---

Salveaza (0) Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide Adresa de e-mail Parolă Ține-mă minte No account yet? Register

---

privind curriculumul pentru grupele de învăţământ special pedagogie curativă, care integrează elevi/tineri cu deficienţe severe, profunde sau asociate*)



Notă …
*) Aprobate de Ordinul nr. 5.236/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 2 decembrie 2008.

CURRICULUM

pentru grupele/ grădiniţele pentru copii cu deficienţe grave, profunde sau asociate

prin

ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ DE

PEDAGOGIE CURATIVĂ

ANEXA 1

Plan cadru pentru grupele/grădiniţele din învăţământul special care şcolarizează copii cu deficienţe grave, profunde sau asociate PEDAGOGIE CURATIVĂ

(alternativă educaţională)

NR. CRT.	ACTIVITĂŢI DE EDUCAŢIE ŞI COMPENSARE	NR. ACTIVTITĂŢILOR PE NIVELE/SĂPTĂMÂNAL
		Nivelul I	Nivelul II	Nivelul III
I.	Activităţi de cunoaştere şi comunicare	12-15	12-15	12-15
1.	Stimularea şi dezvoltarea comunicării
2.	Cunoaşterea mediului
3.	Activităţi matematice
4.	Basm
II.	Activităţi de terapie psihomotrică	4-5	4-5	5-6
1.	Educaţie psihomotrică
2.	Abilitare manuală
III.	Activităţi de expresie	3-4	3-4	4-5
1.	Expresie grafică şi plastică
2.	Expresie muzicală
3.	Euritmie
IV.	Socioterapie	3-4	3-4	2-4
1.	Autonomie personală
2.	Autonomie socială
V.	Activităţi de joc	8-10	6-9	5-7
1.	Joc liber
2.	Joc în aer liber
VI.	Activităţi specifice de compensare	10-14	12-15	12-15
1.	Activităţi de stimulare, formare şi dezvoltare
	a comunicării
2.	Programe specifice de terapie
TOTAL		40-52	40-52	40-52

METODOLOGIA

privind aplicarea Planului-cadru de învăţământ pentru grupele/grădiniţele din învăţământul special care şcolarizează copii cu deficiente grave, profunde sau asociate

1. 1. Forma dominantă de activitate la vârsta preşcolară este jocul.

2. 2. Ţinând cont că centrele de pedagogie curativă şcolarizează copii cu deficienţe grave, profunde sau asociate, stimularea şi dezvoltarea comunicării, cunoaşterea mediului, educaţia fizică, activităţile matematice se realizează prin jocul liber, jocul de degete, jocul ritmic, activităţile gospodăreşti, grădinărit şi plimbări.

3. 3. Durata unei activităţi în cadrul acestor grupe de grădiniţă este de 15 – 20 minute.

4. 4. Activitatea didactică instructiv-educativă, cu grupa de copii, se realizează de către educatoare, timp de 5 ore pe zi pentru fiecare tură, respectiv 25 ore pe săptămână pentru fiecare educatoare.

5. 5. Profesorul psihopedagog va organiza următoarele activităţi, desfăşurate individual sau în grupe mici: educaţie psihomotrică, activităţi pentru stimularea, formarea şi dezvoltarea comunicării, activităţi specifice de compensare. Norma didactică a acestuia este de 16 ore pe săptămână.

6. 6. Repartizarea numărului de activităţi pe subdiviziunile ariilor curriculare rămâne la latitudinea grădiniţelor.

7. 7. Activităţile de compensare se concretizează prin programe de intervenţie specifice fiecărui tip de deficienţă.

8. 8. Activităţile de euritmie se desfăşoară de către profesorul de euritmie, cu întreaga grupă de copii sau individual.

9. 9. Profesorul de kinetoterapie desfăşoară la grădiniţă 4 ore pe săptămână/grupă de copii.

ANEXA 2

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”STIMULAREA ŞI DEZVOLTAREA COMUNICĂRII”

Nivelele I-III Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Cunoscând faptul că mâna are cea mai mare arie corespondenţă pe creier şi că implicit activitatea ei este legată de dezvoltarea creierului, pedagogia curativă acordă o mare atenţie jocurilor de degete.

Din acest motiv, activităţile de stimulare şi dezvoltare a comunicării se vor desfăşura predominant, prin activităţi de mişcare a degetelor, mâinilor, ilustrând astfel acţiunile descrise în versuri şi în cântece.

Centrele vorbirii sunt în apropierea centrelor de mişcare a mâinilor şi astfel ele se pot ajuta, stimula sau bloca reciproc. Astfel, dezvoltând mobilitatea degetelor, se contribuie la dezvoltarea limbajului şi a gândirii.

În cadrul acestui tip de activităţi, mişcarea degetelor este însoţită de versuri sau cântece care sugerează mişcarea respectivă. Cu ajutorul jocului de degete se fac diferite exerciţii şi jocuri pentru dezvoltarea auzului fonematic, pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare, dar pot însă reflecta şi alte conţinuturi.

Jocurile de degete pot fi executate de către cadrul didactic cu întreaga grupă de copii, cu grupuri mici, individual sau de copii între ei.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea abilităţilor de comunicare nonverbală şi verbală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. familiarizarea cu unele procedee figurative (semne, gesturi)
   1.2. dezvoltarea mobilităţii fono – articulatorii
   1.3. dezvoltarea auzului fonematic
   1.4. pronunţarea corectă a sunetelor, silabelor şi a cuvintelor

   • – jocuri de imitare a unor gesturi, semne (refuzul- acceptul, prezenţa-absenţa, solicitarea unui obiect anume etc.);

   • – jocuri de imitaţie şi tematice;

   • – jocuri cu text, melodie şi ritm.

   • – jocuri de imitare a tusei, căscatului, sforăitului etc.;

   • – jocuri cu onomatopee.

   • – jocuri cu onomatopee;

   • – jocuri cu silabe duble (ga-ga, ta-ta, ma-ma etc.);

   • – jocuri cu text, melodie şi ritm.

   • – jocuri pentru pronunţarea corectă a unor sunete, silabe;

   • – jocuri pentru pronunţarea corectă a unor cuvinte;

   • – jocuri cu text, melodie şi ritm.

2. 2. Formarea/dezvoltarea abilităţilor de percepţie a unor structuri verbale de bază şi de arăspunde prin reacţii adecvate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. formarea abilităţilor de percepţie (vizuală, auditiv-vizuală, auditivă) a unor structuri verbale de bază
   2.2. dezvoltarea unor structuri verbale de bază	Exerciţii şi jocuri pentru:
   2.3. formarea/dezvoltarea abilităţilor de a răspunde prin reacţii adecvate la stimulii externi

   • – exerciţii de percepţie vizuală, auditiv-vizuală, auditivă;

   • – jocuri cu text, melodie şi ritm.

   • – exersarea salutului;

   • – solicitarea unui obiect;

   • – denumirea unor obiecte şi fenomene;

   • – denumirea unor acţiuni simple;

   • – denumirea unor însuşiri ale obiectelor cu care vin în contact.

   • – exerciţii de identificare/denumire a diferitelor stări emoţionale (râs, plâns, vesel, trist etc.);

   • – jocuri de imitare;

   • – jocuri de rol.

3. 3. Stimularea capacităţii de participare activă şi pasivă într-un grup, pe o sarcină dată

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. utilizarea în comunicare a unor cuvinte sau propoziţii simple	– jocuri didactice de identificare a singularului şi pluralului, a pronumelui personal şi posesiv; – jocuri de rol.
3.2. descrierea unor imagini prin cuvinte semnificative sau propoziţii	– jocuri realizate pe baza conţinuturilor basmelor povestite.
3.3. stimularea participării la activităţile comune desfăşurate	– jocuri de rol; – jocuri pe perechi; – dramatizări.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

Comunicarea nonverbală

•  Relaţionarea pe bază de procedee figurative (gest, mimică, pantonimă)

  Comunicarea verbală

•  Sunet, silabă, cuvânt, propoziţie

•  Vorbire dialogată, formule de adresare, relaţionare în grup

  Aria tematică

•  Familia

•  Corpul omenesc

•  Obiecte de vestimentaţie

•  Zilele săptămânii

•  Anotimpurile

•  Formă, culoare, mărime, relaţii spaţiale, relaţii temporale

•  Mijloacele de transport

•  Formule de adresare

•  Fructe

•  Legume

•  Animale

SUGESTII METODICE

Vorbirea este un domeniu intermediar între mişcarea membrelor şi gândire. Astfel, copilul învaţă mai întâi să se servească de membrele sale, apoi să-şi folosească vorbirea şi după aceea gândirea.

De aceea rostirea poeziilor este însoţită întotdeauna de paşi şi de gesturi semnificative care să releve conţinutul acestora.

Dezvoltarea auzului fonematic, precum şi a abilităţilor de comunicare se vor face prin diverse exerciţii, jocuri de degete, în funcţie de particularităţile psihoindividuale a fiecărui copil în parte.

Jocul de degete poate fi folosit şi pentru distragerea atenţiei, atunci când aceasta este necesară. Fiecare joc de degete este, de fapt, un mic exerciţiu de concentrare.

Este la latitudinea cadrului didactic să aleagă acele conţinuturi care se potrivesc cel mai bine grupei, astfel aria tematică fiind orientativă.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Stimularea şi dezvoltarea comunicării

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Luminiţa Chiru – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

ANEXA 3

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

” CUNOAŞTEREA MEDIULUI”

Nivelele I-III Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Cunoaşterea mediului ocupă un loc central în activitatea grădiniţei de pedagogie curativă, iar ca modalitate principală de realizare este jocul ritmic. El este o activitate complexă, în care are loc educaţia interdisciplinară, prin îmbinarea artistică şi plină de sens a versurilor, cântecelor, mişcărilor şi gesturilor, în conţinuturi orientate după anotimp şi sărbători.

Astfel, regăsim ca şi conţinuturi transformările din natură, muncile specifice fiecărui anotimp, munca din casă şi gospodărie, diferite meserii, viaţa plantelor şi a animalelor de-a lungul anului etc.

Prin jocul ritmic are loc, interdisciplinar, exersarea limbajului, lărgirea orizontului de cunoaştere, cultivarea mişcării armonioase şi cultivarea unui limbaj al mişcării.

Acesta este creat de către cadrul didactic în funcţie de dezvoltarea psihoindividuală şi de dispoziţia de moment a copilului cu deficienţă severă, profundă sau asociată şi se bazează în foarte mare măsură pe imitarea acţiunilor cadrului didactic.

În cadrul acestei activităţi, copilul are prilejul de a exersa schema corporală, relaţiile spaţiale, coordonarea în mişcare, relaţiile de grup, prin diferite polarităţi de ritm: repede – rar, tare – încet, stânga – dreapta, înainte – înapoi, sus – jos, înăuntru – în afară, mişcare – repaus, mişcări ample executate cu tot corpul, cu degetele, faţă – spate, grupări – regrupări, energic – delicat.

1. 1. Perceperea succesiunii diferitelor acţiuni, evenimente şi fenomene din natură, prin cântece şi poezii

2. 2. Stimularea comunicării prin mimică şi gestică în procesul de cunoaştere a mediului înconjurător

3. Stimularea interesului înconjurător

pentru

cunoaşterea

mediului

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Perceperea succesiunii diferitelor acţiuni, evenimente şi fenomene din natură, prin cântece şipoezii

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. familiarizarea cu unele acţiuni, evenimente şi fenomene din natură, prin cântece şi poezii	– jocuri cu text, melodie şi ritm, cu tematici diferite (anotimp, sărbători).
   1.2. recunoaşterea unor momente semnificative de peste an	– jocuri cu texte specifice diferitelor momente semnificative de peste an (Crăciun, Paşti etc.).
   1.3. recunoaşterea unor caracteristici specifice fiecărui anotimp	– jocuri specifice fiecărui anotimp.
   1.4. dezvoltarea capacităţii de concentrare a atenţiei

   • – jocuri pentru dezvoltarea atenţiei vizuale şi auditive;

   • – jocuri de imitare a unor acţiuni efectuate de o altă persoană.

2. 2. Stimularea comunicării prin mimică şi gestică în procesul de cunoaştere a mediuluiînconjurător

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. formarea/dezvoltarea/consolidarea capacităţii de exprimare prin mimică şi gesturi a imaginilor sugerate de text	– jocuri de imitare a unor acţiuni, fenomene, sugerate de textul cântecelor sau a poeziilor.
   2.2. formarea/dezvoltarea/consolidarea capacităţii de coordonare a mişcărilor corpului cu ritmul şi melodia	– jocuri cu text, melodie şi coordonarea mişcărilor corpului.	ritm,	cu	accent	pe

3. 3. Stimularea interesului pentru cunoaşterea mediului înconjurător

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. stimularea curiozităţii faţă de plante, animale şi fenomene din natură	– jocuri cu text, melodie şi ritm, cu tematici diferite.
3.2. dezvoltarea sensibilităţii faţă de plante şi animale	– jocuri cu text tematic.
3.3. dezvoltarea sentimentului de ocrotire a plantelor şi a animalelor	– povestiri; – activităţi de îngrijire a plantelor din sala de grupă.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Primul joc – amintiri de vacanţă: mare, munte, bunici

•  Sărbătoarea Recoltei – seceriş, treierat, măcinat, pregătirea pâinii, culesul fructelor şi al legumelor, culesul strugurilor şi obţinerea mustului, fenomene atmosferice specifice

•  Sărbătoarea Lampioanelor – pregătirea animalelor şi a întregii naturi pentru iarnă

•  Sărbătoarea de Mihail – despre curaj – binele învinge răul

•  Sărbătoarea Sfântului Nicolae

•  Joc de Crăciun – colinde, datini, obiceiuri legate de naşterea pruncului Iisus şi închinarea păstorilor

•  Jocul celor Trei Magi – colinde, datini, obiceiuri legate de închinarea magilor

•  Joc de iarnă – fenomene ale naturii, jocuri, activităţi specifice

•  Joc de Carnaval – cântece, jocuri hazlii, meserii, basme, revenirea naturii la viaţă

•  Joc de Primăvară – fenomene ale naturii, jocuri, activităţi specifice oamenilor

•  Joc de Paşte – reînvierea naturii: semănat, încolţit, înmugurit, înverzit, înflorit, obiceiuri legate de Paşte – tradiţii locale: vopsitul şi aşezarea ouălor în iarbă

•  Joc de Înălţare – păsări, evoluţia oului, ieşirea puilor din ouă şi zborul păsărilor, plante, înălţarea pufului de păpădie

•  Joc de Rusalii – comunitate – coborârea porumbelului

•  Joc de vară – Sânziene: fluturi, albine, foc – tradiţii locale

•  Sfârşit de an şcolar – plecarea copiilor la şcoală

SUGESTII METODICE

Prezentarea unui joc ritmic se poate extinde pe perioada unui modul de 2-3 săptămâni. Învăţarea lui se va face treptat, printr-o predare graduală şi concentrică, astfel încât copiii nu se plictisesc, având satisfacţia descoperirii elementelor noi. Jocul ritmic poate să dureze de la 15 la 20 de minute sau chiar mai mult în funcţie de specificul lui şi de particularităţile psihoindividuale ale copiilor.

Fiecare joc ritmic este ca o poveste, cu început şi sfârşit, care respectă o desfăşurare logică a acţiunilor, evenimentelor, fenomenelor din natură. În timp ce se începe jocul, copiii se vor aduna în jurul cadrului didactic în formă de „ciorchine”.

Întreaga desfăşurare are loc recitând sau cântând, cadrul didactic va executa gesturile într-un mod artistic şi sugestiv, iar copiii îl urmează imitându-l cu toată încrederea, fără ca ei să primească explicaţii.

În jocul ritmic sunt alternate părţile dinamice de mişcare, de exteriorizare, cu cele de liniştire, interiorizare, astfel jocul „respiră”.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Cunoaşterea mediului

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Luminiţa Chiru – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 4

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”ACTIVITĂŢI MATEMATICE”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Dezvoltarea mobilităţii degetelor şi a mâinii, în general contribuie la dezvoltarea gândirii, cunoscut fiind faptul că activitatea mâinilor este legată de dezvoltarea creierului. Pedagogia curativă acordă o mare atenţie acestei modalităţi de învăţare prin jocurile de degete.

În cadrul acestui tip de activităţi, mişcarea degetelor este însoţită de versuri sau cântece care sugerează mişcarea respectivă. Cu ajutorul jocului de degete se fac diferite exerciţii de numărare, de identificare a unor grupe de obiecte etc.

Jocurile de degete pot fi executate de către cadrul didactic cu întreaga grupă de copii, cu grupuri mici, individual sau de copii între ei.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea capacităţii de a identifica şi compara obiecte în funcţie de atributele lor definitorii(formă, mărime, culoare)

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. recunoaşterea şi denumirea corectă a unor obiecte sau jucării din mediul ambiant	– jocuri de identificare a obiectelor din sala de grupă.
   1.2. familiarizarea cu imaginile unor obiecte sau jucării şi sesizarea legăturii dintre imagine şi obiect	– jocuri de asociere a obiectelor naturale cu imagini figurative.
   1.3. identificarea obiectelor din mediul ambiant după o proprietate comună
   1.4. familiarizarea cu operaţia de comparare după un criteriu dat	– jocuri cu text, melodie şi ritm.

   • – jocuri de asociere: obiect – culoare, obiect – formă, obiect – mărime;

   • – jocuri cu text, melodie şi ritm.

2. 2. Familiarizarea cu numeraţia în concentrul 1-10, prin diferite cântece şi ritmuri

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
2.1. familiarizarea cu numeraţia în concentrul 1-10	– jocuri cu text, melodie şi ritm, având ca tematică numeraţia în concentrul 1-10.
2.2. estimarea numărului de obiecte dintr-o mulţime prin numărare	– exerciţii cu degetele; – exerciţii de ritm; – poezii şi cântece pentru învăţarea număratului; – exerciţii de numărare a unor obiecte.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Obiectele – formă, culoare, mărime

•  Numeraţia în concentrul 1-10 (ex. de jocuri: ,,10 degete…”, ,,10 negrii mititei…”, ,,10 degeţele am la mâini…”, ,,10 fraţi…” etc.)

SUGESTII METODICE

În cadrul activităţilor matematice elementul de bază îl constituie jocul de degete. Cu ajutorul acestuia se stimulează dezvoltarea vorbirii, în general, iar vorbirea ritmică ce ţine de acesta, precum şi repetarea care ajută la formarea numeraţiei.

Conţinuturile propuse se vor realiza prin cântece, versuri, numărători, exerciţii ale degetelor, jocuri, astfel încât copilul să simtă cu propriul corp, ritmul matematicii.

Momentul introducerii jocurilor de degete rămâne la latitudinea educatoarei, pentru că acesta poate fi folosit pentru captarea atenţiei copiilor, fiind totodată şi un exerciţiu de concentrare.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Activităţi matematice

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Luminiţa Chiru – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 5

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”BASM”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Basmul este un domeniu de activitate care prin interdisciplinaritatea sa conduce la educarea copiilor.

Conţinuturile basmelor oferă copiilor posibilitatea de a-şi lărgi sfera de cunoaştere, de a-şi îmbogăţi limbajul, de a veni în contact cu modele şi valori morale demne de urmat.

Succesiunea logică a momentelor, evenimentelor, conduce la structurarea unei gândiri sănătoase, având la bază relaţia cauză-efect.

Basmele satisfac vârsta „De ce?”-urilor, a întrebărilor, astfel încât din basme copiii primesc răspunsuri pe înţelesul lor.

Prin basmele spuse de către cadrul didactic pătrund în limbajul copiilor forme de exprimare din limba vorbită curent, cât şi expresii din limba literară, forme stereotipe specifice basmului, dezvoltă vorbirea corectă, primind totodată un conţinut de gândire.

Formulele specifice basmului: de început, mediane şi de încheiere rămân puncte de reper permanente pentru toată viaţa. Formula de început: „A fost odată …” deschide firul poveştii atrăgând atenţia asupra conţinutului ce va urma; formulele mediane: „şi-a mers, şi-a mers zi de vară până-n seară…” menţin trează atenţia copilului, creând legătura între momentele succesive; formulele de încheiere „că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti…” readuc copiii din lumea fantasticului în lumea realităţii.

Elemente din natură: culoare, formă, mişcare, ritm – regăsite în basm – redau copiilor stări de bucurie şi îmbogăţesc conţinutul afectiv al acestora.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea capacităţii de receptare a mesajului oral

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. distingerea de diverse semnale sonore din mediul apropiat
   1.2. receptarea clară a mesajului narativ şi a stărilor sufleteşti transmise prin intermediul acestuia
   1.3. utilizarea elementelor de comunicare nonverbală (mimico-gestuală)

   • – exerciţii de recunoaştere a semnalelor sonore produse de diferite surse;

   • – exerciţii de recunoaştere a direcţiei sunetului sau zgomotului produs de diferite surse sonore;

   • – exerciţii de recunoaştere a onomatopeelor.

   • – exerciţii de înţelegere a mesajului şi a comenzii verbale;

   • – povestiri;

   • – teatru de masă;

   • – teatru de marionete.

   • – exerciţii de pantomimă;

   • – teatru de masă;

   • – teatru de marionete.

2. 2. Stimularea capacităţii de formare a unor imagini interioare sugerate de limbajul basmului

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. însuşirea unor modele de exprimare nonverbală şi verbală pentru comunicarea unor stări sufleteşti
   2.2. înţelegerea şi semnalizarea prin mijloace nonverbale şi verbale a unui mesaj
   2.3. distingerea binelui de rău, frumosului de urât, din acţiunile personajelor din basm

   • – exerciţii de pantomimă;

   • – dramatizări;

   • – jocuri de rol;

   • – teatru de marionete.

   • – exerciţii de pantomimă;

   • – dramatizări;

   • – jocuri de rol;

   • – teatru de masă.

   • – povestiri;

   • – teatru de masă;

   • – teatru de marionete.

3. 3. Formarea capacităţii de concentrare a atenţiei

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. formarea capacităţii de concentrare a atenţiei pentru a asculta mesaje
   3.2. dezvoltarea capacităţii de menţinere a atenţiei pe perioada desfăşurării activităţii

   • – exerciţii de dezvoltare auzului;

   • – exerciţii de ascultare a mesajelor transmise de persoane diferite;

   • – povestiri.

   • – teatru de marionete;

   • – teatru de masă.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   Exemple de basme care pot fi alese:

   •  Septembrie

     „Cuvântul fermecat”

     „Peştişorul de aur” – basm popular rusesc

     „Ionuţ, Sâmbure de măr”

     „Cei trei fraţi” – Fraţii Grimm

     „Racla de cleştar” – Fraţii Grimm

     „Maşenka şi ursul” – basm popular rusesc

     „Prinţesa din castelul de foc”

     „Povestea lui Michael”

     „Căsuţa fermecată”

     „Scufiţa roşie” – Fraţii Grimm

     „Turtiţa”

   •  Octombrie

     „Piticul Rădăcinel”

     „Aurul stelelor”

     „Căsuţa din pădure” – Fraţii Grimm

     „Steluţa”

   •  Noiembrie

     „Fetiţa cu Lampionul”

     „Albă ca zăpada” – Fraţii Grimm

     „Bănuţii de aur”

     „Spiriduşii” – Fraţii Grimm

   •  Decembrie

     „Povestea Sfântului Nicolae”

     „Muntele marii taine” – Lidia Bârsan

     „Bătrânul înţelept” – Lidia Bârsan

     „Zâna pupezelor şi a broscuţelor ţestoase”

     „Poveste de Crăciun”

   •  Ianuarie

     „Fetiţa de zăpadă”

     „Condurii domniţelor” – Fraţii Grimm

     „Nalba şi răsura” – Fraţii Grimm

     „Baba Dochia” – Fraţii Grimm

     „Împăratul ţării gheţurilor”

   •  Februarie

     „Moş Viscol şi primăvara”

     „Căsuţa iepuraşului”

     „Căsuţa din oală” – basm popular

     „Fusul, suveica şi acul” – Fraţii Grimm

     „Cele patru meşteşuguri iscusite” – Fraţii Grimm

     „Croitoraşul cel viteaz” – Fraţii Grimm

   •  Martie

     „Primăvara şi iarna”

     „Povestea bobului de grâu”

     „Sarea în bucate” – Petre Ispirescu

   •  Aprilie

     „Povestea despre şoimul măreţ” – poveste rusească

     „Luna de Paşti”

     „Micul Soare”

     „Prinţul fermecat” – Fraţii Grimm

     „Ridichea uriaşă”

   •  Mai

     „Mătura vrăjitoarei”

     „Prinţesa şi porcarul” – basm popular românesc

     „Învelişul auriu”

     „Trandafirul fără spini” (Rusalii)

   •  Iunie

„Cenuşăreasa” – Fraţii Grimm

„Frumoasa (din pădurea) adormită” – Fraţii Grimm

„Lebedele” – H. Chr. Andersen

„Bătrânica-n haine verzi”

„Cei trei fluturi”

„Fata babei şi fata moşului” – Ion Creangă

„Crăiasa albinelor”, „Gâsca de aur” – Fraţii Grimm

SUGESTII METODICE

Cadrul didactic alege basmul potrivit grupei de copii, în funcţie de anotimp şi de sărbătoarea din timpul anului.

Povestirea basmului se desfăşoară într-o atmosferă propice, stimulativă în preajma mesei anotimpurilor. Copiii stau în jurul cadrului didactic, acesta însoţindu-şi povestea (basmul) cu un instrument muzical (liră, flaut pentatonic) cu care cântă scurte melodii potrivite conţinutului basmului.

Povestirea se face pe un ton cald, calm, fără implicare emoţională, fără a dramatiza, dar sugerând neutru conţinutul basmului.

Povestind prin viu grai (fără a folosi imagini desenate) cadrul didactic oferă copilului posibilitatea de a-şi crea imagini interioare sugerate de limbajul basmului.

Faptul că se ascultă în mod ritmic, zilnic timp de 2-3 săptămâni acelaşi basm, spus identic (cu aceleaşi cuvinte) conduce la cultivarea memoriei, a atenţiei, a puterii de concentrare, într-un mod sănătos, durabil şi firesc.

Ca mijloace de transmitere a mesajului narativ se utilizează povestirea, însoţită uneori de teatru de masă şi teatru de marionete.

Teatru de masă are un ritual precis. La început, masa este acoperită cu o pânză, care va fi ridicată încet, în acorduri de liră sau în cele ale unui cântec. Stând în spatele mesei, educatoarea conduce păpuşile în concordanţă cu desfăşurarea poveştii pe care o spune. Povestea odată sfârşită, aranjamentul va fi acoperit cu aceeaşi pânză, pe acorduri muzicale. Pânza are rolul cortinei, care se ridică şi se coboară dând un început şi un sfârşit poveştii.

La teatrul de masă, actorul care conduce păpuşile este văzut, iar conducerea lor se face din afară, spre deosebire de teatrul cu marionete, unde păpuşile sunt conduse dinăuntru dezvoltând astfel o viaţă proprie.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Basm

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Luminiţa Chiru – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 6

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”ABILITARE MANUALĂ”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Activităţile de Abilitare manuală solicită curajul şi răbdarea copilului, oferindu-i posibilitatea de a trăi angajarea întregii sale personalităţi.

Modelând materia, mâinile copilului devin mai active, mai precise şi mai puternice, urmărind atent conturarea fiecărui detaliu în scopul reflectării în plan fizic a imaginilor interioare produse de trăirea basmelor.

Tablourile de lână dezvoltă sensibilitatea artistică a copiilor prin efectul transparenţei culorilor şi al suprapunerii straturilor de lână. Tablourile realizate pot fi folosite la expoziţii, se pot oferi celor dragi sau se poate împodobi grădiniţa. Lâna, prin calităţile ei (moale, uşoară) şi prin culorile naturale, clare, aduc în copil linişte şi bucurie calmă, căldură şi echilibru devenind astfel un mijloc de terapie sufletească deosebit de eficient.

Activităţile practice din grădiniţă se desfăşoară după modelul unei gospodării tradiţionale, unde cadrul didactic lucrează cu mâinile, într-o desfăşurare plină de sens, tot ceea ce este necesar bunului mers al grădiniţei. Aceste acţiuni se petrec în faţa copiilor oferind acestora un model activ pentru a fi imitat. Preluând prin imitaţie din munca şi bucuria pentru muncă a cadrului didactic, copilul trăieşte metamorfozele muncii adevărate.

Specific copilului este învăţarea prin acţiune, iar învăţarea ce trece prin membre conferă o valoare superioară aceleia dobândite prin activitate cerebrală. Prin activităţile manuale se aduce conştienţa în vârfurile degetelor. Fiecare mişcare cu mâinile, ordonată şi orientată dă formă în creier, constituind astfel premisa dezvoltării vorbirii şi gândirii.

Toate activităţile se desfăşoară în timpul jocului liber în clasă sau în afara ei şi oferă copiilor posibilitatea să trăiască în mod diferit procesele specifice fiecăruia.

Temele activităţilor manuale sunt ordonate în funcţie de momentele anului – sărbători, zile de naştere, expoziţii etc.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Familiarizarea copiilor cu diferite materiale şi instrumente de lucru

   Obiective de referinţă			Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. familiarizarea cu materialele de lucru utilizate în activitatea practică			– exerciţii practice de recunoaştere şi individualizare a materialelor (lână, hârtie, ceară, seminţe, frunze, rădăcini, crenguţe, flori etc.).
   1.2. familiarizarea cu instrumentele de lucru specifice			– exerciţii de recunoaştere a diverselor instrumente (pensulă, pahar, lipici, planşete etc.).
   1.3. manipularea materialelor instrumentelor de lucru cunoscute	şi	a	– exerciţii de manipulare materialelor de lucru.	a	instrumentelor	şi	a

2. 2. Formarea unor deprinderi tehnice elementare

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. confecţionarea unor lucrări din materiale diverse (lână, hârtie, ceară)	de peste an.
   2.2. confecţionarea unor lucrări folosind materiale din natură	de peste an.
   2.3. implicarea în întreţinerea curăţeniei în sala de grupă şi în mediul apropiat	– activităţi practice pentru menţinerea curăţeniei în sala de grupă şi în mediul apropiat.
   2.4. formarea deprinderilor simple de îngrijire a plantelor şi animalelor

   • – tablouri din lână colorată;

   • – exerciţii de aplicare a unor tehnici de lucru simple din hârtie (îndoire, pliere, tăiere, lipire, asamblare etc.);

   • – exerciţii de modelare a cerii;

   • – tablouri simple prin suprapunere de straturi de hârtie transparentă;

   • – lucrări tematice în funcţie de anotimp şi de sărbătorile

   • – lucrări realizate cu ajutorul materialelor din natură: flori, frunze, paie de grâu, trestie, seminţe, flori presate etc.;

   • – lucrări tematice în funcţie de anotimp şi de sărbătorile

   • – activităţi simple de îngrijire a plantelor (plantare, stropire, curăţare, recoltare etc.);

   • – activităţi simple de îngrijire a animalelor de casă (identificare, hrănire adecvată, îngrijire etc.);

   • – vizite la livezi/ferme, grădini botanice, zoologice.

3. 3. Dezvoltarea mobilităţii manuale

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. formarea şi dezvoltarea mişcărilor manuale fundamentale	– jocuri didactice pentru organizarea perceptivă şi orientarea în câmpul perceptiv; – exerciţii de dezvoltare a motricităţii fine şi a preciziei mişcărilor; – exerciţii pentru învăţarea gestului liniar, rectiliniu, rotativ etc.; – exerciţii elementare de prehensiune/îndoire rupere/înşirare/tăiere/şnuruire/lipire/modelare/ bobinare/răsucire.
3.2. dezvoltarea coordonării oculo-manuale şi bi-manuale	– exerciţii de îndoire, pliere, lipire etc.; – acţiuni simple realizate cu mâinile

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Lucrări din materiale din natură (fructe uscate, coji de fructe, frunze, petale, flori, ghinde, conuri, castane, seminţe, paie, crengi, scoarţe de arbori, rădăcini, pietre, nisip, scoici etc)

•  Lucrări din lână şi material textil

•  Lucrări din hârtie

•  Modelaj (ceară)

•  Activităţi gospodăreşti

•  Activităţi de grădinărit

•  Activităţi de îngrijire a animalelor

SUGESTII METODICE

Activităţile de Abilitare manuală se desfăşoară în fiecare zi, stabilindu-se o zi anume pentru fiecare din următoarele tipuri de activităţi: modelaj, tablouri de lână, lucru de mână, gospodărie şi grădinărit.

La activităţile de modelaj, copiii primesc în coşuleţul palmelor o minge colorată din ceară de albine, pe care o modelează după posibilităţi.

Tablourile de lână se realizează pe bucăţi de filţ sau lână colorată cu forme nedeterminate precis (fără colţuri), lâna colorată punându-se în coşuleţe la îndemâna copiilor.

La lucru de mână se poate crea o atmosferă stimulatoare printr-o imagine ce reflectă lumea exterioară sau o scenă de basm. În acest scop se foloseşte mătase, materiale din natură (crengi, rădăcini, pietre etc.) animale sau păpuşi din stofă sau lână. Lucrând cu mâinile, trăind cu toate simţurile materia vie a materialului de modelat, copilul se plăsmuieşte pe sine cu uimire şi bucuria descoperirii propriei fiinţe. Astfel, copilul se regăseşte în fiecare formă pe care o realizează şi pe care o îmbogăţeşte cu întreaga sa emoţie.

Activităţile de gospodărie şi grădinărit se pot desfăşura ţinând cont de posibilităţile psihoindividuale ale copiilor, prin ajutor acordat la: aranjat şi servit masa, spălatul vaselor, strânsul jucăriilor, îngrijirea florilor şi animalelor, curăţenie şi ordine în sala de grupă etc.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Abilitare manuală

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 7

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”EXPRESIE GRAFICĂ ŞI PLASTICĂ”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Accentul în activităţile artistice se pune pe acţiunile copilului. Întregul proces este însoţit de o puternică trăire afectivă, stimulată de calitatea materialului folosit şi de atmosfera pe care cadrul didactic se străduieşte să o creeze în jurul copilului.

În cadrul activităţilor de expresie grafică şi plastică cadrul didactic nu dă teme, nu oferă explicaţii şi nu evaluează lucrările copiilor, dar are totdeauna o atitudine pozitivă faţă de manifestările lor artistice. Pentru a-şi însuşi o tehnică corectă de lucru, copiii pot urma (imita) modelul cadrului didactic care, în prezenţa lor lucrează cu materiale specifice fiecărei activităţi, evitând însă crearea de forme.

Activitatea de desen joacă rolul fundamental de instrument de cunoaştere al copilului. Desenul constituie un limbaj specific acestuia, ca mijloc de comunicare prin intermediul formelor şi culorilor, prin el îşi dezvăluie lumea interioară, interesele, orizontul de cunoaştere, raporturile cu realitatea înconjurătoare. În desen apare, deopotrivă relaţia eu-lui cu lumea, dar şi reflectarea întregii evoluţii a copilului.

Pictura este o activitate creatoare în care, interesul copilului pentru forme şi culori, ritmuri şi nuanţe se poate exprima viu, nealterat.

În intensitatea diferită a culorilor, în mişcarea amplă sau lineară, în sensibilitatea atingerii suprafeţei umede a foii se poate descifra temperamentul copilului, trăirile lui, dar şi felul în care el reflectă, în plan artistic, propriile experienţe senzoriale, precum şi calitatea percepţiilor şi reprezentărilor.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea deprinderilor de manipulare a instrumentelor şi a materialelor folosite în activităţilede expresie grafică şi plastică

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. familiarizarea cu instrumentele şi materialele folosite în cadrul activităţilor de expresie grafică şi plastică	– exerciţii de familiarizare şi de pregătire a materialelor şi a instrumentelor de lucru (pensule, hârtie, culori de apă, borcane cu apă, planşete, ceracolor).
   1.2. formarea capacităţii de manipulare a instrumentelor şi a materialelor	– exerciţii de manipulare corectă a pensulei, a hârtiei, a planşetei şi a culorilor (culori de apă şi ceracolor).

2. 2. Formarea capacităţii de organizare a spaţiului plastic

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. formarea capacităţii de încadrare în coala de hârtie
   2.2. dezvoltarea capacităţii de orientare pe o suprafaţă plană	– desen liber, cu ceracolor şi culori de apă.

   • – mâzgălituri;

   • – dactilo-pictură.

3. 3. Stimularea exprimării libere prin intermediul limbajului plastic

   Obiective de referinţă					Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. formarea capacităţii de exprimare prin desen					– desen liber cu ceracolor.
   3.2. familiarizarea cu tehnica de pictură pe suprafaţă umedă
   3.3. utilizarea suprafaţă umedă	tehnicii	de	pictură	pe

   • – exerciţii de udare a planşetei şi a colii de hârtie, cu ajutorul buretelui;

   • – exerciţii de aşternere a colii ude pe planşetă;

   • – exerciţii de aşternere a culorii pe hârtie.

   • – exerciţii de aşternere a culorilor primare;

   • – realizări de picturi cu tematică la alegere.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Materiale şi instrumente de lucru şi folosirea lor

   •  Spaţiul natural şi reprezentarea lui plastică şi grafică

SUGESTII METODICE

Fiecărei vârste îi sunt specifice desene-simboluri. La început predomină „mâzgălelile”, linii care vin din afară cu o anumită mişcare ritmică, apoi se conturează „ghemele” dintr-o spirală care se adună din exterior spre centru.

Exerciţiul spiralei este reluat cu perseverenţă până când copilul reuşeşte să închidă cercul. În mijlocul acestuia apare punctul. Este momentul când copilul spune „eu” şi se separă pe sine de lume.

Simţul echilibrului se revelează spre cinci ani în desenul copilului prin ritmurile liniilor şi dispoziţia ordonată şi simetrică a culorilor.

Dacă la început copilul desenează nediferenţiat, cu o singură culoare, treptat el va trece la desenul cu mai multe culori, distribuite în mod armonios în suprafeţe ordonate. Acest lucru se reflectă în exterior într-o mai mare claritate în vorbirea copilului.

Motivele cele mai frecvent întâlnite în desenul copilului (casa, pomul, fiinţa umană) urmează o evoluţie corespunzătoare fiecărei vârste. În evoluţia în desen a pomului şi fiinţei umane copilul se reprezintă pe sine.

Mai întâi, copilul trăieşte complet în mişcare lăsându-se purtat de ea, apoi îşi alege singur culorile, iar pe baza reprezentărilor acumulate şi a experienţei plastice realizează o anumită imagine.

Folosind ceracolorul din ceară naturală, copiii acoperă cu culoare o suprafaţă mai mare într-un timp mai scurt, având astfel posibilitatea să trăiască mai mult în culoare şi mişcare decât în formă. Foile de desen sunt mai mari pentru a asigura libertatea de exprimare.

Copiii nu au teme, ci desenează liber şi individual, folosind culoarea după un impuls necontrolat, urmând ca apoi ea să servească intenţiei de a desena.

Activitatea de pictură se desfăşoară o dată pe săptămână, de obicei dimineaţa în cursul jocului liber.

Copiii ajută cadrul didactic să pregătească materialul necesar: pe masă se pun borcanele cu culorile de bază, roşu, galben, albastru, în nuanţe apropiate anotimpului, pregătite din timp. Sunt pregătite de asemenea planşetele, pensulele cu păr moale şi lung, bureţi, lighean cu apă, foile de desen semnate cu numele fiecărui copil.

Se lucrează în grupuri mici de copii. Pentru a picta, copiii aleg culorile de care se simt legaţi şi care le aduce linişte interioară. Ei sunt supravegheaţi în manifestarea lor artistică pentru a-şi forma deprinderi sănătoase de a lucra îngrijit, de a preţui materialul folosit şi de a da finalitate acţiunilor lor (în măsura posibilităţilor).

Parcurgând întregul proces artistic, copiii trăiesc sentimentul desfăşurării cu sens a acestei activităţi în care bucuria, răbdarea, concentrarea şi perseverenţa se împletesc armonios, conducând treptat nu numai la armonizarea trăirilor copilului, dar şi la apropierea lui de o maturitate psihică şi fizică necesare integrării în şcoală: fixarea lateralităţii, orientarea pe o suprafaţă plană, exersarea atenţiei, a creativităţii şi libertăţii de exprimare.

Activitatea de pictură are astfel un rol terapeutic, influenţând pozitiv forţele de sănătate în copil, dezvoltându-le fantezia, independenţa, spiritul de ordine, simţul estetic.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Expresie grafică şi plastică

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 8

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”EXPRESIE MUZICALĂ”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Având în vedere interdisciplinaritatea în pedagogia curativă, cadrul didactic se foloseşte de cântece şi versuri în numeroase momente ale unei zile, pe parcursul oricărei activităţi şi oricând aceasta consideră că muzica şi versurile pot ajuta la atingerea obiectivelor propuse.

În cadrul activităţilor de expresie muzicală, elementele de bază sunt ritmul şi însoţirea cântecelor de mişcări ale diferitelor părţi ale corpului.

În această perioadă de preşcolaritate, cântecele pentatonice sunt cele mai potrivite.

