 1 până în ziua 4. Această schemă terapeutică se administrează la fiecare 3 săptămâni timp de 3 cicluri. După chimioterapie, pacienţii trebuie să primească chimioradioterapie.Ajustarea dozelor în timpul tratamentuluiDacă în pofida utilizării de G-CSF survine un episod de neutropenie febrilă, neutropenie prelungită sau infecţie neutropenică, doza de docetaxel trebuie redusă de la 75 la 60 mg/m². Dacă survin episoade ulterioare de neutropenie complicată, doza de docetaxel trebuie redusă de la 60 la 45 mg/m². În caz de trombocitopenie de grad 4, doza de docetaxel trebuie redusă de la 75 la 60 mg/m² Pacienţii nu trebuie retrataţi cu cicluri ulterioare de docetaxel până când numărul neutrofilelor nu revine la o valoare > 1500/mmc, iar plachetele la o valoare > 100000/mmc. Dacă aceste fenomene toxice persistă, tratamentul se întrerupe definitiv (vezi pct. 4.4).Modificările de doză recomandate în caz de fenomene toxice la pacienţii trataţi cu docetaxel în asociere cu cisplatină şi 5-fluorouracil (5-FU):┌───────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────┐│ Toxicitate │ Ajustarea dozei │├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Diaree de grad 3 │Primul episod: se reduce doza de 5-FU cu 20%. ││ │Al doilea episod: se reduce apoi doza de docetaxel cu ││ │20%. │├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Diaree de grad 4 │Primul episod: se reduc dozele de docetaxel şi 5-FU cu ││ │20%. ││ │Al doilea episod: întreruperea definitiva a tratamentului.│├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Stomatita/mucozita │Primul episod: se reduce doza de 5-FU cu 20%. ││de grad 3 │Al doilea episod: întreruperea definitiva numai a 5-FU, ││ │pentru toate ciclurile ulterioare. ││ │Al treilea episod: se reduce doza de docetaxel cu 20%. │├───────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤│Stomatita/mucozita │Primul episod: întreruperea definitiva numai a 5-FU, ││de grad 4 │pentru toate ciclurile ulterioare. ││ │Al doilea episod: se reduce doza de docetaxel cu 20%. │└───────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────┘ContraindicaţiiHipersensibilitate la docetaxel sau la oricare dintre excipienţi.Docetaxelul nu trebuie administrat la pacienţii care au anterior iniţierii tratamentului un număr de neutrofile Docetaxelul nu trebuie administrat la femeile gravide sau care alăptează.Docetaxelul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date.Când sunt utilizate şi alte medicamente în asociere cu docetaxel, se respectă, de asemenea, contraindicaţiile acestora.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate): RR, DFS, Supravieţuire globalăVI. Reluare tratament: NAVII. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăI. Definiţia afecţiuniiCancer de prostatăDOCETAXELUM este indicat, în asociere cu prednison sau prednisolon, pentru tratamentul pacienţilor cu cancer de prostată metastazat, hormono-rezistent.II. Stadializarea afecţiunii: cancer de prostată metastazatIII. Criterii de includere: cancer de prostată metastazat, rezistent la hormonoterapieIV. TratamentDoza recomandată de docetaxel este de 75 mg/m². Se administrează continuu prednison sau prednisolon 5 mg de două ori pe zi, pe cale oralăAjustarea dozelor în timpul tratamentuluiDocetaxelul trebuie administrat când numărul neutrofilelor este ≥ 1500/mmc. La pacienţii care în timpul tratamentului cu docetaxel au avut neutropenie febrilă, număr de neutrofile ContraindicaţiiHipersensibilitate la docetaxel sau la oricare dintre excipienţi.Docetaxelul nu trebuie administrat la pacienţii care au anterior iniţierii tratamentului un număr de neutrofile Docetaxelul nu trebuie administrat la femeile gravide sau care alăptează.Docetaxelul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date.Când sunt utilizate şi alte medicamente în asociere cu docetaxel, se respectă, de asemenea, contraindicaţiile acestora.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate): RR, DFS, Supravieţuire globalăVI. Reluare tratament: Tratamentul se administrează până la progresia bolii şi/sau toxicitate necontrolabilăVII. Prescriptori: medici specialişti oncologie medicalăDCI: INTERFERONUM ALFA 2AI. Definiţia afecţiuniiLeucemia cu celule păroaseII. Stadializarea afecţiuniiLeucemie cu celule păroaseIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)Leucemia cu celule păroase.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Tratament iniţial. 3 milioane U.I. zilnic, administrate subcutanat, timp de 16 – 24 săptămâni. În cazul apariţiei intoleranţei, fie se reduce doza zilnică la 1,5 milioane U.I., fie se injectează 3 milioane U.I. de trei ori pe săptămână, fie se reduc atât doza cât şi frecvenţa administrării. (1,5 milioane U.I. de 3 ori pe săptămână).Tratament de întreţinere. 3 milioane U.I., de trei ori pe săptămână injectate subcutanat. În caz de intoleranţă, se va reduce doza la 1,5 milioane U.I. de trei ori pe săptămână.Durata tratamentului. Tratamentul trebuie efectuat aproximativ şase luni, după care medicul va aprecia dacă pacientul a răspuns favorabil, deci se continuă tratamentul, sau dacă nu a răspuns la terapie, situaţie în care tratamentul se întrerupe. Unii pacienţi au fost trataţi până la 20 de luni, fără întrerupere. Durata optimă de tratament cu Roferon-A, în cazul leucemiei cu celule păroase, nu a fost încă determinată.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.VI. Criterii de excludere din tratament:– hipersensibilitate în antecedente la interferon alfa-2a recombinant sau la oricare dintre componentele preparatului;– afectare severă cardiacă sau boli cardiace în antecedente; nu au fost observate efecte cardiotoxice directe, dar există probabilitatea ca anumite simptome acute, (de exemplu febră, frisoane), asociate în mod frecvent administrării de Roferon-A, să exacerbeze afecţiuni cardiace preexistente;– disfuncţie severă renală, hepatică sau a măduvei hematopoietice;– epilepsie şi/sau alte disfuncţii ale sistemului nervos central;– hepatită cronică decompensată sau ciroză hepatică severă;– hepatită cronică care este sau a fost tratată recent cu agenţi imunosupresori, cu excepţia tratamentului de scurtă durată cu glucocorticoizi;– leucemie mieloidă cronică la bolnavi, la care este planificat sau posibil în viitorul apropiat un transplant alogen de măduvă osoasă.– Reacţii adverseMajoritatea pacienţilor au prezentat simptome pseudo-gripale, ca astenie, febră, frisoane, scăderea apetitului, dureri musculare, cefalee, artralgii şi transpiraţie.Aceste efecte adverse acute pot fi de obicei reduse sau eliminate prin administrarea simultană de paracetamol şi tind să se diminueze la continuarea terapiei sau la reducerea dozei. Uneori, continuarea tratamentului poate fi însoţită de slăbiciune, stare de oboseală.Aproximativ două treimi din bolnavii canceroşi au acuzat anorexie, iar o jumătate, greaţă. Voma, tulburările de gust, senzaţia de uscăciune a gurii, scăderea în greutate, diarea şi durerile abdominale de intensitate mică sau moderată; mai rar au fost semnalate: constipaţie, flatulenţă; ocazional s-a produs pirozis, activarea ulcerului şi hemoragii gastrointestinale minore.Ameţeală, vertij, tulburări de vedere, scăderi ale funcţiei cerebrale, tulburări de memorie, depresie, somnolenţă, confuzie mentală, nervozitate şi tulburări de somn.Alte complicaţii neobişnuite constau în: tendinţa la suicid, somnolenţa puternică, convulsiile, coma, accidente cerebrovasculare, impotenţa tranzitorie, retinopatia ischemică.