Vă rugăm să vă conectați la marcaj

Informatii Document

Emitent: MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI TINERETULUI
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 269 bis din 26 martie 2004

Actiuni Suferite

Actiuni Induse

Refera pe

Referit de

Nu exista actiuni suferite de acest act

Nu exista actiuni induse de acest act

Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:

SECTIUNE ACT	REFERA PE	ACT NORMATIV
Actul	ARE LEGATURA CU	ORDIN 4786 01/09/2003
ANEXA 2	REFERIRE LA	LEGE 268 13/06/2003
ANEXA 2	REFERIRE LA	LEGE (R) 84 24/07/1995

Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACT	REFERIT DE	ACT NORMATIV
Actul	APROBAT DE	ORDIN 4786 01/09/2003
Actul	CONTINUT DE	ORDIN 4786 01/09/2003

privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*)

__________Notă …
*) Aprobat prin Ordinul nr. 4786 din 1 septembrie 2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 26 martie 2004

ANEXANR.1

LISTA DISCIPLINELOR

la care se susţine examenul de bacalaureat 2004 pentru probele d), e) şif)

A. FILIERA TEORETICĂ

		1a României –	O limbă modernă studiată în liceu (alta Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane decât cea susţinută la proba b), Limba latină robă scrisă), Educatie fizică (probă practică
Ştiinţe sociale	Istoria românilor sau Geografia României	Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie,_!3iolog(probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)
Matematică informatică	Matematică	Fizică, Chimie, Biologie, Informatică	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)
Ştiinţe ale naturii	Matematică	Fizică, Chimie, Biologie	O limbă modernă (alta decât cea susţinută Ia proba b), Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)

NOTĂ: 1- Lista disciplinelor socio-umane conţine: Logică şi argumentare, Psihologie, Economie, Filosofie, la care se adaugă, pentru specializarea Ştiinţe sociale, disciplina Sociologie.

2 – Nu se pot Înscrie pentru susţinerea probei t) la disciplina Educaţie fizică si sport candidaţii, care, în ultimul an de liceu, au fost scutiţi medical cel puţin un semestru la această disciplină.
3 – In cadrul examenului de bacalaureat, candidaţii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite. De exemplu, candidaţii care au susţinut la proba d) Istoria românilor nu mai pot susţine la proba f) disciplina Istorie.

B. FILIERA TEHNOLOGICĂ

,_            ,_,

_              Marketing, Economia întreprinderii Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Matematică Contabilitate, Economia întreprinderii Geografie, Ştiinţe socio-umane, Educaţie

Resurse naturale şiI protecţia mediului

EconomicI Matematică antreprenorială (probă scrisă), Educaţie Poştă I Matematică Exploatare poştală, Economia întreprinderii fizică (probă practică)

Industrie alimentară Matematică Operaţii unitare şi utilaje în industria Fizică, Chimie, Biologie, Istorie,

alimentară, Ecologie şi protectia mediului Geografie, Ştiinţe socio-umane, Educaţie Protecţia mediului Matematică Analiza factorilor de mediu, Ecologie şi antreprenorială (probă scrisă), Educaţie

protecţia mediului fizică (probă practică)

Chimie industrială Matematică Procese şi utilaje, Ecologie şi protecţia

mediului

Agricol _ş_i agromontan Matematică Agropedologie, Ecologie _ş_i protecţia mediului Veterinar Matematică Anatomia şi fiziologia animalelor domestice,

Ecologie şi protecţia mediului

Silvic                            Matematică            Silvicultură,_Ecologie _ş_i protecţia mediului Prelucrarea lemnului Matematică Tehnologia mobilei, Ecologie şi protecţia

mediului

Tehnic

Telecomunicaţii Matematică

Măsurări speciale în telecomunicaţii , Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Solicitări i măsurări tehnice Geografie, Ştiinţe socio-umane, Educaţie

Electronică şi automatizări Electrotehnică

Matematică Matematică

Măsurări electrice şi electronice, Solicitări şi antreprenorială (probă scrisă), Educaţie măsurări tehnice fizică (probă practică)

Măsurări electrice şi electronice, Solicitări şi măsurări tehnice

Mecanică Matematică Organe de maşini şi mecanisme, Solicitări şi măsurări tehnice

Lucrări publice – construcţii Matematică Desen de construcţii şi instalaţii, Solicitări şi

măsurări tehnice

Textile Matematică Materii prime textile, Solicitări şi măsurări tehnice

3

Pielărie Matematică Materii prime pentru industria de pielărie, Solicitări _ş_i măsurări tehnice

4

NOTĂ: 1 – Lista disciplinelor socio-umane conţine: Logică şi argumentare, Psihologie, Economie, Filosofie
1. 2 – Nu se pot înscrie pentru susţinerea probei f) la disciplina Educaţie fizică, candidaţii care, în ultimul an de liceu, au fost scutiţi medical cel puţin un semestru la această disciplină.
2. 3 – In cadrul examenului de bacalaureat, candidaţii nu pot susţine o aceeaşi disciplină la probe diferite. De exemplu, candidaţii care au susţinut la proba d) Istoria românilor nu mai pot susţine la proba f) disciplina Istorie.

C. FILIERA VOCAŢIONALĂ

Artistic	Arhitectură, arte Istoria românilor, Geografia Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă), ambientale şi designRomânieiStudiul formelor si desen (probă practică) Arte plastice şi decorative Istoria românilor, Geografia Istoria artelor si arhitecturii (probă scrisă),			O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă),
		României	Studiu formelor si desen (probă practică)	Educaţie fizică (probă practică)
	Coregrafie Muzică	Istoria românilor, Geografia României Istoria românilor, Geografia României	Istoria baletului (probă scrisă), Dans clasic sau Dans modern (probă practică, în funcţie de s ecialitate) Istoria muzicii (probă scrisă), Instrument sau Canto sau Teorie-solfegiu-dictat (probă ractică, în funcţie de specialitate)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)
	Teatru	Istoria românilor, Geografia României	Istoria teatrului (probă scrisă), Arta actorului (probă practică)
Pedagogic	Bibliotecar-documentarist	Istoria românilor, Geografia României	Biblioteconomie, Pedagogie (probă scrisă)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă), Educaţie fizică (probă practică)
	Instructor-animator	Istoria românilor, Geografia României	Pedagogie (probă scrisă)
	Instructor pentru activităţi extraşcolare	Istoria românilor, Geografia României	Pedagogie (probă scrisă)
	Pedagog şcolar	Istoria românilor, Geografia României	Pedagogie (probă scrisă)
Educaţie fizică şi sport	Liceu cu program sportiv	Istoria românilor, Geografia României	Pregătire teoretică sportivă (probă scrisă), Măiestrie sportivă (probă practică)	O limbă modernă (alta decât cea susţinută la proba b), Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Istorie, Geografie, Ştiinţe socio-umane (probă scrisă)

ANEXA NR. 2

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

I. STATOTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

Prin ponderea sa reflectată în prezenţa celor două probe obligatorii, scrisă şi orală, limba şi literatura română ocupă un loc important în structura examenului de bacalaureat. Noul Curriculum liceal pune accent pe latura formativă a învăţării, fiind centrat pe achiziţionarea de competenţe, fapt care a determinat precizarea, în programa de bacalaureat, a competenţelor de evaluat şi a conţinuturilor din domeniile: A. literatura română, B. limbă şi comunicare.

Proba scrisă vizează competenţele de comunicare în scris, aplicate în receptarea/ producerea mesajelor şi în redactarea diferitelor tipuri de texte (compunerii eseuri şi texte funcţionale).

Proba orală vizează competenţele de comunicare orală, fiind centrată pe producerea unor tipuri de discurs (expozitiv, narativ, argumentativ) exersate în cadrul învăţământului liceal.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

Prin susţinerţa examenului de Bacalaureat la această disciplină, elevul va trebui să facă dovada următoarelor abilităţi şi elemente de competenţă, dobândite la nivel liceal (clasele a IX-a – a XII-a):
1. 1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor, în diferite situaţii de comunicare
  1. a. Competenţe privind producerea mesajelor
    - • Utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale în diverse situaţii de comunicare (respectarea normelor limbii literare; pronunţarea corectă; tehnici de comunicare specifice în conversaţie; tehnici de construire a monologului oral; adecvarea mijloacelor verbale, paraverbale şi nonverbale la situaţia dată) – pentru proba orală.
    - • Construirea diverselor tipuri de discurs: descriere orală, povestire orală, rezumare, expunere, exprimarea unei opinii pe teme diverse, comentarii pe marginea unor texte literare şi nonliterare – pentru proba orală.
    - • Utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării scrise în redactarea unor texte diverse (registre stilistice diferite în funcţie de situaţia de comunicare; stilurile funcţionale; calităţile generale şi particulare ale stilului; respectarea normelor ortografice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice).
    - • Redactarea diferitelor tipuri de compuneri, pornind de la texte literare (rezumat, analiză, sinteză, paralelă, eseu structurat şi nestructurat) şi a textelor funcţionale (curriculum vitae, proces-verbal, cerere, scrisoare – tipuri diverse de scrisori).
  2. b. Competenţe privind receptarea mesajelor
    - • Receptarea adecvată a sensului unui mesaj transmis prin texte orale sau scrise (sens denotativ, sensuri conotative; sesizarea valenţelor stilistice ale unor categorii morfosintactice; influenţa elementelor paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral).
    - • Identificarea valorilor stilistice generate de folosirea registrelor limbii în texte studiate sau în texte la prima vedere (elemente de limbaj arhaic, popular, regional, colocvial; argou, jargon).
    - • Aplicarea cunoştinţelor de limbă în interpretarea textelor literare (studiate sau la prima vedere).
    - • Identificarea expresivităţii şi a subiectivităţii în limbajul comun şi în limbajul poetic, în texte studiate sau la prima vedere.
2. 2. Folosirea instrumentelor de analiză stilistică şi structurală în receptarea diferitelor texte literare şi nonliterare
  - • Recunoaşterea trăsăturilor definitorii ale comunicării ficţionale şi nonficţionale (referent, limbaj, scopul comunicării, modalităţi de receptare).
  - • Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural specifice textului narativ, pornind de la texte studiate sau la prima vedere (construcţia subiectului, compoziţia, personajele, modalităţi de caracterizare a personajului, tipuri de personaje, instanţele comunicării, perspectiva narativă).
  - • Identificarea particularităţilor de limbaj în textele narative studiate sau la prima vedere (registre stilistice, limbajul personajelor, mărci lingvistice ale prezenţei naratorului, stilul direct, stilul indirect şi stilul indirect liber).
  - • Recunoaşterea şi realizarea de conexiuni/ compararea diferitelor tipuri de proză şi a particularităţilor acestora.
  - • Recunoaşterea şi analiza principalelor componente de ordin structural şi de limbaj, specifice textulu. i dramatic (construcţia subiectului, compoziţia, modalităţi de caracterizare a personajelor, registre stilistice, limbajul personajelor, notaţiile autorului/ indicaţiile scenice).
  - • Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de ordin structural în textul poetic, pe texte studiate sau la prima vedere (titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă – motiv poetic, laitmotiv;
    
    instanţele comunicării în textul poetic).
    - • Identificarea instanţelor comunicării în textul poetic.
    - • Analiza şi realizarea de conexiuni/ compararea diferitelor tipuri de lirism, pe baza unor texte studiate sau la prima vedere.
    - • Analiza limbajului poetic sub aspectul particularităţilor stilistice, pe texte studiate sau la prima vedere (figuri sintactice, figuri semantice, figuri de sunet şi elemente de versificaţie).
    - • Aplicarea conceptelor operaţionale în analiza şi în discutarea textelor narative, dramatice, poetice şi de doctrină literară.
    - • Realizarea de conexiuni diverse între două sau mai multe texte literare (înrudite tematic, structural sau stilistic).
3. 3. Argumentarea în scris sau oral a propriilor opinii asupra unui text literar sau nonliterar
  1. a. Receptare
    - • Identificarea structurilor lingvistice în diverse situaţii de comunicare, în vederea sesizării logicii şi coerenţei mesajului.
  2. b. Producere
- • Susţinerea argumentată a unui punct de vedere într-un monolog oral (tehnica argumentării, adecvarea elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale) – pentru proba orală.
- • Elaborarea unei argumentări scrise/ orale pe o temă dată (construcţia discursului argumentativ: structuri, conectori şi tehnici argumentative).
- • Încadrarea unui text dramatic, a unui text narativ sau a unei poezii într-o anumită categorie (de exemplu: comedie, dramă; basm cult, roman modern; poezie romantică, simbolistă), pe baza identificării caracteristicilor acestora.
- • Integrarea unui text literar într-un anumit context (opera autorului, curent literar, epocă).
- • Identificarea unor particularităţi şi realizarea de conexiuni între epoci culturale şi ideologii literare, în vederea caracterizării acestora (Dacia literară, Junimea, tradiţionalism, modernism).
- • Compararea şi evaluarea unor puncte de vedere diferite, exprimate în legătură cu un anumit text literar sau cu un fenomen literar/ cultural.
- • Compararea unor idei şi atitudini diferite, în dezvoltarea aceleiaşi teme literare.
- • Relevarea specificităţii limbajului literar în raport cu limbajul altor arte.

III. CONŢINUTURI

A. LITERATURA ROMÂNĂ

1. Textul. Aspecte generale

elemente ale situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context); funcţiile comunicării; textul literar/ nonliterar;

text şi context;

teme şi motive literare; literatura şi alte arte.

2. Proza

a. Proza narativă – accepţii ale termenului; evoluţie şi tipologie (proză romantică, proză realistă; proză fantastică).
b. Specii narative (basmul cult; povestirea; nuvela istorică, fantastică, psihologică; romanul – tradiţional, modern, obiectiv, subiectiv; romanul de până la al doilea război mondial, romanul de după al doilea război mondial).
c. Structura textului narativ

instanţele comunicării narative (autor, narator, personaje, cititor);

perspectiva narativă/ viziunea (narator omniscient, personaj-narator, narator „martor”); naraţiunea la persoana I şi a III-a;

construcţia subiectului şi a discursului narativ: acţiune, secvenţa narativă, episod, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, momentele subiectului; povestire în ramă, alternanţă, înlănţuire, incipit, final, elipsă, pauză descriptivă; personajele – tipuri de personaje (principal, secundar, episodic; ,,caractere", personaje „tipice”); modalităţi de caracterizare a personajului.
d. Limbajul prozei narative

modalităţi ale narării: povestire; rezumat, scenă;

mărci ale prezenţei naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă şi indirectă, stilul indirect liber; registre stilistice (popular şi cult, scris şi oral etc.).

Nivelul lexico-semantic variante lexicale câmpuri semantice

derivate şi compuse, schimbarea categoriei gramaticale

relaţii semantice (polisemie; sinonimie, antonomie, paronimie, omonimie), sensul corect al cuvintelor (neologismelor)

elemente verbale ale comunicării (cuvinte, propoziţii, frază); unităţi frazeologice sensul cuvintelor în context; sens denotativ şi sens conotativ

pleonasmul, tautologia, atracţia paronimică

Nivelul morfosintactic

forme flexionare ale părţilor de vorbire; valori expresive ale părţilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului

elemente de acord gramatical; acordul prin atracţie, acordul logic

elemente de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume/ adjective pronominale relative, adverbe relative) anacolutul; hipercorectitudinea

Nivelul ortografic şi de punctuaţie

norme ortografice şi de punctuaţie în constituirea mesajului scris

rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise

Nivelul stilistic

calităţile generale şi particulare ale stilului (claritate, proprietate, precizie, concizie, corectitudine; variaţie stilistică, cursivitate, eufonie, oralitate etc.)

stiluri funcţionale (definire, caracteristici, exerciţii aplicative/ redactarea unor texte) stil direct, stil indirect, stil indirect liber

registre stilistice ale limbii (popular şi cult, scris şi oral; arhaic, regional, colocvial, argou, jargon)

CONCEPTE OPERAŢIONALE
- – act, acţiune, aliteraţie, antiteză, artă poetică, autor, basm cult, câmp semantic, cititor, comedie, comic, comparaţie, compoziţie, conflict, construcţia subiectului (expoziţiune, conflict, intrigă, punct culminant, deznodământ), curent literar, dramaturgie, dramă, elemente ale situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context)/ funcţiile comunicării, enumeraţie, episod, epitet, eul liric, exclamaţie retorică, fantastic, ficţiune, figură de stil, final, imagine artistică, incipit, indicaţii scenice, interogaţie retorică, laitmotiv, lirism obiectiv/ subiectiv, metaforă, modalităţi de caracterizare a personajului literar, modernism, moduri de expunere (naraţiune, descriere, dialog, monolog), motiv literar, narator (tipuri), neomodernism, nuvelă (tipuri), oximoron, paralelism sintactic, personaj literar (tipuri), perspectivă narativă, poezie (tipuri), povestire, proză, realism, repetiţie, refren, relaţii temporale şi spaţiale, romantism, roman (tipuri), secvenţă narativă, secvenţă poetică, scenă, sens denotativ/ sensuri conotative, simetrie, simbol, simbolism, sincronism, sinestezie, stil direct/ indirect/ indirect liber, stil funcţional, tablou, temă, text literar/ nonliterar, titlu, tradiţionalism, tragic, prozodie (strofă, vers, măsură metrică, rimă, ritm), vorbire directă, vorbire indirectă.
  
  PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA BULGARĂ
  
  I LITERATURA
  
  1. CTPaHHUH oT cbBpeMeHHaTa 61,nrapcKa JIHTepaTypa (Pagini din literatura bulgară contemporană);
  
  • CBeTOCJiaB MttHKOB (Svetoslav Minkov): viaţa şi opera;
  
  • Banep11 ITeTpOB (Valeri Petrov): viaţa şi opera;
  
  • Hop.[(aH Pa.[(ttqKoB (Iordan Radicikov): viaţa şi opera;
  
  2. E'hJirapCKH rroern OT 6JIH3KOTO MHHaJIO (Poeţi bulgari din trecutul apropiat);
  
  • ITeiîo 51Bopoe (Peio Iavorov): viaţa şi opera;
  
  • HttKona BarruapoB (Nicola Vapţarov): viaţa şi opera;
  
  • ArnHac .r:(a.rrqee (Atanas Dalcev): viaţa şi opera;
  
  • Em1ca0ern EarpRHa (Elisaveta Bagriana): viaţa şi opera;
  
  3. Emrn ITemrn (Elin Pelin): viaţa şi opera; "I-heophT";
  
  4. Hop.[(aH HoBKOB (Iordan Iovkov): viaţa şi opera; "l1Hm1
  
  5. AneKo KoHcTaHTHHOB (Aleko Konstantinov ): viaţa şi opera; "Eaiî raHhO y I1peqeK”;
  
  6. I1eaH BaJoB (Ivan Vazov): viaţa şi opera; "A3 C’bM 61,mapqe” „.r:(e e E1,nrapttR?”; "qttCTHRT IT'bT";
  
  7. Xp11cTo EOTeB (Hristo Botev): viaţa şi opera; "Xa.[()KH .r:(11M11np”, „MoRTa MOJIHTBa”;
  
  8. E1,nrapcK11 01,3pm1<.[(eHu11 ( Scriitori Renascentişti bulgari);
  
  • ITeTKO CnaeeiîKOB (Petko Slaveikov): viaţa şi opera;
  
  • J1I06eH Kapaeenoe (Liuben Karavelov): viaţa şi opera;
  
  • .r:(06p11 qHHTYJIOB (Dobri Cintulov): viaţa şi opera;
  
  9. E1,nrapcK11 Hapo.[(HH necH11 (Cântece populare bulgăreşti);
  
  10. El,nrapcKH Hapo.[(HH ofo1populare bulgăreşti).
  
  ARII TEMATICE
  - • Adolescentul despre sine: portret fizic, trăsături de caracter; aspiraţii, aptitudini, interese, pasiuni; timp liber.
  - • Adolescentul şi mediul social: îndatoriri, drepturi, conduită; în familie (relaţii şi evenimente), în grupul de prieteni (activităţi); în şcoală (spaţii şi activităţi); în oraş (obiective turistice şi culturale, edificii, transport, servicii (la gară/ aeroport, la spectacol).
  - • Adolescentul şi natura: în lumea vie (floră, faună), fenomene meteorologice (naturale), spaţiul geografic şi cosmic.
  - • Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie bulgară: Bulgaria (repere istorico-geografice şi cultural ştiinţifice); personalităţi din domeniul literaturii, artei; specific naţional (religie/ obiceiuri şi tradiţii,sărbători).

II GRAMATICA

1 FONETICA:
- • Alfabetul chirilic, apariţia şi dezvoltarea limbii bulgare. Limbile slave. Limba bulgară, limbă slavă.
- • Sunet, literă, silabă, cuvânt. Clasificarea sunetelor. Accent. Pronunţie. Ortografie.
2 LEXICOLOGIA:
- • Cuvânt, sufixe, prefixe. Sensul cuvintelor: sinonime, antonime, omonime. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului – mijloace de îmbogăţire a vocabularului. Derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale.
3 MORFOLOGIA:
- • Substantivul: fel, gen, număr, articol, caz, funcţia sintactică.
- • Adjectivul: fel, gen, număr, aiiicol, caz, funcţia sintactică, grade de comparaţii.
- • Numeralul: cardinal, ordinal, ortografie, funcţiile sintactice. exprimarea datei.
- • Pronumele: personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ . Nehotărât, negativ, reflexiv.
- • Verbul: aspect: perfectiv şi imperfectiv, persoană, număr timp, conjugare. Verbe tranzitive, intranzitive, personale, impersonale. Modurile. Diatezele. Conjugarea verbelor la toate modurile şi timpurile. Funcţia sintactică.
- • Adverbul: clasificare, gradele de comparaţie.
- • Prepoziţia
- • Conjuncţia
- • Interjecţia
- • Particula
4 SINTAXA
- • Propoziţia. Feluri.
- • Subiectul şi predicatul.
- • Atributul. Apoziţia.
- • Complementul. Complementul circumstanţial.
- • Fraza. Coordonare şi subordonare.
- • Punctuaţia

Bibliografie:

1. ,,EbJirAPCKl1 E3I1K" 1999 – Pocm-1a IleHKOBa

– EJim1pa Karyw

2. " fOBOPl1TE JIM EbJif APCKl1?” 1989 – IOmrn: AHTOHOBa

– Ema KnpJIKOBa

3. "EbJifAPCKI1 E3I1K- EbJifAPIDI 11 EbJifAPl1TE" – 1984

IO. AHTOHOBa

E. KnpJIKOBa

T. HaKoBa

4. "fP AMATl1KA 3A BCJ1qKJ1" 1994 – EopHMHp Kp'hCTeB

5. ,,GRAMATICA LIMBII BULGARE" 2000 – Neda Mutafcieva

– Cătălina Puiu

6. ANTOLOGII LITERARE – PROZĂ ŞI POEZIE

7. DICŢIONARE

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA CROATĂ

1. O usmenoj i pisanoj knjizevnosti ( uopce). Knjizevni rodovi ; Lirika ( pojam opcenito). Petar Preradovic – Rodu o jeziku ( oda – opci prikaz); S.S.Kranjcevic – Iseljenik ( elegija – opci prikaz); Hasanaginica ( narodna balada – knjizevni komentar). Epika ( pojam opcenito). Smrt Senjanina Ive ( epska pjesma- knjizevni komentar); lvana Brlic Mazuranic – Regoc ( bajka – opci prikaz); Slavko Kolar – Breza ( pripovijest – opci prikaz). Drama ( pojam opcenito). Marin Drzic – Novela od Stanca ( komedija – opci prikaz).
2. Diskurzivni knjizevni oblici ( pojam opcenito). Antun Gustav Matos ( zivot i knjizevni rad). Oko lobora ( putopis – opci prikaz).
3. Srednjovekovna knjizevnost ( najstariji hrvatski pisani spomenici). Bascanska ploca ( opci prikaz).
4. Renesansa ( Hrvatska renesansa i njezina sredista: Dubrovnik, Split, Hvar, Zadar – glavni pisci i djela). Marko Marulic ( zivot i rad). Judita ( knjizevni komentar). Hanibal Lucie, Robinja (opci prikaz).Marin Drzic ( zivot i knjizevni rad). Dundo Maroje ( opci prikaz).
5. Barok ( Hrvatski barok – katolicka obnova, knjizevni oblici i znacajke). Ivan Gundulic ( zivot i knjizevni rad). Osman ( opci prikaz).
6. Klasicizam i prosvetiteljstvo ( Pojam, trajanje i znacenje). Matija Antun Reljkovic,Satir (opci prikaz).Andrija Kacic Miocic, Razgovor ugodni ( opci prikaz).
7. Romantizam i ilirizam ( Hrvatski romantizam, hrvatski narodni preporod, ilirski pokret, ilirizam, glavni osnivaci ilirskog pokreta). Stanko Vraz, Otkud modre oei ( opci prikaz). Petar Preradovic ( zivot i knjizevni rad). Smrt smail

– age Cengica ( knjizevni komentar).
8. Protorealizam ( Senoino doba). August Senoa ( zivot i knjizevni rad). Zlatarovo zlato( opci prikaz).
9. Realizam ( pojam opcenito). Ante Kovacic ( zivot i knjizevni rad), U registraturi ( knjizevni komentar). Josip Kozarac ( zivot i knjizevni rad), Mrtvi kapitali ( knjizevni komentar).
10. Moderna ( opcenito). A.G.Matos, 1909, Utjeha kose ( opci prikaz). Vladimir Nazor ( zivot i knjizevni rad), Suma spava ( opci prikaz).
11. Ekspresionizam ( opcenito). Miroslav Krleza ( zivot i knjizevni rad), Bitka kod Bistrice Lesne ( knjizevni komentar), Cefoja ( opci prikaz), Ivo Andric, Ex ponto ( opci prikaz). Tin Ujevic ( zivot i knjizevni rad), Svakidasnja jadikovka ( opci prikaz). Ivan Goran Kovacic ( zivot i knjizevni rad.) Jama ( knjizevni komentar). Dobrisa Cesaric ( zivot i knjizevni rad). Oblak; Vocka poslije kise ( opci prikaz). Ranko Marinkovic ( zivot i knjizevni rad). Ruke; U znaku vage ( pripovijetka – opci prikaz).

Literatura: udzbenici koji se koriste u skolama s nastavnim hrvatskimjezikom.

Opaske: nastavni programje namjenjen apsolventima gimnazije s nastavnim hrvatskim. jezikom Ispit je pismeni i usmeni, u skladu s programom. Pismeni radovi se ocenjuju od 10 do 100 bodova a ispit traje 3 sata.

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ

Richtlinien fiir die Abitorpriifung 2004 Deotsche Sprache ond Literator

Die Absolventen der Lyzeen mit deutscher Unterrichtssprache haben im Fach Deutsch eine schriftliche und eine miindliche Prilfung abzulegen.

1. Anforderungen

Die Prilflinge sollen Făhigkeiten und Kenntnisse in den folgenden Anforderungsbereichen nachweisen konnen:
- • Wissen, selbstăndiges Denken, Urteilsfahigkeit und Darstellungsvermogen ;
- • Wiedergabe von Wissen und Sachverhalten aus einem abgegrenzten Gebiet im gelernten Zusammenhang, Beschreibung und Verwendung gelernter und geilbter Arbeitstechniken und Verfahrensweisen in einem wiederholenden Zusammenhang.
- • Selbstăndiges Erklăren, Bearbeiten und Darstellen bekannter Sachverhalte, selbstăndiges Anwenden und Ubertragen des Gelernten auf vergleichbare neue Situationen und Sachverhalte.
- • Verarbeiten komplexer Gegebenheiten mit dem Ziel, zu selbstăndigen Losungen, Begriindungen, Folgerungen, Deutungen und Wertungen zu gelangen.
- • Lebensgefilhl der literarischen Epochen und Verstăndnis filr die Kunstauffassung der jeweiligen Epochen in literarischen oder freien Erorterungen miteinzubeziehen.
- • Făhigkeit poetische und nicht poetische Texte zu analysieren sowie Sachverhalte und Probleme zu erortern.
- • Făhigkeit zu aktuellen Themen der Gesellschaft sowie zum kulturellen Leben Stellung zu beziehen.
- • Făhigkeit in literarischen Texten und Sachtexten Vergleiche zum Lebensgefilhl der Moderne anzustellen.
- • Făhigkeit einige schriftliche Umgangs- und Kommunikationsformen (z.B.Gesuch, Anzeige, Lebenslauf) zu verfassen
- • Făhigkeit gattungsspezifische Merkmalen zu identifizieren und dariiber hinaus Einblick in die Theorie der Gattungen (Novelle, Roman, Drama usw.) zu beweisen.
2. Inhalte:
1. a. Literator:
  - • Aofklărung: Wesenszilge und Menschenbild.
    
    G.E.Lessing als Vertreter der Aufklărung. Nathan der Weise.
  - • Storm ond Drang: Lebensgefilhl und Kunstauffassung anhand eines Werkes.
  - • Klassik: Lebensgefilhl, Kunstauffassung, Menschenbild.
    
    J.W. Goethe: Faust I, II (Auszilge).
  - • Romantik: Lebensgefilhl, Kunstauffassung und Menschenbild anhand eines Werkes.
  - • Realismos: Wesenszilge und Problematik anhand eines Werkes.
  - • Modernes Drama: Problematik und Gestaltungselemente. G. Bilchner, B.Brecht, Fr. Dilrrenmatt
  - • Roman, Novelle ond Korzprosa des 20. Jahrhunderts: Problematik und Gestaltungselemente anhand eines Werkes.
  - • Lyrik: Strukturen und Themen von der Aufklărung bis zur Gegenwart.
2. b. Grammatik/Sprachbetrachtong:
Phonetik, Morphologie, Syntax, Wortschatz, Rechtschreibung, Zeichensetzung, Stilkunde. (verschiedene Ubungstypen, ggf. grammatikalische Analyse).
3. Die schriftliche Priifung

Die schriftliche Pri.ifung dauert drei Stunden, nachdem die Themen angeschrieben oder verteilt worden sind. Es werden mehrere Themen gestellt. Alle sind verbindlich. Die Bewertungskriterien werden nach abgelaufener Pri.ifung bekannt gegeben.

In der schriftlichen Prilfung ist die Aufgabenstellung fi.ir die jeweiligen Profile unterschiedlich gestaltet. Absolventen des pădagogischen und philologischen Profils haben im zweiten Teii der schriftlichen Pri.ifung ein gesondertes Sprach- bzw. Grammatikthema zu bewăltigen. Absolventen des realen Profils haben im zweiten Teii der schriftlichen Pri.ifung ein Gesuch, eine Anzeige, einen Lebenslauf o. ă zu verfassen.

Die Aufgabenarten in Literatur werden gemăB dem Lehrplan gestellt, d.h. dass den Pri.iflingen unbekannte Texte vorgelegt werden anhand derer sie die oben genannten Făhigkeiten beweisen sollen.

Bewertet wird:
- • angemessene Behandlung des Themas
- • strukturierte und differenzierte Argumentation
- • Transfervermogen
- • zweckmăBige Gliederung der Arbeit
- • Beachtung der sprachlichen Normen
- • ggf. Einteilen eines Satzgefilges, Bestimmen der Nebensătze, morpho – syntaktische Analyse ( nur fiir pădagogisches und philologisches Profil)
  
  Die Bewertung erfolgt in der Punkteskala von 10 bis 100, die der Notenskala von 1 bis 10 entspricht. Die Ausgangsbenotung betrăgt 10 Punkte. Die Punkteanzahl pro Thema wird angegeben.

4. Die miindliche Priifung

Die mtindliche Prilfung im Fach Deutsch unterzieht sich vom organisatorischen Standpunkt aus den Bestimmungen der Prilfungsordnung.

Anforderungen:

• zusarnrnenhăngende Ăul3erung zu einern gegebenen Thema;
• Prilfungsgesprăch liber groBere fachliche Zusamrnenhănge;
• Textinterpretation;

Bewertet wird :
• inhaltliche Qualităt des Prtifungsgesprăches;
• Transferverrnogen;

• sprachliche Bewăltigung der gestellten Aufgaben;

Die Abiturpriifung in der Spezialabteilung des „Colegiul German Goethe" in Bukarest verlăuft gemăfi der genehmigten Priifungsordnung.

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ

MAGYAR NYELV ES IRODALOM ERETTSEGI KOVETELMENYRENDSZER – 2004

1. A kovetelmenyek a kepessegekre, a kompetenciakra, az alkalmazott ismeretekre iranyulnak az ervenyes tantervben megjelălt kepessegterilleteken.
1. I. Kommunikaci6s kepessegek
  
  A tudatos nyelvi viselkedes kepessege
  
  Az anyanyelv valtozatainak szukebb es tagabb kommunikaci6s korben val6 sikeres hasznalata Konfliktuskezeles, velemenynyilvanftas, parbeszedre val6 kepesseg
  
  11-111. A szovegolvasas es a torteneti latas kepessegei
  
  Az irodalmi szovegnek mint nyelvi alkotasnak a megragadasa
  
  A beszedm6dok, a szovegszervez6des, a nez6pontok, az ertekszerkezet felismerese es ertelmezese
  
  A szoveggel val6 viszony megteremtese, ertelmezesi szempontok megfogalmazasa, hatterismeretek mozg6sftasa, sajat olvasat letrehozasa. Az erteklatas kepessege
  
  A nyelvi, kulturalis hagyomanyok felismerese az frasban es az olvasasban A hatastorteneti tudat ervenyesftese az ertelmezesben
  
  Kulturalis tajekozottsag: kapcsolatteremtes az olvasott muvek kozott az eletmu, korszak, stilusiranyzat alapjan
2. Reszletezett kimeneti kovetelmenyek

Kompetenciak, kepessegek

Kommunikaci6s kepessegek

Tartalmak

1. A kulonboz6 nyelvvaltozatok felismerese es hasznalata a kommunikaci6s helyzetnek megfelel6en; az alapva!tozat, a koz- es irodalmi nyelv haszmilata sz6ban es frasban	Alapismeretek a magyar nyelv eredeter61, a magyar nyelv valtozasar61, a nyelvujftasr61. Retegzettseg es norma a nyelvhasznalatban. A magyar nyelv fontosabb bels6 văltozatai. A nyelvvaltozatok elter6 kifejezesi formai, tartalmi es magatartăsbeli kovetelmenyei. Nyelvi regiszterek. Stflusretegek. Stflusarnyalatok.
2. A szoveg, a szovegszeriiseg felismerese es	A szoveg fogalma
alkalmazasa a szovegalkotasban	A szoveg szerkezete, felepftese, a szovegegysegek,
	a szovegosszefilgges
	A szoveg jelentese: temahal6zat, tetelmondat,
	kulcsszavak
	A szoveg es a kommunikaci6s folyamat
	osszefilggese
	Szovegtipusok: elbeszel6, leir6, ervel6, ertekez6
	szovegek; hivatalos irasmuvek (pi. palyazat,
	elismerveny, jegyz6konyv, hivatalos levei);
	publicisztikai szovegek (pi. hfr, tud6sftas)

3. Erveles sz6ban es frăsban egy bizonyos ăllăspont mellett megadott ternara; ervel6-meggy6z6 es ertekez6 szovegtipusok felismerese

Retorikai alapismeretek: az erveles technikăja (deduktfv es induktîv erveles, a căfolat m6dszerei), a beszed szerkezete, a beszed kidolgozăsa, a meggyozes eljărăsai, ervel6-meggy6z6 szovegtîpusok (intelem, predikăci6, ropirat, sz6noklat)

Ertekez6 szovegek: a tărgyhoz val6 viszony, sz6kincs/terminol6gia, szovegszervez6 eljărăsok, idezes, hivatkozăs, ertekezo szovegtipusok:

ertekezes, tanulmăny, essze

4. A jelentes es stîlus kapcsolatănak felismerese es alkalmazăsa a mindennapi nyelvhasznălatban; a stîlustalansăgok/stîlustoresek felismerese a mindennapi nyelvhasznălatban

Jelentestani ismeretek: hangalak es jelentes viszonya, jelhasznălati szabăly, motivălt es motivălatlan sz6alak, jelentesmez6, denotativ es konnotatîv jelentes

Stîluselem, stîlushatăs, ălland6 es alkalmi stîlusertek

5. Helyesfrăsi keszseg

Helyesfrăsi alapelvek

Egybefrăs es kiilonfrăs szabălyai

A tulajdonnevek frăsănak a szabâlyai A kozpontozâs szabălyai

II. , III. A szovegolvasâs es a torteneti lâtâs kepessegei

1. A szoveggel va16 viszony megteremtese, ertelmezesi szempontok megfogalmazăsa, hătterismeretek mozg6sîtăsa, sajăt olvasat Ietrehozâsa. Az erteklătâs kepessege	Befogad6i nezopont, esztetikai tapasztalat, esztetikai ertek
2. A nyelvi/kulturâlis hagyomănyok felismerese az frâsban es az olvasâsban. Tâjekoz6dâs az irodalmi korszakokban es stîlusokban	Kulturâlis emlekezet, kănon, kanonizâci6 lrodalmi korszakok es stîlusok
3. Tăjekoz6das nehăny ir6i eletmuben	Pl. Csokonai, Vorosmarty, Petofi, Arany, Ady, J6zsef Attila, Mikszâth, Kosztolănyi
4. A narrâci6s eljârâsok megragadâsa a peldâzatos, a torteneti tărgyu es az en-elbeszelesekben; a peldâzatos, a torteneti târgyu es az en-elbeszelesek torteneti vâltozatainak es kulturălis hâtteriiknek az osszekapcsolâsa	Elbeszeles, tanîtâs. Peldâzat, legenda, tezisregeny. Az elbeszeles ideje, az elbeszelt ido, tortenelmi hătter es eloter. Eposz, torteneti tărgyu miiballada, tortenelmi regeny. En-elbeszeles. Levei, napl6, levelregeny Peldâzatos elbeszeles a kozepkori irodalomban (pl. Margit-Iegenda) A barokk eposz (pl. Zrînyi: Szigeti veszedelem) 19. szăzadi miiballada (pl. Arany: Szondi ket apr6dja) 19. szâzadi tortenelmi regeny (pl. Kemeny: Zord ido) Szentimentalista en-regeny (pl. Kărmăn: Fanni hagyomănyai) 20. szăzadi en-elbeszeles
5. Narrâci6s eljârâsok a regenyben es az elbeszelesben/novellâban: elbeszeles es tortenet, elbeszeloi es szereploi sz6lamok, az elbeszeles idejenek es az elbeszelt idonek a megragadăsa es ertelmezese	Elbeszeles es tortenet. Metonimikus es metaforikus tortenetalakîtăs. A folytonossâg alakzatai: ok- okozatisăg, idobeli folytonossăg. A megszakîtottsăg alakzatai: elhallgatăs, kihagyăs, nezopontvăltăs. Elbeszeloi es szereploi sz6lamok: mindentud6, korlătozott tudăsu, szereploi elbeszel6. Fiigg6 beszed, szabad fiigg6 beszed, monolog.

Az elbeszeles ideje, az elbeszelt ido: linearis kronologikus ido, mitikus ido, el6reutalas visszautalas, ktilso ido, belso ido, emlekezes

A regeny, az elbeszeles/novella ttirteneti valtozatai. Romantikus regeny es elbeszeles/novella (pl. J6kai, Mikszath). Realista regeny es elbeszeles/novella (pl. M6ricz, Kosztolânyi). Klasszikus modern regeny es elbeszeles/novella (pl. Kosztolânyi, Knidy, Tamasi)

6. Az elbeszelo formakjatekanak a felismerese es

ertelmezese 20. szazadi miivekben

Elbeszeloi modalitas, nyelvjatek, intertextualitas (pi.

Krudy, Kosztolanyi, Ottlik, Esterhazy miivei)

7. A kozossegi en beszedhelyzeteinek, a kozossegi Hr es a vilagkep osszefiiggeseinek a megragadâsa

A kozossegi en. A kozossegi lira beszedhelyzetei. Nepdal, romantikus nepies dal (pi. Petofi Sandor) Zsoltâr es zsoltârfordftasok (pi. Balassi Balint)

A himnusz valtozatai (pi. 6magyar Mâria-siralom, Kălcsey)

A kăzăssegi 6da valtozatai (pi. Berzsenyi, Vărosmarty, Pet6fi, J6zsef Attila)

A politikai kolteszet vâltozatai (pi. Kolcsey, Pet6fi, Ady)

8. Az imitaci6elv miikodesenek a felismerese. Koltoszerep es imitaci6 osszefiiggeseinek a felismerese

Imitaci6. Imitâci6elv

Imitaci6 humanista, barokk, rokok6, klasszicista miivekben (pi. Janus Pannonius, Balassi Balint, Csokonai, Berzsenyi miivei)

9. Ura es eredetiseg viszonyanak, a lirai en vâltozatainak a megragadâsa

Lirai en, vershelyzet, beszedhelyzet. Szemelyesseg,

szemelytelenseg, kozvetlenseg, kozvetettseg. Allegorikussag, szimbolikussag, targyiassag.

Romantikus lirai en: teremto zseni, latnok, hasonmâs.

Urai en a klasszikus modernsegben: egyenisegkultusz, az en felnovesztese, az en hatterbe huz6dâsa.

Lirai en a kes6 modemsegben: az en

megsokszoroz6dasa, onertelmezes

(pi. Vorosmarty, Petofi, Arany, Vajda, Ady, Babits, Kosztolânyi, T6th Ârpad, Ăprily, J6zsef Attila,

Szabo Lorinc, Pilinszky, Kanyadi, Szilagyi Domokos kăltemenyei)

10. Intertextualis viszonyok felismerese es ertelmezese lirai szovegekben

Urai formak/szovegek emlekezete. Idezes, rajatszas,

utalas (pi. Weores Sândor, Szilagyi Domokos koltemenyei)

11. A dramai mii elemeinek a felismerese, a dramavaltozatok kulturalis osszefiiggesekbe helyezese

Drâmai cselekmeny, konfliktus, dramai bos, beszedfajtak. Konfliktusos, kozeppontos, ketszintes drama. Klasszicista, romantikus drama. (PI. Katona

J6zsef: Bank ban, Vorosmarty: Csongor es Tunde)

12. A dramai koltemeny miifaji sajatossagainak es eszmetorteneti osszefiiggeseinek a megragadasa. A dramai funkci6k atminosiilesenek nyomon kovetese egy 20. szazadi dramaban

Cselekmeny, konfliktus, szereplo/hos, beszed a dramai koltemenyben. Az eszmek szerepe a dramai koltemenyben (pl. Madach: Az ember tragedi ja)

A cselekmeny, a konfliktus, a szerepl6/h6s atertelmezodese a 20. szazadi dramaban (pl. Orkeny, Suto A., Szekely Janos dramai)

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SÂRBĂ

I. Sadrzaj programa srpskog jezika i knjizevnosti
1. 1. Narodna knjizevnost( Narodne pesme, pripovetke, krace narodne umotvorine). Lirske pesme. Podela ( poslenicke, mitoloske, obredne, prigodne, ljubavne, saljive). Lirsko – epske pesme. ( Hasanaginica).
  
  Epske pesme. ( Zidanje Skadra, Car Lazar i carica Milica, Marko pije uz ramazan vino, Starina Novak i knez Bogosav; Pocetak bune protiv dahija).
  
  Pripovetke. ( U cara Trojana kozje usi, Ero i Turcin).
2. 2. Strednjovekovna knjizevnost: Sveti Sava; Zivot i prosvetiteljsko delo; Dositej Obradovic; Zivot i prosvetiteljsko delo.
3. 3. Knjizevnost doba romantizma:Vuk Stefanovic Karadzic. Rad na refonni knjizevnog jezika i pravopisa. Rad na sakupljanju narodnih umotvorina; Petar Petrovic Njegos. Zivot i pesnicko delo ( Gorski vijenac – opsti prikaz); Branko Radicevic ( Dacki rastanak, Kad mlidijah urnreti – knjizevni komentar); Dura Jaksic ( Na Liparu – knjizevni komentar); Jovan Jovanovic Zmaj ( Duliei, Duliei uveoci – opsti prikaz); Laza Kostic ( Santa Maria della Salute – knjizevni komentar);
4. 4. Realizam: Laza Lazarevic ( Sve ce narod pozlatiti – knjizevni komentar); Vojislav Ilic ( U poznu jesen Grm – knjizevni komentar); Radoe Domanovic ( Danga – knjizevni komentar): Aleksa Santic ( Mi znamo sudbu – knjizevni komentar);
5. 5. Novi realizam: Borislav Stankovic ( Necista krv – opsti prikaz); Petar Kocic ( Jazavac pred sudom – opsti prikaz ); Branislav Nusic ( Gospoda ministarka – knjizevni komentar).
6. 6. Moderna poezija: Jovan Ducic ( Morska vrba – knjizevni komentar); Milan Rakic ( Dolap, Na Gazi Mestanu – knjizevni komentar).
7. 7. Knjizevnost XX. – og veka: Ivo Andric ( Most na .Zepi – knjizevni komentar, Na Drini cuprija – opsti prikaz ); Milos Crnjanski ( Seobe – opsti prikaz); Desanka Maksimovic ( Strepnja, Krvava bajka – knjizevni komentar); Veljko Petrovic ( Ratar – knjizevni komentar); Branko Copie – ( Basta sljezove boje – knjizevni komentar); Dobrica Copie ( Koreni – opsti prikaz); Stevan Raickovic ( Kamena uspavanka – knjizevni komentar); Vasko Popa ( Patka – knjizevni komentar).
  