Muzica poate fi percepută de către copil nu numai prin interpretare vocală, ci şi ascultând instrumente muzicale ca: liră, harfă, flaut pentatonic.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea deprinderii de a asculta

   Obiective de referinţă				Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. receptarea auditivă a diverselor sunete din natură şi din mediul înconjurător				– jocuri de recunoaştere a diferitelor surse sonore, provenite din mediul ambiant.
   1.2. diferenţierea zgomote	sunetelor	muzicale	de		diferenţiere	a	sunetelor	muzicale	de
   1.3. diferenţierea sunetelor cântate de cele vorbite				– jocuri de intuire a sunetelor cântate şi vorbite.
   1.4. diferenţierea sunetelor vocale de cele instrumentale				– jocuri pentru intuirea sunetelor emise vocal şi instrumental (flaut, liră, tamburină, trianglu, clopoţei etc.).

   • – jocuri de zgomote;

   • – ghicitori.

2. 2. Formarea capacităţii perceptive de receptare a timbrului, intensităţii şi ritmului

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. receptarea timbrului şi a intensităţii sunetelor muzicale	– jocuri de receptare a diferitelor timbre muzicale şi intensităţi ale sunetelor.
   2.2. reproducerea de ritmuri diferite	– exerciţii de utilizare a mâinilor, a picioarelor pentru reproducerea unor ritmuri diferite.
   2.3. receptarea de ritmuri din diferite cântece	– jocuri de receptare a diferitelor ritmuri din cântece.
   2.4. interpretarea de cântece simple cu respectarea melodiei şi a ritmului	– intonări de cântece cu tematică în funcţie de anotimp şi de sărbătorile de peste an.

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de asociere a secvenţelor sonore cu mişcarea corporală

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. formarea capacităţii de imitare a diferitelor mişcări corporale sugerate de textul cântecelor	– exerciţii de imitare a mişcărilor corporale efectuate de cadrul didactic.
3.2. evidenţierea, prin mişcarea corpului, a conţinutului de idei a textului	– jocuri de mişcare sugerate de ritmul şi de textul melodiei.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Cântarea vocală în colectiv (timbru, intensitate, ritm)

•  Sugestii pentru repertoriul de cântece

  • o Cântece cu teme din basme (ex. „Noi suntem piticii”, „Trei iezi”)

  • o Cântece despre anotimpuri, cu teme din natură (ex. „Bate vântul frunzele”, „Iarna-i pe drum” etc.)

  • o Cântece din folclorul copiilor (ex. „ Melc, melc, …”, „Alunelu” etc)

  • o Colinde

SUGESTII METODICE

Ritmul plin de viaţă va fi realizat în strânsă legătură cu textul cântecului prin utilizarea mişcărilor corporale (mâini, picioare).

Cântecele noi vor fi prezentate printr-o scurtă poveste. Învăţarea acestora se face după auz, prin imitaţie şi vor fi selectate ţinându-se cont şi de mesajul educativ al textului şi de valoarea lor din punct de vedere artistic. Se va urmări formarea unui repertoriu de bază, tematica fiind legată de viaţa plantelor, a animalelor, de sărbători şi de anotimpuri.

Se va exersa cântatul la unison, în cerc.

Cadrul didactic va acompania cântecele la flaut sau liră, în funcţie de dispoziţiile copiilor (dacă sunt agitaţi se foloseşte lira, dacă sunt somnoroşi se foloseşte flautul).

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Expresie muzicală

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 9

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”AUTONOMIE PERSONALĂ”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Autonomia personală ocupă un rol foarte important în dezvoltarea şi integrarea copilului deficienţă severă, profundă sau asociată în viaţa socială şi profesională.

Astfel, devine esenţială construirea unor structuri de cunoştinţe, norme, priceperi, deprinderi, abilităţi, modalităţi de expresie şi acţiune, toate constituind performanţe, dacă le raportăm la stadiul anterior de dezvoltare al copilului şi dacă ele se definesc prin nivele diferenţiate de reuşită, corespunzător particularităţilor individuale.

Obiectivele cadru şi de referinţă din programa de autonomie personală, activităţile de învăţare şi conţinuturile se caracterizează printr-un nivel de complexitate medie, care răspund cerinţelor impuse de particularităţile fiecărei etape de dezvoltare a copilului preşcolar deficient, în funcţie de gradul deficienţelor şi de tipul de asociere a acestora.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea unor deprinderi elementare de autoservire şi igienă personală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. recunoaşterea propriului corp şi diferenţierea de un altul
   1.2. formarea, consolidarea şi automatizarea modalităţilor corecte de satisfacere a trebuinţelor fiziologice primare
   1.3 formarea şi dezvoltarea deprinderilor de igienă personală	Activităţi de formare, dezvoltare şi automatizare a deprinderilor elementare de igienă personală:

   • – exerciţii-joc de identificare a propriului corp şi a segmentelor sale;

   • – exerciţii-joc de identificare a caracteristicilor propriului corp;

   • – jocuri de mişcare pentru descoperirea şi utilizarea propriilor posibilităţi motorii, senzitive sau expresive;

   • – jocuri în doi cu alternarea rândului pentru facilitarea diferenţierii şi învăţării: eu/tu;

   • – jocuri de identificare şi recunoaştere a colegilor de grupă;

   • – exerciţii de diferenţiere pe sexe;

   • – jocuri de identificare a segmentelor corpului la un alt coleg.

   • – acţiuni de discriminare şi conştientizare a trebuinţelor fiziologice primare (foame, sete somn, micţiune, defecaţie);

   • – activităţi repetate de formare, dezvoltare şi automatizare a deprinderilor sfincteriene;

   • – activităţi de formare, consolidare şi automatizare a deprinderilor alimentare.

   • – îmbrăcare/dezbrăcare;

   • – încălţare/descălţare;

   • – spălarea mâinilor şi a feţei;

   • – folosirea prosopului;

   • – folosirea corectă a toaletei;

   • – pieptănatul;

   • – perierea dinţilor.

2. 2. Educarea deprinderilor de exprimare a nevoilor şi a dorinţelor personale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1 formarea capacităţilor de exprimare a nevoilor personale	– jocuri de exprimare a disconfortului (foame, sete, căldură, frig, durere).
   2.2. dezvoltarea deprinderilor de exprimare a dorinţelor personale	– jocuri de solicitare a unor obiecte, jucării etc.

3. 3. Formarea deprinderilor de a utiliza adecvat un spaţiu cunoscut

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. formarea, dezvoltarea şi automatizarea deprinderilor de ordine în spaţiul personal	Activităţi de formare, dezvoltare şi automatizare a deprinderilor de: – ordine în spaţiul personal; – aranjare a hainelor la dormitor; – aranjarea patului.
3.2 formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte de deplasare în spaţiul cunoscut	– exerciţii de formare a unor modalităţi eficiente de deplasare independentă sau cu ajutor minim; – activităţi de cunoaştere, orientare şi deplasare în interiorul grădiniţei; – activităţi de cunoaştere, orientare şi deplasare în curtea grădiniţei; – activităţi de cunoaştere primară şi deplasare (numai sub supraveghere) în exteriorul grădiniţei.
3.3. formarea unor deprinderi elementare de adaptare la viaţa cotidiană	– exerciţii de cunoaştere a unor aspecte din viaţa cotidiană (programul grădiniţei, rutina familială); – activităţi repetate, în colaborare cu părinţii sau tutorii legali, de adaptare la programul grădiniţei.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Autocunoaşterea

  • – segmentele corporale şi posibilităţile de utilizare a lor

  • – caracteristicile personale (părul, ochii, semne distinctive etc)

  • – identificarea propriei persoane: eu, numele propriu

  • – identificarea sexului

•  Cunoaşterea altora

  • – recunoaşterea şi diferenţierea după caracteristici personale

  • – diferenţierea după sexe: fată/băiat

  • – diferenţierea EU/TU

•  Trebuinţe elementare şi formarea autonomiei (parţiale sau totale) în satisfacerea corectă a acestora

  • – foame, sete, somn, cald, frig, durere

•  Autonomie (parţială sau totală) în igiena personală

  • – folosirea corectă a toaletei

  • – spălarea mâinilor şi a feţei

  • – perierea dinţilor

  • – pieptănarea

  • – îmbrăcarea/dezbrăcarea

  • – încălţarea/descălţarea

  • – igiena spaţiului personal

•  Independenţa în deplasare şi orientare

  • – cunoaşterea spaţiului apropiat (săli, holuri, dependinţe) şi traseele dintre acestea

  • – cunoaşterea mediului exterior apropiat

SUGESTII METODICE

Ca punct de plecare în formarea unor modalităţi corecte de satisfacere a trebuinţelor primare poate fi considerată metoda condiţionării.

Deprinderile se formează în etape diferite de trecere de la condiţionare şi asistenţă totală, la participare pasivă (cunoaşte şi înţelege acţiunile în curs de desfăşurare prin exprimarea acestora de către cadrul didactic), concomitent cu efectuarea („Acum scoatem bluza”, „Acum ducem lingura la gură” etc.), apoi participare în co- acţiune cu cadrul didactic (ridică mâinile la scoaterea bluzei, împinge piciorul în pantofi etc.), ulterior exersându-se realizarea autonomă (parţială sau totală), în funcţie de posibilităţile copilului.

Etapele formării autonomiei (parţiale şi totale) se circumscriu unor acţiuni de învăţare a semnalizării – solicitării – alegerii.

Exerciţiul repetat de consolidare şi educare a autonomiei trebuie să fie întărit prin limbaj (repetarea unor îndemnuri verbale sau gestuale, în funcţie de limbajul folosit de copil).

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Autonomie personală

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 10

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”AUTONOMIE SOCIALĂ”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Activităţile de autonomie socială se referă predominant la aria de dezvoltare socială, având ca scop final independenţa copilului, precum şi integrarea lui într-un mediu în continuă schimbare.

Educaţia copilului cu deficienţe este abordată sub aspectele ei pozitive cu scopul valorificării optime a tuturor disponibilităţilor psihoindividuale cât şi a particularităţilor tipului şi gradului de deficienţă.

Achiziţiile de bază automatizate la nivelul autonomiei personale, reprezintă o necesitate în formarea şi dezvoltarea autonomiei la nivel social. Ulterior se creează premisele unei integrări optime în şcoală şi în alte grupuri sociale.

Integrarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi severe şi profunde nu înseamnă înscrierea formală a acestora alături de copiii fără dizabilităţi, ci presupune elaborarea unor programe de lucru proprii, articulate pe principii comune şi strategii incluzive.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Cunoaşterea relaţiilor familiale de bază

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. cunoaşterea componenţei familiei	Exerciţii de numire a:
   1.2. cunoaşterea relaţiilor din cadrul propriei familii

   • – numelui propriu, vârstei şi sexului;

   • – componenţei familiei (numele părinţilor, a fraţilor sau a surorilor).

   • – exerciţii de identificare a rolurilor membrilor familiei;

   • – exerciţii de cunoaştere a profesiei părinţilor;

   • – activităţi gospodăreşti în familie.

2. 2. Formarea unor relaţii interpersonale corecte şi a unor comportamente adecvate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1 formarea capacităţii de relaţionare interpersonală	grup, a capacităţilor de cooperare.
   2.2. formarea unor comportamente adecvate în diferite situaţii	excursii, serbări, zile onomastice).

   • – activităţi de socializare în cadrul grupei;

   • – jocuri de rol cu folosirea formulelor de salut, de politeţe, de adresare;

   • – jocuri frontale de facilitare a formării spiritului de

   • – activităţi distractive (preferate ale copilului), pentru diminuarea agresivităţii, tensiunilor;

   • – prezentări de modele comportamentale ale personajelor din basme;

   • – jocuri de rol pentru învăţarea şi exersarea unor comportamente dezirabile în diverse situaţii (vizite,

3. 3. Formarea deprinderii de a se orienta într-un spaţiu nou

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. formarea deprinderii de orientare în exteriorul grădiniţei	– activităţi de cunoaştere primară şi de deplasare (numai sub supraveghere) în exteriorul grădiniţei.
3.2. formarea deprinderii de orientare într- un spaţiu nou	– activităţi de cunoaştere a mijloacelor de transport; – activităţi de cunoaştere a locurilor publice adecvate (parc, magazin, cofetărie, biserică etc.); – activităţi de cunoaştere şi de evitare a locurilor/ situaţiilor periculoase sau generatoare de accidente.

•  Relaţii familiale

  CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

  • – cunoaşterea componenţei familiei

  • – roluri în cadrul familiei

•  Relaţii interpersonale

  • – cooperare în cadrul grupului

  • – cunoaşterea formulelor de salut, de politeţe şi de adresare

  • – cunoaşterea comportamentelor dezirabile în diferite situaţii

•  Independenţa în deplasare şi orientare

  • – cunoaşterea mediului exterior apropiat

  • – cunoaşterea mijloacelor de transport

  • – cunoaşterea locurilor publice adecvate (parc, magazin, cofetărie, biserică etc.)

  • – cunoaşterea şi evitarea locurilor/situaţiilor periculoase sau generatoare de accidente

SUGESTII METODICE

Obiectivele propuse în cadrul acestei programe vor fi realizate prin activităţi simple de joc, prin acţiuni repetate, pentru a dezvolta motivaţia şi a întări voinţa copiilor. Exerciţiul repetat de consolidare şi educare a autonomiei sociale trebuie să fie întărit prin limbaj.

Astfel, repetarea unor îndemnuri verbale sau gestuale este făcută în funcţie de limbajul folosit de copil.

Ca şi în cazul formării deprinderilor de autonomie personală, metoda condiţionării poate fi considerată utilă şi în cazul automatizării în sfera autonomiei sociale.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Autonomie socială

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 11

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMA ACTIVITĂŢII

”JOC LIBER JOC ÎN AER LIBER”

Nivelele I-III

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Una din cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul. Sub influenţa jocului se formează, se dezvoltă şi se restructurează întreaga activitate psihică a copilului. Prin joc copilul percepe, înţelege, învaţă.

Jocul liber este iniţiat de copii, subiectul şi acţiunea sa se construiesc treptat prin transfigurarea realităţii pe plan imaginar, copilul ajungând să-şi creeze o nouă lume proprie.

Prin jocul liber, copilul învaţă să cuprindă şi să cunoască lumea, acţionând prin voinţa de a imita, într- un mod personal, potrivit particularităţilor de vârstă şi psihoindividuale.

El se distinge prin reflectarea inedită, unică, la nivelul fiecărui copil, a impresiilor, prin originalitate şi spontaneitate.

Jocul este declanşat de un anumit grad de intensitate a trăirilor, a impresiilor copiilor şi un anumit nivel de prelucrare şi interpretare personală a acestora.

Jocul în aer liber satisface nevoia necesară de mişcare şi favorizează dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor.

Jocul, în grădiniţa de pedagogie curativă, este activitatea specifică vârstei, care prin interdisciplinaritatea sa contribuie în mod eficient la educarea copiilor cu deficienţă severă, profundă şi asociată.

Programa oferă un cadru larg de abordare pentru toate tipurile de deficienţe, iar responsabilitatea opţiunii în alegerea conţinutului, formelor şi mijloacelor de realizare revine cadrului didactic.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE I-III

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de joc

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. formarea şi dezvoltarea abilităţilor ludice primare – jocul primar senzoriomotor
   1.2. formarea şi dezvoltarea capacităţii de a folosi instrumente ludice – jocul propriu- zis
   1.3. formarea şi dezvoltarea unor deprinderi ludice – jocul imaginativ
   1.4. stimularea, formarea şi dezvoltarea unor forme complexe de joc – jocul în paralel	– jocul solitar ce imită activitatea/jocul grupului.
   1.5. stimularea, formarea şi dezvoltarea unor abilităţi complexe de joc – jocul interactiv

   • – activităţi preferate de copil;

   • – jocuri de manipulare de obiecte;

   • – jocuri cu materiale din natură (nisip, pământ, lemn, piatră, rădăcini etc).

   • – activităţi ludice ce presupun utilizarea specifică a unor jocuri şi jucării;

   • – jocuri imitative;

   • – jocuri simple cu subiect din viaţa cotidiană.

   • – jocuri cu subiect din viaţa cotidiană;

   • – jocuri de rol;

   • – activităţi plastice;

   • – activităţi manuale;

   • – jocuri de construcţie şi îmbinare fără model.

   • – jocuri frontale de mişcare (alergare, săritură, prindere, aruncare etc);

   • – jocuri de construcţie;

   • – jocul cu păpuşi;

   • – jocuri în doi, cu respectarea rândului;

   • – jocuri de mimă şi pantomimă.

2. 2. Stimularea dezvoltării senzoriomotorii şi afective

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. stimularea interesului pentru jocul care valorifică experienţa senzorial-cognitivă
   2.2. consolidarea deprinderilor şi calităţilor psihomotrice, prin jocuri de mişcare şi de construcţii
   2.3. consolidarea dezvoltării afective prin activităţi ludice

   • – jocuri de sortare a jetoanelor;

   • – jocuri lacunare: „Ce lipseşte?”;

   • – jocuri de reconstituire a întregului din părţile componente: puzzle, incastre, cuburi cu imagini etc.

   • – jocuri de echilibru;

   • – jocuri de tip concurs, adaptate nivelului de dezvoltare motrică;

   • – jocuri de ritm, dans şi mişcare pe muzică;

   • – jocuri de compunere şi descompunere a unor ansambluri prin suprapunere, alăturare, îmbinare, înşirare etc.;

   • – jocuri de construcţie.

   • – jocuri distractive;

   • – jocuri de rol;

   2.4. stimularea formelor primare de imaginaţie

   • – teatru de marionete;

   • – teatru de masă.

   • – jocuri reproductive cu subiect din viaţa cotidiană;

   • – activităţi grafice reproductive;

   • – jocuri de construcţie şi îmbinare.

3. 3. Formarea şi dezvoltarea iniţiativei, a manifestării alegerilor şi stimularea independenţeiîn activităţi şi relaţii

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. formarea şi dezvoltarea iniţiativei şi a independenţei în activităţi şi relaţii	– jocuri distractive preferate cu material şi partener, la alegerea copilului; – exerciţii grafice sau plastice; – jocuri de construcţie realizate independent.
3.2. stimularea comunicării şi iniţierea de relaţii interpersonale	– jocuri de mimă şi pantomimă; – jocuri cu păpuşi şi partener; – jocuri cu subiect din viaţa cotidiană.
3.3. stimularea inserţiei în microgrup	– activităţi frontale de expresie grafică şi plastică; – plimbări în aer liber; – jocuri în aer liber.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Formarea deprinderilor de joc

•  Consolidarea dezvoltării psiho-afective

  • o Consolidarea deprinderilor şi calităţilor motrice

    • – posturi corecte

    • – echilibru static şi dinamic

    • – prehensine corectă (apucare, manipulare, controlul actului reflex)

    • – coordonări oculo-manuale, bi-manuale şi ochi-mână-picior (alăturare, suprapunere, prindere, aruncare, îmbinare etc.)

    • – abilităţi motrice de bază: mers, alergare, săritură, târâre, rostogolire etc.

    • – calităţi motrice: viteză, rezistenţă, forţă, îndemânare

  • o Consolidarea achiziţiilor perceptiv-cognitive

    • – percepţie globală

    • – memorie

    • – atenţie

    • – reprezentare

    • – capacităţi analitico-sintetice (diferenţieri, sortări pe diferite criterii, descompuneri, reconstituiri, asocieri)

  • o Reducerea tensiunilor psihoafective pentru obţinerea de comportamente dezirabile

•  Iniţiativă în acţiuni şi relaţii

•  Independenţă în acţiuni şi relaţii

•  Adaptarea şi integrarea în mediu (microgrupul social)

SUGESTII METODICE

În activitatea cu copiii cu deficienţe severe sau profunde nu se poate pleca de la premisa că aceşti copii învaţă spontan să se joace; jocul este o activitate, o deprindere ce trebuie formată treptat, printr-o succesiune de etape cu grad progresiv de dificultate.

Astfel, cel mai bine iese în evidenţă funcţia terapeutic-compensatorie a jocului în activitatea cu preşcolarii cu deficienţă severă.

Fiecare copil atinge un anumit nivel în învăţarea acţiunii de „a se juca”, nu este obligatoriu ca toate etapele să fie parcurse în ciclul preşcolar, ci se impune menţinerea ritmului propriu al copilului, evaluarea şi respectarea nivelului său real de progres şi personalizarea activităţilor ludice.

În general, se recomandă observarea comportamentului copilului, care tinde să se orienteze instinctiv spre obiectele, fenomenele sau persoanele care îi captează atenţia la un moment dat, în felul acesta se stabileşte un punct de pornire.

Copilul trebuie învăţat să descopere plăcerea de a explora şi manipula mediul, prin strategii în co- acţiune. Demonstraţiile frecvente trebuie însoţite de stimulare emoţională pozitivă.

Jocul didactic, având ca scop organizarea învăţării ludice, trebuie adaptat la aptitudinile şi preferinţele copilului (cu alte cuvinte, metoda trebuie adaptată la copil şi nu copilul la metodă).

Jocul liber, în grădiniţele de pedagogie curativă, are ca sursă de inspiraţie viaţa cotidiană (familie, grădiniţă etc.), basmele ascultate, serbările de peste an, aniversarea zilelor de naştere a copiilor etc.

Teatrul de masă apare deseori în jocul liber. Păpuşile sunt confecţionate simplu, au caracter general şi pot fi folosite în mai multe împrejurări. De exemplu: o bucată de pânză verde devine pajişte pe care se construieşte o căsuţă din buturugi de copac, în care locuieşte mama. Câteva oiţe pasc alături de păstorii lor şi de după o piatră îşi fac apariţia piticii.

Jocul liber poate oferi simultan variate forme de activitate, în care copilul se integrează împreună cu cadrul didactic, ca de exemplu: construcţia unui vapor din mobilier şi accesorii, tăierea fructelor (legumelor) pentru o salată, jocul la „căsuţa păpuşilor”, modelaj, teatru de păpuşi etc.

Jocul în aer liber, în afara faptului că satisface nevoia de mişcare a copilului, urmăreşte şi observarea de către acesta a mediului înconjurător în fiecare anotimp. Jocul în aer liber se adaptează în funcţie de fiecare anotimp şi de condiţiile existente în fiecare grădiniţă.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la Joc liber / Joc în aer liber

Nivelele I – III

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi Nr. 1 Bucureşti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI

ORDIN

privind aprobarea curriculumului pentru grupele de învățământ special — pedagogie curativă, care integrează elevi/tineri cu deficiențe severe, profunde sau asociate*)

În baza prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, cu modificările și completările ulterioare,

în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 231/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar,

ministrul educației, cercetării și tineretului emite următorul ordin:

Art. 1. — Se aprobă Planul-cadru de învățământ pentru învățământul special — pedagogie curativă, destinat elevilor/ tinerilor cu deficiențe grave, profunde sau asociate, și metodologia privind aplicarea acestuia. Planul-cadru și metodologia sunt cuprinse în anexa nr. 1.

Art. 2. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Formarea, stimularea și compensarea limbajului” pentru nivelele IV—V. Programa este cuprinsă în anexa nr. 2.

Art. 3. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Citire—scriere—comunicare” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 3.

Art. 4. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Desenul formelor” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 4.

Art. 5. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Educație senzorială, motorie și psihomotorie” pentru nivelele IV—V. Programa este cuprinsă în anexa nr. 5.

Art. 6. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Elemente de matematică aplicată” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 6.

Art. 7. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Cunoștințe despre om și mediu” pentru nivelele V—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 7.

Art. 8. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Elemente de fizică/chimie” pentru nivelele V—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 8.

Art. 9. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Religie — cultul ortodox” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr.9.

Art. 10. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Geografie și istorie locală” pentru nivelul V. Programa este cuprinsă în anexa nr. 10.

Art. 11. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea

„Geografie” pentru nivelele V—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 11.

Art. 12. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Istorie” pentru nivelele V—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 12.

Art. 13. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Educație plastică” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 13.

Art. 14. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Educație muzicală” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 14.

Art. 15. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Euritmie” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 15.

Art. 16. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Educație fizică și activități sportive” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 16.

Art. 17. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Abilitare manuală” pentru nivelele IV—V. Programa este cuprinsă în anexa nr. 17.

Art. 18. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Activități de preprofesionalizare/meșteșugari” pentru nivelele V—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 18.

Art. 19. — Se aprobă programa școlară revizuită la activitatea „Consiliere și orientare” pentru nivelele IV—VI. Programa este cuprinsă în anexa nr. 19.

Art. 20. — Programele școlare cuprinse în anexele nr. 2—19 se aplică integral începând cu anul școlar 2008—2009.

Art. 21. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice altă dispoziție contrară privind programele școlare pentru disciplinele menționate la art. 2—19 se abrogă.

Art. 22. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 23. — Direcția generală management învățământ preuniversitar, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, inspectoratele școlare și unitățile de învățământ special duc la îndeplinire prezentul ordin.

Art. 24. — Anexele nr. 1—19 fac parte integrantă din prezentul ordin.

p. Ministrul educației, cercetării și tineretului,

Zvetlana Preoteasa,

secretar de stat

București, 1 septembrie 2008.

Nr. 5.236.

*) Ordinul nr. 5.236/2008 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 2 decembrie 2008 și este reprodus și în acest număr bis.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

CURRICULUM

pentru şcolarizarea elevilor/ tinerilor cu deficienţe grave, profunde sau asociate

prin

ALTERNATIVA EDUCAŢIONALĂ DE

PEDAGOGIE CURATIVĂ

ANEXA 1

Plan cadru de învăţământ pentru grupele / clasele din învăţământul special care şcolarizează elevi / tineri cu deficienţe grave, profunde sau asociate

PEDAGOGIE CURATIVĂ

(alternativă educaţională)

ARIA CURRICULARĂ	NR. DE ORE / ACTIVITĂŢI PE CLASĂ / SĂPTĂMÂNAL
Nivele Disciplina de înv.	I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X
	IV		V				VI
I. Limbă şi comunicare	5-7	5-7	5-7	5-7	4-6	4-6	3-4	3-4	3-4	3-4
1. Formarea, stimularea şi compensarea limbajului	2-3	2-3	2-3	2-3	2-3	1-2	–	–	–	–
2. Citire-scriere-comunicare	2-3	2-3	2-3	2-3	2-3	3-4	3-4	3-4-	3-4-	3- 4-
3. Desenul formelor	1	1	1	1	–	–	–	–	–	–
II. Matematică şi ştiinţe	3-5	3-5	3-6	3-6	4-7	4-7	5-8	5-8	5-8	5-8
1. Educaţie senzorială, motorie şi psihomotorie	1-2	1-2	1-2	1-2	0-1	–	–	–	–	–
2. Elemente de matematică aplicată	2-3	2-3	2-3	2-3	3-4	3-4	3-4	3-4	2-3	2-3
3. Cunoştinţe despre om şi mediu	–	–	0-1	0-1	1-2	1-2	1-2	1-2	1-2	1-2
4. Elemente de fizică/chimie	–	–	–	–	–	0-1	1-2	1-2	2-3	2-3
III. Om şi societate	1	1	1	1-2	2-3	3	3	3	3-4	3-4
1. Religie	1	1	1	1	1	1	1	1	1	1
2. Cunoştinţe despre istorie/geografie	–	–	–	0-1	1-2	2	2	2	2-3	2-3
IV. Arte	2-3	2-3	2-3	2-3	2-4	2-4	2-4	2-4	2-4	2-4
1. Educaţie plastică	1	1	1	1	1	1	1	1	1	1
2. Educaţie muzicală	1	1	1	1	1	1	1	1	1	1
3. Euritmie	0-1	0-1	0-1	0-1	0-2	0-2	0-2	0-2	0-2	0-2
V. Educaţie fizică şi sport	2	2	2	2	2	2	2	2	2	2
1. Educaţie fizică şi activităţi sportive	2	2	2	2	2	2	2	2	2	2
VI. Tehnologii	2	2	2	2	3-4	3-4	4-5	5-6	6-7	6-7
1. Abilitare manuală	2	2	2	2	–	–	–	–	–	–
2. Activităţi de preprofesionalizare/meşteşuguri	–	–	–	–	3-4	3-4	4-5	5-6	6-7	6-7
VII. Consiliere şi orientare	1	1	1	1	1	1	1	1	1	1
Nr. total de ore în trunchiul comun	16	16	16	16	17	18	20	21	22	22
Curriculum la decizia şcolii	1-2	1-2	1-2	1-2	1-4	1-4	1-4	1-4	1-4	1-4
Număr minim de ore	17	17	17	17	18	19	21	22	23	23
Număr maxim de ore	18	18	18	18	22	23	24	25	26	26

VIII. Terapii specifice şi de compensare	12- 13	12- 13	12- 13	12- 13	9-10	9-10	9-10	9-10	6-7	6-7
1.a.* Terapia tulburărilor de limbaj	6-8	6-8	6-8	6-8	5-6	5-6	5-6	5-6	3-4	3-4
1.b.* Educaţie perceptiv- vizuală, orientare, mobilitate, tehnici alternative de comunicare
1.c.* Educaţie perceptiv- auditivă, labiolectură, tehnica vorbirii-audiologie educaţională, kirofonetică
2. Terapii artistice: euritmie curativă, pictură, muzică, dinamica formelor prin desen, artă dramatică	0-2	0-2	0-2	0-2	0-1	0-1	0-1	0-1	0-1	0-1
3. Kinetoterapie, elemente de gimnastică Bothmer, fricţionări ritmice	2-3	2-3	2-3	2-3	1-2	1-2	1-2	1-2	0-1	0-1
4. Psihodiagnoză, consiliere, terapie şi programe de intervenţie personalizate	2	2	2	2	2	2	2	2	2	2
IX. Terapie educaţională şi integrată	20	20	20	20	20	20	20	20	20	20
1. Formarea autonomiei personale	5	5	5	5	3	3	3	3	3	3
2. Terapie ocupaţională	6	6	6	6	7	7	7	7	7	7
3. Stimulare cognitivă	3	3	3	3	4	4	4	4	4	4
4. Ludoterapie	5	5	5	5	3	3	3	3	3	3
5. Socializare	1	1	1	1	3	3	3	3	3	3

METODOLOGIE

privind aplicarea Planului-cadru de învăţământ pentru grupele/clasele din învăţământul special – pedagogie curativă, care şcolarizează elevi/ tineri cu deficiente grave, profunde sau asociate

1. 1. Prezentul Plan-cadru de învăţământ pentru grupele/clasele din învăţământul special care şcolarizează copii/elevi/tineri cu deficiente severe, profunde sau asociate se aplică de către toate unităţile de învăţământ special, la grupele/clasele alcătuite din aceste categorii de elevi, precum şi de către şcolile de masă care şcolarizează grupe/clase cu acest specific şi aplică metodele alternativei educaţionale de pedagogie curativă.

2. 2. Predarea disciplinelor de bază se face modular, în etape de 2-4 săptămâni, organizate într-un curs de bază de 90 minute, plasat la începutul activităţii zilnice. Disciplinele cuprinse în ariile curriculare: Arte, Educaţie fizică şi sport, Tehnologii sunt realizate după cursul de bază, nefiind predate modular.

3. 3. Activităţile de predare-învăţare din ariile curriculare I-VII se constituie în catedre de educaţie specială pe clase, nu pe discipline de învăţământ. Astfel, o catedră de educaţie specială cuprinde disciplinele prevăzute la clasa respectivă, fără a depăşi norma didactică stabilită conform legislaţiei în vigoare. Aceste catedre pot fi ocupate de: absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior cu specializarea de: psihopedagogie specială, pedagogie sau psihologie cu studii de lungă durată sau absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior de scurtă şi de lungă durată care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 68 din Legea 84/1995, precum şi cele prevăzute la alin. 2 art. 7 din Legea 128/1997.

4. 4. Cadrele didactice care predau la clasele din alternativa educaţională de pedagogie curativă necesită aviz de funcţionare eliberat de Federaţia de Pedagogie Curativă din România care atestă parcurgerea modulului de formare în specificul alternativei.

5. 5. Orele de euritmie sunt predate de absolvenţi ai unui studiu de minim patru ani în Arta euritmiei, urmat la o instituţie recunoscută de Universitatea pentru Ştiinţe de la Goetheanum, Dornach – Elveţia. Aceste ore se desfăşoară cu un corepetitor.

6. 6. Efectivele de elevi din grupe/clase, precum şi normarea posturilor se fac în conformitate cu legislaţia în vigoare.

7. 7. Disciplinele opţionale se stabilesc de către conducerea şcolii, la recomandarea profesorului diriginte, în funcţie de tipul, de gradul şi de asocierea deficienţelor elevilor, luând în considerare recomandările Comisiei interne de evaluare şi opţiunile părinţilor acestora. Numărul maxim de ore alocate disciplinelor opţionale din aceeaşi arie curriculară nu poate fi mai mare de 2 ore.

8. 8. Copiii/eleviii/tinerii care nu pot desfăşura activitatea specifică unei ore de educaţie fizică, vor desfăşura, în timpul alocat acesteia, activităţi de euritmie.

9. 9. Pentru disciplinele din aria curriculară Terapii specifice şi de compensare, repartizarea elevilor precum şi numărul de ore alocat fiecărui elev se face în funcţie de tipul, gradul şi asocierea

   deficienţelor. Comisia Internă de Evaluare Continuă stabileşte diagnosticul psihointelectual al fiecărui elev, urmând ca profesorul de specialitate să-şi stabilească activităţile şi modalităţile de realizare a acestora. Activităţile de terapie se desfăşoară în cabinete special amenajate, individual sau cu un grup de 2-3 elevi.

10. 10. Pentru disciplinele marcate cu * din cadrul ariei curriculare Terapii specifice şi de compensare se încadrează numai absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior, cu specializarea: psihopedagogie specială, pedagogie, psihologie sau pedagogie socială, studii de lungă durată.

11. 11. Proiectarea didactică, la disciplina Psihodiagnoză, consiliere, terapie şi programe de intervenţie se realizează pentru fiecare elev care participă la procesul de reabilitare şi de compensare prin programe de intervenţie personalizată.

12. 12. Activităţile din aria curriculară Terapie educaţională complexă şi integrată: Formarea autonomiei personale, Socializare, Terapie ocupaţională, Stimulare cognitivă, Ludoterapie se normează astfel: un post de învăţător-educator sau de profesor-educator cu norma de 20 de ore, pentru fiecare clasă I – a X-a. Având în vedere specificul activităţilor din această arie curriculară, învăţătorul-educator poate fi angajat şi la clasele a V-a – a X-a, iar profesorul-educator poate fi încadrat şi la clasele I – a IV-a, aceştia fiind retribuiţi conform studiilor. Posturile pot fi ocupate, cu prioritate, de cadre didactice absolvente ale liceelor pedagogice, ale colegiilor pedagogice şi ale unor şcoli postliceale pedagogice. Activităţile propuse sunt realizate de către învăţătorul-educator sau de către profesorul-educator cu toţi elevii din clasă, în completarea programului de predare- învăţare-evaluare.

13. 13. Activităţile din cadrul ariilor curriculare I-VII se realizează, de regulă, dimineaţa, iar activităţile din cadrul ariilor curriculare VIII şi IX se realizează în completarea activităţilor menţionate mai sus, după-amiaza.

14. 14. Comisia Internă de Evaluare Continuă poate hotărî ca unii copii/elevi/tineri să desfăşoare numai anumite activităţi specifice ariilor curriculare Terapii specifice şi de compensare şi Terapie educaţională complexă şi integrată, în funcţie de gradul şi de tipul deficienţei.

15. 15. Unitatea de învăţământ special poate decide ca unele activităţi ale învăţătorului-educator şi ale profesorului-educator să se desfăşoare în parteneriat cu profesorul psihopedagog de la clasa (în cadrul ariilor curriculare Om si societate, Arte, Tehnologii, Educaţie fizică şi sport), cu condiţia respectării programului zilnic de reabilitare, compensare, recuperare, integrare a elevului.

ANEXA 2

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„FORMAREA, STIMULAREA ŞI COMPENSAREA LIMBAJULUI”

Nivelele IV – V (Cls. I – VI)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Limbajul este un proces psihic complex prin care oamenii exprimă trebuinţe, sentimente, idei. Însuşirea lui oferă copilului posibilitatea de a se apropia de cei din jurul lui şi nu numai. Astfel, se poate vorbi de rolul determinant al formării, stimulării şi compensării limbajului în ceea ce-i priveşte pe copiii/eleviii cu deficienţe grave, profunde sau asociate.

Rolul determinant al acestei discipline este că vine în sprijinul formării copilului care întâmpină dificultăţi în realizarea actului vorbirii, perfecţionării şi dezvoltării comunicării, dezvoltării proceselor de cunoaştere şi a auzului fonematic.

În însuşirea, învăţarea limbajului şi recurgerea la oralitate a copilului cu deficienţe grave, profunde sau asociate, pot apărea, o sferă largă de dificultăţi de învăţare, consecinţe ale deficienţelor, cum ar fi: precaritatea limbajului, comunicare săracă, crispare, dificultăţi gramaticale în general, deficienţe de evocare, redare, relatări şi unele tulburări sub aspectul fonetic, articular, ritm, fluenţă.

În programa propusă au fost introduse teme şi activităţi accesibile care vor stimula acele laturi şi componente valide ale proceselor psihice ale copiilor. Ea oferă posibilitatea cadrului didactic să respecte ritmul copilului şi să aleagă activităţile accesibile în funcţie de potenţialul acestuia.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajelor

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. concentrarea atenţiei pentru a asculta mesaje
   1.2. receptarea clară a mesajelor
   1.3. distingerea cuvintelor şi a sensului lor într-o propoziţie dată

   • – exerciţii de dezvoltare auzului;

   • – exerciţii de ascultare a mesajelor transmise de persoane diferite;

   • – povestiri;

   • – jocuri de rol.

   • – exerciţii de dezvoltare a acuităţii auditive;

   • – exerciţii de înţelegere a mesajului şi a comenzii verbale;

   • – povestiri;

   • – conversaţii tematice;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de identificare şi delimitare a cuvintelor dintr-o propoziţie;

   • – jocuri didactice.

2. 2. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare nonverbală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. însuşirea unor procedee figurative (semne, gesturi etc.)
   2.2. operarea cu limbajul gestual, mimico – gestual
   2.3. operarea cu limbajul grafico – pictural
   2.4. dezvoltarea comunicării nonverbale

   • – exerciţii de imitare a unor gesturi, semne;

   • – exerciţii de stabilire a ritmului;

   • – exerciţii de exprimare gestuală a unor comenzi verbale;

   • – jocuri de imitaţie şi tematice.

   • – exerciţii de imitaţie;

   • – exerciţii de relaţionare în grup;

   • – jocuri de rol.

   • – desen liber;

   • – dactilopictură;

   • – modelaj.

   • – imitaţii;

   • – joc de rol;

   • – exerciţii de dialog nonverbal;

   • – formulări de întrebări şi răspunsuri, prin limbaj figurativ.

3. 3. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare verbală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. pronunţarea clară şi corectă a sunetelor, silabelor şi a cuvintelor
   3.2. despărţirea cuvintelor în silabe
   3.3. comunicarea prin enunţuri scurte cu sens ( două, trei cuvinte)
   3.4. identificarea şi denumirea corectă a obiectelor din mediul ambiant

   • – exerciţii de gimnastică facială, linguală, mandibulară;

   • – exerciţii pentru dezvoltarea auzului fonematic;

   • – exerciţii de respiraţie;

   • – exerciţii de formare şi educare a ritmului vorbirii;

   • – exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor;

   • – exerciţii de diferenţiere a vocalelor şi consoanelor;

   • – onomatopee;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe;

   • – exerciţii de compunere a cuvintelor din silabe date;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de formulare de propoziţii prin imitaţie;

   • – formulări de răspunsuri la întrebări;

   • – exerciţii de denumire a părţilor componente ale corpului omenesc;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de identificare şi denumire a fiinţelor, obiectelor concrete;

   • – exerciţii de identificare şi denumire a fiinţelor, obiectelor, după imagini;

   • – jocuri didactice.

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de comunicare, ca mijloc de relaţionare

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. valorificarea propriilor achiziţii de vocabular	– exerciţii de identificare şi denumire a obiectelor din mediul ambiant; – jocuri didactice.
4.2. îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte noi	– exerciţii de observare directă; – exerciţii de imitaţie; – jocuri de rol; – jocuri didactice.
4.3. manifestarea interesului pentru comunicare cu cei din jur	– exerciţii de imitaţie; – exerciţii de vorbire dialogată; – jocuri de rol.

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajelor

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. receptarea corectă a semnificaţiei mesajului
   1.2. confirmarea prin replici adecvate a înţelegerii mesajului
   1.3. sesizarea semnificaţiei unui cuvânt nou din contextul mesajului
   1.4. distingerea sunetelor şi a silabelor din cuvinte

   • – exerciţii de analiză secvenţială a conţinutului mesajului;

   • – formulări corecte de răspunsuri la întrebări;

   • – exerciţii de stimulare a vorbirii dialogate;

   • – exerciţii de sesizare a esenţei mesajului pe baza achiziţiilor anterioare;

   • – jocuri de rol;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de vorbire dialogată;

   • – conversaţii pe o temă dată;

   • – jocuri de rol;

   • – dramatizări;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de înlocuire a cuvântului nou prin sinonime, cu ajutorul imaginilor sau a unor obiecte concrete;

   • – exerciţii de înlocuire a cuvântului nou prin sinonime, fără sprijin;

   • – exerciţii de formulare de propoziţii cu noile cuvinte;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de despărţire a unor cuvinte în silabe;

   • – exerciţii de identificare a sunetelor din silabe;

   • – exerciţii de stabilire a locului sunetelor în silabe şi în cuvinte;

   • – exerciţii de identificare a vocalelor şi a consoanelor învăţate;

   • – jocuri didactice.