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) -NAVIII. Prescriptori – Medici Hematologi, OncologiI. Definiţia afecţiuniiSarcom Kaposi asociat cu SIDAII. Stadializarea afecţiuniiInterferon A este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu sarcom Kaposi asociat cu SIDA, cu CD4 > 250/mmc.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)Sarcom Kaposi asociat cu SIDAIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Tratament iniţial. La pacienţi de 18 ani sau mai mult, Roferon-A se administrează subcutanat, în doză crescută gradat până la cel puţin 18 milioane U.I. zilnic sau, dacă este posibil, 36 milioane U.I. zilnic, timp de 10-12 săptămâni, conform schemei următoare:zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zizilele 4 – 6: 9 milioane U.I./zizilele 7 – 9: 18 milioane U.I./zi şi, dacă este tolerată, trebuie crescută la:zilele 10 – 84: 36 milioane U.I./zi.Tratament de întreţinere. Roferon-A se injectează subcutanat, de trei ori pe săptămână, în doza maximă de întreţinere tolerată de pacient, fără a se depăşi 36 milioane U.I.Pacienţii cu sarcom Kaposi şi SIDA trataţi cu 3 milioane U.I. Roferon-A zilnic au răspuns mai slab decât cei trataţi cu dozele recomandate.Durata tratamentului. Pentru evaluarea răspunsului la tratament trebuie urmărită evoluţia leziunilor. Tratamentul trebuie efectuat minimum 10 săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca medicul să decidă continuarea la cei cu răspuns favorabil, sau întreruperea la cei care nu au răspuns la tratament. Răspunsul favorabil se evidenţiază obişnuit după aproximativ 3 luni de tratament. Unii pacienţi au fost trataţi timp de 20 de luni fără întrerupere. La cei cu răspuns favorabil la tratament, trebuie continuată administrarea cel puţin până când tumora nu mai poate fi decelabilă.Durata optimă de tratament cu Roferon-A a sarcomului Kaposi asociat SIDA nu a fost încă determinată.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Un bun control al infecţiei virale (încărcătură virală HIV scăzută, CD4 crescut) poate avea ca rezultat evoluţia cât mai lentă a sarcomului Kaposi.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseSimptome pseudo-gripale, ca astenie, febră, frisoane, scăderea apetitului, dureri musculare, cefalee, artralgii şi transpiraţie. Scăderea numărului de celule albe.– Co-morbiditatiPacienţii co-infectaţi, cu ciroza avansată, cărora li se administrează HAART(terapie antiretrovirală înaltă), pot prezenta risc crescut de decompensare hepatică şi deces. Pacienţii cu istoric de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau aritmii în antecedente sau prezente cu Roferon A, necesită o monitorizare atenta. Se recomandă ca pacienţilor care prezintă tulburări cardiace preexistente să li se efectueze electrocardiograme înaintea şi în cursul tratamentului. Aritmiile cardiace(în special supraventriculare) răspund de obicei la terapia convenţională, dar pot necessita întreruperea tratamentului cu Roferon A.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) -NAVIII. Prescriptori – Medici Hematologi, Oncologi, InfecţionistI. Definiţia afecţiuniiLeucemia mieloida cronicaII. Stadializarea afecţiuniiRoferon a este indicat în tratamentul leucemiei mieloide cronice cu cromozom Philadelphia prezent.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)Leucemie mieloida cronica cu cromozom Philadelphia prezent sau leucemie mieloida cronica cu translocaţie bcr/abl pozitivă.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Schema de tratament. La pacienţi cu vârsta de 18 ani sau mai mult, Roferon-A se injectează subcutanat 8-12 săptămâni, după următoarea schemă:zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zizilele 4 – 6: 6 milioane U.I./zizilele 7 – 84: 9 milioane U.I./zi.Durata tratamentului. Pacienţii trebuie trataţi cel puţin 8săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca medicul să decidă continuarea terapiei la cei ce au răspuns la aceasta sau întreruperea ei în cazul pacienţilor ai căror parametri hematologici nu s-au modificat. La pacienţii cu răspuns favorabil, tratamentul trebuie continuat până la obţinerea unei remisiuni hematologice complete, fără a depăşi 18 luni.Toţi pacienţii cu răspuns hematologic complet trebuie trataţi în continuare cu 9 milioane U.I./zi (optimal) sau 9 milioane U.I., de trei ori pe săptămână (minimal), pentru a face cât mai repede posibil remisiunea citogenetică.Durata optimă de tratament a leucemiei mieloide cronice cu Roferon-A nu a fost încă determinată, deşi s-au constatat remisiuni citogenetice la doi ani după începerea tratamentului.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.VI. Criterii de excludere din tratament:– leucemie mieloidă cronică la bolnavi la care este planificat sau posibil în viitorul apropiat un transplant alogen de măduvă osoasă.– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid, reacţii de hipersensibilitate acută(urticarie, angioderm, constricţie brionşică, anafilaxie).În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.– Co-morbiditatiO atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) -NAVIII. Prescriptori – Medici Hematologi, OncologiI. Definiţia afecţiuniiLimfom cutanat cu celule TII. Stadializarea afecţiuniiLimfomului cutanat cu celule TTratament iniţial. În cazul pacienţilor de 18 ani sau peste această vârstă, doza trebuie crescută gradat, până la 18 milioane U.I. pe zi, pentru o durată totală de tratament de 12 săptămâni, conform schemei următoare:zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zizilele 4 – 6: 9 milioane U.I./zizilele 7 – 84: 18 milioane U.I./ziTratament de întreţinere. Roferon-A se administrează de trei ori pe săptămână, în doza maximă tolerată de pacient, fără a depăşi 18 milioane U.I.Durata tratamentului. Pacienţii trebuie trataţi cel puţin 8 săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca medicul să decidă continuarea terapiei la cei care au răspuns la aceasta, sau întreruperea ei la cei care ce nu au răspuns.Durata minimă a terapiei, în cazul pacienţilor cu răspuns favorabil este de 12 luni (pentru a mări şansele obţinerii unui rezultat optim prelungit).Unii pacienţi au fost trataţi timp de 40 de luni fără întrerupere. Nu a fost încă determinată exact durata tratamentului cu Roferon-A în cazul limfomului cutanat cu celule T.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)Limfom cutanat cu celule TIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Tratament iniţial. În cazul pacienţilor de 18 ani sau peste această vârstă, doza trebuie crescută gradat, până la 18 milioane U.I. pe zi, pentru o durată totală de tratament de 12 săptămâni, conform schemei următoare:zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zizilele 4 – 6: 9 milioane U.I./zizilele 7 – 84: 18 milioane U.I./ziTratament de întreţinere. Roferon-A se administrează de trei ori pe săptămână, în doza maximă tolerată de pacient, fără a depăşi 18 milioane U.I.Durata tratamentului. Pacienţii trebuie trataţi cel puţin 8 săptămâni, preferabil 12 săptămâni, înainte ca medicul să decidă continuarea terapiei la cei care au răspuns la aceasta, sau întreruperea ei la cei care ce nu au răspuns.Durata minimă a terapiei, în cazul pacienţilor cu răspuns favorabil este de 12 luni (pentru a mări şansele obţinerii unui rezultat optim prelungit).Unii pacienţi au fost trataţi timp de 40 de luni fără întrerupere. Nu a fost încă determinată exact durata tratamentului cu Roferon-A în cazul limfomului cutanat cu celule T.