  Napomene : Kandidati Filolockog smera ce naknadno spremiti sledeca poglavlja iz udzbenika za VIII. razred : Recnik.Sintaksa.Morfoloska analiza.
  
  Glavni ciljevi i zadaci nastave srpskog jezika i knjizevnosti:
  - • raspoznavanje etapa u izradi pismenih sastava;
  - • primenjivanje teorijskih stecenih znanja na casovima teorije knjizevnosti;
  - • raspoznavanje osobenosti knjizevnih pravaca;
  - • raspoznavanje i obrazlozenje stilskih razlika u pismenom izrazavanju;
  - • poznavanje imena knjizevnih likova, njihovog mesta i uloge u knjizevnim delima;
  - • postovanje normi knjizevnog jezika prilikom pismenog izrazavanja;
  - • elaboracija knjizevnog komentara, karakterizacije knjizevnih likova, komparativno prikazivanje dva knjizevna dela, dva pisca iii dva knjizevna perioda, sintezu knjizevne delatnosti pojedinih pisaca;
  - • argumentovanje poznavanja osnovnih knjizevnoteorijskih pojmova.

Literatura:

Srpska i hrvatska knjizevnost, IX. razred – 1990 Srpska i hrvatska knjizevnost, X. razred – 1990 Srpska knjizevnost – XI. razred – 1996

Srpska knjizevnost – XII. razred -1995

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SLOVACĂ

SLOVENSKA. LITERATURA

Pre realny a humanitny smer lycei s vyucovacim jazykom slovenskym.

1. Budova slovesna tvorba. Vznik, rozsirovanie a charakteristiky. udovă epika a lyrika. udovă pieseii, balada, rozprăvka, povest’.
2. Stredoveka staroslovienska a latinska literatura. Moravsko-pan6nske legendy o Cyrilovi a Metodovi

(vseobecny prehl'ad).Legenda o Svoradovi a Benediktovi (vseobecny prehl'ad).
3. Hugolin Gavlovic: Valaska skola, rnravov stodola (vseobecny prehl'ad).
4. Juraj Fandly : Duvemă zmluva medzi mnichom a diablom (vseobecny prehl'ad).
5. Jozef lgnac Bajza: Rene mlădenca prihody a skusenosti. Prvy slovensky roman (vseobecny prehl'ad).
6. Jan Kollar: Slavy dcera (literarny rozbor).
7. Jan Holly: Svătopluk ( literamy rozbor), Selanky (literamy rozbor).
8. Vyznam osobnosti a diela Budovita Stura.
9. Samo Chalupka: Mor ho! ( literarny rozbor).
10. Janko Kral': Zakliata panna vo Vahu a divny Janko ( literarny rozbor).
11. Andrej Sladkovic – tvorca literarnych skvostov v spisovnej slovencine : Marina a Detvan (literămy rozbor).
12. Jan Botto : Srnrt’ Jănosikova ( literarny rozbor).
13. Jozef Miloslav Hurban: Od Silvestra do Troch krăl'ov (literămy rozbor).
14. Jan Kalinciak: Restavracia ( literarny rozbor).
15. Gustav Kazimir Zechenter Laskomersky: Lipovianska masa (literarny rozbor).
16. Jan Chalupka : Kocurkovo (literamy rozbor).
17. Jan Palarik: Inkognito a Zmierenie alebo Dobrodruzstvo pri obzinkoch (literamy rozbor).
18. Pavol Orszagh Hviezdoslav : Prehl'ad diela.
19. Pavol Orszagh Hviezdoslav: Hăjnikova zena (literămy rozbor).
20. Pavol Orszagh Hviezdoslav: Ezo Vlkolinsky (literarny rozbor).
21. Svetozar Hurban Vajansky: Tatry a more ( vseobecny prehl'ad).
22. Martin Kukucin : Dom v strani.(literarny rozbor).
23. Martin Kukucin : Neprebudeny ( literamy rozbor).
24. Bozena Slancikova Timrava: Tapăkovci (literămy rozbor).
25. Bozena Slancikova Timrava: Skusenost' ( literămy rozbor).
26. Jozef Gregor Tajovsky. Statky- zmătky ( literarny rozbor).
27. Jozef Gregor Tajovsky: Maco Mliec (literămy rozbor).
28. lvan Krasko: Otcova rol'a (literamy rozbor).
29. Janko Jesensky: Vyhnali ma (literamy rozbor).
30. Ladislav Nadasi Jege: Adam Sangala ( literarny rozbor).
31. Jozef Ciger Hronsky: JozefMak ( literamy rozbor).
32. Milo Urban : Zivy bic ( literămy rozbor).
33. Frantisek Svantner : Dama (literarny rozbor).
34. Margita Figuli: Tri gastanove kone ( literarny rozbor).
35. Jan Kostra: Peniaztek ( literămy rozbor).
36. Milan Rufus: Vyjdi z lesa a klcuj les.(literămy rozbor).
37. Frantisek Hecko: Cervene vino (literămy rozbor).
38. Alfonz Bednar: Cudzf (literarny rozbor).
39. Vincent Sikula : prehl'ad diela.
40. Slovenska literatura v Rumunsku: vseobecny prehl’ad.

Poziadavky:

pochopit' literarne dielo ako realizaciu autorovho na.zoru na svet a jeho filozofiu zivota, vystihnut' esteticku stranku diela,

rozoberat' a interpretovat' literame dielo, vymenovat' a interpretovat' vlastnosti postav, urcit' typ sujetu a rozpravaca,

zostavit' rozpravanie, zostavit' vyt'ah, prihovor, vyklad, zivotopis, list, zaradit' dielo druhovo, zanrovo,

urcit' prostriedky, suvislosti temy a vyrazu.

Studijna literatura :

Platne ucebnice, podl'a ktorych sa vyucovalo v IX. – XII. rocniku.

SLOVENSKY JAZYK – pre reâlny smer

Nauka o slove: Tvorenie slav. Diferenciacia slovnej zasoby. Vyznam slova. Stylistika : Styly. Charakteristiky stylov.

Poziadavky :

aplikovat' vedomosti z lexikol6gie, spoznat' styly,

urcit' stylisticke crty textu,

zostavit' text patriaci do urciteho stylu, zaradit' texty do funkcnych stylov

uviest' priklady v slovach, vetach a textoch na râzne kateg6rie slov: slova, vety, kratke texty, tvorit’ vety a texty s danymi kateg6riami slov.

SLOVENSKY JAZYK – pre humanitny smer
1. 1. Fonetika a fonologia.
  
  System samohlasok a spoluhlasok v slovencine.Slabika.Rozdel’ovanie slav na slabiky. Ryt- micky zakon. Suvislosti s ortoepiou a ortografiau.
2. 2. Nauka o slove.
  
  Tvorenie slov. Vyznam slova ( vecny a gramaticky, priamy a preneseny).Diferenciacia slovnej zasoby podl'a r6znych kriterif ( zakladny slovny fond, masa slovnej zasoby, synonymâ, homonymâ, antonymâ, neologizmy, archaizmy a pod.).
3. 3. Morfol6gia.
  
  Ohybne slovne druhy (podstatne mena, pridavne mena, zamena, cislovky, slovesâ). Kateg6rie ohybnych slovnych druhov: rod,cfslo, pad, vzor, zhoda, stupiiovanie, osoba, cislo, cas, sp6sob, slovesny vid.
  
  Neohybne slovne druhy (prfslovky, predlozky, spojky, castice, citoslovcia.
4. 4. Syntax.
  
  Jednoducha veta. Klasifikaciajednoduchych viet. Vetne cleny: hlavne (podmet, prisudok), vedl'ajsie (prfvlastok, prislovkove urcenie, predmet, doplnok). Suvetie. Suvetie prirad'ovacie (druhy viet a vzt'ahy medzi nimi). Suvetie podrad'ovacie (druhy viet). Slovosled, vetosled. Interpunkcia.
5. 5. Vseobecne poznatky o slovenskomjazyku.Vznik. Vyvin.Spisovny jazyk.Styly.

Poziadavky:

spoznat' jednotlive uvedene kateg6rie javov, aplikovat' vedomosti v slova.eh, v kratkych vetach,

uviest' priklady: slova, kratke vety, zostavit' kratke texty, v ktorych sa vyskytne pozadovany jav,

morfologicky rozbor slovnych druhov a prfslusnych kateg6rif na zaklade vychodiskoveho textu,

tvorenie viet s danymi slovarni,

urcit' prisudky, spojovacie vyrazy, segmentăcia suvetia na vety, urcit’ druhy viet, graficky znazomit’ a oznacit’ vzt’ahy medzi vetami,

urcit' syntakticku funkciu oznacenych slov,

aplikovat' vedomosti zo syntaxe vo vetăch: tvorit' jednoduche vety a suvetia.

Studijmi literatura:

Platne ucebnice, podl'a ktorych sa vyucovalo v 5. – 8. rocniku.

Maturitna skuska zo slovenskeho jazyka a literatury je povinna pre absolventov lycef s vyucovacim jazykom slovenskym. Tematika skusky je rozdelena na reălny smer a humanitny smer.Spolocna cast' z tematiky pre maturitnu skusku pre tieto smery je slovenska literatura. Pre realny smer je povinna lexikol6gia a stylistika a pre humanitny smer slovensky jazyk (gramatika).

Skuska je ustna a pisomna.Listky pre ustnu skusku obsahuju otăzky z literatury a su spoiocne pre obidva smery. Pisomnă prăca je rozdelena na styri casti a obsahuje: otazky z literatury, z jazyka ( pre humanitny smer), zo stylistiky a z lexikol6gie (pre realny smer), zostavenie listu, zivotopisu, ziadosti atd’.,esej na

Prace sa hodnotia bodmi od desat' do sto a cas na vypracovanie je tri hodiny.

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA TURCĂ (PROFIL TEOLOGIC ŞI PEDAGOGIC)

I – OKUMA – ANLAMA

-Bir olay yaz1s1m anlamh bir şekilde okuyabilme,

-Hikâye tiiriiniin ozeliklerini kavrayabilme,

-Metin iyinde ciimleyi tamyabilme,

-Bir manzumeyi ozeliklerine gore okuyabilme,

-Manzume ile diizyaz1 arasmdaki farla. kavrayabilme,

-Paragraf ve paragraftaki diişiinceyi kavrayabilme,

-Bir şiiri vurgu ve tonlamaya dikkat ederek okuyabilmek,

-Bir şiirin şekil ve anlam ozelliklerini kavrayabilme,

-Olay yaz1lannda sebep-sonuy ilişkisini kavrayabilmek,

-Olay yaz1lanrn meydana getiren unsurlar1 kavrayabilme(yer,zaman,olay ve kişiler)

-Sevilen bir şiiri ezberlemeyebilme,

-Olay yaz1lan ile fikir yaz1lan arasmdaki fark1 kavrayabilme,

-Bir metnin yardlillCI fikirlerini ve ana fikrini bulabilme,

-Plân ve plânm yararlarm1 kavrayabilmek,

-Bir metindeki olaylar1 karş1laştirarak benzer ve farkh yanlar1 kavrayabilme,

-Anlama etkinliklerini kavrayabilme (dinleme,okuma,găzlem… )

-Okunan bir yaz1daki sebep-sonuy ilişkilerini kavrayabilme,

-Bir metnin dii ve anlat1m(iisliip) ozelliklerini kavrayabilme,

-Bir manzumenin ana temasm1 kavrayabilme,

-Sozlii ve yaz1h ifade arasmdaki benzer ve farkhhklan kavrayabilme.

11-ANLATIM

A) SOZL-0 ANLATIM B) YAZILI ANLATIM

-Dogru ve diizgiln konuşabilmek,

-Tilrkye derslerindeki her tiirlil faaliyetlere katilabilmek ve vanlan sonuylar1 anlatabilmek ve ay1klayabilmek, yazabilmek, yazabilmek,

-Bir tart1şmaya kat1labilmek,

-Gorillen veya yaşanan olaylarla ilgili duygu ve dilşilncelerini anlat1p,yazabilmek,

-Atasozlerini,ozdeyişleri ve deyimleri ay1klayabilmek,

-<;evrenin dogal, toplumsal ve ekonomik olaylanm anlatJp yazabilmek,

-Ozel mektup,iş mektubu,dilekye ve telegraf yazabilmek,

-Paragraflardaki dtişilnceleri ay1klayabilmek,

-Olay veya kişi tasvirleri yapabilmek (sozlil ve yaz1h),

-Topluluk karş1smda ayIŞ konuşmas1, kapamş konuşmas1 yapabilmek,

-Yaz1lanm uygun bir plâna gore geliştirebilmek,

-Okuduklanndan notlar alabilmek,

-Konuşmalanm uygun bir plâna gore geliştirebilmek,

-Kompozisyon yeşitlerini (yaz1h ve sozlil kompozisyon) kavrayabilmek,

-Bir fikir yazISI yazabilmek.

III – DiL BiLGiSi(GRAMER) KONULARI
1. A) SES BiLGiSi
  
  -Tiirk e'deki sesii ve sessiz harfleri tamyabilmek,
  
  -Biiyiik i.inlii uyumu kurahru kavrayabilmek,
  
  -Kiir;:iik iinli.i uyumu kuraluu kavrayabilmek,
  
  -Dnsi.izlerin benzeşmesi kurahm kavrayabilmek,
  
  -Dulii di.işmesi kurahm kavrayabilmek,
  
  -Si.ireksiz sert i.insi.izlerin yumuşamas1 kuraluu kavrayabilmek,
  
  -Ti.irkr;:e'de başta ve sonda bulunmayan i.insi.izleri tamyabilmek,
  
  -Seslerin birleşmesini,hece ve hece r;:eşitlerini kavrayabilrnek.
2. B) KELIME BiLGiSi
  
  -Ti.irkr;:e 'deki kelime ti.irlerini kavrayabilmek isimler ve isimlerin yapilan,
  
  isim tamlamalan, isimlerin r;:eşitleri
  
  s1fatlar ve s1fatlarm yap1lan, s1fatlarm r;:eşitleri
  
  s1fat tamlamalan,
  
  zamirler ve zamirlerin yaplian, zamirlerin r;:eşitleri,
  
  zarflar ve zarflarm yap1lan, zarflann r;:eşitleri,
  
  fiiller ve fiillerin yapllan, fiillerde kip,zaman ve kişi, yapllanna gore fiiler, edatlar
  
  baglar;:Iar, iinlemler.
3. C) CUMLE BiLGiSi
  
  -Anlamlarma gore ciimle r;:eşitlerini kavrayabilmek olumlu ciimleler,
  
  olumsuz ciimleler, soru ciimleleri, i.inlem ciimleleri, şart ci.imleleri.
  
  -Yap1!anna gore ciimle ti.irlerini kavrayabilmek basit ctimle,
  
  bileşik ciimle, srrah ciimle, bagh ciimle,
  
  s1rah-bagh ciimle.
  
  Ctimlenin ogelerini kavrayabilmek. ozne
  
  ytiklem
  
  zarf ti.imleci dolayh tiimler;:
  
  belirtili nesne belirtisiz nesne
4. D) ANLAM BiLGiSi
  
  -Ti.irkr;:e kelimelerin anlam ozelliklerini kavrayabilmek Kelimelerin gerr;:ek anlam1,
  
  Kelimelerin mecaz anlam1, Kelimelerin terim anlam1,
  
  Kelimelerin deyim anlam1, Z1t anlamh kelimeler,
  
  Eş anlamh kelimeler.
5. E) YAPI BiLGiSi EKLER
  
  Yap1m ekleri
  
  <;;ekirn ekleri(isim ve fiii r;:ekim ekleri) Basit kelime
  
  Turemiş kelime Bileşik kelime
6. F) EDEBÎ BiLGiLER
  
  -Yaz1 tiirlerini kavrayabilmek. Roman ve roman r;:eşitleri Hikâye
  
  Masai
  
  Tiyatro ve r;:eşitleri, Destan,
  
  Şiir ve şiir r;:eşitleri, Gezi yaz1lan, Nutuk
  
  Makale F1kra, Sohbet
  
  -Edebiyatmm tamm1 ve konusu
  
  -Tiirk edebiyatI'mn devirleri
  
  -Edebiyatta ifade tarzlan(Sozli.i ifade-Yaz1h ifade)
  
  -Şiirle ilgili bilgiler,
  
  Soz sanatlan(Benzetme,mi.ibalaga,Tenâsi.ib… )
  
  -Halk edebiyat1 ve ozellikleri,
  
  -Halk edebiyatI nazllll şekilleri
  
  -Klâsik Tiirk edebiyat1 ve ozellikleri
7. G) iMLA VE NOKTALAMA
-Biiyiik harflerin imlas1

-bzel isimlerin imlas1,

-Eklerin imlas1,

-Yabanc1 kelimelerin imlâs1, Nokta

Virgill Noktah virgi.il T1mak işareti iki nokta Soru işareti

-Onlem işareti

NOT 1 Mecidiye Kemal Ataturk ilahiyat ve Pedagoji Lisesi'nde Turkiye Cumhuriyeti Millî Egitim Bakanhg1 tarafmdan oluşturulan komisyon tarafmdan yaz1lan ders kitaplan okutuhnaktadrr.

2 Okulumuzda teoloji ve pedagoji boli.imlerde aym miifredat program1 uygulanmaktadrr.

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  În cadrul examenului naţional de bacalaureat, absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă, au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la limba engleză într-una din situaţiile următoare:
  - • Limba engleză – probă orală obligatorie comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările (proba b);
    
    Limba engleză – probă scrisă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică – specializarea filologie (proba e);
    
    Limba engleză – probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – pentru toate filierele, profilurile şi specializările
    
    ne-filologice (proba f).
2. II. PRECIZĂRI METODOLOGICE
  
  Respectând tipologia generală a structurii planului de învăţământ privind studiul limbilor modeme în liceu, examenul de bacalaureat la limba engleză este construit pe programele şcolare în vigoare, publicate în colecţia „Curriculum Naţional – Seria liceu – Programe şcolare”.
  - • Programa IA, Limba engleză – prima limbă modernă: licee teoretice (filologie, intensiv şi bilingv) şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică).
    
    Programa IA, Limba engleză – prima limbă modernă: licee teoretice, celelalte specializări.
  - • Programa IB, Limba engleză – prima limbă modernă: licee tehnologice şi vocaţionale (cu excepţia liceelor militare MapN, specializarea matematică- informatică).
  - • Programa 2, Limba engleză – a doua limbă modernă: toate filierele şi specializările care au prevăzute două limbi moderne în trunchiul comun.
  - • Programa 3, Limba engleză – a treia limbă modernă: pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii engleze în clasa a IX-a.
    
    Programele şcolare în vigoare sunt centrate pe competenţe. Structura programelor şcolare este următoarea:
    
    l. Competenţele generale:
    - • Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
    - • Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate anumitor contexte
    - • Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
    - • Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare (nu se cere în cazul Programei 3)
    1. 2. Competenţele specifice, corelate cu unităţi de conţinut.
    2. 3. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:
      - • Conştientizarea contribuţiei limbii engleze la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale şi la vehicularea culturii contemporane
      - • Raportarea critică la civilizaţiile britanică şi americană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei
      - • Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora
      - • Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză
        
        Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare
    3. 4. Sugestii metodologice : recomandări privind ariile tematice, elementele de construcţie a comunicării şi funcţiile comunicative ale limbii.
    În anul 2004, examenul de bacalaureat la limba engleză va fi organizat în conformitate cu Curriculum ul naţional, pe baza celor patru programe menţionate anterior. Indiferent de programă, examenul va păstra aceeaşi structură generală în ceea ce priveşte probele (oral, ca probă obligatorie, sau scris, ca probă la alegere), precum şi tipurile de subiecte.
    
    Pe parcursul probei orale se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a comunica eficient prin utilizarea în mod adecvat (stilistic şi funcţional) a elementelor de construcţie a comunicării şi a funcţiilor specifice limbii engleze, achiziţionate pe parcursul studiilor liceale. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune şi tranfer, precum şi capacitatea candidaţilor de a construi un discurs convingător, logic şi coerent, susţinut de opinii proprii, exemple, argumente şi asociaţii cu texte cunoscute, cu realitatea înconjurătoare sau cu propria experienţă de viaţă.
    
    În cadrul probei scrise, se va urmări şi evalua cu prioritate capacitatea candidaţilor de a opera cu codul scris al limbii engleze în situaţii de comunicare variate, demonstrată prin competenţe de receptare a textului scris la diferite niveluri de profunzime şi prin competenţele de producere a diverselor tipuri de texte, adecvate funţional şi stilistic contextului. Vor fi evaluate de asemenea competenţele de interacţiune la nivelul textului scris produs, precum şi cele de mediere şi transfer.
    
    În ambele probe vor fi evaluate – pe bază de indicatori specifici, precizaţi în baremul de corectare – valorile şi atitudinile pe care programele şcolare de limba engleză le prevăd a fi formate pe parcursul studiilor liceale.
    
    Urmărind structura programelor şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat 2004 îşi propune să evalueze:
    
    nivelul competenţelor generale ale candidatului; însuşirea conţinuturilor;
    
    – valorile şi atitudinile formate prin însuşirea limbii engleze;
    
    competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială a candidaţilor într-un nou context european: prelucrarea şi utilizarea contextuală de informaţii complexe, gândirea critică, luarea deciziilor şi comunicarea în contexte specifice.
    
    Totodată, programa de bacalaureat pentru limba engleză doreşte să ofere o orientare sistemică atât pentru cadrele didactice cât şi pentru candidaţi.
3. III. COMPETENŢE CARE VOR FI EVALUATE

III. 1. Competenţe de comunicare orală

Pentru a evalua competenţele de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:
- • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/nestudiat la clasă, să răspundă la întrebări şi să rezolve sarcinile de lucru primite;
- • să recunoască elementele de vocabular şi structurile gramaticale dintr-un text dat;
- • să identifice ideile principale din textul dat;
- • să sesizeze ordinea evenimentelor dintr-un text;
- • să recunoască argumentele şi să identifice concluziile dintr-un text;
- • să selecteze informaţiile relevante dintr-un text în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru;
- • să comenteze o informaţie/ o părere /un citat/ un proverb;
- • să realizeze un discurs oral pe o temă dată;
- • să relateze un eveniment/ un fapt divers/ o întâmplare/ o experienţă personală;
- • să prezinte un film/o carte;
- • să descrie un obiect, o persoană/ un personaj, o activitate, locuri cunoscute/ imaginare;
- • să demonstreze capacitatea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură cu textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri la alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă şi să redea conţinutul textului;
- • să identifice sensul cuvintelor şi al relaţiilor semantice dintre ele;
- • să schimbe punctul de vedere într-un text;
- • să parafrazeze un citat folosind exemple personale / prin raportare la experienţa personală;
- • să facă rezumatul unui text într-un număr dat de cuvinte;
- • să exprime şi/ sau să argumenteze o părere personală /un punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;
- • să folosească corect şi adecvat structurile gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale.

III. 2. Competenţe de comunicare scrisă

Pentru a evalua competenţele de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidaţii trebuie:
- • să înţelegă sensul global al unui text necunoscut/nestudiat la clasă;
- • să identifice informaţiile semnificative din text;
- • să schimbe punctul de vedere într-o povestire /într-un text;
- • să comenteze unele aspecte din text;
- • să exprime propriile păreri în legătură cu ideile/conţinutul textului respectiv;
- • să analizeze şi să interpreteze un aspect/o idee din textul dat;
- • să descrie locuri cunoscute/imaginare, activităţi;
- • să descrie/caracterizeze o persoană;
- • să relateze un eveniment/un fapt divers/o întâmplare/o experienţă personală.
- • să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;
- • să construiască un text pe baza unei teme date;
- • să redacteze un eseu;
- • să comenteze un subiect;
- • să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de Ia un text/ o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;
- • să traducă un text de dificultate medie;
- • să schimbe punctul de vedere într-un text;
- • să parafrazeze un citat folosind exemple personale / prin raportare la experienţa personală;
- • să facă rezumatul unui text într-un număr dat de cuvinte;
- • să folosească corect structurile lexicale şi gramaticale studiate.
IV. CONŢINUTURI CARE VOR FI EVALUA TE

Conţinuturile evaluate corespund trunchiului comun din programele şcolare în vigoare.

În consecinţă, diferenţierile (pe probe, tipuri de subiecte) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând/mărind gradul de dificultate al unui item sau sarcini de lucru) şi nu cantitativ, (micşorând/mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

IV.I. Conţinuturi lexicale şi tematice

Se vor evalua cunoştinţele de vocabular specific temelor cuprinse în Programa şcolară de limba engleză, teme inspirate din realitatea înconjurătoare, din viaţa de zi cu zi, din experienţa elevilor şi experienţa umană în general.

Textele necunoscute şi temele de examen se vor regăsi în texte de diverse tipuri:
1. a) Tip de text: literar, non-literar;
  
  Textele necunoscute/nestudiate la clasă folosite pentru cele două probe de examen nu exclud studierea textelor din manuale, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:
  
  să înveţe a aborda un text necunoscut;
  
  să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre ale limbii;
  
  să înveţe cuvinte şi expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor în diferite contexte; să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să le consolideze pe cele vechi;
  
  să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum să găsească anumite detalii sau exemple pentru susţinerea opiinilor personale;
  
  să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris.
2. b) Sursa: articole din ziare şi reviste, cărţi din spaţiul britanic şi american, literatură cultă şi populară, broşuri, internet.
3. c) Lungimea: în funcţie de tipul de subiect: 125 – 350 cuvinte
4. d) Dificultate: în funcţie de programă / tip de subiect, dar fără să depăşească gradul de dificultate a textelor din manuale;
5. e) Universul tematic: domeniile tematice cuprinse în programa şcolară:
  1. 1. Domeniul privat (viaţa personală): identitate, idealuri şi proiecte, sentimente, modă, stil de viaţă, activităţi în timpul liber;
  2. 2. Domeniul social (societate): tinerii, familia şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii/conflicte între tineri/generaţii, toleranţa, sănătate, comunicare pe diverse canale, în diverse situaţii (cumpărături, turism, servicii), mass-media, mediul înconjurător;
  3. 3. Domeniul educaţie şi profesie: şcoală, ocupaţii, profesii, piaţa muncii;
  4. 4. Domeniul ştiinţă şi cultură: patrimoniul naţional, britanic şi american – personalităţi, opere, obiceiuri, tradiţii, sărbători, evenimente.
    
    IV.2. Elemente de gramatică – cele cuprinse în Programa de limba engleză: SUBSTANTIV – pluralul substantivelor
    
    – substantive defective de număr
    
    ADJECTIV VERB
    
    ADVERB CUVINTE DE LEGATURA
    - – comparaţia intensivă
    - – timpurile verbale
    - – subjonctivul
    - – verbe modale / modalitate
    - – infinitivul/ participiul/ gerunziul
    - – construcţii cu infinitivul şi cu participiul
    - – grade de comparaţie
    - – prepoziţii, conjuncţii, locuţiuni
      
      ARTICOLUL – hotărât, nehotărât, zero, omisiunea articolului
      - – cazuri speciale de utilizare a articolului SINTAXA – ordinea cuvintelor în propoziţie
      - – tipuri de propoziţii (enunţiative, interogative, etc.)
      - – propoziţii condiţionale
        
        – condiţionale I,II,III, mixte
      - – corespondenţa timpurilor
      - – vorbirea directă/ indirectă
    IV.3. Funcţii comunicative ale limbii:
    1. 1. iniţierea, întreţinerea şi încheierea unui dialog/ conversaţii
    2. 2. exprimarea opiniei
    3. 3. exprimarea acordului/ dezacordului faţă de opiniile altora
    4. 4. exprimarea satisfacţiei/ insatisfacţieie faţă de un punct de vedere
    5. 5. exprimarea refuzului/ argumentarea refuzului
    6. 6. contrazicerea părerilor altora
    7. 7. comentarea părerilor
    8. 8. solicitarea repetării şi reformulării
    9. 9. exprimarea presupunerilor
    10. 10. solicitarea de informaţii şi de sugestii
    11. 11. oferirea şi confirmarea / infirmarea de informaţii
    12. 12. solicitarea confinnării / infirmării unor informaţii
    13. 13. formularea de propuneri şi sugestii
    14. 14. exprimarea de condiţii
    15. 15. formularea de sfaturi
    16. 16. exprimarea preferinţelor, intenţiilor
    17. 17. solicitarea şi acordarea /refuzul permisiunii
    18. 18. formularea de invitaţii
    19. 19. exprimarea de mulţumiri
    20. 20. acceptarea/ refuzul unei invitaţii
    21. 21. exprimarea surprizei, curiozităţii, temerilor, îndoielilor
    22. 22. exprimarea simpatiei
    23. 23. formularea de comparaţii
    24. 24. formularea de persuasiuni
    25. 25. exprimarea diverselor grade de certitudine
V. PRECIZĂRI

V.1. Timpul de lucru:
1. a) Proba orală : timp de prezentare: 15 minute
2. b) Proba scrisă: timp de lucru: 3 ore
V.2. Structura şi dificultatea subiectelor vor fi în raport cu numărul de ore studiate pe săptămână.

La alcătuirea itemilor / sarcinilor de lucru se va ţine cont de trunchiul comun tuturor profilurilor I filierelor, iar diferenţierea se va face din punct de vedere calitativ.

TOATE SUBIECTELE SUNT ELABORATE ÎN CONCORDANŢĂ CU PROGRAMA ŞCOLARĂ, FĂRĂ A REFLECTA ÎN MOD SPECIAL VIZIUNEA UNUI MANUAL ANUME!

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA FRANCEZĂ
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  În conformitate cu prevederile Legii învăţământului în vigoare, toţi absolvenţii învăţământului liceal vor susţine un examen oral la una din limbile modeme studiate, ca probă obligatorie (proba b). De asemenea, pot alege o limbă modernă pentru examenul scris, ca probă opţională (proba e sau f ).
  
  Luând în considerare noul Plan-cadru pentru învăţământul liceal şi Programele şcolare1, examenul de bacalaureat 2003 menţine aceeaşi structură în ceea ce priveşte:
  - – probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);
  - – competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte);
  - – repartizarea pe categorii de teste, pentru ambele probe (oral şi scris), în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal :
    - • 1-2 ore 2
    - • 3-4 ore 3
    - • bilingv 4
    - • Minorităţi / L3 5
  Atât pentru proba orală, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii tuturor profilurilor, inclusiv Minorităţi /L3 , vor fi evaluaţi pe baza unor texte nescunoscute /nestudiate la clasă.
  
  Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţi de comunicare orală sau în scris şi nu pe conţinutul textelor din manuale, subiectele fiind elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
  
  1 Prezenta Programă de bacalaureat a fost elaborată pe baza Programei şcolare de Limba franceză pentru clasa a IX-a, aprobată prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale nr. 3371/02.03.1999, Ed. Cicero, CNC-MEN 1999 şi a Programei şcolare de Limba franceză, seria liceu , voi. 2, Aria curriculară Limbă şi Comunicare,
  
  Tipogrup press, Buc. 2001: Programa şcolară de Limba franceză pentru clasa a X-a, aprobată prin Q.M.E.N nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin O.M.E.C. nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba franceză pentru clasele a XI-a- a XII-a, aprobată prin O.M.E.N. nr. 4805/05.10.2000 şi modificată prin O.M.E.C. nr.
  
  3915/31.05.2001
  
  2 Pentru absolvenţii care au studiat lb.franceză 1-2 ore pe săptămână (indiferent de nivel, L1 sau L2), inclusiv absolvenţii învăţământului în limbile minorităţilor naţionale care au început studiul limbii franceze în
  
  gimnaziu.
  
  3 Pentru absolvenţii care au studiat lb.franceză 3-4 ore pe săptămână (inclusiv profilul intensiv).
  
  4 Numai pentru absolvenţii claselor bilingve.
  
  5Din această categorie fac parte absolvenţii învăţământului în limbile minorităţilor naţionale care au început studiul limbii franceze în clasa a IX-a/ L3 (anul IV de studiu).
2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT
  
  Competenţele generale sunt aceleaşi pentru toate filierele, în funcţie de probă (oral/scris). Competenţele specifice ( şi conţinuturile) se diferenţiază pe două nivele :
  1. 1. 1-2 ore, 3-4 ore şi clase bilingve;
  2. 2. Minorităţi I L3.
    1. 1. LIMBA FRANCEZĂ: 1-2 ore, 3-4 ore şi clase bilingve
      1. 1.1. PROBA ORALĂ
        
        Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi :
        
        ♦ să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/ nestudiat la clasă.
        
        ♦ să demonstreze capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut – extrăgând şi /sau prelucrând informaţii din text – prin :
        
        • identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;
        
        • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
        
        • traducere ;
        
        • identificarea informaţiilor semnificative din text (răspuns la întrebări / text lacunar etc.)/ rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante) / reformularea textului prin contragere/ reducere 6;
        
        Candidaţii pot face trimiteri la/ asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viaţă.
        
        ♦ să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
        
        • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
        
        • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
        
        • realizarea unui discurs oral convingător, logic şi coerent, pe o temă dată:
        
        – relatarea unui eveniment / unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale;
        
        – prezentarea unui film / unei cărţi 7;
        
        – descrierea unui obiect, unei persoane/ unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute / imaginare;
        
        – prezentarea/ comentarea unui subiect , unui paragraf, unei afirmaţii, unei idei, ideilor textului 7, integrând exemple relevante şi / sau un punct de vedere personal.
        
        Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
        
        ♦ să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen, utilizând limba franceză potrivit contextului comunicaţional.
      2. 1.2. PROBA SCRISĂ
        
        Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
        
        ♦ să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut / nestudiat la clasă prin:
        
        • identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;
        
        • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi ştructuri gramaticale studiate;
        
        • identificarea informaţiilor semnificative din text (exerciţii cu alegere duală/ multiplă I răspuns la întrebări/ text lacunar etc.) / rezumarea textului
        
        (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante)/ reformularea textului prin contragere/ reducere 6;
        
        6eventual, întru-un număr dat de cuvinte (3-4 ore şi bilingv), cf. Programei pentru clasa a XII-a; 73-4 ore şi bilingv.
        
        ♦ să dovedească capacitatea de exprimare în scris, valorificând în mod adecvat competenţele lingvistice dobândite (lexicale, semantice, gramaticale, de ortografiere corectă), prin :
        
        • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
        
        • construirea unui discurs logic şi coerent, pe o temă de interes, având sau nu ca suport o afirmaţie/ un text dat :
        
        – relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unor întâmplări /unei
        
        experienţe personale ;
        
        – descrierea unor obiecte/ locuri (cunoscute I imaginare) / activităţi ; descrierea / caracterizarea unui personaj / unei persoane / unei personalităţi marcante;
        
        – construirea unui interviu/ unui dialog situaţional (pornind sau nu de la reperele oferite de text) ;
        
        – redactarea unui C.V. I unei cărţi poştale/ felicitări/ scrisori (personale/ administrative) integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal;
        
        – dezvoltarea unei idei / continuarea unui text ;
        
        – exprimarea/ argumentarea unei opinii personale în legătură cu un subiect/ o situaţie/ ideile/ conţinutul textului;
        
        – comentarea unui subiect/ unei afirmaţii/ unei idei/ ideilor textului 8,
        
        integrând un punct de vedere personal, argumente şi exemple relevante;
        
        – redactarea unui eseu structurat/ liber 8.
        
        Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
        
        ♦ să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat : prin traducerea în/ din limba franceză a unui text literar (clase bilingve)/ neliterar (1-2, 3-4 ore şi Minorităţi) ;
    2. 2. LTh’.IBA FRANCEZĂ: Minorităţi/ L3
      1. 2.1. PROBA ORALĂ
        
        Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:
        
        ♦ să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/ nestudiat la clasă .
        
        ♦ să demonstreze capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut prin:
        
        • recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
        
        • răspuns la întrebări (chestionar);
        
        • traducere ;
        
        • selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale) dintr-un text dat
        
        / a informaţiei specifice din documente curente simple (v. 2.4., Texte. Tipuri de texte, pag.8)
        
        Candidaţii pot face trimiteri la/ asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.
        
        ♦ să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
        
        • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
        
        • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
        
        • prezentarea unor detalii personale;
        
        • relatarea unui eveniment/ unui fapt divers/ unei întâmplări/ unei experienţe personale; povestirea unui film;
        
        • descrierea/ prezentarea unor persoane / locuri / obiecte / activităţi;
        
        Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
        
        ♦ să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
        
        83-4 ore şi bilingv .
      2. 2.2. PROBA SCRISĂ
        
        Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
        
        ♦ să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut/ nestudiat la clasă prin:
        
        • recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate;
        
        • identificarea informaţiilor semnificative din text, prin exerciţii diverse (exerciţii cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar etc.);
        
        • selectarea informaţiei relevante (desprinderea ideilor principale)/ a informaţiei specifice din documente curente simple, dintr-un text dat .
        
        ♦ să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin :
        
        • folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;
        
        • rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
        
        •solicitarea/prezentarea unor detalii personale; completarea de formulare (CV, vize);
        
        • redactarea unui C.V. / unei că11i poştale/ felicitări/ scrisori (personale/ oficiale);
        
        • redactarea unui text scurt despre un eveniment, după un plan dat sau cu ajutorul unor elemente ( întrebări, text) de sprijin;
        
        • relatarea unui fapt divers / unor întâmplări / unei experienţe personale ; povestirea unui film;
        
        • descrierea unei persoane/ unui personaj / unor locuri/ obiecte I activităţi;
        
        Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
        
        ♦ să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat : prin traducerea în/ din limba franceză a unui text simplu.
3. III. CONŢINUTURI
  1. 1. LIMBA FRANCEZĂ: 1-2 ore 9, 3-4 ore şi bilingv
    1. 1.1. ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ
      
      Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat , evaluarea acestor elemente vizează varietatea , adecvarea şi gradul de stăpânire al vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).
    2. 1.2. ACTE DE VORBIRE.
      
      Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba franceză pentru ciclul liceal :
      - – a se prezenta , a prezenta pe cineva
      - – a se prezenta într-un interviu de angajare/ C.V.
      - – a vorbi despre sine
      - – a vorbi despre starea fizică
      - – a face o expunere pe o temă dată
      - – a exprima un raţionament/ o judecată 10
      - – a exprima o opinie personală / stări / sentimente
      - – a argumenta o opinie personală
      - – a relata evenimente
      - – a descrie locuri, persoane, obiecte
      - – a da, a cere informaţii practice cuiva
      - – a exprima gusturi şi preferinţe
      - – a sfătui pe cineva 10 / a cere cuiva sa facă ceva / a interzice
        
        9conţinuturi comune, LI şi L2, conform Programei şcolare de Limba franceză citată la pag.I; 103-4 ore şi bilingv.
      - – a situa în spaţiu şi timp
      - – a exprima cantitatea/ calitatea; a compara
      - – a propune /a invita , a accepta/ a refuza
      - – a-şi exprima acordul /dezacordul
      - – a face o urare, a felicita
      - – a rezuma un text (idei esenţiale)
      - – a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)
    3. 1.3. CONTINUTURI LINGVISTICE.
      
      Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform programei de limba franceză pentru ciclul liceal.
      
      Lexic: relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime* , familii de cuvinte), câmp lexical/ semantic*, conotaţie/ denotaţie*
      
      Articolul : hotărât, nehotărât, partitiv ;
      
      Substantivul: gen, număr; exprimarea cazurilor; nominalizarea (formarea substantivelor pornind de la un verb).
      
      Adjectivul: acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie; adjective pronominale (posesive, demonstrative şi nehotărâte)
      
      Numeralul: cardinal şi ordinal;
      
      Pronumele: personal , reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât; locul pronumelor personale (C.O.D. şi C.O.I.) în propoziţii asertive şi imperative; pronumele en şi y ;
      
      Verbul: modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut, imperfect* , mai mult ca perfect *), imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu , participiu (prezent, trecut), acordul participiului trecut; diateză activă , reflexivă şi pasivă ;
      
      folosirea formelor perifrastice ( aller, venir de,…); stil direct/ indirect, construcţii impersonale (verbe personale folosite impersonal)*
      
      Adverbul : tipuri, grade de comparaţie ;
      
      Prepoziţia: folosirea prepoziţiilor.
      
      Sintaxa propoziţiei: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanţiale;
      
      Sintaxa frazei : concordanţa la indicativ; concordanţa la conjunctiv (limba vorbită); folosirea conjunctivului: în propoziţii relative*, după verbe de voinţă, îndoială, sentimente , verbe de opinie* la forma interogativă / negativă, după conjuncţii , locuţiuni conjuncţionale , expresii impersonale;
      
      exprimarea: cauzei, scopului, ipotezei (si condiţional), consecinţei, concesiei* , condiţiei*, comparaţiei*; propoziţia participială*.
      
      Tipuri şi forme de fraze: activă, pasivă, negativă, impersonală;
      
      imperativă, exclamativă, interogativă, emfaza*.
      - • elementele gramaticale notate cu asterisc sunt obligatorii pentru 3-4 ore şi bilingv.
    4. 1.4. TEXTE şi TEME
      
      pentru comunicarea orală şi scrisă.
      
      Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:
      1. a) Sursa: pasaje din cărţi, articole de presă (din ziare, reviste) în limba franceză;
      2. b) Tipul de text : text autentic literar/ neliterar;
      3. c) Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150 – 350 de cuvinte)
      4. d) Dificultate : în funcţie de profil.
      Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba franceză, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi /L3.
      - ♦ TEXTE
        
        Tipuri de texte: informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere*, eseu*).
      - ♦ TEME
      Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:
      - • Viaţa personală şi socială: identitate /CV; tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor,
        
        relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, sentimente; familia: membri, ocupaţii; sănătate (droguri I SIDA
        
        /tabagismul/ alcoolul …) etc.;
      - • Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; magazine; mijloace de transport; restaurant, hotel, camping; aeroport, gară , poştă, bancă; meteo etc.
      - • Timp liber: week-end/ vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans) etc.
      - • Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru, muzee, festivaluri…); mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă/ şomaj ; violenţă/ non-violenţă etc.
      - • Mediul înconjurător: oraş/ sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc.
      - • Spaţiul francofon: Franţa contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii ; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; francofonia şi ţările francofone;
      - • Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi tehnic european (inclusiv contribuţii şi personalităţi româneşţi); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.
      * elementele notate cu asterisc sunt obligatorii pentru 3-4 ore şi bilingv.
  2. 2. LIMBA FRANCEZA: Minorităţi/ L3 11
    1. 2.1. ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ (v.1.1., pag. 4)
    2. 2.2. ACTE DE VORBIRE
      
      a se prezenta
      
      a angaja, a continua, a termina o conversaţie
      
      a cere/ a da informaţii (de orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru,… ) a exprima o opinie personală
      
      a exprima o judecată
      
      a relata activităţi la prezent, trecut, viitor a situa un eveniment în timp
      
      a descrie locuri
      
      a exprima o stare fizică
      
      a exprima gusturi şi preferinţe
      
      a exprima o dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă… ) a exprima calităţi şi cantităţi; a compara calităţi
      
      a propune / a invita, a accepta / a refuza a cere cuiva ceva / să facă ceva
      
      a exprima acordul / dezacordul a se scuza , a răspunde la scuze a face o urare, a felicita
      
      a participa la o conversaţie în situaţie de examen (interacţiune orală)
    3. 2.3. CONŢINUTURI LINGVISTICE
      
      Articolul:
      
      hotărât, nehotărât, paiiitiv (forme, înlocuirea articolului partitiv cu prepoziţia de).
      
      Substantivul: gen, număr ; exprimarea cazurilor; nume de ţări (masculin, feminin).
      
      Adjectivul: adjective calificative uzuale şi de culoare; acordul în gen şi număr;
      
      gradele de comparaţie; adjectivul posesiv, demonstrativ, nehotărât (forme frecvente); adjectivul numeral.
      