2. 2. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare nonverbală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. asocierea comenzii verbale cu imaginea sau obiectul desemnat
   2.2. însuşirea unor modele de exprimare non verbală (mimică, gesturi) pentru comunicarea unor stări sufleteşti
   2.3. înţelegerea şi semnalizarea prin mijloace nonverbale (gesturi, mimică, pantomimică) a unui mesaj transmis

   • – jocuri cu imagini;

   • – jocuri de asocieri: obiect – imagine, imagine – obiect, obiect – imagine – cuvânt;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de pantomimă;

   • – dramatizări;

   • – simulări;

   • – jocuri de rol;

   • – jocuri cu marionete;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de pantomimă;

   • – dramatizări;

   • – simulări;

   • – dialog pe o temă dată;

   • – jocuri de rol;

   • – jocuri didactice.

3. 3. Formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare verbală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. pronunţarea clară şi corectă a unor cuvinte şi propoziţii simple
   3.2. formularea de enunţuri corecte
   3.3. citirea de cuvinte, propoziţii

   • – exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor;

   • – exerciţii de pronunţare corectă a silabelor;

   • – exerciţii de pronunţare corectă a cuvintelor;

   • – jocuri de cuvinte;

   • – exerciţii de reglare a vitezei proprii de vorbire;

   • – exerciţii de comunicare orală;

   • – exerciţii de ordonare a cuvintelor în propoziţii;

   • – exerciţii de recitare a unor poezii;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de formulare de propoziţii pe bază de imagini;

   • – formulări de întrebări şi răspunsuri;

   • – descrierea obiectelor din mediul ambiant;

   • – povestirea unor fapte, întamplări personale;

   • – repovestirea unor texte audiate, cu ajutor sau fără ajutor;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de corelare a sunetului cu semnul grafic;

   • – exerciţii de citire a unor cuvinte, propoziţii;

   • – jocuri didactice.

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de comunicare, ca mijloc de relaţionare

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. utilizarea în comunicare a cuvintelor ce denumesc: acţiuni, culori, forme, mărimi, relaţii spaţiale, formule de politeţe etc.	– exerciţii de: grupări, ordonări, clasificări etc; – exerciţii de exprimare în contexte situaţionale; – formulări de răspunsuri la întrebări; – povestiri, repovestiri; – jocuri de rol; – jocuri didactice.
4.2. îmbogăţirea vocabularului	– exerciţii de intuire a imaginilor din basme, fabule, legende; – audiţii de basme, povestiri, fabule, legende; – jocuri de rol; – jocuri didactice.
4.3. manifestarea interesului faţă de interlocutor în comunicare	– exerciţii de stimulare a vorbirii dialogate; – exerciţii de comunicare în grup; – jocuri de rol.
4.4. respectarea intonaţiei, accentului, ritmului şi a pauzelor în vorbire	– exerciţii de intonaţie; – exerciţii de ritm (pronunţie asociată cu bătăi din palme); – exerciţii de recitare de poezii; – dramatizări.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII (niv. IV-V)

Comunicarea nonverbală

•  Relaţionarea pe bază de procedee figurative (gest, mimică, pantonimă)

  Comunicarea verbală

•  Sunet, silabă, cuvânt, propoziţie, text – pronunţarea sunetelor, silabelor, cuvintelor, propoziţiilor; despărţire în silabe; formulare de propoziţii; identificarea obiectelor din mediul ambiant; identificarea şi denumirea părţilor componente ale corpului omenesc, identificarea mărimii, formei, culorii, relaţiilor spaţiale etc.

•  Vorbire dialogată, formule de adresare, comunicare expresivă, relaţionare în grup

  Aria tematică

•  Şcoala – clasa

•  Familia – familia mea

•  Corpul omenesc

•  Obiecte de igienă personală

•  Obiecte de vestimentaţie

•  Zilele săptămânii

•  Lunile anului

•  Anotimpurile

•  Formă, culoare, mărime, relaţii spaţiale, relaţii temporale

•  Mijloacele de transport

•  Formule de adresare (politeţe)

•  Fructe

•  Legume

•  Animale, păsări

•  Reguli de circulaţie

•  Timpul / vremea

•  Localitatea

•  Judeţul

•  Ţara

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Formarea, stimularea şi compensarea limbajului

Nivelele IV – V (Cls. I – VI)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Iolanda Stănică – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Camelia Voica – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 3

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„CITIRE – SCRIERE – COMUNICARE”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Prin comunicare, omul se deosebeşte net de toate celelalte fiinţe. Ea este mijlocul cel mai important de înţelegere între noi şi serveşte în şcoală la schimbul dintre cadre didactice şi copii/elevi. Însă este vorba de mult mai mult. În cazul cultivării ei corespunzătoare, devine un mijloc de formare determinant pentru evoluţia copilului. În acest scop ea trebuie înţeleasă şi modelată artistic.

Noul curriculum a dezvoltat un nou concept cu privire la disciplina citire – scriere – comunicare. Acesta a luat naştere din analiza modului în care interacţionează două forţe polare, cu legităţi specifice: receptarea mesajului oral/scris şi formele convenţionale de exprimare orală/scrisă. Din interacţiunea acestora ia naştere capacitatea de comunicare, ce se concretizează la nivelul individului în posibilitatea de exprimare a gândurilor, stărilor, sentimentelor şi opiniilor proprii.

Astfel, obiectivul central al studiului disciplinei este dezvoltarea competenţelor cheie de comunicare, orală şi scrisă a copiilor/elevilor, precum şi familiarizarea acestora cu unele texte literare şi nonliterare, semnificative din punctul de vedere al vârstei. Copilul va deveni capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să se integreze şcolar şi profesional, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi.

Caracterul de interdisciplinaritate se reflectă în mod deosebit în predarea citirii – scrierii – comunicării, care devine un suport fundamental pentru dobândirea de cunoştinţe şi formarea deprinderilor. Conţinuturile propuse spre abordare cuprind elemente specifice educaţiei plastice, muzicale, istoriei, geografiei, ştiinţelor naturii, iar ea se regăseşte pe rând în fiecare dintre acestea.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. distingerea semnalelor sonore, din mediul apropiat
   1.2. sesizarea înţelesului unor mesaje scurte în legătură cu viaţa cotidiană şi în mediul apropiat
   1.3. utilizarea elementelor de comunicare nonverbală (mimico-gestuală) pentru a denumi obiecte, acţiuni
   1.4. orientarea atenţiei pentru a asculta mesaje formulate de diferite persoane

   • – exerciţii de recunoaştere a semnalelor sonore produse de diferite surse;

   • – exerciţii de recunoaştere a direcţiei sunetului sau zgomotului produs de diferite surse sonore;

   • – jocuri de identificare a vocilor colegilor din clasă;

   • – exerciţii de recunoaştere a onomatopeelor.

   • – exerciţii de ascultare a unor mesaje;

   • – jocuri de rol utilizând dialogul.

   • – exerciţii de pantomimă;

   • – jocuri cu marionete;

   • – jocuri de rol.

   • – exerciţii de ascultare a unui dialog;

   • – jocuri de rol.

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală

   Obiective de referinţă		Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. dezvoltarea capacităţii fono articulatorii	–		–
   2.2. pronunţarea corectă şi clară a sunetelor, silabelor şi a cuvintelor
   2.3. denumirea unor acţiuni, obiecte, fiinţe
   2.4. utilizarea corectă a cuvintelor comunicare prin enunţuri simple	în
   2.5. adaptarea vorbirii în funcţie partenerul de dialog	de

   • – exerciţii pentru dezvoltarea aparatului fono articulator;

   • – exerciţii – jocuri cu onomatopee;

   • – jocuri cu silabe duble (ga-ga, ta-ta, ma-ma etc.);

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor şi silabelor;

   • – exerciţii de pronunţare corectă a cuvintelor;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de verbalizare a unor acţiuni proprii sau ale altcuiva;

   • – exerciţii de denumire a unor obiecte, fiinţe din mediul familiar;

   • – exerciţii de denumire a obiectelor din imagini;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de construire a unor enunţuri proprii, cu ajutor;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii de comunicare orală;

   • – exerciţii de utilizare a unor formule de adresare, de iniţiere, de menţinere şi de închidere a unui dialog;

   • – jocuri de rol.

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea / lectura)

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. recunoaşterea elementelor grafice
   3.2. asocierea formei grafice a cuvântului cu sensul acestuia
   3.3. sesizarea legăturii dintre cuvinte şi imaginile care îl însoţesc
   3.4. citirea unor silabe, cuvinte, propoziţii simple
   3.5. citirea unui text simplu	– exerciţii de citire a unui text simplu.

   • – exerciţii de asociere a sunetului cu litera, prin desenul din poveste;

   • – exerciţii de recunoaştere a vocalelor apoi a consoanelor, în ordinea învăţării lor;

   • – exerciţii de citire a elementelor grafice (literele mari şi mici de tipar).

   • – exerciţii de exprimare a înţelesului unor cuvinte;

   • – exerciţii de construire a unor enunţuri cu anumite cuvinte date.

   • – exerciţii de realizare a corespondenţei dintre cuvânt şi imagine;

   • – exerciţii de sesizare a semnificaţiei textului cu ajutorul imaginilor.

   • – exerciţii de citire a silabelor;

   • – exerciţii de citire a cuvintelor;

   • – exerciţii de citire a unor propoziţii simple.

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. adoptarea unei poziţii corecte la scris	– exerciţii – joc pentru însuşirea poziţiei corecte în bancă.
4.2. mânuirea corectă a instrumentelor de lucru	– exerciţii de mânuire corectă a instrumentelor de lucru (creioane cerate, caiete cu foi veline etc.).
4.3. redarea prin desen a unor forme elementare, după model dat	– exerciţii de folosire a pensulei şi a creioanelor colorate pentru realizarea, prin imitare, a unei linii verticale, orizontale etc.
4.4. asocierea sunetului cu forma grafică a literei	– poveste şi desen pentru introducerea vocalelor şi a consoanelor.
4.5. scrierea corectă a literelor mari şi mici de tipar	– exerciţii pregătitoare scrisului; – exerciţii de scriere corectă a literlor mari şi mici de tipar.
4.6. scrierea corectă a unor silabe, cuvinte şi propoziţii simple	– exerciţii de scriere a unor silabe, cuvinte şi propoziţii simple; – exerciţii de copiere şi de transcriere a unor silabe, cuvinte şi propoziţii simple; – dictări.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Formarea capacităţii de citire / lectură

   •  Caietul elevului. Desene. Organizarea paginii

   •  Literele mari şi mici de tipar

   •  Alfabetul – vocale şi consoane

   •  Citirea silabelor, cuvintelor, propoziţiilor simple

2. 2. Formarea capacităţii de comunicare

   Comunicarea orală

   •  Poezii având ca temă anotimpurile, sărbătorile anului, natura şi fenomenele sale, părţile corpului etc.

   •  Cuvântul. Propoziţia. Dialogul

   •  Basme şi fabule din literatura română şi universală (Petre Ispirescu – „Basme”, Fraţii Grimm –

     „Basme”, Grigore Alexandrescu – „Fabule”, Jean de la Fontaine – „Fabule” etc.)

   •  Poveşti create de către cadrul didactic pentru introducerea literelor Comunicarea scrisă

   •  Literele mari şi mici de tipar

   •  Silabe. Cuvinte. Propoziţii simple. Aşezarea corectă în pagină (respectarea spaţiului dintre cuvinte)

3. 3. Elemente de construcţie a comunicării

   •  Sunetele limbii române. Articularea vocalelor şi consoanelor

   •  Silaba. Cuvântul. Propoziţia

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. sesizarea succesiunii logice a secvenţelor dintr-un mesaj oral
   1.2. dezvoltarea capacităţii de a opera corect cu cuvintele în diferite situaţii
   1.3. sesizarea cuvintelor necunoscute dintr- un context dat
   1.4. manifestarea atenţiei şi interesului faţă de partenerul de dialog
   1.5. receptarea conştientă a unor mesaje simple	– formulări de răspunsuri corecte la întrebări.

   • – formulări de întrebări şi răspunsuri;

   • – jocuri didactice.

   • – exerciţii pentru stimularea comunicării dialogate;

   • – exerciţii de structurare a vocabularului prin jocuri;

   • – jocuri de rol;

   • – jocuri cu marionete.

   • – exerciţii de identificare a cuvintelor cunoscute şi a celor necunoscute dintr-un context dat;

   • – exerciţii de determinare a sensului unor cuvinte într- un context dat;

   • – exerciţii de alcătuire de enunţuri cu noile cuvinte.

   • – activităţi de grup pe teme diferite;

   • – exerciţii de dialog;

   • – jocuri de rol.

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. redarea orală a aspectelor semnificative dintr-un mesaj
   2.2. pronunţarea clară şi corectă a unui mesaj
   2.3. utilizarea corectă a cuvintelor în comunicare
   2.4. manifestarea independenţei în comunicare

   • – exerciţii de identificare a elementelor semnificative dintr-un mesaj;

   • – exerciţii de diferenţiere a unor elemente esenţiale sau de detaliu;

   • – exerciţii de povestire după imagini.

   • – exerciţii de dicţie;

   • – exerciţii de pronunţare clară şi articulare corectă a unor cuvinte;

   • – exerciţii de corectare a pronunţiei regionale;

   • – exerciţii de reglare a volumului şi a vitezei proprii de a vorbi.

   • – exerciţii de formulare a unor enunţuri, cu sau fără ajutor intuitiv;

   • – exerciţii de construire a unor enunţuri dezvoltate, pe baza unor cuvinte date;

   • – exerciţii de ordonare a cuvintelor în propoziţii.

   • – exerciţii de exprimare a propriilor trăiri;

   • – jocuri de rol.

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea / lectura)

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. citirea corectă a literelor mari şi mici de tipar şi de mână
   3.2. citirea corectă a silabelor, cuvintelor şi a propoziţiilor simple	– exerciţii de citire corectă a silabelor, cuvintelor, propoziţiilor simple.
   3.3. sesizarea semnificaţiei cuvintelor în funcţie de un context dat	– jocuri didactice de utilizare a categoriilor semantice: sinonime, omonime, antonime etc., fără menţionarea terminologiei lexicale.
   3.4. sesizarea semnificaţiei comunicării, prin propoziţii simple sau dezvoltate	însuşirilor fizice şi sufleteşti ale personajelor dintr-un text.

   • – exerciţii de recunoaştere a literelor mari şi mici de tipar şi de mână dintr-un cuvânt;

   • – exerciţii de citire.

   • – exerciţii de sesizare a semnificaţiei textului cu ajutorul imaginilor sau prin citirea acestuia;

   • – exerciţii de recunoaştere şi de prezentare sumară a

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. formarea deprinderii de scriere corectă a semnelor grafice	– exerciţii de scriere a elementelor grafice (literele mari şi mici de tipar şi de mână); – exerciţii de desenare, colorare, haşurare a acestora.
4.2. scrierea corectă a silabelor, cuvintelor, propoziţiilor simple şi dezvoltate, a unor texte scurte	– exerciţii de scriere corectă (copiere sau transcriere); – dictări; – exerciţii de îmbinare a cuvintelor în propoziţii.
4.3. formularea, în scris, de propoziţii cu ajutorul cuvintelor date şi a expresiilor de sprijin	– exerciţii de formulare a unor enunţuri, în scris; – exerciţii de descriere a unor obiecte, fiinţe, fenomene, acţiuni, stări sufleteşti.
4.4. valorificarea în texte proprii a unui vocabular adecvat	– exerciţii de înlocuire a unor cuvinte şi expresii cu echivalentele cerute de context.
4.5. respectarea ortografiei şi punctuaţiei	– exerciţii de folosire corectă a majusculei; – exerciţii de utilizare corectă a semnelor de punctuaţie; – exerciţii de citire şi scriere a literelor care conduc la distorsiuni de nediferenţiere: „p-b”, „t-d”, „c-g”, „f- v”, „s-z”, „s-j”; – exerciţii care conduc la nediscriminare vizuală: „p-b”, „m-n”, „u-n”; – exerciţii de scriere şi pronunţare corectă a cuvintelor care conţin „m” înaintea lui „b” şi „p”; – exerciţii de scriere cu consoana dublă „nn”, „cc”; – exerciţii de scriere a cuvintelor care conţin „ii” sau „iii”; – exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Formarea capacităţii de citire / lectură

   •  Caietul elevului. Desene. Organizarea paginii

   •  Literele mari şi mici de tipar şi de mână

   •  Alfabetul – vocale şi consoane

   •  Citirea silabelor, cuvintelor, propoziţiilor simple şi dezvoltate, textelor scurte

2. 2. Formarea capacităţii de comunicare

   Comunicarea orală

   •  Poezii având ca temă anotimpurile, sărbătorile anului, natura şi fenomenele sale, părţile corpului etc.

   •  Cuvântul. Propoziţia. Dialogul

   •  Povestiri biblice, legende, povestiri istorice etc. (Alexandru Odobescu – „Povestiri istorice”, „Legende populare” etc.)

     Comunicarea scrisă

   •  Literele mari şi mici de tipar şi de mână

   •  Silabe, cuvinte, propoziţii simple şi dezvoltate. Aşezarea corectă în pagină (respectarea spaţiului dintre cuvinte)

   •  Ortografia. Scrierea corectă a cuvintelor

   •  Punctuaţia. Semnele de punctuaţie

3. 3. Elemente de construcţie a comunicării

   •  Sunetele limbii române. Articularea vocalelor şi consoanelor

   •  Despărţirea cuvintelor în silabe

   •  Silaba. Cuvântul. Propoziţia

   •  Cuvântul – sinonime, antonime, omonime etc.

   •  Substantivul. Adjectivul. Pronumele. Numeralul. Verbul (exemple, identificare)

NIVELUL VI

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. creşterea volumului şi structurarea sistemului lexical, formarea unei constelaţii semantice
   1.2. înţelegerea semnificaţiei globale a mesajului ascultat, şi stabilirea legăturii între informaţiile receptate şi cele cunoscute anterior	anterior.
   1.3. sesizarea modificărilor de sens ale unui cuvânt, în contexte diferite
   1.4. manifestarea atenţiei şi a toleranţei faţă de partenerul de dialog

   • – exerciţii pentru: acţiunea şi agentul ei, acţiunea şi instrumentul ei, acţiunea şi rezultatul ei, acţiunea şi utilitatea ei, locul acţiunii, obiectul şi materialul din care este făcut întregul şi părţile sale componente şi invers etc.;

   • – exerciţii de structurare a vocabularului prin jocuri;

   • – exerciţii pentru stimularea comunicării dialogate.

   • – exerciţii de sesizare a aspectului esenţial dintr-un mesaj ascultat;

   • – exerciţii de identificare a unor informaţii noi şi de stabilire a legăturilor acestora cu cele achiziţionate

   • – exerciţii de identificare a cuvintelor cunoscute şi a celor necunoscute dintr-un context dat;

   • – exerciţii de determinare a sensului unor cuvinte într- un context dat;

   • – exerciţii de înlocuire a cuvântului nou prin sinonime.

   • – formulări de răspunsuri corecte la întrebări;

   • – activităţi de grup pe teme diferite;

   • – exerciţii de dialog.

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. redarea orală a aspectelor semnificative dintr-un mesaj audiat sau citit
   2.2. repovestirea clară, corectă, a conţinuturilor auzite, citite	întrebări..
   2.3. exprimarea corectă şi logică folosind un vocabularul însuşit

   • – exerciţii de identificare a elementelor semnificative dintr-un mesaj;

   • – exerciţii de discriminare a unor elemente esenţiale sau de detaliu.

   • – exerciţii de povestire cu ajutorul imaginilor;

   • – exerciţii de construire a unui text pe baza unui şir de

   • – exerciţii de reglare a intonaţiei, a tonului şi a vitezei proprii de a vorbi;

   • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri;

   • – exerciţii de repovestire a unor texte audiate sau citite;

   • – exerciţii de povestire a unor fapte, întâmplări personale;

   • – exerciţii de recitare a unor poezii.

   2.4. memorarea unor poezii, proverbe, zicători etc.	– exerciţii de memorare a unor poezii, proverbe, zicători etc.
   2.5. utilizarea corectă a formelor flexionare ale părţilor de vorbire
   2.6. adaptarea vorbirii la diferitele situaţii de comunicare dialogată

   • – exerciţii de utilizare a genitivului şi a dativului;

   • – exerciţii de identificare şi de utilizare a părţilor de vorbire şi de propoziţie învăţate;

   • – exerciţii de construire de propoziţii simple şi propoziţii dezvoltate;

   • – exerciţii de stabilire a acordurilor gramaticale.

   • – exerciţii de dialog pe teme cunoscute;

   • – exerciţii de simulare a unor situaţii de comunicare.

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea / lectura)

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. citirea corectă de cuvinte, propoziţii, texte	– exerciţii de citire corectă a cuvintelor, propoziţiilor, a textelor.
   3.2. desprinderea unor informaţii de detaliu dintr-un text citit	secundare, dintr-un text citit.
   3.3. identificarea secvenţelor descriptive şi a celor dialogate dintr-un text narativ	„cum?”.
   3.4. identificarea caracteristicilor fizice şi morale ale personajelor din textele citite
   3.5. citirea corectă şi expresivă prin respectarea semnelor de punctuaţie a pauzelor logice, a intonaţiilor într-un text	– exerciţii de citire, în ritm propriu, a textului, adaptarea intonaţiei impuse de semnele de punctuaţie.
   3.6. sesizarea corectitudinii gramaticale a unui enunţ oral	cuvintelor dintr-o propoziţie.

   • – exerciţii de citire la prima vedere, în gând şi cu voce tare;

   • – exerciţii de citire explicativă şi selectivă;

   • – exerciţii de înţelegere a mesajului scris;

   • – exerciţii de identificare a personajelor, principale şi

   • – exerciţii de identificare a dialogului prezent într-un text narativ;

   • – exerciţii de identificare a elementelor descrise într-un text narativ;

   • – exerciţii de redare, în scris, a elementelor identificate într-un text;

   • – exerciţii de discutare a textelor citite în funcţie de următorii parametrii: „cine?”, „când?”, „unde?”,

   • – exerciţii de caracterizare a personajelor;

   • – dramatizări.

   • – exerciţii de sesizare intuitivă a structurilor gramaticale corecte sau incorecte, în fluxul enunţului;

   • – exerciţii de stabilire a acordului gramatical corect a

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. aşezarea corectă în pagină a cuvintelor, propoziţiilor, textelor scrise	– exerciţii de transcriere corectă a unor cuvinte, propoziţii, texte; – exerciţii de aşezare corectă a textului în pagină; – exerciţii de plasare corectă a alineatelor; – exerciţii de apreciere corectă a spaţiului dintre cuvinte.

4.2. respectarea ortografiei cuvintelor şi punctuaţiei în scrierea enunţurilor, textelor	– exerciţii de copiere a unor cuvinte, propoziţii, texte, cu utilizarea semnelor de punctuaţie, – exerciţii de folosire corectă a majusculei; – exerciţii de percepţie fonică a intonaţiei propoziţiei enunţiative, a propoziţiei interogative şi a propoziţiei exclamative; – dictări.
4.3. formularea în scris a unor propoziţii pe baza unui suport concret sau cu cuvinte date	– exerciţii de alcătuire de enunţuri plecând de la acţiuni, obiecte, imagini; – exerciţii de ordonare corectă a cuvintelor într-o propoziţie; – exerciţii de stabilire a acordurilor gramaticale dintr-o propoziţie.
4.4. redactarea de texte proprii	– exerciţii de redactare a unor mici compuneri cu temă dată sau cu temă la alegere.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Formarea capacităţii de citire / lectură

   •  Caietul elevului. Desene. Organizarea paginii

   •  Cartea – volum (coperta, foaia, pagina, numerotarea paginilor). Aşezarea textului în pagină

   •  Citirea cuvintelor, propoziţiilor simple şi dezvoltate şi a textelor

   •  Textul narativ (personaje, povestire orală, caracterizarea personajelor etc.). Textul liric (poezii cu tematică diversă). Textul nonliterar (afişul, invitaţia etc.)

2. 2. Formarea capacităţii de comunicare

   Comunicarea orală

   •  Cuvântul. Propoziţia. Dialogul

   •  Componentele comunicării dialogate. Mediul prin care este transmisă informaţia

   •  Formularea mesajului

   •  Planul simplu de idei. Rezumatul oral Comunicarea scrisă

   •  Procesul scrierii

   •  Organizarea textului scris

   •  Ortografia. Scrierea corectă a cuvintelor

   •  Punctuaţia. Semnele de punctuaţie

   •  Scrierea funcţională (scrisoarea, jurnalul)

   •  Scrierea imaginativă (compuneri libere sau cu temă dată)

3. 3. Elemente de construcţie a comunicării

   •  Despărţirea în silabe a cuvintelor

   •  Cuvântul – sinonime, antonime, omonime etc.

   •  Propoziţia (afirmativă, negativă, exclamativă, interogativă, enunţiativă)

   •  Substantivul. Genul. Numărul. Funcţia sintactică

   •  Adjectivul. Acordul adjectivului în gen şi număr cu substantivul pe care îl determină

   •  Pronumele. Pronumele personal şi de politeţe. Genul. Funcţia sintactică

   •  Numeralul. Numeralul ordinal şi cardinal. Funcţia sintactică

   •  Verbul. Timpul. Modul. Persoana. Funcţia sintactică

   •  Predicatul. Predicatul verbal şi predicatul nominal

   •  Subiectul. Subiectul simplu şi subiectul multiplu

   •  Atributul

   •  Complementul. Complementul de loc, de timp, de mod

SUGESTII METODICE (niv. IV-VI)

Limba este un proces viu, în permanentă transformare, însă la baza ei stau legităţi general valabile – forme şi structuri stabile – care îşi au originea în vremuri îndepărtate. De aici s-a născut necesitatea expunerii de către cadrul didactic a acelor texte care au valoare artistică şi care stau la baza creaţiei literare actuale.

Astfel, povestirea zilnică a cadrului didactic, în partea de final a orei principale ocupă un spaţiu larg în desfăşurarea activităţilor didactice din cadrul alternativei educaţionale de pedagogie curativă: basme în clasa I, fabule şi legende în clasa a II-a, texte biblice din Vechiul Testament în clasa a III-a, mitologie în clasa a IV-a. Textele povestite sunt apoi repovestite de copii/elevi, care preiau cu uşurinţă elemente de limbaj specifice, astfel încât se realizează atingerea unui obiectiv esenţial – dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral.

De o deosebită importanţă este modul specific în care aceasta aşează înaintea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea), capacitatea de exprimare scrisă. Printr-o asemenea răsturnare de situaţie se urmăreşte, în clasa I, respectarea criteriului după care achiziţiile cognitive devin mai solide dacă sunt susţinute de activitatea proprie a copilului. Se înţelege prin activitate efortul concret pe care individul îl face cu mâinile sale.

În clasa I copiii/elevii sunt conduşi întâi către scriere şi apoi către citire. Ei citesc la început numai ceea ce au scris ei înşişi, după modelul cadrului didactic. Citirea vine de la sine pentru fiecare copil, în ritm propriu. Copiii/elevii sunt activaţi mai uşor în ceea ce priveşte scrisul, care solicită mai puternic motricitatea.

În predarea literelor, se propune o cale accesibilă vârstei copilului de 6-7 ani. Astfel, cadrul didactic porneşte de la o poveste pe care o expune copiilor/elevilor şi pe care apoi o reia în ziua următoare realizând şi un desen sugestiv pentru copii/elevi. În acelaşi timp, copiii/elevii desenează în caietele proprii imaginea din poveste. Din desenul realizat pe tablă şi în caiete se desprinde forma literei, fie din conturul elementelor imaginate, fie din atitudinea personajelor. Accentul se pune în acest fel pe calitatea scrierii şi nu pe cantitate, întrucât copii/elevii sunt îndrumaţi să perceapă formele în relaţie cu simţurile proprii. Cunoştinţele dobândite în acest mod devin mai solide şi au ca bază memoria afectivă.

În clasele I şi a II-a se învaţă literele mari şi mici de tipar, iar în clasele a III-a şi a IV-a se învaţă literele mari şi mici de mână. Cu acestea copilul trebuie să înveţe treptat să scrie ceea ce i se povesteşte şi, mai târziu, să redea în mici descrieri ceea ce a învăţat el despre animale, plante, câmpie, pădure etc.

Folosirea instrumentelor de scris, de la creioane groase de ceară la creioane colorate şi la stilou, reprezintă o cale firească şi necesară de a răspunde cerinţelor de vârstă ale copiilor/elevilor, cărora li se dezvoltă treptat motricitatea muşchilor fini ai mâinii. În acelaşi timp se are în vedere dezvoltarea simţului estetic. Scrierea caligrafică este exersată în aceeaşi măsură ca şi scrierea ortografică, realizându-se astfel dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Citire – scriere – comunicare

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Iolanda Stănică – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Camelia Voica – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 4

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„DESENUL FORMELOR”

Nivelele IV – V (Cls. I – IV)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Desenul formelor, ca limbaj artistico-plastic îşi propune să realizeze o incursiune în desenarea neobiectuală. Linia nu este un contur, adică nu exprimă limitarea, mai mult sau mai puţin gândită, a unui fenomen din lumea exterioară, ea este o expresie a unui joc interior de forţe, care trezeşte la viaţă. Cu fantezie, cadrul didactic poate varia la nesfârşit motivele şi îndemnurile, astfel încât desenul formelor va deveni o ocupaţie mult îndrăgită de copii.

Prin formele desenate copiii vor trăi calităţile mişcării, formându-se astfel înţelegerea gesturilor oprite în formele exterioare, aflate în lucrurile şi fiinţele naturale, cât şi în obiectele create.

Prin raportarea la linie se educă sentimentul pentru forme şi se dezvoltă îndemânarea manuală, reuşindu-se pregătirea scrisului.

Programa de Desenul formelor răspunde nevoilor elevilor cu deficienţe grave, profunde sau asociate prin faptul că ea constituie un punct de plecare în însuşirea scrisului, dezvoltând, prin temele şi activităţile propuse, coordonarea oculo-motorie, percepţia vizuală, orientarea spaţială, capacitatea de concentrare, perfecţionând simetria, echilibrul şi armonia.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea structurilor şi conduitelor perceptiv-motrice de organizare şi orientare spaţială

   Obiective de referinţă					Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. coordonarea mişcărilor corpului şi ale membrelor					– exerciţii de urmărire din mers a unor trasee.
   1.2. dezvoltarea şi perfecţionarea funcţionalităţii muşchilor mici ai mâinii					pe nisip, în aer.
   1.3. sesizarea obiectelor	direcţiei	şi	a	distanţei	– exerciţii de orientare spaţială .
   1.4. familiarizarea cu poziţia corectă în bancă în timpul activităţilor					– exerciţii de poziţionare corectă în bancă în timpul activităţii.

   • – exerciţii de gimnastică generală pentru cunoaşterea şi respectarea poziţiei corecte a corpului;

   • – exerciţii de echilibrare a decalajului, privind utilizarea ambelor mâini;

   • – exerciţii grafice libere cu degetul pe bancă, pe tablă,

2. 2. Cunoaşterea şi aplicarea formelor plastice specifice

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. realizarea formelor plastice prin mişcare corporală	– exerciţii de exprimare corporală individuală şi de grup: mers de-a lungul unei forme, desenarea ei în aer etc.
   2.2. realizarea prin desen, cu mâna liberă, a unor forme plane simple	– exerciţii de reprezentare după model dat, a unor linii drepte verticale, orizontale, oblice, curbe, frânte.
   2.3. realizarea prin desen, cu mâna liberă, a unor forme plane complexe	convexe, cercuri, elipse, spirale, lemniscate etc.
   2.4. completarea unui desen de simetrie stânga-dreapta / sus-jos	– exerciţii de completare a formelor date, prin simetrie verticală, cu axă desenată.
   2.5. reprezentarea prin desen, cu mâna liberă, forme legate, de desen dinamic	– exerciţii de realizare a unor forme dinamice, de linii continue sau întrerupte, ca pregătire pentru activitatea de scriere.

   • – exerciţii de reprezentare după model dat, a unor unghiuri, forme stelare, triunghiuri, pătrate şi alte forme geometrice regulate;

   • – exerciţii de reprezentare a unor curbe concave sau

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul specific

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. folosirea termenilor potriviţi pentru a descrie formele realizate	– exerciţii de descriere a formelor realizate, după model dat, prin limbaj obişnuit.
   3.2. sesizarea asemănărilor şi a deosebirilor dintre diverse forme studiate

   • – exerciţii de comparare a diferitelor forme;

   • – jocuri didactice.

4. 4. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea desenului de forme, încontexte variate

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. educarea atenţiei prin realizarea formelor propuse	– exerciţii de utilizare a culorilor şi combinaţiilor de culori.
4.2. aplicarea în alte lucrări a formelor studiate sau combinaţii ale lor	– exerciţii de utilizare în caietele altor discipline a formelor studiate.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Linii drepte verticale, orizontale, oblice, curbe, frânte

•  Unghiuri, forme stelare, triunghiuri, pătrate şi alte forme geometrice regulate

•  Linii curbe concave, convexe, cercuri, elipse, spirale, lemniscate

•  Forme reflectate faţă de o axă centrală verticală, constând din linii drepte, curbe, frânte

•  Forme reflectate faţă de o axă orizontală, constând din linii drepte, curbe, frânte

•  Transformarea desenului propus prin inversarea formelor rotunde în forme colţuroase şi invers

•  Forme dinamice de linii continue sau întrerupte, ca pregătire pentru activitatea de scriere

SUGESTII METODICE

Dezvoltarea structurilor şi conduitelor perceptiv-motrice de organizare şi orientare spaţială fac obiectul primelor activităţi din cadrul disciplinei desenul formelor, având în vedere specificul deficienţei elevilor.

Se continuă, apoi cu liniile drepte şi curbe care constituie punctul de pornire în realizarea desenelor ulterioare. Lucrul la aceste forme începe prin descoperirea lor prin activităţi ca: mersul de-a lungul unei linii, desenarea în aer, pe bancă etc. Observarea diferenţelor caracteristice dintre liniile drepte şi cele curbe va fi realizată cu întreg trupul mai întâi, apoi prin desen.

Realizarea de forme simple, apoi mai complexe, cum ar fi: forme stelare, elipse, spirale, lemniscate etc., exerciţiile de simetrie şi de transformare a desenelor vor însemna parcursul de studiu în ciclul primar (nivelul IV).

De asemenea, formele dinamice de linii continue sau întrerupte constituie o etapă pregătitoare pentru activitatea de scriere a literelor.

În cadrul orelor de desenul formelor se va avea în vedere întotdeauna elementul de culoare, care subliniază caracteristica modelului ales, dar va fi, în acelaşi timp, un mijloc de lucru al cadrului didactic cu personalitatea copilului.

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea structurilor şi conduitelor perceptiv-motrice de organizare şi orientare spaţială

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. aprecierea mărimii, formei şi culorii obiectelor
   1.2. aprecierea direcţiei, poziţiei şi a distanţei dintre obiecte
   1.3. orientarea în spaţiul grafic	– exerciţii de orientare în spaţiul grafic .

   • – exerciţii de discriminare vizuală şi tactilă, cu verbalizarea însuşirilor obiectelor;

   • – exerciţii de asociere a formelor din spaţiul natural cu spaţii plastice.

   • – activităţi grafice de trasare liberă a liniilor în diferite poziţii şi direcţii;

   • – exerciţii de orientare spaţială – cu verbalizarea poziţiei, distanţei obiectelor.

2. 2. Cunoaşterea şi aplicarea formelor plastice specifice

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. completarea unui desen de simetrie faţă de axă orizontală sau verticală	– exerciţii de completare a formelor date, prin simetrie verticală sau orizontală.
   2.2. reprezentarea prin desen a unor forme care conduc în interior sau în exterior	– exerciţii de reprezentare, după model dat, a unor forme care conduc în interior sau în exterior.
   2.3. realizarea de forme complexe pe baza elementelor de simetrie studiate	– exerciţii de desenare a unor forme simetrice complexe şi modele ritmice (simetrie centrală).
   2.4. reprezentarea prin desen a unor noduri simple	– exerciţii de reprezentare prin desen a unor noduri simple.

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul specific

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. descrierea formelor realizate, prin termeni specifici	– exerciţii de descriere a formelor realizate.
   3.2. compararea formelor studiate

   • – exerciţii de comparare a diferitelor forme;

   • – jocuri didactice.

4. 4. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea desenului de forme, încontexte variate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. educarea atenţiei prin realizarea formelor propuse	– exerciţii de utilizare a diferitelor culori şi combinaţii de culori.

   4.2. aplicarea în alte lucrări a formelor studiate sau combinaţii ale lor	– exerciţii de aplicare, în caietele altor discipline, a ilustraţiilor sau a ornamentelor folosind elemente sau forme studiate.
   4.3. descoperirea în ornamentele obiectelor sau ale clădirilor a modelelor din benzi împletite

   • – exerciţii de observare a obiectelor şi a clădirilor pentru descoperirea de ornamente din benzi împletite;

   • – exerciţii de desenare a formelor observate.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Forme reflectate faţă de o axă centrală verticală sau orizontală

   •  Simetria centrală faţă de două axe

   •  Exerciţii de completare pentru echilibrarea formei

   •  Forme care conduc în interior sau în exterior

   •  Forme complexe realizate pe baza elementelor de simetrie studiate

   •  Spirala formată din linie curbă şi linie dreaptă

   •  Desenarea unor noduri simple

SUGESTII METODICE

Desenul formelor realizat la ciclul secundar (nivelul V, cls. III-IV) va aprofunda temele de la ciclul primar. Formele vor fi realizate într-un mod mai complex, continuând cu mărirea numărului de axe, pentru a se aprofunda capacitatea de percepere şi de concentrare.

Exerciţiile de completare pentru echilibrarea formei, formele care conduc în interior sau în exterior sunt potrivite pentru cultivarea capacităţii de imaginare a interiorului/exteriorului unei forme, precum şi pentru concepţia echilibrului şi coerenţei formelor.

Un element nou introdus va fi nodul simplu. Desenarea lui va fi făcută cu multă atenţie, fiind un element cu un grad mai mare de complexitate.

Modelele dezvoltate în cadrul orelor de desenul formelor vor putea fi utilizate atât pentru ilustrarea diferitelor caiete sau lucrări, cât şi pentru aplicarea la orele de abilitare manuală şi nu numai.

De asemenea, se va avea în vedere întotdeauna elementul de culoare, care subliniază caracteristica modelului ales, dar va fi, în acelaşi timp, un mijloc de lucru al cadrului didactic cu personalitatea copilului. Culoarea şi forma se vor putea astfel completa reciproc, acordându-se, în acelaşi timp, cu armonizarea interioară.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Desenul formelor

Nivelele IV – V (Cls. I – IV)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Georgeta Simion – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 5

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“EDUCAŢIE SENZORIALĂ, MOTORIE ŞI PSIHOMOTORIE”

Nivelele IV – V (Cls. I – V)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa propusă a fost concepută ţinându-se cont de particularităţile elevilor cu deficienţe grave, profunde sau asociate.

Psihomotricitatea este considerată ca o funcţie complexă, o aptitudine care integrează atât aspecte ale activităţii motorii, cât şi manifestări ale funcţiilor perceptive.

Activitatea motorie a elevilor cu deficienţă gravă, profundă sau asociată se constituie în raport de nivelul de maturizare şi structurare a sistemului nervos şi de nivelul de dezvoltare fizică.

Conduitele psihomotorii ale fiecărui individ evoluează în funcţie de înzestrarea sa aptitudinală, de gradul de dezvoltare fizică şi intelectuală şi de influenţele educative.

Educaţia senzorială, motorie şi psihomotorie, integrată în procesul educaţional, constituie un mijloc de valorizare personală, ameliorând comportamentul şi activitatea de învăţare.

Considerăm că în programa propusă au fost introduse teme şi activităţi accesibile care să ofere posibilitatea cadrului didactic de a respecta ritmul copilului cu deficienţe grave, profunde sau asociate şi de a alege activităţile în funcţie de potenţialul acestuia.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea şi dezvoltarea motricităţii generale şi a coordonării mişcărilor

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. formarea şi dezvoltarea mişcărilor fundamentale	Exerciţii pentru: „Drumul şoricelului”);
   1.2. formarea şi dezvoltarea capacităţilor fizice
   1.3. dezvoltarea respiraţiei nonverbale şi verbale
   1.4. formarea şi dezvoltarea motricităţii fine manuale

   • – formarea gestului rectiliniu („Fierăstrăul şi rindeaua”,

   • – formarea gestului rotativ („Mosorelul, ghemul şi şurubul”);

   • – formarea gestului polimorf (gimnastică, dans).

   • – exerciţii pentru educarea echilibrului static („Jocul statuilor”, „Soldaţii”);

   • – exerciţii pentru educarea echilibrului dinamic;

   • – exerciţii de mers pe vârfuri, pe călcâie;

   • – exerciţii de trecere peste obstacole, sărituri;

   • – exerciţii de urcare şi coborâre a scărilor;

   • – exerciţii de alergare, jocuri cu mingea;

   • – exerciţii de manipulare a obiectelor (pe bază de imitaţie sau comandă verbală).

   • – exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii respiratorii (suflarea în instrumente muzicale, suflarea lumânării etc);

   • – exerciţii de inspir-expir;

   • – exerciţii pentru formarea unei respiraţii corecte costo- diafragmale.

   • – exerciţii de prehensiune;

   • – exerciţii de îndoire, rupere, decupare;

   • – exerciţii de trasare a unor linii curbe, frânte, trasarea unor linii de la un punct la altul etc.

2. 2. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de organizare a schemei corporale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea şi însuşirea elementelor corpului uman	Exerciţii pentru:

   • – recunoaşterea segmentelor propriului corp;

   • – identificarea părţilor propriului corp, cât şi a altei persoane;

   • – asamblarea părţilor unei păpuşi;

   • – identificarea obiectelor de îmbrăcăminte proprii fiecărui segment corporal;

   • – reprezentarea grafică, în formă simplă, a corpului uman.

   2.2. dezvoltarea lateralităţii

   • – exerciţii specifice pentru stabilirea mâinii dominante;

   • – exerciţii de executare a unor acţiuni diverse cu mâna dominantă (a bate toba, a arunca zarurile, a cânta la xilofon etc.);

   • – exerciţii pentru diferenţierea părţii drepte-stângi.

3. 3. Formarea şi dezvoltarea structurii perceptiv-motrice de culoare, mărime şi formă

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. recunoaşterea şi denumirea culorilor
   3.2. diferenţierea şi denumirea obiectelor mari şi mici	– exerciţii de comparare a figurilor mari-mici, din lumea reală sau de pe suport imagistic.
   3.3. cunoaşterea şi diferenţierea formelor geometrice

   • – exerciţii de recunoaştere a culorilor primare şi secundare prin discriminarea jetoanelor colorate;

   • – exerciţii de asociere a culorii cu un anumit obiect (măr-roşu, iarbă-verde, soare-galben etc.).

   • – exerciţii de explorare a obiectelor naturale;

   • – exerciţii de recunoaştere şi denumire a formelor geometrice simple (pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi);

   • – exerciţii de identificare a figurilor geometrice prin pipăit sau folosind incastrele.

4. 4. Formarea şi dezvoltarea structurii perceptiv-motrice spaţiale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. recunoaşterea diferitelor poziţii spaţiale ale obiectelor	localizare spaţială.
   4.2. diferenţierea poziţiilor spaţiale ale obiectelor

   • – exerciţii pentru conştientizarea relaţiilor spaţiale dintre copil şi obiecte şi dintre obiecte între ele (în faţă-în spate, la dreapta-la stânga, sus-jos etc.);

   • – exerciţii pentru aprecierea direcţiilor şi poziţiilor spaţiale într-un câmp perceptiv (stânga-dreapta, înainte-înapoi, înăuntru-în afară, sus-jos etc.);

   • – exerciţii de manipulare şi grupare de obiecte, cu

   • – exerciţii de sesizare a poziţiilor simetrice;

   • – jocuri de orientare;

   • – jocuri didactice.

5. 5. Formarea şi dezvoltarea structurii perceptiv-motrice temporale

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
5.1. aprecierea duratei intervalelor şi a pauzei	– exerciţii pentru identificarea duratei unui sunet produs de diferite instrumente muzicale.
5.2. sesizarea ordinii şi succesiunii unor acţiuni cotidiene	– exerciţii pentru anticiparea efectului unei acţiuni cunoscute (ex. înţelege că va ieşi la plimbare dacă e îmbrăcat); – exerciţii pentru recunoaşterea în imagini a succesiunii activităţilor zilnice.
5.3. însuşirea noţiunilor: azi, ieri, mâine	– exerciţii zilnice de stabilire a datei, a zilei prezente prin raportare la ziua precedentă şi cea următoare.
5.4. însuşirea în ordine a zilelor săptămânii	– jocuri didactice.
5.5. însuşirea în succesiune cronologică a anotimpurilor	– exerciţii de observare a anotimpului prezent; – exerciţii de recunoaştere pe suport imagistic a succesiunii anotimpurilor; – exerciţii de asociere a anotimpurilor cu evenimentele existente în cadrul acestora.

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea şi dezvoltarea motricităţii generale şi a coordonării mişcărilor

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. formarea şi dezvoltarea mişcărilor fundamentale	Exerciţii pentru:
   1.2. dezvoltarea respiraţiei nonverbale şi verbale
   1.3. formarea şi dezvoltarea motricităţii fine manuale

   • – exersarea mersului cu ţinuta corectă;

   • – exersarea ţinutei corporale corecte în repaos, şezând;

   • – exersarea ţinutei corporale corecte în actul scris- cititului.

   • – exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii respiratorii;

   • – diferenţierea respiraţiei orale şi nazale;

   • – exersarea respiraţiei corecte costo-diafragmale.

   • – incastre de obiecte;

   • – exerciţii de rulare a şerveţelului;

   • – exerciţii de înşirare a mărgelelor etc.;

   • – exerciţii de prindere a unui obiect aruncat cu o singură mână etc.

2. 2. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de organizare a schemei corporale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. cunoaşterea schemei corporale, complet şi funcţional	mentale a imaginii corporale, a acţiunii fiecărei părţi a corpului.

   • – exerciţii specifice;

   • – exerciţii pentru consolidarea însuşirii segmentelor corpului uman;

   • – exerciţii pentru diferenţierea corectă a părţii dreapta- stânga a corpului uman;

   • – exerciţii pentru sesizarea corectă a poziţiei obiectelor în spaţiu, în raport cu propriul corp;

   • – activităţi practice pentru formarea reprezentării

3. 3. Formarea şi dezvoltarea structurii perceptiv-motrice de culoare, mărime şi formă

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. identificarea şi denumirea culorilor
   3.2. diferenţierea şi denumirea obiectelor după criteriul mărimii
   3.3. diferenţierea şi denumirea formelor geometrice

   • – jocuri de culori;

   • – exerciţii de reactualizare a culorilor;

   • – exerciţii de operare cu conceptul de culoare, folosind culoarea drept criteriu de clasificare.

   • – exerciţii pentru diferenţierea obiectelor după mărimea lor: mare-mic, lung-scurt, înalt-scund etc.;

   • – exerciţii pentru observarea şi interpretarea mărimii obiectelor din mediul înconjurător (casă, bloc etc.);

   • – exerciţii pentru compararea mărimii unor imagini ale obiectelor (aşezare a imaginilor în ordinea mărimii).

   • – exerciţii de asociere simbolică a formelor cu obiectele naturale (minge-rotund, tabla-dreptunghi etc.);

   • – exerciţii pentru stabilirea corespondenţei între forme, folosind incastrele;

   • – exerciţii pentru constituirea formelor din părţile componente.

4. 4. Formarea şi dezvoltarea structurii perceptiv-motrice spaţiale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. denumirea poziţiilor, distanţelor şi orientarea obiectelor, prin recunoaşterea lor
   4.2. însuşirea terminologiei care desemnează noţiunile spaţiale
   4.3. identificarea şi discriminarea poziţiei şi a distanţei propriei persoane faţă de obiectele din mediul ambiant	– exerciţii de recunoaştere a poziţiei şi a distanţei obiectelor din clasă faţă de propria persoană.

   • – exerciţii de recunoaştere dreapta-stânga, pe şiruri de obiecte;

   • – exerciţii de parcurgere a unui traseu dat prin sala de gimnastică, urmând acelaşi drum ca şi cadrul didactic.

   • – exerciţii pentru stabilirea asociaţiilor între comenzile verbale şi cele de execuţie sau manipulare a obiectelor;

   • – exerciţii pentru identificarea şi operarea cu noţiunile spaţiale dreapta-stânga, sus-jos, înainte-înapoi, în faţă- în spate, departe-aproape etc.

5. 5. Formarea şi dezvoltarea structurii perceptiv-motrice temporale

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
5.1. dezvoltarea abilităţilor de percepere a ordinii şi a succesiunii evenimentelor	– exerciţii pentru exersarea ordinii activităţii cotidiene; – jocuri de imitare a gesturilor cotidiene (ordinea îmbrăcatului, a aşezării la masă etc.); – exersarea termenilor: întâi, prima dată, a doua oară, apoi, după aceea etc.; – exerciţii de redare a unor povestiri, asociată cu ordonarea imaginilor; – exerciţii de relatare a unor evenimente din experienţa personală şi situarea lor în timp; – exerciţii de sesizare a succesiunii lunilor anului şi a anotimpurilor.
5.2. dezvoltarea abilităţilor de percepere a duratei intervalului	– exerciţii de sesizare a duratei unei acţiuni; – exerciţii de percepţie a unui interval scurt/lung; – exerciţii de cunoaştere a ceasului; – exerciţii de cunoaştere a duratei anotimpurilor prin asocierea cu denumirea lunilor şi a principalelor activităţi din sezonul respectiv; – exerciţii de cunoaştere a datei de naştere.
5.3. însuşirea terminologiei şi operarea cu noţiunile temporale	– exerciţii pentru însuşirea succesivă a terminologiei temporale în corelaţie cu desfăşurarea acţiunilor; – exerciţii de utilizare a noţiunilor temporale în limbajul oral şi scris.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII (niv. IV-V)

1. 1. Deprinderi motrice de bază

   •  Mers cu ţinută corectă

   •  Mers asociat cu respectarea comenzilor de ritm

   •  Aruncare şi prindere de obiecte

   •  Alergare cu ritmuri diferite

   •  Respiraţie corectă costo-diafragmală

   •  Postura corporală corectă în diferite activităţi

   •  Motricitate şi dexteritate manuală

2. 2. Schema corporală

   •  Părţi componente

   •  Diferenţierea dreapta-stânga a corpului uman

   •  Poziţia spaţială a obiectelor în raport cu propriul corp

3. 3. Percepţia culorii, mărimii şi formei

   •  Culorile

   •  Figurile geometrice simple

   •  Discriminarea mărimii şi formei obiectelor

   •  Identificarea caracteristicilor obiectelor

4. 4. Orientarea spaţială

   •  Poziţia spaţială a obiectelor

   •  Direcţia

   •  Dimensiunea

   •  Poziţia spaţială a obiectelor în raport cu propriul corp şi invers

   •  Terminologia specifică

5. 5. Orientarea temporală

   •  Ordinea şi succesiunea evenimentelor curente

   •  Durata intervalelor

   •  Terminologia noţiunilor temporale

   •  Anotimpurile (caracteristici, succesiune)

   •  Ceasul

   •  Calendarul (lunile anului)

   •  Ziua de naştere

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Educaţie senzorială, motorie şi psihomotorie

Nivelele IV – V (Cls. I – V)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 6

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“ELEMENTE DE MATEMATICĂ APLICATĂ”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Studiul Elementelor de matematică aplicată îşi propune să contribuie la perfecţionarea percepţiei senzoriale, la dobândirea unei reprezentări corecte asupra realităţii fizice şi la formarea competenţelor de bază, vizând calculul aritmetic, noţiuni intuitive de geometrie şi măsurarea.

Raportându-se la nivelul de dezvoltare a copilului, elementele de matematică aplicată apare ca o disciplină dinamică, intim legată de domeniul volitiv-acţional al copilului, de unde este treptat extinsă şi consolidată. Se acordă o deosebită importanţă modului în care se formează primele noţiuni de calcul aritmetic, urmărindu-se evoluţia acestora în ontogeneză. Iniţial geometria, aritmetica şi practica nu sunt distincte. Treptat se diferenţiază o noţiune fundamentală: numărul natural. Acesta devine o obişnuinţă adânc înrădăcinată în procesul de gândire, punct de sprijin pentru extinderi succesive ale numerelor.

Pornind de la considerarea calitativ – concretă a numerelor şi de la procesele de mişcare ce însoţesc numărarea şi calculul, se poate dezvolta în copil o formă de inteligenţă ce îi permite orientarea în spaţiul numeric interior. Structurarea şi educarea memoriei se realizează şi prin învăţarea ritmică însoţită de mişcare a tablei înmulţirii. Introducerea aritmeticii urmează principiul „de la întreg la parte”. Astfel, se urmăreşte stabilirea unui raport echilibrat între gândirea analitică şi cea sintetică.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. valorificarea matematică a mulţimilor de obiecte din mediul ambiant
   1.2. identificarea unor obiecte din mediul ambiant după proprietate comună (culoare, formă, dimensiune)	termenilor (mare, mijlociu, mic).
   1.3. realizarea grafică a elementelor pregătitoare scrierii cifrelor	– exerciţii grafice pregătitoare pentru scriere – liniuţa verticală, orizontală, oblică spre dreapta, oblică spre stânga, ovalul.

   • – exerciţii de identificare şi denumire a obiectelor prezente în câmpul perceptiv, izolat sau în grupe, prin modalitate acţională, ludică, asociere obiect-cuvânt;

   • – exerciţii de comparare şi grupare a obiectelor.

   • – exerciţii de identificare şi denumire a culorilor fundamentale;

   • – exerciţii de grupare după criteriul culoare („Am aceeaşi culoare”);

   • – exerciţii de identificare şi denumire a formelor geometrice (dreptunghi, pătrat, triunghi etc.);

   • – exerciţii de grupare după criteriul formei („Am aceeaşi formă”);

   • – exemple de comparare a dimensiunilor cu achiziţia

2. 2. Dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare şi rezolvare de probleme

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. estimarea numărului de obiecte dintr-o mulţime şi verificarea, prin numărare, a estimării făcute
   2.2. citirea şi scrierea cifrelor romane I-X, respectând proporţia şi forma elementelor grafice	– exerciţii de scriere a cifrelor romane I-X.
   2.3. citirea şi scrierea corectă a cifrelor 0- 24 izolat, într-un şir descrescător sau crescător, respectând proporţia, forma elementelor grafice, spaţializarea, aşezarea corectă în pagina caietului
   2.4. explorarea modalităţilor de a compune şi a descompune numere în concentrul 0-24	– exerciţii – joc de grupare a obiectelor mulţimii în două submulţimi şi invers.
   2.5. adunarea şi scăderea numerelor naturale până la 24	– exerciţii de adunare şi scădere a numerelor naturale până la 24.

   • – exerciţii – joc de estimare a distanţelor cu ajutorul pasului ;

   • – jocuri de estimare a numărului de obiecte din mediul înconjurător;

   • – exerciţii cu degetele, poezii şi cântece folosite pentru învăţarea număratului.

   • – exerciţii de recunoaştere a grupului de obiecte formate din „n” obiecte;

   • – exerciţii de corespondenţă element cu element (obiect cu obiect) între două mulţimi de obiecte de aceeaşi natură („Pune tot atât”, „Desenează tot atât”);

   • – exerciţii de numărare din 1 în 1 cu şi fără, sprijinul unor obiecte sau desene .

3. 3. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. verbalizarea, în mod constant, a operaţiilor efectuate cu mulţimile (grupele) de obiecte	– jocuri didactice cu expresii matematice.

4. 4. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contextevariate

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. manifestarea disponibilităţii şi a plăcerii de a utiliza grupe (mulţimi) de obiecte şi numere	– jocuri cu numere – traducerea prin ritmuri a unor configuraţii numerice. – jocuri didactice.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Elemente pregătitoare pentru înţelegerea conceptului de număr natural (exemple practice pentru formarea ideii de corespondenţă între grupe, mulţimi de obiecte, pentru clasificarea unor obiecte după formă, culoare şi dimensiune, aprecierea şi compararea globală a elementelor unor grupe, scrierea semnelor grafice necesare începerii activităţii de scriere)

•  Scrierea şi citirea cifrelor romane (I-X)

•  Scrierea şi citirea numerelor naturale (0-24)

•  Adunarea şi scăderea numerelor naturale până la 24

  SUGESTII METODICE

  Matematica implică ritm, de aceea învăţarea acesteia începe cu stimularea ritmului prin diferite exerciţii de mers şi bătăi din palme. Exerciţii ale degetelor, poezii, cântece sunt folosite pentru învăţarea numerelor naturale de la 0 la 24.

  Activitatea cu numere naturale determină o structurare de un anume tip a gândirii umane. Având în vedere importanţa noţiunii, se recomandă abordarea acesteia sub mai multe aspecte, atât calitative cât şi cantitative. Numerele naturale apar într-un proces de „frângere” a unităţii. Aspectul individual-calitativ este pus în evidenţă prin orientarea atenţiei copilului asupra însuşirilor obiectelor observate care pot contribui la sesizarea caracterului arhetipal al numerelor. Această prezenţă activă în realitate a numerelor conduce apoi, prin scrierea lor, la noţiunea de cifră – ca imagine a calităţii numerelor; imaginea este legată aşadar de esenţa numărului, şi nu de forma exterioară a cifrei.

  Aspectul ordinal – ritmic apare în cadrul procesului de numărare, accentul căzând acum pe cantitate. Aspectul cardinal este prezentat iniţial prin calculul cu obiecte concrete; ulterior apare calculul ritmic cu numere pure. Aspectul de cifră (mod de scriere) este ultima etapă în prezentarea numerelor naturale.

  Copilul învaţă să scrie numerele (0-24), să recunoască cantităţile, să cunoască succesiunea numerelor prin diferite jocuri şi bătăi ale palmelor.

  Sunt introduse, în cadrul acestui nivel şi operaţiile de adunare şi de scădere, însă pornind de la întreg, cu sesizarea calităţilor diferite ale celor două operaţii (de ex: 5 = 1+4 sau 5 = 2+3 sau 5 = 4+1).

  NIVELUL V

  OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

  1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     1.1. cunoaşterea şi utilizarea semnificaţiei poziţiei cifrelor în formarea unui număr natural mai mic decât 100	10 numere se înlocuiesc cu un alt obiect.
     1.2. scrierea, citirea, compararea, ordonarea numerelor naturale în concentrul 0-100	numărătoare poziţională etc.).
     1.3. efectuarea de adunări şi scăderi cu numere mai mici decât 100, în scris şi oral
     1.4. învăţarea înmulţirii şi a împărţirii în concentrul 1-100
     1.5. efectuarea de înmulţiri şi împărţiri în concentrul 1-100	concentrul 1-100.
     1.6. recunoaşterea formelor plane, identificarea şi descrierea proprietăţilor simple ale unor figuri geometrice
     1.7. cunoaşterea unităţilor de măsură standard pentru lungime, capacitate, masă, timp şi unităţile monetare

     • – exerciţii de reprezentare a numerelor punând în evidenţă sistemul poziţional de scriere a cifrelor; trecerea de la o formă de reprezentare la alta;

     • – exerciţii de numărare cu start şi paşi daţi crescător şi descrescător, cu şi fără sprijin în obiecte şi desene;

     • – exerciţii de grupare şi regrupare a obiectelor în funcţie de pasul numărării;

     • – jocuri de numărare cu obiecte în care grupuri de câte

     • – exerciţii de reprezentare, prin obiecte sau desene sugestive, a numerelor învăţate;

     • – exerciţii de ordonare a numerelor utilizând modele semnificative (figuri geometrice, de poziţionare,

     • – exerciţii de adunare şi scădere, fără şi cu trecere peste ordin în concentrul 1-100;

     • – exerciţii de sesizare a legăturilor între adunarea şi scăderea numerelor naturale;

     • – exerciţii de efectuare a probei;

     • – efectuarea de succesiuni de calcule mentale cu numere din concentrul 0-10 pe principiul „preluării ştafetei”, implicând majoritatea elevilor clasei.

     • – exerciţii de adunare şi scădere repetată, în concentrul 1-100;

     • – jocuri didactice.

     • – efectuarea de numărări având startul şi pasul numărării (din 2 în 2, din 3 în 3 etc.), ajungându-se la efectuarea de operaţii de înmulţire;

     • – exerciţii de înmulţire prin adunări repetate, în

     • – exerciţii de decupare a unor figuri desenate;

     • – exerciţii de recunoaştere a formelor desenate la obiectele din mediul înconjurător;

     • – exerciţii de desenare a formelor plane cu şablon sau/şi cu mâna liberă;

     • – exerciţii de sortare a obiectelor după forma lor.

     • – jocuri de măsurare cu palma, creionul, paharul;

     • – exerciţii de ordonare a unor obiecte date, în funcţie de lungimea, grosimea, întinderea sau forma lor;

     • – exerciţii de plasare în timp a unor evenimente;

     • – exerciţii de ordonare a unor imagini în funcţie de succesiunea derulării lor în timp;

     • – exerciţii de citire a ceasului;

     • – exerciţii de reprezentare, pe un ceas model, a orelor;

     • – exerciţii de înregistrare a activităţilor desfăşurate într- un interval de timp;

     • – exerciţii de scriere a datei zilnice;

     • – exerciţii de manipulare a monedelor şi a bancnotelor.

  2. 2. Dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare şi rezolvare de probleme

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     2.1. explorarea modalităţilor de descompunere a numerelor naturale mai mici decât 100	pentru efectuarea adunărilor şi scăderilor.
     2.2. descoperirea şi utilizarea de corespondenţe simple şi succesiuni de obiecte sau numere asociate după reguli date
     2.3. rezolvarea problemelor de tipul a+b=?, a-b=?

     • – exerciţii de descompunere a numerelor naturale pe baza operaţiei de adunare (cu sprijin concret);

     • – exerciţii de identificare şi de aplicare a unor reguli

     • – exerciţii de completare a unor şiruri de numere ordonate după o anumită regulă;

     • – exerciţii de adunare cu acelaşi număr.

     • – exerciţii de recunoaştere a situaţiilor concrete sau a expresiilor care presupun efectuarea operaţiilor aritmetice elementare;

     • – exerciţii de identificare a cuvintelor care sugerează operaţii matematice.

  3. 3. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     3.1. exprimarea clară şi concisă a semnificaţiei calculelor făcute în rezolvarea unei probleme	– exerciţii de transpunere a unor enunţuri simple din limbaj cotidian în limbaj matematic.

  4. 4. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contextevariate

  Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
  4.1. manifestarea interesului pentru rezolvarea unor probleme practice prin metode matematice
  4.2. manifestarea disponibilităţii pentru a învăţa de la alţii şi a-i ajuta pe ceilalţi în rezolvarea problemelor

  • – exerciţii de găsire a soluţiilor la anumite probleme;

  • – rezolvări de probleme cu una/două operaţii.

  • – jocuri în grup;

  • – competiţii de grup.

  CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Numere naturale în concentrul 1-100: formare, scriere, citire, comparare, ordonare

•  Operaţii cu numere naturale în concentrul 1-100

  • – adunarea şi scăderea numerelor naturale fără şi cu trecere peste ordin;

  • – terminologia specifică: termen, sumă, „cu atât mai mult”, „cu atât mai puţin”;

  • – înmulţirea numerelor naturale folosind adunarea repetată de termeni egali;

  • – terminologia specifică: factor, produs, „de atâtea ori mai mare”;

  • – împărţirea numerelor folosind scăderea repetată şi relaţia cu înmulţirea;

  • – terminologia specifică: deîmpărţit, împărţitor, cât, „de atâtea ori mai mic”;

  • – evidenţierea unor proprietăţi ale adunării şi înmulţirii cu ajutorul obiectelor şi al reprezentărilor, fără a folosi terminologia

•  Probleme care se rezolvă cu ajutorul unei operaţii

•  Elemente intuitive de geometrie, figuri geometrice: dreptunghi, pătrat, cerc, triunghi

•  Măsurări folosind etaloane neconvenţionale (palma, cotul, pasul, prăjina etc.)

•  Unităţi de măsură:

  • – unităţi pentru lungime – metrul;

  • – unităţi pentru capacitate – litrul;

  • – unităţi pentru masă – kilogramul;

  • – unităţi pentru timp – ora, ziua, săptămâna, luna, anul;

  • – monede şi bancnote

    SUGESTII METODICE

    În cadrul acestui nivel, prin exerciţiile de adunare şi scădere repetată este învăţată tabla înmulţirii şi a împărţirii, precum şi toate metodele de calcul, începând de la întreg.

    Predarea este însoţită de jocuri şi întărită de demonstraţie cu material intuitiv. Tot acum, se exersează şi calculul mintal.

    Se introduc unităţile de măsură, la început cele non-standard, apoi cele standard, pentru lungime, capacitate, masă, timp şi bani, precum şi elementele de geometrie.

    Mai întâi copiii se familiarizează cu echipamentul folosit în geometrie: liniare, compase, apoi desenează triunghiuri, pătrate, cercuri, folosind echipamentul geometric şi învaţă despre conceptele acestea.

    NIVELUL VI

    OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

    1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii

       Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
       1.1. cunoaşterea şi utilizarea semnificaţiei poziţiei cifrelor în formarea unui număr natural până la ordinul milioanelor
       1.2. compararea, ordonarea numerelor naturale, în concentrul 0-100	numărare poziţională etc.).
       1.3. utilizarea fracţiilor pentru a exprima subdiviziuni ale întregului
       1.4. înţelegerea semnificaţiei operaţiilor aritmetice şi utilizarea algoritmilor de calcul pentru adunare, scădere, înmulţire şi împărţire
       1.5. înţelegerea semnificaţiei adunării şi scăderii fracţiilor ordinare, efectuarea de operaţii cu acestea
       1.6. recunoaşterea formelor plane şi spaţiale, identificarea şi descrierea proprietăţilor simple ale unor figuri geometrice
       1.7. cunoaşterea unităţilor de măsură standard pentru lungime, capacitate, masă, timp şi unităţile monetare

       • – exerciţii de reprezentare a numerelor, punând în evidenţă sistemul poziţional de scriere a cifrelor;

       • – exerciţii de numărare, cu start şi paşi daţi, crescător şi descrescător, cu sau fără obiecte sau desene;

       • – exerciţii de scriere a unui număr ca sumă de produse în care unul din factori este 10, 100, 1000;

       • – jocuri de numărare cu obiecte în care grupurile de câte 10, 100, 1000 se înlocuiesc un alt obiect.

       • – exerciţii de comparare a numerelor naturale, în concentrul 0-100;

       • – exerciţii de ordonare a numerelor utilizând modele semnificative (figuri geometrice, de poziţionare,

       • – exerciţii de desenare, decupare, haşurare, colorare sau modelare pentru introducerea noţiunii de fracţie;

       • – exerciţii de scriere şi de citire a unei fracţii;

       • – exerciţii de comparare şi de ordonare a fracţiilor, utilizând cât mai multe metode.

       • – exerciţii de calcul cu numere naturale urmărind respectarea ordinii efectuării operaţiilor;

       • – exerciţii de observare a legăturilor dintre operaţiile cu numere naturale;

       • – efectuarea probei.

       • – exerciţii de calculare a sumei şi a diferenţei a două fracţii cu acelaşi numitor;

       • – exerciţii de scriere a unei fracţii ca sumă de două fracţii cu acelaşi numitor;

       • – rezolvări de probleme cu fracţii.

       • – exerciţii de identificare a interiorului şi exteriorului unei figuri;

       • – exerciţii de identificare şi de numire a elementelor constitutive ale figurilor geometrice plane;

       • – exerciţii de reprezentare a figurilor geometrice plane prin desen şi notarea lor;

       • – exerciţii de realizare a corpurilor geometrice (din carton).

       • – activităţi practice de măsurare şi comparare;

       • – exerciţii de utilizare a instrumentelor şi a unităţilor de măsură potrivite pentru efectuarea unor măsurători;

       • – exerciţii de recunoaştere a conturului şi a suprafeţei pentru o figură geometrică dată;

       • – exerciţii de determinare a perimetrelor poligoanelor prin măsurare şi calcul;

       • – exerciţii de plasare în timp a unor evenimente;

       • – schimburi echivalente cu monede şi bancnote;

       • – exerciţii de comparare a sumelor de bani.

    2. 2. Dezvoltarea capacităţilor de explorare / investigare şi rezolvare de probleme

       Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
       2.1. explorarea modalităţilor de descompunere a numerelor naturale utilizând oricare dintre operaţiile învăţate sau combinaţii ale acestora	efectuarea adunărilor, scăderilor, înmulţirilor şi împărţirilor.
       2.2. identificarea şi recunoaşterea de corespondenţe simple şi succesiuni de numere sau acţiuni, după reguli date	– exerciţii de completare a unor şiruri numerice ordonate după o regulă anume.
       2.3. utilizarea practică a corespondenţelor şi a succesiunilor de numere sau acţiuni	– exerciţii ritmice de adunare şi înmulţire cu acelaşi număr.
       2.4. folosirea simbolului „?” pentru a pune în evidenţă numere necunoscute în rezolvarea de probleme	– rezolvări de exerciţii variate care solicită aflarea unui număr necunoscut.
       2.5. rezolvarea de probleme	operaţii aritmetice.

       • – exerciţii de descompunere a numerelor naturale pe baza operaţiilor de adunare, scădere, înmulţire, împărţire (cu sau fără sprijin concret);

       • – exerciţii de aplicare a unor reguli şi scheme pentru

       • – exerciţii de recunoaştere a situaţiilor concrete sau a expresiilor care presupun efectuarea uneia dintre operaţiile învăţate („cu atât mai mult”, „cu atât mai puţin”, „de atâtea ori mai mult”, „de atâtea ori mai puţin”);

       • – exerciţii de transpunere a unei situaţii – problemă în limbaj matematic;

       • – exerciţii de analiză a unor probleme; identificarea datelor şi a necunoscutelor; identificarea operaţiilor prin care se ajunge la rezolvare;

       • – exerciţii de identificare a cuvintelor care sugerează

    3. 3. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic

       Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
       3.1. exprimarea orală a demersului parcurs în rezolvarea unei probleme	– exerciţii de utilizare a unor metode simple pentru a figura pe scurt datele şi paşii de rezolvare a unei probleme.

    4. 4. Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contextevariate

    Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
    4.1. manifestarea interesului pentru analizarea şi rezolvarea unor probleme practice prin metode matematice	– rezolvări de probleme.
    4.2. manifestarea disponibilităţii pentru a învăţa de la alţii şi a-i ajuta pe ceilalţi în rezolvarea problemelor

    • – jocuri în grup;

    • – competiţii de grup.

    CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Numere naturale: formare, clase (unităţi, mii, milioane), ordine, scriere, citire, comparare, ordonare

•  Operaţii cu numere naturale

  • – adunarea şi scăderea numerelor naturale fără şi cu trecere peste ordin;

  • – terminologia specifică: termen, sumă, „cu atât mai mult”, „cu atât mai puţin”;

  • – înmulţirea numerelor naturale folosind adunarea repetată de termeni egali;

  • – terminologia specifică: factor, produs, „de atâtea ori mai mare”;

  • – înmulţirea unui număr cu 10, 100 şi 1000;

  • – înmulţirea când unul dintre factori este o sumă (distributivitatea înmulţirii faţă de adunare, fără a folosi terminologia);

  • – înmulţirea numerelor naturale când un factor are cel mult două cifre;

  • – împărţirea la un număr de o cifră, diferit de zero;

  • – împărţirea la 10, 100, 1000;

  • – ordinea efectuării operaţiilor;

  • – probleme care se rezolvă prin cel mult două operaţii

•  Fracţii

  • – noţiunea de fracţie, fracţii egale, reprezentări prin desene;

  • – fracţii echiunitare, subunitare, supraunitare;

  • – compararea fracţiilor;

  • – adunarea şi scăderea fracţiilor cu acelaşi numitor

•  Elemente intuitive de geometrie

  • – figuri geometrice: punct, segment, poligon, unghi, drepte pararele, drepte perpendiculare;

  • – patrulatere speciale: dreptunghi, romb, pătrat, paralelogram, trapez;

  • – perimetrul, perimetrul dreptunghiului şi al pătratului;

  • – aria, aria dreptunghiului şi a pătratului;

  • – exerciţii de observare a unor obiecte cu formă de: cub, sferă, prisma, piramida, cilindru, con

•  Unităţi de măsură

  • – unităţi pentru lungime: metrul, multiplii şi submultiplii;

  • – unităţi pentru capacitate: litrul, multiplii şi submultiplii;

  • – unităţi pentru masă: kilogramul, multiplii şi submultiplii;

  • – unităţi pentru timp: ora, minutul, ziua, săptămâna, luna, anul, deceniul, secolul, mileniul;

  • – monede şi bancnote

SUGESTII METODICE

Se reiau conţinuturile de la nivelul anterior şi se adaugă o serie de alte noutăţi.

Se studiază formele geometrice solide, ca şi concepte. Copiii le desenează şi le confecţionează din carton, după măsurători.

Un element deosebit de important este introducerea fracţiilor ca subdiviziuni ale întregului, intuitiv, prin desene, decupare, haşurare, colorare, apoi realizarea scrierii, citirii, comparării, adunării şi scăderii lor.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Elemente de matematică aplicată

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Adina Ghiorghe – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Emilia Muntean – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 7

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“CUNOŞTINŢE DESPRE OM ŞI MEDIU”

Nivelele V – VI (Cls. III – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Curriculum-ul de Cunoştinţe despre om şi mediu a fost realizat pornind de la înţelegerea unor fapte, realităţi şi fenomene din mediul imediat, familiar copiilor, precum şi trezirea curiozităţii copiilor cu deficienţă severă, profundă sau asociată.

Programa are în vedere posibilităţile de înţelegere, conştientizare şi asimilare a cunoştinţelor referitoare la om şi mediul înconjurător de către copiii care fac parte din această categorie de deficienţă.

Temele au fost selectate în aşa fel încât să asigure copiilor o informare corectă despre lumea înconjurătoare privind organizarea generală a plantelor şi animalelor, procesele cele mai importante care au loc în orizontul natural, sistemele de organe din corpul uman etc.

Exemplele de activităţi de învăţare permit formarea la elevi a unor capacităţi de observare, identificare, localizare a unor fenomene naturale şi geografice de recunoaştere a plantelor, animalelor, de stabilire a unor corelaţii dintre organism şi mediu, cât şi a unor deprinderi de a folosi metode şi tehnici de lucru specifice în activitatea de cunoaştere. Astfel, elevii vor deveni capabili să recunoască organe şi sisteme de organe din corpul uman, să respecte reguli de igienă personală, să execute lucrări simple de întreţinere a unor plante de cultură, să participe activ la acţiuni de ocrotire şi conservare a mediului înconjurător, să demonstreze prin fapte sentimentele de dragoste şi grijă faţă de frumuseţile naturale.

Cadrul didactic are libertatea de a căuta şi de a aplica metode adecvate, ţinând cont de particularităţile psihice şi individuale ale copiilor.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor despreom şi mediu

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. cunoaşterea principalelor meşteşuguri (păstoritul, vânatul, pescuitul, tăiatul lemnelor etc.)
   1.2. recunoaşterea şi denumirea tipurilor de locuinţe folosite din cele mai vechi timpuri şi până astăzi
   1.3. observarea transformărilor prin care trece sămânţa de grâu, de la semănare până la prepararea pâinii
   1.4. descrierea aspectelor generale ale naturii în cele patru anotimpuri
   1.5. recunoaşterea şi denumirea părţilor componente ale unei plante
   1.6. sesizarea influenţei factorilor de mediu asupra creşterii şi dezvoltării plantelor
   1.7. recunoaşterea şi denumirea părţilor corpului animalelor şi păsărilor
   1.8. observarea faptului că fiecare plantă, animal, creşte într-un anumit mediu
   1.9. diferenţierea şi caracterizarea animalelor
   1.10. deosebirea rocilor care alcătuiesc munţii (magmatice, metamorfice, sedimentare), pietrele preţioase şi semipreţioase

   • – descrieri (verbale, în scris, prin desene) a principalelor meşteşuguri;

   • – prezentări de imagini şi diafilme.

   • – exerciţii de descriere a tipurilor de locuinţe folosind imagini reprezentative şi machete (grotă, colibă de lut, cort, casă);

   • – exerciţii de realizare a unor desene reprezentative.

   • – realizări de experimente privind germinaţia seminţelor, obţinerea şi îngrijirea culturilor de cereale;

   • – excursii şi vizite cu caracter didactic (vizită la brutărie);

   • – activităţi practice desfăşurate pentru obţinerea pâinii.

   • – exerciţii de observare a naturii în cele patru anotimpuri;

   • – prezentări de imagini şi desene;

   • – exerciţii de realizare a unor desene reprezentative pentru fiecare anotimp;

   • – drumeţii, excursii.

   • – exerciţii de observare a părţilor componente ale unor plante;

   • – desene după natură.

   • – colecţii de frunze, seminţe, flori etc.;

   • – descrieri empirice pe suport concret;

   • – experienţe simple care să reliefeze influenţa factorilor de mediu asupra creşterii şi dezvoltării plantelor.

   • – exerciţii de observare a părţilor corpului unor animale sau păsări, atât în mediul lor natural, cât şi de pe suport imagistic;

   • – desene ale unor animale sau păsări;

   • – exerciţii de completare a părţilor corpului ale unor animale, păsări, într-un desen dat.

   • – exerciţii de observare;

   • – prezentări de imagini, diafilme;

   • – desene reprezentative.

   • – vizite la ferme de animale;

   • – excursii;

   • – prezentări de imagini şi desene;

   • – desene şi completări de desene;

   • – descrieri empirice pe suport concret;

   • – colecţii de insecte.

   • – exerciţii de observare a diferitelor roci;

   • – desene reprezentative;

   • – colecţii de roci;

   • – excursii şi drumeţii.

2. 2. Dezvoltarea capacităţilor / abilităţilor de explorare / investigare şi experimentare a realităţii,folosind instrumente şi procedee adecvate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. realizarea experimentelor dirijate pe teme date
   2.2. executarea operaţiilor experimentale care să conducă la evidenţierea mirosurilor şi gusturilor unor plante; absorbţia apei de către plante	apei de către diferite plante.
   2.3. observarea modului de creştere şi de dezvoltare a vieţuitoarelor
   2.4. mânuirea instrumentelor simple (termometru, pahar, riglă) pentru a realiza experimente simple
   2.5. observarea şi recunoaşterea transformărilor din mediul înconjurător în urma intervenţiei omului

   • – experienţe simple pe diferite teme: germinaţia seminţelor, relaţii între vreme şi comportamentele unor plante şi animale;

   • – activităţi practice de îngrijire a plantelor;

   • – machete ale locuinţei;

   • – construcţia unui zid de casă.

   • – experienţe simple care să conducă la evidenţierea mirosului şi gustului unor plante;

   • – jocuri didactice de identificare şi comparare a mirosurilor şi a gusturilor;

   • – exerciţii de observare şi de experimentare a absorbţiei

   • – observaţii directe privind creşterea şi dezvoltarea unor animale;

   • – imagini reprezentative.

   • – exerciţii de mânuire a instrumentelor în activităţi practice simple;

   • – exerciţii de măsurare a temperaturii aerului, a apei.

   • – activităţi practice de curăţire şi întreţinere a spaţiilor verzi;

   • – activităţi pe lotul şcolar;

   • – excursii şi drumeţii.

3. 3. Dezvoltarea interesului şi formarea unei atitudini corecte faţă de mediul înconjurător

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. manifestarea curiozităţii faţă de fenomenele întâlnite	– povestiri despre viaţa plantelor şi animalelor.
3.2. participarea activă la acţiunea de semănare a grâului, construcţia unui zid de casă, de curăţire a spaţiilor verzi, de îngrijire a plantelor şi a animalelor	– dramatizări ale relaţiilor dintre vieţuitoare; – acţiuni de semănare a grâului, de construcţie a unui zid de casă etc.; – acţiuni practice de îngrijire a plantelor şi a animalelor.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Meşteşuguri primordiale (păstoritul, vânatul, pescuitul, tăiatul lemnelor etc.)

2. 2. Tipuri de locuinţe (grotă, colibă de lut, cort, casă)

3. 3. Tipuri de cereale şi activităţi agricole de cultivare şi recoltare a acestora

4. 4. Bobul de grâu şi pâinea

5. 5. Caracteristicile plantelor şi condiţiile lor naturale de existenţă

   •  Factori şi condiţii necesare germinării seminţelor şi creşterii plantelor

   •  Relaţia ,,sol –plantă”

   •  Răspândirea plantelor în raport cu zona de climat şi relief

6. 6. Părţile componente ale plantelor: rădăcina, tulpina, frunza, floarea, fructul

7. 7. Regnul vegetal

   •  Talofite: bacterii, alge, ciuperci, licheni, muşchi

   •  Cormofite: feriga, coada calului

8. 8. Familii reprezentative de plante

   •  Leguminoase: fasolea, trifoiul

   •  Rosacee: căpşunul, trandafirul

   •  Crucifere: rapiţa, traista ciobanului

   •  Composite: floarea-soarelui, muşeţelul, păpădia

   •  Plante textile: inul, bumbacul

   •  Solanacee – alcătuire: cartoful – tulpina subterană – tuberculul

   •  Liliacee: ghiocelul, laleaua, crinul, ceapa

   •  Cerealele: grâul, porumbul

9. 9. Animale – abordarea evolutivă a zoologiei

   •  Protozoare: euglena, amibe

   •  Metazoare: celenterate

   •  Nevertebrate: spongieri, viermi, moluşte, artropode

   •  Vertebrate: peşti, amfibieni, reptile, păsări, mamifere

10. 10. Legătura floră-faună

11. 11. Roci

    •  Roci ce alcătuiesc formaţiuni muntoase caracteristice

    •  Tipuri de roci: magmatice, sedimentare, metamorfice

    •  Pietre preţioase şi semipreţioase

SUGESTII METODICE

În clasa a III-a, disciplina Cunoştinţe despre om şi mediu începe prin a aduce copiii în legătură directă cu reprezentanţii meseriilor „primordiale” (păstoritul, vânatul, pescuitul, tăiatul lemnelor etc.). Acest lucru constituie o adevărată învăţătură de viaţă pentru copii.