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid, reacţii de hipersensibilitate acută(urticarie, angioderm, constricţie brionşică, anafilaxie).În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.– Co-morbiditatiO atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) -NAVIII. Prescriptori – Medici Hematologi, OncologiI. Definiţia afecţiuniiLimfom non-Hodgkinian folicularII. Stadializarea afecţiuniiLimfomul non-Hodgkin folicular în stadiu avansat.III. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)Limfomul non-Hodgkin folicular.IV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Roferon-A se administrează concomitent cu tratamentul convenţional (de exemplu asociaţia ciclofosfamidă, prednison, vincristină şi doxorubicină), în funcţie de schema chimioterapică, câte 6 milioane U.I./m² injectate subcutanat din ziua 22 până în ziua 26 a fiecărui ciclu de 28 de zile.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid, reacţii de hipersensibilitate acută(urticarie, angioderm, constricţie brionşică, anafilaxie).În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.– Co-morbiditatiO atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) -NAVIII. Prescriptori – Medici Hematologi, OncologiI. Definiţia afecţiuniiCarcinom renal avansatTratamentul cu interferon A în asociere cu vinblastina induce o rată a răspunsului de aproximativ 17-26% determinând o întârziere a progresiei bolii şi o prelungire a supravieţuirii la aceşti pacienţi.II. Stadializarea afecţiuniiCarcinom renal avansatIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)Carcinom renal avansatIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Schema recomandată de creştere gradată a dozei este:zilele 1 – 3: 3 milioane U.I./zizilele 4 – 6: 9 milioane U.I./zizilele 7 – 9: 18 milioane U.I./zizilele 10 – 84: 36 milioane U.I./zi. (dacă toleranţa este bună)Pacienţii care obţin un răspuns complet pot întrerupe tratamentul după trei luni de la stabilizarea remisiunii.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid, reacţii de hipersensibilitate acută(urticarie, angioderm, constricţie brionşică, anafilaxie).În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.– Co-morbiditatiO atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) -NAVIII. Prescriptori – medici specialişti oncologie medicalăI. Definiţia afecţiuniiMelanom malign rezecat chirurgicalTratamentul adjuvant cu doze scăzute de Roferon A, după rezecţia chirurgicală a melanomului malign prelungeşte perioada de remisie a bolii fără metastaze.II. Stadializarea afecţiuniiMelanom malign rezecat chirurgicalIII. Criterii de includere (vârsta, sex, parametrii clinico-paraclinici, etc)Melanom malign rezecat chirurgicalIV. Tratament (doze, condiţiile de scădere a dozelor, perioada de tratament)Interferon A se administrează subcutanat în doza de 3 milioane U.I., de trei ori pe săptămână, timp de 18 luni, începând la cel mult 6 săptămâni după intervenţia chirurgicală. În cazul în care apare intoleranţa la tratament doza trebuie scăzută la 1,5 milioane U.I. administrată de trei ori pe săptămână.V. Monitorizarea tratamentului (parametrii clinico-paraclinici şi periodicitate)Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon. O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.VI. Criterii de excludere din tratament:– Reacţii adverseÎntrerupere tratament în caz de: afecţiuni psihice şi ale SNC: depresse, ideaţie suicidală severă şi persistentă, tentativă de suicid, reacţii de hipersensibilitate acută(urticarie, angioderm, constricţie brionşică, anafilaxie).În cazul existenţei de disfuncţii renale, hepatice sau medulare uşoare sau medii, este necesară monitorizarea atentă funcţiilor acestor organe.Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a tuturor pacienţilor. S-a observat în cazuri rare tendinţa la suicid la pacienţii în cursul tratamentului cu Roferon-A; în astfel de cazuri se recomandă întreruperea tratamentului.O atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este necesară efectuarea de examene hematologice complete atât la începutul, cât şi în cursul terapiei cu Roferon-A.– Co-morbiditatiO atenţie deosebită trebuie acordată administrării de Roferon-A la pacienţii cu depresie medulară severă, acesta având un efect supresiv asupra măduvei osoase, cu scăderea numărului leucocitelor în special al granulocitelor, a trombocitelor, şi, mai puţin frecvent, a concentraţiei hemoglobinei consecutiv poate creşte riscul infecţiilor sau hemoragiilor. Este recomandată supravegherea periodică neuropsihiatrică a pacienţilor. Tratamentul cu Roferon-A produce rareori hiperglicemie şi se va controla periodic glicemia. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară reevaluarea tratamentului antidiabetic.– Non-responder NA– Non-compliant NAVII. Reluare tratament (condiţii) -NAVIII. Prescriptori – medici specialişti oncologie medicalăPROTOCOLUL TERAPEUTIC ÎN HEPATITĂ CRONICĂŞI CIROZA HEPATICĂ CU VIRUS VHB (LB01B)DIAGNOSTICUL, CRITERIILE DE ELIGIBILITATE, ALEGEREA SCHEMEI TERAPEUTICE ŞI URMĂRIREA ÎN CURSUL TERAPIEI ANTIVIRALE A PACIENŢILOR CU HEPATITĂ CRONICĂ ŞI CIROZĂ HEPATICĂ CU VHBHEPATITA CRONICĂ CU VHB1. HEPATITA CRONICĂ CU VHB – PACIENŢI NAIVI1.1.Criterii de includere în tratament:● biochimic:– ALT peste valoarea normală● virusologic:– AgHBs pozitiv – la două determinări succesive la mai mult de 6 luni interval între determinări– Indiferent de prezenţa sau absenţa AgHBe– IgG antiHVD negativ;– ADN-VHB ≥ 2000 UI/ml● Evaluarea fibrozei şi a activităţii necro-inflamatorii se va face prin Fibromax, Fibroactitest, Fibroscan sau PBH, tuturor pacienţilor cu ALT normal şi viremie VHB > 2000 ui/ml, la iniţierea medicaţiei antivirale. Dacă evaluarea histologică arată cel puţin F1 sau A1 pacienţii sunt eligibili pentru medicaţia antivirală (prin urmare oricare dintre situaţiile F1A0, F1A1, F0A1 sau mai mult reprezintă indicaţie de terapie antivirală la viremie > 2000 ui/ml). În cazul în care se utilizează Fibroscan este necesară o valoare de cel puţin 7 KPa.● Evaluarea histologică, virusologică şi biochimică nu va avea o vechime mai mare de 6 luni.1.2. Opţiuni terapeutice la pacientul naiv● Entecavir– Doza recomandată: 0,5 mg/zi– Durata terapiei: – până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie– ObservaţiiLa pacientul cu insuficienţă renală doza de entecavir trebuie adaptată în funcţie de clearence-ul la creatinină (tabel 1)● Tenofovir– Doza recomandată: 245 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie– Observaţii– În cazul schemelor terapeutice conţinând tenofovir se recomandă calcularea clearance-ului creatininei înainte de iniţierea terapiei precum şi monitorizarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei şi concentraţia plasmatică de fosfat) la interval de patru săptămâni în primul an de tratament, şi, ulterior, la interval de trei luni. La pacienţii care prezintă risc de a dezvolta insuficienţă renală, inclusiv pacienţii care au prezentat anterior evenimente adverse renale în timpul tratamentului cu adefovir dipivoxil, trebuie luată în considerare monitorizarea mai frecventă a funcţiei renale. Tenofovir nu a fost studiat la pacienţi cu vârsta peste 65 ani. Nu se va administra la pacienţii cu afectare renală anterior iniţierii terapiei antivirale decât în cazul în care nu există altă opţiune terapeutică, cu doze adaptate la clearence-ul la creatinină.