      Pronumele: Verbul:
      
      Forme de fraze: Adverbul:
      
      personale (subiect, C.O.D. şi C.0.1.), interogative ( qui, que, ou), relative simple (qui, que, quoi, dont, ou), demonstrative neutre (ceci, cela, c;a), nehotărâte (forme frecvente); pronumele on; pronumele en şi y;
      
      modul indicativ: prezent (verbe neregulate: lire, ecrire, devoir, connaître, croire, voir,… ; verbe pronominale); perfect compus cu avoir şi etre : verbe de grupa I , a II-a, verbe neregulate (aller, venir, pouvoir, savoir, vouloir, partir, sortir, prendre, mettre, faire,
      afirmativă, negativă, interogativă (cu est-ce que şi prin inversiune);
      
      adverbe interogative (Comment. .. ? Pourquoi… ? Combien… ?); adverbe de timp (aujourd’hui, maintenant, hier, demain);
      
      Conjuncţii: et, mais, parce que, donc
      
      11conform Programei de lb. franceză pentru anul IV (L3), citată la pagina 1.
    4. 2.4. TEXTE şi TEME
  pentru comunicarea orală şi scrisă (v. 1.4., pag. 6, caracteristici comune)
  - ♦ TEXTE
    
    Tipuri de texte: dialog, descriere, texte simple pe subiecte familiare din viaţa cotidiană, documente curente ( carte poştală, scrisoare, broşuri, prospecte, instrucţiuni, formulare,… ); texte informative şi articole de presă.
  - ♦ TEME
  - • Viaţa personală şi socială: identitate; tinerii şi idolii lor, relaţii între tineri, sentimente; sănătate; modă şi vestimentaţie;
  - • Viaţa cotidiană: pe stradă, magazine, poştă, bancă, mijloace de transport; timp liber (sport, jocuri,
    
    muzică, dans, cinema,… ), activităţi, călătorii (aeroport, gară, vamă); profesii, meserii; vremea etc….
  - • Spaţiul francofon: oraşe şi provincii; tradiţii şi sărbători; francofonia.
  - • Spaţiul cultural românesc: monumente, locuri, personalităţi marcante.
4. IV. PRECIZĂRI

1. Proba orală :
- – timpul de lucru: 15 minute
- – prezentarea : l O minute.
  
  Proba scrisă :
- – timpul de lucru: 3 ore.
2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal . Diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ ( micşorând / mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru)

şi nu cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
3. Textele necunoscute folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie

să neglijeze , sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;

să-şi însuşească structuri gramaticale noi , să şi le consolideze pe cele vechi;

să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să înveţe sensuri variate ale aceluiaşi cuvânt în contexte diferite; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;

să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut;

să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum să găsească anumite detalii / exemple pentru susţinerea opiniilor personale;

să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia franceză.

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MODERNĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI ÎN CADRUL EXAMENULUI DE BACALAUREAT

În cadrul examenului de bacalaureat absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi fără frecvenţă, au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la limba germană ca limbă modernă într-una din situaţiile următoare:
- • Limba germană ca limbă modernă – probă orală obligatorie comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările (proba b);
- • Limba germană ca limbă modernă – probă scrisă la alegere din aria curri-culară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică – specializarea filologie (proba e);
  
  Limba germană ca limbă modernă – probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – pentru toate fi-lierele, profilurile şi specializările nefilologice ( proba f).
II. OBIECTIVELE EXAMENULUI DE BACALAUREAT LA LIMBA GERMANĂ

Respectând tipologia generală a structurii planului de învăţământ privind stu-diul limbilor moderne în liceu, examenul de bacalaureat la limba germană ca lim-bă modernă este construit pe programele şcolare în vigoare, publicate în colecţia "Curriculum Naţional. Seria liceu. Programe şcolare”.
- • Programa lA, Limba germană – prima limbă modernă: licee teoretice (specializarea Filologie, inclusiv programele intensiv şi bilingv de studiere a limbilor de circulaţie internaţională) şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică).
- • Programa lA, Limba germană – prima limbă modernă: licee teoretice, celelalte specializări.
- • Programa 1B, Limba germană – prima limbă modernă: licee tehnologice şi vocaţionale (cu excepţia liceelor militare MapN, specializarea matematică-informatică).
- • Programa 2, Limba germană – a doua limbă modernă: toate filierele şi specializările care au prevăzute două limbi moderne în trunchiul comun.
  
  Programa 3, Limba germană – a treia limbă modernă: pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii germane în clasa a IX-a.
  1. 1. Competenţele generale:
    - • Receptarea mesajelor transmise în scris în diferite situaţii de comunicare
    - • Producerea de mesaje scrise, adecvate unor anumite contexte
    - • Realizarea de interacţiuni în comunicarea scrisă
    - • Transferul şi medierea mesajelor scrise în situaţii variate de comunicare
  2. 2. Competenţele specifice, corelate cu tipuri de conţinuturi.
  3. 3. Ariile tematice, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării.
  4. 4. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:
    - • Conştientizarea contribuţiei limbii germane la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale;
    - • Raportarea critică la civilizaţia germană, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei;
    - • Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora;
    - • Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba germană;
    - • Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare;
Candidaţii la examenul de bacalaureat pentru limba germană ca limbă moder-nă vor trebui să stăpânească sistemele fonologic, lexical, gramatical şi stilistic ale limbii germane, precum şi elemente de cultură şi civilizaţie germană, pentru a fi capabili să recepteze, să producă mesaje scrise şi să interacţioneze în limba germană, în situaţii date de comunicare.

Examenul de Bacalaureat la limba germană modernă 2004 îşi propune să evalueze, după modelul Cadrului comun european de referinţă în învăţarea, predarea şi evaluarea cunoştinţelor lingvistice, document al Consiliului Europei :

nivelul competenţelor generale ale candidatului; însuşirea conţinuturilor ;

– valorile şi atitudinile formate prin însuşirea limbii gennane;

competenţele funcţionale esenţiale pentru reuşita socială a candidaţilor într-un nou context european: prelucrarea şi utilizarea contextuală de infonnaţii complexe, gândirea critică, luarea deciziilor şi comunicarea în contexte specifivce;

Totodată, programa de bacalaureat pentru limba germană modernă doreşte să ofere o orientare sistemică atât pentru cadrele didactice cât şi pentru candidaţi.
III. EVALUAREA NIVELULUI DE CUNOAŞTERE A LIMBII

În cadrul probelor orale şi scrise, se evaluează nivelul de cunoaştere a limbii germane ca limbă modernă, modul în care candidatul foloseşte limba în comunicare. Acest lucru presupune evaluarea competenţelor lingvistice şi a conţinuturilor pe care candidatul şi le-a însuşit pe parcursul anilor de studiu, în conformitate cu programa şcolară.

111.1. COMPETENŢE EVALUATE

III. 1.1.Competenţa de comunicare orală

Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi:

• să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/nestudiat la clasă.
• să demonstreze capacitatea de înţelegere a textului prin exprimarea unui punct de vedere personal în legătură cu textul respectiv, să emită judecăţi de valoare, să facă referiri Ia alte texte cunoscute sau la propria experienţă de viaţă pentru bilingv şi 3 – 4 ore săptămânal şi să redea conţinutul textului, să răspundă la întrebări pentru 1 – 2 ore săptămânal şi minorităţi /L3.
• identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice;
• recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
• traducere;
• să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin:
• folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale;
• rezolvarea unor itemi care au drept ţintă acest lucru;
• realizarea unui discurs oral convingător, logic şi coerent pe o temă dată: relatarea unui eveniment/unui fapt divers/unei întîmplări/unei experienţe personale; prezentarea unui film/unei cărţi;

descrierea unui obiect, unei persoane/unui personaj, unei activităţi, unor locuri cunoscute/imaginare;

să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane.

să demonstreze capacitatea de a participa activ la o conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen, utilizînd limba germană potrivit contextului comunicaţional.

111.1.2. Competenţa de comunicare scrisă

Pentru a evalua competenţa de comunicare scrisă, candidaţilor li se va cere rezolvarea unor sarcini specifice de lucru. Candidaţii vor fi capabili:

• să înţelegă sensul global al unui text necunoscut/nestudiat la clasă;
• să identifice informaţiile semnificative din text;
• să rezume textul;
• să comenteze un aspect din text;
• să exprime propriile păreri în legătură cu ideile/conţinutul textului respectiv;
• să recunoască şi să utilizeze elemente şi structuri gramaticale studiate;
• să analizeze şi să interpreteze un aspect/idee din textul dat;
• să folosească corect structurile lexicale studiate;
• să descrie locuri cunoscute/imaginare, activităţi;
• să descrie/caracterizeze o persoană;
• să relateze un eveniment/un fapt divers/o întâmplare/o experienţă personală.
• să continue un text, o idee, folosindu-se de propria fantezie;
• să construiască un text pe baza unei teme date;
• să redacteze un eseu;
• să comenteze un subiect;
• să exprime şi/sau să argumenteze o părere personală/un punct de vedere, pornind de la un text/o temă dată, susţinut/ă de exemple relevante, să facă asociaţii şi comparaţii cu texte cunoscute, situaţii şi experienţe personale sau experienţele altor persoane;

III. 2. CONŢINUTURI EVALUATE

Conţinuturile evaluate pentru toate profilurile, corespund trunchiului comun din programele şcolare în vigoare.

În consecinţă, diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând/mărind gradul de dificultate al unui item sau sarcini de lucru) şi nu cantitativ, (micşorând/mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

111.2.1. Conţinuturi lexicale şi tematice

Se vor evalua cunoştinţele de vocabular specific temelor cuprinse în Programa şcolară de limba germană modernă, teme inspirate din realitatea înconjurătoare, din viaţa de zi cu zi, din experienţa elevilor şi experienţa umană în general. (vezi Nota nr. 2)

Temele de examen se vor regăsi în texte autentice de diverse tipuri.
1. a) Tip de text: autentic: literar, non-literar (vezi Nota nr. l);
2. b) Sursa: articole din ziare şi reviste, cărţi din spaţiul germanofon, literatură cultă şi populară, broşuri, internet.
3. c) Lungimea: în funcţie de profil: 125 – 350 cuvinte
4. d) Dificultate: în funcţie de profil, dar fără să depăşească gradul de dificultate al textelor din manuale;
5. e) Domenii: domenii tematice cuprinse în programa şcolară ( Nota nr. 2) :
  1. 1. Domeniul privat (viaţa personală): identitate, idealuri şi proiecte, sentimente, modă, stil de viaţă, activităţi în timpul liber;
  2. 2. Domeniul social (societate): tinerii, familia şi comunitatea, tinerii şi idolii lor, relaţii/conflicte între tineri/generaţii, toleranţa, sănătate, comunicare pe diverse canale, în diverse situaţii (cumpărături, turism, servicii), mass-media, mediul înconjurător;
  3. 3. Domeniul educaţie şi profesie: şcoală, ocupaţii, profesii, piaţa muncii;
  4. 4. Domeniul ştiinţă şi cultură: patrimoniul naţional şi germanofon în cadrul european – personalităţi, opere, obiceiuri, tradiţii, sărbători, evenimente;
111.2.2. Elemente structurale funcţionale
1. 111.2.2.1. Acte de vorbire
  
  Candidaţii vor fi capabili să folosească actele de vorbire în diverse situaţii de comunicare prevăzute de Programa de limba germană pentru ciclul liceal.
2. 111.2.2.2. Forme de comunicare în scris

Candidaţii vor fi capabili de:

a completa un formular, tabel, schemă cu ajutorul unor indicaţii orale/scrise ;

a redacta un text funcţional: bilet, telegramă, felicitare, CV, scrisoare personală sau oficială, anunţ, text publicitar, reclamaţie;

a redacta o povestire, descriere, caracterizare;

a redacta un eseu structurat/nestructurat, aducând argumente în sprijinul opiniei formulate.

111.3. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII
1. 111.3.1. Vocabular – Lexicul specific temelor propuse (Nota nr. 2);

ill.3.2. Elemente de gramatică cuprinse în Programa de limba germană modernă pentru ciclul liceal. clase: articol, substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziţii, conjuncţii

categorii: număr, caz, timp, aspect, diateză structuri: propoziţii, fraze

procese şi relaţii: acord, topică, transformare, etc. noua ortografie a limbii germane,

formarea cuvintelor ( substantive, adjective, verbe)

IV. PRECIZĂRI

IV.I. Timpul de lucru:

a) Proba orală: timp de lucru: 15 minute

: timp de prezentare: 1O minute
b) Proba scrisă: timp de lucru: 3 ore

IV.2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi în raport cu numărul de ore studiate pe săptămână.

La alcătuirea itemilor se va ţine cont de trunchiul comun tuturor profilurilor, iar diferenţierea se va face din punct de vedere calitativ.

T<_?A!E SUBIECTEL? SUNT ELABORATE ÎN CONCORDANŢĂ CU PROGRAMA ŞCOLARĂ, FARA A REFLECTA IN MOD SPECIAL VIZIUNEA UNUI MANUAL ANUME!

Textele necunoscute/nestudiate la clasă folosite pentru cele două probe de examen nu exclud studierea textelor din manuale, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

să înveţe a aborda un text necunoscut;

să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre ale limbii;

să înveţe cuvinte şi expresii noi, sensuri variate ale cuvintelor în diferite contexte; să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să le consolideze pe cele vechi;

să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum să găsească anumite detalii sau exemple pentru susţinerea opiinilor personale;

să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris.

Bacalaureat 2004

Programa pentru limba germană modernă Nota nr. 1

Textsorten

Rezepte	Teletext
Briefe	Anleitungen
Durchsagen	Literarische Texte (Auszilge)
Graffiti	Handzettel
Fuhrungen	Fahrscheine
Videotext	Computerbildschirmtext
Plakate	Zeitungsartikel
Vorschriften	Anschlage
Lieder	Speisekarten
Bericht	Geschăftsbrief
Bedienungsanleitungen	Mitteilung
Etiketten und Aufschriften	Werbeschriften
Visitenkarten	Schilder
Artikel	Prăsentation
Zusammenfassungen
Resourcen:
Lehrbilcher	Reader
Literaturbilcher	Prospekte
Worterbilcher	Zeitungen
Zeitschriften	Plakate
Alben	Fahrplăne
Landkarten	Stadtplăne

Nota nr. 2

Beschreibun2skatei:wrien zum Wortschatz

Bereich

Orte

Instituti- tutionen

Personen

Objekte

Ereignisse

Handlun- gen

Privat

Haus, Zimmer Garten (eigenes/r, der Familie, von Freunden, von Bekannten)

-eigener Platz imHeim, Hotel usw.

-auf dem Land

am See, Meer

-im Gebirge

-Familie Freundes- und Bekannten- netzwerke

-Verwandte

-Freunde

-Bekannte

– Einrich- tungen und Mobel;

-Kleidung

-Hausgerăte

-Spiel -und Werkzeug

-Korper pflege

-Freizeit-, Reise- und Sportaus- ri.istung

-Familien- feiern

-Krankheit

-Zwischen- falle

-Unfalle

-natiirliche Phănomene

-Feste

-Besuche

Lebensrouti

–

nen z.B.: anziehen, ausziehen, essen, waschen, basteln, u.s.w.

Gartenarbeit

-Hobbys Unterhal- tung

Sozial

-offentliche Răume: StraBe, Platz, Park usw.

offentliche Verkehrs- mittel

-Geschăfte

-Mărkte

-Kranken- hăuser

-Arztpraxen

-Stadien

-Sportplătze

-Sporthallen

-Restaurant, Kneipe, Hotel

-Behorden

-Vereine

–

Gesellschaf- ten

-politische Parteien

-Kirchen

-Mitglieder der Offent- lichkeit

-Beamte

-Verkăufer

-Lehrer

-Arzt

-Polizisten

-Sicher- heitskrăfte

-Fahrer

-Schaffner

-Passagiere

-Kellner

-Kunden

-Empfangs- personal

-Priester, Pfarrer

– Geld, Formulare

-Programme

-Mahlzeiten

-Getrănke

-Snacks

-Personal- ausweis, Păsse, Ftihrer- scheine

-Zwischen- falle

-Unfalle

-Versamm- lungen

-Geldstrafen

-Spiele, Wett- bewerbe

-Einkaufen und offentliche Dienste (in Anspruch nehmen)

-medizi- nische Dienste (in Anspruch nehmen)

– fahren, wandern, reisen

-offentliche Unterhaltun g und Freizeit- aktivităten

-Sport,

Spiele

Schule Und Beruf

-Schulen, Aula, Klassen- raum, Schul- hof, Hoch- schule,

Universităt, Seminar- răume, Schul- vertretung

–

Wohnheime Laboratorie n

-Mensa

-Bilios Werkstătten

-Bauernhofe

-Lăden,

-Geschăfte

-Hotels usw.

-Schule, Berufsschul e, Universităt

-Wissen- schafts- und Forschungs- Institute

-Firmen

-Staats- und multination ale Unternehme n

-Gewerk- schaften

-Lehrende, Lehrkorper

-Eltern

-Klassen- kameraden, Sudierende

–

Arbeitgeber

Arbeit- nehmer Kollegen

-verschiede- ne Berufsbene- Nungen

–

Schulunifor m

-Schreib-, Mal- und Bastelmate- rial Schulaus- rtistung und

-kleidung

-audio- visuelle Gerăte

-Tafel und Kreide

-Computer

-Btiroaus- stattungen

-Tiere, Pflanzen

-erster und letzter Schultag, Schtiler- austausch

-Spiele, Pause

-Seminare und Ubungen

-Disku- ssionen

-Beratungs- gesprăche Ausverkăuf e

-Messen

Routinen in:

-Schulver- samm- lungen, Lehrerkon- ferenzen, Unterricht, Spielen, Pausen, Laborarbeit, Hausaufga- ben, Team- arbeit Verwaltung, Manage- ment, Produktion- vorgăngen, Btirovorgăn

–

gen, Transport, Verkaufen

-Computer- arbeit

-Reinigung

Bildung

-Museen Theatersăle

-Kinosăle Konzertsăle Bibliotheke n

-Ausstel- lungs- răume

-Veranstal- tungsrăume

Wissen- schafts- und Kulturinstit u-

tionen

Beamten, Schauspiele r,

Ktinstler, Publikum, Kritiker

Kunstge- genstănde

-Alben Musikinstru

–

mente Eintrittskart e Prospekte, Plăne, Pro- gramme, Mal-, Spiel- und

Bastel-

material

-Veranstal- tungen

-Auf- und Vorfilhrun- gen

-Festivale

-Bespre- chungen

-Empfănge

-Konferen zen

Routinen in

-Veranstal- tungen

-Auf- und Vorfi.ih- rungen

-Festivale Bespre- chungen

-Empfăngen

-Konferen- zen usw.

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA ITALIANĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii tuturor claselor de liceu vor susţine, ca probă obligatorie, un examen oral la una din limbile moderne studiate. De asemenea, pot alege o limbă străină la probele opţionale.

Examenul de limba italiană va păstra aceeaşi structură în ceea ce priveşte:
- • probele (orală, ca probă obligatorie, sau scrisă, ca probă la alegere);
- • repaitizarea în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal :1-2 ore, 3-4 ore (indiferent de nivel, Ll sau L2), bilingv şi Minorităţi/L3, pentru ambele probe (oral şi scris);
- • competenţele de evaluat, şi, în general, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte).
Atât pentru proba orală, ca probă obligatorie, cât şi pentru proba scrisă, candidaţii tuturor profilurilor, inclusiv Minorităţi, vor fi evaluaţi pe baza unor texte nescunoscute / nestudiate la clasă. Pentru toate profilurile, accentul se va pune pe abilităţi de comunicare orală sau în scris.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. PROBA ORALĂ
  
  Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de studiu:
  - • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/ nestudiat la clasă .
  - • să demonstreze capacitatea de a înţelege un text prin :
    - – identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;
    - – recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
    - – traducere ;
    - – rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale) / reformularea textului prin contragere/ reducere.
      
      Candidaţii pot face trimiteri la/ asociaţii cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.
  - • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
    - – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
    - – răspuns Ia întrebări;
      - – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
      - – relatarea unui eveniment/ unui fapt divers / unei întâmplări / unei experienţe personale, descriere, prezentarea/ comentarea unui subiect, dovedind capacitatea de a construi un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent, integrând exemple sau argumente interesante, relevante şi un punct de vedere personal.
      - – emiterea unor judecăţi de valoare, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului , exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile/ conţinutul textului respectiv.
      - – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers, pornind de la un text.
    Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
  - • să demonstreze capacitatea de a participa activ la conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
2. 2. PROBA SCRISĂ
  
  Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
  - • să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut/ nestudiat la clasă prin:
    - – identificarea informaţiilor semnificative din text prin : exerciţii (cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar ,etc.)/ rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);
    - – comentarea unui paragraf/ a unei idei / a ideilor textului ; exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile/ conţinutul textului respectiv ;
    - – identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;
    - – recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate.
- • să dovedească capacitatea de a analiza şi interpreta textul dat prin construirea unui discurs scris logic, coerent şi convingător.
- • să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin :
  - – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;
  - – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
  - – desprinderea ideilor semnificative dintr-un text/articol de ziar;
  - – redactarea unui C.V. I unei scrisori personale/ unui articol de presă, integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal ;
  - – descrierea unor locuri (cunoscute / imaginare) / activităţi ; descrierea/ caracterizarea unui personaj / unei persoane/ unei personalităţi marcante;
  - – relatarea unui eveniment şi a unei experienţe personale
  - – continuarea unui text, unei idei/ construirea unui text pe un subiect /o temă dată;
  - – redactarea unui eseu structurat/ comentarea unui subiect/ exprimarea şi/ sau argumentarea unei opinii personale/ unui punct de vedere , pe baza unui text / unei teme date, susţinută de exemple sau argumente interesante şi relevante .
  - – rezumarea unui text
  - – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
- • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat prin traducerea în/din limba italiană a unui text literar (bilingv)/ neliterar (1-2 ore, 3-4 ore şi minorităţi).
III. CONŢINUTURI
1. 1. LIMBA ITALIANĂ: 1-2 ore, 3-4 ore şi bilingv
  1. 1.1. TEMATICA
    
    Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:
    - • Viaţa personală şi socială: problemele adolescenţei (alegerea unei meserii, somajul, droguri, tutun, alcool, SIDA; conflict între generaţii,… ); valori şi non-valori umane, drepturile omului; angajarea socială; tinerii şi idolii lor, pasiuni şi sentimente (prietenia, solidaritatea,… ), petrecerea timpului liber (lectura, muzică, sport,… )
    - • Viaţa cotidiană:: relaţii şi convenienţe sociale (în familie, în magazin, pe stradă,
      
      corespondenţă,… ); viaţa cultural-artistică (spectacole, muzică…),mass-media, publicitate; turism, mediul înconjurător (flora, fauna, protecţia mediului); marile probleme şi conflicte ale epocii contemporane la început de mileniu III.
    - • Spaţiul cultural italian: patrimoniul turistic, artistic şi cultural italian şi european;
      
      evenimente marcante istorico-culturale italiene, personalităţi; artă, cultură şi civilizaţie (mituri ale culturii italiene, cinematografia italiană reprezentativă);
    - • Comunitatea europeană: spirit comunitar, interculturalitate.
  2. 1.2. ACTE DE VORBIRE.
    
    Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elemente şi structuri lexicale corespunzătoare actelor de vorbire prevăzute de Programa de limba italiană pentru ciclul liceal *:
    - – a angaja, a continua, a încheia o conversaţie
    - – a prezenta I a face o expunere pe o temă dată
    - – a realiza descrieri / prezentări de locuri, obiecte, persoane, oraşe
    - – a exprima o opinie, o judecată/ a argumenta
    - – a exprima gusturi şi preferinţe
    - – a relata (o discuţie, un eveniment, o suită de evenimente)
    - – a rezuma o discuţie
    - – a şi exprima acordul /dezacordul
    - – a exprima îndoiala, satisfacţia, regretul
    - – a exprima posibilitatea/ imposibilitatea
    - – a exprima intenţia de a face I a nu face ceva
    - – a exprima necesitatea /obligaţia
    - – a exprima admiraţia/ dezaprobarea
    - – a exprima stări emoţionale
  3. 1.3. COMUNICARE 1N SCRIS
    
    – a rezuma un text
    
    a caracteriza o persoană, personaj a redacta o scrisoare, un CV
    
    a redacta o povestire, o descriere (obiecte, persoane, personaje) a redacta un eseu
  4. 1.4. CONTINUTURI LINGVISTICE.
    
    Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform programei de limba italiană pentru ciclul liceal*.
    
    Lexic: relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte)
    
    Articolul : hotărât, nehotărât, partitiv ;
    
    Substantivul: gen, număr ; exprimarea cazurilor; nominalizarea.
    
    Adjectivul: acordul adj. calificativ; gradele de comparaţie (forme sintetice); sensul şi comportamentul unor adjective în funcţie de poziţia faţă de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative şi nehotărâte).
    
    Numeralul : cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operaţiilor aritmetice.
    
    Pronumele: personal (de politeţe, N., D., Ac., forme combinate), poziţia proclitică şi enclitică a pronumelui personal faţă de verb, pronumele posesiv„ demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul pronumelor personale (C.O.D. şi C.O.1) în propoziţii afirmative, negative şi imperative; pronumele ne şi ci (vi).
    
    Verbul: modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, trecut), conjunctiv (prezent, trecut), imperativ, infinitiv (prezent, trecut), gerunziu (prezent, trecut) , participiu (prezent, trecut), acordul participiului trecut; diateză activă , reflexivă şi pasivă.
    
    Adverbul : tipuri, gradele de comparaţie ;
    
    Prepoziţia: prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale, prepoziţiile articulate şi folosirea prepoziţiilor.
    
    Conjuncţia: conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, coordonatoare, subordonatoare.
    
    Sintaxa : concordanţa la indicativ; folosirea conjunctivului: după verbe de voinţă, îndoială, sentimente , după conjuncţii , locuţiuni conjuncţionale, expresii impersonale; concordanţa la conjunctiv; exprimarea: cauzei, consecinţei, scopului, ipotezei (se ipotetico);
    
    * conţinuturi comune, LI şi L2, conform Programei şcolare de Limba italiană, seria liceu , voi. 3, Aria curriculară Limbă şi
    
    Comunicare, Tipogrup press, Buc. 2001: Programa şcolară de Limba italiană pentru clasa a X-a, aprobată
    
    prin Ordinul
    
    ministrului educaţiei naţionale nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/
    
    31.05.2001; Programa şcolară de Limba italiană pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate prin Ordinul
    
    ministrului
    
    educaţiei naţionale nr. 4805/05.10.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/31.05.2001.
2. 2. LIMBA ITALIANĂ: MINORITĂŢI
  1. 2.1. TEMATICĂ
    - • Universul personal: identitate; adolescenţa, vârsta aspiraţiilor; relaţiile cu familia, relaţiile dintre tineri, preocupări specifice tinerilor (vestimentaţie, spectacol, sport, muzică, excursii, formarea culturală, Internet…), C.V.; gustul aventurii cunoaşterii.
    - • Viaţa cotidiană: poştă; mijloace de transport; strada: automobilul şi semnele de circulaţie; călătoria, mijloc de cunoaştere, (la mare, la munte, la ţară); corespondenţa personală; fenomene sociale negative (violenţă, rasism, droguri, alcool, tutun); mediul înconjurător (flora, fauna, protecţia mediului).
    - • Spaţiul cultural italian: obiective turistice şi culturale (monumente, oraşe); sărbători tradiţionale; bucătăria italiană; muzica şi cinematografia italiană, personalităţi ale spaţiului cultural italian.
  2. 2.2. ACTE DE VORBIRE
    
    a se prezenta
    
    a angaja, a continua, a termina o conversaţie
    
    a cere/ a da informaţii (de orientare, de timp, oră, întâlnire, program de lucru,… ) a exprima o opinie personală
    
    stări sufleteşti, evenimente a exprima o stare fizică
    
    a exprima gusturi şi preferinţe
    
    a exprima o dorinţă, un sentiment (satisfacţie, bucurie, teamă… ) a propune/ a invita, a accepta/ a refuza
    
    a cere cuiva ceva/ a comanda a exprima acordul / dezacordul a se scuza , a răspunde la scuze a face o urare, a felicita
    
    a sfătui, a recomanda
    
    a exprima posibilitate, imposibilitatea
  3. 2.3. COMUNICARE ÎN SCRIS
    
    a redacta un dialog scurt, un comentariu
    
    a redacta o descriere (peisaje, obiecte, persoane) a redacta un text pe o temă familiară
    
    a redacta scrisori personale a rezuma un text
  4. 2.4. CONŢINUTURI LINGVISTICE
Articolul: Substantivul: Adjectivul:

Pronumele:

Numeralul: Verbul:

hotărât, nehotărât, paiiitiv, folosirea articolului gen, număr, substantive cu plural neregulat

adjective calificative, grade de comparaţie şi comportamentul adjectivelor "bello" şi „quello”.

personal (subiect, C.O.D. şi C.O.I.), interogativ, relativ, demonstrativ, nehotărât; forme combinate de pronume.

cardinal, ordinal, exprimarea procentelor şi a secolelor.

modul indicativ, modul conjunctiv (prezent, trecut, imperfect, mai mult ca perfect), modul condiţional (prezent şi trecut), modurile nepersonale ; folosirea modului conjunctiv; concordanţa timpurilor la modul indicativ şi conjunctiv; periodo ipotetico ; diateza pasivă.

Adverbul: de mod, de timp şi de loc ; adverbele relative; particulele ne şi ci (vi)

Prepoziţia: prepoziţii simple şi articulate.

Conjuncţia : conjuncţii coordonatoare şi subordonatoare

** conţinuturi Minorităţi, conform programei şcolare de Limba italiană, seria liceu, voi. 3, Aria curriculară Limbă şi Comunicare, Tipogrup press, Buc. 2001: Programa şcolară de Limba italiană pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordinull ministrului educaţiei naţionale nr. 5128 / 21.12.1999 şi modificată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001; Programa şcolară de Limba italiană pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4805/05.10.2000 şi modificate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/ 31.05.2001.

1.4. I 2.4. TEXTE.

Textele de examen vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de la bilingv la Minorităţi. Aceste texte vor fi selectate din cărţi , ziare, reviste în limba italiană.
IV. PRECIZĂRI

1. Timpul de lucru este :
1. a) proba orală : 15 minute ;
2. b) proba scrisă: 3 ore.
2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal.

Pentru informaţii teoretice suplimentare, se poate consulta capitolul Consideraţii generale din Programa de Limba Engleză pentru bacalaureatul 2003

1.3 CONŢINUTURI LINGVISTICE

Se va urmări capacitatea candidaţilor de a folosi în mod corect şi adecvat elementele şi structurile gramaticale studiate, conform Programei de limba portugheză pentru ciclul liceal.

Lexic:

relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime, familii de cuvinte), câmp lexical / semantic, conotaţie I denotaţie.

Articolul: hotărât, nehotărât; contragerea.

Substantivul: gen, număr; exprimarea cazurilor; nominalizarea (formarea substantivelor pornind de la un verb).

Adjectivul: Numeralul: Pronumele:

Verbul:

Adverbul: Prepoziţia:

adjectivul calificativ, acord; gradele de comparaţie; adjectivul posesiv; demonstrativ. cardinal şi ordinal.

personal, forme, pronumele personal cu funcţie de subiect, complement direct, complement indirect; Formas de tratamento; pronumele posesiv, demonstrativ, relativ şi nehotărât.

modul indicativ (timpuri simple şi compuse), condiţional (prezent, perfect), conjunctiv (prezent, imperfect, perfect, mai mult ca perfect, viitor), imperativ (afirmativ şi negativ); forme nominale (infinitivul impersonal şi personal, gerunziu simplu şi compus, participiu);

perifraze verbale uzuale: estar a, ter de, ter que, haver de + inf., ir+ inf., ir a+ inf., vir a+ inf., acabar de, precisar de.

verbe auxiliare: ter, haver, ser, estar. folosirea verbelor ser şi estar.

diateza pasivă; conjugarea pronominală, cu pronume personale (o, a, os, as), conjugarea pronominală reflexivă.

de afirmaţie, negaţie; adverbe de timp, de loc, de mod; locuţiuni adverbiale; gradele de comparaţie; adverbele ca şi la – utilizare emfatică.

folosirea prepoziţiilor: a, de, em, corn, por, para, ate, desde; contragerea cu articol sau pronume; locuţiuni prepoziţionale.

Sintaxa propoziţiei: subiectul, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanţiale.

Sintaxa frazei: concordanţa la indicativ; concordanţa la conjunctiv; folosirea conjunctivului: după verbe de voinţă, îndoială, sentimente, verbe de opinie, după conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale, expresii impersonale, în propoziţii relative; exprimarea cauzei, scopului, ipotezei, consecinţei, concesiei, condiţiei, comparaţiei.

Tipuri şi forme de fraze: activă, pasivă, negativă, impersonală;

imperativă, exclamativă, interogativă, emfaza
1.4 TEXTE ŞI TEME

pentru comunicarea orală şi scrisă

Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:

a) Sursa: pasaje din cărţi, articole de presă (din ziare, reviste) în limba portugheză;
b) Tipul de test: test autentic literar/ neliterar;
c) Dimensiune (număr de cuvinte): în funcţie de profil (150-350 de cuvinte);
d) Dificultate: în funcţie de profil.

Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba portugheză, dar vor diferi ca grad de dificultate, în funcţie de profil.
- ♦ TEXTE
  
  Tipuri de texte: informativ, narativ, incitativ, descriptiv, poetic, argumentativ (pliant turistic, ghid, expunere, eseu).
- ♦ TEME
  
  Temele pentru monologuri sau redactări sunt inspirate din tot ceea ce reprezintă realitatea înconjurătoare, viaţa de fiecare zi, experienţa personală şi experienţa umană în general:
  - • Viaţa personală şi socială: identitate (C.V.); relaţii între tineri, idealuri şi proiecte, tinerii şi comunitatea, tinerii şi idolii lor; familia: membrii, ocupaţii; sănătate (droguri I SIDA/ tabagismul/ alcoolul ...) etc.;
  - • Viaţa cotidiană: convorbiri telefonice; magazine; mijloace de transport; restaurant, hotel, camping, aeroport, gară, poştă, bancă, meteo etc.;
  - • Timp liber: fim-de-semana / vacanţă; călătorii, activităţi (lectură, sport, muzică, dans) etc.;
  - • Societate: educaţie; cultură (cinema, teatru, muzee, festivaluri … ); mass-media; modă; conflicte între generaţii; muncă/ şomaj; violenţă/ non-violenţă etc.;
  - • Mediul înconjurător: oraş I sat; poluarea şi ocrotirea mediului înconjurător etc.;
  - • Spaţiul lusofon: Portugalia contemporană (evenimente marcante); oraşe şi provincii; obiceiuri, tradiţii, sărbători; personalităţi culturale şi ştiinţifice; lusofonia şi ţările lusofone;
  - • Comunitatea europeană: locuri şi monumente europene (inclusiv din România); patrimoniul cultural, ştiinţific şi tehnic european (inclusiv contribuiţii şi personalităţi româneşti); ecouri ale culturii româneşti în plan european; instituţii europene.

IV. PRECIZĂRI

1. Proba orală:

timpul de lucru: 15 minute prezentarea: 10 minute

Proba scrisă:

timp de lucru: 3 ore.
2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi în raport cu numărul de ore de studiu săptămânal. Diferenţierile (de probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ (micşorând / mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru) şi nu cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).
3. Textele necunoscute folosite pentru cele două probe de examen nu exclud sau nu trebuie să neglijeze, sub nici o formă, studierea textelor din manual, deoarece acestea sunt cele mai bune surse pentru ca elevii:

să se exprime mai corect şi să comunice mai bine oral şi în scris;

să-şi însuşească structuri gramaticale noi şi să şi le consolideze pe cele vechi; să se familiarizeze cu diferite genuri, stiluri şi registre;

să înveţe a considera şi a aborda orice text nou din manual ca pe un text necunoscut;

să înveţe cuvinte şi expresii noi şi să înveţe sensuri variate ale aceluiaşi cuvânt în contexte diferite; să înveţe să analizeze şi să comenteze un text, exprimând opinii şi judecăţi de valoare personale; să înveţe cum să găsească anumite detalii/ exemple pentru susţinerea opiniilor personale;

să-şi îmbogăţească cunoştinţele legate de cultura şi civilizaţia portugheză.

PROGRAMA: LIMBA RUSĂ

STATUTUL DISCIPLINEI

În temeiul Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 268/ 2003 pentru modificarea Legii Învăţământului nr. 84/ 1995, precum şi în conformitate cu Metodologia de organizare şi desf’aşurare a examenului de bacalaureat – 2004, absolvenţii de liceu, învăţământ de zi, seral şi tără frecvenţă, au dreptul de a susţine examenul de bacalaureat la Limba rusă ca limbă modernă într-una din situaţiile următoare:

Limba rusă ca limbă modernă – probă orală comună pentru toate filierele şi specializările;

Limba rusă ca limbă modernă – probă scrisă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării, pentru filiera teoretică – specializarea filologie;

• Limba rusă ca limbă modernă – probă scrisă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – pentru toate filierele, profilurile şi specializările, cu excepţia specializării filologie din cadrul filierei teoretice.

Programa pentru examenul de bacalaureat 2004 la disciplina Limba rusă (ca limbă modernă) este întocmită pe baza noului Curriculum National, aplicat în sistemul de învăţământ începând cu anul şcolar 1999-20001, şi avizată de Comisia Naţională de Limba rusă- în data de 30.06.2003.

Parte a Curriculum-ului naţional, Programele şcolare de Limba rusă pentru clasele a IX-a – a Xll-a, aprobate prin Ordin al Ministrului nr.3371/02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin Ordin al Ministrului nr. 3915/31.05.2001, stabilesc:
1. 1. Competenţe generale:
  
  Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
  - • Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
2. 2. Competenţe specifice – corelate cu tipuri de conţinuturi – pentru fiecare an de studiu
3. 3. Arii tematice, acte de vorbire şi elemente de construcţie a comunicării.
4. 4. Valori şi atitudini, comune tuturor programelor:
  - • Conştientizarea contribuţiei limbii ruse la îmbogăţirea patrimoniului culturii universale Raportarea critică la civilizaţia rusă, acceptarea diferenţelor şi manifestarea toleranţei Conştientizarea stereotipurilor culturale şi combaterea acestora
Dezvoltarea gândirii autonome, critice şi reflexive prin receptarea unei varietăţi de texte în limba rusă Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei în diferite situaţii de comunicare

TIPOLOGIA PROGRAMELOR PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

Respectând tipologia generală a structurii planului de învăţământ privind studiul limbilor modeme în liceu, examenul de bacalaureat 2004 la disciplina Limba rusă (ca limbă modernă) se va desfăşura după următoarele tipuri de programe:

Programa lA, Limba rusă – prima limbă modernă (3 ore săptămânal): licee teoretice, specializarea filologie şi licee militare MApN (specializarea matematică-informatică);

Programa lA, Limba rusă- prima limbă modernă (2 ore săptămânal): licee teoretice, celelalte specializări;

Programa lB, Limba rusă- prima limbă modernă (2-3 ore săptămânal): licee tehnologice şi vocaţionale (cu excepţia liceelor militare MApN, specializarea matematică-informatică);

Programa 2, Limba rusă- a doua limbă modernă (1-2 ore săptămânal): toate filierele, profilurile şi specializările care au prevăzute două limbi modeme în trunchiul comun;
• Programa 3, Limba rusă- a treia limbă modernă (1-2 ore săptămânal): pentru minorităţi şi pentru absolvenţii de liceu care au început studiul limbii ruse în clasa a IX-a

Prezenta programă de bacalaureat selectează acele competenţe specifice care vor fi evaluate prin probele de examen şi care vor arăta în ce măsură cunoştinţele achiziţionate de absolvenţii de liceu sunt valorificate sau aplicate practic în comunicare.

Atât la proba orală, cât şi la proba scrisă, candidaţii care au studiat limba rusă ca limbă modernă 3 ore săptămânal vor fi solicitaţi să demonstreze capacitatea de înţelegere a unui text necunoscut, să formuleze aprecieri unanim acceptate sau personale, să facă referiri la elemente de cultură şi civilizaţie rusă sau universală.

1Absolvenţii claselor a XIII-a, promoţia 2004, precum şi absolvenţii de liceu din promoţiile anterioare (curs de zi, seral şi fără frecvenţă) vor susţine examenul de bacalaureat la Limba rusă ca limbă modernă după prezenta programă.

Pentru elevii care au studiat limba rusă în regim de 1 – 2 ore săptămânal şi pentru minorităţi, la baza probelor de examinare şi evaluare vor sta texte din manualele şcolare în vigoare.

COMPETENŢE EVALUATE

PROGRAMAlA

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare.
- • Identificarea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ de specialitate/ narativ/ descriptiv
- • Selectarea unor informaţii din texte diferite, pentru a îndeplini o sarcină de lucru
- • Desprinderea esenţialului din texte literare/ narative/ descriptive/ discursuri/ interviuri/ articole şi identificarea atitudinii vorbitorului
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Relatarea coerentă a unui eveniment real sau imaginar, sub forma unor descrieri/ povestiri orale sau scrise
- • Redactarea unor texte funcţionale (scrisori, chestionare, CV, interviu)
- • Redactarea unui eseu structurat/ nestructurat pe o ternă de interes, cu prezentarea argumentată a propriei opinii
- • Completarea unor texte lacunare legate, valorificând informaţii achiziţionate pe o temă dată
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Comentarea succintă a unor opinii sau afumaţii exprimate în formă orală sau scrisă şi formularea de argumente pro sau contra
- • Formularea de răspunsuri la un chestionar/ interviu, cu motivarea opţiunii
- • Exprimarea de sentimente/atitudini faţă de fapte, evenimente, idei vehiculate într-un text dat
  
  Redactarea unor scrisori de răspuns, pe o temă dată, adresate diverşilor destinatari, vizând diferite scopuri de comunicare (pentru a obţine, a info1ma, a convinge, a invita)
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
- • Reformularea unor replici (într-un dialog) sau a unor scurte texte
- • Rezumarea, într-un număr determinat de cuvinte sau rânduri, a unui text autentic (publicistic, literar, de specialitate)
- • Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
- • Traducerea în/ din limba rusă, cu ajutorul dictionarului,a unui text autentic de dimensiune şi dificultate medie
- • Parafrazarea unui citat prin raportare la propria experienţă

PROGRAMA 1B

COMPETENŢE EVALUATE

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
- • Selectarea informaţiilor esenţiale dintr-un mesaj formulat în limba standard, pe un subiect cunoscut/ din domeniul vocaţional
- • Desprinderea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ publicistic/ literar
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Rezumarea conţinutului unui text, într-un număr dat de cuvinte sau rânduri
- • Motivarea atitudinii adoptate faţă de diferite aspecte prezentate într-un mesaj
- • Redactarea unor povestiri/ descrieri/ rezumate/ compuneri/ eseuri/ caracterizări pe subiecte de interes general
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Completarea unui chestionar în care se solicită şi exprimarea unui punct de vedere personal faţă de o anumită problemă
- • Formularea de răspunsuri la întrebări pornind de la un text de informare generală sau din domeniul specialităţii
- • Redactarea unor texte funcţionale, ca răspuns la o ofertă/ la o scrisoare personală
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
- • Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
- • Traducerea din limba rusă, cu ajutorul dictionarului, a unor texte de lungime şi dificultate medie
- • Transpunerea unor informaţii din limbajul de specialitate în limbaj comun

PROGRAMA2

COMPETENŢE EVALUATE

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
- • Selectarea detaliilor dintr-un mesaj exprimat în limba standard
- • Desprinderea ideilor principale dintr-un text de informare generală/ publicistic/ literar pe o temă cunoscută
- • Selectarea informaţiilor relevante din mai multe texte, pentru a realiza o sarcină de lucru
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Relatarea coerentă a unui eveniment real sau imaginar, utilizând descrieri, comparaţii
- • Prezentarea de fapte, argumente şi informaţii pentru a susţine o idee sau o apreciere
- • Redactarea unor scrisori în care se prezintă fapte, întâmplări, evenimente, experienţe personale
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Formularea de răspunsuri la un chestionar simplu, cu întrebări deschise sau închise
- • Redactarea unei scrisori de răspuns, cu exprimarea unor gânduri şi sentimente
- • Comentarea succintă a unui punct de vedere exprimat într-un citat, proverb, aforism
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
- • Reformularea unui paragraf prin reducerea la una-două idei
- • Traducerea din limba rusă, cu ajutorul dictionarului,a unor texte de informare generală, de lungime şi dificultate medie

PROGRAMA3

COMPETENŢE EVALUATE

1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
- • Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj exprimat în limba standard
- • Sesizarea ordinii logice/ cronologice a unor fapte sau evenimente prezentate într-un text pe o temă de interes general
2. Producerea de mesaje orale sau scrise, adecvate unor anumite contexte
- • Susţinerea unui dialog situaţional prin oferirea şi solicitarea de informaţii pe teme familiare
- • Formularea de întrebări şi răspunsuri pe o temă dată
- • Descrierea unor persoane/ locuri; relatarea succintă a unor evenimente din universul familiar
- • Redactarea unui text scurt pe teme generale, într-un număr limitat de cuvinte/ rânduri/ enunţuri
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
- • Formularea de răspunsuri la un chestionar simplu pe teme de interes
- • Comentarea pe scurt a unei informaţii, opinii pe o temă familiară
- • Redactarea unei scurte scrisori personale de răspuns, în care se oferă/ se solicită informaţii din domenii cunoscute

CONŢINUTURI

Candidaţii la examenul de bacalaureat vor trebui să stăpânească sistemele fonologic, lexical, gramatical şi stilistic al·· limbii ruse specificate în programele şcolare în vigoare, pentru a demonstra capacitatea de a recepta şi produce mesaje orale/ scrise, precum şi de a interacţiona în situaţii de comunicare enunţate, corespunzător următoarelor arii tematice:

ARII TEMATICE

Programa lA (2-3 ore), Programa lB, Programa 2

Adolescentul despre sine: portret fizic şi moral, aptitudini, interese, pasiuni, aspiraţii, planuri de viitor (locuri de muncă şi profesii), CV, studiu şi timp liber.