Din acestea ei vor dobândi înţelegerea rădăcinilor culturii noastre occidentale, iar înrădăcinarea propriu-zisă, individuală, o vor simţi prin modulul de construcţie a casei.

Aici este bine să se înceapă cu locuinţele popoarelor primitive (grotă, colibă de lut, cort etc.), înainte de a trata actuala casă de locuit. Se vorbeşte despre arhitecţi, zidari, dulgheri, tâmplari etc., totul culminând cu construcţia propriu-zisă a unui zid de casă, pe cât posibil.

În clasa a IV-a bobul de grâu şi pâinea trebuie să preceadă istoriei Genezei, până în punctul în care omul trebuie să devină el însuşi activ cu Pământul. Se face cunoştinţă copiilor cu cele patru tipuri de cereale mai importante şi îi lăsăm, pe cât posibil, să îndeplinească toate activităţile pe care le împlineşte un ţăran de-a lungul anului. În final, copiii vor putea frământa aluatul şi coace pâinea.

Mai departe, copiii vor descoperi caracteristicile diferitelor specii de plante, apoi de animale descoperind că omul are parte în sine de tot ceea ce găsim în aceste regnuri, însă ajutat de gândire se înalţă deasupra tuturor şi gândurile sale se ridică deasupra instinctelor şi performanţelor animale.

Prin studiul rocilor (mineralogia) din clasa a VI-a copiii vor putea descoperi faptul că acestea sunt compuse din diferite elemente: cuarţ – întunecat, granular; mică – luminoasă sau întunecată, strălucitoare etc. Modul deosebit de formare a rocilor trebuie abordat şi el.

Astfel, fiecare copil poate trăi şi simţi intens legătura puternică a omului cu mineralul, vegetalul şi animalul.

NIVELUL VI

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea în comunicare a unor termeni şi concepte specifice ştiinţelor despreom şi mediu

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. recunoaşterea şi denumirea părţilor corpului uman
   1.2. stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre om şi alte mamifere
   1.3. observarea organelor şi sistemelor de organe ale corpului uman
   1.4. recunoaşterea organelor şi a sistemelor de organe ale corpului uman şi a funcţiilor acestora	organelor şi a sistemelor de organe.
   1.5. stabilirea relaţiilor dintre funcţiile organelor, sistemele de organe din corp şi influenţele factorilor de mediu	unor sisteme de organe (respirator, circulator etc.).
   1.6. cunoaşterea importanţei organelor de simţ şi a regulilor de igienă pentru păstrarea sănătăţii individuale şi colective
   1.7. cunoaşterea rolului alimentelor şi a regulilor de alimentaţie corectă	– exerciţii de descriere a unor boli cauzate de tulburările de alimentaţie.
   1.8. cunoaşterea noţiunilor de biosferă şi de ecosistem
   1.9. descrierea fermei biodinamice

   • – exerciţii de recunoaştere şi de denumire a părţilor corpului;

   • – desene ale corpului uman;

   • – completări de desene.

   • – exerciţii de observare a părţilor componente ale unui mamifer (iepure, urs etc.) în paralel cu părţile componente ale organismului uman;

   • – desene.

   • – exerciţii de observare şi de recunoaştere, pe planşe, mulaje a componentelor de organe şi sisteme de organe din corpul uman (sistemul digestiv, respirator, circulator, locomotor);

   • – desene.

   • – exerciţii de stabilire a topografiei organelor în cavitatea generală a corpului;

   • – exerciţii de recunoaştere a principalelor funcţii ale

   • – exerciţii de comparare a stării de sănătate şi a stării de boală;

   • – exerciţii de analiză a formei, compoziţiei oaselor şi a muşchilor;

   • – măsurători ale circumferinţei toracice pentru observarea modificărilor în timpul respiraţiei;

   • – exerciţii de stabilire a cauzelor unor îmbolnăviri;

   • – exerciţii de recunoaştere a influenţei unor factori de mediu (tutun, alcool, droguri) asupra funcţionalităţii

   • – exerciţii de determinare a sensibilităţii termice, tactile, gustative, olfactive şi auditive;

   • – exerciţii de identificare şi de comparare a simţurilor;

   • – activităţi de exersare a regulilor de igienă personală şi colectivă în scopul prevenirii unor boli;

   • – imagini.

   • – exerciţii de caracterizare a noţiunilor de biosferă şi de ecosistem natural şi artificial;

   • – exemplificări (ecosisteme naturale şi artificiale);

   • – studii de natură.

   • – exerciţii de descriere a lucrărilor solului, a îngrăşării organice corecte şi a rotaţiei culturilor;

   • – acţiuni practice la fermă.

2. 2. Dezvoltarea capacităţilor / abilităţilor de explorare / investigare şi experimentare a realităţii,folosind instrumente şi procedee adecvate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea pe propriul corp a diferitelor părţi şi organe ale acestuia
   2.2. executarea de operaţii experimentale
   2.3. observarea şi recunoaşterea transformărilor care au loc în organismul uman	– măsurători ale lungimii oaselor, a înălţimii corporale, a circumferinţei toracice.
   2.4. reprezentarea grafică a componentelor structurale ale organismului uman	– desen al caracteristicilor unor organe din organismul uman.
   2.5. realizarea de activităţi practice în ferma biodinamică	– lucrări ale solului.

   • – exerciţii de observare dirijată;

   • – exerciţii de identificare a părţilor şi organelor corpului omenesc.

   • – experienţe simple pentru a evidenţia funcţiile de digestie, respiraţie, circulaţia sângelui, acuitatea simţurilor;

   • – exerciţii de punere în evidenţă a reflexelor, ritmului cardiac şi a forţei musculare.

3. 3. Dezvoltarea interesului şi formarea unei atitudini corecte faţă de mediul înconjurător

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. interpretarea relaţiei dintre propriul comportament şi starea de sănătate	– predicţii despre starea de sănătate a organismului uman în condiţii de suprasolicitare fizică, psihică, consum de alcool, tutun, droguri etc.; – jocuri de rol despre necesităţile şi interacţiunile organismului uman.
3.2. acordarea primului ajutor în cazul unor ur- genţe medicale simple	– exerciţii practice de prim ajutor în caz de accidente ale sistemului locomotor, circulator, respirator etc.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Corpul omenesc – structura corpului omenesc

2. 2. Aparatul digestiv

   •  Părţile aparatului digestiv

   •  Boli ale aparatului digestiv

   •  Igiena alimentaţiei. Probleme legate de proteine, hidraţi de carbon

   •  Metabolismul

   •  Efectul drogurilor asupra corpului şi psihicului uman

   •  Aspecte de mediu şi aspecte sociale legate de problema drogurilor

3. 3. Aparatul ritmic (aparatul respirator şi aparatul circulator)

   •  Aparatul respirator şi respiraţia

   •  Boli ale aparatului respirator

   •  Sistemul cardiovascular şi circulaţia

   •  Boli ale aparatului circulator

1. 5. Aparatul locomotor

   •  Muşchii – structura şi funcţia lor. Statutul special al muşchiului cardiac

   •  Mecanica musculară în legătură cu scheletul

   •  Membrele şi craniul în structurile lor diferite

   •  Centura scapulară – coaste – centura pelviană ca sistem osos inserat între polarităţile membre-craniu ale sistemului osos

   •  Coloana vertebrală

   •  Consideraţii statice şi mecanice ale scheletului braţului şi piciorului

   •  Deosebirea dintre mişcarea conştientă, intenţionată şi cea reflexă

1. 5. Organele de simţ

   •  Funcţia şi structura ochiului uman ca „aparat optic”, „camera foto”

   •  Funcţia transmiterii mecanice a sunetului în urechea umană

2. 6. Îngrijirea corpului uman

   •  Importanţa vestimentaţiei. Diferenţa dintre lână, bumbac, fibre sintetice

   •  Plantele medicinale folosite de medicina populară şi efectul lor asupra organismului uman (muşeţelul, urzica, sunătoarea etc.)

   •  Reguli de igienă corporală

3. 7. Biosfera – învelişul viu al Terrei

4. 8. Ecosisteme naturale şi ecosisteme artificiale

5. 9. Ferma biodinamică

   •  Lucrările solului

   •  Îngrăşarea organică corectă

   •  Rotaţia culturilor

   •  Reciclarea reziduurilor organice din fermă

SUGESTII METODICE

Începând cu clasa a VII-a se studiază omul, astfel încât trebuie să se expună ceea ce este clădit înăuntrul lui, din afară: mecanica sistemului osos, mecanica sistemului muscular etc. Acum se adună cunoştinţe, se creează baze pentru elevi.

La studierea scheletului uman se face legătura cu ceea ce s-a discutat la mineralogie despre calcar. Copiii trebuie lăsaţi să observe oasele, să li se arate cum muşchii menţin articulaţiile legate. Ei acum înţeleg cum legile elaborate la fizică sunt active şi în om, mecanica şi dinamica mişcărilor sale.

Urmează apoi cele trei domenii – hrănire, respiraţie şi necesar de căldură – aici fiind stimulatorii indicaţiile asupra animalelor. Problemele de sănătate şi de hrănire pot fi apropiate copiilor de această vârstă prin expuneri intuitive şi apropiate de viaţă.

Studiul cunoştinţelor despre om şi mediu se încheie, la acest ciclu, prin studiul biosferei, a ecosistemelor şi a fermei biodinamice. Acum se vor trata problema solului, teoria îngrăşământului, succesiunea culturilor şi folosirea preparatelor biodinamice. O practică agricolă realizată acum extinde mult experienţele şi cunoştinţele copiilor.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Cunoştinţe despre om şi mediu

Nivelele V – VI (Cls. III – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Adina Ghiorghe – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Emilia Muntean – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 8

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“ELEMENTE DE FIZICĂ / CHIMIE”

Nivelele V – VI (Cls. VI – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Fizica/chimia se înscrie printre disciplinele fundamentale care, alături de celelalte obiecte de învăţământ, aduce o contribuţie însemnată la dezvoltarea şi pregătirea elevilor.

Predarea fizicii/chimiei trebuie să se clădească exclusiv pe fenomene, numai din ele vom deduce, prin descriere, legităţile fără a introduce formule abstracte. De aceea, vom căuta să legăm toate fenomenele de om şi/sau de viaţa practică şi de domeniul de experienţă a elevilor.

Elementele de fizică/chimie pot folosi, pe de o parte pentru educarea activităţii organelor senzoriale, prin exersarea capacităţii de observare şi pe de altă parte sunt foarte bune pentru a ascuţi capacitatea de gândire prin descrierea exact formulată a experienţelor.

Cel mai important principiu metodic al orelor de predare este acela de a prelucra procesul învăţării cu elevii în trei paşi: observarea experienţelor; descrierea recapitulativă şi rezumarea fenomenelor, precum şi elaborarea legităţilor care se realizează în ziua următoare. Astfel, reuşim să trezim în elevi sentimentul important al aşteptării, al curiozităţii.

Considerăm că programa de Fizică/chimie, prin conţinuturile sale, permite elevilor plăcerea multor experimente, reprezentând o cale de cunoaştere activă, prin acţiune directă, a lumii înconjurătoare.

OBIECTIVE CADRU

NIVELELE V, VI

(Cls. VI – X)

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice fizicii / chimiei

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. observarea şi descrierea, în cerinţe simple, a corpurilor din natură, discriminarea dintre materie, corp şi substanţă
   1.2. recunoaşterea şi denumirea unei serii de fenomene fizice din natură şi din laborator (acustice, optice, termice, electrice, magnetice, mecanice)	– observări în cadrul experimentelor a unor transformări suferite de corpuri: fenomene fizice, deformarea corpurilor, schimbarea stării de mişcare a unui mobil, dizolvarea unor substanţe; fenomene chimice – arderea, ruginirea.
   1.3. identificarea transformărilor de stare ale substanţelor
   1.4. clasificarea amestecurilor după criterii simple	– exerciţii de observare amestecurilor de soluţie.	şi	de	discriminare	a
   1.5. perceperea şi diferenţierea existenţei unor interacţiuni	luminii şi a sunetului, magnetizarea, electrizarea.
   1.6. identificarea elementelor unui circuit electric	– observări a unor circuite electrice simple realizate experimental.
   1.7. identificarea materiilor prime importante, utilizarea lor şi produsele chimice mai importante	produselor chimice.

   • – excursii, vizite cu caracter didactic în scopul identificării unor corpuri, materii;

   • – exerciţii de observare a unor corpuri în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.

   • – observări în cadrul experimentelor a transformărilor de stare;

   • – experimente în care se evidenţiază rolul oxigenului în întreţinerea arderii.

   • – desene şi experimente pentru a evidenţia interacţiunea dintre diferite corpuri şi efectele acesteia;

   • – experimente privind fenomenele de propagare a

   • – exerciţii de observare a materiilor prime, a produselor chimice mai importante,

   • – exerciţii de stabilire a importanţei şi a utilizării

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de explorare – investigare a realităţii şi de experimentare, prinfolosirea unor instrumente şi proceduri adecvate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. utilizarea adecvată a truselor şi a instrumentelor din dotare	– exerciţii practice de mânuire a vaselor şi a ustensilelor de laborator, precum şi a instrumentelor de lucru.
   2.2. efectuarea operaţiilor experimentale simple şi a observaţilor pentru a descoperi însuşirile corpurilor, transformările fizice suferite de acestea, precum şi interacţiunile dintre ele	– operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor corpurilor, a apei, a oxigenului şi a metalelor; la transformări de stare; la schimbarea stării de mişcare; la interacţiunile dintre corpuri.

   2.3. efectuarea de experimente pentru a descoperi fenomenele de propagare a luminii şi a sunetului, a magnetizării	– operaţii experimentale de punere în evidenţă a fenomenelor de propagare a luminii şi a sunetului, a magnetizării şi a electrizării.
   2.4. realizarea circuitelor electrice simple	– exerciţii de realizare a unor circuite electrice simple, legarea becurilor în serie şi în paralel.
   2.5. utilizarea mecanismelor simple, pârghii şi scripeţi	– exerciţii de utilizare a pârghiilor şi a scripeţilor în activităţi practice.
   2.6. realizarea experimentelor pe teme date, selecţionând materialele şi ustensilele adecvate	fascicul de lumină, realizarea circuitelor electrice simple, stingerea varului, înlăturarea petelor etc.

   • – exerciţii de selectare a materialelor şi a ustensilelor necesare investigaţiei, dintr-un set dat;

   • – investigaţii pe teme diferite – folosind fişe de instrucţiuni sau desene: transformări fizice suferite de acelaşi corp, interacţiuni dintre corpuri, separarea unui

3. 3. Dezvoltarea interesului pentru cunoaşterea lumii înconjurătoare

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. manifestarea şi dezvoltarea imaginaţiei şi a curiozităţii	– jocuri de rol, povestiri, dramatizări vizând poluarea apei şi a aerului, circuitul apei în natură, însuşirile apei, metalelor, transformări fizice, fenomene optice, acustice şi electrice; – vizite, excursii cu caracter didactic cu scopul dezvoltării curiozităţii ştiinţifice.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII – FIZICĂ (niv. V-VI)

1. 1. Fenomene acustice

   •  Sunetul şi zgomotul

   •  Calităţile sunetului, studiate la instrumentele muzicale (instrumente de percuţie, cu coarde, de suflat)

   •  Figurile Chladni

   •  Viteza sunetului în aer şi în alte medii

2. 2. Fenomene optice

   •  Surse de lumină. Corpuri luminate. Corpuri transparente, translucide şi corpuri opace

   •  Raza de lumină. Fasciculul de lumină

   •  Umbra şi penumbra

   •  Culori. Culori complementare

   •  Propagarea luminii

   •  Oglinzi plane. Oglinzi sferice

   •  Lentila. Instrumente optice

3. 3. Fenomene termice

   •  Încălzire – răcire

   •  Evaporare. Condensare. Fierbere. Topire. Solidificare

   •  Dilatare – Contracţie

   •  Termometrul

4. 4. Fenomene elementare de electrostatică

   •  Electrizarea corpurilor prin frecare, contact şi influenţă

   •  Interacţiunea corpurilor electrizate

   •  Fenomene electrice în atmosferă

5. 5. Fenomene elementare magnetice

   •  Exemple privind magnetizarea şi demagnetizarea corpurilor

   •  Magneţi naturali şi magneţi artificiali. Polii unui magnet

   •  Busola. Magnetismul terestru

6. 6. Fenomene mecanice

   •  Mişcarea mecanică. Deplasarea

   •  Deformarea corpurilor. Greutatea corpurilor

   •  Mecanisme simple: foarfecele, ranga, balanţa, roaba

   •  Pârghia, scripetele fix, scripetele mobil, planul înclinat

7. 7. Fenomene electrice şi magnetice

   •  Curentul electric

   •  Circuite electrice. Componentele unui circuit electric simplu

   •  Legarea becurilor în serie şi în paralel

   •  Efectele curentului electric

   •  Câmp magnetic

   •  Pericolele curentului electric

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII – CHIMIE (niv. V-VI)

1. 1. Stări de agregare ale substanţei

   •  Materie. Corp. Substanţă

   •  Stări de agregare ale substanţelor

   •  Transformări de stare: fierbere, evaporare, condensare, topire, solidificare

2. 2. Arderea

   •  Arderea – fenomen prin care substanţele suferă o transformare

   •  Compuşii rezultaţi în urma arderii

   •  Arderea lichidelor inflamabile

3. 3. Aerul

   •  Compoziţia, proprietăţi fizico-chimice ale aerului

   •  Importanţa aerului. Importanţa biologică a oxigenului

   •  Poluarea aerului. Măsuri de prevenire a poluării aerului

4. 4. Apa

   •  Proprietăţile apei. Apa în natură (apa potabilă, apa minerală, apa distilată)

   •  Circuitul apei în natură. Importanţa apei

   •  Poluarea apei. Măsuri pentru combaterea poluării apei

5. 5. Soluţii apoase

   •  Amestecuri omogene şi neomogene

   •  Dizolvarea în apă a unor substanţe solide, lichide

6. 6. Metale. Aliaje

   •  Metale mai importante. Proprietăţi. Întrebuinţări

   •  Aliaje mai importante

   •  Protecţia împotriva coroziunii metalelor

7. 7. Materii prime şi importanţa lor

   •  Sarea. Proprietăţi. Întrebuinţări

   •  Cărbuni naturali şi artificiali

   •  Calcarul

   •  Varul

   •  Nisipul

   •  Petrolul

   •  Gazul metan

8. 8. Produse chimice mai importante pentru industrie, agricultură şi viaţă

   •  Vitaminele: A, D, E, K, B1, B12, C, P

   •  Zaharide, grăsimi, proteine

   •  Îngrăşămintele chimice

   •  Săpunul şi detergenţii:

     • – noţiuni de igienă

     • – prepararea săpunului în gospodărie

   •  Scoaterea petelor:

     • – reguli pentru înlăturarea petelor

     • – recunoaşterea naturii petelor

     • – substanţe chimice utilizate la scoaterea petelor

   •  Amidonul. Celuloza

SUGESTII METODICE

Studiul fizicii începe cu acustica (lumea sunetelor), apoi urmează optica, teoria căldurii, electrostatica, magnetismul, mecanica şi în final electricitatea, toate acestea urmând cursul firesc de dezvoltare a copiilor/elevilor.

În ceea ce priveşte studiul chimiei, aceasta se bazează pe studiul proceselor chimice. Foarte important este că procesele fundamentale din chimie sunt arderea şi dizolvarea în apă.

Astfel, studiul chimiei se începe cu arderea diferitelor materiale, cum ar fi: lemnul, diferite părţi ale plantelor, diferite materiale textile, diferite sortimente de cărbuni etc.

Copiii/elevii vor fi tot timpul antrenaţi în realizarea de experienţe pentru a descoperi diferitele fenomene fizice şi procese chimice.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Elemente de fizică / chimie

Nivelele V – VI (Cls. VI – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Adina Ghiorghe – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Emilia Muntean – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 9

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“RELIGIE

CULTUL ORTODOX”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa pentru disciplina Religie a fost concepută ţinându-se cont de particularităţile psihointelectuale ale elevilor cu deficienţe grave, profunde sau asociate.

Considerăm că în programa propusă au fost introduse teme şi activităţi accesibile care să ofere posibilitatea cadrului didactic de a respecta ritmul copilului şi de a alege activităţile în funcţie de potenţialul acestuia.

Dacă unele conţinuturi pot părea uşor exagerate în raport cu vârsta elevilor, trebuie să ţinem seama că prezenta programă este un document şcolar destinat în primul rând profesorilor, la îndemâna cărora stau modalităţi variate de abordare a lecţiilor în vederea realizării obiectivelor propuse.

Fiecare domeniu din programă are importanţa sa bine determinată astfel încât, la sfârşitul nivelului VI, elevul să poată avea un cumul de cunoştinţe şi deprinderi religioase bine formate.

Conţinuturile prezentei programe au fost preluate din programa analitică pentru disciplina Religie, cultul ortodox, aprobat în şedinţa Sfântului Sinod din data de 16 iunie 1999.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu

   Obiective de referinţă					Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. aflarea despre existenţa lui Dumnezeu					– exerciţii de observare şi de contemplare a lumii înconjurătoare.
   1.2. numirea Dumnezeu	câtorva	din	lucrările	lui		asupra religios	naturii despre	ocrotite iubirea	de lui
   1.3. descrierea domnului Iisus Hristos ca mare învăţător al omenirii					– exerciţii de observare şi de discutare a faptelor Mântuitorului.

   • – exerciţii de observare dumnezeu;

   • – povestiri cu conţinut Dumnezeu faţă de lume.

2. 2. Cunoaşterea şi folosirea adecvată a limbajului religios în viaţa cotidiană

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. utilizarea corectă a termenilor religioşi învăţaţi

   • – exerciţii de antrenare a elevilor în folosirea noţiunilor cu sens religios;

   • – observări de imagini cu conţinut religios.

3. 3. Formarea virtuţiilor creştine şi cultivarea comportamentului religios – moral

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. identificarea principalelor calităţi ale unui bun creştin	– povestiri a unor fapte bune, proprii sau a altora.
   3.2. recunoaşterea în faptele sfinţilor, modele de comportament creştin	– povestiri a unor fapte bune din viaţa sfinţilor.
   3.3. formarea deprinderii de a se ruga

   • – rugăciuni în comun;

   • – exerciţii în vederea învăţării unor rugăciuni.

4. 4. Educarea atitudinilor de acceptare, înţelegere şi respect faţă de alte credinţe şi convingeri

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. implicarea în acţiuni comune cu colegii	– exerciţii de rezolvare a unor sarcini în comun; – jocuri; – serbări; – concursuri.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Noţiuni de Catehism

•  Vechiul Testament

•  Noul Testament

•  Noţiuni de Morală Creştină

  NIVELUL V

  OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

  1. 1. Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     1.1. conştientizarea faptului că Dumnezeu poate fi cunoscut din împrejurările concrete ale vieţii
     1.2. înţelegerea semnificaţiei Sfintei Treimi, ca model desăvârşit de iubire şi trăire în comuniune	– exerciţii de stabilire de analogii între Sfânta Treime şi exemple din mentalitatea concretă.
     1.3.înţelegerea semnificaţiei şi a importanţei simbolului de credinţă	– exerciţii de dialog şi de observare a învăţăturilor cuprinse în Crez.

     • – relatări şi discuţii referitoare la unele întâmplări, pe această temă;

     • – lecturări de texte biblice.

  2. 2. Cunoaşterea şi folosirea adecvată a limbajului religios în viaţa cotidiană

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     2.1. desprinderea semnificaţiei globale a unui text cu conţinut religios
     2.2. stabilirea ideilor principale ale unui text religios
     2.3. formularea de opinii personale în aprecierea unor situaţii cu conţinut religios
     2.4. dezvoltarea vocabularului utilizând corect cuvintele şi expresiile noi din temele studiate	– exerciţii de integrare a expresiilor noi în contexte diverse.

     • – exerciţii de povestire a unor texte biblice;

     • – exerciţii de dialogare pe baza unui text religios.

     • – exerciţii de observare şi de descriere a unor imagini cu conţinut religios;

     • – exerciţii de selectare a elementelor esenţiale dintr-un text religios.

     • – dezbateri colective asupra unor situaţii concrete;

     • – formulări de argumente pro şi contra asupra unor situaţii concrete.

  3. 3. Formarea virtuţiilor creştine şi cultivarea comportamentului religios – moral

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     3.1. integrarea în comportamentul propriu a învăţăturilor desprinse din pildele studiate
     3.2. conştientizarea necesităţii împlinirii datoriilor creştine în familie, şcoală şi societate
     3.3. recunoaşterea importanţei modelelor spirituale din istoria bisericii în formarea caracterului moral-religios	unor personalităţi din istoria bisericii.

     • – discuţii referitoare la cazuri reale sau imaginare;

     • – jocuri de rol;

     • – dramatizarea unor pilde.

     • – discuţii referitoare la unele reguli de comportament;

     • – jocuri de rol.

     • – exerciţii de analiză comparativă a unor situaţii concrete;

     • – exerciţii de realizare a unor profiluri spirituale ale

     3.4. conştientizarea	faptului	că	păcatul	– exerciţii de comparare a personaje din textele biblice.	comportamentelor	unor
     reprezintă încălcarea voii lui dumnezeu

  4. 4. Educarea atitudinilor de acceptare, înţelegere şi respect faţă de alte credinţe şi convingeri

  Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
  4.1. acceptarea existenţei unor valori religios-morale şi în alte convingeri religioase
  4.2. aplicarea exemplului samariteanului milostiv în relaţiile cu cei din jur şi din alte credinţe	– acţiuni în comun cu scop caritabil.

  • – exerciţii de descriere şi de comparare a tipurilor de atitudini religios-morale;

  • – acţiuni de întrajutorare.

  CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Noţiuni de Catehism

•  Noţiuni de Morală creştină

•  Istoria Bisericii Universale

•  Spiritualitate şi misiune

  NIVELUL VI

  OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

  1. 1. Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     1.1. înţelegerea faptului că din iubire Dumnezeu a creat lumea şi îi poartă de grijă	– exerciţii de comentare a teoriilor ştiinţifice privind apariţia lumii şi a omului.
     1.2. evidenţierea trăsăturilor persoanelor Sfintei Treimi manifestate în lucrările divine de mântuire, sfinţire, judecată

     • – exerciţii de dialog privind necesitatea îndeplinirii condiţiilor mântuirii;

     • – lecturări şi comentarea textelor biblice privind judecata.

  2. 2. Cunoaşterea şi folosirea adecvată a limbajului religios în viaţa cotidiană

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     2.1. redarea prin cuvinte proprii a conţinutului unui document istoric studiat	– exerciţii de selectare a sensului corect al termenilor istorici.
     2.2. utilizarea expresiilor şi a noţiunilor religioase învăţate

     • – exerciţii de dialog pe teme stabilite;

     • – exerciţii de utilizare a dicţionarelor.

  3. 3. Formarea virtuţiilor creştine şi cultivarea comportamentului religios – moral

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     3.1. analizarea mesajului moral-religios din pildele Mântuitorului	– lecturări şi comentarea pildelor biblice.
     3.2. participarea la viaţa comunităţii, manifestând interes faţă de semenii săi

     • – acţiuni de caritate;

     • – participări la slujbele bisericii.

  4. 4. Educarea atitudinilor de acceptare, înţelegere şi respect faţă de alte credinţe şi convingeri

  Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
  4.1. manifestarea dragostei faţă de semeni prin acţiuni concrete
  4.2. înţelegerea faptului că scopul adevăratei vieţi creştine este comuniunea deplină cu Dumnezeu şi cu semenii

  • – întruniri cu tineri de diferite convingeri şi credinţe;

  • – exerciţii de rugăciune în comun.

  • – dezbateri religioase cu tineri de diferite convingeri şi credinţe;

  • – serbări comune.

  CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Noţiuni de Catehism

•  Noţiuni de Morală creştină

•  Istoria Bisericii Ortodoxe Creştine

•  Spiritualitate şi misiune

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Religie – cultul ortodox

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Constantin Cotelea – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 10

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„GEOGRAFIE ŞI ISTORIE LOCALĂ”

Nivelul V (Cls. a IV-a)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Disciplina de Geografie şi istorie locală presupune studiul domeniului istoriei şi al geografiei României, abordabile la vârsta de 10-11 ani, corespunzătoare clasei a IV-a de şcolarizare. Această disciplină s- a născut din necesitatea de a corela interdisciplinar cele două domenii – istoria şi geografia. Ele nu se pot încă diferenţia prea bine ca discipline la această clasă, întru-cât obiectivul general este acela de a dobândi noţiuni, cunoştinţe şi capacităţi elementare referitoare la cadrul geografic şi socio-istoric în care trăieşte copilul.

Astfel, se porneşte în mod treptat de la mediul apropiat, concret, cunoscut din proprie experienţă pentru ca, în clasele următoare, să se poată extinde privirea către spaţiul geografic, respectiv timpul istoric al omenirii.

Programa de Geografie şi istorie locală orientează activitatea de învăţare înspre formarea capacităţilor de înţelegere a faptelor şi fenomenelor caracteristice mediului geografic înconjurător, în procesul dezvoltării sale istorice, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Accentul cade pe formarea deprinderilor de investigare şi orientare, prin activităţi de învăţare, care au ca punct de pornire contactul direct cu faptul studiat – descoperirea.

Conţinuturile programei sunt structurate într-un mod care permite delimitarea clară a elementelor specifice istoriei de cele ale geografiei, dar în acelaşi timp oferă libertate cadrului didactic în decizia sa de a alege modul în care le parcurge.

Prin parcurgerea programei, alternativa educaţională de Pedagogie Curativă urmăreşte stabilirea unui echilibru între studiul elementelor istoriei şi geografiei locale şi celei naţionale, astfel încât să răspundă în mod concret cerinţelor de vârstă ale elevilor, pentru crearea unui mod de raportare optim la acestea în studiul ulterior al acestor materii.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL V

(cls. a IV-a)

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic şi a timpului istoric

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. localizarea corectă a elementelor spaţiului geografic şi istoric	mai nou”.
   1.2. orientarea în spaţiul geografic
   1.3. reprezentarea în plan a elementelor ţinutului natal	imediate, ale formelor de relief, precum şi ale unor obiective istorice relevante.
   1.4. exprimarea, în cuvinte proprii, a aspectelor legăturilor dintre mediul istorico- geografic şi viaţa oamenilor	– exerciţii de identificare a diferitelor ocupaţii ale oamenilor, tipuri de construcţii, aşezări omeneşti şi îmbrăcăminte.

   • – activităţi cu harta;

   • – exerciţii de identificare în teren a punctelor cardinale;

   • – exerciţii de identificare în teren a construcţiilor reprezentative şi a locurilor cu rezonanţă istorică;

   • – exerciţii de ordonare a unor obiecte aparţinând familiei sau localităţii (fotografii, documente, monede etc.), folosind criteriul „vechi-nou” sau „mai vechi-

   • – exerciţii de orientare după repere naturale;

   • – exerciţii de orientare folosind instrumente şi metode neconvenţionale;

   • – trasee turistice;

   • – vizite, excursii.

   • – exerciţii de utilizare a simbolurilor;

   • – desen de simboluri proprii;

   • – exerciţii de elaborare a unor planuri ale clasei, camerei personale, şcolii, cartierului şi localităţii, folosind culori adecvate;

   • – construcţii de machete, din lut ale împrejurimilor

2. 2. Relaţionarea elementelor de mediu geografic şi istoric pe baza observării şi descrieriidiverselor surse geografice şi istorice

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. observarea elementelor comune mediului geografic şi istoric
   2.2. înregistrarea datelor observate	direct.
   2.3. descrierea caracteristicilor elementelor comune geografiei şi istoriei	– descrieri a formelor de relief, a unui oraş, sat, a unor obiective istorice, culturale, industriale, turistice etc.

   • – activităţi de observare în natură;

   • – exerciţii de observare a unor obiective istorice, a unor imagini.

   • – calendarul naturii;

   • – desene/schiţe ilustrative pentru elementele observate

3. 3. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei şi istoriei

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. utilizarea termenilor comuni geografiei şi istoriei
   3.2. manifestarea curiozităţii pentru cunoaşterea şi folosirea termenilor comuni geografiei şi istoriei

   • – povestiri a unor legende despre ţinutul natal;

   • – relatări, cu cuvinte simple.

   • – dialoguri cu privire la fenomenele studiate;

   • – jocuri de rol;

   • – dramatizări;

   • – excursii, drumeţii, vizite.

4. 4. Interpretarea faptelor şi a proceselor istorice

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. descrierea, după posibilităţi, a unui eveniment istoric
   4.2. observarea faptelor istorice, punând în evidenţă schimbările survenite	– jocuri de rol.

   • – povestiri pentru a prezenta un fapt istoric;

   • – desene ilustrative a faptelor istorice studiate;

   • – jocuri de rol;

   • – dramatizări.

5. 5. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru mediul înconjurător

Obiective de referinţă					Exemple de activităţi de învăţare
5.1. manifestarea înconjurător	grijii	faţă	de	mediul	– acţiuni de plantare a unor pomi; – acţiuni de întreţinere a zonei în care se află şcoala; – activităţi de sortare a materialelor refolosibile.
5.2. sesizarea unor legături vizibile între realităţile lumii înconjurătoare					– excursii, drumeţii, vizite.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Orientarea în orizontul apropiat

   •  Locul geografic, linia orizontului

   •  Poziţia soarelui în momentele principale ale zilei

   •  Punctele cardinale

   •  Orientarea în teren, metode de orientare

   •  Drumul de acasă la şcoală (reprezentare prin desen)

2. 2. Reprezentarea suprafeţei terestre

   •  Planul clasei, al camerei, al şcolii

   •  Planul localităţii (sau al cartierului)

   •  Dezvoltarea în timp a localităţii

   •  Harta judeţului sau a regiunii

   •  Harta României

3. 3. Observarea cerului

   •  Mişcarea unor corpuri cereşti în timpul zilei sau al nopţii

   •  Elemente de meteorologie (temperatură, mişcarea aerului, precipitaţii, nori etc.)

4. 4. Elemente ale cadrului natural

   •  Forme de relief: munţi, dealuri, câmpii

   •  Apele de suprafaţă: ape curgătoare (râuri locale şi râuri importante ale ţării), ape stătătoare

5. 5. Elemente de geografie umană

   •  Populaţia regiunii şi ocupaţii tradiţionale (agricultură, meşteşuguri, comerţ şi industrie)

   •  Dezvoltarea turismului local şi regional, obiective turistice importante

   •  Protecţia şi conservarea mediului înconjurător

6. 6. Elemente de istorie locală

   •  Din istoria familiei

   •  Din istoria localităţii

   •  Legende, povestiri, întâmplări istorice semnificative

   •  Personalităţi din istoria localităţii

   •  Ocupaţii ale locuitorilor regiunii natale

   •  Manifestări culturale şi spirituale locale

7. 7. Elemente de istoria naţională

   •  Personalităţi şi evenimente reprezentative (legende)

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Geografie şi istorie locală

Nivelul V (Cls. a IV-a)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 11

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“GEOGRAFIE”

Nivelele V – VI (Cls. V – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

O sarcină esenţială a predării geografiei este aceea de a trezi în copil interesul faţă de lume.

Prin considerarea elementului spaţial, o predare intuitivă a geografiei ajută copiilor în vederea unei anumite consolidări în sine. Ea are efect asupra formării morale şi trezeşte sentimente sociale, dirijând conştienţa asupra faptului că împărţim spaţiul terestru cu alţi oameni.

Prezenta programă de Geografie urmăreşte trezirea interesului de a cunoaşte direct, de a investiga şi de a înţelege faptul geografic, precum şi importanţa prezervării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate.

Curriculum-ul de faţă este conceput astfel încât să nu îngrădească stilul cadrului didactic, să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare, considerate a fi cele mai adecvate potenţialului intelectual şi ritmului copilului cu deficienţă severă, profundă sau asociată.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. dezvoltarea capacităţii de precizare pe hartă şi în natură a punctelor cardinale
   1.2. localizarea corectă a elementelor spaţiului geografic	– lucrul cu harta şi cu atlasul geografic.
   1.3. reprezentarea în plan a elementelor din mediul înconjurător

   • – exerciţii de utilizare a semnelor de pe hartă;

   • – desenul unei hărţi, după realitatea observată.

   • – exerciţii de utilizare a simbolurilor;

   • – reconstituiri a unor schiţe de hartă.

2. 2. Relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza observării şi descrierii diverselor sursegeografice

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. observarea elementelor mediului geografic	– activităţi de observare în natură.
   2.2. descrierea caracteristicilor elementelor geografice observate		a	elementelor	geografice
   2.3. identificarea de componentele naturale şi economice	relaţii cele	între socio-	– exerciţii de stabilire a relaţiilor de tipul: condiţii naturale-densitatea populaţiei, resurse-activităţi economice.
   2.4. compararea aspectelor regiuni ale lumii	din	diferite	– prezentări de imagini, filme etc.

   • – calendarul naturii;

   • – exerciţii de descriere observate.

3. 3. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specific geografiei

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. definirea noţiunilor de bază	– exerciţii de utilizare a noţiunilor: forme de relief, ape curgătoare, altitudine, adâncime etc.
   3.2. utilizarea corectă a terminologiei minime pentru descrieri geografice
   3.3. sesizarea unor legături vizibile între realităţile lumii înconjurătoare	– excursii, drumeţii, vizite.

   • – relatări, cu cuvinte simple, a conţinuturilor prezentate;

   • – exerciţii de identificare a denumirilor de ape, ţări, continente etc. dintr-un text, precum şi de pe hartă.

4. 4. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru mediul înconjurător

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. participarea la acţiuni de protecţie şi conservare a mediului înconjurător	– acţiuni de întreţinere a zonei în care se află şcoala; – excursii, drumeţii.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Elemente de geografie fizică

   •  Forma şi dimensiunile pământului

   •  Sistemul solar. Constelaţii

   •  Globul geografic. Polii, paralelele, meridianele, emisferele

   •  Harta şi atlasul geografic

   •  Forme de relief ale uscatului

   •  Ape continentale: izvoare, râuri, lacuri, bălţi, mlaştini

   •  Clima caldă, temperată şi rece. Tipuri de climă în Europa

2. 2. Europa

   •  Localitatea natală. Judeţul. Ţara

   •  Europa – aşezare geografică, vecini, suprafaţă, ţărmuri

   •  Polarităţi între Nord-Vest şi Sud-Est, Vest şi Est, Nord şi Sud

3. 3. Geografia continentelor

4. 4. Continentele lumii

NIVELUL VI

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. localizarea pe hartă a elementelor geografice studiate
   1.2. identificarea elementelor principale ale unei reprezentări cartografice
   1.3. redarea de imagini cartografice	– hărţi prin desen, din hârtie etc.

   • – lucrul cu harta de mărimi diferite;

   • – exerciţii de localizare la hartă a elementelor geografice studiate.

   • – descrieri de imagini cartografice;

   • – exerciţii de utilizare a semnelor convenţionale.

2. 2. Relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza observării şi descrierii diverselor sursegeografice

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea de relaţii între elementele mediului geografic şi fenomenele observate
   2.2. utilizarea corectă a sistemelor referenţiale, tip coordonate geografice	– exerciţii de utilizare a coordonatelor geografice.
   2.3. compararea de regiuni, ţări, elemente antropografice şi etnografice	– prezentări de imagini, filme.

   • – exerciţii de observare a elementelor şi fenomenelor geografice;

   • – exerciţii de stabilire a unor relaţii între acestea.

3. 3. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specific geografiei

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. descrierea corectă a elementelor şi a fenomenelor geografice observate, prin definirea noţiunilor
   3.2. realizarea de investigaţii independente, pe teme date	– lucrul cu harta şi cu atlasul geografic.

   • – relatări ale conţinuturilor prezentate;

   • – exerciţii practice de denumire de ape, ţări, continente, forme de relief etc. dintr-un text, precum şi de pe hartă;

   • – exerciţii de definire a noţiunilor: litosferă, atmosferă, hidrosferă, biosferă etc.

4. 4. Dezvoltarea interesului şi a responsabilităţii pentru mediul înconjurător

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. evidenţierea relaţiei dintre om şi spaţiul geografic, în plan local şi naţional	– exerciţii de observare a mediului înconjurător şi a relaţiei acestuia cu omul; – exerciţii de apreciere a frumuseţilor lumii (imagini, filme, diapozitive etc.); – prezentări de acţiuni ale omului, dăunătoare mediului înconjurător.
4.2. participarea la acţiuni de protecţie şi conservare a mediului înconjurător	– acţiuni de întreţinere a zonei în care se află şcoala şi nu numai; – excursii, drumeţii.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Elemente de geografie fizică

   •  Orientarea geografică. Coordonatele geografice

   •  Învelişurile geografice: litosferă, atmosferă, hidrosferă, biosferă

2. 2. Geografia continentelor

   •  Populaţia şi aşezările umane

   •  Elemente de etnografie şi antropografie comparată

   •  Mari mişcări de populaţie

   •  Economia mondială

   •  Organizarea pe criterii geografice şi administrativ-teritoriale

3. 3. Geografia României

   •  Aşezare geografică

   •  Cadru natural

   •  Populaţia şi aşezările

   •  Economia

   •  Probleme ecologice pe plan mondial şi naţional

SUGESTII METODICE (niv. V-VI)

În clasa a V-a, pentru a da copiilor/elevilor o imagine a întregului pământ, se vor aborda părţile pământului cu principalele masive muntoase şi cu oceanele, se vor discuta diversele zone climatice, curenţii marini şi mareele.