– Dacă sub tratament survine o creştere a creatininei, dozele de tenofovir vor fi ajustate la clearence-ul la creatinină (tabel 1). Nu există studii care să demonstreze eficienţa reducerii dozelor de tenofovir. Dacă se consideră că beneficiile depăşesc riscurile se poate administra tenofovir.● Adefovir– Doza recomandată: 10 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie– Observaţii:– În cazul schemelor terapeutice conţinând adefovir se recomandă calcularea clearance-ului la creatinină înaintea iniţierii terapiei, la toţi pacienţii. La pacienţii cu funcţie renală normală, se monitorizează creatinina şi fosfatul seric la fiecare 3 luni în primul an de tratament şi la 6 luni ulterior. Experienţa clinică la pacienţii în vârstă de peste 65 de ani este limitată– pentru pacienţii cu insuficienţă renală nu există studii care să demonstreze eficienţa reducerii dozelor de adefovir. Dacă se consideră că beneficiile depăşesc riscurile se poate administra adefovir în funcţie de clearence-ul la creatinină după cum este prezentat în tabelul 1● Lamivudina– Doza recomandată: 100 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie– Observaţii:– Se va administra doar pacienţilor naivi, peste 65 de ani, la care există risc de evoluţie către cirozăTabel 1 – Adaptarea dozelor de analoginucleozidici/nucleotidici (ANN) în funcţiede clearence-ul la creatinina ┌─────────────┬─────────────────────────────┬─────────────┬──────────────┐ │Clearence-ul │ Entecavir *) │ Adefovir │ Tenofovir │ │creatininei ├──────────────┬──────────────┤ │ │ │ (ml/min) │Pacienţi naivi│ Pacienţi cu │ │ │ │ │ la ANN │rezistenţă la │ │ │ │ │ │lamivudina sau│ │ │ │ │ │ ciroză │ │ │ ├─────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┼──────────────┤ │ >50 │ 0,5 mg/zi │ 1 mg/zi │ 10 mg/zi │ 245 mg/zi │ ├─────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┼──────────────┤ │ 30-49 │0,25 mg/zi sau│ 0,5 mg/zi │ 10 mg la 48h│ 245mg la 48h │ │ │ 0,5mg la 48h │ │ │ │ ├─────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┼──────────────┤ │ 10-29 │0,15 mg/zi sau│0,3 mg/zi sau │ 10 mg la 72h│245 mg la 72- │ │ │ 0,5mg la 72h │0,5 mg la 48h │ │96h │ ├─────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┼──────────────┤ │ <10 mg │0,05mg zi sau │0,1 │ nu se │ │ │0,5 mg la 5-7 │0,5 mg la 72h │ recomanda │ recomanda │ │ │ zile │ │ │ │ ├─────────────┼──────────────┼──────────────┼─────────────┼──────────────┤ │pacienţi │0,05mg/zi sau │0,1 mg/zi sau │ 10 mg la │ 245 mg la 7 │ │hemodializaţi│0,5 mg la 5-7 │0,5 mg la 72h │ 7 zile │ zile │ │ **) │ zile │ │ │ │ └─────────────┴──────────────┴──────────────┴─────────────┴──────────────┘Notă …
──────────
*) la doza <0,5 mg de entecavir se recomandă soluţie orală. Dacă soluţia orală nu este disponibilă se vor administra comprimate cu spaţierea dozelor
**) în zilele cu hemodializă entecavirul se va administra după şedinţa de hemodializă
──────────● Interferon pegylat alfa-2a *2)– Doza recomandată: 180 mcg / săpt– Durata terapiei: 48 de săptămâniNotă …
──────────
*2) – ideal de efectuat genotipare VHB. Genotipul D se asociază cu o rată mai mică de răspuns la interferon
──────────1.3. Decizia terapeutică iniţială – algoritm (fig.1)Fig.1 – Algoritm de tratament în hepatita cronică VHB – decizia terapeutică iniţială ┌─────────────┐ │AgHBs pozitiv│ └─────┬───────┘ │ v ┌──────────────────────────────────┐ │Repetă AgHBs după 6 luni pentru a │ │demonstra că infecţia este cronică│ └───────────────┬──────────────────┘ │ v ┌───────────────┐ │Viremie VHB +/-│ └───────────────┘ ┌──────────────────────────────────────────────────────┐ v v ┌──────────────────────────┐ ┌────────────────────────────┐ │Viremie VHB sub 2000 ui/l-│ │Viremie VHB peste 2000ui/l- │ │indiferent de statusul HBe│ │indiferent de statusul HBe │ └───────┬──────────────────┘ └─────────────────┬──────────┘ │ v │ ┌────────────────────────┐ v v v ┌────────────────────────────────┐ ┌───────────┐ ┌────────────────┐ │● Monitorizare TGP la 3-6 luni │ │ALT valoare│ │ ALT peste │ │● Monitorizare viremie la 6 luni│ │normală │ │valoarea normală│ │iniţial, ulterior dacă aceasta │ └─┬─────────┘ └──────┬─────────┘ │se menţine sub 2000 ui, se va │ │ ┌─────────────────┐ v │efectua anual │ ├>│PBH/fibro- ├┐ ┌────────────────┐ │● Dacă se observă o creştere a │ │ │actitest/Fibromax││ │Investigarea │ │valorii transaminazelor se va │ │ │cu > A1 sau F1* ││ │histologică nu │ │efectua şi viremie │ │ │Fibroscan >/=7KPa││ │este obligatorie│ └───────────────────────────┬────┘ │ └─────────────────┘│ │însă este utilă │ ↑ │ ┌─────────────────┐│ │pentru │ │ └>│PBH/FIBROMAX cu ││ │monitorizarea │ │ │A0F0, ││ │ulterioară a │ │ │Fibroscan <7kPa,││ │evoluţiei │ │ │nu se tratează ││ └────────┬───────┘ │ │indiferent de ││ v └───────────┤valoarea viremiei││ ┌────────────┐ └─────────────────┘└───>│ TRATEAZĂ │ └────────────┘1.4. Evaluarea răspunsului la tratamentul cu entecavir, adefovir, tenofovir sau lamivudinăÎn tabelul 2 sunt prezentate tipurile de răspuns la tratamentul cu analogi nucleozidici/nucleotidiciTabel 2 – Tipuri de răspuns în timpul terapiei cu analogi nucleozidici/nucleotidici ┌────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────┐ │Tip de răspuns │ Definiţie │ ├────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤ │Lipsa de răspuns│Lipsa scăderii cu cel puţin 1log10 după 12 spt de terapie a│ │ │viremiei │ │ │Lipsa scăderii cu cel puţin 2 log 10 după 24 spt de terapie│ │ │a viremiei │ ├────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤ │Răspuns │Viremie nedetectabilă după 48 spt de terapie │ │virusologic │ │ ├────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤ │Răspuns parţial │Scăderea cu mai mult de 2 log a viremiei VHB fără obţinerea│ │ │nedetectabilităţii la 24 de săptămâni de terapie │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │- pentru pacienţii care primesc antiviralele cu bariera │ │ │genetica joasă (Lamivudina) şi care au viremie detectabilă │ │ │la 48 spt se impune schimbarea terapiei antivirale │ │ │- rezistenţă la lamivudina – ideal a se administra │ │ │tenofovir. Dacă tenofovir este indisponibil, atunci se va │ │ │asocia adefovir, păstrându-se lamivudina │ │ ├───────────────────────────────────────────────────────────┤ │ │- pentru pacienţii care primesc antivirale cu bariera │ │ │genetică înaltă (Adefovir, Tenofovir, Entecavir) şi care au│ │ │viremie detectabilă la 48 de spt însă dinamica viremiilor │ │ │arată o scădere evidentă a valorilor acestora, se poate │ │ │continua schema terapeutică. Se consideră că o viremie de │ │ │sub 1000ui/ml este o viremie acceptabilă pentru continuarea│ │ │terapiei. Dacă după 6 luni se constată că viremia are │ │ │tendinţă la creştere, este necesară înlocuirea schemei │ │ │antivirale. Va fi considerată eşec terapeutic doar situaţia│ │ │în care viremia înregistrează o valoare sub 1000 ui/ml însă│ │ │a scăzut cu mai puţin de 2 log 10 faţă de valoarea │ │ │anterioară terapiei. │ │ │- rezistenţa la adevofir – ideal a se înlocui cu tenofovir │ │ │+ adăugarea unui al doilea medicament la care nu e descrisă│ │ │rezistenţa încrucişată (lamivudina, entecavir) │ │ │- rezistenţa la entecavir – se va adăuga tenofovir │ │ │- rezistenţa la tenofovir – deşi nu a fost semnalată până │ │ │în prezent, se recomandă asocierea unui al doilea antiviral│ │ │la care nu e descrisă rezistenţa încrucişată (lamivudina, │ │ │entecavir) │ ├────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────┤ │Breakthrough │creşterea cu mai mult de 1 log 10 a viremiei HBV faţă de │ │virusologic │nadir( │ └────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────┘● Evaluarea răspunsului iniţial se face la 6 luni de terapie prin determinarea:– ALT– ADN-VHB. Dacă acesta nu a scăzut cu mai mult de 2 log10, se consideră rezistenţă primară şi se opreşte tratamentul.