Adolescentul în interacţiune socială: relaţii interumane (în familie, în şcoală, în cercul de prieteni, dialogul generaţiilor*), oraşul/ satul natal, universul citadin (transport, servicii, instituţii socio-culturale şi de loisir, tradiţie şi modernitate*, mass-media*).

Adolescentul şi natura: spaţiul geografic, timp-natură-anotimpuri, protecţia mediului înconjurător, rezervaţii

naturale*.

Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie rusă:

– Istorie-geografie: locuri istorice, evenimente şi personalităţi istorice (Petru I)*, zone geografice (Baikal, Siberia, Volga*).
– Mari oraşe (Moscova, Sankt-Petersburg): obiective turistice, muzee, itinerare turistice şi spirituale*.
– Literatura: scriitori (A.S.Puşkin, M.l.Lermontov*, l.S.Turgheniev*, F.M.Dostoievski, A.P.Cehov*, LN.Tolstoi, S.A.Esenin, B.LPasternak*), curente literare (romantismul şi realismul rus în context european, curente moderniste)*.
– Arta: muzica (P.I. Ceaikovski), pictura (LE. Repin, I.I. Levitan).
– Specific naţional: obiceiuri şi tradiţii, artizanat*

Programa3

Adolescentul despre sine: naţionalitate, domiciliu, starea sănătăţii, însuşiri fizice şi morale, activităţi curente, timp ocupat şi timp liber (excursii, vizite la muzee, practicarea sportului), pasiuni, opţiuni profesionale.

Adolescentul şi mediul social: familia, cercul de prieteni, şcoala, oraşul/ satul natal, instituţii şi servicii (la magazin, la gară, la aeroport).

Adolescentul şi natura: lumea vie, protecţia mediului înconjurător, timp-natură-anotimpuri, rezervaţii naturale (Delta Dunării).

Adolescentul şi spaţiul de cultură şi civilizaţie rusă: Rusia (prezentare generală), mari oraşe (Moscova, Sankt Petersburg), personalităţi şi domeniile lor de activitate (A.S.Puşkin, L.N.Tolstoi, S.A.Esenin, V.M.Şukşin).

• Temele marcate cu asterisc şi scrise cu italice sunt obligatorii numai pentru specializările cu 3 ore săptămânal.

ACTELE DE VORBIRE şi STRUCTURILE LEXICO-GRAMA TICALE necesare construirii comumcam m cadrul ariilor tematice menţionate mai sus sunt cele prevăzute de programele şcolare în vigoare, aprobate prin Ordin al Ministrului nr.3371/02.03.1999, 5128/21.12.1999 şi 5364/15.12.2000 şi modificate prin Ordin al Ministrului nr. 3915/31.05.2001, care au fost publicate în seria "Curriculum Naţional".

STRUCTURA PROBELOR DE EXAMEN

A. PROBA ORALĂ (PROBĂ OBLIGATORIE)

Examinarea candidaţilor la proba orală se va face pe baza unui bilet de examen care va conţine – pentru toate tipurile de programă (IA, IB, 2, 3)- trei subiecte, fiecare dintre acestea evaluând competenţe diferite.

Subiectul 1:va consta dintr-o autoprezentare şi din susţinerea unui scurt dialog situaţional (cu profesorul examinator) pornind. de la o temă indicată pe bilet.

Subiectul 2:va consta din lectura expresivă a unui text şi din rezolvarea unor exerciţii pe baza acestuia.

Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programa IA (3 ore săptămânal), se va propune lectura unui text necunoscut.

Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programele IA (2 ore săptămânal), IB, 2 şi 3 se va propune lectura unui text cunoscut.

Subiectul 3:va consta din prezentarea monologată a unei teme date, referitor la textul citit.
B. PROBA SCRISĂ

Verificarea candidaţilor la proba scrisă va consta din rezolvarea a patru subiecte.

Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după programele IA, 1B şi 2, subiectele vor fi structurate corespunzător celor patru tipuri de competenţe generale (de receptare, de producere, de interacţiune, de transfer şi mediere).

Subiectul 1. Rezolvarea unor sarcini de lucru pornind de la un text dat (răspunsuri la întrebări, completarea unui text lacunar, ordonarea logică/ cronologică a unor enunţuri, desprinderea ideilor principale, extragerea unor detalii dintr-un text etc.) urmăreşte evaluarea competentelor de receptare a mesajului scris.

Subiectul 2 va consta din redactarea unui eseu structurat/ nestructurat, a unei compuneri, relatarea unei întâmplări sau a unui eveniment etc., susţinerea şi argumentarea opiniei personale referitoare la o temă dată, pornind de Ia un stimul (citat, proverb, aforism, imagini etc.). Aceste sarcini de lucru vor evalua competentele de producere a mesajului scris.

Subiectul 3 va consta din redactarea unor texte funcţionale (scrisoare de intenţie, scrisoare personală de răspuns, formularea de răspunsuri la un chestionar, CV etc.). Aceste sarcini de lucru vor evalua competentele de interactiune în comunicarea scrisă.

Subiectul 4 va solicita candidaţilor să rezume un text, să parafrazeze un citat, să reformuleze idei incluzând un punct de vedere propriu, să traducă un text etc. Aceste sarcini de lucru urmăresc evaluarea competentelor de transfer simediere a mesajului scris.

Pentru absolvenţii care vor susţine examenul de bacalaureat după Programa 3, cele patru subiecte vor fi structurate corespunzător competenţelor generale de receptare, de producere şi de interacţiune.

Cerinţele exerciţiilor privind sarcinile de lucru vor fi formulate în limba rusă, clar, concis şi la obiect, fără a se da modele de rewlvare.

Enunţurile exerciţiilor vor fi însoţite şi de stimuli (texte, citate, aforisme, elemente grafice etc.) pe baza cărora urmează să fie redactată lucrarea, indicându-se, după caz, numărul de cuvinte sau de rânduri.

C. MODUL DE NOTARE

Punctajul maxim pentru rezolvarea corectă a tuturor subiectelor înscrise în proba de examen este de 100 puncte, distribuite după cum urmează:

PROBA ORALĂ PROBA SCRISĂ

Subiectul 1

Subiectul 2

Subiectul 3

25 puncte (25%)

35 puncte (35%)

30 puncte (30%)

Subiectul 1

Subiectul 2

Subiectul 3

20 puncte (20%) •

30 puncte (30%)

20 puncte (20%)

Din oficiu

10 puncte (10%)

Subiectul 4

Din oficiu

20 puncte (20%)

10 puncte (10%)

TOTAL

100 puncte

TOTAL

100 puncte

Nota finală se va calcula prin împărţirea la 10 a punctajului obţinut de candidat în urma rezolvării subiectelor.

Criteriile care se iau în calcul la stabilirea punctajului pentru fiecare subiect vor fi indicate în bareme şi se vor transmite comisiilor împreună cu subiectele.

D. TIMP DE LUCRU

Pentru proba orală se rezervă 15 minute.

Proba scrisă se elaborează pe durata a 3 (trei) ore.

Pentru a asigura reuşita candidaţilor la examenul de bacalaureat, subiectele vor fi echilibrate, cu grad mediu de dificultate, care să permită rezolvarea lor în limita timpului afectat.

PRECIZĂRI

Pentru a cunoaşte în detaliu cerinţele noului Curriculum Naţional se vor consulta următoarele titluri:

Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasa a IX-a Aria curriculară Limbă şi comunicare, volumul 1, Ministerul Educaţiei Naţionale. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, Editura Cicero, 1999, pp. 113-136

Curriculum Naţional. Seria liceu. Programe şcolare pentru clasele X-XII. Aria curriculară Limbă şi comunicare, voi 3, Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, Tipogrup press, 2001, pp.81-108.

MANUALE RECOMANDATE PENTRU Ll, L2 şi L3 (minorităţi)

Clasa a IX-a: autori Lelia Muşat şi Dana Cojocaru, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a X-a: autor Diana Tetean, ediţia 1997 şi următoarele.

Clasa a XI-a: autori Onufrie Vinţeler şi Odarca Ardelean, ediţia 1997 şi următoarele. Clasa a XII-a: autori Lelia Muşat şi Antoaneta Olteanu, ediţia 1998 şi următoarele.

Menţiune:

Pentru liceele în care nu s-au folosit în cei patru ani de studiu manualele indicate mai sus la nivelul L1 – avansaţi – se recomandă ca elevii să se pregătească după următoarele manuale:

Clasa a IX-a: autori Aneta Safta, Ecaterina Fodor, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a X-a: autori Liubov Dudnicov, Ortansa Tudor, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a XI-a: autori Ludmila Farcaş, Ortansa Tudor, ediţia 1995 şi următoarele. Clasa a XII-a: autori Ludmila Farcaş, Ortansa Tudor, ediţia 1995 şi următoarele.

Pentru minorităţi, L3 (anii III – IV de studiu)

Limba rusă. Manual pentru clasa a VII-a, autori: Cornelia Dumitriu, Carmen Nicolau, Elena Proca, 1997 şi următoarele.

Limba rusă. Manual pentru clasa a VII-a. L-2, anul 4 de studiu, autori: Eugen Noveanu, Maria Dumitrescu, EDP, 2001.

Russkaia reci. Manual de limba rusă. Clasa a VII-a, L2, autori: Viktor Kosteţki, Ana Popovici, Editura Sigma, 2001.

Limba rusă. Manual pentru clasa a VIII-a, autori: Cornelia Dumitriu, Carmen Nicolau, Elena Proca, 1997 şi următoarele.

Limba rusă. Manual pentru clasa a VIII-a. L-2, anul 4 de studiu, autori: Eugen Noveanu, Maria Dumitrescu, EDP, 2001.

Russkaia reci. Manual de limba rusă. Clasa a VIII-a, L2, autori: Viktor Kosteţki, Ana Popovici, Editura Sigma, 2001.

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SPANIOLĂ
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
  
  În conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii tuturor claselor de liceu vor susţine ca probă obligatorie un examen oral la una din limbile moderne studiate. De asemenea, pot alege o limbă străină şi la una din probele opţionale.
2. II. COMPETENŢE DE EVALUARE
  1. 1. PROBA ORALĂ
    
    Pentru a evalua competenţa de comunicare orală, candidaţii vor fi solicitaţi, indiferent de numărul de ore săptămânal de studiu:
    - • să citească corect, fluent şi expresiv un text necunoscut/ nestudiat la clasă .
    - • să demonstreze capacitatea de a înţelege un text prin :
      - – identificarea sensului cuvintelor şi a relaţiilor semantice ;
      - – recunoaşterea şi utilizarea elementelor şi structurilor gramaticale studiate;
      - – traducere ;
      - – rezumarea informaţiei pertinente (desprinderea ideilor principale) / reformularea textului prin contragere / reducere.
        
        Candidaţii pot face trimiteri la / asocieri cu alte texte cunoscute sau cu propria experienţă de viată.
    - • să demonstreze capacitatea de exprimare orală prin :
      - – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate, pe tot parcursul comunicării orale ;
      - – răspuns la întrebări;
        
        – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
        
        – relatarea unui eveniment/ unui fapt divers/ unei întâmplări/ unei experienţe personale, descriere, prezentarea/ comentarea unui subiect, dovedind capacitatea de a construi un discurs (monolog) convingător, logic şi coerent, integrând exemple sau argumente interesante, relevante şi un punct de vedere personal.
        
        – emiterea unor judecăţi de valoare, comentarea unui paragraf/ unei idei/ ideilor textului , exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile/ conţinutul textului respectiv.
        
        – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers, pornind de la un text.
      Candidaţii pot face referiri la texte cunoscute, la realitatea înconjurătoare sau la propria experienţă.
    - • să demonstreze capacitatea de a participa activ la conversaţie (interacţiune orală) în situaţie de examen.
  2. 2. PROBA SCRISĂ
    
    Pentru evaluarea competenţei de comunicare în scris, candidaţii vor fi solicitaţi :
    - • să dovedească capacitatea de a înţelege sensul global al unui text necunoscut/ nestudiat la clasă prin:
      - – identificarea informaţiilor semnificative din text prin : exerciţii (cu alegere duală/ multiplă/ răspuns la întrebări/ text lacunar ,etc.)/ rezumarea textului (desprinderea şi selectarea ideilor şi a elementelor relevante);
      - – comentarea unui paragraf/ a unei idei/ a ideilor textului ; exprimarea propriilor păreri în legătură cu ideile/ conţinutul textului respectiv ;
      - – identificarea sensului unor cuvinte şi a relaţiilor semantice ;
      - – recunoaşterea şi utilizarea unor elemente şi structuri gramaticale studiate.
    - • să dovedească capacitatea de a analiza şi interpreta textul dat prin construirea unui discurs scris logic, coerent şi convingător.
      - • să dovedească capacitatea de exprimare în scris prin :
        
        – folosirea corectă şi adecvată a structurilor gramaticale şi lexicale studiate;
        
        – rezolvarea unor itemi (exerciţii), care au drept ţintă acest lucru;
        
        – desprinderea ideilor semnificative dintr-un text/articol de ziar;
        
        – redactarea unui C.V. I unei scrisori personale/ unui articol de presă, integrând argumente, comentarii, un punct de vedere personal ;
        
        – descrierea unor locuri (cunoscute/ imaginare)/ activităţi; descrierea/ caracterizarea unui personaj / unei persoane/ unei personalităţi marcante;
        
        – relatarea unui eveniment şi a unei experienţe personale
        
        – continuarea unui text, unei idei/ construirea unui text pe un subiect /o temă dată;
        
        – redactarea unui eseu structurat/ comentarea unui subiect / exprimarea şi / sau argumentarea unei opinii personale / unui punct de vedere , pe baza unui text I unei teme date, susţinută de exemple sau argumente interesante şi relevante .
        
        – rezumarea unui text
        
        – transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
      - • să dovedească capacitatea de a realiza un transfer lingvistic adecvat prin traducerea în/din limba spaniolă a unui text literar (bilingv)/ neliterar (1-2 ore, 3-4 ore şi minorităţi).
      NOTĂ: Atât la oral, cât şi la scris, se vor elabora următoarele tipuri de bilete:
      - • 1-2 ore • 3-4 ore • bilingv • Minorităţi/ L3
      Biletele vor conţine texte necunoscute. Selecţia acestora, în ce priveşte gradul de dificultate, se va face în funcţie de numărul de ore alocate pe săptămână. Din punctul de vedere al tematicii, conţinutul textelor se va axa pe:
      1. 1. Universul personal şi social/profesional
      2. 2. Universul cotidian
      3. 3. Oameni şi locuri
      4. 4. Timpul liber
      5. 5. Pasiuni
      6. 6. Societatea şi civilizaţia contemporană
      7. 7. Mijtoace de comunicare în societatea modernă
      8. 8. Mediul înconjurător
      9. 9. Obiceiuri şi tradiţii (hispanice şi româneşti)
      10. 10. Elemente de cultură şi civilizaţie hispanică
      11. 11. Comunitatea europeană
3. III. CONTINUTURI ELEMENTE DE LEXIC SI DE SEMANTICĂ
  
  Elementele de lexic şi de semantică se învaţă, se dezvoltă şi se folosesc pe măsură ce se achiziţionează şi celelalte competenţe lingvistice. Din perspectiva examenului de bacalaureat , evaluarea acestor elemente vizează varietatea , adecvarea şi gradul de stăpânire al vocabularului (inclusiv pronunţia şi ortografierea corectă).
  
  TEXTE şi TEME
  
  pentru comunicarea orală şi scrisă.
  
  Textele şi temele vor fi alese luând în considerare caracteristici comune precum:
  Textele de examen nu vor depăşi gradul de dificultate al textelor din manualele de limba spaniolă, dar vor diferi ca grad de dificultate, descrescând de Ia bilingv la Minorităţi I L3.
  
  BILINGV
  
  GRAMATICA
  1. 1. Articolul
    
    hotărât şi nehotărât modificări eufonice omiterea articolului valorile neutrului lQ
  2. 2. Substantivul
    
    genul şi numărul substantivelor substantive defective de număr
    
    cazuri speciale de schimbare a sensului în funcţie de gen funcţiile dativului
  3. 3. Adjectivul
    
    grade de comparaţie (inclusiv forme neregulate)
    
    apocopare şi modificări de sens în funcţie de situarea faţă de substantiv adjectivul posesiv
    
    adjectivul demonstrativ adjective nehotărâte
  4. 4. Pronumele
    
    pronumele personal (forme accentuate/neaccentuate) pronumele posesiv
    
    pronumele reflexiv pronumele relativ pronumele interogativ interogaţia directă/indirectă pronumele nehotărîte valorile lui se
  5. 5. Verbul
    
    formele şi folosirea timpurilor şi modurilor clase de verbe neregulate
    
    timpurile naraţiunii şi ale descrierii
    
    folosirea verbelor ser şi estar cu valoare predicativă folosirea verbelor ser/estar cu valoare copulativă
    
    perifraze verbale (estar,ir, llevar, andar, venir, seguir + gerunziul; perifraze incoative şi terminative cu
    
    infinitivul; perifraze verbale obligative) diateza pasivă ser-estar substantivizarea infinitivului exprimarea probabilităţii
  6. 6. Adverbul
    
    de timp, de loc, de mod interogativ/relativ negativ
    
    adverbul de probabilitate
  7. 7. Prepoziţia
    
    prepoziţii simple şi compuse contrast de-desde, 12Qr-para, i!-en
  8. 8. Conjuncţia
    
    conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale
  9. 9. Sintaxa
    
    subordonata temporală, condiţională, finală, relativă, cauzală, consecutivă, concesivă concordanţa timpurilor
    
    stil direct / indirect
  10. 10. Lexicologia
    
    familia de cuvinte derivare şi compunere
    
    sinonime, antonime, omonime, paronime, câmp semantic accentul – rol de distingere între paronime
    
    ACTE DE VORBIRE
    
    a caracteriza persoane / personaje a exprima opinia
    
    a exprima o judecată/ dorinţă a comunica prin telefon
    
    a relata o intrigă
    
    a relata un eveniment posibil a justifica/ a argumenta
    
    a descrie un peisaj
    
    a exprima un sentiment a interzice
    
    a trage concluzii
    
    a da/ a cere informaţii practice a convinge
    
    a exprima o ipoteză
    
    COMUNICARE SCRISĂ
    
    a comunica prin scrisori / a redacta o scrisoare de răspuns a redacta o caracterizare a unei persoane/ personaj
    
    a descrie un peisaj a rezuma o intrigă a redacta un eseu
    
    a redacta o naraţiune, respectând anumite cerinţe a redacta o scrisoare oficială/ CV
    
    1-2 ore, 3-4 ore
    1. 1. Articolul
      
      hotărât şi nehotărât modificări eufonice
      
      valorile articolului neutru lQ
    2. 2. Substantivul
      
      substantive defective de număr
      
      GRAMATICA
      
      formarea prin derivare şi compunere genul şi numărul substantivelor
    3. 3. Adjectivul
      
      apocopare
      - – modificarea de sens în funcţie de poziţia faţă de substantiv
      - – grade de comparaţie (forme regulate/ neregulate) adjectivul posesiv
        
        adjective nehotărâte şi distributive
    4. 4. Pronumele
      
      personal – forme neaccentuate (dativ, acuzativ) reflexiv
      
      posesiv
      
      nehotărât şi negativ interogativ
      
      relativ valorile lui se
    5. 5. Verbul
      
      formele şi folosirea timpurilor şi modurilor folosirea verbelor ser şi estar cu valoare predicativă folosirea verbelor ser/ estar cu valoare copulativă
      
      perifraze verbale (estar, seguir,ir+ gerunziul; perifraze incoative şi terminative)
      
      diateza pasivă cu ser – estar
    6. 6. Adverbul
      
      de timp, de loc, de mod negativ
      
      relativ interogativ
    7. 7. Prepoziţia
      
      sensuri de bază ale prepoziţiilorb con, de, en,J;llir. para... opoziţiile g/en, pgr/para
      
      corelaţiile de/,!!, desde/hastaprepoziţii grupate
    8. 8. Sintaxa
      
      -coordonarea
      
      subordonarea temporală, cauzală, condiţională, concesivă, consecutivă, relativă
      
      fil condiţional
      
      stil direct/indirect – corespondenţa timpurilor
    9. 9. Lexicologie
  familia de cuvinte sinonime antonime omonime
  
  câmpuri semantice
  
  ACTE DE VORBIRE
  
  a relata activităţi la trecut, prezent şi viitor
  
  a exprima o dorinţă/ un sentiment/ o judecată a comunica prin telefon
  
  a exprima opinia
  
  a formula o invitaţie a accepta /a refuza
  
  a descrie persoane / locuri
  
  a caracteriza persoane / personaje a exprima visuri / speranţe
  
  a cere / a da informaţii practice a convinge
  
  a exprima o ipoteză
  
  COMUNICAREA SCRISĂ
  
  a comunica prin scrisori / a redacta o scrisoare de răspuns / a redacta o scrisoare oficială /CV a redacta o invitaţie/ a răspunde în scris la o invitaţie
  
  a caracteriza persoane / personaje a rezuma un text
  
  a redacta un text narativ a redacta un eseu
  
  Minorităţi / L3
  
  GRAMATICA
  1. I. Articolul
    
    hotărât şi nehotărât
    1. 2. Substantivul
      
      gen şi număr (cazuri particulare)
    2. 3. Numeralul
      
      cardinal şi ordinal
    3. 4. Adjectivul
      
      gradele de comparaţie
    4. 5. Pronumele
      
      personal (forme accentuate şi neaccentuate) demonstrativ
      
      posesiv relativ interogativ
    5. 6. Verbul
      
      forma şi folosirea timpurilor şi a modurilor
      
      perifraze verbale uzuale (estar + gerunziu, ir a+ infinitiv, perifraze obligative, incoative şi terminative) folosirea verbelor ser şi estar
      
      exprimarea probabilităţii
    6. 7. Adverbul
      
      de timp, de loc, de mod
    7. 8. Prepoziţia
      
      principalele prepoziţii: f!, de, con, sobre…
    8. 9. Conjuncţia
    conjuncţii coordonatoare conjuncţii subordonatoare
    
    IO.Sintaxa
    
    coordonarea
    
    subordonarea temporală, cauzală, condiţională, concesivă, consecutivă şi relativă
    
    _şicondiţional
    
    stil direct / indirect
    
    11. Semantică
    
    familia de cuvinte sinonime antonime
    
    câmpuri semantice
    
    ACTE DE VORBIRE
    
    a se prezenta/ a prezenta pe cineva a cere / a oferi informaţii
    
    a relata o întâmplare
    
    a exprima o părere personală
    
    a exprima preferinţe / dorinţe / sentimente a comunica prin telefon
    
    a recomanda
    
    a exprima o îndoială a exprima obligaţia a descrie un personaj
    
    a exprima visuri/ speranţe a exprima cantitatea
    
    COMUNICARE SCRISĂ
    
    a redacta scrisori personale
    
    a redacta un text pe o temă familiară a caracteriza persoane / personaje
    
    a rezuma un text
    
    a redacta o povestire
    
    a redacta mesaje formale (CV, scrisori) a completa formulare tipizate
4. IV. PRECIZĂRI

1. Proba orală :
- – timpul de lucru: 15 minute
- – prezentarea : 10 minute.
  
  Proba scrisă :
- – timpul de lucru: 3 ore.
2. Structura şi dificultatea subiectelor (itemilor) vor fi in raport cu numărul de ore de studiu săptămânal . Diferenţierile (pe probe, profiluri) se vor face din punct de vedere calitativ ( micşorând/ mărind gradul de dificultate al unui item sau al unei sarcini de lucru )

şi nu cantitativ (micşorând/ mărind numărul de itemi sau de sarcini de lucru).

PROGRAMA: LTh1BA ŞI LITERATURA GREACĂ VECHE

1. Obiective/Competente de evaluare

Elevii care susţin proba scrisă la limba şi literatura greacă trebuie:

Să demonstreze competenţe de traducere din şi în limba greacă cu ajutorul dicţionarului; Să interiorizeze modelele şi regulile care structurează sub sistemele limbii greceşti (lexical, morfologic şi sintactic);

Să identifice cuvintele moştenite şi împrumutate din limba greacă în limba română, fie direct, fie prin împrumut prin intermediul limbii latine;

Să transforme enunţul conform regulilor gramaticale;

Să utilizeze elementele lexico-gramaticale în contexte noi;

Să utilizeze curent şi pertinent informaţii literare, istorice, ştiinţe din cultura greacă; Să stăpâneasca tehnici specifice muncii intelectuale: tehnica traducerii, a analizei gramaticale, stilistice şi a interpretării.
2. Continuturi:
1. A. Fonetica, morfologia, sintaxa propoziţiei şi a frazei, studiate în clasele IX-XIII, integral.
2. B. Traducerea şi comentariul (ideatic şi stilistic) a textelor studiate, conform programelor în vigoare, aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale nr.5086 din 15.12.1999 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării nr.3915din 31.05.2001, după cum urmează:
  1. 1. Aisopos.
  2. 2. Lukianos.
  3. 3. Xenophon.
  4. 4. Homeros ("Iliada" şi „Odiseea„).
  5. 5. Hesiodos ("Munci şi zile")
  6. 6. Herodotos.
  7. 7. Demosthenes.
  8. 8. Platon.
  9. 9. Aristoteles.
  10. 10. Apollonios.
  11. 11. Thukydides.
  12. 12. Aischylos.
  13. 13. Sofocles.
  14. 14. Euripides
  15. 15. „Noul Testament" şi „Sfinţii părinţi"

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA LATINĂ

1. STATUTUL DISCIPLINEI

In conformitate cu prevederile actualei Legi a învăţământului, absolvenţii claselor de liceu vor susţine examenul de limba latină, cu următoarea structură:

-proba scrisă, ca probă la alegere;

-competenţele de evaluat, conţinuturile şi tipurile de itemi (subiecte) vor respecta noile programe care descongestionează conţinuturile lingvistice în favoarea studiului literaturii latine.

Categoriile de teste se repartizează în funcţie de numărul de ore săptămânal, din trunchiul comun:
1. a) 2 ore/săptămână – pentru liceele teoretice, la clasele a XI-a şi a XII-a;
2. b) 1 oră/săptămână – pentru liceele/seminariile teologice ortodoxe, la clasele a XI-a şi a XII-a;
3. c) 1 ora/(2 ore)/săptămână, la clasa a IX-a şi 1 oră/săptămână, la clasa a X-a – pentru liceele militare, specializarea ştiinţe sociale şi liceele teologice.
Candidaţii, care studiază limba latină în clasele IX – XII vor fi evaluaţi pe baza unor texte necunoscute – nestudiate la clasă -, din opera Bellum Gallicum, a autorului latin Caius Iulius Caesar, pentru a se verifica achiziţiile lingvistice, abilităţile de traducere a unui text din limba latină în limba română (maximum o frază formată din 5 propoziţii).

In partea a doua a probei elevii vor redacta un eseu şi vor rezolva un test grilă. In felul acesta, candidaţii vor valorifica, corect şi pertinent, informaţiile istorice şi literare din operele reprezentative ale celor mai importanţi scriitori latini.
2. COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
1. 2.1 Pentru a se evalua nivelul de receptare şi analiză a unei varietăţi de fenomene lingvistice prezente în opera Bellum Gallicum, elevilor din primele două categorii a) şi b) li se vor solicita:
  - – să descopere, prin raportare la context şi cu ajutorul dicţionarului, semnificaţia unităţilor lexicale din sfera istoriei;
  - – să analizeze părţile de vorbire;
  - – să identifice valoarea sintactică a părţilor de propoziţie, a relaţiilor sintactice de tip complex la nivelul frazei.
2. 2.2 Elevii vor aborda textul literar, în primul rând, din punct de vedere ideatic,
  
  (avându-se în vedere fragmentele, în original, studiate la clasă şi operele în traducere, conform bibliografiei) şi vor demonstra că sunt capabili :
  - – să sesizeze unele aspecte socio-politice caracteristice perioadei cuprinse între secolul I a. Chr. şi secolul Ip. Christum şi să identifice rolul personalităţilor politice şi militare (Caesar, Cicero, Titus Livius, Tacitus);
  - – să identifice modelele antice ale unor genuri şi specii;
  - – să recunoască mărcile estetice ale unor genuri şi specii: discursul/oratio (Cicero);
    
    minitratatul moral (Cicero);
    
    analele şi istoria naţională (Titus Livius, Tacitus); epopeea (Vergilius);
    
    satira (Horatius);
    
    elegia (Catullus, Horatius, Ovidius);
    
    *oda (Horatius);
    
    poemul mitologic (Ovidius); romanul (Petronius).
  - – să identifice elementele definitorii pentru arta discursului şi a portretului (Cicero,T. Livius, Tacitus);
  - – să delimiteze realitatea de ficţiune în romanul latin (Petronius);
  - – să demonstreze valoarea de model a capodoperelor poeziei latine (Vergilius, Horatius, Ovidius, *
    
    *poeţii creştini);
  - – să identifice influenţele de doctrină literară asupra evoluţiei literaturii universale (Horatius-Boileau);
    
    -să identifice trăsăturile specifice unui univers poetic singular în lirica latină (Catullus);
  - – să recunoască teme şi motive poetice din poezia clasică latină (Vergilius, Horatius, Ovidius);
  - – să identifice şi să compare unele elemente de mentalitate şi de morală practică, specifice Romei antice, în poezia satirică latină (Horatius);
    
    -* *să identifice elementele de continuitate şi de specific ale prozei şi poeziei creştine ca etapă distinctă în istoria literaturii latine (Sfântul Augustin, Prudentius Clemens).
    
    *pentru 2 ore /săptămână
    
    **pentru liceele/seminariile teologice
3. 2.3 CONŢINUTURI
  1. A. Morfosintaxă
    
    Substantivul
    - – gen, număr, caz
    - – declinările I-V Adjectivul
    - – clasificare
    - – gradele de comparaţie
      
      Pronumele
      - – pronumele personal, reflexiv, posesiv, relativ-interogativ, demonstrativ, *nehotărât Numeralul
      - – cardinal, ordinal Verbul
      - – verbe regulate, diateza activă şi pasivă;
      - – verbe neregulate: esse şi *compuşii; ire şi *compuşii; ferre şi *compuşii; fieri, velle.
      Noţiuni de sintaxă a propoziţiei şi a frazei Valorile fundamentale ale cazurilor.
      
      Propoziţii principale/secundare, regente/subordonate
      
      Subordonatele relative, participiale relative şi absolute, completive, circumstanţiale. Consecutio temporum
      
      Gerunzialele şi gerundivalele Stil direct şi indirect.
      
      * pentru 2 ore/săptămână
  2. B. Reprezentanţi ai prozei şi poeziei latine din secolul I a.Chr. până în secolul I p. Chr. şi operele acestora:
    
    I.Marcus Tullius Cicero – Catilinare (In Catilinaro, I), Despre prietenie (De amicitia);
    
    2.Titus Livius – De la întemeierea Romei (Ab Urbe condita), XXI – XXII; 3.Catullus- Poezii (Carmina)**;
    1. 4. Publius Vergilius Maro– Eneida (Aeneis);
    2. 5. Quintus Horatius Flaccus – Ode (Carmina), Satire (Sermones) Arta poetică (Epistulae ad Pisones)**;
    3. 6. Publius Ovidius Naso- Metamorfoze (Metamorphoses), Tristele (Tristia), Ponticele (Epistulae ex Ponto)**;
    4. 7. Titus Petronius Niger – Satyricon;
    5. 8. Publius Cornelius Tacitus – Anale (Annales)**.
    **Textele din cele trei manuale aprobate
    
    Testul grilă evaluează cunoştinţe fundamentale de cultură greco-latină, cu referire la operele autorilor studiaţi şi contextul socio-politic.
    
    Textele în original, însoţite de traducerea literară, vor fi valorificate într-un eseu semistructurat; în acest mod candidaţii vor identifica teme, motive din literatura greco-latină şi trăsăturile specifice stilurilor diferiţilor scriitori şi poeţi latini.
4. 2.4 BIBLIOGRAFIE
  
  CICERO, M.T.-Opere alese, voi. I, III, Editura Univers, Bucureşti, 1973;
  
  LIVIUS, Titus – Ab Urbe condita (De la întemeierea Romei), voi. 1-11, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, traducere de Paul Popescu Găleşanu;
  
  CATULLUS, C.V. – Poezii, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969;
  
  VERGILIUS, P. M.- Eneida, Editura Univers, Bucureşti, 1980, traducere de G.Coşbuc; Eneida, Editura Tineretului, Lyceum, Bucureşti, 1964, traducere E. Lovinescu;
  
  HORATIUS, Q.F – Opera omnia, voi. 1-11, Editura Univers, Bucureşti, 1980 (ediţie bilingvă);
  
  OVIDIUS, P. N. – Metamorfoze, Cluj, 1972, traducere de David Popescu; Tristele şi Ponticele, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966; Scrisori din exil (Tristele şi Ponticele), ediţia a II-a, Editura Univers, 1972;
  
  PETRONIUS, T. N.- Satyricon în volumul Seneca-Petronius,Editura pentru Literatură,1967, traducere de
  
  E. Cizek(şi alte ediţii);
  
  TACITUS, P.C.- Anale, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, traducere Gh. Guţu.
5. 2.5 Pentru evaluarea candidaţilor care studiază limba latină 1 oră(2 ore)/săptămână, în clasa a IX-a, respectiv 1 oră/săptămână, la clasa a X-a, categoria c) vor fi vizate următoarele competenţe specifice:
  
  descoperirea, prin raportare la context şi cu ajutorul dicţionarului, latin-român, a semnificaţiei unităţilor lexicale din sfera istoriei;
  
  recunoaştera pe texte în proză a elementelor de morfologie achiziţionate anterior şi completate cu: adjectivul-comparaţia neregulată, pronumele demonstrativ, numeralul cardinal – mille, verbul: verbe regulate, diateza pasivă, moduri şi timpuri din tema supinului.
  
  recunoaşterea şi exersarea pe texte în proză a valorilor fundamentele ale cazurilor;
  
  recunoaşterea în context a raporturilor de coordonare la nivelul frazei: propoziţii principale / secundare, subordonatele relative, subordonatele participiale relative şi absolute, subordonatele infinitivale (Ac.+ Inf., Nom. + Inf.)
  
  Elevii vor demonstra competenţele de traducere în limba română a unui text din opera Bellum Gall!cum (C. Iulius Caesar) de maximum 3-4 propoziţii.
  
  In vederea utilizării unor elemente de analiză şi interpretare, elevii vor redacta un eseu, având ca suport un text bilingv din opera lui Caesar (Bellum Gallicum) sau din opera lui Sallustius (De coniuratione Catilinae, De bello Iugurthino), în care vor demonstra că sunt capabili:
  
  să identifice elemente specifice instituţiei militare antice a războiului, a organizării militare romane (Caesar Sallustius);
  
  să identifice sursele antice ale textelor de frontieră care îmbină conţinuturi diverse: reportaj de război, document istoric, informaţie geografică şi etnografică (Caesar);
  
  să sesizeze aspecte socio-politice caracteristice epocilor de tranziţie(Caesar, Sallustius); să identifice rolul marilor personalităţi politice şi militare (Caesar, Sallustius).
  
  Pentru rezolvarea testului grilă, elevii vor răspunde unor întrebări referitoare la opera lui C.I. Caesar, "Războiul galic", respectiv operele lui Sallustius, „Despre conjuraţia lui Catilina” şi "Războiul cu Iugurtha”.
3. PRECIZĂRI
1. 3.1 Timp de lucru – 3 ore; se permite utilizarea dicţionarului latin-român.
2. 3.2 Gradul de dificultate în rezolvarea subiectelor va fi în funcţie de numărul de ore de studiu săptămânal.
3. 3.3 Prezenta programă pentru bacalaureat a fost elaborată pe baza O.M.E.C. 3540 din 02. 04. 1999, clasa a IX-a. Programele pentru clasele a X-a – XII-a au fost aprobate prin OMEC, nr.5086 din 15. 12. 1999 şi modificate prin ordinul nr. 3915 din 31.05.2001.
4. 3.4 Manuale – Limba latină, clasa a IX-a, autori:
  
  Daniela Văduva, Editura All Educaţional, Bucureşti, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003.
  
  E.Giurgiu, M.Morogan, M.Nasta. Editura Didactică şi Pedagogică, 1999, 2000, 200 I, 2002, 2003.
  
  Ştefana Pîrvu, Monica Dună, Editura Humanitas Educaţional, 1999, 2000, 20001, 2002; 2003.
  
  Cornelia Frişan, Editura Sigma, Bucureşti, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003.
  
  Manuale – Limba latină, clasa a X-a, autori:
  
  Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000, 2001, 2002, 2003.
  
  Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2000, 2001, 2002, 2003.
  1. C. Jumară, E. Muşetescu, Editura Institutul European, Iaşi, 2000, 2001, 2002, 2003.
  Manuale – Limba latină, clasa a XI-a, autori:
  
  Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2001, 2002, 2003. Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2001, 2002, 2003. Cristiana Isopescu, Editura All Educaţional, Bucureşti, 2001, 2002, 2003.
  
  Manuale – Limba latină, clasa a XII-a, autori:
  
  Lidia Tudorache, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, 2003. Cristiana Isopescu, Editura All Educaţional, Bucureşti, 2002, 2003.
  
  Şt. Pîrvu, M. Dună, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2002, 2003.
  
  Programa: MATEMATICA
  
  Ml- specializarea matematică-informatică
  1. I. Statutul disciplinei
    
    Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.
  2. II. Competenţe de evaluat
    1. 1. Folosirea corectă a terminologiei specifice matematicii în contexte variate de aplicare
    2. 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
    3. 3. Utilizarea corectă a algoritmilor matematici şi a raţionamentelor în rezolvarea de probleme cu diferite grade de dificultate
    4. 4. Exprimarea şi redactarea corectă şi coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme
    5. 5. Analiza unei situaţii problematice şi determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea concluziei
    6. 6. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de definire a problemei sau prin îmbunătăţirea sau generalizarea algoritmilor
      
      În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
      
      III . Conţinuturi
      
      Algebră.
      
      Geometrie şi trigonometrie .
      
      Clasa a IX-a
      
      Clasa a X-a
      
      Algebră: Progresii. Funcţii. Polinoame. Elemente de combinatorică. Medii; dispersia. Operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment.
      
      Elemente de geometrie în plan şi în spaţiu: Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a adunării, a scăderii numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real. Numere complexe sub formă trigonometrică; produsul; puterea (formula lui Moivre); rădăcinile de ordinul n ale unităţii; interpretarea geometrică a înmulţirii numerelor complexe sub formă trigonometrică; aplicaţii ale numerelor complexe în geometrie . Produsul scalar a doi vectori în plan şi în spaţiu-condiţii de perpendicularitate. Determinarea distanţelor, ariilor sau a volumelor folosind calculul sintetic sau vectorial.
      
      Clasa a XI-a
      
      Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică. (Nu se cer elemente de programare liniară) .
      
      . Elemente de analiză matematică: (Nu se cer marginile unei mulţimi şi diferenţiala).
      
      Clasa a XII-a Elemente de algebră . (Nu se cer relaţii de echivalenţă, partiţii şi subinele). Elemente de analiză matematică.
      
      Notă.
      
      Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu şi curriculumul nucleu aprofundat al profilului. ( Se cer şi capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).
      
      Toate subiectele vor fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
      
      Ml-specializările: ştiinţe ale naturii, electronică şi automatizări, electrotehnic, telecomunicaţii, mecanic, lucrări publice-construcţii, textile, pielărie
  3. III. Statutul disciplinei
    
    Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.
  4. IV. Competenţe de evaluat
    1. 7. Folosirea corectă a terminologiei specifice matematicii în contexte variate de aplicare
    2. 8. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
    3. 9. Utilizarea corectă a algoritmilor matematici şi a raţionamentelor în rezolvarea de probleme cu diferite grade de dificultate
    4. 10. Exprimarea şi redactarea corectă şi coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme
    5. 11. Analiza unei situaţii problematice şi determinarea ipotezelor necesare pentru obţinerea concluziei
    6. 12. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de definire a problemei sau prin îmbunătăţirea sau generalizarea algoritmilor
      
      În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
  5. V. Conţinuturi
    
    Algebră.
    
    Geometrie şi trigonometrie.
    
    Clasa a IX-a
    
    Clasa a X-a
    
    Algebră: Progresii. Funcţii. Polinoame. Elemente de combinatorică. Medii; dispersia. Operaţii cu evenimente. Probabilitatea unui eveniment.
    
    Elemente de geometrie în plan şi în spaţiu: Numere complexe sub formă algebrică, conjugatul, operaţii cu numere complexe. Interpretarea geometrică a adunării, a scăderii numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real. Numere complexe sub formă trigonometrică; produsul; puterea (formula lui Moivre); rădăcinile de ordinul n ale unităţii. Produsul scalar a doi vectori în plan şi în spaţiu-condiţii de perpendicularitate. Determinarea distanţelor, ariilor sau a volumelor folosind calculul sintetic sau vectorial.
    
    Clasa a XI-a
    
    Elemente de algebră liniară şi geometrie analitică . (Nu se cer elemente de programare liniară) .
    
    Elemente de analiză matematică: (Nu se cer marginile unei mulţimi şi diferenţiala) .
    
    Clasa a XII-a Elemente de algebră: (Nu se cer relaţii de echivalenţă, partiţii).
    
    Elemente de analiză matematică.
    
    Notă.
    
    Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu al profilului (Nu se cer capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).
    
    Toate subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
    
    M2- specializările: ştiinţe sociale, chimie industrială, protecţia mediului, silvic şi prelucrarea lemnului, agricol, veterinar, agromontan, industrie alimentară, turism şi alimentaţie publică, economic, administrativ, poştă, arhitectură, arte ambientale şi design, ştiinţe sociale
  6. VI. Statutul disciplinei .
    
    Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.
  7. VII. Competenţe de evaluat
    1. 13. Identificarea corectă a unor date matematice şi interpretarea în funcţie de contextul în care au fost definite.
    2. 14. Descoperirea (alegerea) algoritmilor optimi care permit prelucrarea datelor matematice.
    3. 15. Utilizarea algoritmilor şi a raţionamentelor pentru rezolvarea unor probleme teoretice şi practice.
    4. 16. Exprimarea cu ajutorul datelor matematice a unor situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora
    5. 17. Interpretarea rezultatelor unor acţiuni concrete exprimabile matematic
      
      În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
      
      III. Conţinuturi
      
      Algebră. Geometrie.
      
      Clasa a IX-a
      
      Clasa a X-a
      
      Calcul numeric şi elemente de matematici financiare. Progresii.
      
      Funcţii.
      
      Metode de numărare.
      
      Elemente de probabilităţi şi statistică.
      
      Clasa a XI-a
      
      Elemente de calcul matriceal şi sisteme liniare. Elemente de analiză matematică.
      
      Clasa a XII-a
      
      Elemente de algebră .
      
      Elemente de analiză matematică.
      
      Notă.
      
      Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu al profilului. (Nu se cer capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).
      
      To_ate subiectele vor fi elaborate in concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
      
      M3-toate specializările
  8. VIII. Statutul disciplinei .
    