Predarea geografiei este strâns legată de desen: hărţi, clădiri, peisaje, oameni, plante etc. Unele pot fi chiar şi modelate, ceea ce duce la solicitarea de a se raporta şi mai concret şi mai plin de viaţă de configurarea obiectului ales.

Atunci când se studiază o anumită ţară, este important să se realizeze, împreună cu copiii/elevii, ceva caracteristic pentru ţara respectivă: un lucru de mână simplu, ceva artistic sau de artă decorativă etc. Astfel, se creează o legătură între viaţa copilului şi viaţa din lume.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Geografie

Nivelele V – VI (Cls. V – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Constantin Cotelea – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 12

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“ISTORIE”

Nivelele V – VI (Cls. V – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Predarea istoriei în alternativa educaţională de pedagogie curativă respectă treptele de maturizare psihică, de la gândirea concretă, cauzală, la gândirea creatoare, ajungându-se astfel la formarea unei imagini asupra evoluţiei biografiei umanităţii.

Atmosfera de înţelepciune şi dreptate a culturilor antice, crearea ordinelor cavalereşti, cu principiile lor, marile descoperiri geografice, războaiele purtate de diverse popoare, sunt povestite copiilor. Acestea constituie adevărate exemple de curaj, moralitate şi de ordine socială. Astfel, copilul simte fazele existenţei umane foarte puternic în interiorul lui.

Secvenţele instructiv-educative vor fi stabilite, de către fiecare cadru didactic, în funcţie de nivelul de înţelegere al copiilor cu care lucrează, urmărind, pe cât posibil, înlăturarea barierelor de înţelegere a faptului istoric prin folosirea materialelor auxiliare ca: imagini, filme istorice, hărţi etc.

Considerăm că în conceperea programei de Istorie s-a ţinut cont de particularităţile copilului cu deficienţă severă, profundă sau asociată şi de ritmul de dezvoltare al acestuia.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor senzorio-perceptive pentru înţelegerea şi reprezentareatimpului şi spaţiului istoric

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. dezvoltarea abilităţilor de percepere a duratei, a succesiunii faptelor şi a evenimentelor	– exerciţii senzoriale, de percepere a duratei şi succesiunii faptelor, evenimentelor.
   1.2. recunoaşterea principalelor instrumente de măsurare a timpului de-a lungul istoriei omenirii
   1.3. definirea noţiunii de calendar şi cunoaşterea principalelor calendare: grecesc, roman, dacic	– exerciţii de stabilire a ordinii logice a unor evenimente.
   1.4. manifestarea curiozităţii pentru înţelegerea timpului istoric	– jurnalul clasei, a evenimentelor importante.

   • – exerciţii de măsurare a timpului în viaţa cotidiană;

   • – descrieri sumare a celor mai importante instrumente de măsurare a timpului.

2. 2. Cunoaşterea modului de viaţă al oamenilor de-a lungul timpului, creaţiile culturilor şicivilizaţiilor în diferite perioade de dezvoltare a comunităţilor umane

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. descrierea evenimentelor principale din diferite perioade ale istoriei universale	unor cuvinte specifice.
   2.2. caracterizarea diferitelor epoci istorice, popoare, culturi
   2.3. distingerea cauzelor unui eveniment istoric	– exerciţii de ierarhizare a cauzelor unui eveniment sau proces istoric.
   2.4. aprecierea rolului oamenilor în procesul schimbării istoriei	– biografii şi portrete ale personalităţilor istorice.

   • – exerciţii de observare şi de descriere a uneltelor, armelor, podoabelor vechi;

   • – exerciţii de exprimare a evenimentelor cu ajutorul

   • – prezentări ale vieţii oamenilor şi societăţilor primitive, a civilizaţiilor şi statelor din Orientul Antic, Grecia Antică, Roma Antică, marile migraţii, Evul Mediu;

   • – desene reprezentative (personaje istorice).

3. 3. Încadrarea istoriei poporului român în istoria universală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. integrarea în cadrul marilor epoci istorice a principalelor evenimente din istoria României	– prezentări cronologice a evenimentelor istoriei din cadrul istoriei poporului român, în paralel cu ordonarea epocilor istorice pe o axă a timpului.
   3.2. manifestarea interesului pentru compararea personalităţilor istorice din istoria naţională cu personalităţile din istoria universală	– exerciţii de construire de „portrete” a unor mari domnitori români care au contribuit la mersul evenimentelor istorice în plan european.
   3.3. distingerea cauzelor comune ale unui eveniment istoric produs pe plan universal şi pe plan naţional	– exerciţii de comparare a cauzelor unui eveniment istoric comun pentru mai multe ţări.

4. 4. Formarea priceperilor de a folosi harta istorică, reprezentarea spaţiului istoric

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. achiziţionarea noţiunilor şi relaţiilor spaţiale	– exerciţii de recunoaştere a poziţiilor spaţiale pe suprafaţă plană a foii de hârtie şi pe hartă.
   4.2. citirea hărţii istorice (legendă, colorit, contur)	– exerciţii de citire a hărţilor istorice.
   4.3. realizarea de hărţi istorice şi integrarea pe conturul lor a unor date	– exerciţii de amplasare pe o hartă „albă” a unor evenimente studiate.
   4.4. descrierea relaţiei dintre om şi spaţiul istoric şi geografic în epocile studiate	– observări a relaţiei om/mediu în plan local şi naţional.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Viaţa oamenilor şi societăţile primitive – epoca pietrei şi a metalelor

   •  Civilizaţii şi state în Orientul Antic: Mesopotamia, Babilon, Egipt, India, Persia

   •  Grecia Antică: culturi, războaie

   •  Roma Antică: expansiunea romană, societatea romană, Imperiul Roman, cultura romană, războaiele cu Dacia

   •  Marile migraţii: celţii, germanii şi tracii

   •  State feudale centralizate, din Europa Medievală

NIVELUL VI

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor senzorio-perceptive pentru înţelegerea şi reprezentareatimpului şi spaţiului istoric

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. operarea cu noţiuni şi relaţii temporale	– exerciţii senzoriale.
   1.2. perceperea ordinii unor fenomene observate sau prezentate
   1.3. aprecierea empirică a duratelor diferite de timp
   1.4. manifestarea curiozităţii pentru înţelegerea timpului istoric	– jurnalul clasei.

   • – exerciţii de prezentare a unor succesiuni reale;

   • – exerciţii de precizare corectă a timpului istoric;

   • – exerciţii de apreciere a unor intervale de timp.

   • – exerciţii de apreciere corectă a duratei unor fenomene observate;

   • – exerciţii de apreciere a unor intervale mari de timp;

   • – exerciţii de ordonare de diverse obiecte folosind criteriul „mai vechi”, „mai nou”.

2. 2. Cunoaşterea modului de viaţă al oamenilor de-a lungul timpului, creaţiile culturilor şicivilizaţiilor în diferite perioade de dezvoltare a comunităţilor umane

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. caracterizarea principalelor evenimente istorice şi relevarea consecinţelor lor	unor cuvinte specifice.
   2.2. distingerea cauzelor unui eveniment istoric	– exerciţii de ierarhizare a cauzelor unui eveniment sau proces istoric.
   2.3. identificarea aspectelor pozitive de cele negative ale unor evenimente istorice	– exerciţii de stabilire a aspectelor pozitive sau negative ale unor evenimente istorice.
   2.4. analizarea unui eveniment, personaj sau fapt istoric, pornind de la diferite surse de informare	– exerciţii de analizare a unor surse variate de informaţie.
   2.5. manifestarea interesului pentru căutarea şi păstrarea izvoarelor istoriei	– vizite la muzee pentru observarea materialului arheologic şi de arhivă.

   • – exerciţii de descriere a uneltelor, armelor, podoabelor din diferite perioade ale istoriei;

   • – exerciţii de exprimare a evenimentelor cu ajutorul

3. 3. Încadrarea istoriei poporului român în istoria universală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. descrierea relaţiei dintre un eveniment istoric universal şi comunitatea umană din spaţiul geografic românesc
   3.2. redarea prin cuvinte proprii a conţinutului unor evenimente istorice comune pentru istoria universală şi cea naţională
   3.3. compararea personalităţilor istorice din istoria naţională cu personalităţi din istoria universală	– „portrete” a unor mari domnitori români care au contribuit la mersul evenimentelor istorice pe plan european.

   • – exerciţii de definire şi folosire a termenilor istorici;

   • – exerciţii practice de utilizare a izvoarelor istorice.

   • – exerciţii de exprimare, cu cuvinte proprii, a unor evenimente istorice;

   • – desene prin care să se construiască evenimentul istoric respectiv.

4. 4. Formarea priceperilor de a folosi harta istorică, reprezentarea spaţiului istoric

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. plasarea corectă a evenimentelor istorice în spaţiul geografic	– exerciţii de plasare a evenimentelor istorice în spaţiul geografic.
   4.2. citirea hărţii istorice (legendă, colorit, contur)	– exerciţii de citire a hărţilor istorice.
   4.3. realizarea de hărţi istorice şi integrarea pe conturul lor a unor date	– exerciţii de amplasare pe o hartă „albă” a unor evenimente studiate.
   4.4. utilizarea hărţii istorice pentru identificarea formaţiunilor statale din epocile studiate	– exerciţii de localizare pe harta istorică a evenimentelor desfăşurate în acelaşi timp.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Marile descoperiri geografice şi urmările lor

   •  Reforme şi contrareforme – reforma în Germania, Franţa, Anglia

   •  Monarhiile absolutiste în Franţa, Imperiul Habsburgic, Prusia, Rusia

   •  Marea revoluţie franceză – primul Imperiu Francez, Napoleon Bonaparte

   •  Anul revoluţionar 1848 în Europa

   •  România – dacii şi romanii, marii domnitori români

   •  Războiul de Independenţă a României

   •  Cele două conflagraţii mondiale şi urmările lor

   •  Democraţiile occidentale şi statele totalitare comuniste

   •  Cultura universală în epoca contemporană – învăţământul, artele, revoluţia tehnico-ştiinţifică

SUGESTII METODICE (niv. V-VI)

În clasa a V-a, pentru predarea vechilor popoare orientale, cadrul didactic trebuie să trăiască intens în dispoziţia şi atmosfera vechilor culturi, astfel încât să poată îmbrăca în descrieri cât mai imaginative relaţiile existente. La rândul lor, copiii/elevii trebuie să înţeleagă faptul că oamenii vechilor culturi au trăit şi au gândit la fel ca noi.

Toate descrierile pentru această vârstă vor fi pătrunse de fantezii, pentru ca sentimentul şi puterile sensibile ale copiilor să poată participa activ.

Începând cu clasa a VII-a, predarea istoriei trebuie pătrunsă de raporturile de cauzalitate. Populaţiile şi conducătorii lor vom fi descrise în aşa fel încât elevii să resimtă specificul diferit al fiecărui popor.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Istorie

Nivelele V – VI (Cls. V – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Constantin Cotelea – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 13

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„EDUCAŢIE PLASTICĂ”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Educaţia plastică are un rol important în dezvoltarea armonioasă a copilului. Ea reprezintă, pe tot parcursul şcolarităţii, una dintre căile de conducere a copilului către cunoaşterea lumii şi cunoaşterea de sine.

Astfel, această activitate are în vedere cultivarea gustului pentru frumos, capacitatea de exprimare liberă, prin compoziţii plastice, a propriilor gânduri şi sentimente în legătură cu spaţiul perceput sau cu cel imaginar.

Educaţia plastică, alături de abilitarea manuală şi de disciplinele tehnologice, contribuie la obţinerea motricităţii fine, exprimând o bună coordonare şi, prin aceasta, poate fi considerată un factor armonizator al fiinţei copilului pe mai multe planuri.

Conţinuturile, obiectivele de referinţă şi activităţile de învăţare propuse în programă pot fi adaptate la particularităţile intelectuale şi fizice ale fiecărui elev în parte. Predarea acestei discipline necesită din partea cadrului didactic o documentare minimă obligatorie, cum ar fi: cunoaşterea limbajului plastic, cercul culorilor, reproduceri după opere de artă etc.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea structurilor şi conduitelor perceptiv-motrice de organizare şi orientare spaţială

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. coordonarea mişcărilor corpului şi ale membrelor	– exerciţii pregătitoare de gimnastică generală.
   1.2. dezvoltarea şi perfecţionarea funcţionalităţii muşchilor mici ai mâinii
   1.3. sesizarea direcţiei, poziţiei şi a distanţei dintre obiecte	– exerciţii de orientare spaţială.

   • – exerciţii de gimnastică a mâinii dominante;

   • – exerciţii grafice libere, cu degetul pe bancă, pe tablă, pe nisip, în aer etc.;

   • – exerciţii grafice libere de trasare a unor linii neregulate.

2. 2. Cunoaşterea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice artelor plastice

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea instrumentelor şi materialelor folosite în cadrul activităţilor	– exerciţii de identificare şi de pregătire a materialelor şi a instrumentelor de lucru (pensule, hârtie, culori, borcane cu apă, planşete).
   2.2. dezvoltarea capacităţii de manipulare a instrumentelor şi a materialelor
   2.3. familiarizarea cu tehnica de pictură pe suprafaţă umedă

   • – exerciţii de manipulare corectă a pensulei, a hârtiei, a planşetei şi a culorilor;

   • – exerciţii de fluidizare a culorilor pigment.

   • – exerciţii de udare a planşetei şi a colii de hârtie, cu ajutorul buretelui;

   • – exerciţii de aşternere a colii ude pe planşetă;

   • – exerciţii de aşternere a culorii pe hârtie.

3. 3. Recunoaşterea tipurilor de culori şi nonculori – obţinerea amestecurilor

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. recunoaşterea şi discriminarea culorilor primare
   3.2. sesizarea, pe cale intuitivă, a gestului şi a calităţilor culorilor primare	Exerciţii de utilizare a culorilor primare:

   • – exerciţii-joc de recunoaştere a culorilor primare în obiecte naturale;

   • – exerciţii-joc de asociere a culorilor cu obiectul căruia îi aparţin (măr roşu, soare galben etc.).

   •  pata albastră înconjurată de galben;

   •  pata galbenă înconjurată de roşu;

   •  pata roşie înconjurată de galben;

   •  pata roşie înconjurată de albastru;

   3.3. obţinerea diferitelor tonuri ale culorilor primare	Exerciţii de obţinere a tonurilor culorilor primare:
   3.4. obţinerea culorilor secundare din întâlnirea două câte două a culorilor primare	Exerciţii de obţinere a culorilor secundare:
   3.5. recunoaşterea culorilor calde şi reci şi calităţile acestora
   3.6. obţinerea fuzionării culorilor primare cu cele secundare	Exerciţii de fuzionare:

   •  pata albastră înconjurată de roşu.

   •  albastru intens luminat spre centru;

   •  galben intens degradat spre exterior până la alb;

   •  roşu degradat spre interior şi apoi spre exterior.

   •  roşu şi galben = orange;

   •  roşu şi albastru = violet;

   •  galben şi albastru=verde.

   • – exerciţii de observare a culorilor primare şi secundare;

   • – exerciţii de asociere a acestora cu calitatea de cald, rece.

   •  galben întâlnind portocaliu strălucitor;

   •  albastru transparent întâlnind violet;

   •  galben strălucitor întâlnind verde strălucitor;

   •  albastru intens întâlnind violet intens;

   •  roşu intens radiind în albastru intens;

   •  roşu transparent radiind în albastru transparent;

   •  galben transparent în albastru delicat.

4. 4. Utilizarea materialelor şi a elementelor de limbaj plastic

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. utilizarea corectă a instrumentelor şi a materialelor	– activităţi practice de utilizare corectă a instrumentelor şi a materialelor specifice activităţilor.
   4.2. familiarizarea cu elementele de limbaj plastic (culoare, pată de culoare, culori calde, culori reci)	reci.
   4.3. interpretarea pe plan afectiv a semnificaţiei culorilor calde, reci	– exerciţii plastice folosind culorile calde şi culorile reci.

   • – exerciţii plastice cu pată de culoare;

   • – exerciţii de denumire a culorilor calde şi a culorilor

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Materialele de lucru şi folosirea lor

   •  Spaţiul natural şi reprezentarea lui plastică

   •  Grupele de culori

     • o culori primare

     • o culori secundare, obţinerea lor prin amestecul celor primare

     • o tonuri ale culorilor primare

     • o culori calde, culori reci, calitatea acestora

   •  Forme elaborate

     • o suprafeţe realizate prin tehnica sugestivă a caracteristicilor de culoare aleasă

     • o povestiri prin personificări ale culorilor

     • o ilustrarea unor momente din povestirile orei de bază

   •  Noţiuni elementare de compunere a spaţiului plastic

     SUGESTII METODICE

     Activităţile de educaţie plastică din clasele I şi a II-a contribuie la educarea simţurilor şi astfel la hrănirea percepţiilor afective.

     Povestirile despre culori introduc exerciţiile şi personifică culorile în caracterul şi interacţiunile lor. Se poate însoţi povestirea cu pictarea simultană pe foaia cadrului didactic, udă, lipită de tablă. Este o cale de a le furniza copiilor o îndrumare tehnică, în acelaşi timp cu povestirea propriu-zisă. Folosirea corectă a pensulei poate fi astfel vizualizată şi imitată de toţi copiii.

     Pe măsură ce au fost introduse o serie de elemente de culoare şi de combinaţii de culori primare şi secundare, se poate trece la picturi care ilustrează conţinutul narativ al basmelor sau fabulelor.

     Întotdeauna strădania este de a realiza figura din culoarea însăşi şi nu de a o identifica prin liniaritate sau prin folosirea stilului de grafică pictată.

     Culorile de apă folosite tind să accentueze această tehnică, deci nu va fi foarte greu să o inducem şi ne vor sluji în evitarea formelor naturaliste. Perceperea calităţii culorilor trebuie să fie întotdeauna linia directoare a picturii.

     NIVELUL V

     OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

     1. 1. Dezvoltarea structurilor şi conduitelor perceptiv-motrice de organizare şi orientare spaţială

        Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
        1.1. identificarea, discriminarea formelor prin descriere şi suprapunere	– exerciţii de discriminare vizuală mărimilor, prin descriere şi suprapunere.	a	formelor,
        1.2. aprecierea relativă a mărimii, formei şi culorii obiectelor	– exerciţii de discriminare vizuală şi verbalizarea însuşirilor obiectelor.		tactilă, cu
        1.3. aprecierea corectă a relaţiei direcţie, poziţie şi distanţa obiectelor	dintre	– activităţi grafice de trasare liberă a liniilor, în diferite poziţii.

     2. 2. Cunoaşterea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice artelor plastice

        Obiective de referinţă					Exemple de activităţi de învăţare
        2.1. utilizarea materialelor de pictură şi tehnicile adecvate					– exerciţii cu diferite materiale de pictură – pensulă, hârtie, culori fluide şi tehnicile de lucru adecvate.
        2.2. utilizarea suprafaţă umedă	tehnicii	de	pictură	pe	biblice, cele patru elemente (apă, aer, foc, pământ), diferite peisaje.

        • – exerciţii de aşternere a culorilor pigment pe suport umed, cu diferite consistenţe ale pigmentului;

        • – compoziţii plastice cu un centru de interes: scene

     3. 3. Recunoaşterea tipurilor de culori şi nonculori – obţinerea amestecurilor

        OBIECTIVE DE REFERINŢĂ	EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
        3.1. recunoaşterea şi discriminarea culorilor primare şi secundare, precum şi a nuanţelor acestora	Exerciţii de obţinere a nuanţelor culorilor primare şi secundare:
        3.2. obţinerea tonurilor culorilor secundare din amestecul lor cu alb şi negru	– exerciţii de deschidere şi de închidere a tonurilor culorilor, utilizând alb şi negru.
        3.3. obţinerea unei dominante de culoare prin folosirea unei culori în cantitate mai mare, atât în amestec, cât şi ca întindere pe suport

        • – exerciţii de recunoaştere şi discriminare a culorilor primare şi secundare;

        • – galben strălucitor şi nuanţarea lui cu albastru, obţinând diferite nuanţe de verde;

        • – albastru transparent şi nuanţarea lui cu roşu, obţinând diferite nuanţe de violet;

        • – dialog între albastru, verde închis şi galben orange;

        • – albastru strălucitor întâlnind verde-gălbui;

        • – liniştea unui roşu cărămiziu într-un verde palid.

        • – exerciţii de obţinere a amestecurilor;

        • – compoziţii figurative şi nonfigurative folosind amestecurile şi dominanta de culoare.

        3.4. realizarea contrastului de cantitate	– exerciţii de realizare a contrastului de cantitate – strălucirea rece a lunii în lumina transparentă a nopţii etc.
        3.5. obţinerea armoniei din amestecul fizic a două culori în apropiere de o a treia	– exerciţii de obţinere a amestecurilor dintre culorile calde şi culorile reci, realizând armonii cromatice – dialog între roşu şi portocaliu înconjurat de albastru transparent, verde rece în violet cu roşu etc.
        3.6. recunoaşterea şi utilizarea culorilor complementare

        • – exerciţii de observare a culorilor complementare;

        • – exerciţii de asociere plastică a culorilor complementare.

     4. 4. Utilizarea materialelor şi a elementelor de limbaj plastic

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. utilizarea elementelor de limbaj plastic (tonuri, nuanţe, culori complementare, dominantă cromatică, armonie cromatică)	– exerciţii de obţinere a tonurilor, a nuanţelor; – exerciţii de asociere a culorilor complementare.
4.2. intuirea punctului şi a liniei, ca elemente de limbaj plastic	– compoziţii figurative în care să folosească linia şi punctul, ca elemente de expresie plastică.
4.3. realizarea de compoziţii plastice folosind elemente de limbaj plastic	– compoziţii figurative şi nonfigurative folosind elementele de limbaj plastic.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Materialele de lucru şi folosirea lor

•  Spaţiul natural şi reprezentarea lui plastică

•  Grupele de culori

  • o tonuri ale culorilor secundare

  • o nuanţe ale culorilor primare şi secundare

  • o culori complementare

•  Dominanta de culoare. Contrast de cantitate. Armonii cromatice

•  Forme elaborate

  • o suprafeţe realizate prin tehnica sugestivă a caracteristicilor de culoare aleasă

  • o ilustrarea unor momente din povestirile orei de bază

•  Compoziţia echilibrată a spaţiului plastic

  SUGESTII METODICE

  Începând cu clasa a III-a povestirile despre culori sunt transformate în exerciţii de nuanţare a posibilităţilor de expresie a culorilor.

  Crearea impresiei de lumină sau de întuneric în aplicarea culorilor, crearea diferitelor nuanţări şi intensităţi de culoare, precum şi formarea pe hârtie a culorilor complementare din suprapunerea culorilor primare, sunt teme de studiat aparte cu elevii.

  Pe măsură ce au fost prelucrate o serie de elemente de culoare şi de combinaţii de culori primare şi secundare, se pot realiza picturi care ilustrează conţinutul narativ al lecţiilor, povestiri, legende şi mituri.

  Tehnicile deprinse în anii precedenţi vor sprijini cu folos strădania actuală de a ilustra, de a da imagine subiectelor studiate la ştiinţe sau personajelor din povestirile şi legendele audiate. Exerciţiile de acum conduc culorile spre forme care ilustrează figurat esenţa subiectului. Forma trebuie găsită prin culoare, iar culoarea dedusă din tema zilei.

  Astfel, un urs poate să se nască din fundalul realizat cu grijă, nu prea ud, în care culorile pădurii se îngemănează şi contribuie la naşterea din ele a formei caracteristice. În alt sens, ursul polar poate lua naştere din păstrarea foii albe intacte şi înconjurarea albului cu albastrul pal al gheţii, până ce rămâne sub forma animalului.

  Suprafeţe întinse de peisaj, păduri, diferiţi copaci, vor susţine aplicarea tehnicii studiate până acum. O variantă de lucru ar putea fi şi pictura pe foi colorate, care creează ele însele o atmosferă specifică şi cer o atenţie mărită în aplicarea nuanţelor potrivite.

  La început se caută mai mult reflectarea atmosferei povestirii, dar rând pe rând picturile pot deveni mai figurative, arătând forme de plante, animale sau figuri omeneşti.

  NIVELUL VI

  OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

  1. 1. Dezvoltarea structurilor şi conduitelor perceptiv-motrice de organizare şi orientare spaţială

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     1.1. dezvoltarea capacităţii de apreciere a mărimii, formei, culorii, distanţei, poziţiei, direcţiei obiectelor	– exerciţii de apreciere a mărimii, formei, culorii, distanţei, poziţiei, direcţiei diferitelor obiecte .
     1.2. dezvoltarea deprinderii de orientare în spaţiu, prin organizarea spaţiului plastic	– activităţi de organizare a spaţiului plastic.

  2. 2. Cunoaşterea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice artelor plastice

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     2.1. consolidarea utilizării tehnicii de pictură pe suprafaţă umedă	– compoziţii figurative şi nonfigurative.

  3. 3. Recunoaşterea tipurilor de culori şi nonculori – obţinerea amestecurilor

     Obiective de referinţă		Exemple de activităţi de învăţare
     3.1. realizarea unui amestec obţinându-se cenuşiul (negrul)	cromatic	– exerciţii de (negrului).	amestec	pentru	obţinerea	cenuşiului
     3.2. recompunerea unei imagini alb-negru în culoare şi din culoare în alb-negru		– exerciţii de recompunere a imaginilor alb-negru în culoare şi din culoare în alb-negru.
     3.3. realizarea perspectivei cu elementelor de perspectivă	ajutorul	– suprafeţe plastice utilizând culorile calde, culorile reci, proporţia mare-mic etc.
     3.4. utilizarea dominantei de culoare şi a armoniei cromatice

     • – compoziţii cu diferite teme: formarea mugurilor pe copaci, diferite forme de copaci, flori, încolţirea plantelor, curcubee;

     • – hărţi cu câmpii, munţi, dealuri.

  4. 4. Utilizarea materialelor şi a elementelor de limbaj plastic

  Obiective de referinţă				Exemple de activităţi de învăţare
  4.1. realizarea	de	compoziţii	plastice	– compoziţii figurative şi nonfigurative elementele de limbaj plastic însuşite.	folosind
  folosind elemente de limbaj plastic însuşite

  CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Materialele de lucru şi folosirea lor

•  Spaţiul natural şi reprezentarea lui plastică

•  Grupele de culori şi nonculori. Dominanta de culoare. Contrast de cantitate. Armonii cromatice

•  Punctul şi linia şi rolul lor de semne plastice

•  Forme elaborate

  • o suprafeţe realizate urmărind jocul luminos-întunecat, echilibrul, proporţia, perspectiva, contrastul cald-rece

  • o ilustrarea dispoziţiilor din natură

  • o ilustrarea unor momente din povestirile orei de bază sau unor compoziţii libere

•  Compoziţia echilibrată a spaţiului plastic

SUGESTII METODICE

Începând cu clasa a VII-a, disciplina educaţie plastică este legată mult de domeniul geografiei.

Din punct de vedere tematic, fenomenele din natură sunt punctul central, la fel ca şi hărţile. Elementul sufletesc ce se poate vieţui în elementul culorii se uneşte la configurarea atentă a unei hărţi geografice cu o putere crescândă a raţiunii. Prin activitatea artistică, elevii însoţesc cu sentimentul cele învăţate în privinţa diversităţii configurării lumii.

Pentru fenomenele din natură se preiau teme din domeniul atmosferei, procese ale vremii, cum ar fi de exemplu: o furtună, îngheţul, căldura etc.

Dinamica ce se formează în natură, lupta dintre lumină şi întuneric sunt experimentate la această vârstă şi în propriul suflet. Ceea ce urcă şi coboară ca val în suflet poate fi obiectivat prin teme picturale.

La acest nivel se utilizează toate tehnicile cu care copiii au fost familiarizaţi de-a lungul orelor de educaţie plastică.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Educaţie plastică

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Iulia Raţ – educator	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 14

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“EDUCAŢIE MUZICALĂ”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Educaţia muzicală, componentă de bază a educaţiei artistice, dispune de valenţe formative multiple, vizând toate resorturile personalităţii umane, atât pe cele afective, cât şi pe cele psihomotrice şi intelectuale.

Scopul educaţiei muzicale constă în dezvoltarea sensibilităţii estetice a elevilor, a capacităţilor de receptare şi exprimare muzicală, prin activităţi practice vocale şi instrumentale.

Un element deosebit de important în cadrul acestei discipline de învăţământ este armonia dintre gest şi faptă, precum şi dintre cuvânt şi faptă, ceea ce implică participarea integrală a copilului/elevului la acest tip de activităţi.

Educaţia muzicală nu este privită doar ca o educaţie de specialitate, ci ca o educaţie care formează omul. Prin cântecele studiate vocal şi instrumental copilul trăieşte justa orientare a voinţei în activitatea sa. În primii ani de şcoală cântecele se învaţă exclusiv după auz şi îl vor ajuta pe copil să trăiască sunetele şi spaţiul sonor în mod liber, aşa cum este posibil în cântecele pentatonice.

În clasele mai mari se face cunoştinţă cu sunete noi, intonând diferite cântece în tonalităţi majore, iar sunetele muzicale vor fi scrise şi citite, acordându-se o atenţie sporită duratelor muzicale.

Astfel, educaţia muzicală se desfăşoară în două etape: etapa oral intuitivă (a prenotaţiei), în care muzica se învaţă exclusiv după auz, prin ascultare şi cântare, mişcare şi acompaniament ritmic de jucării sonore sau instrumente de percuţie şi etapa notaţiei (a scris-cititului muzical), în care cunoaşterea şi aplicarea elementelor de limbaj muzical se realizează în mod conştient.

Repertoriul clasei va conţine cântece accesibile, potrivite cu vârsta copiilor, bogate în conţinut, iar planificarea acestora va fi făcută în strânsă legătură cu tematica orei de bază.

Cântecele studiate vocal vor fi redate şi instrumental.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

4. Receptarea elementelor de limbaj muzical în practica muzicală vocală şi instrumentală

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
1.1. diferenţierea auditivă a sunetelor diverse din natură şi din mediul înconjurător	– exerciţii de exersare a acuităţii auditive; – jocuri de recunoaştere a diferitelor surse sonore, provenite din mediul ambiant.
1.2. diferenţierea sunetelor muzicale de zgomote	– jocuri de zgomote; – ghicitori.	diferenţiere	a	sunetelor	muzicale	de
1.3. diferenţierea sunetelor cântate de cele vorbite	– audiţii; – jocuri de intuire, a sunetelor cântate şi vorbite.
1.4. diferenţierea sunetelor vocale de cele instrumentale	– jocuri pentru intuirea sunetelor emise vocal şi instrumental (flaut, tamburină, trianglu, clopoţei etc.).
1.5. reproducerea unui repertoriu de cântece receptate după auz, prin imitaţie	– exerciţii de redare fragmentară şi integrală, în colectiv, a cântecelor din repertoriul propus; – exersări de a cânta colectiv.
1.6. evidenţierea, prin mişcarea corpului, a conţinutului de idei a textului	– jocuri de mişcare sugerate de ritmul şi de textul melodiei.
1.7. diferenţierea auditivă a calităţilor sunetului muzical (intensitate, durată, înălţime)	– audiţii; – jocuri muzicale; – jocuri de diferenţiere auditivă a calităţilor sunetului muzical (tare-încet, lung-scurt, înalt-jos); – reproduceri vocale, cu jucării muzicale şi cu bătăi din palme a unor onomatopee recitative şi formule ritmice.
1.8. recunoaşterea auditivă, după structura ritmică, a cântecelor învăţate	– exerciţii de marcare a structurii ritmice a cântecului, prin bătăi din palme, mişcări corporale, jucării muzicale.

1. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare prin muzică (vocală şi instrumentală)

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. interpretarea vocală, după auz, la unison, a cântecelor studiate
   2.2. obţinerea emiterii de sunete la flaut interval

   • – exerciţii sub formă de jocuri pentru emisie corectă, respiraţie corectă, poziţie corectă;

   • – intonări de cântece (în seria cvintă);

   • – exerciţii de urmărire a mersului melodiei prin gesturi;

   • – serbări cu diferite ocazii.

   1. 4. exerciţii de mânuire corectă a instrumentului;

   2. 5. exerciţii de digitaţie;

   3. 6. improvizaţii;

   4. 7. exerciţii sub formă de jocuri.

   2.3. dezvoltarea abilităţii de acompaniere liberă şi spontană a cântecelor

   (tamburină, trianglu, clopoţei, xilofon, tobă mică etc.).

   1. 8. exerciţii de acompaniere cu materiale din natură (pietricele, nisip, beţe etc.);

   2. 9. exerciţii de acompaniere a cântecelor cu propriul corp (bătăi din palme, pe genunchi, pe masă, cu talpa pe podea etc.);

   3. 10. exerciţii de acompaniere cu jucării muzicale

2. 3. Educarea şi stimularea interesului şi a dragostei pentru activităţile muzicale

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. însuşirea unui repertoriu de cântece, cu conţinut specific vârstei	– jocuri cu cântece şi mişcare; – serbări.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

•  Cântarea vocală în colectiv (poziţia corporală, emisia naturală, dicţia, sincronizarea)

•  Cântarea instrumentală

  • o Jucării muzicale

  • o Instrumente muzicale – flaut interval

  • o Percuţie corporală

  • o Cântarea cu acompaniament (flaut, liră)

•  Elemente de limbaj muzical

1. 1. Timbrul

   • o Sunete din natură şi din mediul înconjurător

   • o Sunete vocale şi instrumentale

   • o Timbrul vocal (sunete calde, aspre, moi, stridente, liniştite, agitate)

   • o Timbrul instrumental (flaut, tamburină, trianglu, clopoţei, xilofon, tobă mică)

2. 2. Ritmul

   • o Sunete lungi şi scurte

   • o Pauzele (momente de tăcere în muzică)

   • o Asocierea ritmului cu mişcarea

   • o Acompaniament ritmic

   • o Recunoaşterea auditivă a structurilor ritmice din cântece

   • o Improvizaţia spontană colectivă

3. 3. Melodia

   • o Sunete înalte şi joase

   • o Melodii pătrunse preponderent de trăirea cvintei

   • o Asocierea mersului melodiei cu mişcări ale mâinilor

4. 4. Interpretarea

   • o Sunete care se aud tare – încet

   • o Mişcarea pe muzică (liberă, ritmică)

   • o Nuanţe: tare, potrivit, încet

   • o Acompaniamentul ritmic cu jucării muzicale şi cu instrument mânuit de cadrul didactic

5. 5. Elemente de cultură muzicală

   • o Date despre cântece: titlul, autorul textului

   • o Povestiri şi poveşti despre atmosfera cântecului

   • o Audiţii muzicale (pe viu, fără înregistrări)

6. 6. Sugestii pentru repertoriul de cântece

   • o Cântece cu teme din basme, fabule

   • o Cântece despre anotimpuri, cu teme din natură

   • o Cântece din folclorul copiilor

   • o Colinde

SUGESTII METODICE

Ora de Educaţie muzicală începe prin a se preciza schimbările din natură remarcate în ziua respectivă.

Ritmul plin de viaţă, încadrat în măsuri de doi şi trei timpi va fi realizat în strânsă legătură cu textul cântecului pentru a nu frâna înainte de vreme capacitatea deosebită a copiilor de percepere a lumii. O deosebită importanţă se va acorda pauzelor, pentru a realiza imaginile dorite.

Cântecele noi vor fi prezentate printr-o scurtă poveste. Învăţarea acestora se face după auz, prin imitaţie şi vor fi selectate ţinându-se cont şi de mesajul educativ al textului şi de valoarea lor din punct de vedere artistic. Se va urmări formarea unui repertoriu de bază, tematica fiind legată de viaţa plantelor, a animalelor, de sărbători şi de anotimpuri.

Se va exersa mai ales cântatul la unison pentru a se omogeniza colectivul nou format.

Alături de cântece sunt exersate şi diferite jocuri pentru a-l face pe copil să înţeleagă sensul cunoştinţelor. Apar diferite jocuri în cerc în care sunt exersate alergarea, diferiţi paşi şi sărituri ca şi orientarea pentru recunoaşterea diferitelor părţi ale corpului.

Cântecelor pe o voce li se vor alătura cântece însoţite de acompaniament la flaut, dar cu o armonie liberă în vederea dezvoltării auzului muzical.

Tot acum se introduce şi studiul la flaut (flautul interval). Studiul acestui instrument va fi cu multă grijă condus, însă în cadrul acestui nivel copiii doar vor învăţa cum se mânuieşte acest instrument, vor face improvizaţii şi simple exerciţii de emitere a sunetelor.

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Receptarea elementelor de limbaj muzical în practica muzicală vocală şi instrumentală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. diferenţierea sursei sonore şi a direcţiei de propagare a sunetului	– exerciţii de exersare a acuităţii auditive prin diferenţierea timbrală şi spaţială a sunetelor.
   1.2. diferenţierea timbrului vocal de cel instrumental
   1.3. diferenţierea calităţilor sunetelor muzicale (intensitate, durată, înălţime)
   1.4. reproducerea unui repertoriu de cântece receptate după auz, respectând intonaţia corectă	poziţia corectă a corpului, respectarea semnalului de început, emisia naturală, dicţia, sincronizarea.
   1.5. evidenţierea, prin mişcare a elementelor de limbaj muzical întâlnite în melodia cântecului	– exersări ale mişcărilor sugerate de ritmul, metrul, textul şi de mersul melodiei.
   1.6. recunoaşterea auditivă, după structura ritmică şi după cea melodică a cântecelor învăţate	– exerciţii de marcare prin bătăi din palme, prin mişcări corporale, cu ajutorul jucăriilor muzicale, a structurii ritmice a cântecului (strofă-refren).
   1.7. recunoaşterea şi scrierea corectă, pe portativ, a notelor muzicale

   • – jocuri de audiere comparată şi de intuire a sunetelor cântate şi vorbite, emise vocal şi instrumental;

   • – exerciţii de recunoaştere a acestor sunete.

   • – jocuri de audiere comparată a sunetelor de intensităţi diferite (tare, potrivit, încet);

   • – jocuri de audiere comparată a unor sunete de durate diferite (pătrime, doime, şaisprezecime, notă întreagă);

   • – exerciţii de audiere comparată a unor sunete de înălţimi diferite (gama do major) şi asocierea lor cu mişcări corporale;

   • – exerciţii de emitere vocală a unor sunete diferite ca intensitate, durată, înălţime.

   • – exerciţii de redare fragmentară şi integrală, în colectiv sau în grupuri mici, a cântecelor din repertoriul propus;

   • – exersări de a cânta colectiv, în grupuri, respectând

   • – exerciţii de utilizare a noţiunilor de portativ şi cheia sol;

   • – exerciţii de citire şi de scriere a notelor muzicale;

   • – exerciţii de corelare a sunetului cu nota muzicală, în cadrul gamei do1-do2.

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare prin muzică (vocală şi instrumentală)

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. interpretarea vocală a cântecelor studiate
   2.2. intonarea corectă a sunetelor muzicale în cadrul gamei do1-do2	– exerciţii de intonare corectă a sunetelor muzicale do1– do2.
   2.3. acompanierea ritmică a cântecelor	11. exerciţii de acompaniere a cântecelor cu propriul corp, cu jucării muzicale, cu flautul.
   2.4. emiterea de sunete obţinute la flautul pentatonic

   • – exerciţii de intonare a cântecelor, la unison sau pe grupe;

   • – exerciţii de urmărire a mersului melodiei prin gesturi;

   • – exersări a cântatului în canon, pe două voci;

   • – exerciţii de intonare a cântecelor populare româneşti.

   1. 12. improvizaţii;

   2. 13. exerciţii sub formă de jocuri.

3. 3. Educarea şi stimularea interesului şi a dragostei pentru activităţile muzicale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. însuşirea unui repertoriu de cântece
   3.2. exprimarea preferinţei pentru anumite cântece, pentru un anumit gen de muzică
   3.3. dezvoltarea capacităţii de a improviza scurte melodii	– exerciţii de improvizaţie.

   • – exersări ale cântecelor învăţate;

   • – jocuri cu cântece şi mişcare;

   • – serbări cu diferite ocazii.