● Evaluarea ulterioară a pacienţilor se va face din punct de vedere virusologic astfel:– La 6 luni interval până la obţinerea unei viremii nedetectabilă– Anual pentru pacienţii care au ajuns la viremie nedetectabilăAceastă evaluare va cuprinde– ALT;– AgHBs/ACHBs; AgHBe/ACHBe pentru în cazul pacienţilor cu AgHBe pozitiv.– ADN-VHB.● În funcţie de răspunsul biochimic şi virusologic tratamentul se va opri sau se va putea continua până la seroconversia HBs● Creşterea transaminazelor pe parcursul tratamentului impune efectuarea viremiei, iar creşterea viremiei la o valoarea mai mare de 1000 ui/ml sub tratament se consideră rezistenţă şi lipsă de răspuns terapeutic.● Rezistenţa ţi lipsa de răspuns impun reevaluarea pacientului şi luarea unei noi decizii terapeutice.● Dispariţia AgHBs în absenţa apariţiei AC anti HBs va impune continuarea tratamentului până la apariţia AC anti HBs● Apariţia Ac anti HBs impune continuarea pentru încă 6 luni a terapiei antivirale şi apoi, oprirea terapieiMonitorizarea terapiei antivirale cu analogi nucleozidici/nucleotidici – algoritm terapeutic (fig.2)Figura 2 – Algoritm de monitorizare a terapieiantivirale în hepatita cronică VHBsub terapia cu analogi nucleozidici/nucleotidici ┌────────────────────────────┐ │Schema iniţială de tratament│ └─┬─────────────────────┬────┘ ┌───────────────┘ └────────────────┐ v v ┌──────────────────────────────┐ ┌──────────────┐ │Entecavir, adefovir, tenofovir│ │ Lamivudina │ └──────┬───────────────────────┘ └─────┬────────┘ v v ┌──────────────┐ ┌──────────────┐ │Viremie spt 24├────────┐ ┌────────────┤Viremie spt 24│ └───┬──────────┘ v v └───┬──────────┘ v ┌──────────┐ ┌──────────┐ v ┌──────────┐ │Scădere cu│ │Scădere cu│ ┌──────────┐ │Scădere cu│ │<2log10 │ │< 2log10 │scădere cu│ │≥ 2log10 │ └────┬─────┘ └───┬──────┘ │≥ 2log10 │ └───┬──────┘ v v └─┬────────┘ v ┌────────────────────────┐ v ┌──────────────┐ │ Rezistenţa primară │ ┌──────────────┐ │Viremie spt 48│ └───────────┬────────────┘ │Viremie spt 48│ └┬────────────┬┘ v └┬────────────┬┘ v v ┌───────────────┐ v v ┌─────────────┐ ┌────────────┐ │SWITCH (fig. 3)│ ┌───────────┐ ┌─────────────┐ │nedetectabilă│ │> 1000 ui/ml│ └────┬──────────┘ │detectabilă│ │nedetectabilă│ │sau valoare │ └───┬────────┘ ↑ └────┬──────┘ └─────────┬───┘ │ sub │ │ │ │ │ │ 1000 ui/ml │ v │ v │ └────┬────────┘ ┌───────────────────┴────────────────────────────┐ │ │ │Se ia în discuţie rezistenţa dobândită dacă nu │ │ │ │se constată o scădere cu > 2log faţă de valoarea│ │ │ │de la evaluarea anterioară │ │ │ │Se poate continua terapia încă 6 luni urmând ca │ │ │ │schema să fie reevaluată după acest interval │ │ v └────────────────────────────────────────────────┘ v ┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │Continuare terapie până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă│ │6 luni de consolidare, după seroconversie, cu monitorizare: viremie, AgHBs/│ │ACHBs şi AgHBe/ACHBe la: │ │● 6 luni până la obţinerea nedectabilităţii viremiei │ │● 12 luni după ce viremia devine nedetectabilă │ └───────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘În cazul semnalării rezistenţei la un analog nucleozidic/nucleotidic, schema terapeutică va fi modificată conform algoritmului de mai jos (fig.3)Figura 3 – Modificarea schemei terapeutice în cazulrezistenţei la analogii nucleozidici/nucleotidici ┌──────────────────────────────┐ │ATITUDINE ÎN CAZUL REZISTENŢEI│ │ LA ANALOGI NUCLEOZI(TI)DICI │ └─┬───┬──────────────┬────────┬┘ ┌─────────┘ │ │ └───────────┐ v v v v ┌──────────┐ ┌────────┐ ┌─────────┐ ┌─────────┐ │ Eşec la │ │Eşec la │ │Eşec la │ │Eşec la │ │lamivudina│ │adefovir│ │entecavir│ │tenofovir│ └──────┬───┘ └──┬─────┘ └──┬──────┘ └───┬─────┘ v v v v ┌────────────┐ ┌────────────┐ ┌────────────┐ ┌────────────────────┐ │adefovir sau│ │Înlocuire cu│ │Se păstrează│ │ Se păstrează │ │ tenofovir │ │tenofovir + │ │entecavir şi│ │ tenofovir la care │ └────────────┘ │entecavir/ │ │se adaugă │ │ se adaugă │ │lamivudina │ │tenofovir │ │entecavir/lamivudina│ └────────────┘ └────────────┘ └────────────────────┘1.5. Evaluarea răspunsului la tratamentul cu interferon pegylat alfa 2aÎn tabelul 3 sunt prezentate tipurile de răspuns în timpul terapiei cu interferonTabel 3 – Tipuri de răspuns la tratamentul cu interferon ┌─────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Tip de răspuns │ Definiţie │ ├─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤ │Lipsa de răspuns │● scăderea viremiei cu [cel] mai puţin 2 log 10 faţă de │ │ │valoarea iniţială după 24 spt de tratament │ ├─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤ │Răspuns │● scăderea viremiei cu cel puţin 2log 10 faţă de valoarea │ │virusologic │iniţială după 24 spt de tratament │ │ │● viremie HBV sub 2000 ui/ml la 48 de săptămâni de terapie│ ├─────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────────┤ │Răspuns serologic│● seroconversie în sistem HBe pentru pacienţii HBe │ │ │pozitivi │ │ │● seroconversie HBs pentru pacienţii HBe negativi │ └─────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────────┘– Evaluarea răspunsului la tratamentul cu interferon pegylat alfa 2a: (fig 4)– pentru pacienţii cu hepatita cronică HBV cu AgHBe pozitiv se vor verifica AgHBe şi ACHBe la 24, 48 spt de tratament şi la 24 spt post-terapie– verificarea viremiei la 24 spt, la 48 spt şi la 24 spt după terminarea terapiei– iniţierea unei noi scheme terapeutice după tratamentul cu interferon/analogi se va face la mai mult de 24 spt de la terminarea terapiei cu îndeplinirea criteriilor de iniţiere (reevaluare histologică, virusologică şi biochimică la momentul solicitării noii scheme terapeutice)Evaluare în timpul terapiei:– Dacă în spt 24 viremia HBV nu a scăzut cu cel puţin 2log10 se recomandă înlocuirea cu analogi nucleozidici/nucleotidici– Dacă se constată scăderea viremiei cu 2log10 faţă de baseline în spt 24, se poate continua terapia cu peginterferon alfa 2aEvaluare după terminarea terapiei antivirale:– Dacă la terminarea terapiei viremia este > 2000 ui/ml atunci se recomanda înlocuirea cu analogi nucleotidici/nucleozidici.– Dacă viremia HBV se menţine sub 2000 ui/ml şi se constată reducerea activităţii necroinflamatorii faţă de momentul iniţial, nu se va utiliza o noua schema terapeutică iar pacientul va fi monitorizat anual.