    Matematica este disciplină obligatorie de examen – proba d şi disciplină la alegere din profilul opus – proba f.
  9. IX. Competenţe de evaluat
  1. 18. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate
  2. 19. Interpretarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunţuri matematice
  3. 20. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
  4. 21. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
  5. 22. Analiza de unei situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor În plus, se vor avea în vedere şi competenţele specifice din programa şcolară.
    
    III. Conţinuturi Clasa a IX-a
    
    Algebră.
    
    Elemente de geometrie.
    
    Clasa a X-a
    
    Calcul numeric aplicat . Elemente de combinatorică . Funcţii, ecuaţii şi inecuaţii .
    
    Notă.
    
    Conţinuturile programei de bacalaureat sunt incluse în conţinuturile programei şcolare din curriculumul nucleu şi curriculumul nucleu aprofundat al profilului ( Se cer şi capitolele marcate cu steluţă în programa şcolară).
    
    Toate subiectele vor fi elaborate în concordanţă cu programa şcolară , fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
    
    PROGRAMA: FIZICA
    1. I. STATOTUL DISCIPLINEI
  FIZICA are, în cadrul Examenului de Bacalaureat pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă "e" sau" f" în funcţie de filiera din profilul liceului absolvit.
  
  Programa de examen conţine patru variante ( G, F2, F3, F4 ) în funcţie de profiluri şi specializări.
  
  În intenţia de a veni în întâmpinarea candidaţilor care se pregătesc pentru continuarea studiilor în diferite filiere din Învăţământul superior, elevii vor putea opta, în variantele G şi F2, pentru două dintre modulele din aria
  
  tematică ( I MECANICĂ, II ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ, III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM şi
  
  IV OPTICĂ). Astfel vor exista candidaţi care vor trata în cadrul probei de examen numai iternii referitori la I MECANICĂ şi III ELECTRICITATE, ori numai III ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM ŞI N OPTICĂ etc.
  
  Conţinutul programei de examen a fost stabilit ţinându-se seama de programa de fizică aprobată cu nr. 3371 din 2.03.1999, nr. 5086 din 15.12.1999, nr. 4923 din 18.10.2000 modificate prin Ordinul
  
  nr. 3915 din 31.05.2001. Au fost respectate câteva principii:
4. Lista de termeni conţine explicit cunoştinţele care ar putea interveni în iternii subiectului de examen.

PROGRAMA Fl pentru:

filiera teoretică, specializarea: mate – info, ştiinţe ale naturii (proba "e") filiera tehnologică, profil tehnic, toate specialităţile (proba „f”);

filiera vocaţională, profil militar (MAPN, Ml), specializarea: mate – info (proba „e”)

li COMPETENŢE DE EVALUAT

1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1. 1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni conţinută în acest material;
2. 1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
3. 1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
4. 1.4. descrierea semnificaţiilor termenilor sau simbolurilor folosite în legi sau relaţii.
2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
4. 1 decodificarea informaţiilor conţinute în reprezentări grafice sau tabele;

4. 2 selectarea informaţiilor relevante pentru interpretarea unor fenomene fizice.

III ARII TEMATICE

A.MECANICA CONŢINUTURI

I.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

1.1 Principiile I, II şi III

1.2. Forţa de frecare
1.3. Forţa de tensiune

1.4 Forţa elastică. Modelul corpului elastic

2. Cinematica punctului material:
1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniformă a punctului material
2. 2.2 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
1. 3.1 Lucrul mecanic (mărime de proces). Putere mecanică
2. 3.2 Energia mecanică (mărime de stare)
3. 3.3 Teorema variaţiei energiei cinetice a punctului material
4. 3.4 Energia potenţială gravitaţională
5. 3.5 Energia potenţială elastică
6. 3.6 Conservarea energiei mecanice
7. 3.7 Lucrul mecanic efectuat de forţele conservative

3.S Teorema variaţiei impulsului mecanic şi legea conservării impulsului

LISTA DE TERMENI

I.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

principiul inerţiei;

sisteme de referinţă inerţiale; principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;

coeficientului de frecare la alunecare; forţa de tensiune;

forţa elastică.

2. Cinematica punctului material:

legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;

acceleraţia, vectorul acceleraţie; legea mişcării rectilinii uniforme;

legea mişcării rectilinii uniform variate;
3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:

lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;

lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; puterea dezvoltată de o forţă constantă;

unitatea de măsură a puterii; energia mecanică – mărime de stare;

energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

relaţia de definiţie a energiei potenţiale;

variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului format din corpul de masă m şi Pământ; variaţia energiei potenţiale de tip elastic a sistemului corp – resort elastic;

legea conservării energiei mecanice; impulsul punctului material;

teorema de variaţie a impulsului unui punct material; legea conservării impulsului punctului material;

teoremei de variaţie a impulsului total al unui sistem format din două puncte materiale;

ciocniri perfect elastice; ciocniri plastice;

legea conservării impulsului total.

B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ CONŢINUTURI
1. 1. Echilibrul termic. Temperatura
2. 2. Modelul gazului ideal.Teoria cinetico-moleculară a gazului ideal
3. 3. Transformări simple ale gazului ideal
4. 4. Căldura şi lucrul mecanic în termodinamică
5. 5. Coeficienţii calorici
6. 6. Energia internă. Primul principiu al termodinamicii
7. 7. Aplicaţii ale primului principiu al termodinamicii
8. 8. Al doilea principiu al termodinamicii
9. 9. Motoare termice. Randamentul motoarelor termice
  
  LISTA DE TERMENI
  
  unitatea de masă atomică; masa moleculară ; cantitatea de substanţă; masa molară;
  
  volumul molar; numărul lui Avogadro; echilibrul termic;
  
  corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin;
  
  formula fundamentală a tc.m. (numai fotmula şi semnificaţia fiecăreia dintre mărimile care intervin); energia cinetică medie a moleculelor unui gaz ideal;
  
  viteza termică a moleculelor unui gaz ideal; ecuaţia termică de stare a unui gaz ideal; ecuaţia calorică de stare a gazului ideal;
  
  procesele izoterm, izobar şi izocor ale gazului ideal şi legile acestora;
  
  reprezentări grafice ale transformărilor simple ale gazului ideal în sisteme având parametri de stare ai gazului ideal (p,V,T) drept coordonate;
  
  relaţiile de definiţie ale capacităţii calorice, căldurii specifice, căldurii molare; primul principiu al termodinamicii;
  
  aplicaţii ale principiul I la transformările simple ale gazului ideal şi la transformarea adiabatică; randamentul unui motor termic;
  
  determinarea randamentului unor motoare termice funcţionând după cicluri simple.
C. ELECTRICITATE ŞI MAGNETISM CONŢINUTURI
1. 1. Electrocinetică
  1. 1.1 Curentul electric
  2. 1.2 Legea lui Ohm
  3. 1.3 Legile lui Kirchhoff pentru reţele electrice
  4. 1.4 Gruparea rezistoarelor şi a generatoarelor electrice
  5. 1.5 Energia şi puterea electrică. Transferul optim de putere
2. 2. Electromagnetism
  1. 2.1 Câmpul magnetic
  2. 2.2 Inducţia câmpului magnetic
  3. 2.3 Forţa electromagnetică
  4. 2.4 Forţa electrodinamică (interacţiunea magnetică a curenţilor electrici staţionari)
  5. 2.5 Fluxul magnetic
  6. 2.6 Inducţia electromagnetică. Legea lui Faraday
    
    LISTA DE TERMENI
    1. 1. Electrocinetică:
      
      curentul electric;
      
      intensitatea curentului electric;
      
      unitatea de măsură a intensităţii curentului electric; rezistenţa electrică a unui conductor liniar;
      
      unitatea de măsură a rezistenţei electrice;
      
      dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură; legea lui Ohm;
      
      elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;
      
      expresia matematică a legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate; rezistenţa echivalentă Ia gruparea în serie/ paralel an rezistoare;
      
      gruparea generatoarelor de energie electrică; efectele curentului electric;
      
      legea lui Joule; puterea electrică;
    2. 2. Electromagnetism :
    câmpul magnetic; forţa electromagnetică;
    
    inducţia câmpului magnetic generat de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid) ; sensul liniilor câmpului magnetic produs de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid); unitatea de măsură a inducţiei câmpului magnetic;
    
    forţa electrodinamică;
    
    fluxul magnetic;
    
    unitatea de măsură a fluxului magnetic; inducţia electromagnetică;
    
    legea inducţiei electromagnetice; regula lui Lenz;
    
    te.ro. indusă într-un conductor liniar deplasat uniform într-un câmp magnetic.
D. OPTICA CONŢINUTURI
1. 1. Elemente de optica geometrică şi ondulatorie
  
  I. I Reflexia şi refracţia luminii
2. 2. Elemente de optica ondulatorie
  1. 2.1 Interferenţa luminii.
  2. 2.2 Difracţia luminii.
  3. 2.3 Reţele de difracţie

LISTA DE TERMENI

1. Elemente de optica geometrică şi ondulatorie:

lungimea de undă; reflexia luminii; refracţia luminii; legile reflexiei; legile refracţiei; reflexia totală;

indicele de refracţie; unghiul limită; punctele conjugate; fasciculele paraxiale; dioptrul sferic/plan;

imaginile reale/virtuale; sisteme de dioptri;

oglinda sferică (concavă, convexă); elementele caracteristice ale oglinzilor sferice; formulele oglinzilor sferice;

oglinda plană;

formulele oglinzilor plane; lentila optică;

elementele caracteristice ale unei lentile subţiri (axe, centru optic, focare); convergenţa unei lentile subţiri;

formulele lentilelor subţiri;

imaginile obiectelor reale/virtuale în oglinzi şi lentile subţiri.
2. Elemente de optică ondulatorie:

principiul Huygens – Fresnel;

fenomenul de interferenţă şi interferenţa vizibilă;

coerenţa; dispozitivul Young;

condiţiile de maxim şi minim de interferenţă în dispozitivul Young; interfranja;

fenomenul de difracţie; reţeaua de difracţie; constanta reţelei de difracţie;

condiţia de maxim de difracţie;

PROGRAMA F2 pentru:

filiera tehnologică, profil resurse naturale şi protecţia mediului, toate specializările (proba "r'); filiera vocaţională, profil artistic, specializarea arhitectură (proba "r');

filiera vocaţională, profil militat (M.I.), specializarea ştiinţe sociale (proba "r');

filiera vocaţională, profil teologic, specializările penticostal,baptist,unitarian şi reformat (proba "r');

II COMPETENŢE DE EVALUAT

1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
1. 1. 1 definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;
  1. 1.2 formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
  2. 1.3 exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
2. 2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
3. 3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
4. 4. Identificarea unor relaţii între informaţii rezultate din explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene fizice, pentru interpretarea acestora:
III ARII TEMATICE

A.MECANICĂ CONŢINUTURI
1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe
  1. 1.1 Principiile I, II si III
  2. 1.2 Tipuri de forţe
2. 2. Cinematica punctului material
  1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică
  1. 3.1 Lucrul mecanic
  2. 3.2 Energia cinetică, potenţială şi totală
  3. 3.3 Legea conservării energiei
LISTA DE TERMENI
1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe
  
  principiul inerţiei;
  
  principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;
  
  coeficientului de frecare la alunecare; forţa de tensiune;
  
  forţa elastică.
2. 2. Cinematica punctului material:
  
  legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;
  
  acceleraţia, vectorul acceleraţie;
  
  legea mişcării rectilinii uniform variate;
3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;

lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; energia mecanică – mărime de stare;

energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

relaţia de definiţie a energiei potenţiale; legea conservării energiei mecanice.

B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ ŞI FIZICĂ MOLECULARĂ CONŢINUTURI
1. 1. Echilibrul termic. Temperatura
2. 2. Transformări simple ale gazului ideal
3. 3. Transferul căldurii. Coeficienţi calorici
4. 4. Calorimetrie
LISTA DE TERMENI

unitatea de masă atomică; masa moleculară; cantitatea de substanţă; masa molară;

volumul molar; numărul lui Avogadro; echilibrul termic;

corespondenţa între valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea numerică a acesteia în scara Kelvin;

procesele izote1m, izobar şi izocor ale gazului ideal şi legile acestora;

reprezentări grafice ale transformărilor simple ale gazului ideal în sisteme având parametri de stare ai gazului ideal (p,V,T) drept coordonate;

coeficienţi calorici

C. ELECTROCINETICĂ CONŢINUTURI
1. 1. Curentul electric
2. 2. Legea lui Ohm
3. 3. Legile lui Kirchhoffpentru reţele electrice
4. 4. Conectarea rezistoarelor
5. 5. Energia şi puterea electrică
LISTA DE TERMENI

curentul electric;

intensitatea curentului electric;

unitatea de măsură a intensităţii curentului electric; efectele curentului electric;

rezistenţa electrică a unui conductor liniar; unitatea de măsură a rezistenţei electrice; dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură; legea lui Ohm ;

elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;

expresiile matematice ale legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate; rezistenţa echivalentă la gruparea în serie/paralel a n rezistoare;

legea lui Joule; puterea electrică.

PROGRAMA F3 pentru:

filiera teoretică, specializările filologie şi ştiinţe sociale (proba "f"); filiera tehnologică, profil servicii, toate specializările (proba "r'); filiera vocaţională, profil sportiv (proba "r');

filiera vocaţională, profil artistic, toate specializările -excepţie specializările arhitectură şi coregrafie (proba

"r');

filiera vocaţională, profil teologic, toate specialităţile – excepţie specializările baptist, penticostal, unitarian şi reformat (proba „r’);

filiera vocaţională profil militar (M.Ap.N.), specializarea muzici militare (proba "r').

II COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
  1. 1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;
  2. 1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
  3. 1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
2. 2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
3. 3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
III ARII TEMATICE

A.MECANICĂ CONŢINUTURI
1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
  1. 1.1 Principiile I, II si III
  2. 1.2 Tipuri de forţe
2. 2. Cinematica punctului material:
  1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
  1. 3.1 Lucrul mecanic
  2. 3.2 Energia cinetică, potenţială şi totală
  3. 3.3 Legea conservării energiei
LISTA DE TERMENI
1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
  
  principiul inerţiei;
  
  principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;
  
  coeficientului de frecare la alunecare ; forţa de tensiune;
  
  forţa elastică.
2. 2. Cinematica punctului material:
  
  legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;
  
  acceleraţia, vectorul acceleraţie;
  
  legea mişcării rectilinii uniform variate.
3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional unif01m; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;

lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; energia mecanică – mărime de stare;

energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

legea conservării energiei mecanice.

B. ELECTROCINETICĂ CONŢINUTURI
1. 1. Curentul electric
2. 2. Legea lui Ohm
3. 3. Legile lui Kirchhoffpentru reţele electrice
4. 4. Conectarea rezistoarelor
LISTA DE TERMENI

curentul electric;

intensitatea curentului electric;

unitatea de măsură a intensităţii curentului electric; efectele curentului electric;

rezistenţa electrică a unui conductor liniar; unitatea de măsură a rezistenţei electrice; dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură; legea lui Ohm ;

elementele unei reţele electrice; legile lui Kirchhoff;

expresiile matematice ale legilor lui Kirchhoff precizând convenţiile de semn pentru mărimile implicate; rezistenţa echivalentă la gruparea în serie/paralel an rezistoare;

PROGRAMA F4 pentru:

filiera vocaţională, profil pedagogic,

filiera vocaţională, profil artistic, specializarea coregrafie (proba "r').

II COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Explicarea unor fenomene naturale cu ajutorul conceptelor specifice fizicii:
  1. 1.1. definirea sau recunoaşterea unor concepte specifice fizicii menţionate în lista de termeni de mai jos;
  2. 1.2. formularea de ipoteze referitoare la fenomene fizice;
  3. 1.3. exprimarea prin simboluri specifice fizicii a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii, a definiţiilor mărimilor fizice şi a unităţilor de măsură ale acestora;
2. 2. Utilizarea noţiunilor studiate în rezolvarea unor probleme cu caracter teoretic şi aplicativ:
3. 3. Interpretarea fenomenelor din viaţa cotidiană prin folosirea într-un mod integrat a cunoştinţelor şi a metodelor specifice diferitelor domenii ale fizicii:
III ARII TEMATICE A.MECANICĂ CONŢINUTURI
1. 1. Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:
  1. 1.1 Principiile I, II si III
  2. 1.2 Tipuri de foiţe
2. 2. Cinematica punctului material:
  1. 2.1 Mişcarea rectilinie uniform variată a punctului material
3. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
  1. 3.1 Lucrul mecanic
  2. 3.2 Energia cinetică, potenţială şi totală
  3. 3.3 Legea conservării energiei
LISTA DE TERMENI

I.Principiile mecanicii newtoniene şi tipuri de forţe:

principiul inerţiei;

principiul fundamental al dinamicii; unitatea de măsură a forţei; principiul acţiunii şi reacţiunii; forţele de contact dintre corpuri; legile frecării la alunecare;

coeficientului de frecare la alunecare ; forţa de tensiune;

foiţa elastică.
1. 2. Cinematica punctului material:
  
  legea de mişcare; viteza, vectorul viteză;
  
  acceleraţia, vectorul acceleraţie;
  
  legea mişcării rectilinii uniform variate.
2. 3. Teoreme de variaţie şi legi de conservare în mecanică:
lucrul mecanic – mărime de proces; unitatea de măsură a lucrului mecanic;

interpretarea geometrică a lucrului mecanic;

expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutate în câmp gravitaţional uniform; expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de forţa elastică;

lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare la alunecare; energia mecanică – mărime de stare;

energia cinetică a unui punct material;

teorema de variaţie a energiei cinetice a punctului material; forţa conservativă;

energia potenţială;

legea conservării energiei mecanice.

B. ELECTROMAGNETISM CONŢINUTURI

l. Inducţia câmpului magnetic
1. 2. Forţa electromagnetică
2. 3. Inducţia electromagnetică.
3. 4. Legea lui Faraday
LISTA DE TERMENI

câmpul magnetic;

forţa electromagnetică;

inducţia câmpului magnetic generat de curentul electric (conductor liniar, spiră, solenoid) ; unitatea de măsură a inducţiei magnetice ;

inducţia electromagnetică;

legea inducţiei electromagnetice; regula lui Lenz.

PROGRAMA: BIOLOGIE
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
  
  În cadrul examenului de bacalaureat, biologia poate constitui probă la alegere din aria curriculară corespunzătoare specializării (pentru liceele din filiera teoretică, profilul real) sau probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare (pentru liceele din filiera teoretică, profilul umanist, liceele din filiera tehnologică şi liceele din filiera vocaţională).
2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT
  
  Varianta I
  - ■ Ierarhizarea unităţilor sistematice ale lumii vii, evidenţiind evoluţia de la simplu la complex
  - ■ Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice
  - ■ Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale celulelor, organelor, sistemelor de organe la plante, animale şi om, utilizând limbajul ştiinţific adecvat; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
  - ■ Caracterizarea unor structuri, funcţii ale organismelor, a unor fenomene , procese biologice etc;
  - ■ Explicarea unor procese şi fenomene biologice şi a interrelaţiilor dintre ele; explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
    - • Explicarea unor adaptări structurale şi funcţionale ale organismelor Ia variaţiile de mediu, pe baza conceptelor biologice fundamentale
  - ■ Compararea modurilor de realizare a funcţiilor fundamentale ale organismelor (asemănări, deosebiri), evidenţiind unitatea şi diversitatea lumii vii, evoluţia lumii vii
    - • Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismelor, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismelor.
  - ■ Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc;
  - ■ Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
    
    realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc;
    
    elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezoivarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc;
    
    alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă şi rezolvarea lor;
    
    proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc;
    - – explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
    - – explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
  - ■ Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de Ia simplu Ia complex.
    
    Varianta II
    - • Ierarhizarea unităţilor sistematice ale lumii vii, evidenţiind evoluţia de la simplu Ia complex
    - • Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice
  - ■ Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a funcţiilor acestora
  - ■ Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale celulelor , ţesuturilor la plante, animale şi om, utilizând limbajul ştiinţific adecvat;
  - ■ Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale sistemelor de organe la om, a principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
    - • Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
  - ■ Identificarea şi interpretarea influenţei factorilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman
  - • Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc;
    - ■ Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
      
      realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc;
      
      elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc;
      
      alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă şi rezolvarea lor;
      
      proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc;
      - – explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
      - – explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
    - ■ Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu Ia complex.
    - ■
      
      Varianta III
    - ■ Recunoaşterea, definirea, dovedirea înţelegerii unor termeni, concepte, legi şi principii specifice ştiinţelor biologice
    - ■ Identificarea principalelor componente structurale ale sistemelor de organe la om, precum şi a funcţiilor acestora
    - ■ Descrierea particularităţilor structurale şi funcţionale ale ţesuturilor şi sistemelor de organe la om; descrierea principalelor caracteristici structurale ale materialului genetic.
    - ■ Caracterizarea unor fenomene , procese biologice etc;
    - ■ Compararea funcţiilor fundamentale şi evidenţierea interdependenţei lor pentru menţinerea integralităţii organismului uman;
    - ■ Explicarea structurii şi funcţiilor materialului genetic, utilizând terminologia ştiinţifică adecvată.
      
      Explicarea unor adaptări funcţionale ale organismului uman la variaţiile mediului (stimuli interni, stimuli externi)
    - ■ Identificarea şi interpretarea variaţiilor cantitative şi calitative ale unor funcţii fundamentale ale organismului uman, ale materialului genetic; aprecierea şi interpretarea unor efecte ale variaţiilor condiţiilor de mediu asupra funcţiilor organismului uman.
    - ■ Reprezentarea schematică a unor structuri, a mecanismelor unor procese biologice, etc;
    - ■ Aplicarea cunoştinţelor de biologie în:
  realizarea, interpretarea unor rezultate, scheme, etc;
  
  elaborarea unui text coerent după un algoritm dat, utilizând termeni specifici; rezolvarea unor probleme, situaţii-problemă date, etc;
  
  alcătuirea unor probleme şi rezolvarea lor, imaginarea unor situaţii – problemă şi rezolvarea lor;
  
  proiectarea etapelor unor activităţi experimentale cu scop de investigare, verificare, certificare etc. a unor date, afirmaţii, procese, legi biologice etc;
  - – explicarea, prevenirea efectelor factorilor cu potenţial mutagen asupra organismului uman;
  - – explicarea consecinţelor propriului comportament asupra sănătăţii organismului.
  Argumentarea propriilor observaţii, investigaţii, concluzii pe baza conceptelor biologice fundamentale: unitatea structură-funcţie; unitatea organism-mediu; unitate-diversitate; evoluţia de la simplu la complex.
3. III. CONŢINUTURI
  
  Pentru proba la algere din aria curriculară corespunzătoare specializării
  
  ( pentru liceele din filiera teoretică, profilul real ) sau dintre disciplinele din celelalte arii curriculare (pentru liceele din filiera teoretică, profilul umanist şi liceele din filierele tehnologică şi vocaţională), proba de biologie se poate susţine în una dintre cele trei variante:
  1. 1. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ- teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a. pentru:
    
    filiera teoretică, toate profilurile şi specializările; filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările;
    
    filiera vocaţională, toate profilurile şi specializările, cu excepţia profilului artistic, specializările muzică şi teatru, a profilului teologic, specializarea musulman şi a profilului militar (MapN), specializarea muzici militare.
    
    Această variantă poate fi aleasă şi de elevii care au studiat biologia pe tot parcursul liceului (filierele, profilurile şi specializările corespunzătoare sunt trecute la varianta III).
  2. 2. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ- teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a. pentru:
    
    filiera vocaţională, profilul artistic, specializările muzică şi teatru, profilul teologic, specializarea musulman şi a profilul militar (MapN), specializarea muzici militare.
  3. 3. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ – teme din manualele claselor a XI-a şi a XII-a. pentru:
filiera teoretică: profilul real, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii;

filiera tehnologică: profilul tehnic, specializările textile, pielărie;

– profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate specializările, cu excepţia chimiei industriale;
- – profilul servicii, specializările turism şi alimentaţie publică; filiera vocaţională: profilul sportiv;
- – profilul militar (MApN), specializarea matematică-informatică;
- – profilul militar (MI), specializările matematică-informatică şi ştiinţe sociale (în cazul în care nu s-a respectat planul-cadru de învăţământ, ci programa şcolară);
- – profilul teologic, specializările: adventist, penticostal, baptist, reformat, evanghelică luterană, patrimoniu cultural;
- – profilul pedagogic, specializările bibliotecar-documentarist, instructor pentru activităţi extraşcolare, instructor-animator, pedagog şcolar.
1. I. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ- teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a
  1. 1. Varietatea vieţii
    - • Clasificare, exemple de reprezentanţi pentru cele cinci regnuri: procariote, protiste (alge, euglenofite, oomicete, rizopode, zoomastigine, ciliofore), fungi, plante şi animale.
  2. 2. Structura şi funcţiile fundamentale ale organismelor vii
    - • Celula – structura şi rolul componentelor celulei vegetale şi animale (perete celular, membrană, citoplasmă, nucleu, mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi, centrozom, lizozomi, plastide, vacuole etc.).
    diviziunea celulară: mitoza şi meioza – faze, etape, importanţă.
    1. 2.1. Funcţiile fundamentale ale organismelor vii
      1. 2.1.1. Funcţiile de nutriţie
        
        • Nutriţia în lumea vie:
        
        la plante: – autotrofă – fotosinteza: definiţie, ecuaţie chimică, importanţă, influenţa factorilor de mediu (lumină, temperatură, CO2, 02, apă, săruri minerale) asupra intensităţii fotosintezei;
        
        – heterotrofă: saprofită, parazită – caracteristici, exemple;
        
        la animale: particularităţi ale sistemului digestiv şi ale digestiei la vertebrate.
        
        • Respiraţia în lumea vie: aerobă, anaerobă; fermentaţia; particularităţi ale sistemului respirator şi ale respiraţiei la vertebrate, în funcţie de mediul de viaţă (respiraţia branhială, pulmonară, cutanee).
        
        • Particularităţi ale sistemului circulator şi ale circulaţiei sângelui la vertebrate (circulaţie închisă, simplă, dublă, incompletă, completă).
        
        – Sângele: caracteristici morfofuncţionale.
        
        • Particularităţi ale sistemului excretor şi ale excreţiei la vertebrate.
      2. 2.1.2. Funcţiile de relaţie
        
        • Mişcarea şi sensibilitatea la plante
        
        • Sensibilitatea la animale:
        
        Sistemul nervos somatic la mamifere: măduva spinării, encefal – anatomie şi fiziologie; Receptorii şi sensibilităţile: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă la vertebrate.
        
        • Locomoţia la vertebrate, în diferite medii de viaţă.
      3. 2.1.3. Reproducerea în lumea vie Asexuată: prin organe vegetative.
        
        Sexuată: particularităţi ale sistemului reproducător şi reproducerii la vertebrate.
  3. 3. Ereditatea şi variabilitatea lumii vii
    
    Noţiuni generale de ereditate şi variabilitate Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare
2. II. BIOLOGIE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ-teme din manualele claselor a IX-a şi a X-a
  1. 1. Varietatea vieţii
    - • Clasificare, exemple de reprezentanţi pentru cele cinci regnuri: procariote, protiste (alge, euglenofite, oomicete, rizopode, zoomastigine, ciliofore), fungi, plante şi animale.
  2. 2. Structura şi funcţiile fundamentale ale organismelor vii
    1. 2.1. Celula – structura şi rolul componentelor celulei vegetale şi animale (perete celular, membrană, citoplasmă, nucleu, mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi, centrozom, lizozomi, plastide, vacuole etc.).
      
      diviziunea celulară: mitoza şi meioza – faze, etape, importanţă.
    2. 2.2. Tipuri reprezentative de ţesuturi vegetale şi animale
      - • Ţesuturi vegetale
        
        Ţesuturi: embrionare, definitive (de apărare, fundamentale, conducătoare, mecanice, secretoare)- caracteristici, rol.
      - • Ţesuturi animale
      Ţesuturi epiteliale, conjunctive, muscular neted şi striat, nervos – caracteristici, rol.
    3. 2.3. Sisteme de organe
      - • Particularităţi structurale şi funcţionale ale organismului uman: Sistemul digestiv şi digestia
      Sistemul respirator şi respiraţia
      
      Adaptări morfo – fiziologice ale sistemului respirator la om, în funcţie de mediul şi modul de viaţă Sistemul circulator, circulaţia sângelui şi adaptări ale acesteia la necesităţile organismului
      
      Sistemul excretor şi excreţia
      
      Sistemul nervos somatic: măduva spinării şi encefalul.
      
      Receptorii şi sensibilităţile: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă. Sistemul locomotor şi locomoţia
      
      Sistemul reproducător şi reproducerea; sexualitate şi maturitate.
  3. 3. Ereditatea şi variabilitatea lumii vii
    
    Noţiuni generale de ereditate şi variabilitate Mecanismele transmiterii caracterelor ereditare
3. III. ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE UMANĂ ŞI GENETICĂ – teme din manualele claselor a XI-a şi a XII-a
  1. 1. Ţesuturile
    
    definiţie;
    
    tipuri de ţesuturi:
    
    epitelial: clasificare, exemple, structură, rol;
    
    conjunctiv (moale, semidur, dur): exemple, structură, rol; muscular (striat, de tip cardiac, neted): structură, rol; nervos: neuronul – tipuri de neuroni;
    - – componentele neuronului: alcătuire, rol;
    - – componentele sinapsei şi transmiterea sinaptică; celulele gliale: funcţii.
  2. 2. Funcţiile fundamentale ale organismului uman
    1. 2.1. Funcţiile de relaţie
      1. 2.1.1. Sensibilitatea
        
        • Sistemul nervos:
        
        Măduva spinării: configuraţie externă şi internă (structură);
        
        – funcţii: reflexă, de conducere;
        
        – nervii spinali.
        
        Trunchiul cerebral: configuraţie externă şi structură;
        
        – funcţii: reflexă, de conducere.
        
        – Nervii cranieni: denumire, tipuri, origine, distribuţie (organele inervate).
        
        – Cerebelul: configuraţie externă, structură şi funcţii.
        
        – Diencefalul: componente, structură, funcţii.
        
        – Emisferele cerebrale – scoarţa cerebrală: neocortexul (senzitiv, motor, de asociaţie).
        
        • Analizatorii: segmentele unui analizator şi rolul lor;
        
        – analizatorii – vizual, auditiv – structură şi fiziologie.
        
        • Sistemul endocrin: hipofiza, tiroida, pancreasul endocrin – localizare, structură, hormonii secretaţi şi acţiunile lor, boli provocate de hipo- şi hipersecreţia glandulară (nanism hipofizar, gigantism, acromegalie, diabet insipid, nanism tiroidian, mixedem, boala Basedow – Graves, diabet zaharat etc.) şi caracterizarea lor.
      2. 2.1.2. Mişcarea
        
        • Sistemul osos: alcătuirea scheletului capului, trunchiului şi membrelor.
        
        • Sistemul muscular: principalele grupe de muşchi scheletici; proprietăţile muşchilor; mecanismul contracţiei musculare şi manifestările mecanice ale contracţiei.
    2. 2.2. Funcţiile de nutriţie:
      - • Digestia şi absorbţia: – topografia, morfologia, structura organelor sistemului digestiv;
        
        – fiziologia sistemului digestiv (sucurile digestive şi acţiunea lor; contracţiile musculaturii tubului digestiv şi importanţa lor în digestie şi absorbţie; absorbţia intestinală).
      - • Sângele: – componentele sângelui;
        
        – funcţiile sângelui; hemostaza; grupele sangvine; Rh-ul.
      - • Circulaţia: inima – morfologia, structura, vascularizaţia şi inervaţia inimii; proprietăţile muşchiului cardiac; ciclul cardiac.
      - • Respiraţia: topografia, morfologia, structura organelor sistemului respirator; vascularizaţia plămânilor;
        
        – fiziologia sistemului respirator, volumele şi capacităţile pulmonare.
      - • Excreţia: topografia, morfologia, structura organelor sistemului excretor; fiziologia sistemului excretor.
    3. 2.3. Funcţia de reproducere: topografia, morfologia, structura organelor sistemului reproducător;
      - – fiziologia sistemului reproducător.
      - – boli cu transmitere sexuală: sifilis, gonoree, herpes genital, SIDA.
  3. 3. Genetica moleculară
    - • Acizii nucleici – structură (fără formule chimice), funcţii.
    - • Sinteza proteinelor
    - • Mutaţiile şi factorii cu potenţial mutagen
    - • Boli genetice umane
4. IV. PRECIZĂRI:
Biologia este susţinută ca probă scrisă. Timpul alocat probei este de 3 ore.

Punctajul maxim este de 100 puncte din care 10 puncte se acordă din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului obţinut la 10. Nota minimă pentru promovarea probei este 5, echivalentul a 50 de puncte.

Abordarea fiecărei teme din programa de examen se realizează conform curriculum-ului naţional, fără a reflecta viziunea unui manual anume.

Conţinuturile din programa de examen (termeni, concepte, principii, legi specifice biologiei etc.) vor fi abordate din perspectiva competenţelor prezentate la punctul II.

Programa pentru examenul de bacalaureat a fost elaborată pe baza O.M.E.C. nr. 3670/17.04.2001 (cu privire Ia aplicarea Planurilor – cadru de învăţământ pentru liceu, în

anul şcolar 2001-2002), a Programei şcolare de biologie pentru clasa a IX-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3371 din 02.03.1999, a Programei şcolare de biologie pentru clasa a X-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5086 din 15.12.1999, a Programelor şcolare de biologie pentru clasele a XI-a şi a XII-a, aprobate prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3915 din 31.05.2001.

PROGRAMA : CHIMIE

STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

Chimia are, în contextul examenului de bacalaureat pentru anul şcolar 2003-2004,statutul de

disciplină opţională, putând fi aleasă ca probă e sau f ,în funcţie de filiera din profilul liceului absolvit.

Elevii care susţin bacalaureatul la chimie pot opta pentru chimia generală şi anorganică sau pentru

chimia organică, ca probă scrisă pe durata de 3 ore.

Conţinutul programei de examen a fost stabilit pe baza PROGRAMELOR DE CHIMIE aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale:programele şcolare de Chimie pentru clasa IX-a cu nr. 3371 din 02. 03. 1999, programele şcolare de Chimie pentru clasa X-a cu nr. 5086 din15. 12. 1999 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării cu nr. 3915 din 31.05.2001.

Programele şcolare de Chimie pentru clasele a XI-a, XII-a au fost aprobate prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale cu nr. 4805 din 18.10.2000 şi modificate prin Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării cu nr. 3915 din 31.05.2001.

CHIMIE ORGANICĂ I

Filiera teoretică,specializările: Matematică- informatică, Ştiinţe ale naturii.

Filiera tehnologică, profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, specializările: Chimie industrială, Veterinar, Agricol, Agromontan, Industrie alimentară.

COMPETENŢE DE EVALUAT

I.Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
2. Explorarea şi investigarea comportării chimice a unor substanţe.
1. 2.1. Reprezentarea unor date rezultate din experienţe sub formă de tabele şi interpretarea rezultatelor.
2. 2.2. Formularea unor concluzii în urma investigării comportării substanţelor organice.
3. 2.3. Stabilirea unor corelaţii între proprietăţile unor substanţe organice şi utilizările acestora. 3.Utilizarea unor algoritmi specifici în rezolvarea de situaţii-problemă, probleme şi interpretarea rezultatelor.

3.1. Interpretarea proprietăţilor, relaţiilor, modelelor în scopul rezolvării situaţiilor problemă.
3.2. Aplicarea algoritmilor specifici în rezolvarea unor probleme cantitative.

4. Explicarea schimburilor energetice implicate în reacţii chimice.
1. 4.1. Explicarea schimburilor energetice care însoţesc o reacţie chimică.
5. Realizarea unor conexiuni între cunoştinţele dobândite prin studiul ştiinţelor naturii, în scopul aplicării acestora în contexte variate.

5.1 Corelarea proprietăţilor compuşilor organici studiaţi cu rolul fiziologic al acestora.

CONŢINUTURI

I.Structura si compoziţia substanţelor organice.Elemente organogene.Legături chimice în compuşii organici; catene de atomi de carbon. Formule brute,moleculare,structurale ale claselor de compuşi organici studiaţi.Nomenclatura compuşilor organici studiaţi.Izomeria de catenă, de poziţie, geometrică,de funcţiune,pentru compuşii organici studiaţi.
1. 2. Alcani.Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice: reacţii de ardere,cracare,izomerizare, dehidrogenare,halogenare.Combustibili.Putere calorică.Utilizări.
2. 3. Alchene. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice: reacţii de adiţie (hidrogen,halogen,hidracizi,apă), polimerizare,oxidare blândă şi energică,ardere. Utilizări.
3. 4. Alchine. Metode de obţinere a acetilenei. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:reacţii de adiţie ( hidrogen,halogeni,apă,acizi,dimerizare), reacţii de substituţie, reacţii de ardere. Utilizări. Polimerizarea monomerilor vinilici.
4. 5. Arene: Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii de substituţie la nucleu (nitrare,halogenare,alchilare);orientarea substituienţilor în nucleul benzenic;
  
  reacţii de adiţie la nucleu ( hidrogen şi halogeni); reacţii la catena laterală: halogenare şi oxidare. Utilizări.
5. 6. Derivaţi halogenaţi. Proprietăţi chimice: reacţii de hidroliză, cu cianuri alcaline, cu amoniac, de dehidrohalogenare.
6. 7. Alcooli. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii cu metale alcaline, reacţii de eterificare,esterificare,deshidratare, oxidare blândă şi energică,reacţia de ardere,fermentaţia acetică. Utilizări.
7. 8. Fenoli. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:evidenţierea caracterului acid.
8. 9. Amine. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: evidenţierea caracterului bazic, reacţii de alchilare,acilare. Utilizări.
9. 10. Compuşi carboxilici. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţii comune cu acizii anorganici,reacţia de esterificare – proces la echilibru. Utilizări.
10. 11. Grăsimi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice: reacţia de saponificare. Săpunuri şi detergenţi.Utilizări.
11. 12. Aminoacizi. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice : caracter amfoter, ,reacţii de condensare şi policondensare – formarea de peptide ; importanţa fiziologică.
12. 13. Monozaharide- glucoza şi fructoza. Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice : oxidarea monozaharidelor, fermentaţia alcoolică.
  
  Dizaharide-zaharoza. Proprietăţi fizice.Proprietăţi chimice:reacţia de hidroliză,carbonizarea zahărului.
  
  Importanţa fiziologică.
13. 14. Compuşi macromoleculari naturali. Proteine. Amidon. Celuloză. Stare naturală, proprietăţi fizico chimice.Identificarea proteinelor şi amidonului. Impo1tanţa.
Rezolvarea de exerciţii şi probleme cu calcul stoechiometric.

CHIMIE ORGANICĂ II

Filiera teoretică, specializările: Filologie, Ştiinţe sociale.

Filiera tehnologică, specializările: Electronică şi automatizări, Electrotehnic, Telecomunicaţii, Mecanică, Lucrări publice-construcţii, Textile, Pielărie.

Profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, specializările: Protecţia mediului , Silvic şi prelucrarea lemnului; profilul Servicii, specializările: Turism şi alimentaţie publică, Poştă, Economic, Administrativ. Filiera vocatională profilul militar, M.Ap.N., specializarea Matematică- informatică, Muzici militare.

Profilul Militar MI, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe sociale, Profilul Sportiv.

Profilul Arte vizuale, specializările: Arte plastice şi decorative,Arhitectură,Arte ambientale şi design, Muzică,Teatru.

ProfilulTeologic,specializările:Penticostal,Reformat,Unitarian,Ortodox,Catolic, Adventist, Baptist, Evanghelica luterană S.P.-C.A., Musulman, Patrimoniu cultural.

COMPETENŢE DE EVALUAT

I.Caracterizarea sistemelor chimice şi clasificarea acestora după diferite criterii.
5.2 Caracterizarea geografică a unui teritoriu.

III. Conţinuturi:

CLASA a IX-a

Capitolul 3: RELIEFUL TERESTRU

• Scoarţa terestră ca suport al reliefului: structură şi alcătuire petrografică;
• Unităţile majore ale reliefului terestru
• Agenţi, procese şi rezultate
• Tipuri, forme şi unităţi de relief -tipuri de relief: litoral, glaciar, deşertic (eolian).

Capitolul 4: ATMOSFERA TERESTRĂ
• Alcătuirea şi structura atmosferei- alcătuirea (compoziţia) atmosferei, straturile atmosferei;
• Masele de aer – circulaţie (dinamică), caracteristici
• Climatele Globului – tipurile de climă, caracterizarea geografică a tipurilor de climă.

Capitolul 5: APELE
• Apele continentale şi oceanice – fluvii, râuri, lacuri; dinamica apelor oceanice.

CLASA a X-a

Capitolul I: GEOGRAFIE POLITICĂ

1.1 Statele şi grupările regionale de state
1.2 Harta politică a lumii

Capitolul II. GEOGRAFIA POPULAŢIEI ŞI A AŞEZĂRILOR
- • Dinamica populaţiei
- • Bilanţul natural al populaţiei
- • Mobilitatea teritorială a populaţiei
- • Răspândirea geografică a populaţiei – factori care influenţează răspândirea populaţiei, densitatea populaţiei, răspândirea populaţiei în latitudine şi altitudine.
- • Forme de aglomerare umană: – Definirea noţiunilor: aglomerare umană, sat, oraş.
  
  – Categorii şi tipuri de aglomerări umane;
- • Urbanizarea şi explozia urbană: – Definirea noţiunilor: urbanizare, explozie urbană.
  - – Factorii principali ai urbanizării.
  - – Ritmul de creştere a populaţiei urbane şi explozia urbană.
    
    CLASA a XI-a
    
    Capitolul I: GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
- • Tipuri de medii geografice pe Terra;
  
  Caracterizarea mediilor calde, temperate, reci şi montane; caracteristicile principale ale fiecărui tip de mediu: poziţia geografică, factorii care determină fiecare tip de mediu, elementele climatice caracteristice, elemente specifice ale reţelei hidrografice, vegetaţiei, faunei, solurilor, aspecte ale degradării şi conservării fiecărui tip de mediu, exemple regionale semnificative.
  
  Capitolul II: PROBLEME FUNDAMENTALE ALE LUMII CONTEMPORANE
- • Resursele neregenerabile – rezerve şi perspective
  
  Notă: Toate subiectele sunt elaborate În concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta În mod special viziunea unui manual anume.
  
  CLASA a XII-a GEOGRAFIA ROMÂNIEI – PROBLEME FUNDAMENTALE
  1. I. Statutul disciplinei:
    
    Geografia generală sau Geografia României au, în examenul naţional de bacalaureat, pentru anul şcolar 2003/2004, statutul de disciplină opţională, la alegere cu alte discipline.
    