   • – exerciţii de comparare a cântecelor din repertoriu învăţat;

   • – exerciţii de alegere a cântecelor adecvate pentru diferite evenimente din viaţa clasei sau a şcolii;

   • – exerciţii de alegere a cântecelor preferate, precum şi a genului de muzică preferat.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Cântarea vocală în colectiv (poziţia corporală, emisia naturală, dicţia, sincronizarea), pe grupe sau în canon

   •  Cântarea instrumentală

     • o Jucării muzicale

     • o Instrumente muzicale –flaut pentatonic

     • o Percuţie corporală

     • o Cântarea cu acompaniament (flaut, liră)

   •  Elemente de limbaj muzical

1. 1. Timbrul

   • o Sunete vocale şi instrumentale

   • o Timbrul vocal

   • o Timbrul instrumental (flaut, tamburină, trianglu, clopoţei, xilofon, tobă mică)

2. 2. Ritmul

   • o Asocierea ritmului cu mişcarea

   • o Acompaniament ritmic

   • o Recunoaşterea auditivă a structurilor ritmice din cântece

   • o Improvizaţia spontană

   • o Duratele muzicale: pătrime, optime, doime, notă întreagă

   • o Pauzele muzicale corespunzătoare duratelor studiate

   • o Combinaţii ritmice în măsura de doi timpi, trei timpi, patru timpi

3. 3. Melodia

   • o Melodii pătrunse preponderent de trăirea terţei, cvintei, cvartei, sextei

   • o Portativul

   • o Cheia sol

   • o Formule melodice cu sunetele învăţate

   • o Sunetele şi notele muzicale do1 – do2

   • o Legătura dintre text şi melodie (strofa şi refrenul)

4. 4. Interpretarea

   • o Mişcarea pe muzică (liberă, ritmică, pe timpii măsurii, inspirată de caracterul muzicii, mişcarea de dans)

   • o Nuanţe: tare, potrivit, încet

   • o Tempo: repede-lent

   • o Acompaniamentul ritmic cu jucării muzicale sau cu instrument mânuit de cadrul didactic

5. 5. Elemente de cultură muzicală

   • o Date despre cântece: titlul, autorul textului, compozitorul, tematica

   • o Audiţii muzicale (pe viu, fără înregistrări)

6. 6. Sugestii pentru repertoriul de cântece

   • o Cântece cu teme din natură

   • o Cântece despre anotimpuri, meserii, munca câmpului

   • o Cântece religioase

   • o Cântece populare

   • o Colinde

   • o Canon

SUGESTII METODICE

În predarea elementelor de bază ale scrierii notelor se vor folosi ca puncte de plecare cântecele învăţate în clasele anterioare. Fiecare sunet trebuie descoperit auditiv, intonat corect şi apoi transformat în culoare de către copil, ca primă formă de notare şi, în cele din urmă, transformat în notă muzicală şi scris pe portativ.

Un alt element important acum este notarea duratelor muzicale, care se face în strânsă legătură cu fracţiile învăţate la matematică. Relaţia dintre duratele muzicale va fi studiată cu ajutorul exerciţiilor ritmice. Exerciţiile ritmice vor fi realizate cu instrumente de percuţie din dotare care reprezintă cel mai bine caracterul fiecărei durate. Sunt posibile mici teme de compoziţie ritmică, de exemplu, pe patru instrumente de percuţie. Cântecul studiat poate fi acum acompaniat (bătăi din palme) cu ritmul lui complementar. Exerciţiul trebuie să-i ajute pe elevi să facă legătura între melodie şi ritmul ei. Este important să afle de fiecare dată ce efect are asupra cântecului, ritmul adăugat.

Tot acum se mai are în vedere perceperea auditivă şi înţelegerea terţei, cvintei, cvartei şi sextei, continuându-se studiul instrumentelor muzicale în paralel cu interpretarea vocală.

În interpretarea vocală, ca punct de plecare rămâne cântatul pe o voce şi canon la două voci, dacă se poate. Cântecele vor avea tematica legată de muncă, meserii, obiceiuri, sărbători, anotimpuri. Fiecare cântec este preluat printr-o scurtă povestire despre compozitor sau despre tematica cântecului. Elevul poate fi şi dirijor, poate conduce cântând la un instrument.

Se va continua şi studiul instrumentelor muzicale. Se vor exersa mai întâi cântece din două sunete, compuse de către cadrul didactic sau din folclorul copiilor. Apoi se va trece mai departe la cântece din trei sunete, din patru sunete ş.a.m.d.. La sfârşitul anului şcolar se pot face mici exerciţii în timpul cărora copiii să poată arată că degetele lor stăpânesc instrumentul. În cântarea alternativă, schimbul se va produce fluent, activitatea va începe în auz şi apoi va fi transferată în cânt.

Elevii vor fi solicitaţi să compună cu ajutorul instrumentelor melodii scurte sub formă de întrebare- răspuns. Cântecele bine cunoscute vor fi cântate prin imitaţie la flautul pentatonic, dacă se poate.

Începând cu clasa a VI-a în centrul atenţiei va sta familiarizarea elevilor cu expresivitatea minorului şi a majorului. Cu ajutorul jocului şi al cântecului popular, elevii vor face adevărate excursii în ţară, familiarizându-se cu expresivitatea majorului şi minorului modal.

Pot fi abordate instrumentele muzicale, dansuri populare şi cântece specifice zonei folclorice.

NIVELUL VI

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Receptarea elementelor de limbaj muzical în practica muzicală vocală şi instrumentală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. utilizarea de procedee armonico- polifonice (cântări în canon pe două sau pe trei voci)
   1.2. distingerea în lucrări sau fragmente muzicale a diverselor genuri şi stiluri, a timbrurilor muzicale
   1.3. reprezentarea grafică a sunetelor cuprinse între do1 şi sol2, duratele şi pauzele muzicale învăţate	– exerciţii de scriere a semnelor grafice, reprezentarea înălţimii sunetelor, a duratelor şi a pauzelor muzicale învăţate.
   1.4. descifrarea de cântece simple
   1.5. cunoaşterea aspectelor semnificative din viaţa şi creaţia unor mari compozitori

   • – cântări în canon pe două sau pe trei voci;

   • – cântări armonice pe două voci.

   • – audiţii muzicale;

   • – concerte;

   • – spectacole muzicale.

   • – exerciţii ritmico-melodice;

   • – exerciţii de recunoaştere a notelor muzicale;

   • – exerciţii de dirijare în măsurile de 2/4, 3/4, 4/4.

   • – povestiri despre viaţa şi opera unor mari compozitori;

   • – exerciţii de recunoaştere de lucrări sau fragmente muzicale din creaţia acestora.

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare prin muzică (vocală şi instrumentală)

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. interpretarea vocală a unor cântece de diferite tipuri şi genuri, controlând schimbările de dinamică, timbru şi tempo
   2.2. intonarea corectă a sunetelor muzicale cuprinse între do1 şi sol2
   2.3. acompanierea ritmică a cântecelor	14. exerciţii de acompaniere a cântecelor cu propriul corp, cu jucării muzicale, cu flautul, lira etc.
   2.4. interpretarea instrumentală a melodiilor învăţate vocal

   • – exerciţii de relaxare, respiraţie, articulaţie, intonaţie, dicţie;

   • – interpretări vocale, individuale sau în grup;

   • – exersări ale cântatului în canon, pe două voci;

   • – intonări de cântece populare româneşti.

   • – exerciţii de percepere a sunetelor cuprinse între do1 şi sol2;

   • – exerciţii de intonare corectă a sunetelor muzicale cuprinse între do1 şi sol2.

   1. 15. exerciţii de tehnică instrumentală;

   2. 16. exerciţii de interpretare instrumentală (flaut pentatonic, flaut diatonic, liră).

3. 3. Educarea şi stimularea interesului şi a dragostei pentru activităţile muzicale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. interpretarea cu sensibilitate şi expresivitate a pieselor muzicale studiate
   3.2. asocierea de idei şi impresii sugerate de lecturi şi de imagini vizuale, cu muzica audiată	– exerciţii de descriere a unui personaj muzical.
   3.3. improvizarea spontană a unor melodii, vocale sau instrumentale	– improvizaţii melodice.

   • – exerciţii de interpretare a cântecelor studiate;

   • – participări la diverse evenimente muzicale şcolare şi extraşcolare organizate.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Cântarea vocală în colectiv, pe grupe, în canon pe două sau pe trei voci

   •  Cântarea instrumentală

     • o Instrumente muzicale – flaut pentatonic, flaut diatonic

     • o Cântarea cu acompaniament (flaut, liră etc.)

   •  Elemente de limbaj muzical

1. 1. Timbrul

   • o Timbrul vocal

   • o Timbrul instrumental (flaut, chitară)

2. 2. Ritmul

   • o Acompaniament ritmic

   • o Improvizaţia spontană

   • o Duratele muzicale: pătrime, optime, doime, notă întreagă

   • o Pauzele muzicale corespunzătoare duratelor studiate

   • o Combinaţii ritmice în măsura de doi timpi, trei timpi, patru timpi

3. 3. Melodia

   • o Melodii pătrunse preponderent de trăirea septimei, octavei

   • o Formule melodice cu sunetele învăţate

   • o Sunetele şi notele muzicale do1 – sol2

4. 4. Interpretarea

   • o Mişcarea pe muzică (liberă, ritmică, pe timpii măsurii, inspirată de caracterul muzicii, mişcarea de dans)

   • o Nuanţe: tare, potrivit, încet

   • o Tempo: repede-lent

   • o Acompaniamentul ritmic cu instrument mânuit de cadrul didactic (chitară)

5. 5. Elemente de cultură muzicală

   • o Date despre cântece: titlul, autorul textului, compozitorul, tematica

   • o Date din biografiile unor mari compozitori

   • o Audiţii muzicale (pe viu, fără înregistrări)

6. 6. Sugestii pentru repertoriul de cântece

   • o Cântece din creaţia românească şi universală

   • o Cântece religioase

   • o Cântece populare

   • o Colinde

   • o Canon, pe voci

   • o Menuet

   • o Balade

SUGESTII METODICE

La acest nivel copiii se concentrează asupra sextei şi a octavei.

Ei trebuie să simtă bucuria pe care le-o produce muzica şi să o savureze ca pe un scop în sine. Ca atare, vor lua contact direct cu opera „Flautul fermecat” de W. A. Mozart, ascultând fragmente din lucrare.

Contactul cu marile perioade din istoria muzicii şi marii compozitori se va face prin intermediul lucrărilor muzicale. Vor fi selecţionate lucrări ce pot fi audiate cu clasa pentru a se familiariza cu stilul compozitorului. Dacă este posibil, se va interpreta un fragment dintr-o lucrare muzicală reprezentativă.

Este momentul când elevii pot fi solicitaţi să cânte într-o formaţie de două instrumente, să interpreteze balade cu schimb de replici sau să fie solişti.

Astfel, copiii sunt îndrumaţi spre admiraţia frumuseţii muzicii.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Educaţie muzicală

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 15

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

“EURITMIE”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Euritmia este o artă a mişcării care exprimă prin gesturi şi forme specifice, de mişcare ale membrelor şi corpului, legităţile vorbirii şi muzicii. Transpunând în domeniu vizibil, euritmia este vorbire vizibilă şi muzică vizibilă.

Prin gesturi şi mişcări ale membrelor superioare şi corpului sunt redate în principal sunetele vorbirii, stări sufleteşti, tonuri, intervale şi armonii muzicale. Prin formele coregrafice parcurse individual sau configurate în grup, apar elementele formale, conţinuturile ideatice, sensurile şi structurile ce stau la baza creaţiilor poetice sau a compoziţiilor muzicale.

Vorbirea şi muzica impresionează nemijlocit omul. Atunci când legităţile lor sunt transpuse şi se exprimă prin formele de mişcare ale corpului omenesc, ele acţionează nemijlocit, formator şi configurator asupra constituţiei omeneşti.

Prezentul curriculum de Euritmie cuprinde obiective care sunt centrate pe formarea de capacităţi şi atitudini esenţiale în formarea personalităţii.

Parcursurile de învăţare oferite elevilor cu deficienţe grave, profunde sau asociate asigură continuitate în progresul copilului/elevului de la un nivel la altul.

Propunerile privind textele poetice şi piesele muzicale sunt orientative. Repertoriul poate fi modificat şi extins atâta vreme cât el pune în practică obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă specifice fiecărui nivel.

În predarea euritmiei este necesară prezenţa unui corepetitor.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea personalităţii prin euritmie poetică

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. redarea prin imitaţie euritmice vocalice	a	gesturilor	– jocuri de mişcare pentru gesturi sufleteşti vocalice instinctive: „aaah”, „eeei”, „iiiată-mă”, „oooh”, „uuuh”.
   1.2. redarea prin imitaţie euritmice consonantice	a	gesturilor	– jocuri pentru gesturi consonantice de redare a unor forme de mişcare din natură: „r” pentru rostogolire, „b” pentru boltă, „w” pentru mişcarea valurilor.
   1.3. redarea ritmului simplu diferenţiat între „scurt” şi „lung” prin bătăi din palme şi păşire	– jocuri: „Piticii încălţat” etc.	şi	uriaşii”,	„Şoriceii	şi	motanul
   1.4. exprimarea prin mişcare susţinută corporal a trăsăturilor dominante ale unor personaje din fabule	– fragmente semnificative din fabule.
   1.5. exprimarea prin forme de mişcare a acţiunilor şi a atmosferei dintr-un basm

   • – euritmizări;

   • – basme parţial versificate;

   • – dramatizări.

2. 2. Dezvoltarea personalităţii prin euritmie muzicală

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. redarea prin formă de păşire a ritmului lent şi a ritmului alert	– jocuri de păşire atentă şi păşire precipitată.
   2.2. realizarea formelor de mers „uşor” şi „apăsat”	– jocuri de mişcare pentru „aşteptare” şi „acţiune”.
   2.3. alternarea redării ritmului, prin bătăi din palme, cu cel redat prin păşire ritmică	– joc euritmic cu alternanţe între motive ritmice şi „în tact”.
   2.4. redarea, prin imitaţie, a gestului euritmic pentru intervalul muzical de cvintă	– jocuri euritmice realizate cu instrumente specifice: xilofon, liră, flaut.

3. 3. Formarea unei imagini interioare coerente cu privire la propria dezvoltare

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. realizarea formaţiei grupate „în cerc” şi identificarea locului fiecăruia în cadrul acestuia
   3.2. parcurgerea unui traseu cu formă geometrică simplă, de dreaptă şi cerc, prin realizarea prin imitare a ţinutei corporale cu accent pe „verticalitate”	şi „Ocolirea lacului” etc.; Iată-ne!” etc.
   3.3. conştientizarea componentelor mari ale corpului: membre, trunchi şi cap	– poezii cu imagini despre fiinţa umană.

   • – jocuri de adunare: „Prietenii în căsuţă”, „Puii în cuib” etc.;

   • – jocuri de mişcare în formaţie de „horă”.

   • – jocuri de „Plimbare la pădure”, cu „Trecere peste pod”

   • – jocuri de prezentare: „Aşa sunt eu!”, „Unde sunteţi? –

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Mişcări pentru redarea prin imitaţie a gesturilor euritmice vocalice şi consonantice

   •  Mişcări corporale pentru realizarea unor ţinute care redau „prezenţa”, „verticalitatea”, trăsăturile unor personaje din basme sau fabule

   •  Mişcări de redare a ritmurilor prin bătaie din palme sau păşire

   •  Basme, fabule, piese versificate tematizate ca subiecte pentru a fi exprimate euritmic

   •  Parcurgerea în mers a unor trasee în linie dreaptă, curbă, în cerc, în spirală, în linie şerpuită

   •  Intervalul muzical de cvintă

   •  Motive muzicale pentatonice

     Propuneri pentru texte poetice:

     •  Otilia Cazimir – „Poezii”

     •  Vasile Alecsandri – „Pasteluri”

     •  Petre Ispirescu – „Basme”

     •  Fraţii Grimm – „Basme”

     •  Grigore Alexandrescu – „Fabule”

     •  Emil Gârleanu – „Povestiri despre animale”

       Propuneri pentru piese muzicale:

     •  Improvizaţii muzicale reprezentative pentru diferitele tipuri de păşire

     •  Cântece pentru copii din folclorul românesc sau al altor popoare („Alunelu”, „Vine, vine primăvara!” etc.)

     •  Kunstler – „Ploaia”

     •  C. Runecke – „Lento”

       SUGESTII METODICE

       Lucrul cu copiii/elevii se desfăşoară în cea mai mare parte a timpului în formaţia de cerc.

       Gesturile şi mişcările euritmice vor fi învăţate de copii/elevi prin imitarea mişcărilor cadrului didactic.

       Lecţia se desfăşoară, în principal, în atmosfera specifică a basmului, iar formele de mişcare şi gesturile sunt adecvate caracterului imaginativ al acestuia.

       În cadrul lecţiei se utilizează texte poetice despre anotimpuri, fabule şi povestiri versificate despre animale.

       Piesele muzicale pentatonice vor fi integrate în contextul unitar al lecţiei, ca suport pentru părţile ritmice sau de sine stătătoare, în vederea redării mişcării euritmice a intervalului muzical de cvintă.

       NIVELUL V

       OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

       1. 1. Dezvoltarea personalităţii prin euritmie poetică

          Obiective de referinţă				Exemple de activităţi de învăţare
          1.1. redarea vocalelor şi consoanelor prin mişcări şi gesturi euritmice corespunzătoare				– exerciţii cu texte poetice, care au preponderent vocalică sau consonantică.	sonoritate
          1.2. redarea poetice	prin	mişcare	a ritmurilor	– exerciţii cu piese poetice care au ritm de iamb, troheu, anapest sau dactil.
          1.3. redarea aliteraţiilor	prin	mişcare	euritmică a	– exerciţii cu texte poetice create după modelul poeziei nordice sau germanice.
          1.4. aplicarea mişcărilor euritmice în unele texte reprezentative din culturile antice				– euritmizări ale unor texte din diferite culturi vechi: India, Persia, Egipt, Grecia.
          1.5. exprimarea prin mişcare a ritmurilor corespunzătoare poeziei din culturile antice

          • – fragmente din cosmogonia antică privind elementele: pământ, apă, aer, foc;

          • – fragmente poetice antice scrise în hexametru.

       2. 2. Dezvoltarea personalităţii prin euritmie muzicală

          Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
          2.1. redarea liniei melodice, prin mişcarea euritmică a braţelor	– exerciţii de ascultare şi de urmărire a liniei melodice.
          2.2. redarea, în mers ritmic, a formelor corespunzătoare unor motive muzicale	– dansuri pe perechi.
          2.3. redarea prin mişcarea euritmică, specifică intervalelor muzicale, măsurilor şi variaţiunilor de ritm

          • – audiţii muzicale;

          • – exerciţii de diferenţiere a intervalelor muzicale şi a măsurilor;

          • – exerciţii euritmice: „Dansul energic”, „Dansul păcii”.

       3. 3. Formarea unei imagini interioare coerente cu privire la propria dezvoltare

       Obiective de referinţă			Exemple de activităţi de învăţare
       3.1. realizarea parcurgerii în mers a unor forme liniare şi şerpuite, în spirală			– exerciţii de parcurgere a unor forme liniare şi şerpuite.
       3.2. parcurgerea în mers a formei de spirală pe motivul „întrebare-răspuns”			– jocuri de mişcare cu grupa şi individual, cu suport poetic tematizat „O fi melcul în căsuţă?.
       3.3. conştientizarea formării corporale cultivate, echilibrate	unei	ţinute
       3.4. dezvoltarea amplitudinii şi a siguranţei mişcării membrelor			– exerciţii de sărituri peste baghete de cupru.
       3.5. construirea propriei imagini prin coordonarea mişcărilor capului, trunchiului, membrelor şi controlul ţinutei corporale			– exerciţii de îndreptare a trunchiului, de stabilizare laterală a poziţiei picioarelor şi de cuprindere frontală cu braţele.
       3.6. dezvoltarea relaţiilor interpersonale prin			– exerciţiu euritmic de întâlnire,	de despărţire,	de

       • – exerciţiu euritmic pentru verticalitate („i”), lateralitate („a”) şi frontalitate („o”);

       • – exerciţii euritmice cu bagheta de cupru.

       conştientizarea poziţiei spaţiale	revenire.
       3.7. redarea euritmică a calităţii imaginii elevului prin relaţia interiorizare- exteriorizare	– exerciţii de „adunare – contracţie” şi „răspândire – extindere”.

       CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Ritmurile: iamb, troheu, anapest şi dactil

   •  Parcurgerea, în mers, în linie dreaptă sau frântă, în formă de spirală, de curbă dublă, de lemniscată

   •  Parcurgerea, în mers, a figurilor geometrice: cerc, triunghi, pătrat, pentagon stelat

   •  Mişcări euritmice pentru vocale, consoane, intervale muzicale

   •  Euritmizarea unor texte poetice aparţinând culturilor româneşti şi antice

     Propuneri pentru textele poetice Mihai Eminescu – „Poezii” Vasile Alecsandri – „Poezii”

     George Cosbuc – „Antologie sanscrită” George Agenor Crişan – „Drumul tăcerii” Eugeniu Speranţia – „Poezii”

     Rudolf Steiner – „Sunetul clopotelor”

     Propuneri pentru textele muzicale

     B. Bartok – „Menuet”

     L. Mozart – „Poloneza”

     G. Handel – „Gavotă”

     J. Haydn – „Allegro”

     P.I. Ceaikovski – „Polka”

     D. Kabaleski – „Variaţiuni”

     L. v Beethoven – „Bagatelle”

     SUGESTII METODICE

     La acest nivel, se va trece treptat de la lucrul în formaţie de cerc, la lucrul în formaţie frontală, în grupe mici, pe perechi şi individual.

     Se va lucra cu grupe mici, folosindu-se figurile geometrice simple triunghiul şi pătratul.

     Pentru lucrul cu grupe mari se vor folosi forme mari, circulare, şerpuitoare şi cu intersecţie (lemniscata).

     În ceea ce priveşte euritmizarea tonurilor şi intervalelor muzicale, aceasta se face în poziţia „stând”.

     Exerciţiile euritmice cu bagheta de cupru se vor exersa cu atenţie, cât mai exact.

     NIVELUL VI

     OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

     1. 1. Dezvoltarea personalităţii prin euritmie poetică

        Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
        1.1. exprimarea prin mişcare euritmică a diferitelor dispoziţii sufleteşti	– exersări ale gesturilor sufleteşti de afirmaţie, negaţie, tristeţe, voioşie, seriozitate, simpatie, antipatie.
        1.2. realizarea parcursului euritmic specific redării diferitelor elemente gramaticale
        1.3. redarea euritmică a unor roluri poetice

        • – exersări ale formelor euritmice apolinice pentru substantiv, verb, adjectiv şi pronume;

        • – exersări ale formelor euritmice dionisiace pentru gândire, simţire şi voinţă.

        • – euritmizări ale unor poezii umoristice;

        • – euritmizări ale unor fragmente din balade.

     2. 2. Dezvoltarea personalităţii prin euritmie muzicală

        Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
        2.1. redarea euritmică a intervalelor muzicale: cvinta, terţa, octava
        2.2. redarea prin forma de mişcare în spaţiu a dinamicii din muzică
        2.3. redarea euritmică a dispoziţiei muzicale minore şi majore	– fragmente muzicale caracterizate de modul minor şi major.

        • – exerciţii de ascultare;

        • – exerciţii pentru formarea gesturilor euritmice pentru intervale.

        • – audiţii muzicale;

        • – exersări ale polarităţilor muzicale: forte – piano, allegro – largo.

     3. 3. Formarea unei imagini interioare coerente cu privire la propria dezvoltare

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     3.1. formarea capacităţii de orientare într-un câmp perceptiv în care direcţiile şi poziţiile spaţiale ale elementelor componente se află în mişcare
     3.2. conştientizarea stabilităţii poziţiei proprii	jurul tău” sub formă de spirală înfăşurată şi desfăşurată.
     3.3. conştientizarea mişcării de verticalizare a ţinutei corporale, ca o consecinţă a echilibrului

     • – exerciţii, în grupe de câte patru, pentru parcurgerea elementelor formei de pătrat – latura, diagonala, cu schimbarea rapidă a direcţiei;

     • – exerciţiul euritmic „noi vrem să căutăm”;

     • – exerciţii de parcurgere a formelor „Curbele lui Cassini” şi a metamorfozelor traseelor circulare: elipsă, lemniscată, cerc.

     • – exerciţii de simetrie cu şapte şi douăsprezece mişcări, cu bagheta de cupru;

     • – exerciţiu euritmic: „priveşte în tine însuţi, priveşte în

     • – exerciţiu euritmic terapeutic „i – a – o”, repetiţii executate într-un tempo crescător;

     • – exerciţii euritmice, pe perechi, cu baghetele de cupru:

     	rulări, aruncări, prinderi.
     3.4. recunoaşterea, prin experienţa practică, a posibilităţilor maxime de mişcare în cele trei planuri: orizontal, vertical şi lateral	– exerciţii euritmice cu bagheta cu şapte şi douăsprezece mişcări, cu deplasare în spaţiu.

     CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   •  Euritmizarea unor texte poetice umoristice

   •  Euritmizarea unor fragmente din balade

   •  Euritmizarea intervalelor muzicale: cvinta, terţa, octava

Propuneri pentru textele poetice

Vasile Voiculescu –„Poezii”

Ştefan Augustin Doinaş – „Atlas de sunete fundamentale” Agenor Crişan – „Drumul tăcerii”

Rudolf Steiner – „Texte pentru euritmie”

Propuneri pentru piese muzicale

P. I. Ceaikovski – „Micul călăreţ”

R. Schumann – „Călăreţul sălbatic”, „Cântec de vânătoare”

G. Ph. Telemann – „Fantezie”

L.v Beetoven – „Rondo”

M. Reger – „Vânătoarea”

W. A. Mozart – „Marş turcesc”

SUGESTII METODICE

Începând cu clasa a VII-a se va acorda o atenţie deosebită în ceea ce priveşte exactitatea parcurgerii formelor spaţiale simetrice şi a executării exerciţiilor cu bagheta de cupru.

Astfel, se va urmări realizarea unei participări angajate şi plină de expresie prin accentuarea caracterelor şi dispoziţiilor sufleteşti ce se regăsesc în textele poetice prelucrate.

Piesele muzicale se vor alege, cu preponderenţă, din perioada clasică.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Euritmie

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Dumitra Carapalea – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială Corabia, Bucureşti
Sabina Dumitru – educator	Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială Corabia, Bucureşti
Constantin Gruia – euritmist, prof. de psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială Corabia, Bucureşti
Mihaela Şeulean – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă şi Terapie Socială Corabia, Bucureşti

ANEXA 16

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI ACTIVITĂŢI SPORTIVE”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Curriculum-ul şcolar de Educaţie fizică şi activităţi sportive propus la ciclul primar pentru şcolile, grupele/clasele de copii/elevi cu deficienţă severă, profundă sau asociată a rezultat din necesitatea diversificării ofertei educaţionale, care să permită forme de activitate la care să participe toţi copiii/elevii.

Curriculum-ul de faţă reflectă concepţia după care aceşti copii/elevi sunt ajutaţi, în dezvoltarea complexă a personalităţii lor, de a fi capabili să devină persoane autonome la vârstă matură, să nu aibă nevoie permanentă de membrii familiei şi să se integreze eficient. Prin obiectivele stabilite, sunt urmărite corectarea deficienţelor individului, motricitatea, starea de sănătate şi menţinerea echilibrului dintre acestea.

Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor/elevilor şi formarea deprinderilor igienico- sanitare se va realiza printr-o activitate permanentă în cadrul activităţilor organizate pe tot parcursul claselor I- X.

Dezvoltarea capacităţilor psihomotrice au un rol dominant alături de dezvoltarea fizică armonioasă şi educarea unor trăsături pozitive de comportament.

Programa acordă importanţă deosebită jocurilor de mişcare care trebuie să fie organizate la toate activităţile de educaţie fizică, legate de tematica activităţii şi aplicarea practică a celor învăţate în jocurile alese.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor/elevilor

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. diferenţierea factorilor favorabili şi nefavorabili stării de sănătate	– prezentări şi comparări a programului de activitate zilnică şi săptămânală.
   1.2. cunoaşterea şi respectarea regulilor igienico-sanitare
   1.3. cunoaşterea regulilor de evitare a accidentelor şi aplicarea lor în timpul activităţilor sportive	– exersări în condiţiile respectării regulilor stabilite.

   • – exerciţii de prezentare a echipamentului adecvat orelor de educaţie fizică;

   • – exersări în condiţii igienice;

   • – exerciţii de pregătire a organismului pentru efort;

   • – exerciţii de reglare a respiraţiei după un efort fizic.

2. 2. Parcurgerea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului prin dezvoltarea calităţilor motrice debază

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea segmentelor corpului şi adoptarea poziţiei corecte a acestora în situaţii statice şi dinamice
   2.2. conştientizarea realizării unui complex de exerciţii pentru dezvoltarea fizică	– exerciţii pentru fiecare segment al corpului: dezvoltarea mobilităţii, supleţei şi forţei membrelor superioare, inferioare, a trunchiului, a musculaturii abdominale.
   2.3. executarea de exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază

   • – exerciţii de identificare a segmentelor corpului;

   • – adoptări de poziţii de bază: stând, stând depărtat, ghemuit, pe genunchi, şezând, culcat;

   • – mişcări ale capului, braţelor, picioarelor, trunchiului;

   • – jocuri.

   • – exerciţii de dezvoltare a calităţilor motrice de bază: viteză, îndemânare, rezistenţă şi forţă;

   • – jocuri dinamice.

3. 3. Dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ-utilitare

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. însuşirea mecanismului de bază al deprinderilor necesare desfăşurării activităţilor sportive
   3.2. însuşirea mecanismului de bază al deprinderilor aplicativ-utilitare

   • – exerciţii de mers: obişnuit, pe vârfuri, pe călcâie;

   • – variante de alergare;

   • – variante de sărituri: de pe loc, cu deplasare înainte, înapoi;

   • – exerciţii de aruncare şi de prindere a mingii, cu două mâini de la piept;

   • – jocuri.

   • – exersări în relaţie cu alte deprinderi;

   • – exerciţii libere de urcare şi coborâre pe scări;

   • – transportul unor obiecte de volum şi greutate diferită;

   • – exerciţii de echilibru – mers pe un culoar marcat, cu braţele întinse lateral;

   • – jocuri care solicită deprinderi motrice.

4. 4. Dezvoltarea spiritului de echipă, a colaborării, prin conştientizarea şi respectarea sistemului dereguli acceptate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. cunoaşterea şi respectarea regulilor de organizare şi desfăşurare a activităţilor sportive
   4.2. manifestarea spiritului de echipă	– jocuri individuale şi pe echipe.

   • – activităţi în diferite formaţii de lucru;

   • – jocuri de mişcare pe echipe.

   NIVELUL V

   OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   1. 1. Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor/elevilor

      Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
      1.1. aplicarea măsurilor adecvate pentru menţinerea stării de sănătate	organismului.
      1.2. respectarea regulilor igienico-sanitare în funcţie de anotimp şi de locul de desfăşurare a activităţii	– activităţi practice desfăşurate în condiţii de mediu variate.
      1.3. adoptarea unui comportament care să asigure prevenirea producerii unor accidente în timpul activităţilor sportive	– exerciţii de respectare a regulilor de prevenire a accidentelor ce pot surveni în desfăşurarea activităţilor sportive.

      • – exemple de măsuri adecvate, luate pentru menţinerea stării de sănătate;

      • – exerciţii de stabilire a unui program echilibrat de activitate zilnică şi săptămânală;

      • – exerciţii de utilizare a procedurilor de călire a

   2. 2. Parcurgerea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului prin dezvoltarea calităţilor motricede bază

      Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
      2.1. adoptarea poziţiei corecte a coloanei vertebrale şi ale segmentelor corpului în raport cu aceasta, în situaţii statice şi dinamice
      2.2. executarea unui complex de exerciţii de dezvoltare fizică	– exerciţii de mobilitate şi de stabilitate a principalelor articulaţii.
      2.3. exersarea calităţilor motrice de bază

      • – exerciţii de execuţie a poziţiilor, după modelul demonstrat;

      • – exerciţii selective pentru dezvoltarea fiecărui segment al corpului;

      • – exerciţii pentru formarea reflexului de menţinere a posturii corecte;

      • – jocuri.

      • – exerciţii de exersare a calităţilor motrice de bază: viteză, îndemânare, rezistenţă, forţă;

      • – jocuri dinamice;

      • – ştafete.

   3. 3. Dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ-utilitare

      Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
      3.1. perfecţionarea deprinderilor motrice de bază
      3.2. perfecţionarea deprinderilor aplicativ- utilitare, prin folosirea lor în activităţi motrice complexe
      3.3. executarea de exerciţii fizice potrivit posibilităţilor individuale, în condiţii diverse

      • – exersări parţiale şi globale ale mersului, alergării, săriturii, aruncării-prinderii;

      • – jocuri;

      • – ştafete.

      • – exersări ale deprinderilor aplicativ-utilitare: echilibru, târâre, căţărare, escaladare, tracţiune, împingere, transport de greutăţi;

      • – jocuri care solicită deprinderi motrice.

      • – exerciţii fizice executate în condiţii diverse;

      • – jocuri;

      • – ştafete.

   4. 4. Dezvoltarea spiritului de echipă, a colaborării, prin conştientizarea şi respectarea sistemuluide reguli acceptate

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. aplicarea regulilor cunoscute în desfăşurarea activităţilor motrice	– exerciţii de aplicare, în condiţii concrete de activitate motrică, a regulilor stabilite.
4.2. manifestarea iniţiativei de colaborare cu colegii, pe parcursul activităţilor practice	– activităţi practice de exersare; – jocuri; – ştafete; – întreceri.

NIVELUL VI

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate a copiilor/elevilor

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. respectarea regulilor de igienă personală şi colectivă şi pe cele specifice efortului	refacere după efort.
   1.2. prevenirea producerii unor accidente în procesul de exersare	– exersări în condiţiile respectării integrale a regulilor stabilite.

   • – aplicaţii practice ale regulilor de igienă personală şi colectivă;

   • – exerciţii de reglare a respiraţiei, de relaxare şi de

2. 2. Parcurgerea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului prin dezvoltarea calităţilor motricede bază

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. executarea de complexe de exerciţii libere şi cu obiecte specifice
   2.2. dezvoltarea rezistenţei şi a vitezei

   • – complexe de exerciţii pentru dezvoltarea fizică armonioasă a corpului, libere sau cu obiecte specifice;

   • – exerciţii localizate la nivelul principalelor regiuni musculare;

   • – exerciţii analitice cu creşterea gradului de complexitate;

   • – jocuri dinamice;

   • – ştafete.

   • – exerciţii de alergare de durată, în tempo moderat şi uniform;

   • – exerciţii de alergare de viteză, în linie dreaptă;

   • – jocuri dinamice;

   • – ştafete.

3. 3. Dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ-utilitare

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. aplicarea în activităţi practice a deprinderilor motrice de bază şi pe cele utilitar-aplicative
   3.2. selectarea de activităţi pentru valorificarea calităţilor şi deprinderilor însuşite	– exerciţii de identificare de activităţi variate în care pot fi valorificate calităţile şi deprinderile însuşite.
   3.3. formarea deprinderii de practicare constantă a exerciţiilor fizice, în funcţie de interesele şi posibilităţile proprii	– exersări independente, individuale şi pe grupe pe parcursul activităţilor.

   • – exersări ale deprinderilor însuşite în condiţii variabile;

   • – întreceri sub formă de ştafete;

   • – parcursuri aplicative.

4. 4. Dezvoltarea spiritului de echipă, a colaborării, prin conştientizarea şi respectarea sistemuluide reguli acceptate

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. adaptarea comportamentului în relaţia cu partenerii şi cu adversarii, în funcţie de regulile stabilite	– întreceri cu parteneri de nivele competitive variate.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII (niv. IV-VI)

1. 1. Elemente de organizare a activităţii practice sportive

   •  Formaţii de adunare (în linie pe un rând/pe două rânduri)

   •  Formaţii de deplasare în coloană câte unul şi câte doi

   •  Poziţiile de drepţi şi pe loc repaus

   •  Întoarceri la dreapta/stânga de pe loc

   •  Pornire şi oprire din mers

   •  Formarea şi strângerea coloanei de gimnastică

2. 2. Elemente ale dezvoltării fizice armonioase

   •  Postura corectă în poziţii şi acţiuni motrice variate

   •  Poziţiile de bază: stând, stând depărtat, stând ghemuit, pe genunchi, şezând, culcat

   •  Poziţii şi mişcări specifice segmentelor corpului: cap-gât, braţe, picioare, trunchi

   •  Complexe de dezvoltare fizică cu/fără obiecte portative

   •  Exerciţii corective pentru atitudini deficiente (cu/fără obiecte de sprijin)

   •  Educarea actului respirator, reglarea respiraţiei în efort

3. 3. Calităţi motrice de bază

   •  Viteza (viteză de reacţie la stimuli vizuali, auditivi şi tactili, viteză de execuţie în acţiuni motrice complexe, viteză de deplasare)

   •  Îndemânarea (coordonarea acţiunilor motrice în acţiunile segmentelor corpului, în manevrarea de obiecte, în relaţiile motrice de colaborare cu partenerii)

   •  Rezistenţa (rezistenţă generală la eforturi aerobe, rezistenţă musculară locală)

   •  Forţa (exerciţii dinamice segmentare, cu învingerea greutăţii propriului corp)

   •  Mobilitate şi stabilitate articulară

4. 4. Deprinderi motrice de bază

   •  Mers şi variante de mers (pe vârfuri, pe călcâie, ghemuit, cu ridicarea coapsei la piept, mers cu schimbarea direcţiei de deplasare, mers cu purtare de obiecte)

   •  Alergare şi variante de alergare (alergare şerpuită, alergare cu pendularea gambei înapoi, alergare laterală cu pas adăugat, alergare cu diferite sarcini: opriri, ocoliri, întoarceri, alergare cu accelerare, alergare cu transport de obiecte)

   •  Săritură (sărituri în adâncime de pe suprafeţe înălţate, săritură cu desprindere de pe un picior şi de pe ambele picioare, sărituri cu deplasare: înainte, înapoi, săritura la coardă, săritura în lungime de pe loc, pasul săltat)

   •  Aruncare şi prindere de pe loc şi din deplasare (aruncări lansate, azvârlire, aruncare la ţintă, aruncare la distanţă, aruncare la partener, prinderi în sus, prinderi în podea, prinderi cu două mâini)

5. 5. Deprinderi motrice utilitar-aplicative

   •  Echilibrul (deplasări în echilibru pe suprafeţe înguste şi înălţate, deplasări în echilibru cu purtare şi păşire peste obstacole)

   •  Târâre (târâre joasă şi laterală, târâre pe sub obstacole cu/fără obiecte)

   •  Căţărare (căţărare pe scară fixă şi pe banca înclinată)

   •  Escaladare (escaladare cu apucare, sprijin şi păşire peste obstacol)

   •  Tracţiune (pe perechi)

   •  Împingere (împingerea de obiecte, individual şi pe perechi, împingere reciprocă între parteneri, cu/fără obiecte, împingeri reciproce din şezând spate în spate)

   •  Transport (transport de obiecte)

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Educaţie fizică şi activităţi sportive

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 17

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„ABILITARE MANUALĂ”

Nivelele IV – V (Cls. I – IV)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Disciplina Abilitare manuală urmăreşte stimularea forţelor care dezvoltă o inteligenţă vie şi sănătoasă şi duce la maturizarea personalităţii copilului/elevului.

Relaţia dintre domeniul capului şi al membrelor este spaţiul afectiv al sentimentului. Aici se face posibilă pe de o parte, perceperea senzorială a materialelor şi a proceselor, care creează o viaţă diferenţiată a simţirii, iar pe de alta, experienţa estetico-artistică, ce transformă acele sentimente în baza judecăţii sănătoase.

Activităţile manuale trebuie integrate în întregul curriculum şi nu separate de conţinuturile şi scopurile diferitelor discipline de învăţământ. Astfel, fiecare activitate manuală trebuie trăită în context şi legată de componentele de viaţă.

În cadrul activităţilor de abilitare manuală, copiii/elevii îşi dezvoltă spiritul de observaţie şi învaţă să reproducă ceea ce văd sau simt. Ei îşi dezvoltă o mai bună coordonare şi îşi îmbunătăţesc motricitatea fină prin modelaj, îndoire, înşiruire, rupere, legare etc.

În elaborarea programei de Abilitare manuală s-au avut în vedere următoarele aspecte:

•  dezvoltarea abilităţii de lucru cu diferite materiale şi cu instrumentele/uneltele adecvate;

•  însuşirea unor tehnici de lucru (pliere, taiere, asamblare, lipire etc.);

•  formarea priceperilor şi însuşirea cunoştinţelor pentru realizarea de lucrări gospodăreşti şi de grădinărit;

•  realizarea unor produse de utilitate practică;

•  stimularea copiilor pentru folosirea simţurilor, pentru dobândirea siguranţei şi a independenţei în acţiunile proprii;

•  educarea comportamentului social prin lucrări colective şi de întrajutorare în lucru;

•  dezvoltarea simţului artistic;

•  educarea respectului pentru natură;

•  cultivarea respectului pentru muncă;

•  pregătirea pentru viaţa profesională.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Însuşirea mişcărilor fundamentale de lucru cu scopul utilizării diverselor materiale şiinstrumente

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. formarea şi dezvoltarea gesturilor manuale fundamentale	şnuruire / tăiere / înnodare / îmbinare / împletire.
   1.2. explorarea diverselor obiecte şi materiale din mediul înconjurător	(mărime, formă, culoare, duritate, dimensiuni, transparenţă, textură etc.).
   1.3. recunoaşterea proprietăţilor diferitelor materiale specifice activităţilor de abilitare manuală	lor.