– Dacă viremia HBV este detectabilă indiferent de valoare şi se constată creşterea necroinflamaţiei sau a gradului de fibroză faţă de baseline, pacientul va primi o schema terapeutică conţinând analogi nucleotidici/nucleozidici.Monitorizarea terapiei antivirale cu peginterferon alfa 2a – algoritm terapeutic (fig.4)Figura 4 – Algoritm de monitorizare a terapieiantivirale în hepatita cronică VHB în cazul schemelorterapeutice conţinând interferon pegylat alfa 2a ┌─────────────────────┐ │Peginterferon alfa 2a│ └──────────┬──────────┘ │ v ┌──────────────┐ │Viremie spt 24│ └─┬──────────┬─┘ ┌─────────────────┘ └────────────────┐ v v ┌─────────────────────────────┐ ┌─────────────────────────────┐ │Scădere viremie cu <2 log 10│ │scădere viremie cu ≥ 2 10│ └────────────┬────────────────┘ └────────────┬────────────────┘ │ │ v v ┌─────────┐ ┌─────────────────┐ │ Switch │ │Continuare 48 spt│ │ analogi │ └─────┬───────────┘ └────┬────┘ │ ↑ v │ ┌───────────────────┐ │ │Viremie spt 48(EOT)│ │ └───────┬───────────┘ │ │ │ v │ ┌──────────────────────────┐ │ ┌──┤Viremie la 24 spt după EOT│ │ │ └────────────────────┬─────┘ │ v v │ ┌────────────┐ ┌────────────┐ │ │> 2000 ui/ml│ │<2000 ui ml│ │ └────────┬───┘ └──────┬─────┘ │ │ │ │ v v │ ┌─────────────┐ ┌────────────┐ │ │Fibroactitest│ │Monitorizare│ │ └────────┬────┘ └────────────┘ │ │ │ v │ ┌──────────────────────────┐ └─────────────┤ Menţinere ANI/ fibroza │ │(>/=A0F1;>/=A1F0; >/=A1F1)│ └──────────────────────────┘2. HEPATITA CRONICĂ CU VHB – PACIENŢI PRETRATAŢICategorii de pacienţi pretrataţi:I. Pacienţi pretrataţi cu lamivudinăCriterii de includere în tratament:● Identice cu pacienţii naivia. Terapie cu lamivudina oprită cu mai mult de 6 luni anterior (fără a putea demonstra [eşecul] rezistenţa la lamivudină)Opţiuni terapeutice● Entecavir– Doza recomandată: 1 mg/zi *1)– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie,– Se adaptează doza la clearence-ul la creatinina (vezi tabel 1)Notă …
──────────
*1) – în cazul pacienţilor cu eşec la lamivudina, rata de răspuns virusologic (viremie
──────────sau● Adefovir *2)– Doza recomandată: 10 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie,● În cazul schemelor terapeutice conţinând adefovir se recomandă calcularea clearance-ului la creatinină înaintea iniţierii terapiei, la toţi pacienţii. La pacienţii cu funcţie renală normală, se monitorizează creatinina şi fosfatul seric la fiecare 3 luni în primul an de tratament şi la 6 luni ulterior. Experienţa clinică la pacienţii în vârstă de peste 65 de ani este limitată● pentru pacienţii cu insuficienţă renală nu există studii care să demonstreze eficienţa reducerii dozelor de adefovir. Dacă se consideră că beneficiile depăşesc riscurile se poate administra adefovir în funcţie de clearence-ul la creatinină după cum este prezentat în tabelul 1Notă …
──────────
*2) – ideal este a se asocia adefovir cu lamivudina pentru a scădea riscul de rezistenţă la adefovir
──────────Nu este influenţat de un eşec anterior la lamivudinasau● Tenofovir *3)– Doza recomandată: 245 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie,– În cazul schemelor terapeutice conţinând tenofovir se recomandă calcularea clearance-ului creatininei înainte de iniţierea terapiei precum şi monitorizarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei şi concentraţia plasmatică de fosfat) la interval de patru săptămâni în primul an de tratament, şi, ulterior, la interval de trei luni. La pacienţii care prezintă risc de a dezvolta insuficienţă renală, inclusiv pacienţii care au prezentat anterior evenimente adverse renale în timpul tratamentului cu adefovir dipivoxil, trebuie luată în considerare monitorizarea mai frecventă a funcţiei renale. Tenofovir nu a fost studiat la pacienţi cu vârsta peste 65 ani. Nu se va administra la pacienţii cu afectare renală anterior iniţierii terapiei antivirale decât în cazul în care nu există altă opţiune terapeutică, cu doze adaptate la clearence-ul la creatinină.● Dacă sub tratament survine o creştere a creatininei, dozele de tenofovir vor fi ajustate la clearence-ul la creatinină (tabel 1). Nu există studii care să demonstreze eficienţa reducerii dozelor de tenofovir. Dacă se consideră că beneficiile depăşesc riscurile se poate administra tenofovir.Notă …
──────────
*3) Nu este influenţat de un eventual eşec anterior la lamivudina
──────────Sau● Interferon pegylat alfa-2a *4)– Doza recomandată: 180 mcg/săpt– Durata terapiei: 48 de săptămâniNotă …
──────────
*4) – ideal de efectuat genotipare VHB. Genotipul D se asociază cu o rată mai mică de răspuns la interferon
──────────b. Pacienţi cu lipsă de răspuns sau eşec terapeutic în timpul terapiei cu lamivudinăCriterii de includere în tratament:Pacienţii la care se semnalează eşec în timpul terapiei cu lamivudină, fiind evidentă instalarea rezistenţei, se vor trata cu:Opţiuni terapeutice● Adefovir *2)– Doza recomandată: 10 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie,● În cazul schemelor terapeutice conţinând adefovir se recomandă calcularea clearance-ului la creatinină înaintea iniţierii terapiei, la toţi pacienţii. La pacienţii cu funcţie renală normală, se monitorizează creatinina şi fosfatul seric la fiecare 3 luni în primul an de tratament şi la 6 luni ulterior. Experienţa clinică la pacienţii în vârstă de peste 65 de ani este limitată● pentru pacienţii cu insuficienţă renală nu există studii care să demonstreze eficienţa reducerii dozelor de adefovir. Dacă se consideră că beneficiile depăşesc riscurile se poate administra adefovir în funcţie de clearence-ul la creatinină după cum este prezentat în tabelul 1Notă …
──────────
*2) – ideal este a se asocia adefovir cu lamivudină pentru a scădea riscul de rezistenţa la adefovir
──────────sau● Tenofovir– Doza recomandată: 245 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie,– În cazul schemelor terapeutice conţinând tenofovir se recomandă calcularea clearance-ului creatininei înainte de iniţierea terapiei precum şi monitorizarea funcţiei renale (clearance-ul creatininei şi concentraţia plasmatică de fosfat) la interval de patru săptămâni în primul an de tratament, şi, ulterior, la interval de trei luni. La pacienţii care prezintă risc de a dezvolta insuficienţă renală, inclusiv pacienţii care au prezentat anterior evenimente adverse renale în timpul tratamentului cu adefovir dipivoxil, trebuie luată în considerare monitorizarea mai frecventă a funcţiei renale. Tenofovir nu a fost studiat la pacienţi cu vârsta peste 65 ani. Nu se va administra la pacienţii cu afectare renală anterior iniţierii terapiei antivirale decât în cazul în care nu există altă opţiune terapeutică, cu doze adaptate la clearence-ul la creatinină.● Dacă sub tratament survine o creştere a creatininei, dozele de tenofovir vor fi ajustate la clearence-ul la creatinină (tabel 1). Nu există studii care să demonstreze eficienţa reducerii dozelor de tenofovir. Dacă se consideră că beneficiile depăşesc riscurile se poate administra tenofovir.Sau● Interferon pegylat alfa-2a *4)– Doza recomandată: 180 mcg/săpt– Durata terapiei: 48 de săptămâniNotă …
──────────
*4) – ideal de efectuat genotipare VHB. Genotipul D se asociază cu o rată mai mică de răspuns la interferon