    Proba de examen este scrisă şi se desfăşoară pe o durată de 3 ore.
- • Proba "d" vizează Geografia României.
- • Proba „e” vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală (cu conţinuturi selectate din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a).
- • Proba "f" vizează Geografia României la alegere cu Geografia generală.
  1. II. Competenţe de evaluat:
    1. 1. Perceperea coerentă a elementelor, proceselor şi fenomenelor de bază ce definesc mediul geografic al României;
      1. 1.1 Identificarea elementelor de referinţă ce definesc poziţia geografică şi geopolitică a României;
      2. 1.2 Evidenţierea diferenţierilor teritoriale ale caracteristicilor geografice fundamentale ale ţării;
      3. 1.3 Precizarea elementelor definitorii ale regiunilor geografice ale României;
      4. 1.4 Analiza problemelor fundamentale ale geografiei României.
    2. 2. Raportarea fenomenelor din realitate la un suport grafic sau cartografic;
      1. 2.1 Identificarea elementelor de geografie a României reprezentate pe hărţi;
      2. 2.2 Identificarea poziţiei unor elemente geografice fundamentale ale României;
      3. 2.3 Transformarea informaţiei de pe reprezentări grafice sau cartografice într-un text şi invers.
    3. 3. Cunoaşterea şi utilizarea corectă a terminologiei specifice referitoare la problemele fundamentale ale geografiei României;
      1. 3.1 Definirea termenilor;
      2. 3.2 Elaborarea unui text coerent şi corect utilizând termeni specifici;
      3. 3.3 Elaborarea unui text după un algoritm dat.
    4. 4. Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor fundamentale din mediul geografic al României;
      1. 4.1 Explicarea faptelor sau a realităţilor geografice;
      2. 4.2 Compararea unor situaţii geografice date;
      3. 4.3 Demonstrarea, prin argumente, a unor succesiuni şi cauze.
    5. 5. Aplicarea, în situaţii noi, a competenţelor (achiziţiilor) dobândite anterior;
      1. 5.1 Transformarea informaţiei dintr-un limbaj în altul, de exemplu din informaţii cantitative într-o reprezentare grafică, dintr-o reprezentare grafică/cartografică în text etc;
      2. 5.2 Analiza geografică a componentelor naturale şi sociale ale unui teritoriu;
      3. 5.3 Identificarea de soluţii pentru probleme aplicative pe baza datelor statistice sau a reprezentărilor grafice/cartografice.
  2. III. Conţinuturi: CLASA a XII-a
    1. 1. Poziţia geografică şi geopolitică a României (Poziţia pe Glob şi în Europa); România – ţară carpatică, dunăreană, pontică şi central europeană;
    2. 2. Relieful ca substrat al mediului natural şi al activităţilor umane:
      - • Relieful ca suport al elementelor naturale (climă, hidrografie, vegetaţie, soluri);
      - • Relieful ca suport al activităţilor umane (populaţie, aşezări omeneşti, activităţi economice).
    3. 3. Particularităţi climatice, hidrologice şi biopedogeografice;
    4. 4. Resursele naturale de bază şi perspectivele lor:
      - • Principalele categorii de resurse naturale, repartiţia lor geografică şi modul lor de utilizare;
      - • Perspectivele asigurării resurselor naturale de bază.
    5. 5. Evoluţii şi structuri geodemografice:
      - • Evoluţia numerică a populaţiei României;
      - • Repartiţia geografică şi structura populaţiei României.
    6. 6. Habitatul uman:
      - • Tipuri de habitat;
      - • Habitatul rural şi urban.
    7. 7. Specificul geografic al agriculturii, industriei, şi transporturilor:
      - • Specificul geografic al agriculturii – fondul funciar, ramurile producţiei agricole şi repartiţia lor geografică;
      - • Specificul geografic al industriei – ramurile industriei, materiile prime principale, specificul producţiei industriale şi repartiţia lor geografică;
      - • Specificul geografic al transporturilor – rolul transporturilor în economie, tipurile de transporturi (rutiere, feroviare, navale şi aeriene).
    8. 8. Regiunile geografice ale României:
      - • Caracteristicile geografice specifice ale unităţilor regionale ale României.
    9. 9. Dezvoltarea regională şi durabilă:
      - • Regiunile de dezvoltare ale României;
      - • Elementele de bază ale dezvoltării durabile.
    10. 10. Raportul dintre problemele geografice fundamentale ale României şi ale lumii contemporane;
    11. 11. România şi Europa.
  Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.
  
  PROGRAMA: RELIGIE
  
  PENTRU SEMINARJI ŞI LICEE TEOLOGICE
  
  PECULTE –
  
  În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, RELIGIA are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, filiera vocaţională, profil teologic, pentru elevii seminariilor şi liceelor teologice; în funcţie de cultul de care aparţin, elevii susţin examen, probă scrisă, la o disciplina de specialitate teologică; RELIGIA are statut de disciplină opţională pentru proba F, în cadrul seminariilor şi liceelor teologice, pentru clasele de la alte profiluri si specializari decât cel teologic; în funcţie de cult, filieră, profil şi specializarea liceelor absolvite, elevii susţin examen, probă scrisă, Ia o disciplină teologică.
  
  Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
  
  Disciplinele teologice de Bacalaureat, în funcţie de cult, pentru proba E şi pentru proba F,
  
  sunt: *
  1. 1. Biserica Ortodoxă Română:
    1. a. Dogmatică Ortodoxă
    2. b. Istoria Bisericii Ortodoxe Române
    3. c. Studiul formelor şi Desenul*
  2. 2. Biserica Romano – Catolică (de limbă română):
    1. a. Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
    2. b. Catehism
  3. 3. Biserica Romano – Catolică (de limbă maghiară):
    1. a. Catehism ( Dogmatică )
    2. b. Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
  4. 4. Biserica Română Unită cu Roma (Greco – Catolică):
    1. a. Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
    2. b. Catehism (Teologie dogmatică si morală)
  S. Biserica Reformată:
  1. a. Studii Biblice (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
  2. b. Istoria Bisericii Reformate
  1. 6. Biserica Unitariană:
    1. a. Studii Biblice
    2. b. Studii Confesionale ( Dogmatică – Etică)
  2. 7. Biserica Baptistă:
    1. a. Studiul Bibliei (Studiul Vechiului şi Noului Testament)
    2. b. Doctrine Biblice
  3. 8. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:
    1. a. Studiul Bibliei
      1. I. Unitatea I
        
        2.Unitatea II
    2. b. Dogmatică
  4. 9. Biserica Penticostală:
    1. a. Pneumatologie
      
      b .Doctrine Biblice
  5. 10. Cultul Musulman:
    1. a. Legislaţie Islamică
  - * elevii pot alege una din cele doua sau trei discipline propuse pentru fiecare probă.
  - * disciplina Studiul formelor si Desenul, la alegere, pentru elevii de la specializarea teologie patrimoniul cultural
  l. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice religiei;

2. Interpretarea unor evenimente prezentate în Biblie sau Sfânta Scriptură, analizând consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă şi problema existenţială a omului;
3. Descrierea si explicarea unor unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportarea la mesajul biblic, a tradiţiilor religioase şi a istoriei Bisericii;
4. Descrierea raporturilor existente între religia creştină şi celelalte religii;
5. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
6. Integrarea în ansamblul cunoştinţelor religioase a cunoştinţelor dobândite la alte discipline de învaţământ;
7. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi limbajului religios în contexte variate;
8. * Explicarea legislaţiei islamice.

* Competenţă valabilă numai pentru Cultul Musulman.

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SEMINARII ŞI LICEE TEOLOGICE ORTODOXE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, DOGMATICA ORTODOXĂ are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la proba E, la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE. Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din DOGMATICA ORTODOXĂ la proba F, la alegere cu disciplina ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Interpretarea corecta a învăţăturilor de baza, generale, formulate succint în Simbolul niceo- constantinopolitan;
2. 2. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice dogmaticii ortodox;
3. 3. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
4. 4. Utilizarea adecvata a limbajului religios, a terminologiei cu care operează Teologia dogmatica;
5. 5. Stimularea interesului pentru cunoaşterea adevărului divin revelat, cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie;
6. 6. Aplicarea în viaţa zilnică a acestor valori divine.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Revelaţia dumnezeiască (Revelaţia naturală şi supranaturală);
2. 2. Căile de transmitere a Revelaţiei supranaturale: Sfânta Scriptură (inspiraţia, lectura şi tâlcuirea), Sfânta Tradiţie (Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, aspectul statornic şi dinamic al Sfintei Tradiţii, monumente sau documente ale Sfintei Tradiţii, criteriile Sfintei Tradiţii). Raportul dintre Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfânta Biserică (deosebiri confesionale);
3. 3. Cunoaşterea lui Dumnezeu (cunoaşterea naturală, supranaturală, catafatică şi apofatică; cunoaşterea lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieţii);
4. 4. Atributele lui Dumnezeu (raportul dintre fiinţa şi lucrările lui Dumnezeu; originea divino-umană a atributelor lui Dumnezeu; atributele naturale, intelectuale şi morale);
5. 5. Dogma Sfintei Treimi (descoperira Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură ; formularea dogmei Sfintei Treimi şi precizarea terminologiei trinitare; Persoanle Sfintei Treimi; raportul dintre Persoanele Sfintei Treimi – perihoreză şi apropriere; învăţătura despre filioque şi combaterea acesteia);
6. 6. Crearea lumii nevăzute (introducere; originea îngerilor; natura şi funcţia îngerilor; numărul şi ierarhia îngerilor; starea morală a îngerilor; îngerii cei răi sau diavolii; cinstirea îngerilor);
7. 7. Crearea lumii văzute (referatul biblic; creaţionism şi evoluţionism);
8. 8. Crearea omului – antropologia creştină (originea omului; natura omului; omul ca protopărinte; sufletul omenesc – funcţiile şi spiritualitatea sa; nemurirea sufletului-argumente; teorii cu privire la transmiterea sufletului; menirea omului);
9. 9. Starea originară a omului – deosebiri confesionale;
10. 10. Căderea omului în păcat (originea şi fiinţa păcatului strămoşesc; teorii privind transmiterea păcatului strămoşesc; urmările păcatului strămoşesc şi deosebiri confesionale);
11. 11. Dumnezeu Proniatorul (aspectele şi realitatea providenţei dumnezeieşti; obiecţii şi combaterea lor);
12. 12. Dumnezeu Mântuitorul (introducere; pregătirea omenirii pentru venirea Mântuitorului, proorociri despre venirea Mântuitorului; Întruparea Fiului lui Dumnezeu; unirea ipostatică şi urmările ei dogmatice; chenoza);
13. 13. Opera de mântuire a lui Iisus Hristos (raportul dintre Persoana şi opera Mântuitorului, întreita slujire a Mântuitorului; Răscumpărarea şi aspectele ei -deosebiri confesionale; adeverirea morţii şi Învierii Domnului);
14. 14. Dumnezeu Sfinţitorul (Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt; relaţia dintre Hristos şi Duhul Sfânt în iconomia mântuirii; harul divin mântuitor, însuşiri; harul, harismele şi darurile Sfântului Duh; raportul dintre har şi libertatea omului – interconfesional);
15. 15. Mântuirea subiectivă; etapele îndreptării, condiţiile însuşirii mântuirii subiective; mântuirea subiectivă privită interconfesional);
16. 16. Cinstirea sfinţilor, cinstirea sfintelor moaşte, cinstirea sfintelor icoane, cinstirea sfintei cruci, preacinstirea Maicii Domnului – deosebiri confesionale;
17. 17. Sfânta Biserică (întemeierea; fiinţa, însuşirile şi membrii Bisericii; deosebiri confesionale cu privire la Biserică);
18. 18. Sfintele Taine (fiinţa, necesitatea, numărul Sfintelor Taine, ierurgiile, Sfintele Taine şi ierurgiile în viaţa Bisericii şi a credincioşilor);
19. 19. Eshatologia creştină (învăţătura creştină despre moarte şi judecata particulară; starea sufletelor dupâ moarte: rai şi iad, combaterea doctrinei despre purgatoriu; a doua venire a Domnului; semnele Parusiei
  
  – texte scripturistice; învierea morţilor şi judecata obştească – judecata universală; milenismul sau milenarismul; sfârşitul lumii – cer nou şi pământ nou; viaţa de veci).
  
  BIBLIOGRAFIE:
  
  Pr. Prof. dr. I. Zăgrean – Teologie Dogmatică – manual pentru Seminariile Teologice, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti – 1991 (reeditat, Cluj – Napoca, 1997, 2000).
  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
    
    În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, CATEHISM are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la proba E. Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din CATEHISM la proba F.
    
    Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT

l. Cunoaşterea şi utilizarea principalelor adevăruri teologice mărturisite de Biserică exprimate în simbolul credinţei;

2. Cunoaşterea şi explicarea importanţei Sacramentelor, ca fundament al vieţii de credinţă;
3. Explicarea caracteristicilor şi a modului de celebrare a fiecărui Sacrament;
4. Însuşirea şi punerea în practică a diferitelor modalităţi de comuniune cu Dumnezeu şi cu aproapele.

ill. CONŢINUTURI
1. 1. Revelaţia – definire şi transmitere
2. 2. Sfânta Scriptură, izvorul principal al Revelaţiei
3. 3. Credinţa şi caracteristicile ei
4. 4. Dumnezeu – creator a toate
5. 5. Isus Cristos, Fiul unic
6. 6. Naşterea din Maria Fecioara
7. 7. Moartea ş învierea răscumpărătoare
8. 8. Duhul Sfânt în Biblie
9. 9. Biserica – Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică
10. 10. Cele şapte sacramente – generalităţi
11. 11. Sacramentul Euharistiei
12. 12. Decalogul -generalităţi
13. 13. Importanţa rugăciunii: Tatăl nostru

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

B. LICEELE TEOLOGICE ROMANO-CATOLICE (limba de predare maghiară)

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, CATEHISM ( DOGMATICA ) are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la proba E. Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din DOGMATICA la proba F.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

l. Definirea unui concept teologic;
1. 2. Identificarea problemelor teologice abordate într-o temă dată;
2. 3. Elaborarea argumentelor teologice pentru susţinerea unui punct de vedere religios;
3. 4. Analizarea şi interpreterea punctelor de vedere şi concepţiilor teologice;
4. 5. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. AUTOREVELAŢIA DUMNEZEASCĂ:
  1. 1.1. Omul – căutătorul fericirii în Dumnezeu 1.2.-Rugaciunea
2. 2. DUMNEZEU TATĂ-CREATOR:
  1. 2. !.Crearea Lumii 2.2.Crearea îngerilor 2.3.Crearea omului
    
    2.4.Păcatul omului şi pedeapsa 2.5.Crearea materiei 2.6.Poporul ales
  2. 3. DUMNEZEU FIU-MÂNTUITOR
3. 3. !.Speranţa mântuirii în Vechiul Testament

3.2. Plinirea aşteptărilor Vechiului Testament în Isus Cristos
3.3. Isus – Omul-dumnezeu
3.4. Sf. Fecioară- Născătoare de Dumnezeu 3.5.Originea, întemeierea şi misiunea Bisericii 3.6.Organizarea Bisericii

3.7.Caracteristicile Bisericii

4. SACRAMENTELE
1. 4.1. Harul divin 4.2.Sacramentele în general 4.3.Botezul

4.4.Mirul 4.5.Euharistia

4.6.Sacramentul pocăinţei 4.7.Maslul

4.8.Preoţia 4.9.Căsătoria

BIBLIOGRAFIE:

♦ DOGMATICA ROMANO-CATOLICĂ, Alba-Iulia 1994 (lb.magh.);

+CATECHISMUL BISERICII ROMANO-CATOLICE, Libreria Editrice Vaticana 1993;
♦ DIE NIEUWE KATECHISMUS, Hilversum – Antwerpen 1966;

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, STUDIUL BIBLIC are statut de disciplină de specialitate pentru elevii seminariilor teologice, şi poate fi aleasă la proba E. Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din STUDIUL BIBLIC la proba F.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

I. Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text biblic;
1. 2. Argumentarea biblică a unui punct de vedere teologic;
2. 3. Elaborarea argumentelor teologice pentru susţinerea unui punct de vedere religios;
3. 4. Caracterizarea unui personaj biblic pe baza unei structuri de idei dată;
4. 5. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. EPOCA PATRIARHALĂ
  1. 1.1. Abraham 1.2.lsac 1.3.lacob
    
    1.4.Istoria lui Iosif
2. 2. EXODUL
  1. 2.1. Moise şi Iosua
3. 3. EPOCA JUDECĂTORILOR
  1. 3.1. Ghedeon 3.2.Samson
4. 4. EPOCA REGILOR
  
  4.I.Samuel şi Saul 4.2.David 4.3.Solomon
5. 5. EPOCA CAPTIVITĂŢII BABILONIENE ŞI ELIBERAREA
  1. 5.1. Ieremia 5.2.Daniel 5.3.Tobia 5.4.lona
6. 6. SF. IOAN BOTEZĂTORUL
7. 7. SF. PETRU
8. 8. SF. PAUL
9. 9. SF. IOAN APOSTOL ŞI EVANGHELIST
10. 10. FAPTELE APOSTOLILOR
  
  10. l.Rusaliile 10.2.Biserica stramoseasca 10.3.Viata primilor crestini 10.4.Sinodul din Ierusalim
11. 11. SITUAŢIA BISERICII ROMANO-CATOLICE ÎN IMPERIUL ROMAN
12. 12. SF. IOAN GURĂ DE AUR – SF. IRONIM – SF. AUGUSTIN
13. 13. BISERICILE ORIENTALE
14. 14. REFORMATIA LUTHERIANĂ
15. 15. REÎNNOIREA CATOLICĂ

BIBLIOGRAFIE:

♦ ISTORIA MÂNTUIRII (lb.magh.), Alba-Iulia 1994.

+Bernolak Eva: BISERICA CLĂDITĂ PE PIATRĂ (lb.magh.), Bp. 1990.
♦ Szabo F. – Puskely M.: DE LA AVRAM LA ISUS, Roma 1976. Marton J6zsef: ♦ ISTORIA BISERICII I-II., Cluj 2001.
- ♦ August Franzen: KLEINE KIRCHENGESCHICHTE, Freiburg 1975.
- ♦ DIE NIEUWE KATECHISMUS, Hilversum-Antwerpen 1966;
- ♦ BIBLIA ILUSTRATÂ, Bp. 1983.

BISERICA ROMANĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ)

LICEELE GRECO-CATOLICE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, disciplina STUDIUL BIBLIC, se susţine la proba E, ca disciplină de specialitate, pentru profilul teologic sau la proba F, pentru clasele cu alt profil decât teologic .

În cadrul examenului de religie greco-catolică se susţine, la alegere, una din disciplinele Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament) sau Catehism (Teologie dogmatică şi morală).

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Identificarea mesajului biblic într-un context dat;
2. 2. Caracterizarea unui personaj biblic;
3. 3. Descrierea şi interpretarea unor evenimente biblice în contextul Revelaţiei;
4. 4. Utilizarea adecvată a limbajului teologic;
5. 5. Interpretarea personală a textului sacru;
6. 6. Comentarea textului sacru din punct de vedere teologic şi spiritual.
III. CONŢINUTURI:
1. 1. Vechiul Testament:
  1. 1. Creaţia
  2. 2. Potopul
  3. 3. Perioada Patriarhilor:
    1. 3.1. Chemarea lui Avraam
    2. 3.2. Jertfa lui Isaac
    3. 3.3. Lupta lui Iacov cu îngerul
  4. 4. Moise şi ieşirea din Egipt
  5. 5. Drumul în deşert şi legea de pe Sinai
  6. 6. Regele David
  7. 7. Regatul de nord şi profeţii săi:
    
    7.l. Profetul Ilie
    
    7.2. Profetul Osea
  8. 8. Regatul de Sud şi profeţii săi: 8.1.Chemarea profetului Isaia 8.2.Profeţia lui Isaia despre Emanuel
    
    8.3.Noul Legământ ( Ier 31)
  9. 9. Rugăciunea lui Israel: Ps 8; Ps 50(51); Ps 21(22)
2. 2. Noul Testament
  1. 1. Cele patru evanghelii: autor; destinatari, mesaj
  2. 2. Buna Vestire
  3. 3. Naşterea lui Isus
  4. 4. Închinarea magilor
  5. 5. Botezul lui Isus
  6. 6. Fericirile
  7. 7. Parabola semănătorului
  8. 8. Parabola samariteanului
  9. 9. Nunta din Cana
  10. 10. Minunea orbului din naştere
  11. 11. Agonia lui Isus în Ghetsimani
  12. 12. Cina cea de Taină
  13. 13. Învierea lui Isus
  14. 14. Rusaliile
  15. 15. Chemarea Sf. Paul

Notă : Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, rară a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, disciplina CATEHISM, se susţine la proba E, ca disciplină de specialitate, pentru profilul teologic sau la proba F, pentru clasele cu alt profil decât teologic.

În cadrul examenului de religie greco-catolică se susţine, la alegere, una din disciplinele Studiul Biblic (Studiul Vechiului şi Noului Testament) sau Catehism (Teologie dogmatică şi morală).

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Descrierea adevărurilor de credinţă;
2. 2. Identificarea mesajului biblic într-un context dat;
3. 3. Utilizarea adecvată a limbajului teologic;
4. 4. Descrierea sacramentelor;
5. 5. Explicarea poruncilor şi a normelor de morală creştină.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Teologie dogmatică:
  1. 1. Revelaţia lui Dumnezeu. Transmiterea revelaţiei.
  2. 2. Crearea lumii văzute şi nevăzute.
  3. 3. Misterul Întrupării, copilăriei şi vieţii publice a lui Isus.
  4. 4. Misterul Pascal: patima, moartea şi Învierea Domnului.
  5. 5. Spiritul Sfânt Sfinţitorul.
  6. 6. Însuşirile Bisericii.
  7. 7. Sacramentele de iniţiere.
  8. 8. Sacramentele de vindecare.
  9. 9. Sacramentele de slujire.
  10. 10. Viaţa veşnică: raiul, purgatoriul, iadul.
2. 2. Teologie morală:
  1. 1. Conştiinţa morală.
  2. 2. Păcatul.
  3. 3. Legea morală
  4. 4. Porunca întâi.
  5. 5. Porunca a doua şi a treia.
  6. 6. Porunca a patra.
  7. 7. Porunca a cincea.
  8. 8. Porunca a şasea şi a noua.
  9. 9. Porunca a şaptea şi a zecea.
  10. 10. Porunca a opta.

BISERICA REFORMATĂ LICEELE TEOLOGICE REFORMATE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, STUDII BIBLICE (Religie Reformată) are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, şi poate fi aleasă la proba E. Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din STUDII BIBLICE la proba F.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

l. Definirea conceptelor specifice al limbajului biblic;
1. 2. Utilizarea adecvată a termenilor limbajul biblic;
2. 3. Susţinerea cu argumente biblice a unui concept religios dat;
3. 4. Interpretarea unei text biblic pe baza unei structuri de idei dat;
4. 5. Redactarea unei compoziţii, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale ale conţinutului textului biblic dat, şi să motiveze în compoziţie accepţiunile sale, conform cerinţelor formulate.
III. CONŢINUTURI

A. STUDII BIBLICE DIN VECHIUL TESTAMENT
1. 1. Primele istorisiri Geneza 1-11.
  
  Cele două relatări ale Facerii (Geneza l-2,4a şi Geneza 2,4b-24.); Căderea în păcat; Alungarea din Paradis; Escaladarea păcatului; Cain şi Abel, Lamec (Geneza capitolele 3–4.); Istoria lui Noe (Geneza capitolele 6-9.); Turnul din Babei (Geneza 11,1-9.)
2. 2. Istoria patriarhilor Geneza 15-50.
  
  Avram şi Isaac; Iacov şi Esau; Istoria lui Iosif
3. 3. Fapta slobozitoare a lui Dumnezeu Exod 1-14.
  
  Captivitatea. Chinuire (Exod l.); Moise (Exod 3-11.); Slobozirea. Pasca şi ieşirea (Exod 12-13.); Migrarea în deşert, urmărire şi scăpare (Exod 13-14.)
4. 4. Greutătile vietii noi Exod 15-20, 32-34
  
  Migrare în deşert: (Exod 15,22-27. 16, 17.); Legea: La Sinai (Exod 19.) Decalogul (Exod 20,1-17.); Viţelul de aur: Idolul şi mijlocirea lui Moise, mânia lui Dumnezeu, faţa lui Moise (Exod 32-34.)
5. 5. Ocuparea pământului făgăduielii Cartea lui Iosua 1-6, 24
6. 6. Instalare în tara nouă
  
  Prezentarea generală a judecătorilor, Debora şi Barac (Judecători 4.) Ghideon (Judecători 6-7.) Samson (Judecători 13-16.)
7. 7. Cine să fie regele? 1,2 Samuil, 1 Regi
  
  Samuil: (lSamuil 1-6.); Sau!: Puterea regelui, Samuil şi Sau!, păcatul lui Sau! (lSamuil 8-10. 13. 15.); Spiritism (lSamuil 28.)
  
  David (1,2 Sam.): Dumnezeu îl alege pe David (16.); David şi Goliat (17.); Ionatan şi David (18. 20.); Fuga lui David (21-22. 24.);Moartea lui Sau! şi al lui Ionatan (31.);Păcatul şi ispăşirea lui David (11-12.); Revolta lui Absalom (15-18.)
  
  Solomon (I.Regi): Solomon devine rege (1–4.);Templul lui Solomon. I.Regi 5-8
8. 8. Captivitate şi întoarcere acasă 1 Regi 17-21; 2 Regi 1-8 '
  
  Ilie: (!Regi 17-19.); Via lui Nabot (lRegi 21.)
  
  Elisei: Ridicarea lui Ilie În cer; Elisei (2Regi 2.); Minunile lui Elisei (2Regi 3-8.)
9. 9. Profetii scriitori Isaia 6-7, 9-11, Ieremia 1; 23, 1-8; 29, 1-15; Ezechiel 1-3; 37,1-14, Daniel 1, 3, 5-6
  
  Isaia: Chemarea lui (6.); Immanuel (7,11-16.); Împărăţia Mesiei (9. 11.) Ieremia: Chemarea lui(!.); Seminţie adevărată pentru David (23,1-8.); Ezechiel: Chemare şi misiune (1-3.);
  
  Daniel: Educaţia tinerilor evrei (l.); Cuptorul arzând (3.); Ospăţul lui Baltazar (5-6.)
10. 10. Cartea lui Iov 1-2. 19,25-27. 42.
  
  lov în suferinţe şi în biruinţă
B. STUDII BIBLICE DIN NOUL TESTAMENT

1. Noul Testament

Formarea şi distribuirea Canonului Biblic. Caracteristici
2. Naşterea şi copilăria lui Iisus

Naşterea lui Ioan Botezătorul, vestirea naşterii lui Iisus (Luca 1.); îngerul la Iosif (Matei 1,18-23.); Recensământul, păstorii, oastea îngerilor, tăiatul împrejur al copilului, Simeon şi Ana (Luca 2,21–40.); Magii, Irod, fuga în Egipt, uciderea pruncilor, întoarcerea acasă (Matei 2.); Iisus în vârsta de 12 ani (Luca 2,41-52.)
3. Pregătirea lui Iisus

Predica lui Ioan Botezătorul la Iordan. Trimişii care se interesează de persoana sa. Botezarea lui Iisus. Ispitirea lui Iisus (Luca 3,1-20. 21-23. 4,1-15. Matei 3,1-12. 13-17. 4,1-11. Marcu 1,1-8. 9-12. Ioan

1,34.)
4. Iisus îşi începe activitatea; chemarea ucenicilor

Iisus începe să predice, primirea sa în Nazaret (Matei 4,12-17. Marcu 1,14-15. Luca 4,13–30.); Îşi cheamă primii ucenici (Matei 4,18-25. Marcu 1,16-20. Ioan 1,35-52.); Chemarea lui Matei (Luca 5,1-11.)
5. Întâlniri cu Iisus

Nicodim; Samariteanca (Ioan 3–4.)
6. Mesia cuvântului şi al faptei I. Cuvântarea de pe munte_Matei (S-7.) Luca (6,20–49.) Macarismele. Antiteze. Milostenie. Post. Rugăciune. Tatăl nostru. Comori în cer. Îngrijorare. Măsură egală. Învăţători falşi. Casa clădită pe stâncă. Încheiere.
7. Mesia cuvântului şi al faptei II.Minuni:

Iisus umblă pe mare (Marcu 6,45-52.); Fiica lui Iair (Marcu 5,21–43. Luca 8,40-56. Matei 9,18-26.); Ospătarea celor cinci mii (Marcu 6,30–44. Luca 9,11-17. Matei 14,13-21. Ioan 6,1-15.); Nunta din Cana (Ioan 2,1-25.); Căpitanul din Capernaum (Ioan 4,43-54. Luca 7,1-10. Matei 8,5-13.);
8. Mesia Învătător: tainele Împărătiei lui Dumnezeu

Parabolele lui Iisus despre Împărătia lui Dumnezeu Parabolele (Matei 13,10-17. 34-35. Marcu 4,10-13.); Semănătorul (Matei 13,1-9. Marcu 4,1-9. Luca 8,4-18.); Neghina şi grâul (Matei 13,24-30. 36–43.) Parabolele lui Iisus despre păcătosul pocăit şi despre iertare: Oaia rătăcită, drahma pierdută, fiul risipitor (Luca 15.)

Parabolele lui Iisus despre rugăciune, îngrijorare, credintă: Rugăciunea (Luca 11,1-13.) Judecătorul răutăcios, fariseul şi vameşul (Luca 18,1-14.)

Problema vietii veşnice: Samariteanul milostiv (Luca 10,29-37.); Maria şi Marta (Luca 10,38–42.); Tânărul bogat (Marcu 10,17-31); Calea largă şi cea strâmtă (Lua 13,22-30.); Bogatul şi Lazăr cel sărac (Luca 16,19-31.)
9. Problema: ,.cine este Iisus?”

Oamenii vor să vadă semne: Profet în propria ţară (Matei 13,53-58.); Regina Sudului (Matei 12,38–42.) Titluri distinctive: Fiul Omulu; Fiul lui Dumnezeu; Fiul lui David; Hristos
10. Iisus în Ierusalim

Intrarea (Luca 19,28–40. Matei 21,1-11. Marcu 11,1-11. Ioan 13,2-10.)

Purificarea Templului(Matei 21,12-17. Marcu 11,15-19. Luca 19,45–48.)

În fata inamicilor (Matei 22-23; Marcu 12; Luca 20-21;
11. Suferintele

Joia mare şi Vinerea mare (Matei 26-28; Luca 21-23; Marcu 14-15; Ioan 17-19)
12. Învierea(Marcu 16,1-8. Matei 28,1-10. 11-15. Luca 24,1-11. Ioan 20,1-10.)

Maria Magdalena (Ioan 20,11-15.); Toma (Ioan 20,24-29.); Marea Tiberiadei (Ioan 21,1-14.) Emaus (Luca 24,13-35.); În faţa ucenicilor (Ioan 20,19-23. Matei 28,16-20. Luca 24,36–49.)
13. Naşterea comunitătii creştine

Rămas bun de la Iisus. Înălţarea (Luca 24,50-53. Fapte 1,1-14.); Pogorârea Sfântului Duh şi formarea Bisericii (Fapte 2.)

Notă : Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, rară a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, ISTORIA BISERICII REFORMATE are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, şi poate fi aleasă la proba E. Elevii liceelor teologice, de la alte profiluri decât cel teologic, pot susţine examenul de bacalaureat din ISTORIA BISERICII REFORMA TE la proba F.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea de termeni, noţiuni, concepte folosite in istoria Bisericii ;
2. 2. Utilizarea adecvată, şi explicarea termenilor specifici istoriei Bisericii în contexte complexe;
3. 3. Caracterizarea unui eveniment, un proces istoric sau o instituţie în complexitatea lui, dintr-o epoca dată;
4. 4. Interpretarea consecinţele istorice a unui eveniment, a unui proces istoric, sau a unei instituţii, pe baza
  
  unei structuri de idei date;
  
  S. Redactarea unei compoziţii-sinteză, pe baza unui plan de idei, în care să se evidenţieze caracteristicile şi interferenţele fundamentale în epocă a evenimentului, sau personajului istoric dat;
  1. 6. Utilizarea cunoştinţelor asimilate în evaluarea evenimentelor şi documentelor istorice, ţinând cont totodată de realitatea în care se găseşte astăzi confesiunea şi comunitatea din care face parte, definind şi posibilităţile de dezvoltare ale acestora în viitor;
  2. 7. Asumarea responsabilităţi pentru relaţiile sale cu semenii, cu comunitatea şi societatea, ţinând cont de determinarea lui istorică.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Viaţa primilor creştini. Viaţa şi slujirea apostolului Pavel
2. 2. Creştinătatea din sfârşitul secolului I. până la Constantin cel Mare
  
  Creştinismul ca religie de stat; Erezii şi secte; Origene; Monahismul; Misiunea; Sinoadele ecumenice
3. 3. Biserica celor două imperii romane
  
  Schisma; Iconoclastul; Deosebirile dogmatice
4. 4. Epoca cruciadelor
  
  Regatul latin din Ierusalim; Richard Inimă de Leu; Schimbarea tendinţei cruciadelor
5. 5. Albigenţii
  
  Motivele naşterii sectelor secolelor XI-XIII.; Valdezii, albigenţii;
6. 6. Jan Hus şi John Wyclif
  
  Husiţii; Evenimente premergătoare papalităţii din Avignon;
7. 7. Papalitatea din Avignon
  
  Papalitatea dublă şi triplă
8. 8. Influenţa renaşterii şi a umanismului asupra Bisericii
  
  Antecedentele directe ale Reformei; Devotio moderna; Antropocentricitatea Renaşterii şi a umanismului; Activitatea lui; Erasmus din Rotterdam; Activitatea lui Thomas Morus
9. 9. Viaţa şi activitatea lui Martin Luther
  
  Reformă; Indulgenţele; Viaţa lui Martin Luther; 31 octombrie 1517. Cele 95 de teze "Stau aici, nu pot face altfel, Dumnezeu să mă ajute!”;
10. 10. Viaţa şi activitatea lui Huldrych Zwingli
  
  Slujirea la Maria Einsiedeln; ,,Şcoala de profeţi"; Hotărârile adunării imperiale din Speyer şi împrejurările morţii lui Zwingli
11. 11. Viaţa şi activitatea lui Jean Calvin
  
  Cuvântarea „Filozofia creştină" la deschiderea anului universitar în Paris şi consecinţele
  
  INSTITUTIO RELIGJONIS CHRISTIANAE; Însemnătatea în activitatea reformatorului a primei perioade geneveză, celei petrecute la StraBburg şi celei de a doua din Geneva;
12. 12. Creştinătatea maghiară din năvălirea tătarilor până Ia tragedia din Mohacs
  
  Prezentările învăţăturilor Reformei în Ungaria; Primii reformatori maghiari: Devai Bir6 Mătyăs, Ozorai Imre, Szegedi Kis Istvân;
13. 13. Epoca Izabellei şi a lui Ioan Sigismund
  
  Reforma luterană şi elveţiană; Despărţirea Bisericilor Reformei;
14. 14. Contrareforma în Europa
  
  Contrareforma; Inchiziţia; Întemeierea şi funcţionarea ordinului iezuiţilor; Sinodul din Trento, Index librorum prohibitorum
15. 15. Biserica Reformată în secolul al XVII-iea
  
  Bocskai Istvan, Bethlen Gabor; Rak6czy Gyorgy I.;
16. 16. Bisericile Angliei
  
  Anglicanii, puritanii, presbiterienii, baptiştii; Restauraţia; Reformaţii scoţieni;
17. 17. Protestantismul nord-american
  
  Emigrări. Pilgrim Fathers; Coloniştii şi Biserica; Libertatea americană a religiei: Pennsylvania;
18. 18. ,,Marea decădere a Transilvaniei” şi ultimele zile ale Principatului Transilvan
  
  Rak6czy Gyorgy II.; Lupte interne în Biserica Reformată; Apafi Mihaly, ultimul principe transilvan; Independenţa principatului; Concepţii teologice noi: cartesianismul, cocceianismul
19. 19. Luptele pentru libertate ale kuruţilor
  
  Perioada care a urmat moartea lui Apafi; Intrarea Habsburgilor în Transilvania; Transilvania îşi pierde independenţa; Izbucnirea luptei pentru libertate
20. 20. Epoca lui Leopold I., Carol III. şi a Mariei Tereza
  
  Diploma Leopoldinum, Carolina Resolutio; Contrareformă în Ungaria cu asistenţă imperială; Războaiele de succesiune; Prejudiciile pricinuite protestanţilor
21. 21. Iosif II.
  
  Absolutismul iluminist; Regele „cu pălărie"; Ordinul Toleranţei (Ungaria şi Transilvania) Efectul şi punerea în practică a Ordinului Toleranţei; Alte ordine; Căderea şi moartea lui Iosif II.
22. 22. Curente teologice în creştinism
  
  Iluminismul; Mişcări de deşteptare sufletească în Europa (la scoţieni, germani, olandezi)
23. 23. Bisericile noastre protestante în secolele XIX-XX.

Curente teologice: liberalismul, raţionalismul, romantica; Formarea mişcărilor ecumenice: 1948 – Consiliul Ecumenic al Bisericilor;

BISERICA UNITARIANĂ LICEELE TEOLOGICE UNITARIENE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, STUDII BIBLICE are statut de disciplină obligatorie pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, proba E , la alegere cu disciplina STUDII CONFESIONALE (DOGMATICA – ETICA).

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Identificarea punctului de vedere susţinut într-un text teologic;
2. 2. Elaborarea argumentelor pentru susţinerea unui punct de vedere personal;
3. 3. Interpretarea simbolurilor şi motivelor religioase dintr-un text dat;
4. 4. Interpretarea unor fragmente din Biblie (parabole, rugăciuni, povestiri, comparaţii) pe baza unei structuri de idei dată;
5. 5. Utilizarea limbajului teologic adecvat.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Relaţia divinitate – om (Schimbarea relaţiei divinitate – om în Vechiul Testament, Relaţia tată
  
  copil );
2. 2. Elementele mitologice şi istorice în vechiul Testament (geneza, istoria şi formarea evreilor în
  
  comunitate religioasă; rolul concucătorilor în istoria evreilor – Moise, regii, judecătorii, profeţii; practica şi rolul religiei în viaţa cotidiană a evreilor);
3. 3. Simbolurile religioase din Vechiul Testament (chipul lui Dumnezeu, Eden, alungarea din Eden, potop, curcubeu, turbul Babei, scara lui Iacov);
4. 4. Caracteristicile specifice ale religiei evreieşti faţă de religia popoarelor înconjurătoare (Dumnezeu, rolul credinţei în comportamentul moral-religios al evreilor);
5. 5. Căile de cunoaştere ale lui Dumnezeu (rugăciunea, formele şi sensul rugăciunii autentice, meditaţia, credinţa, caracterul personal al credinţei);
6. 6. Viaţa şi personalitatea lui Isus ;
7. 7. Parabolele lui Isus (teme: cinstea şi adevărul, adevărul omenesc şi adevărul dumnezeiesc, iubirea faţă de semeni şi de Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi vocaţia omului, Fericirile);
8. 8. Învăţătura lui Isus despre Dumnezeu, despre om şi porunca iubirii;
9. 9. Locul şi valoarea Bibliei în religia unitariană; orientare în Biblie, traducerile.

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, STUDII CONFESIONALE

( DOGMATICA – ETICA ) are statut de disciplină obligatorie pentru elevii liceelor teologice, profil teologic, proba E, la alegere cu disciplina STUDII BIBLICE .

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea unui concept, a unei noţiuni;
2. 2. Identificarea problemelor religioase (comportament religios, probleme de etică şi dogmatică) abordate într-un text;
3. 3. Explicarea unor procese şi evenimente din istoria bisericii;
4. 4. Elaborarea argumentelor pentru susţinerea unui punct de vedere personal;
5. 5. Utilizarea limbajului teologic adecvat.
III. CONŢINUTURI

I. Religia; Omul – fiinţă religioasă;

2. Păcatul, alegerea dintre bine şi rău, iertarea păcatului;
3. Libertate şi responsabilitate; conştiinţa, voinţa liberă;
4. Unitatea lui lui Dumnezeu, paternitatea lui Dumnezeu, activitatea lui Dumnezeu;
5. Responsabilităţiile omului faţă de sine, de semenii şi de lumea creată;
6. Libertatea şi responsabilitatea omului religios ( Dieta de la Turda, probleme de etică aplicată );
7. Ceremoniile – practica religioasă, sărbătorile bisericeşti;
8. Rolul dogmaticii în procesul de formare a persoanei ca individ şi ca fiinţă socială ;
9. Comportamentul moral-religios (virtuţiile, valori).

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

BISERICA BAPTISTĂ LICEELE BAPTISTE

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, STUDIUL BIBLIEI are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, situându-se la alegere cu disciplina DOCTRINE BIBLICE, în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic al liceelor teologice baptiste şi disciplină opţională pentru proba F, de la alte profiluri decât cel teologic.

Proba de examen STUDIUL BIBLIEI este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;
2. 2. Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale unui text biblic şi situarea acestuia în context;
3. 3. Explicarea scopului şi a implicaţiilor din relatarea unor concepte, evenimente sau întâmplări biblice;
4. 4. Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;
5. 5. Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI

STUDIUL VECHIULUI TESTAMENT
1. 1. Genesa: Cartea începuturilor (Schultz, p. 23-30, 45-59)
  1. 1.1. Creaţia (zilele creaţiei, crearea omului)
  2. 1.2. Căderea (ispitirea şi neascultarea, urmările neascultării, prima profeţie mesianică)
  3. 1.3. Potopul (cauze, descriere, legământul cu Noe)
  4. 1.4. BabeI (descriere, urmări)
  5. 1.5. Avraam (chemare, legământ, credinţa ca neprihănire, jertfirea lui Isaac)
  6. 1.6. lacov (lupta cu oamenii: Esau, Isaac, Laban; lupta cu Dumnezeu: Betel, Peniel, schimbarea numelui; profeţia mesianică: Gen. 49:1O)
  7. 1.7. Iosif (visul, vinderea ca rob, întemniţarea, înălţarea, Iosif ca salvator, caracterul lui)
2. 2. Exodul. Legământul lui Dumnezeu cu poporul Său (Schultz, p. 63, 70-88)
  1. 2.1. Eliberarea din Egipt (robia aspră, pregătirea lui Moise, scopul urgiilor, împietrirea lui Faraon, moartea întâilor născuţi, Paştele)
  2. 2.2. Legământul Mozaic (scopul, conţinutul, Decalogul, diferite legi)
  3. 2.3. Cortul întâlnirii (elemente componente)
3. 3. Iosua: Cucerirea ţării Canaan (Schultz, p. 123-135)
  1. 3.1. Intrarea în Canaan (Iosua 1:8, iscoadele, trecerea Iordanului, căderea ierihonului, Ai)
  2. 3.2. Cucerirea ţării (campania de sud şi nord)
4. 4. Judecători. Ghedeon şi Samson (Schultz, p. 135-150)
  1. 4.1. Caracteristicile perioadei judecătorilor (păcat, pedeapsă, pocăinţă, pace, Jud. 21:25)
  2. 4.2. Ghedeon (istoria, caracterizarea personajului)
  3. 4.3. Samson (istoria, caracterizarea personajului)
5. 5. Samuel, ultimul judecător al lui Israel (Schultz, p. 156-161)
  1. 5.1. Naşterea şi chemarea
  2. 5.2. Samuel ca judecător Gudecarea şi învăţarea poporului)
  3. 5.3. Instituirea monarhiei (ungerea lui Sau! şi a lui David)
6. 6. Saul, primul rege al Israelului (Schultz, p. 161-165)
  1. 6.1. Credincioşia lui Sau! (ungerea, biruinţa asupra duşmanilor)
  2. 6.2. Căderea lui Sau! (neascultarea de Dumnezeu, prigonirea lui David)
7. 7. David, întemeietorul Statului naţional evreu (Schultz, p. 167-184)
  1. 7.1. Împărat peste luda şi Israel
  2. 7.2. Păcatul lui David şi consecinţele lui
  3. 7.3. Legământul davidic (2 Samuel 7:11-16)

STUDIUL NOULUI TESTAMENT

l. Contextul cultural-religios al Noului Testament (Tenney, p. 59-105)

l. l. Teologia iudaismului (monoteism, Dumnezeu ca Tată, omul – creaţia lui Dumnezeu, păcatul, aşteptarea mesianică)

1.2. Templul şi sinagoga

2. Evangheliile – privire generală (Tenney, p. 127-175)
1. 2.1. Autorul, data şi locul scrierii
2. 2.2. Destinaţia şi scopul evangheliei
3. Viaţa şi lucrarea Domnului Isus Cristos (Tenney, p. 179-187)
1. 3.1. Naşterea şi copilăria
2. 3.2. Misiunea de trei ani (zonele geografice, exemple de lucrări)
3. 3.3. Moartea, învierea, înălţarea
4. Învăţătura Domnului Isus şi minunile Sale (Tenney, p. 197-203)
1. 4.1. Metodele de învăţare ale lui Isus
2. 4.2. Scopul şi conţinutul învăţăturii
3. 4.3. Minunile lui Isus (împlinirea profeţiilor mesianice, exemple)
5. Divinitatea şi umanitatea Domnului Isus în Evanghelia după Ioan (Tenney, p. 174-175)
1. 5.1. Prologul Evangheliei după Ioan
2. 5.2. Afirmaţiile „Eu sunt… "
3. 5.3. Minunile
4. 5.4. Elementele esenţiale ale naturii umane
6. Prima călătorie misionară: iudaizatorii (Tenney, p. 229-237, 240, 245-246)
1. 6.1. Biserica din Antiohia Siriei (motivaţiile misiunii)
2. 6.2. Traseul şi piedicile întâlnite
3. 6.3. Conciliul din Ierusalim (probleme şi soluţia)

7. Epistola către Romani (Tenney, p. 274-279)

7.1. Autor, destinatari, scop

7.2. Revelaţia lui Dumnezeu, justificarea credinciosului, relaţia creştinului cu statul, îngăduinţa creştină

BIBLIOGRAFIE:

1. Schultz, J. Samuel, Călătorie prin Vechiul Testament, Harper and Row Publishers,

Inc., 1980;
2. Talpoş, Vasile Dr., Studiu introductiv în Legea, Istoria şi Poezia Vechiului

Testament, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1999;
3. Tenney, C. Merrill, Studiu al Noului Testament, Eerdmans Publishing Co., 1986

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, DOCTRINE BIBLICE are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, situându-se la alegere cu disciplina STUDIUL BIBLIEI, în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic al liceelor teologice baptiste şi disciplină opţională pentru proba F, de la alte profiluri decât cel teologic .