   • – jocuri didactice pentru organizarea perceptivă şi orientarea în câmpul perceptiv;

   • – exerciţii de dezvoltare a motricităţii fine şi a preciziei mişcărilor;

   • – exerciţii pentru învăţarea gestului liniar, rectiliniu, rotativ etc.;

   • – exerciţii elementare de rupere / lipire / îndoire / modelare / bobinare / răsucire / mulare / înşirare /

   • – exerciţii de observare a obiectelor din natură (frunze, petale, seminţe, rădăcini, crengi, conuri, crenguţe de brad, fructe uscate, coji de fructe, petale, flori, ghinde, castane, paie, scoarţe de arbori, pietre, nisip, scoici etc.);

   • – exerciţii de descriere a proprietăţilor obiectelor

   • – exerciţii de recunoaştere a diverselor materiale (lână, hârtie, vopsele, ceară etc.), după proprietăţile lor;

   • – exerciţii de recunoaştere a diverselor instrumente (pensulă, pahar, lipici, planşete etc.), după utilizările

2. 2. Manipularea diverselor instrumente şi materiale de lucru în vederea confecţionării unorproduse simple şi utile

   Obiective de referinţă		Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea instrumentelor specifice prelucrării materialelor		– exerciţii de recunoaştere a diverselor instrumente (pensulă, pahar, lipici, planşete etc.) şi a utilităţii acestora în activitatea practică.
   2.2. identificarea materialelor de utilizate în activitatea practică	lucru	şi păstrarea frunzelor, florilor, vopsirea, scărmănarea lânii etc.).
   2.3. manipularea instrumentelor materialelor de lucru cunoscute	şi a	– exerciţii de manipulare materialelor de lucru.	a	instrumentelor	şi	a

   • – exerciţii practice de recunoaştere şi individualizare a materialelor (lână, hârtie, vopsele, ceară, seminţe, frunze, rădăcini, crenguţe, flori etc.);

   • – activităţi simple de prelucrare a materialelor (presarea

   2.4. confecţionarea unor lucrări din materiale diverse (lână, hârtie, plastilină)
   2.5. confecţionarea unor lucrări folosind materiale din natură	– lucrări realizate cu ajutorul materialelor din natură: flori, frunze, paie de grâu, trestie, seminţe, flori presate etc.
   2.6. realizarea unor lucrări prilejuite de sărbătorile de peste an

   • – exerciţii de răsucire a unui fir de lână;

   • – împletituri simple pe degete (lănţişoare, noduri);

   • – tablouri din lână colorată;

   • – exerciţii de aplicare a unor tehnici de lucru simple din hârtie (îndoire, pliere, tăiere, lipire, asamblare etc.);

   • – tablouri simple prin suprapunere de straturi de hârtie transparentă;

   • – lucrări tematice în funcţie de anotimp.

   • – bentiţe, cordoane;

   • – tablouri;

   • – felicitări, invitaţii;

   • – obiecte ornamentale.

3. 3. Asumarea responsabilităţilor pentru activităţile practice realizate şi pentru protejareamediului înconjurător

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. finalizarea unui produs, cu sau fără ajutor	– produse realizate din diferite materiale, cu sau fără ajutor.
3.2. participarea la realizarea şi întreţinerea curăţeniei în sala de clasă	– activităţi în sala de clasă, în timpul şi după realizarea lucrărilor; – activităţi gospodăreşti elementare: spălarea obiectelor utilizate, sortarea şi aranjarea lor.
3.3. participarea la întreţinerea curăţeniei în mediul apropiat	– activităţi practice pentru realizarea şi întreţinerea curăţeniei în mediul apropiat.

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Însuşirea mişcărilor fundamentale de lucru cu scopul utilizării diverselor materiale şiinstrumente

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. automatizarea gesturilor manuale fundamentale
   1.2. explorarea diverselor obiecte şi materiale din mediul înconjurător	transparenţă, textură etc.).
   1.3. recunoaşterea proprietăţilor diferitelor materiale specifice activităţilor de abilitare manuală	– exerciţii de recunoaştere a proprietăţilor diverselor materiale şi instrumente specifice (andrele, fir de lână, fir de melană, etamină, ac etc.).

   • – jocuri didactice pentru organizarea spaţială;

   • – exerciţii de dezvoltare a motricităţii fine şi a preciziei mişcărilor;

   • – exerciţii de obţinere a unor colaje prin combinarea diferitelor materiale.

   • – exerciţii de observare a obiectelor şi instrumentelor de lucru (andrele, fir de lână, fir de melană, etamină, ac etc.);

   • – exerciţii de descriere a proprietăţilor obiectelor (mărime, formă, culoare, duritate, dimensiuni,

2. 2. Manipularea diverselor instrumente şi materiale de lucru în vederea confecţionării unorproduse simple şi utile

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea materialelor de lucru utilizate în activitatea practică	– exerciţii practice de recunoaştere şi individualizare a materialelor (fir de lână, fir de melană, etamină etc.).
   2.2. recunoaşterea şi folosirea unor operaţii simple de lucru cu materiale naturale
   2.3. realizarea unor lucrări din diverse materiale

   • – activităţi de: împletire a lânii, pâslire a lânii, toarcere a lânii cu mâna;

   • – exerciţii de ornamentare a unor obiecte textile;

   • – exerciţii de umplere cu lână a diverselor figurine confecţionate din pâslă.

   • – exerciţii de răsucire, înnodare, împletire, coasere etc., cu fir de lână sau melană,

   • – tablouri din lână colorată cu temă dată;

   • – lucrări prin tehnica origami;

   • – tablouri realizate prin decupaje şi suprapunerea unor straturi de hârtie transparentă;

   • – macheta unei case (hârtie sau plastilină);

   • – figurine realizate din plastilină sau ceară, ce pot reprezenta păsări, animale, lumânări ornamentale, forme de relief etc.

   2.4. realizarea unor lucrări cu materiale din natură
   2.5. realizarea unor lucrări prilejuite de	– globuri de Crăciun;
   sărbătorile de peste an	– felicitări;
   	– măşti pentru carnaval;
   	– mărţişoare.

   • – obiecte decorative pentru amenajarea colţului anotimpului;

   • – brăţări, bentiţe, cordoane etc.;

   • – tablouri, cu diferite tematici;

   • – felicitări, invitaţii.

3. 3. Asumarea responsabilităţilor pentru activităţile practice realizate şi pentru protejarea mediuluiînconjurător

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
3.1. finalizarea unui produs şi evaluarea lui	– produse realizate din diferite materiale; – aprecieri ale lucrărilor colegilor şi autoaprecierea propriei lucrări; – miniexpoziţii cu produsele finite realizate.
3.2. asumarea responsabilităţilor în cadrul unei echipe de lucru	– repartizări ale responsabilităţilor în funcţie de activitatea desfăşurată, precum şi de interesele şi aptitudinile individuale.
3.3. participarea la realizarea şi întreţinerea curăţeniei în sala de clasă şi în mediul apropiat	– activităţi practice pentru realizarea şi întreţinerea curăţeniei în sala de clasă şi în mediul apropiat.
3.4. formarea şi exersarea deprinderilor simple de îngrijire a plantelor şi animalelor	– activităţi simple de îngrijire a plantelor (plantare, stropire, curăţare, recoltare etc.); – activităţi de recoltare a plantelor medicinale; – activităţi simple de îngrijire a animalelor de casă (identificare, hrănire adecvată, îngrijire etc.); – vizite la livezi/ferme, grădini botanice, zoologice.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII (niv. IV-V)

1. 1. Lucrări din materiale din natură (fructe uscate, coji de fructe, frunze, petale, flori, ghinde, conuri, castane, seminţe, paie, crengi, scoarţe de arbori, rădăcini, pietre, nisip, scoici etc)

   •  Colaje tematice

   •  Obiecte decorative

   •  Felicitări tematice

   •  Mărţişoare

   •  Tablouri tematice

2. 2. Lucrări din fire de lână şi material textil

   •  Obiecte decorative

   •  Tablouri tematice

   •  Păpuşi şi marionete

   •  Covoraşe

   •  Săculeţe

   •  Tricotaje

3. 3. Lucrări din hârtie

   •  Colaje

   •  Măşti pentru Carnaval

   •  Teme realizate prin tehnica Origami

   •  Rame foto

   •  Felicitări tematice

   •  Tablouri tematice

   •  Ornamente pentru pomul de iarnă

4. 4. Modelaj (plastilină, ceară, aluat)

   •  Obiecte decorative

   •  Mărţişoare

   •  Figurine (animale, plante, forme de relief, litere, cifre etc)

5. 5. Activităţi gospodăreşti

6. 6. Activităţi de grădinărit

7. 7. Activităţi de îngrijire a animalelor

SUGESTII METODICE (niv. IV-V)

În clasa întâi orele de abilitare manuală încep cu învăţarea mânuirii instrumentelor şi a materialelor de lucru specifice.

Prima acţiune a copiilor/elevilor în cadrul acestei discipline este lucrul cu firul de lână. Acesta poate începe printr-o poveste despre un loc deosebit de unde vin sau se duc firele şi prin câteva versuri pentru însoţirea activităţilor.

Toarcerea firului de lână, realizarea de fire răsucite, împletiturile simple pe degete, urmate de realizarea de bucle şi noduri, umplerea cu lână a figurinelor sau realizarea de tablouri tematice cu lână fac doar o parte obiectul activităţilor de abilitare manuală.

La învăţarea tricotatului se poate introduce gestul de punere a ochiurilor printr-o poveste sau un vers semnificativ, care-l poate ajuta pe copil atunci când lucrează singur.

O altă activitate, croşetatul, pune accent pe o singură mână în loc de două. Echilibrul este diferit, deşi ambele mâini sunt ocupate. Este nevoie de o concentrare nouă, mai intensă. Aceasta este o altă activitate ritmică, repetitivă cu mâinile, care întăreşte voinţa şi aduce limpezime în gândire.

Învăţarea cusutului este o altă activitate importantă care necesită multă răbdare şi mai ales multă atenţie. În funcţie de posibilităţile fizice ale copiilor se pot realiza diferite obiecte (şerveţele, semne de carte sau doar simple exerciţii de coasere pe o bucată mare de etamină). Este potrivit să se înceapă cu o lucrare mai mare, care să le ofere copiilor posibilitatea coaserii pe o perioadă mai lungă de timp.

Lucrările realizate cu materiale din natură, lucrările din hârtie, modelajul în ceară, activităţile gospodăreşti, precum şi cele de grădinărit sunt o altă categorie de activităţi realizate în cadrul disciplinei de abilitare manuală. În alegerea tematicii se are foarte mult în vedere anotimpul, sărbătorile de peste an, evenimentele deosebite care au loc în şcoală (carnaval, expoziţii etc.).

Pentru desfăşurarea orelor se poate folosi un vers, în care se regăseşte ideea de semnificaţie a mâinilor şi a muncii. La sfârşitul orelor se poate spune o poveste, pentru a linişti clasa şi a încheia cu sens activitatea de creaţie.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Abilitare manuală

Nivelele IV – V (Cls. I – IV)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Loredana Stan – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Mironică Golăşie – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 18

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„ACTIVITĂŢI DE PRE – PROFESIONALIZARE / MEŞTEŞUGURI”

Nivelele V – VI (Cls. V – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

Disciplina Activităţi de preprofesionalizare / meşteşuguri pregăteşte copilul/elevul cu deficienţă, în timp, în vederea dobândirii unor abilităţi practice necesare pentru a trece treptat în activitatea de profesionalizare, permiţând astfel orientarea profesională şi inserţia socială a tinerilor absolvenţi.

Acum, activităţile devin mai complexe, necesită mai multă atenţie şi precizie, iar cel mai important pentru elevi este exemplul personal, experimentarea de către cadrul didactic a tuturor lucrărilor pentru a întări convingerea copilului că ceea ce urmează să facă este practic, util şi poate fi realizat.

În elaborarea curriculum-ului s-au fost avut în vedere următoarele aspecte:

•  dezvoltarea abilităţii de lucru cu diferite materiale şi cu instrumentele/uneltele adecvate;

•  însuşirea unor tehnici de lucru;

•  formarea priceperilor şi însuşirea cunoştinţelor pentru realizarea de lucrări gospodăreşti şi de grădinărit;

•  realizarea unor produse de utilitate practică;

•  stimularea copiilor pentru folosirea simţurilor, pentru dobândirea siguranţei şi a independenţei în acţiunile proprii;

•  educarea comportamentului social prin lucrări colective şi de întrajutorare în lucru;

•  cultivarea respectului pentru muncă;

•  pregătirea pentru viaţa profesională.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL V

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Manipularea diverselor materiale şi instrumente de lucru

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. identificarea şi numirea materialelor de lucru utilizate în activitatea manuală	– exerciţii de familiarizare cu principalele materiale şi instrumente de lucru.
   1.2. efectuarea unor operaţii simple de lucru

   • – exerciţii pentru dezvoltarea motricităţii manuale;

   • – operaţii simple de coasere;

   • – exerciţii de ornamentare a unor obiecte textile;

   • – exerciţii de umplere cu lână, nisip sau seminţe a figurinelor din pâslă;

   • – exerciţii de pregătire a lutului.

2. 2. Confecţionarea şi evaluarea unor produse practice şi utile

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. cunoaşterea şi respectarea etapelor procesului tehnologic
   2.2. confecţionarea şi evaluarea unor lucrări din materiale diverse	puncte de ornamentaţie.
   2.3. realizarea unor lucrări prilejuite de sărbătorile de peste an	– obiecte ornamentale cu ajutorul unor materiale naturale sau sintetice, realizate în

   • – exerciţii practice de ordonare a etapelor unei activităţi;

   • – exerciţii de selectare a unor materiale conform sarcinii de lucru;

   • – activităţi gospodăreşti;

   • – activităţi de grădinărit;

   • – activităţi de îngrijire a animalelor;

   • – activităţi simple de ambalare a unor produse.

   • – exerciţii de umplere cu lână a unor figurine;

   • – tablouri din lână colorată cu temă dată;

   • – exerciţii de realizare a unor obiecte prin tehnica origami: broscuţe, păsări, flori etc.;

   • – macheta unei căsuţe;

   • – exerciţii de modelare (ceară sau lut) a unor grupuri de animale, oameni şi a unor forme de construcţii, avându-se în vedere cele trei perspective: faţă, spate, lateral;

   • – exerciţii de răsucire a firelor, înnodare, împletire, tors etc.;

   • – exerciţii de realizare a unui cordon, din ochiuri, cu croşeta;

   • – exerciţii de urmărire a unei linii drepte (imaginare) prin împunsături şi alcătuirea unui tiv;

   • – exerciţii de coasere cu diferite tipuri de

   	preajma sărbătorilor.
   2.4. evaluarea rezultatelor activităţii	– exerciţii de indicare a utilităţii obiectelor realizate după diverse criterii (necesitate, utilitate, eficienţă).

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în grup şi asumarea responsabilităţilor pentru activităţilerealizate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. organizarea spaţiului de lucru
   3.2. participarea la realizarea şi la întreţinerea curăţeniei spaţiului în care se desfăşoară activitatea	– activităţi gospodăreşti elementare: spălarea obiectelor utilizate, sortarea şi aranjarea lor.
   3.3. exersarea spiritului de întrajutorare în cadrul grupului
   3.4. evaluarea aportului propriu în realizarea produselor	– expoziţii cu produsele realizate.
   3.5. formarea şi exersarea deprinderilor de îngrijire a mediului înconjurător

   • – exerciţii de pregătire a spaţiului de lucru;

   • – exerciţii de debarasare a spaţiului de lucru.

   • – roluri în cadrul grupului în funcţie de particularităţile psihoindividuale (un elev realizează etapele mai uşoare, în timp ce altul şi le asumă pe cele mai complicate);

   • – exerciţii de respectare a normelor de cooperare în grup.

   • – activităţi de îngrijire şi de recoltare a plantelor;

   • – activităţi de îngrijire a animalelor de casă (identificare, hrănire adecvată, îngrijire etc.);

   • – vizite la livezi/ferme, grădini botanice, zoologice.

4. 4. Diversificarea modalităţilor de rezolvare a situaţiilor practice şi de viaţă

Obiective de referinţă				Exemple de activităţi de învăţare
4.1. cunoaşterea utilităţilor diverselor produse	multiple		a	– activităţi de cunoaştere a utilităţii diferitelor obiecte ce pot fi realizate.
4.2. realizarea unor produse funcţie de nevoi	simple	în		– obiecte utilitare şi de uz personal; – exerciţii de utilizare a produselor sau a activităţilor realizate.
4.3. valorificarea produselor realizate				– expoziţii cu vânzare în cadrul instituţiei sau în afara ei.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 8. Lucrări din materiale din natură (fructe uscate, coji de fructe, frunze, petale, flori, ghinde, conuri, castane, seminţe, paie, crengi, scoarţe de arbori, rădăcini, pietre, nisip, scoici etc.)

   •  Colaje tematice

   •  Obiecte decorative

   •  Felicitări tematice

   •  Mărţişoare

   •  Tablouri tematice

2. 9. Lucrări din fire de lână şi material textil

   •  Obiecte decorative

   •  Tablouri tematice

   •  Păpuşi şi marionete

   •  Covoraşe

   •  Săculeţe

   •  Tricotaje

3. 10. Lucrări din hârtie

   •  Colaje

   •  Măşti pentru Carnaval

   •  Teme realizate prin tehnica Origami

   •  Rame foto

   •  Felicitări tematice

   •  Tablouri tematice

   •  Ornamente pentru pomul de iarnă

4. 11. Modelaj (ceară, lut)

   •  Obiecte decorative

   •  Mărţişoare

   •  Figurine (animale, plante, forme de relief etc)

5. 12. Cusut, tricotat

   •  Obiecte decorative (şerveţele, fulare etc.)

6. 13. Activităţi gospodăreşti

7. 14. Activităţi de grădinărit

8. 15. Activităţi de îngrijire a animalelor

NIVELUL VI

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Manipularea diverselor materiale şi instrumente de lucru

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. descrierea materialelor şi a instrumentelor de lucru utilizate în activitatea manuală	– exerciţii de numire şi de descriere a principalelor instrumente şi materiale de lucru utilizate în activitatea manuală.
   1.2. cunoaşterea utilităţii materialelor şi a instrumentelor în procesul muncii	– exerciţii de utilizare a materialelor şi a instrumentelor de lucru.

2. 2. Confecţionarea şi evaluarea unor produse practice şi utile

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. realizarea unor produse din materiale diverse
   2.2. realizarea unor acţiuni simple pentru igiena şi alimentaţia personală	salate de fructe).
   2.3. evaluarea rezultatelor activităţii după diverse criterii

   • – obiecte din lână, hârtie, lut, în funcţie de diferite tematici (sărbători, anotimpuri, evenimente organizate în şcoală);

   • – obiecte, mai mici sau mai mari, cu utilitate practică (fulare, feţe de masă, şerveţele etc.);

   • – exerciţii de desenare a şablonului şi a tiparului necesar, decuparea componentelor, asamblarea prin însăilare, apoi prin cusătură fixă);

   • – activităţi de iniţiere şi formare de deprinderi de utilizare a războiului de ţesut, precum şi a maşinii de cusut;

   • – activităţi de şmirgheluire a unor bucăţi de lemn brute sau a unor obiecte realizate din lemn;

   • – exerciţii de desenare a şablonului şi a tiparului necesare pentru confecţionarea unui produs din lemn;

   • – activităţi de realizare a unor obiecte utilizând trusa de traforaj;

   • – activităţi de decupare a detaliilor şi de asamblare a părţilor componente ale produsului.

   • – activităţi de spălat/călcat a unor obiecte mici;

   • – activităţi de ordonare şi aranjare a unor obiecte personale;

   • – activităţi de sortare/curăţare a fructelor legumelor, diverselor alimente;

   • – activităţi de asociere a unor alimente (salate de legume,

   • – evaluări şi autoevaluări ale obiectelor realizate;

   • – expoziţii cu sau fără vânzare a produselor realizate.

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în grup şi asumarea responsabilităţilor pentru activităţilerealizate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. participarea la realizarea şi la întreţinerea curăţeniei în spaţiul de activitate	– exerciţii de menţinere a ordinii şi a curăţeniei la locul desfăşurării activităţii.
   3.2. asumarea de responsabilităţi în activităţile de grup şi executarea în cadrul grupului a sarcinilor care îi revin
   3.3. conştientizarea necesităţii aportului propriu în realizarea produselor	– expoziţii cu produsele realizate.
   3.4. exersarea unor deprinderi gospodăreşti
   3.5. exersarea deprinderilor de îngrijire a mediului înconjurător

   • – exerciţii de identificare a conţinutului activităţilor ce urmează să se desfăşoare;

   • – dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă, în funcţie de posibilităţile individuale;

   • – discuţii privind abordarea problemelor ce apar pe parcursul desfăşurării activităţilor.

   • – activităţi de aranjarea şi decorare a mesei;

   • – drumeţii;

   • – excursii.

   • – activităţi de cultivare a pământului, de îngrijire a plantelor şi de recoltarea acestora;

   • – activităţi de îngrijire a animalelor de casă (identificare, hrănire adecvată, îngrijire etc.);

   • – vizite la livezi/ferme, grădini botanice, zoologice.

4. 4. Diversificarea modalităţilor de rezolvare a situaţiilor practice şi de viaţă

Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
4.1. exercitarea în practica social-utilă a cunoştinţelor învăţate	– activităţi de realizare a unor produse, ţinând cont de cunoştinţele însuşite.
4.2. rezolvarea unor probleme practice din realitatea cotidiană, utilizând tehnicile învăţate	– exerciţii de reparare a unor obiecte; – lucrări de întreţinere a rechizitelor şcolare, a mobilierului clasei etc.
4.3. construirea unor produse simple în funcţie de nevoi şi valorificarea produselor realizate	– obiecte utilitare şi de uz personal; – expoziţii cu vânzare.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. 1. Lucrări din materiale din natură, fire de lână, material textil, hârtie, ceară, lut

   •  Obiecte realizate în funcţie de anotimpuri, sărbători şi evenimente (măşti pentru Carnaval, felicitări tematice, ornamente pentru pomul de iarnă, mărţişoare etc.)

   •  Obiecte de uz personal (suport pentru creioane, cutii de diferite forme şi mărimi etc.)

   •  Obiecte de design interior (tablouri tematice, panouri decorative, colaje pentru sala de clasă,

     şcoală sau camera proprie etc.

   •  Teme realizate prin tehnica Origami, păpuşi şi marionete (lână), figurine (animale, plante, forme de relief etc.)

2. 2. Ţesut, croitorie, broderie

   •  Cusături decorative (puncte de cusături la alegere)

   •  Utilizarea războiului de ţesut şi a maşinii de cusut

   •  Noţiuni de croitorie: aşezarea şi fixarea tiparului pe material; trasarea conturului după şablon; decuparea după contur; asamblarea materialelor textile croite prin însăilare

   •  Săculeţe, semn de carte, covoraşe

   •  Obiecte de design vestimentar (şnur, batic, cravată, cordon etc.)

3. 3. Prelucrarea lemnului

   •  Materiale lemnoase

   •  Operaţii de pregătire, de prelucrare şi de finisare a bucăţilor din lemn

   •  Operaţii de îmbinare a componentelor produselor din lemn

   •  Produse din lemn (marionete, puzzle, jucării, obiecte decorative)

4. 4. Activităţi gospodăreşti

   •  Salate de legume, de fructe etc.

   •  Pregătire pentru drumeţie (aranjarea rucsacului, folosirea sacului de dormit, instalarea cortului etc.)

   •  Bucătăria ( vase şi ustensile), aranjarea şi decorarea mesei

5. 5. Activităţi de grădinărit şi de îngrijire a animalelor

   •  Creşterea plantelor

   •  Creşterea animalelor

   •  Valorificarea şi depozitarea produselor agricole şi a reziduurilor

   •  Îngrijirea animalelor de apartament / casă

SUGESTII METODICE (niv. V-VI)

Începând cu clasa a V-a copiii sunt gata să facă proiecte, să lucreze manual destul de bine şi să confecţioneze obiecte cât mai utile.

În cazul în care există posibilităţi şi interes, se pot realiza proiecte de genul realizării de păpuşilor din material textil, îmbrăcarea lor umplerea lor cu lână netoarsă şi alte operaţii atractive, care îl fac pe copil să descopere spaţiul tridimensional. Toate acestea pot fi finalizate într-o expoziţie care să cuprindă lucrările elevilor din întreaga clasă la sfârşitul de semestru sau cu ocazia unor evenimente din cadrul şcolii: serbările şcolare, carnavalul primăverii sau altele.

În clasele mai mari se va pune accent pe activitatea de tricotat, de data aceasta pentru a se realiza un obiect de îmbrăcăminte care să ia forma unei părţi a corpului. Tot acum se introduc şi noţiunile de croitorie şi de utilizare a războiului de ţesut.

Mai întâi vor crea un model, vor realiza modelul cu toate detaliile şi vor învăţa să folosească decupajele în diferite moduri. Vor studia modul în care modelele de lucru, pot potenţa aspectul hainei, dacă vor şti cum şi unde să fie plasate.

Un element deosebit de important în cadrul acestei discipline este prelucrarea lemnului. Această activitate începe cu studiul materialelor lemnoase (caracteristici ale lemnului), se continuă cu operaţiile de pregătire, de prelucrare şi de finisare a bucăţilor de lemn. În cadrul acestor activităţi se vor realiza diferite produse, cum ar fi: marionete, puzzle, jucării, obiecte decorative etc.

Lucrările din materiale naturale, din fire de lână şi materiale textile, din hârtie, activităţile gospodăreşti, de grădinărit şi de îngrijire a animalelor fac în continuare obiectul activităţilor de preprofesionalizare.

În cadrul acestor activităţi, cadrul didactic poate adapta materialele, tehnicile de lucru cât şi conţinutul, la specificul deficienţei, în funcţie de nevoile subiectului cu care lucrează. Astfel, explicaţiile trebuie să fie scurte şi concrete, pe sarcini uşoare, iar implicarea elevilor trebuie să se realizeze în toate etapele realizării unui produs în grup, în funcţie de posibilităţile fiecăruia.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Activităţi de preprofesionalizare / meşteşuguri

Nivelele V – VI (Cls. V – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Loredana Stan – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria
Mironică Golăşie – prof. psihopedagogie specială	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria

ANEXA 19

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

„CONSILIERE ŞI ORIENTARE”

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Învăţământ special

Bucureşti, 2008

NOTĂ DE PREZENTARE

De-a lungul şcolarizării toate disciplinele îşi asumă o parte din responsabilitatea privind dezvoltarea în plan personal, social şi profesional a elevilor, precum şi pentru achiziţionarea abilităţilor necesare integrării în societate. În cadrul Consilierii şi orientării preocuparea pentru cele trei arii de dezvoltare devine centrală, focalizarea pe acestea fiind evidentă.

Derularea activităţilor specifice ariei curriculare Consiliere şi orientare la clasele I – X are în vedere:

•  dezvoltarea abilităţilor necesare în viaţa socială;

•  nivelul de dezvoltare şi maturizare personală;

•  pregătirea elevilor pentru a face faţă integrării şcolare şi profesionale.

În cursul orelor de Consiliere şi orientare, elevii au posibilitatea de a exersa abilităţi de comunicare eficientă, de relaţionare, de învăţare şi de a deveni conştienţi de posibilitatea de transferare a acestora în contexte sociale diferite, prin dezvoltarea competenţelor care vor contribui ulterior la integrarea socială şi profesională.

Activităţile de învăţare sunt în acord cu obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă, ţinându-se seama de vârsta elevilor şi de stadiul lor de dezvoltare a personalităţii, cu atât mai mult cu cât în centrul atenţiei acestei programe stă copilul cu deficienţă severă, profundă sau asociată, care trebuie să aibă o anumită comportare civică, să se integreze în comunităţile lui apropiate (familia, rudele), dar şi în comunităţi mai largi ca: şcoala, locul natal etc., să facă faţă integrării profesionale.

OBIECTIVE CADRU

NIVELUL IV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   1.1. conştientizarea identităţii personale/individuale
   1.2. cunoaşterea componenţei familiei

   • – exerciţii de numire a prenumelui, numelui, vârstei şi sexului personal;

   • – exerciţii de identificare a unor aspecte legate de înfăţişarea fizică;

   • – exerciţii de numire a adresei personale;

   • – exerciţii de numire a localităţii unde se află şcoala;

   • – jocuri didactice;

   • – desene.

   • – exerciţii de numire a componenţei familiei (numele părinţilor, a fraţilor sau a surorilor);

   • – desenul familiei;

   • – jocuri de rol.

2. 2. Dezvoltarea abilităţilor de interrelaţionare în contexte variate

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   2.1. identificarea şi stăpânirea emoţiilor de bază apărute în contexte variate
   2.2. exersarea comportamentelor de cooperare în grup

   • – exerciţii de identificare a emoţiilor de bază apărute în situaţii variate;

   • – simulări;

   • – jocuri de rol;

   • – dramatizări.

   • – activităţi pe grupe;

   • – jocuri de echipă în care sunt create situaţii de cooperare/necooperare.

3. 3. Dezvoltarea abilităţilor de utilizare a informaţiilor în vederea integrării socio-profesionale

   Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
   3.1. familiarizarea cu situaţii noi, specifice activităţii şcolare	– exerciţii de identificare a ritmului unei zile: parte ritmică, oră de bază, poveste, activităţi artistice, servirea mesei, activităţi de după-amiază.

4. 4. Conştientizarea necesităţii stabilirii relaţiei cu mediul social prin comportamente dezirabile

   Obiective de referinţă					Exemple de activităţi de învăţare
   4.1. manifestarea persoană	grijii	faţă	de	propria

   • – exerciţii în vederea formării autonomiei personale;

   • – jocuri de rol.

   CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

   Autocunoaştere şi dezvoltare personală

   •  Autocunoaştere – date de identificare a persoanei: nume, prenume, aspecte legate de înfăţişarea fizică, vârstă, sex, adresă, membrii familiei

     Comunicare şi abilităţi sociale

   •  Recunoaşterea emoţiilor de bază

   •  Comportamente de cooperare în grup. Relaţiile cu colegii

     Utilizarea informaţiilor în integrarea socio-profesională

   •  Ritmul zilei

     Calitatea stilului de viaţă

   •  Formarea autonomiei personale

     NIVELUL V

     OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

     1. 1. Dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine

        Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
        1.1. recunoaşterea asemănărilor şi a deosebirilor dintre oameni	şcoli.
        1.2. identificarea propriilor interese
        1.3. formarea şi dezvoltarea abilităţilor pentru realizarea activităţilor şcolare şi extraşcolare
        1.4. cunoaşterea drepturilor şi a responsabilităţilor la şcoală, acasă, în comunitate	– exerciţii acestora.	de	stabilire	a	regulilor	clasei,	afişarea

        • – exerciţii de identificare a asemănărilor şi a deosebirilor, prin comparare cu ceilalţi şi cu personajele din poveşti;

        • – exerciţii de prezentare personală;

        • – jocuri de rol;

        • – desene;

        • – colaje;

        • – expoziţii de desene;

        • – participări la evenimente împreună cu copii din alte

        • – jocuri de rol;

        • – desene;

        • – excursii, vizite;

        • – participări la evenimente organizate în afara şcolii.

        • – excursii, vizite;

        • – expoziţii de desene.

     2. 2. Dezvoltarea abilităţilor de interrelaţionare în contexte variate

        Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
        2.1. exersarea abilităţilor de ascultare activă	– exerciţii pentru ascultare activă.	exersarea	elementelor	simple	de
        2.2. dezvoltarea relaţiilor de prietenie
        2.3. identificarea diferitelor roluri în cadrul grupului din perspectiva componentelor acestuia	– exersări a unor sarcini de grup în care se stabilesc roluri, reguli.

        • – discuţii de grup asupra modalităţilor de a-ţi face prieteni şi de a-i menţine;

        • – desene, colaje cu tema „Prietenul/prietena mea”.

     3. 3. Dezvoltarea abilităţilor de utilizare a informaţiilor în vederea integrării socio-profesionale

        Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
        3.1. descrierea activităţilor preferate
        3.2. realizarea de jocuri, activităţi în care se lucrează individual sau în echipă
        3.3. transferarea conţinutului achiziţiilor învăţării, în viaţa cotidiană

        • – desene, colaje cu tema: „Activitatea mea preferată”;

        • – descrieri ale activităţii preferate.

        • – discuţii de grup pornind de la situaţii reale sau texte adecvate pentru evidenţierea efectelor activităţilor individuale şi în echipă;

        • – discuţii cu părinţii şi cu membrii comunităţii despre lucrul individual şi cel în echipă.

        • – povestiri de situaţii din poveşti, filme, în care personajele utilizează calculele aritmetice sau scris- cititul;

        • – descrieri ale activităţii profesionale a părinţilor;

        • – discuţii de grup cu privire la situaţii din viaţa cotidiană în care sunt utilizate achiziţii dobândite în şcoală.

     4. 4. Conştientizarea necesităţii stabilirii relaţiei cu mediul social prin comportamente dezirabile

     Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
     4.1. diferenţierea comportamentelor sănătoase şi a comportamentelor de risc
     4.2. rezolvarea unor situaţii care solicită luarea unor decizii

     • – activităţi de grup prin care se dau exemple şi se discută comportamente sănătoase şi comportamente de risc, pe stradă, la şcoală, la joacă etc.;

     • – desene care să reflecte consecinţele unei decizii sau ale unui comportament.

     • – exerciţii de descriere a unor situaţii care solicită luarea unor decizii (incendii, inundaţii, cutremure, accidente rutiere);

     • – jocuri de rol.

     CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

     Autocunoaştere şi dezvoltare personală

   •  Unicitatea persoanei – diferenţe individuale, acceptarea şi respectarea diferenţelor individuale

   •  Diversitatea culturală şi etnică. De ce sunt oamenii diferiţi?

   •  Drepturi şi responsabilităţi. Respectarea regulilor, asumarea consecinţelor nerespectării acestora

   •  Interese şi abilităţi personale

     Comunicare şi abilităţi sociale

   •  Comunicarea – vorbire, ascultare, comportamente non-verbale

   •  Abilităţi sociale – Cum se dezvoltă relaţiile de prietenie? Modalităţi de a-ţi face prieteni şi de a-i menţine. Roluri în cadrul grupului

   •  Familia. Roluri în cadrul familiei. Relaţiile cu membri familiei

     Utilizarea informaţiilor în integrarea socio-profesională

   •  Surse de informaţii

   •  Cum învăţăm?

   •  Cunoştinţele dobândite în şcoală şi importanţa acestora în viaţă

   •  Activităţile individuale şi de echipă – avantaje şi dezavantaje

     Calitatea stilului de viaţă

   •  Modalităţi de promovare a unui comportament sănătos. Exemple de comportamente, diferenţa dintre un comportament sănătos şi un comportament de risc. Reguli de igienă.

   •  Reacţii la situaţii de risc sau de criză. Cum reacţionăm într-o situaţie de criză (incendii, accidente, inundaţii, cutremure) şi la cine apelăm pentru ajutor? (familie, medic, pompieri etc.)

     NIVELUL VI

     OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

     1. 1. Dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine

        Obiective de referinţă				Exemple de activităţi de învăţare
        1.1. receptarea reacţiilor celorlalţi faţă de propria persoană					respectării	spaţiului
        1.2. dovedirea încrederii în sine, în situaţii diferite
        1.3. observarea vârste	schimbărilor	la	diferite

        • – povestiri, discuţii pe tema personal şi a nevoii de intimitate;

        • – discuţii de caz.

        • – exerciţii de analiză a unor personaje, în situaţii diferite, prin prisma încrederii în sine;

        • – compuneri cu tema încrederii în sine şi a reuşitei;

        • – desene reprezentative.

        • – vizionări de filme care abordează tema trecerii de la o etapă de vârstă la alta;

        • – desene.

     2. 2. Dezvoltarea abilităţilor de interrelaţionare în contexte variate

        Obiective de referinţă	Exemple de activităţi de învăţare
        2.1. explicarea importanţei individuale şi sociale în diferite contexte	– exerciţii de identificare a situaţiilor în care este necesară responsabilitatea individuală şi socială.
        2.2. utilizarea tehnicilor de comunicare eficientă, în contexte variate din punct de vedere social şi cultural
        2.3. permanentizarea unui comportament dezirabil, de cooperare în grup

        • – exerciţii de ascultare activă;

        • – jocuri de rol;

        • – scenete.

        • – discuţii prin care se arată respect şi grijă pentru ceilalţi, în care se valorifică: texte, ilustraţii, fragmente din filme;

        • – jocuri de rol.

     3. 3. Dezvoltarea abilităţilor de utilizare a informaţiilor în vederea integrării socio-profesionale

        Obiective de referinţă			Exemple de activităţi de învăţare
        3.1. analizarea învăţării eficiente	factorilor	favorizanţi	– planuri personalizate discipline.	de	învăţare,	pentru	diferite
        3.2. identificarea schimbărilor activităţii umane, apărute în timp
        3.3. informarea privind diferite meserii şi ocupaţii			– vizite la diferite instituţii pentru familiarizarea cu ocupaţiile/locurile de muncă.
        3.4. prezentarea sarcinilor şi a responsabilităţilor asumate în activitatea preferată			în activităţile preferate.

        • – vizionări de filme;

        • – observări de ilustraţii;

        • – discuţii de grup cu membrii comunităţii, cu privire la evoluţia activităţilor umane, într-o anumită regiune.

        • – vizite în instituţii pentru familiarizarea cu diferite medii de lucru;

        • – jocuri de rol cu privire la sarcinile şi responsabilităţile,

     4. 4. Conştientizarea necesităţii stabilirii relaţiei cu mediul social prin comportamente dezirabile

     Obiective de referinţă				Exemple de activităţi de învăţare
     4.1. respectarea normelor în viaţa grupurilor de apartenenţă					respectării grup, în
     4.2. exersarea abilităţilor deciziilor, în contexte variate	de	luare	a

     • – jocuri de rol pe tema cunoaşterii şi diferitelor norme;

     • – exersări ale comportamentelor de conformitate cu anumite norme.

     • – jocuri de rol – exerciţii de luare de decizii în situaţii variate, relevante pentru activitatea proprie;

     • – exerciţii de luare de decizii în situaţii de risc sau de criză (incendii, inundaţii, accidente etc.).

     CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

     Autocunoaştere şi dezvoltare personală

   •  Spaţiul personal – nevoia de intimitate

   •  Încredere în sine şi reuşita personală

   •  Schimbare, creştere, dezvoltare. Caracteristicile diferitelor vârste

     Comunicare şi abilităţi sociale

   •  Comunicarea – Ce înseamnă comunicare eficientă. Abilităţi de comunicare

   •  Abilităţi sociale – Importanţa contribuţiei fiecărui membru al unui grup la activitatea grupului. Avantajele cooperării în grup

   •  Responsabilitatea individuală şi socială în şcoală, în familie şi în comunitate

     Utilizarea informaţiilor în integrarea socio-profesională

   •  Factorii favorizanţi/frenatori ai învăţării eficiente

   •  Evoluţia şi dezvoltarea ocupaţiilor

   •  Caracteristicile unei activităţi – sarcini, responsabilităţi, mediu de lucru, echipamente, orar

   •  Criterii de analiză şi de alegere a unei meserii

     Calitatea stilului de viaţă

   •  Apartenenţa la grup. Rolul grupului în formularea şi în realizarea opţiunilor personale

   •  Alegerea alternativei optime. Raportarea la normă (respectarea regulilor de circulaţie, a normelor de prevenire a incendiilor, a normelor de prim-ajutor)

   •  Situaţii de decizie. Rezolvarea unor probleme cu potenţial de risc şi de criză

SUGESTII METODICE (niv. IV-VI)

Unul dintre obiectivele curriculum-ului Consiliere şi orientare este stimularea abilităţilor de învăţare, în scopul dezvoltării personale şi al integrării socio-profesionale. Cadrul didactic trebuie să pună elevii să experimenteze practic, în cadrul orelor respective diferite tehnici de învăţare, de relaţionare, de comunicare eficientă, abilităţi de explorare a resurselor personale şi a domeniilor de activitate, apoi aplică ceea ce au asimilat, în situaţii de viaţă diverse.

Ţinând cont de particularităţile psihoindividuale ale copiilor cu deficienţă severă, profundă sau asociată obiectivele propuse pot fi realizate prin activităţi practice, simple, eficiente, ce pornesc de la universul de viaţă al copilului şi al mediului din care provine, de la fapte şi situaţii concrete de viaţă, cunoscute de copii, totdeauna însă accesibile înţelegerii lor.

În acest sens vor fi utilizate mijloace variate ca: observarea şi analiza unor fapte de viaţă, relatări de fapte reale sau imaginare, exerciţii, observarea de ilustraţii, convorbiri, povestiri, vizionări de filme, desene animate, jocuri de rol, dramatizări, vizite, desene, picturi etc., sarcinile de lucru putând fi realizate individual, în perechi sau în echipă.

LISTA CU MEMBRII COMISIEI

care au definitivat forma revizuită a curriculum-ului la disciplina Consiliere şi orientare

Nivelele IV – VI (Cls. I – X)

Alternativa Educaţională de Pedagogie Curativă

NUMELE ŞI PRENUMELE	INSTITUŢIA / UNITATEA ŞCOLARĂ
Mircea Vlad – prof. psihopedagog	Şcoala pentru Surzi nr 1, Bucuresti
Elisabeta Putere – consilier psiholog	Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Letiţia Trif – lector univ. dr.	Universitatea „1 Decembrie” Alba-Iulia
Lucian Mozer – director	Şcoala Specială Nr. 7, sector 1, Bucureşti
Livia Vlad – prof. psihopedagog	Federaţia de Pedagogie Curativă din România
Anca Perţa – prof. psihopedagog	Centrul de Pedagogie Curativă Simeria