──────────Evaluarea sub tratament se va face ca şi în cazul pacienţilor naivi.II. Pacienţi pretrataţi cu alţi analogi nucleozidici/nucleotidiciDecizia terapeutică va fi similară cu cea de la pacientul naiv (vezi fig.3).Evaluarea sub tratament se va face ca şi în cazul pacienţilor naivi.III. Pacienţi cu recădere la minim 6 luni după un tratament anterior cu interferon pegylat alfa 2aCriterii de includere în tratament:● Se evaluează şi se tratează cu analogi nucleozidici/nucleotidici ca şi pacienţii naivi.3. CIROZA HEPATICĂ COMPENSATĂCriterii de includere în tratament– viremie detectabilă, indiferent de valoare– IgG anti-VHD negativ;– ciroză demonstrate histologic (PBH, Fibromax sau Fibroscan)Opţiuni terapeutice● Entecavir– Doza recomandată- 0,5 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie– Doza adaptată la clearence-ul la creatinina (tabel 1)Sau● Adefovir– Doza recomandată: 10 mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie,– Doza adaptată la clearence-ul la creatinină (Tabel 1)Ideal a se asocia cu lamivudinaSau● Lamivudină● Doza recomandată: 100 mg/zi● Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie● Doar în cazul pacienţilor naivi cu vârsta peste 70 de aniEvaluarea răspunsului la tratamentul cu entecavir, adefovir sau lamivudină● Se vor verifica ALT şi viremia VHB după 6 luni. Viremia va fi ulterior verificată la interval de 6 luni până când va deveni nedetectabilă. După ce viremia va atinge nedetectabilitatea se vor verifica anual: viremie VHB, AgHBs/AC HBs.● Transaminazele vor fi monitorizate la 6 luni. Creşterea transaminazelor va impune verificarea viremiei VHB● Criteriile de stop tratament sau de înlocuire a acestuia sunt aceleaşi ca şi în cazul pacientului cu hepatită cronică.4. CIROZA HEPATICĂ DECOMPENSATĂCriterii de includere în tratament:● ADN-VHB pozitiv indiferent de valoare● IgG anti-VHD negativ.● Ciroză clasa Child Pough B sau COpţiuni terapeutice● Dacă pacientul este eligibil pentru transplant hepatic va primi entecavir 1mg/zi pre-transplant. Eligibilitatea pentru transplantul hepatic va fi stabilită de specialiştii în transplant hepatic.● Dacă pacientul nu este eligibil pentru transplantul hepatic va primi lamivudina 100 mg/zi.Evaluarea răspunsului la tratament:● Se vor verifica ALT şi viremia VHB după 6 luni. Viremia va fi ulterior verificată la interval de 6 luni până când va deveni nedetectabilă. După ce viremia va atinge nedetectabilitatea se vor verifica anual: viremie VHB, AgHBs/AC HBs.● Transaminazele vor fi monitorizate la 6 luni. Creşterea transaminazelor va impune verificarea viremiei VHB● Criteriile de stop tratament sau de înlocuire a acestuia sunt aceleaşi ca şi în cazul pacientului cu hepatită cronică5. HEPATITA CRONICĂ prin COINFECŢIE VHB + VHC● se tratează virusul replicativ;● de preferat cu interferon pegylat activ împotriva ambelor virusuri;● în cazul cirozei hepatice în care interferonul pegylat este contraindicat se pot utiliza analogii nucleozidici/nucleotidici● în cazul în care VHC nu se replica, terapia infecţiei VHB se poate face atât cu interferon pegylat cât şi cu analogi nucleotidici/nucleozidici ca şi în cazul pacientului naiv.● ambele virusuri active: interferon pegylat + ribavirină.6. COINFECŢIE VHB-HIVCriterii de includere în tratament:● ca la monoinfecţia cu VHB;● alegerea tratamentului depinde de instituirea sau nu a terapiei HAART● tratarea hepatitei B la coinfectatului HIV HBV care nu primeşte HAART va trebui să evite utilizarea lamivudinei, entecavirului şi tenofovirului, pentru a nu determina mutaţii de rezistenţă ale HIV.6.1. Tratament doar pentru VHB- fără criterii de iniţiere a terapiei HAART● nu se folosesc antivirale active şi pe HIV (lamivudină, tenofovir, entecavir) dacă între timp pacientul nu primise deja una din aceste terapii pentru infecţia cu HIVOpţiuni terapeutice● Interferon pegylat alfa-2a– Doza recomandată: 180 мg/săptămână,– Durata terapiei: 12 lunisau● Adefovir– Doza recomandată: 10mg/zi– Durata terapiei: până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie6.2. Tratament doar pentru HIV – fără criterii de iniţiere a terapiei antivirale faţă de VHBPacientul va fi adresat unui Centru specializat în tratamentul HIV6.3. Tratament combinat HIV-VHBCriterii de includere în tratament:● ca la hepatita cu VHB (AgHBe pozitiv sau negativ) şi HIV;● tratament ARV ce include tenofovir + lamivudină;● de evitat monoterapia cu lamivudină pentru evitarea dezvoltării rezistenţei HIV.Pacienţii cu VHB rezistent la lamivudină dar cu HIV cu sensibilitate păstrată la Lamivudină şi creşterea ADN-VHB >1log10 copii/ml faţă de nadir;● se menţine lamivudina şi se adaugă tenofovirului la schema ARV;● pot fi alese entecavirul sau adefovirul.6.4. Pacienţii cu ciroză VHB şi HIV – naivi● evitarea decompensării bolii hepatice prin sindromul de reconstrucţie imună;● tratament cu tenofovir + lamivudină ăi completarea schemei ARV – tip HAART.1. COINFECŢIE VHB + VHD7.1. Pacient naivSe pot descrie două situaţii distincte în coinfecţia VHB+VHD: (fig. 5)a. Infecţie VHB + VHD cu viremie VHB detectabilă şi viremie VHD nedetectabilăb. Infecţie VHB + VHD în care atât viremia VHB cât şi viremia VHD sunt detectabile7.1.a. terapie în situaţia în care viremia VHB >2000 ui/ml şi viremie VHD nedetectabilăPacienţii co-infectaţi B+D cu viremie VHD nedetectabilă pot fi trataţi ca şi pacienţii monoinfectaţi VHB naivi. Se recomandă monitorizarea viremiei VHD anual pentru evidenţierea unei eventuale reactivări a infecţiei VHD.7.1.b. terapie în situaţia în care viremia VHB şi viremia VHD detectabilă indiferent de valoareCriterii de includere în tratament:● biochimic:– ALT mai mare decât valoarea maximă normală● virusologic:– AgHBs pozitiv;– AgHBe pozitiv/negativ;– IgG anti-HVD pozitiv;– ADN- VHB pozitiv sau negativ;– ARN- VHD pozitiv.● Evaluarea fibrozei şi a activităţii necro-inflamatorii se va face prin Fibromax, Fibroactitest sau PBH, tuturor pacienţilor cu ALT normal, viremie VHB şi viremie VHD detectabilă indiferent de valoare. Dacă evaluarea histologică arată cel puţin F1 sau A1 pacienţii sunt eligibili pentru medicaţia antivirală (prin urmare oricare dintre situaţiile F1A0, F1A1, F0A1 sau mai mult reprezintă indicaţie de terapie antivirală la viremie >2000 ui/ml). Se acceptă de asemenea Fibroscan la o valoare de peste 7KPa.● vârsta– peste 18 ani cu evaluarea pacientului din punct de vedere al posibilelor comorbidităţi care pot contraindica terapia cu interferon. În cazul unor astfel de comorbidităţi va fi necesar avizul unui specialist ce îngrijeşte boala asociată infecţie B+D. Pacientul în vârstă de peste 70 de ani poate primi terapie antivirală doar dacă are aviz cardiologic, neurologic, pneumologic şi psihiatric că poate urma terapie antivirală.Opţiuni terapeutice● Interferon pegylat alfa-2a:– Doza recomandată: 180 mcg/săptămână– Durata terapiei: 48 – 72 – 96 săptămânisau● Interferon pegylat alfa-2b– Doza recomandată: 1,5 mcg/ kgc/săptămână– Durata terapiei: 48- 72-96 săptămâniSe monitorizează lunar hemograma, sau chiar săptămânal dacă se constată citopenii severe.Monitorizarea virusologică: – la 6 luni este necesară scăderea cu 2log a viremiei HDVLa 1 an scădere cu 1 log faţă de viremia de la 6 luni, ideal ca viremia să fie nedetectabilă. Pentru pacientul la care se constată evoluţie virusologică favorabilă se poate continua terapia până la 96 spt cu monitorizarea viremiei HDV din 6 în 6 luni. Criterii de oprire a terapiei: În cazul în care nu se constată o scădere a viremiei VHD cu cel puţin 1 log între două determinări la 6 luni interval, se consideră lipsa de răspuns şi impune oprirea terapiei cu peginterferon.7.2. Pacient anterior tratat cu interferon standard sau interferon pegylatLa pacientul care a primit anterior tratament antiviral şi la care se constată reapariţia viremiei VHD se poate relua terapia antivirală ca şi în cazul pacientului naiv. Schema terapeutică va fi aleasă în funcţie de nivelul de replicare al VHB şi VHD (ca şi la pacientul naiv).8. HEPATITĂ CRONICĂ CU VHB LA PACIENTUL IMUNODEPRIMAT:● Pacienţii AgHBs pozitivi candidaţi pt chimio/imunoterapie (pacienţi cu boală oncologică sub chimioterapie, terapie biologică pentru boli inflamatorii intestinale sau pentru alte boli autoimune, pacienţi cu hemopatii maligne care necesită chimioterapie, pacienţi cu transplant de organ ce necesită terapie imunosupresoare etc) trebuie să primească terapie profilactică cu analogi nucleotidici/nucleozidici indiferent de nivelul ADN VHB în timpul terapiei şi 6 luni după oprirea medicaţiei imunosupresoare;● Toţi pacienţii AgHBs negativ cu IgG anti HBc pozitivi şi AC anti HBs negativi vor primi profilaxie a reactivării infecţiei VHB cu analogi nucleotidici/nucleozidici în cazul în care primesc concomitent terapie imunosupresoare. Terapia cu analogi va fi continuată 6 luni după oprirea medicaţiei imunosupresoare.