Proba de examen DOCTRINE BIBLICE este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea conceptelor şi noţiunilor specifice disciplinei;
2. 2. Identificarea şi interpretarea ideilor de bază ale unui text biblic şi situarea acestuia în context;
3. 3. Interpretarea din punct de vedere doctrinar, a unor afirmaţii date şi explicarea acestora în contextul Scripturii;
4. 4. Elaborarea unui eseu pe baza unei structuri şi idei date;
5. 5. Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului (Thiessen, p. 72-79)
  1. 1.1. Termeni înrudiţi
  2. 1.2. Teorii inadecvate
  3. 1.3. Doctrina biblică a inspiraţiei
  4. 1.4. Dovezile inspiraţiei
2. 2. Natura şi atributele lui Dumnezeu (Thiessen, p. 85-102)
  1. 2.1. Esenţa naturii şi atributelor
  2. 2.2. Atribute nonmorale
  3. 2.3. Atribute morale
3. 3. Revelaţia lui Dumnezeu. Revelaţia generală şi specială (Thiessen, p. 9-20)
  1. 3.1. Revelaţia generală
  2. 3.2. Revelaţia specială
4. 4. Persoana lui Isus Cristos. Divinitate şi umanitate (Ryrie cap. 42, pct. I-III)
  1. 4.1. Dumnezeirea lui Cristos
  2. 4.2. Umanitatea lui Cristos
5. 5. Lucrarea lui Cristos. Moartea învierea şi ispăşirea (Thiessen, p. 263-285)
  1. 5.1. Importanţa morţii lui Cristos
  2. 5.2. Interpretări greşite
  3. 5.3. Adevărata semnificaţie a morţii
  4. 5.4. Sfera de cuprindere a morţii lui Cristos
  5. 5.5. Învierea lui Cristos
6. 6. Persoana Duhului Sfânt (Ryrie, cap. 59)
  1. 6.1. Personalitatea Duhului Sfânt
  2. 6.2. Dumnezeirea Duhului Sfânt
7. 7. Lucrarea Duhului Sfânt (Ryrie, cap. 65-66)
  1. 7.1. Darurile Duhului Sfânt
  2. 7.2. Umplerea cu Duhul Sfânt
8. 8. Originea omului. Căderea şi păcatul originar (Ryrie, cap. 31 pct. I-II, 33)
  1. 8.1. Caracteristicile creării
  2. 8.2. Modelul pentru crearea omului
  3. 8.3. Căderea omului
9. 9. Păcatul. Natura păcatului. Consecinţe (Ryrie, cap. 34-35)
  1. 9.1. Conceptul biblic despre păcat
  2. 9.2. Consecinţele păcatului
  3. 9.3. Iertarea păcatului
10. 10. Mântuirea. Planul de mântuire în Vechiul şi Noul Testament (Ryrie, cap. 48-49)
  1. 10.1. Consideraţii introductive
  2. 10.2. Mântuirea în Vechiul Testament
  3. 10.3. Mântuirea în Noul Testament
11. 11. Actele de cult ale Bisericii: Botezul şi Cina Domnului (Ryrie, cap. 74)
  1. 11.1. Introducere
  2. 11.2. Botezul
  3. 11.3. Cina Domnului
12. 12. Funcţiile Bisericii: închinare, părtăşie, evanghelizare (Ryrie, cap. 75)
  1. 12.1. Semnificaţia închinării
  2. 12.2. Conţinutul închinării
  3. 12.3. Ziua de închinare

BIBLIOGRAFIE:

1. Erickson, J. Millard, Teologie creştină, voi. I-III, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1998;
2. Ryrie, C. Charles, Teologie elementară, BEE Intemational, Dallas, Texas, 1993;
3. Truţa, Ionel, Doctrinele biblice, Ed. Candela, Arad, 1996;
4. Thiessen, Henry Clarence, Prelegeri de teologie sistematică, Societatea Misionară Română, 1986

BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

LICEELE ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA

I. STATUTUL DISCIPLINEI

Pentru examenul de bacalaureat 2004, STUDIUL BIBLIEI are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic, şi disciplină opţională pentru proba F, în cadrul claselor ce au alte profiluri decât cel teologic.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea termenilor şi a noţiunilor ce conturează structura creştinismului;
2. 2. Interpretarea simbolurilor dintr-un text studiat;
3. 3. Argumentarea aspectelor esenţiale ce aparţin creştinismului;
4. 4. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Căile de acces către studiul Apocalipsei.
  
  UNITATEA I
2. 2. Cele şapte biserici (componentele fiecărei scrisori – făgăduinţă, salut, laudă, repoş, sfat şi răsplata promisă; interpretarea frazelor simbolice; perioade istorice).
3. 3. Sigilii şi trâmbiţe (interpretare şi aplicare la experienţa personală).
4. 4. Rămăşiţa şi criza finală (identificarea bisericii rămăşiţei; nemulţumirea lui Lucifer; Mihail şi îngerii Lui; biruinţa Mielului; pregătirea pentru criza finală).
5. 5. Fiara care semăna cu un leopard şi Fiara cu coame ca ale unui miel.
6. 6. Cele trei soli îngereşti(semnificaţiile şi caracteristicile specifice fiecărei solii; adevăratul şi falsul sigiliu; consecinţe ale primirii şi refuzului soliei).
7. 7. Ultimele plăgi şi babilonul modem.
8. 8. Nunta Mielului şi mileniul(necazul cel mare; descrierea cetăţii sfinte; bucuria celor mântuiţi şi cântarea Mielului).
9. 9. Noul Pământ (un cer nou şi un pământ nou; caracteristicile celor mântuiţi; răsplătirea celor mântuiţi).
  
  UNITATEA II
10. 10. Natura păcătoasă şi pocăinţa(păcătosul şi Hristos; adevărata pocăinţă; predarea voinţei lui Hristos; relaţia dintre pocăinţă şi bucurie; iudeii şi mântuirea; neamurile şi mântuirea).
11. 11. Mărturisirea şi iertarea păcatului(conştienţa păcatului; credinţa şi faptele; credinţa şi sentimentele).
12. 12. Definirea, experimentarea şi efectele sfinţeniei.
13. 13. Harul şi Legea (Planul de Mântuire; îndreptăţirea prin credinţă).
14. 14. Câştigarea bătăliei cu noi înşine(răstignirea eu-lui).
15. 15. Personalitatea şi lucrarea Duhului Sfânt (semnificaţia umplerii cu Duhul Sfânt).
16. 16. Schimbarea şi rezultatele ei practice: responsabilitate civică, responsabilitate financiară, toleranţă şi discernământ, apreciere şi laudă.

LISTA DE TERMENI/ NOŢIUNI TERMENI

Binecuvântat, Biruitor, Biserică, Căldicel, Condamnare, Conducere, Controversă, Credinţă, Criza

finală, Curăţire, Descoperire, Dragostea dintâi, Evanghelia veşnică, Fărădelege, Iertare, Împăcare, Înger, Laodiceean, Mângâietor, Martor credincios, Mărturie, Milă, Mileniu, Naştere din nou, Neprihănire, Noul Pământ, Păcat, Pocăinţă, Profeţie, Redeşteptare, Revelaţia, Sfmţire, Sigiliul, Transformare, Voinţă.

NOŢIUNI

Alifie pentru ochi, Ape mari, Aur curăţit prin foc, Babilonul cel mare, Biruitorii fiarei, Biserica Laodiceea, Botez, Cai – prezentaţi în cartea Apocalips, Căderea Babilonului, Călăuzirea Duhului, Cărticică, Cel Îmbătrânit de zile, Cele patru vânturi, Cer nou, Chipul veacului, Condamnat la moarte, Darul rară plată, Darul lui Dumnezeu, Darul neprihănirii lui Hristos, Duhul proorociei, Evanghelie veşnică, Evanghelie, Faptele legii, Femeia curată, Fiara care se ridică din adânc, Fiara cu zece coarne, Fiara, Fire duhovnicească, Fire pământească, Haine albe, Har, Hristos sfârşitul Legii, Icoana fiarei, Izabela, Împlinirea Legii, Îndreptăţit prin credinţă, Îngăduinţă creştină, Învăţătura lui Balaam, Legământul harului, Lege duhovnicească, Lege firească, Legea, Lucrarea Duhului, Mântuire prin fapte, Mântuirea neamurilor, Martorul credincios, Mielul cu două coame, Mielul lui Dumnezeu, Naştere din nou, Nădejde, Neprihănire prin credinţă, Nunta Mielului, Păcatul, Peceţi, Piatră de poticnire, Plan de mântuire, Plata păcatului, Potrivit Duhului, Răbdarea sfinţilor, Răstignirea eu-lui, Secerişul pământului, Semn – sigiliu, Sigilare, Sinagoga Satanei, Slujbă duhovnicească, Solie întreită, Sub har, Sub lege, Şapte potire, Trâmbiţe, Trupul lui Hristos, Vinul mâniei lui Dumnezeu.

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de bacalaureat 2004, DOGMATICA are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic, şi disciplină opţională pentru proba F, în cadrul claselor care au alte profiluri decât cel teologic .
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea termenilor esenţiali şi a noţiunilor specifice folosite în Biblie şi în dogmatica adventistă;
2. 2. Identificarea bazelor biblice a doctrinelor majore ce rezumă declaraţia de credinţă a Bisericii Adventiste;
3. 3. Argumentarea învăţăturilor de credinţă în diferite contexte de comunicare;
4. 4. Utilizarea corectă şi adecvată a textului şi a terminologiei biblice în contexte variate.
III. CONŢINUTURI
1. 1. DOCTRINA DESPRE DUMNEZEU
  1. 1.1. Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu.
  2. 1.2. Dumnezeirea – Sfânta Treime.
  3. 1.3. Dumnezeu Tatăl, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânul întregii creaţiuni.
  4. 1.4. Dumnezeu Fiul cel veşnic, Creator, Mântuitor Întrupat şi Judecător.
  5. 1.5. Dumnezeu Duhul Sfânt, Părtaş creaţiunii, întrupării şi răscumpărării.
2. 2. DOCTRINA DESPRE OM
  1. 2.1. Creaţiunea – opera desăvârşită a lui Dumnezeu.
  2. 2.2. Omul – chip al lui Dumnezeu; consecintele păcatului.
3. 3. DOCTRINA DESPRE MÂNTUIRE ,
  1. 3.1. Marea luptă dintre Hristos şi Satana.
  2. 3.2. Viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos.
  3. 3.3. Mântuirea prin credinţa în Isus lucrată de Duhul Sfânt.
4. 4. DOCTRINA CU PRIVIRE LA BISERICĂ
  1. 4.1. Biserica – Comunitatea credincioşilor, Mireasa lui Isus Hristos.
  2. 4.2. Rămăşiţa şi misiunea ei.
  3. 4.3. Unitatea trupului lui Hristos.
  4. 4.4. Botezul – mărturie şi simbolul unirii cu Hristos.
  5. 4.5. Cina Domnului – părtăşie cu trupul şi sângele lui Hristos.
  6. 4.6. Darurile şi slujbele spirituale.
  7. 4.7. Darul profeţiei.
5. 5. DOCTRINA DESPRE VIAŢA CREŞTINĂ
  
  5. I. Legea veşnică a lui Dumnezeu.
6. 6. DOCTRINA DESPRE EVENIMENTELE FINALE
  1. 6.1. Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc.
  2. 6.2. A doua venire a Domnului Isus Hristos.
  3. 6.3. Moartea şi învierea celor mântuiţi şi a celor nelegiuiţi.
  4. 6.4. Mileniul şi sfârşitul păcatului.
  5. 6.5. Noul pământ – căminul celor mântuiţi.

LISTA DE TERMENI/ NOŢIUNI TERMENI

A doua venire, Atribute divine, Autor, Biblie, Biserică, Călăuzire, Chivot, Creaţiune, Evanghelie, Fărădelege, Fiul omului, Îndreptăţire, Întrupare, Înviere, Jertfă, Laodiceea, Lege Ceremonială, Legea Morală, Liberul arbitru, Logos, Mângâietor, Mântuitor, Mileniul, Naştere din nou, Natura umană, Natură

divină, Personalitate, Planul Mântuirii, Pocăinţă, Rămăşiţă, Revărsare, Revelaţie, Sabat, Sanctuar, Sfinţenie, Soia Scriptura, Solie îngerească, Tetelestai, Trinitate Divină, Viaţă veşnică, Ziua Ispăşirii.

NOŢIUNI

Atotprezenţă, Atotputernicie, Atotştiinţă, Biserica invizibilă, Chinuri veşnice, Curăţirea Sanctuarului, Daruri duhovniceşti, Desăvârşit, Dragostea lui Dumnezeu, Dreptatea lui Hristos, Duhul Sfânt – Înlocuitorul, Duhul Sfânt – Mângâietor, Dumnezeire, Evanghelie, Făgăduinţa învierii, Fărădelege, Haine albe, Iertare, Inspiraţie, Împăcarea, Îndreptăţirea împărtăşită, Înlocuitor, Întrupare, Învierea morţilor, Învierea parţială, Judecata de cercetare, Laodiceea, Mântuirea prin har, Mărturisire, Mesia, Mielul lui Dumnezeu, Mielul, Milenium, Naştere din nou, Natura, Natură divină, Neschimbător, Păcatul împotriva Duhului Sfânt, Plata păcatului, Ploaia târzie, Ploaia timpurie, Pocăinţă, Predare, Preexistenţă, Preoţie universală, Profeţie, Proorocie, Rămăşiţă, Revărsarea Duhului Sfânt, Revelaţie, Revenirea vizibilă, Sabat – obicei, Sabatul ca desfătare, Sabatul ca semn, Sabatul pe noul pământ, Sanctuar, Scaunul de domnie, Scaunul harului, Semn, Sfânta Scriptură, Sfânta Sfintelor, Sfârşitul Legii, Sfinţenia lui Dumnezeu, Sfinţire, Soia Scriptura, Spiritul Profetic, Suficienţa Scripturilor, Taina evlaviei, Transformarea caracterului, Trinitate, Tronul harului, Viaţă veşnică, Zi binecuvântată.

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

BISERICA PENTICOSTALĂ

I. STATULTUL DISCIPLINEI

Pentru examenul de bacalaureat 2004, PNEUMATOLOGIA are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic, şi disciplină opţională pentru proba F, în cadrul claselor ce au alte profiluri decât cel teologic .
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
1. 1. Definirea şi explicarea conceptelor şi noţiunilor de bază specifice pneumatologiei;
2. 2. Analiza şi interpretarea doctrinelor şi simbolurilor teologice;
3. 3. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;
4. 4. Elaborarea unui eseu structurat;
5. 5. Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;
6. 6. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Doctrina despre Duhul Sfânt şi locul ei în teologie.
2. 2. Duhul Sfânt este o Persoană.
3. 3. Dumnezeirea Duhului Sfânt.
4. 4. Simbolurile Duhului Sfânt .
5. 5. Denumirile Duhului Sfânt.
6. 6. Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii.
7. 7. Cele patru lucrări de bază ale Duhului Sfânt.
8. 8. Roada Duhului Sfânt.
9. 9. Plinătatea Duhului Sfânt.
10. 10. Cele nouă daruri ale Duhului.
11. 11. Călăuzirea Duhului Sfânt .
12. 12. Rolul şi locul Duhului Sfânt în predicarea Evangheliei.

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

I. STATULTUL DISCIPLINEI

Pentru examenul de bacalaureat 2004, DOCTRINE BIBLICE are statut de disciplină obligatorie pentru proba E, în cadrul filierei vocaţionale, profilul teologic, şi disciplină opţională pentru proba F, în cadrul claselor ce au alte profiluri decât cel teologic.

Il. COMPETENŢE DE EVALUAT

1. Definirea conceptelor şi noţinilor biblice de bază;
2. Interpretarea unui text biblic;
3. Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ;
4. Elaborarea unui eseu structurat;
5. Aplicarea învăţăturii de credinţă în rezolvarea problemelor din viaţa individului şi a comunităţii;
6. Utilizarea adecvată a limbajului teologic.

III. CONŢINUTURI

1. Canonul Bibliei . Criterii de canonicitate.
2. Autoritatea şi inspiraţia Scripturii. Importanţa Bibliei în viaţa creştinului.
3. Natura şi atributele lui Dumnezeu.
4. Învăţătura despre Trinitate.
5. Revelaţia lui dumnezeu. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
6. Lucrările lui Dumnezeu . Creaţia.
7. Persoana lui Isus Christos. Divinitate şi umanitate.
8. Lucrarea lui Isus Christos. Moartea şi Învierea Sa
9. Ispăşirea realizată de Isus Christos.
10. Originea omului. Căderea şi păcatul originar.
11. Păcatul . Natura păcatului şi consecinţele lui.
12. Planul de mântuire a omenirii.
13. Actele de cult ale Bisericii. Botezul şi cina Domnului.
14. Slujbele din Biserică.
15. Funcţiile Bisericii : închinare, părtăşie, evanghelizare

Notă: Toate subiectele sunt elaborate în concordanţă cu programa şcolară, fără a reflecta în mod special viziunea unui manual anume.

CULTUL MUSULMAN

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de Bacalaureat 2004, LEGISLA TIE ISLAMICA are statut de disciplină de specialitate pentru elevii liceelor teologice, şi poate fi aleasă la proba E.

Proba de examen este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. COMPETENTE GENERALE (în limba română):
1. 1. Utilizarea corecta a terminologiei specifice Legislatiei Islamice .(Scopul si obiectul de studiu);
2. 2. Interpretarea cu argumente din Coran si Sunna a notiunii ritualului, a felurilor si a modurilor de practicare a acestora;
3. 3. Definirea notiunii de „persoana responsabila” si a sarcinilor cei revin acestuia din punct de vedere al Legislatiei Islamice;
4. 4. Insusirea legilor Islamului si metodologia de aplicare a acestora in viata sociala.
  
  PROGRAMA: ISTORIA ROMÂNILOR
  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
    
    În cadrul examenului de bacalaureat 2004, Istoria românilor are statut de disciplină opţională. Istoria românilor poate fi aleasă la proba D, la proba E sau la proba F, în funcţie de filiera şi profilul liceului absolvit.
    
    Proba de examen la Istoria românilor este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT
    1. 1. înţelegerea unor noţiuni/ concepte istorice:
      - • utilizarea, în contexte noi, a noţiunilor/ a conceptelor istorice menţionate în curriculum;
      - • corelarea unor noţiuni/ concepte cu fapte istorice;
    2. 2. utilizarea limbajului istoric adecvat în prezentarea şi analizarea faptelor istorice;
    3. 3. plasarea faptelor istorice în timp şi în spaţiu:
      - • recunoaşterea apartenenţei unui eveniment/ proces la o epocă istorică şi la un spaţiu istoric;
    4. 4. operarea cu informaţii provenite din surse istorice scrise, la prima vedere:
      - • recunoaşterea, compararea şi analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice;
      - • compararea unor opinii diferite despre acelaşi fapt istoric;
        
        S. analizarea schimbărilor în societate:
      - • stabilirea şi prezentarea unor asemănări/ deosebiri între fapte istorice;
      - • recunoaşterea şi prezentarea unor schimbări intervenite în societate şi a diversităţii surselor schimbării;
      - • analizarea unui fapt istoric din perspectiva modificărilor pe care le generează asupra societăţii;
      - • stabilirea şi prezentarea relaţiei de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/ între faptele istorice.
  3. III. TEME
    1. 1. De la geneza etnică Ia geneza statală
      1. 1.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: etnogeneză
        
        tradiţie istorică
      2. 1.2 Conţinuturi:
        
        Civilizaţia şi istoria daco-geţilor Trăsăturile civilizaţiei romane în Dacia
        
        Etnogeneza românească: semnificaţia sintezei
        
        Constituirea statelor medievale: Transilvania, Ţara Românească (Ungro-Vlahia), Moldova, Dobrogea
    2. 2. Civilizaţia românească în context european, secolele al XV-iea – al XVII-iea
      1. 2.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        autonomie, vasalitate, suzeranitate, independenţă, principat influenţe bizantine, influenţe occidentale
        
        "feudalism românesc", „politică de cruciadă"
      2. 2.2 Conţinuturi:
        
        Biserica şi Domnia
        
        Politica externă a voievozilor: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul
        
        *Studiu de caz: Călători străini despre civilizaţia medievală românească
    3. 3. Premisele constituirii României moderne
      1. 3.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: tradiţia romanităţii
        
        politică hegemonică, statut internaţional, secol fanariot
        
        formarea naţiunii române, europenizare, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, proiect liberal anul 1821 în Ţara Românească
      2. 3.2 Conţinuturi:
        
        Relaţiile statelor româneşti cu Marile Puteri. Criza orientală Conştiinţa naţională şi emancipare politică
        
        *Studiu de caz: Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti la 1848
    4. 4. Crearea instituţiilor moderne
      1. 4.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        legislaţie modernă, Constituţie, monarhie constituţională, colegiu electoral, corp profesoral, diasporă alternanţă la guvernare, responsabilitate ministerială, opoziţie parlamentară
        
        opera reformatoare a lui Al.I.Cuza
        
        progresul societăţii româneşti după cucerirea independenţei de stat
      2. 4.2 Conţinuturi:
        
        Constituirea şi consolidarea statului român modern, 1859-1881; principalele instituţii (monarhie, parlament, guvern)
        
        Statul – agent al modernizării, până la primul război mondial Românii din afara graniţelor
        
        *Studiu de caz ( la alegere): Statutul izraeliţilor, înainte şi după Congresul de la Berlin; Spiru Haret şi modernizarea învăţământului românesc
    5. 5. Unitate şi diversitate în România Mare
      1. 5.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        Marea Unire, România Mare, stat naţional unitar
        
        unificare administrativă, egalitate politică, reformele legislative
        
        *partid etnic
      2. 5.2 Conţinuturi:
        
        România în timpul primului război mondial. Constituirea României Mari Unificarea politică şi administrativă
        
        *Studiu de caz ( la alegere): Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia din 1923; Partidele etnice reprezentate în Parlamentul României Mari
    6. 6. Stat, societate şi cultură
      1. 6.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        clasă politică, proces electoral, legionarism, comunism, monarhie autoritară
      2. 6.2 Conţinuturi:
        
        Noua clasă politică şi democratizarea societăţii româneşti. Regimul politic între 1918-1938 Sfârşitul regimului parlamentar. Pierderile teritoriale din 1940
    7. 7. Economia şi societatea în perioada comunistă
      1. 7.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        naţionalizare, colectivizare,centralism economic, plan cincinal, sovrom chiabur, mic burghez, "erou al muncii socialiste”
        
        confiscarea proprietăţii private, "proprietate a întregului popor"
      2. 7.2 Conţinuturi:
        
        Contradicţiile industrializării Colectivizarea şi impactul asupra satului
    8. 8. Dominaţia ideologică şi represiunea politică
      1. 8.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins:
        
        activist, cenzură, proletcultism, dizident, deportare, muncă forţată, rezistenţă armată, Securitatea „revoluţionar de profesie”, „duşman al poporului”, „revoluţie culturală”, „omul nou”, „societate socialistă multilateral dezvoltată”
        
        desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice
      2. 8.2 Conţinuturi:
        
        Regimul politic, monopolul ideologic şi "producţia culturală” Securitatea şi represiunea politică
        
        Forme de rezistenţă anticomunistă
    9. 9. Statul şi societatea civilă, după 1989
      1. 9.1 Termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins: căderea regimului comunist
        
        pluralism politic
        
        stat de drept, parlament
      2. 9.2 Conţinuturi:
        
        Instituţiile statului de drept
        
        Notă:
        
        • Abordarea fiecărei teme, din programa de examen, se realizează conform curriculum-ului naţional (termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins; conţinuturi; studiu de caz).
        
        • Fiecare dintre termenii istorici-cheie, conceptele, problemele de atins din lista de mai sus va fi abordat din perspectiva competenţelor prezentate Ia punctul II.
        
        • Termenii istorici-cheie, conceptele, problemele de atins, respectiv, conţinuturile prevăzute cu asterisc ( * ) şi scrise cu litere italice se adresează NUMAI elevilor de la clasele cu 3 ore săptămânal, filiera teoretică – specializarea ştiinţe sociale, filiera vocaţională – profilul militar-uman.
        
        • Este recomandat oricare dintre manualele de clasa a XII-a, aprobate prin Ordinele Ministrului Educaţiei Naţionale şi aflate în vigoare în anul şcolar 2003-2004.
        
        • Toate subiectele vor fi elaborate conform programei de examen şi nu vizează conţinutul unui manual anume.

PROGRAMA: ISTORIA UNIVERSALA

I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN

În cadrul examenului de bacalaureat 2004, Istoria universală are statut de disciplină opţională.

Istoria universală poate fi aleasă la proba E sau la proba F, în funcţie de filiera şi profilul liceului absolvit.

Proba de examen la Istoria universală este o probă scrisă cu durata de 3 ore.
II. Competenţe de evaluat
1. 1. înţelegerea unor noţiuni/ concepte istorice:
  - • utilizarea, în contexte noi, a noţiunilor/ a conceptelor istorice menţionate în curriculum;
  - • corelarea unor noţiuni/ concepte cu fapte istorice;
2. 2. utilizarea limbajului istoric adecvat în prezentarea şi analizarea faptelor istorice;
3. 3. plasarea faptelor istorice în timp şi în spaţiu:
  - • recunoaşterea apartenenţei unui eveniment/ proces la o epocă istorică şi la un spaţiu istoric;
4. 4. operarea cu informaţii provenite din surse istorice scrise, la prima vedere:
  - • recunoaşterea, compararea şi analizarea unor informaţii furnizate de surse istorice;
  - • compararea unor opinii diferite despre acelaşi fapt istoric;
5. 5. analizarea schimbărilor în societate:
  - • stabilirea şi prezentarea unor asemănări/ deosebiri între fapte istorice;
  - • recunoaşterea şi prezentarea unor schimbări intervenite în societate şi a diversităţii surselor schimbării;
  - • analizarea unui fapt istoric din perspectiva modificărilor pe care le'generează asupra societăţii;
  - • stabilirea şi prezentarea relaţiei de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/ între faptele istorice.
III. TEME

Clasa a IX-a:
1. 1. Modele de organizare politică în Grecia Antică
  1. 1.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: polis, cetăţean, instituţii, vot
    
    spirit civic, democraţie directă omul în viziunea vechilor greci colonizarea greacă, elenismul
  2. 1.2 Conţinuturi:
    
    Atena şi Sparta: viaţa publică şi privată Ştiinţa şi arta
2. 2. Roma imperială
  1. 2.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: romanizare, sincretism, interpretatio Romana
    
    stat universal, *orbis Romanus, frontierele imperiului
  2. 2.2 Conţinuturi:
    
    Evoluţia ideii imperiale
    
    *PaxRomana
3. 3. Moştenirea imperială în Europa creştină
  1. 3.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    papalitate, *ideologie imperială, *imperiu unic, putere seculară, învestitură, erezie cruciadele
  2. 3.2 Conţinuturi:
    
    *De la Imperiul Roman la Imperiul Bizantin
    
    *Ideea de Imperiu în Occident Creştinismul: crize şi contacte
    
    *Studiu de caz: Ideea de cruciadă Clasa a X-a:
4. 4. Naşterea democraţiei nord-americane:
  1. 4.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    *boicot, *Declaraţia de independenţă Congres, Constituţia americană
  2. 4.2 Conţinuturi:
    
    *Războiul de independenţă
    
    Separaţia puterilor în stat: control şi echilibru
5. 5. Franţa în epoca revoluţiei
  1. 5.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    revoluţie politică, revoluţie soeeială, democraţie reprezentativă, salvare publică, iacobinism
  2. 5.2 Conţinuturi:
    
    De la revoluţia moderată la domnia terorii
6. 6. Europa napoleoniană
  1. 6.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: Concordat, Cod Civil, Blocada Continentală mişcare naţională
  2. 6.2 Conţinuturi:
    
    De la Consulat la Imperiu Imperiul napoleonian
    
    Influenţele revoluţiei franceze şi ale epocii napoleoniene asupra Europei modeme
    
    Clasa a XI-a :
7. 7. Noile ideologii. Liberalism, naţionalism. socialism
  1. 7.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: Risorgimento, carbonari, Zollverein
  2. 7.2 Conţinuturi:
    
    Ideologii naţionale şi acţiune politică ( unificarea Italiei şi a Germaniei)
8. 8. Europa şi lumea la cumpăna veacurilor
  1. 8.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    pact colonial, societate colonială, *emigraţie, *naturalizare, *asimilare, *dominion „Realpolitik”
  2. 8.2 Conţinuturi:
    
    Imperiile coloniale
    
    *Cursa înarmării şi primele conferinţe pentru dezarmare
    
    *Studiu de caz: Politica externă a României la sfârşitul secolului al XIX-iea şi începutul secolului al XX-lea
9. 9. Primul război mondial
  1. 9.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    mobilizare, război mondial, război industrial, război naval
  2. 9.2 Conţinuturi:
    
    Un nou tip de război; mobilizarea populaţiei
    
    *Marile bătălii
10. 10. Noua ordine internaţională
  1. 10.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    pacifism, demilitarizare, *regim de mandat, *reparaţii de război
    
    *intervenţionism, *revizionism, *conciliatorism, *moratoriu
    
    *zonă liberă
  2. 10.2 Conţinuturi:
    
    Noile frontiere şi noile state. Formarea statului naţional unitar român Societatea Naţiunilor şi politica securităţii colective
11. 11. Al doilea război mondial
  1. 11.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    Blitzkrieg, genocid rezistenţă, insurecţie
    
    "războiul ciudat", războiul în Pacific
  2. 11.2 Conţinuturi:
    
    Războiul total Holocaustul
    
    Victoria Naţiunilor Unite. Contribuţia României
12. 12. Relaţiile internaţionale postbelice
  1. 12.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    *"Cortina de fier"
    
    politică de securitate, blocurile militare, politică de descurajare nucleară
  2. 12.2 Conţinuturi:
    
    O.N.U. şi organismele sale „Războiul rece”
13. 13. Construcţia europeană
  1. 13.1 Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins:
    
    democraţia occidentală, integrare politico-economică, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Parlamentul Europei, *legislaţie europeană, *moneda europeană, „cetăţenia europeană”
  2. 13.2 Conţinuturi:
    
    Necesitatea şi principiile unităţii europene
    
    Notă:
    - ► Abordarea temelor din programa de examen a claselor a IX-a, a X-a şi a XI-a, se realizează conform curriculum-ului naţional (termeni istorici-cheie, concepte, probleme de atins; conţinuturi; studiu de caz).
    - ► Fiecare dintre termenii istorici-cheie, conceptele şi problemele de atins din lista de mai sus va fi abordat din perspectiva competeţelor prezentate la punctul II.
    - ► Termenii istorici-cheie, conceptele şi problemele de atins, respectiv, conţinuturile prevăzute cu asterisc (*) şi scrise cu litere italice se adresează NUMAI elevilor de Ia clasele cu 2 ore săptămânal (clasa a IX-a şi a X-a) respectiv celor cu 3 ore săptămânal (clasa a XI-a).
    - ► Sunt recomandate oricare dintre manualele de clasa a IX-a, a X-a, respectiv a XI-a aprobate prin Ordinele Ministrului Educaţiei Naţionale şi aflate în vigoare în anul şcolar 2003-2004.
    - ► Toate subiectele vor fi elaborate conform programei de examen şi nu vizează conţinutul unui manual anume.

BACALAUREAT 2004 PROGRAMA DE BIBLIOTECONOMIE

FILIERA VOCAŢIONALĂ PROFIL PEDAGOGIC

SPECIALIZAREA BIBLIOTECAR-DOCUMENTARIST

COMPETENŢE DE EVALUAT

1. Valorificarea cunoştinţelor necesare activităţii în biblioteca şcolară
2. Formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicaţiilor
3. Manifestarea unor comportamente adecvate în relaţia cu publicul cititor

4. Organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor europene

1. Valorificarea cunoştintelor necesare activitătii în biblioteca şcolară
Competente specifice	Continuturile învătării
1.1 Familiarizarea elevului cu noţiunile generale de biblioteconomie	bibliologie bibliotecă până la ieşire
1.2 Realizarea activităţii practice în bibliotecă	de bibliotecă
1.3 Realizarea unei bibliografii specifice	– Bibliografii specifice
2. Formarea deprinderilor de catalogare şi de clasificare a publicatiilor
2.1 însuşirea modalităţilor de catalogare şi de clasificare a documentelor	conservare
2.2 Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea normelor de conservare a colecţiilor	– Conservarea publicaţiilor
3. Manifestarea unor comportamente adecvate în relatia cu publicul cititor
3.1 Identificarea comportamentului adecvat în relaţia cu cititorul	– Biblioteca – factor de educaţie în şcoală
3.2 Perfecţionarea profesională a bibliotecarului	– Relatiile profesionale ale bibliotecarului
3.3 Relaţionarea bibliotecii şcolare cu celelalte instituţii implicate în sfera educatiei	– Colaborarea bibliotecii şcolare cu celelalte tipuri de biblioteci
4. Organizarea unei biblioteci moderne, care să corespundă standardelor europene
4.1 Elaborarea unei legislaţii care să permită modernizarea şi informatizarea bibliotecii	– Legislaţia după care funcţionează biblioteca şcolară
4.2 Realizarea informatizării bibliotecii	– Informatizarea bibliotecii
4.3 Actualizarea fondului de carte	– Dezvoltarea colecţiilor bibliotecii şcolare
4.4 Crearea unor relaţii de colaborare cu instituţii similare	– Colaborarea bibliotecii cu instituţii similare din străinătate

– Elemente generale de biblioteconomie şi
– Traseul publicaţiilor de la intrarea în

– Utilizarea eficientă a spaţiilor şi a mobilierului
– Structura funcţională a bibliotecii

– Colecţii: constituire, dezvoltare, evidenţă,
– Catalogarea şi clasificarea documentelor

PROGRAMA: PEDAGOGIE FILIERA VOCAŢIONALĂ PROFILUL PEDAGOGIC

SPECIALIZĂRILE:

• bibliotecar-documentarist
• instructor-animator
• instructor de educaţie extraşcolară
• pedagog şcolar
1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN
  
  În temeiul Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat, aprobată prin Ordin al Ministrului educaţiei şi cercetării nr /2002, absolvenţii ultimei clase de liceu, învăţământ de zi, filiera
  
  vocaţională, au dreptul să susţină examenul de bacalaureat la disciplinele pedagogice (Pedagogie generală, Didactică, Teoria educaţiei, Pedagogie socială), în cadrul probei la alegere (proba e) din aria curriculară specifică profilului pedagogic şi specializărilor bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară şi pedagog şcolar.
  
  Prezenta programă selectează competenţele generale şi specifice la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice, prin conţinuturile lor specifice, şi care vor fi evaluate.
2. II. COMPETENTE DE EVALUAT

1. Utilizarea adecvată a unor concepte ştiintelor edcuatiei în diferite contexte de comunicare
Competente specifice	Continuturile învătării
1.1 Analiza conceptelor şi a relaţiilor dintre conceptele specifice ştiinţelor educaţiei, în scopul interpretării mesajelor cu conţinut educativ	de curriculum)
1.2 Elaborarea unor mesaje c.u c.o.nţinut educativ în scopul facilitării comumca""rn cu parteneri educaţionali – elevi, cadre didactice, părinţi etc.	– Medii educaţionale – şcoala, familia, Biserica, mijloacele de informare în masă, organizaţiile nonguvernamentale
2. Aplicarea conceptelor specifice ştiintelor în or2anizarea unor activităti educative
2.1 Corelarea elementelor de conţinut ale proiectării activităţilor educative cu cerinţele acesteia	etape, metode şi mijloace)
2.2 Elaborarea într-o succesiune logică a etapelor proiectării activităţilor educative	etape, metode şi mijloace)
3. Analiza fenomenului educaţional şi a interdependenţei dintre factorii implicaţi în procesul educational
3.1 Descrierea specificului fenomenului educaţional, în scopul interpretării relaţiilor dintre factorii implicaţi în procesul educational
4. Valorificarea specificului diferitelor forme de educatie în actiunile educative si de orientare şcolară
4.1 Identificarea caracteristicilor diferitelor tipuri de educaţie, în scopul integrării lor într-un demers didactic centrat pe nevoile de dezvoltare ale elevilor	informativ

– Funcţiile şi formele educaţiei
– Finalităţile educaţiei (tipuri de finalităţi – ideal, scop, obiective)
– Introducere în teoria curriculum-ului (concepte, tipuri

– Organizarea activităţilor educative
– Proiectarea activităţilor educative (cerinţe, conţinut,
– Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale
– Funcţii şi forme ale evaluării şcolare

– Funcţiile şi formele educaţiei
– Sistemul de învăţământ

– Educaţia intelectuală – obiective, raportul formativ-
– Educaţia morală – obiective, metode specifice, raportul conştiinţă – conduită morală

4.2 Formularea unor direcţii de orientare şcolară cu ajutorul aspectelor specifice diferitelor tipuri de educaţie

4.3 Argumentarea necesităţii educaţiei permanente în societatea actuală

– Educaţia permanentă – o necesitate în lumea

contemporană (specific, conţinut, obiective, metode,

forme de organizare) .

– Educaţie estetică – obiective
– Educaţie religioasă – obiective
– Educaţie fizică – obiective
– Consilierea şcolară şi profesională – obiective, factorii orientării
– Socializarea – (mecanisme, funcţii, etape)

ID. TEME

• PEDAGOGIE GENERALĂ

1. Funcţiile şi formele educaţiei
2. Finalităţile educaţiei (tipuri de finalităţi – ideal, scop, obiective)
3. Sistemul de învăţământ
- • DIDACTICĂ

1. Organizarea activităţilor educative
2. Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale
3. Introducerea în teoria curriculum-ului (concepte, tipuri de curriculum, conţinuturile învăţării)
4. Proiectarea activităţilor educative (cerinţe, conţinut, etapte, metode şi mijloace)
5. Funcţii şi forme ale evaluării şcolare
- • TEORIA EDUCAŢIEI

1. Educaţia intelectuală- obiective, raportul formativ-informativ
2. Educaţia morală – obiective, metode specifice, raportul conştiinţă – conduită morală
3. Educaţia estetică – obiective
4. Educaţia religioasă – obiective
5. Educaţia fizică – obiective
6. Consilierea şcolară şi profesională – obiective, factorii orientării
- • PEDAGOGIE SOCIALĂ
  1. 1. Educaţia permanentă – o necesitate în lumea contemporană (specific, conţinut, obiective, metode, forme de organizare)
  2. 2. Socializarea – (mecanisme, funcţii, etape)
  3. 3. Medii educaţionale – şcoala, familia, Biserica, mijloacele de informare în masă
    
    PROGRAMA: PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT
    
    PROBA F – PREGĂTIRE MILITARĂ
    1. I. STATUTUL DISCIPLINEI DE EXAMEN:
      
      În cadrul Examenului de Bacalaureat- disciplina „Pregătire Militară” are statut de disciplină opţională pentru elevii din colegii militare subordonate M.Ap.N, putând fi aleasă în cadrul probei „F".
      
      Exprimarea opţiunii elevilor pentru susţinerea probei practice la disciplina „Pregătire Militară” se face pe fişe individuale, în termenul prevăzut de „Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Examenului de Bacalaureat" care se depun, în mod obligatoriu la secretariatul colegiului militar.
      
      Evaluarea elevilor se realizează prin susţinerea unei probe practice care vizează competenţele şi abilităţile de executare a mişcărilor, acţiunilor şi operaţiunilor prevăzute în regulamentele militare generale.
      
      La proba practică „Pregătirea Militară” se pot înscrie toţi elevii din colegiile militare care îşi asumă întreaga responsabilitate privind compatibilitatea nivelului de pregătire militară generală cu nivelul exigenţelor impuse de Examenul de Bacalaureat.
    2. II. COMPETENŢE DE EVALUARE:
      
      Pentru susţinerea Examenului de Bacalaureat la disciplina „Pregătire Militară”, elevul va trebui să facă dovada următoarelor abilităţi şi elemente de competenţă dobândite la nivel liceal:
      - – valorificarea capacităţii motrice necesare executării corecte a mişcărilor specifice instrucţiei de front individuale, aruncării cu precizie a grenadelor de mână şi luptei corp la corp cu armamentul portativ (machetă).
      - – aplicarea corectă şi cu siguranţă a regulilor şi operaţiunilor de tragere cu arma de calibru redus 5,6mm, în condiţiile specifice executării sedinţei a doua de tragere cu această categorie de armament.
      - – verificarea deprinderilor privind aplicarea procedeelor expeditive de măsurări în teren, orientarea în teren şi indicarea obiectivelor, întrebuinţarea hărţilor topografice pentru rezolvarea unor probleme specifice activităţii militare.
    3. III. CONŢINUTURI:
      - ► Instrucţia de front ( l.F.) Instrucţia de front fară arma:
        
        – poziţiile fără armă;
        
        – alinierea;
        
        – descoperirea şi acoperirea;
        
        – deplasarea militarilor;
        
        – întoarcerile de pe loc;
        
        – oprirea;
        
        – salutul militar, prezentarea onorului de pe loc şi din mişcare;
        
        – ieşirea militarului din formaţie, prezentarea în faţa comandantului şi intrarea în formaţie;
        
        – prezentarea militarului în faţa comandantului, în încăperi.
        
        Poziţii pentru luptă; aruncarea grenadelor; lupta corp la corp.
      - ► Topografie militară (T.M.)
        
        procedee expeditive de măsurare în teren:
        
        – determinarea expeditivă a distanţelor în teren;
        
        – determinarea expeditivă a înălţimilor şi detaliilor de teren;
        
        – determinarea expeditivă a unghiului de pantă, caracteristicilor cursurilor de apă şi paduri
        
        – orientarea în teren şi măsurarea obiectivelor fară hartă:
        
        – determinarea punctelor cardinale după aştrii şi prin alte procedee;
        
        – descrierea busolei şi reguli de întrebuinţare;
        
        – determinarea punctelor cardinale cu busola;
        
        – determinarea azimutului unei direcţii;
        
        – deplasarea după azimut.

– probleme ce se rezolvă în teren, cu ajutorul hărţii:
- – orientarea în teren cu hartă;
- – procedee de orientare a hărţii şi stabilire a locului de staţie;
- – deplasarea în teren după hartă.

► Instrucţia tragerii ( I.T.)

cunoaşterea şi întrebuinţarea armei de tir cu calibru redus 5,6 mm:

-destinaţie, caracteristici tehnico-tactice, părţi componente, funcţionare, mânuire, întreţinere şi păstrarea armei;

– demontare, montare, rolul părţilor componente în funcţionarea armei; incidente de tragere şi remedierea lor; controlul şi pregătirea pentru tragere; cunoaşterea muniţiei.

reguli şi operaţiuni de tragere cu arma de tir cu calibru redus (5,6 mm.); reguli şi măsuri de siguranţă pe timpul executării şedinţelor de tragere;

executarea şedinţei a doua de tragere cu arma de tir cu calibru redus (5,6 mm.);

IV. PRECIZĂRI PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA PROBEI

În cadrul probei, fiecare candidat va rezolva minimum două probleme la „Instrucţia de Front” şi „Topografie Militară” şi va executa obligatoriu sedinţa a două de tragere cu arma de tir cu calibru redus 5,6 mm.

Evaluarea candidaţilor se execută de către o subcomisie formată din 2-3 ofiţeri cu experienţă în domeniu, propuşi de Statul Major al Forţelor Terestre.

Candidaţii vor fi repartizaţi în grupe, iar ordinea de susţinere a probelor nu este obligatorie, ea fiind stabilită de membrii subcomisiei pentru disciplina „ Pregătire Militară” şi aprobată de preşedintele comisiei examenului de Bacalaureat d1n colegiul militar.

Toate probele se organizează şi desfăşoară în spaţii delimitate pin marcaje vizuale, unde au acces numai examinatorii, candidaţii şi delegaţii MECI.

Punctele obţinute în urma executării şedinţei a doua de tragere cu arma de tir cu calibru redus (5,6 mm.) se transformă în note astfel:28-30p = 10; 25-27p = 9; 22-24p = 8; 20-2lp = 7; 17-19p = 6; 15-16p = 5; sub 15p = 4.

Media finală (MF) se calculează aplicându-se formula:

MF IF + TM + 2/T

PROGRAMA:ISTORIA MUZICII

ISTORIA BALETULUI ISTORIA TEATRULUI

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul examenului de bacalaureat 2004, istoria muzicii, teatrului şi baletului constituie probă la alegere din aria curriculară specifică profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale şi constituie probă scrisă.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

Istoria muzicii, teatrului şi baletului se înscrie în rândul disciplinelor de strictă specialitate, ce se adresează elevilor de la liceele de artă.