● Toţi pacienţii AgHBs negativi, IG anti HBc pozitivi şi care au AC antiHBs la titru protector care primesc terapie imunosupresoare vor fi atent monitorizaţi – AC anti HBs la 3 luni interval. În cazul în care se constată scăderea importantă a titrului de anticorpi anti HBs (în jurul valorii de 10ui/ml), se va iniţia în o schemă terapeutică conţinând analogi nucleozidici/nucleotidici pentru profilaxia reactivării VHB.Opţiuni terapeutice● Entecavir:– Doza recomandată 0,5 mg/ziLa pacienţii cu transplant hepatic trataţi cu ciclosporină sau tacrolimus, funcţia renală trebuie evaluată cu atenţie înainte de sau în timpul terapiei cu entecavir (tabel 1)● Tenofovir *– Doza recomandată: 245 mg/zi– Doza adaptată la clearence-ul la creatinină (tabel 1)9. HEPATITA CRONICĂ VHB – PACIENT PEDIATRIC9.1. HEPATITA CRONICĂ CU VHB – PACIENŢI NAIVI9.1.1.Criterii de includere în tratament:● Vârsta mai mare de 3 ani● Copii cu greutate ≥ 32,6kg pentru terapia cu Entecavir● Adolescenţi cu vârsta între 12 şi /= 35 kg pentru terapia cu Tenofovir● biochimic:– ALT ≥ 2 x N● virusologic:– AgHBs pozitiv – la doua determinări succesive la mai mult de 6 luni interval între determinări– Indiferent de prezenţa sau absenţa AgHBe– IgG antiHVD negativ;– ADN-VHB ≥ 2000 UI/ ml● Evaluarea fibrozei şi a activităţii necro-inflamatorii se va face prin Fibromax, Fibroactitest sau PBH, tuturor pacienţilor la iniţierea medicaţiei antivirale. Indiferent de gradul de fibroză sau gradul de necroinflamaţie, pacienţii cu hepatită cronică VHB şi viremie > 2000ui/ml, sunt eligibili pentru medicaţia antivirală. Nu se acceptă Fibroscan având în vedere faptul că nu poate evalua activitatea necroinflamatorie.● Pentru iniţierea terapiei cu Entecavir transaminazele trebuie să fie persistent crescute timp de cel puţin 6 luni înainte de începerea tratamentului la copiii cu boala hepatică compensată cu VHB cu AgHBe pozitiv şi minim 12 luni la cei cu copiii cu boala hepatică compensată cu VHB cu AgHBe negativ● Pentru iniţierea terapiei cu Tenofovir transaminazele trebuie să fie persistent crescute timp de cel puţin 6 luni înainte de începerea tratamentului la copiii cu boala hepatică compensată cu VHB, indiferent de statusul Ag Hbe.9.1.2. Schema de tratament la pacientul naiv● Interferon standard alfa-2b– Doza recomandată: Interferon alfa 2b standard 6milioane ui/mp/administrare (100 000ui/kg/ administrare) i.m./s.c. în 3 administrări/săptămână.– Durata terapiei: 48 de săptămâni* Preparatele de tip Peg Interferon alfa 2b, Peg Interferon alfa 2a, Interferon alfa 2a, Lamivudina, Entecavir soluţie, Adefovir nu au aprobare la pacientul cu vârsta sub 18 ani.● Tenofovir– Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi <18 ani, şi greutate ≥ 35kg– Doza recomandată: 245 mg/ziDurata terapiei: nu se cunoaşte durata optimă a tratamentului, se recomandă ca durata terapiei să fie până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie● Entecavir● Copii şi adolescenţi cu greutate de cel puţin 32,6 Kg– Doza recomandată este de 1 cp de 0,5 mg/zi.– Durata terapiei: nu se cunoaşte durata optimă a tratamentului, se recomandă ca durata terapiei să fie până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie● Observaţii:– Nu a fost studiat profilul farmacocinetic la copiii şi adolescenţii cu insuficienţă renală şi hepatică– Deşi Entecavirul poate fi administrat de la vârsta de 2 ani, deoarece soluţia nu a fost înregistrată în România şi firma producătoare nu recomandă divizarea tabletelor se impune ca restricţie de administrare greutatea minimă de 32,6 kg9.1.3. Decizia terapeutică iniţială – se va ţine cont de acelaşi algoritm ca şi în cazul pacientului adult (fig.1)9.1.4. Evaluarea răspunsului la tratamentul cu interferon – este identică cu cea prezentată în cazul adultului (tabel 3)Evaluarea răspunsului la tratamentul cu interferon:● pentru pacienţii cu hepatită cronică HBV cu AgHBe pozitiv se vor verifica AgHBe şi ACHBe la 24, 48 spt de tratament şi la 24 spt post-terapie● verificarea viremiei la 12 spt, la 24 spt, la 48 spt şi la 24 spt după terminarea terapiei● pentru pacienţii cu viremie <2000 ui la 6 luni după încheierea terapiei cu interferon se va efectua o evaluare a activităţii necroinflamatorii prin fibro-actitest sau fibromax.● Dacă în spt 24 viremia HBV nu a scăzut cu cel puţin 2log10, sau la end of treatment viremia este > 2000 ui/ml atunci se recomandă întreruperea terapiei.● Dacă viremia HBV se menţine sub 2000 ui/ml şi se constată reducerea activităţii necroinflamatorii faţă de momentul iniţial, nu se va utiliza o nouă schema terapeutică iar pacientul va fi monitorizat anual.● Dacă viremia HBV este detectabilă indiferent de valoare şi se constată menţinerea necroinflamaţiei la valori similare sau mai mari, pacientul va întrerupe terapiaEvaluarea răspunsului la tratamentul cu Entecavir şi Tenofovir:● pentru pacienţii cu hepatită cronică HBV cu AgHBe pozitiv se vor verifica AgHBe şi ACHBe la 24, 48 spt de tratament şi la 24 spt post-terapie● verificarea viremiei la 12 spt,la 24 spt, la 48 spt şi la fiecare 24 spt până la obţinerea seroconversiei şi a negativării viremiei, apoi încă 2 determinări la interval de 24 săptămâni fiecare● Dacă în spt 24 viremia HBV nu a scăzut cu cel puţin 2log10, se recomandă întreruperea terapiei, considerându-se rezistenţa primară● Dacă viremia HBV se menţine la săptămâna 48 peste 1000 ui/ml se ia în discuţie rezistenţa secundară şi se poate continua terapia 6 luni cu revaluare.● Dacă viremia HBV este detectabilă indiferent de valoare se continuă terapia până la obţinerea seroconversiei în sistemul HBs şi încă 6 luni de consolidare, după seroconversie, cu monitorizare: viremie, AgHBs/ACHBs şi AgHBe/ACHBe la 6 luni până la obţinerea nedetectabilităţii viremiei şi 12 luni după ce viremia devine nedetectabilă9.1.5. Monitorizarea terapiei antivirale – algoritm terapeutic (fig.6, fig 7)Figura 6 – Algoritm de monitorizare a terapieiantivirale în hepatita cronică VHB încazul schemelor terapeutice conţinând interferon ┌──────────────────┐ │interferon alfa 2b│ └──────────┬───────┘ │ v ┌──────────────┐ │Viremie spt 24│ └──┬───────────┘ ┌─────────┴─────────┐ v v ┌───────────────────┐ ┌───────────────────┐ ┌─────────────┤Scade cu 2 log 10│ │ └───────────────────┘ └─────────┬─────────┘ v v ┌────────────┐ ┌─────────────────┐ │Stop terapie├<─────┐ │Continuare 48 spt│ └──────────┬─┘ │ └────────┬────────┘ ↑ │ v │ │ ┌───────────────────┐ │ │ ┌───────────┤Viremie spt 48(EOT)│ │ │ v └────────┬──────────┘ │ │ ┌────────────┐ v │ └───┤> 2000 ui/ml│ ┌────────────┐ │ └────────────┘ │<2000 ui ml│