Competenţele de evaluat :

utilizarea noţiunilor istorice specifice menţionate în curriculum; corelarea unor noţiuni cu fapte istorice;

interpretarea unor evenimente istorice marcante şi prezentarea personalităţilor epocii respective care au condus la dezvoltarea artelor;

recunoaşterea, şi analizarea unor informaţii fumizate de surse istorice;

compararea unor opinii diferite privind încadrarea stilistică a creatorilor reprezentativi; descrierea şi explicarea unor fapte şi fenomene istorice prin raportarea la curentul epocii respective ;

utilizarea corectă şi adecvată a limbajului specific;

operarea cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară;
III. CONŢINUTURI
1. I. Programa pentru istoria muzicii
  
  A.Istoria muzicii universale Conţinuturi:
  1. 1. Antichitatea greco-romană: semnificaţie privind evoluţia ideilor estetice în cadrul spiritualităţii europene.
  2. 2. Cultura muzicală medievală bizantină; importanţa acesteia privind specificul muzicii ortodoxe la români. Evoluţia gândirii muzicale a Evului Mediu în apusul Europei, de la „cantus planus” gregorian, până la momentul apariţiei polifoniei (Ars antiqua). Muzica laică a Evului Mediu creaţia muzical poetică, trubaduri, trouveri, minnesengeri.
  3. 3. Renaşterea muzicală (caracteristici şi cronologia perioadei) debutul epocii modeme în spiritualitatea europeană; dezvoltarea profesionalismului; genuri muzicale caracteristici; madrigalul, motetul, rnissa. „Ars nova”, şcoala franco-flamandă (caracteristici, reprezentanţi, importanţă). Apariţia operei. Camerata florentină şi Monteverdi.
  4. 4. Stilul instrumental concertant în creaţia secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea (creatori ai preclasicismului muzical A.Vivaldi, J.Ph.Rameau, D.Scarlatti etc.). J.S.Bach – creaţia instrumentală, importanţa temperanţei sonore, creaţia vocal-instrumentală de operă barocă. (Purcelle, Hăendel).
  5. 5. Premise ale apariţiei clasicismului muzical (D.Scarlatti, fii lui J.S.Bach, Şcoala de la Mannheim). Forma de „sonată” (semnificaţie) evoluţia simfoniei şi a cvartetului clasic (I.Haydn); muzica simfonică şi de operă (W.A.Mozart); simfonismul, sinteza clasică, premise romantice (L.van Beethoven).
  6. 6. Romantismul: încadrarea în epocă, trăsături generale, forme şi genuri predilecte, evoluţia şi perfecţionarea instrumentelor, importanţa pianului, virtuozitatea instrumentală. Şcolile muzicale naţionale; compozitori reprezentativi (cu precădere Fr.Schubert, H. Berlioz, R.Schumann, F.Chopin, Fr.Liszt, J.Brahms, P.I.Ceaikovski, G.Verdi, R.Wagner).
  7. 7. Diversitatea stilistică la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec.XX; impersionism, post-romantism, expresionism, compozitori repreztentativi ( în special C.Debussy, R.Strauss, A. Schănberg şi noua şcoală vieneză). Avangarda muzicală contemporană; multitudinea orientărilor stilistice ale secolului nostru (de la neoclasicism la muzica concretă şi electronică; aleatorismul, constructivismul, sisteme muzicale de sinteză, compozitori reprezentativi I.Stravinski, B,Bartok, O.Messiaen, K. Stockhausen,
  P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ş.a.).
  
  B.Istoria muzicii româneşti
  1. 1. O.Enescu – creator şi interpret; naţional şi universal în opera compozitorului
  2. 2. Creatori români în perioada interbelică (M.Jora, P.Constantinescu ş.a.)
  3. 3. Direcţii şi semnificaţii în creaţia muzicală românească din a doua jumătate a sec.XX (A.Stroe, Şt. Niculescu, I.Olah, A.Vieru, W.Berger ş.a.)
  4. 4. Genuri muzicale predilecte ( coral, cameral, simfonic, operă) în muzica secolului XX şi compozitori reprezentativi.
    
    Notă:
    
    Pentru anul şcolar 2003-2004, structura de subiecte pentru disciplina Istoria muzicii şi Istoria teatrului va conţine obligatoriu şi minimum un item reprezentând fragmente muzicale/literare de referinţă din lucrările compozitorilor/dramaturgilor indicaţi în programa de bacalaureat, pentru a fi recunoscute în sistem grilă.
    1. 2. Programa pentru istoria baletului
      
      Conţinuturi:
      1. 1. Dansul în Grecia Antică:
        
        dansul alături de muzică şi poezie felurile dansului antic grecesc
      2. 2. Naşterea şi fundamentarea baletului
        
        – Ballet comique de la reine. Epoca lui Ludovic al XIV-lea. Academia de dans; Lully, Moliere – comedia balet.
      3. 3. J.G.Noverre -reformator şi teoretician al baletului "Scrisori despre dans şi balete”.
      4. 4. Baletul în epoca romantică
        
        climatul romantic; F.Taglioni, "La Silphide". Caracterele artei noi. F.Elsser, C.Grisi şi "Gissele". Rolul celor trei dansatoare în evoluţia baletului.
        
        J.Perrot, J.Mazilier, A. S.Saint-Leon, C.Blasis. Caracterele baletului în perioada romantică până la sfârşitul sec.XIX în Franţa, Italia, Danemarca.
        
        A.Bournonville. Baletul în Rusia. Înfiinţarea şcolilor imperiale şi regale de dans. Coregrafi. P.I.Ceaikovski şi noua orientare în muzica de balet: "Frumoasa din pădurea adormită”, "Lacul lebedelor”, „Spărgătorul de nuci”.
        
        Marius Petipa, personalitate artistică şi creatoare.
      5. 5. Precursorii modernismului şi contribuţia lor la dezvoltarea baletului Lo’ie Fuller, Isadora Duncan, E.Dalcroze
      6. 6. S.Diaghilev şi „Baletele ruse”. Coregrafi, compozitori, interpreţi, baletele.
      7. 7. Perioada experimentală în baletul contemporan.
        
        suprarealismul în balet. I.Stravinski, Serge Lifar şi neoclasicismul.
      8. 8. Expresionismul german.
        
        premisele apariţiei curentului artistic
        
        reprezentanţii expresionismului şi discipolii acestora
      9. 9. Baletul post-modern. Baletul contemporan.
        
        tehnică, expresie în baletul american, olandez., Coregrafi şi interpreţi.
      10. 10. Baletul în România:
      evoluţie, coregrafi, compozitori, interpreţi Floria Capsali-fondator de şcoală naţională balete româneşti
      
      PROBA PRACTICĂ
      1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
        
        În cadrul examenului de bacalaureat 2004, proba practică pentru muzică, coregrafie şi teatru,constituie probă la alegere din aria curriculară specifică profilului şi specializării din cadrul filierei vocaţionale.
      2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT
      redarea corectă a textului/partiturii, cu elementele tehnice, stilistice şi interpretative ale repertoriului; elaborarea fundamentului teoretic al repertoriului specific
      
      realizarea calităţii artistice în interpretarea repertoriului specific profilului studiat; valorificarea potenţialului personal şi creativ în actul interpretativ;
      
      comunicarea artistică în perspectiva relaţiei interpret-public
    2. 3. Programa pentru proba practică MUZICĂ
      1. I. Sectia instrumentală
        
        – A) un studiu -cel puţin Ia nivelul clasei a XII a;
        
        B) două lucrări la alegere, diferite ca stil, caracter, formă – cel puţin din programa clasei a XII-a;
        
        C) citire la prima vedere – minimum 12 măsuri,la nivelul clasei a XII-a. Proba C) se va desfăşura astfel:
        
        În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare instrument, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
        
        Pentru evaluarea probei practice ( proba de recital, respectiv A şi B), se va ţine cont de următoarele criterii:
        
        fidelitatea respectării textului realizare tehnică
        
        realizare stilistică
        
        expresivitae, creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei
        
        Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului ( cel puţin la nivel mediu) realizare tehnică ( cel puţin la nivel mediu)
        
        realizare stilistică
        
        Pentru fiecare candidat, timpul maxim acordat este de maximum 30 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.
        
        Nota Ia proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.
      2. II. Sectia teoretică
        
        A) Auz muzical
        
        – 1 interval simplu consonant şi disonant
        
        -1 interval compus (până la cvintadecima inclusiv)
        
        -1 trison în poziţie strânsă
        
        -1 trison în poziţie largă
        
        Pentru evaluarea probei A), recunoaşterea corectă a intervalelor se poate realiza din trei încercări. Fiecare interval recunoscut, va fi apreciat conform baremului probei.
        
        B) Solfegiu la prima vedere, de 12 măsuri de 4 sau 3 timpi, în cheile sol şi fa, în tonalităţi cu maximum 3 alteraţii constitutive, cu salturi de maximum decimă mare, cu maximum 4 durate pe timp, cu elemente de conflict metro-ritmic: sincope, contratimpi, anacruze, cu inflexiuni modulatorii şi modulaţii pasagere la tonalităţi apropiate – o cvintă ascendentă, respectiv descendentă, Ia relativă, la omonimă.
        
        Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.
        
        Pentru evaluarea probei B), se va ţine cont de următoarele criterii: intonarea corectă
        
        execuţia corectă din punct de vedere ritmic analiză corectă din punct de vedere teoretic
        
        Aprecierea se va face conform baremului probei
        
        C) Dicteu:
        
        1) dictat melodic de 12 măsuri, de complexitate şi conţinut similare celor de la proba de solfegiu;
        
        2) dictat armonic la 4 voci de 8 măsuri, în tonalităţi majore, cu maximum 2 alteraţii constitutive, cu acorduri placate, cu valori de pătrimi, doimi şi note întregi.
        
        Pentru evaluarea probei C), se va ţine cont de următoarele criterii:
        
        -notarea corectă a înălţimilor
        
        -notarea corectă a duratelor
        
        Aprecierea se va face conform baremului probei
        
        Pentru candidaţii Secţiei Teoretice, timpul maxim alocat fiecărui candidat, este după cum urmează:
        
        proba A) 5 minute proba B) 15 minute proba C) 2 ore
        
        Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, rară rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.
      3. III. Sectia canto
        
        A) trei lucrări cuprinzând o arie antică, un lied şi o piesă românească în tonalitatea şi limba originală;
        
        B) solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitate cu 1 sau 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţinând intervale simple, într-una din măsurile de 2,3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).
        
        C) Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.
      Pentru evaluarea probei practice ( proba de recital, respectiv A), se va ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului
      
      realizare tehnică realizare stilistică
      
      expresivitae; creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei Proba B) se va desfăşura astfel:
      
      În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.
      
      Pentru secţia canto clasic, comisia va fi alcătuită dintr-un profesor de specialitate canto şi un profesor de teoria muzicii.
      
      Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de următoarele criterii:
      
      -intonarea corectă
      
      -execuţia corectă din punct de vedere ritmic
      
      -analiză corectă din punct de vedere teoretic Aprecierea se va face conform baremului probei.
      
      Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.
IV. Sectia canto popular

A) trei lucrări cuprinzând o doină/baladă şi 2 melodii populare in ritmuri diferite din zona de provenienţă a candidatului.
B) solfegiu la prima vedere în cheile sol şi fa într-o tonalitate cu 1 sau 2 alteraţii constitutive, cu inflexiuni modulatorii, conţinând intervale simple, într-una din măsurile de 2,3 sau 4 timpi cu formule ritmice accesibile (triolete, sincope, contratimpi).
C) Se va analiza solfegiul în plan melodic şi ritmic.

Pentru evaluarea probei practice ( proba de recital, respectiv A), se va ţine cont de următoarele criterii: fidelitatea respectării textului

realizare tehnică realizare stilistică

expresivitate, creativitate (nota personală) Aprecierea se va face conform baremului probei. Proba B) se va desfăşura astfel:

În ziua probei, comisia elaborează un număr de subiecte egal cu cel puţin jumătate din numărul candidaţilor. Pentru fiecare candidat, subiectele vor fi de acelaşi nivel. În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.

Pentru evaluarea probei B) şi C), se va ţine cont de unnătoarele criterii:

-intonarea corectă

-execuţia corectă din punct de vedere ritmic

-analiză corectă din punct de vedere teoretic Aprecierea se va face conform baremului probei.

Pentru candidaţii secţiei Canto ( clasic şi popular), timpul maxim alocat fiecărui candidat, este după cum urmează:

proba A) 20 de minute proba B) şi C) 15 minute

Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B,C.
Pentru candidaţii grupei a)
1. A) Repertoriu – fragmente coregrafice din repertoriul coregrafilor W. Forsyte, J. Kilian, Mat- Ek. Elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic forma, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.
  
  Pentru candidaţii grupei b)
  1. A) Repertoriu – variaţii clasice. Din repertoriul de trei variaţii clasice impuse, elevul va interpreta partitura din biletul extras la examen şi va analiza teoretic forma, conţinutul şi integrarea acesteia în spectacolul din care face parte.
    
    Variaţiile impuse sunt:
    
    Fete: P. I. Ceaikovsky: „Frumoasa din pădurea adormită” – actul I
    
    L. Minkus: "Don Quijote" – actul III
    
    A. Adam: "Gissele" – actul I (varianta Gisselei)
    
    Băieti L. Minkus: „Don Quijote”- actul III
    
    R. Drigo: "Corsarul " – actul II
    
    P. I. Ceaikovsky "Lacul lebedelor" – actul III
    
    Pentru evaluare probei practice pentru coregrafie, atât pentru candidaţii grupei a) cât şi pentru candidaţii grupei b), se va ţine cont de următoarele criterii:
    
    -tehnic – gradul de dificultate al execuţiei
    
    -artistic – fidelitate stilistică, expresivitate, muzicalitate
    
    -analiză corectă din punct de vedere teoretic
    
    Pentru candidaţii secţiei Coregrafie (grupa a şi b), timpul maxim alocat fiecărui candidat este de 20 de minute.
    
    Aprecierea se va face conform baremului probei.
    
    Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la proba A.
    
    Notele acordate la probele A,B,C pentru muzică, respectiv A, pentru coregrafie, precum şi nota finală a probei practice sunt consemnate în borderouri cu rubricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente vor fi pregătite de către comisia de examen, înainte de începerea probei practice.
    
    Notă: Probele practice pentru muzică, coregrafie şi teatru nu se susţin cu public.
    
    La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la dicteu melodic şi armonic. Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.
    
    1. PROGRAMA: ISTORIA TEATRULUI
    
    Licee de muzica, coregrafie si arta teatrala
    1. A. ISTORIA TEATRULUI UNIVERSAL
      
      Continuturi:
      1. 1. Antichitatea greaca:- tragedia, la alegere o opera: – Eschil – „Orestia”
        
        – „Prometeu inlantuit”
        
        -Sofocle -"Oedip Rege"
        
        – „Antigona”
        
        – Euripide – „Medeea”
        
        – comedia – Aristofan – „Broastele”
      2. 2. Teatrul latin – Plaut – „Ulcica” si „Soldatul fanfaron” – la alegere
      3. 3. Teatrul medieval – Misterele
      4. 4. Comedia dell’Arte Renasterea
      5. 5. Lope de Vega – „Fantana turmelor” si „Cainele gradinarului” – la alegere
      6. 6. William Shakespeare – drama istorica – „Richard al III-lea” Hamlet
        
        -comedia fantastică "Visul unei nopţi de vară" 7.Clasicismul francez – Corneille -"Cidul"
        
        – Racine – „Fedra”
        
        – Moliere – „Avarul” si „Don Juan” – la alegere
        
        8. Teatrul secolului al XVIII-lea – Marivaux – o piesa
        
        – Beaumarchai – o piesa
        
        9. C. Goldani – „Hangita” si „Sluga la doi stapani” – la alegere IO.Teatrul romantic – V.Hugo – „Hernani”
        
        11. Comedia sociala rusa la inceputul secolului al XIX-lea – N. Gogol -„Revizorul”
        
        12. Teatrul realist -A. P. Cehov „Pescarusul”
        
        – B.Show – „Pygmalion”
        
        – H.lbsen – „Nora”
        
        13. Strindberg – „Dansul Mortii” si „Domnisoara Julia” , la alegere
        
        14. Teatrul contemporan
        
        a) teatrul poetic – J.Giradoux – „Electra”
        
        b) teatrul absurdului – Eugen Ionescu -„Cantareata cheala”
        
        c) teatrul american – E. O’Neill – „Din jale se intrupeaza Electra”
    2. B. ISTORIA TEATRULUI ROMANESC
      
      Continuturi:
      1. 1. Inceputurile dramaturgiei romanesti – secolul al XIX-lea
        
        – Vasile Alecsandri – „Chirita in provintie”
        
        2.B.P.Hasdeu – "Razvan si Vidra" 3.Al.Davila – "Vlaicu-Voda" 4.1.L.Caragiale – "O scrisoare pierduta" 5.B.St. Delavrancea – "Apus de soare" 6.T.Musatescu – "Titanic vals"
        
        7.C.Petrescu – "Jocul ielelor" si "Act venetian" , la alegere 8.L.Blaga – "Mesterul Manole"
        
        9. M.Sebastian – „Steaua fara nume”
        
        10. M.Sorescu – „Raceala” 11.T.Mazilu- „Prostii sub clar de luna”
        
        Bibliografie
        
        Istoria teatrului universal – Ovidiu Drâmba
        
        Istoria culturii şi civilizaţiei • Ovidiu Drâmba
        
        Istoria teatrului universal – Ion Zamfirescu, voi. I-III, Ed. Pentru Literatura Universala
        
        Istoria teatrului universal- Vido Pandolfi, vol. I-IV, Ed. Meridiane
        
        Termeni-cheie ai analizei teatrului -Anne Ubersfeld, Ed. Institutului European, 1999 Panorama dramaturgiei universale – Ion Zamfirescu, Ed. Aius, Craiova, 1999
        
        Istoria teatrului românesc – Mihai Vasiliu
        
        Istoria literaturii universale – Ion Zamfirescu, Margareta Dolinescu, vol. I, EDP Istoria teatrului în România, vol. I-III, Ed. Academiei, I965, Bucureşti
        
        Teatrul românesc – Ioan Masoff, Ed. Pentru Literatură
        
        Istoria literaturii dramatice româneşti şi a artei spectacolului – Virgil Brădăţeanu, EDP, 1979, Bucureşti
        
        *** Alte cursuri ,prelegeri, studii de specialitate
      2. 2. Programa :ARTA ACTORULUI

A. Lectura la prima vedere a unui text (lectura albă, lectura logică, nuanţare în funcţie de .diferite stări psihice indicate de comisie).
B. Improvizaţie liberă cu 1-3 obiecte şi o stare sufletească. Obiectele vor fi alese prin din numărul de obiecte fixate de comisie.
C. Recital din texte cuprinse în repertoriul personal ( maximum 5 texte, diferite ca gen literar). Proba A. şi B. se va desfăşura astfel:

În ziua probei, comisia elaborează, fixează şi pregăteşte textele la prima vedere, numărul de obiecte precum şi starea sufletească care le vor însoţi.Subiectele vor fi de acelaşi nivel.În ziua examenului, candidatul va extrage un bilet din cele pregătite de comisie.

Proba C se va desfăşura astfel:

Din repertoriul personal, elevul va prezenta un text indicat de comisie, după care va analiza teoretic textul prezentat ( gen literar, integrarea acestuia în spectacol-după caz, personaje).

Pentru evaluarea probelor practice, respectiv A,B,C, se va ţine cont de următoarele criterii: prezenţa scenică ( încadrarea în perspectivă într-un anumit gen de erou, unitatea psiho-fizică în acţiune)

expresivitatea vorbirii (dicţie, respiraţie, calitatea vocii, capacitatea de nuanţare logică şi afectivă)

aptitudini scenice ( capacitatea de improvizare a acţiunilor scenice, imaginaţie repertoriu, notă personală).

Pentru fiecare candidat,timpul maxim acordat este de 20 de minute. Aprecierea se va face conform baremului probei.

Nota la proba practică se calculează ca medie aritmetică cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate la probele A, B, C.

Notele acordate la probele A, B, şi C, precum şi nota finală a probei practice sunt consemnate în borderouri cu rebricaţie corespunzătoare specialităţii. Aceste documente vor fi pregătite de către comisia de examen, înaintea începerii probei practice.

Notă:Probele practice pentru muzică, teatru şi coregrafie nu se susţin cu public.

La probele practice nu se admit contestaţii, cu excepţia probei scrise la dicteu melodic şi armonic. Inspectoratele şcolare vor asigura condiţii adecvate desfăşurării probelor practice.

PROGRAMA: STUDIUL FORMELOR ŞI DESENUL

A. ARTE PLASTICE ŞI DECORATIVE

1. Organizarea unei suprafeţe folosind contraste valorice.

Contraste cantitative şi calitative. Echilibrarea petelor. Aplicaţii (studiul figurii umane, mulaj gips).
2. Valoraţia, mijloc de expresie a volumului. Relaţia plan-valoare; despre pasaj. Importanţa pasajului în scurgerea volumului. Trepte în înălţime spre alb şi profunzime spre negru. Se vor urmări probleme de paginaţie, raportul dintre obiectul studiat şi suprafaţa înconjurătoare. Portret compoziţional cu mâini.
3. Raportul dintre obiectul studiat şi ambient. Rezolvarea compunerii spaţiului plastic. Portret compoziţional cu mâini.
4. Construcţia pe baza observaţiei formelor morfologice ale corpului omenesc. Construcţia va avea în vedere arhitectura detaliului anatomic. Cap de expresie
5. Articulări de forme anatomice. Articulare. Cap-gât-torace. Cap de expresie
6. Expresia figurii umane. Nuanţării expresive a liniei şi valorilor. Cap de expresie
7. Construcţia figurii umane folosind linia modulată şi expresia volumului. Se vor urmări cu insistenţă experimentarea potenţelor expresive ale liniei.
8. Linia şi pata, mijloc de expresie plastică în studiul figurii umane. Se va realiza un studiu după model viu, figură întreagă, îmbrăcată, aşezat într-o ambiaţă compusă de profesor.
9. Linia şi valoarea, mijloace plastice în studiul construcţiei corpului uman. Studiu organizat pe contraste, urmărindu-se descifrarea formelor mari anatomice, realizarea articulării acestor forme şi sugerarea expresivă a formelor prin linie şi pată.

10. Linia de construcţie, linia expresivă şi valoarea, mijloace de realizare a studiului corpului uman.

ISTORIA ARTEI ŞI ARHITECTURII

1. Civilizaţia Greciei Antice. Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei art1st1ce, domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, ceramică, epoci artistice, personalităţi şi opere reprezentative
2. Civilizaţia Romei Antice. Condiţii geo-istorice şi culturale ale evoluţiei artistice; premise şi influenţe din arta etruscă; domenii de manifestare: arhitectură, sculptură, pictură şi mozaic; arta romană provincială.
3. Renaşterea în Italia Dezvoltarea artelor plastice în Quattracento – domenii de manifestare: arhitectură (caracteristici generale; programe, personalităţi şi opere reprezentative); sculptură (genuri, personalităţi şi opere reprezentative); pictură (genuri), prezentare generală a şcolii florentine şi veneţiene, personalităţi aparţinând diverselor şcoli artistice şi opere literare reprezentative
4. Renaşterea în Italia Dezvoltatrea artelor plastice în Cinquencento – Caracteristici ale Renaşterii de apogeu; domenii de manifestare: arhitectură (personalităţi şi opere reprezentative); sculptură (personalităţi şi opere reprezentative); pictură (personalităţi şi opere reprezentative) prefigurarea tendinţelor artistice ulterioare.

S. Renaşterea în Ţările de Jos. Condiţii geo-istorice; caracteristici fundamentale ale picturii; personalităţi şi opere reprezentative.

6. Arta bizantina. Caracteristici generale(arhitectura, sculptura, pictura, arte decorative). Particularitatile artistice in spatiului cultural romanesc.
7. Secolul al XVII-iea în arta europeană
1. a. Barocul. Caracteristici generale (arhitectură, sculptura, pictură, arte decorative). Barocul in spatiul cultural romanesc.
8. Secolul al XVIII-iea în arta europeană. Clasicism si Romantism (arhitectura, sculptura, pictura).
9. Secolul al XIX-iea în arta europeană Impresionismul – Premise artistice (Realismul, peisajul englez); caracteristici fundamentale ale impresionismului, reprezentanţi şi opere.
10. Pictura postimpresionista – definire. Caracteristici generale, artisti şi opere reprezentative. Directii artistice deschise de pictura postimpresionista(cubism, futurism, simbolism, fovism, suprarealism, expresionism, stilurile 1900, rationalism, constructivism, arta abstracta.)
11. Arta europeană în secolul XX Principalele curente europene în pictura de avangardă: cubism, futurism, fovism, suprarealism, expresionism, arta abstracta.
12. Arta românească în secolele XIX şi XX Personalităţi marcante care au contribuit la evoluţia artei româneşti, influenţe artistice europene: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, St. Dumitrescu, Dimitrie Ghiaţă, Camil Ressu, Francisc Sirato, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu, Dimitrie Paciurea, Constantin Brâncuşi, Ion Jalea, Romul Ladea, Cornel Medrea, Gheorghe Anghel.

PROGRAMA: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ÎNVĂŢĂMÂNT SPORTIV

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul Examenului de Bacalaureat 2004, disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport are statut de disciplină obligatorie pentru toţi elevii din învăţământul sportiv.

Proba Pregătire Teoretică Sportivă, susţinută din "Teoria şi metodica pregătirii sportive de performanţă” este o probă scrisă.

Elevii din învăţământul sportiv vor opta pentru una dintre cele două probe: proba teoretică(scrisă) sau proba practică.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
- • Nivelul pregătirii teoretice şi metodice de specialitate al elevilor.
III. CONŢINUTURI – Conform Ghidului metodologic de aplicare a programei şcolare "Pregătire teoretică sportivă"

CLASA a IX-a
- • Sportul – fenomen social
- • Jocurile Olimpice
- • Conceptele(categoriile) fundamentale ale domeniului
- • Conţinutul antrenamentului sportiv
- • Factorii favorizanţi ai capacităţii de performanţă
- • Mijloace de control şi autocontrol a evoluţiei individului
- • Noţiuni de igienă sportivă
- • Regimul alimentar
- • Protecţia individuală
  
  CLASA a X-a
- • Termeni de specialitate
- • Deprinderi şi priceperi motrice
- • Sistemul mijloacelor antrenamentului sportiv
- • Exerciţiul fizic – principalul mijloc al antrenamentului sportiv
- • Călirea organismului
- • Oboseala
- • Refacerea după efort
- • Factorii care prejudiciază starea de sănătate şi capacitatea de performanţă
  
  CLASA a XI-a
- • Motricitatea generală
- • Efortul în antrenamentul sportiv. Mărimea, orientarea şi caracterul efortului. _
- • Metode şi procedee de antrenament pentru dezvoltarea calităţilor motrice bazate pe relaţia efort-odihnă
- • Aparatură, metode, procedee de investigaţie medico-sportivă
- • Lecţia de antrenament sportiv
- • Pregătirea biologică pentru concurs
- • Pregătirea psihologică pentru concurs
  
  CLASA a XII-a
- • Selecţia sportivă
- • Forma sportivă
- • Structura antrenamentului sportiv
- • Adaptarea şi antrenamentul sportiv
- • Forme speciale de organizare a pregătirii sportive
- • Evaluarea antrenamentului sportiv
- • Refacerea după concurs
  
  Forma probei de evaluare este de lucrare scrisă, timpul acordat fiind de 3 ore.
  
  PROGRAMA: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ÎNVĂŢĂMÂNT SPORTIV
  1. I. STATUTUL DISCIPLINEI
    
    În cadrul Examenului de Bacalaureat 2004, disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport are statut de disciplină obligatorie pentru elevii din învăţământul sportiv.
    
    Proba de măiestrie sportivă este probă practică.
    
    Elevii din învăţământul sportiv vor opta pentru una dintre cele două probe: proba practică sau proba teoretică(scrisă).
  2. II. COMPETENŢE DE EVALUAT
- • Nivelul de măiestrie sportivă dobândit de elevi la disciplina/ proba sportivă studiată.
  1. III. CONŢINUTURI
  Nivelul global de performanţă:
- • Pregătirea fizică generală;
- • Pregătirea fizică specifică disciplinei/ probei sportive;
- • Pregătirea tehnico-tactică specifică disciplinei/ probei sportive;
- • Cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor regulamentului specific disciplinei/ probei sportive;
IV. STRUCTURA PROBEI DE EXAMEN

La toate disciplinele / probele sportive, elevii sunt evaluaţi pe baza unui test de măiestrie sportivă care poate cuprinde una sau mai multe probe evaluatorii.

Notă: Disciplinele sportive, probele sportive, probele evaluatorii şi baremele la măiestrie sportivă sunt cuprinse în broşura "Evaluarea Probei de Măiestrie Sportivă la Examenul de Bacalaureat", elaborată de D.G.Î.P.-S.N.E.E.

PROGRAMA: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

I. STATUTUL DISCIPLINEI

În cadrul Examenului de Bacalaureat 2004, disciplina de învăţământ cuprinsă în aria curriculară Educaţie Fizică şi Sport are statut de disciplină opţională pentru elevii din liceele de alte profiluri decât cele cu program sportiv.

La proba practică Educatie Fizică si Sport se pot înscrie toţi elevii din liceele aparţinând tuturor filierelor, profilurilor şi specializărilor, indiferent de numărul orelor de specialitate alocate prin planurile cadru de învăţământ.

Elevii care optează pentru această probă îşi asumă întreaga responsabilitate privind compatibilitatea nivelului propriu de pregătire sportivă cu nivelul exigenţelor impuse de Examenul de Bacalaureat.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT
- • Nivelul capacităţii motrice generale şi specifice practicării a 3 discipline/probe sportive.
III. CONŢINUTURI

Fiecare candidat va fi evaluat la următoarele 5 probe obligatorii:
1. 1. Alergare de viteză pe distanţa de 50m, cu start de jos
2. 2. Flotări
3. 3. Săritură în lungime de pe loc
4. 4. Gimnastică acrobatică – exerciţiu liber la sol, cu elemente impuse
5. 5. Joc sportiv la alegere – structură tehnică
IV. STRUCTURA EXAMENULUI
1. A. ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXAMENULUI

l. alergare de viteză pe distanţa de 50 m plat, cu start de jos;

2. joc sportiv la alegere – structură tehnică;
3. gimnastică acrobatică – exerciţiu liber la sol, cu elemente impuse;
4. săritură în lungime de pe loc;
5. flotări.
- • Toţi elevii care optează pentru probele sportive la Educaţie Fizică şi Sport au obligaţia de a prezenta avizul medical "APT PENTRU SUSŢINEREA PROBELOR SPORTIVE LA EXAMENUL DE
  
  BACALAUREAT 2004", condiţie eliminatorie pentru înscrierea în examen.
- • Toate probele Examenului de Bacalaureat la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport se organizează şi se desfăşoară numai în unităţile de învăţământ cu baze sportive care asigură condiţii tehnico-materiale propice acestui gen de examinare.
- • Inspectorul şcolar general şi inspectorul şcolar de educaţie fizică şi sport, pe parcursul anului şcolar, vor lua măsuri privind amenajarea, în unităţile de învăţământ, de baze sportive proprii, dotate corespunzător cu materiale didactice, instalaţii, aparate şi instrumente de măsurare, pentru buna desfăşurare a Examenului de Bacalaureat.
- • Numărul mare de elevi, stricteţea specificului şi prevenirea accidentărilor, impun ca inspectorul şcolar de educaţie fizică şi sport, să fie membru al Comisiei judeţene/a municipiului Bucureşti de Bacalaureat şi să răspundă de întreaga organizare şi desfăşurare a probelor practice la educaţie fizică şi sport.
- • Comisia judeţeană/a municipiului Bucureşti de Bacalaureat răspunde de asigurarea asistenţei medicale autorizate, la toate bazele sportive unde se organizează şi se desfăşoară examenul, pe tot parcursul acestuia.
- • Subcomisia de examen, Ia disciplina educaţie fizică şi sport, este compusă din patru cadre didactice de specialitate, remunerate conform criteriilor examinatorilor de la probele orale.
- • Toate probele Examenului de Bacalaureat la disciplina de învăţământ Educaţie Fizică şi Sport se organizează şi se desfăşoară în „zone de concurs” delimitate prin marcaje vizuale. În aceste zone au acces doar examinatorii, concurenţii, membrii Comisiei Judeţene/a municipiului Bucureşti şi delegaţii M.E.C.T.

B. ORGANIZAREA ŞI DESCRIEREA PROBELOR
1. 1. Alergarea de viteză pe 50 m plat, cu start de jos
  - • Numărul elevilor care aleargă în serie este de 2 (doi).
  - • Înainte de începerea probei, Comisia de examinare are obligaţia de a verifica exactitatea funcţionării cronometrelor.
  - • Se înregistrează timpul individual realizat de fiecare concurent, din momentul semnalului sonor şi până la depăşirea cu pieptul a liniei de sosire.
  - • Se acordă o singură încercare.
2. 2. Jocul sportiv
  
  BASCHET
  - • Structură tehnică: deplasare laterală în poziţie fundamentală medie pe linia de aruncări libere (3 paşi laterali stânga, 3 paşi laterali dreapta), culegerea mingii aflată pe sol în apropierea centrului liniei de aruncări libere, pasă prin procedeu la alegere către un partener aflat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, prindere, oprire, dribling în viteză, aruncare la coş prin procedeu preferat.
  - • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .
    
    HANDBAL
  - • Structură tehnică: deplasare laterală în poziţie fundamentală pe semicercul de 6 m (3 paşi laterali stânga, 3 paşi laterali dreapta), culegerea mingii aflată pe sol pe linia de 7 m, pasă prin procedeu la alegere către un partener situat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, prindere, dribling în viteză, aruncare la poartă prin procedeu preferat.
  - • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .
    
    VOLEI
  - • Structură tehnico-tactică: serviciu de sus din faţă în terenul advers, alergare spre fileu, preluarea mingii aruncată de un partener situat în propriul teren către acesta, lovitură de atac prin procedeu la alegere, din mingea ridicată de partener.
  - • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .
    
    FOTBAL
  - • Structură tehnico-tactică: conducerea mingii printre 5 jaloane (primul jalon se află pe linia de fund a terenului de handbal) , situate la distanţa de 3 m unul faţă de celălalt, pasă prin procedeu preferat către un partener situat pe linia de centru a terenului, alergare în viteză, preluarea mingii prin procedeu preferat şi şut la poartă din afara semicercului de 6 m, prin procedeu preferat.
  - • Se acordă o singură încercare pentru întreaga structură tehnică .
3. 3. Gimnastica acrobatică – exerciţiu liber ales la sol cu următoarele elemente impuse:
  1. a) fete:
    - – rostogolire înainte din ghemuit în depărtat,
    - – rostogolire înapoi din depărtat în depărtat,
    - – stând pe mâini (3 sec.),
    - – stând pe omoplaţi (3 sec.),
    - – podul de sus (3 sec.);
  2. b) băieţi:
  - – rostogolire înainte din ghemuit în depărtat,
  - – rostogolire înapoi din depărtat în depărtat,
  - – stând pe cap (3 sec.),
  - – stând pe mâini (3 sec.),
  - – răsturnare laterală;
  - • Se acordă o singură încercare pentru întregul exerciţiu, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi .
4. 4. Săritura În lungime de pe loc
  - • Din poziţia stând, înapoia unei linii trasate pe sol, săritură în lungime cu desprindere de pe ambele picioare, aterizare pe ambele picioare pe un marcaj trasat pe sol (din 5 în 5 cm.).
  - • Se acordă o singură încercare.
5. 5. Flotările
  - • Poziţia culcat facial cu sprijin pe palme, spatele drept, privirea înainte, coatele întinse, spnJm pe vârfurile picioarelor, genunchii întinşi, îndoirea braţelor până la atingerea solului cu pieptul (fără a se sprijini pe sol), revenire în poziţia iniţială.
  - • Se înregistrează numărul de execuţii consecutive corecte.
  - • Se acordă o singură încercare.

Notă : Elevii nu sunt primiti la probele practice fără echipament sportiv adecvat: încălţăminte sport, ciorapi, şort, tricou cu mâneci scurte. Nu vor purta ceasuri şi nici podoabe care pot provoca răniri.

C.NOTAREA

Toţi candidaţii susţin obligatoriu cele 5 probe şi sunt notaţi individual pentru performanţa obţinută la fiecare probă.

După fiecare probă, un membru al Comisiei de examinare anunţă cu voce tare, fiecărui candidat, performanţa, nota obţinută şi efectul acesteia.

Pentru probele din gimnastică acrobatică şi joc sportiv la alegere, notarea se face pe baza observării execuţiei. Examinatorii apreciază execuţia candidaţilor, individual, cu note întregi, diferenţa dintre notele acordate nu trebuie să depăşească un punct. Nota acordată de fiecare din cei doi examinatori reflectă corectitudinea, cursivitatea, expresivitatea şi/sau eficienţa structurilor. Nota fmală la aceste probe este media aritmetică a notelor acordate de cei doi examinatori.

Pentru celelalte 3 probe, notarea se face prin transformarea performanţelor în note, conform

TABELULUI.

Nota minimă pentru fiecare din cele 5 probe este 5 (cinci).

În cazul în care, un candidat obţine o notă mai mică de 5 (cinci) la una din probe, indiferent de notele obţinute, până atunci, la celelalte probe susţinute, acesta este declarat respins, din acel moment pentru sesiunea de Bacalaureat respectivă.

Notarea se face numai prin note întregi. Performanţele intermediare se rotunjesc în favoarea candidatului numai dacă acestea depăşesc jumătatea intervalului dintre performanţe.

Exemplu:

* O performanţă de 17 flotări la băieţi se rotunjeşte spre 18. O performanţă de 16 flotări la băieţi se rotunjeşte spre 15.
* O performanţă de 2,23 m la băieţi se rotunjeşte spre 2,25. O performanţă de 2,22 m la băieţi se rotunjeşte spre 2,20.

Probele sportive nu se repetă, nu li se poate schimba ordinea şi nu se contestă.

Cele 5 probe au pondere egală (20%) în calcularea mediei finale, în cazul în care candidatul obţine minim nota 5(cinci) la fiecare probă.

Comisia de examinare, cu aprobarea Comisiei Judeţene de Bacalaureat, în funcţie de condiţiile climaterice, poate amâna sau poate schimba locul de desfăşurare a probelor sportive.

Candidatul care nu se prezintă la probele sportive sau care nu participă la acestea din motive de sănătate, survenite înaintea sau pe parcursul probelor, este eliminat şi pierde Examenul de Bacalaureat.

În cazul probelor de gimnastică acrobatică şi joc sportiv, pentru a asigura un caracter unitar al notării, se vor aplica următoarele criterii de depunctare:

Gimnastică acrobatică:

neexecutarea unui element acrobatic = lp.

execuţia cu greşeli a unui element acrobatic = 0,5 p.

lipsa cursivităţii şi expresivităţii exerciţiului integral= 1,5 p.

Handbal:

deplasare laterală deficitară= 0,5 p imprecizia pasei către partener= 0,5 p

nesiguranţă în prinderea mingii de la partener= 0,5 p scăparea mingii la prindere= 1,0 p

controlul slab al mingii în dribling = 0,5 p pierderea mingii din dribling = 1,0 p comiterea de paşi= 1,0 p

aruncarea în afara spaţiului porţii= 1,5 p aruncare lipsită de forţă= 1,0 p discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structurii= I ,O p

Baschet:

deplasare laterală deficitară= 0,5 p imprecizia pasei către partener= 0,5 p

nesiguranţă în prinderea mingii de la partener= 0,5 p scăparea mingii la prindere = 0,5 p

oprire incorectă cu comitere de paşi= 0,5 p control slab al mingii în dribling = 0,5 p comiterea de dublu-dribling = 1,0 p pierderea mingii din dribling = 1,0 p aruncare la coş cu comitere de paşi = 0,5 p

nerealizarea desprinderii de pe ambele picioare la o aruncare din săritură= 0,5 p oprire înainte de o aruncare din dribling = 0,5 p

aruncarea în afara panoului = 1,0 p discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structuri = 1,0 p

Volei:

serviciul în fileu= 1,0 p

serviciul în afara terenului = 1,0 p serviciul de jos= 1,0 p

preluare imprecisă= 0,5 p preluare greşită= 1,0 p lovitură de atac în fileu= 1,0 p

lovitură de atac în afara terenului= 1,0 p lovitură de atac lipsită de forţă =1,0 p discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structurii= 1,0 p

Fotbal:

scăparea unui jalon la conducerea mingii = 1,0 p control slab al conducerii mingii printre jaloane= 1,0 p pasă imprecisă către partener= 1,5 p

preluare imprecisă= I ,O p

şut în afara spaţiului porţii= 1,5 p şut lipsit de forţă la poartă = 1,5 p

discontinuitatea execuţiei structurii = 0,5 p ritm lent de execuţie a întregii structurii = I ,O p

Precizări pentru probele de joc sportiv

candidaţii beneficiază de o singură încercare;

comisia desemnează persoana care va pasa mingea candidatului;

dacă execuţia este stânjenită sau întreruptă din vina pasatorului, comisia poate dispune reluarea acesteia, rară a depuncta candidatul;

pasatorul va fi amplasat într-un cerc cu raza de un metru, trasat astfel:

a) la intersecţia liniei de centru cu linia laterală a terenului (baschet, handbal, fotbal);
b) în centrul zonei 2 (volei). candidaţii vor începe execuţia:

a) de la linia de aruncări libere a terenului propriu (baschet);
b) de la centrul liniei semicercului de 6 ma terenului propriu (handbal);
c) de la linia de fund a terenului propriu, oriunde pe lungimea acesteia (volei);
d) de la linia de fund a terenului de handbal (fotbal). probele se vor susţine:

a) la baschet, cu inelele situate la înălţime regulamentară;
b) la handbal, cu mingi de dimensiuni diferite, specifice fetelor şi băieţilor;
c) la volei, cu fileul situat la înălţimi regulamentare, diferite pentru fete şi băieţi;
d) la fotbal, pe teren de handbal.

FI Ş A

DE ÎNSCRIERE ŞI DE ÎNREGISTRARE

A REZULTATELOR LA PROBA PRACTICĂ EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

BACALAUREAT- SESIUNEA .ANUL

-NUMELE ŞI PRENUMELE ––,. –·‘SEXUL

-UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMANT UNDE ESTE INMATRICULAT

-AVIZ MEDICAL "APT PENTRU SUSŢINEREA PROBELOR SPORTIVE LA EXAMENUL DE BACALAUREAT 2004" _

Nr. Crt.	Probele sportive obligatorii, în ordinea sustinerii	Rezultatul	Nota
1.	Alergare de viteză pe distanta de 50m
2.	Joc sportiv – -structură tehnică
3.	Gimnastică acrobatică – exercitiu liber
4.	Săritură în lun2:ime de pe loc
5.	Flotări
MEDIA OBTINUTĂ

* *

TABEL PENTRU TRANSFORMAREA PERFORMANŢELOR ÎN NOTE

Probele sportive măsurabile	Nota 5		Nota 6		Nota 7		Nota 8		Nota 9		Nota 10
Probele sportive măsurabile	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F	B	F
Alergare de viteză pe 50m, cu start de jos (sec.)	7,2	8,2	7,1	8,1	7,0	8,0	6,9	7,9	6,8	7,8	6,7	7,7
Săritură în lungime de pe loc (m.)	2,20	1,70	2,25	1,75	2,30	1,80	2,35	1,85	2,40	1,90	2,45	1,95
Flotări (nr. repetări)	15	5	18	8	21	11	24	14	27	17	30	20

PROGRAMA: INFORMATICĂ

I. STATUTUL DISCIPLINEI

Disciplina INFORMATICĂ are statutul de disciplină opţională aleasă din aria curriculară corespunzătoare specializării matematică-informatică, filiera teoretică, la proba "E”.
II. COMPETENŢE DE EVALUAT

construirea algoritmilor corespunzători unor prelucrări elementare şi reprezentarea lor prin intermediul schemelor logice, programelor pseudocod şi programelor scrise în limbaj de programare (Pascal sau C/C++, Ia alegere);

analiza rezolvării unei probleme prin urmărirea evoluţiei valorilor variabilelor prelucrate de algoritmul corespunzător;

abstractizarea rezolvării prin construirea unor algoritmi echivalenţi;

identificarea şi utilizarea tipurilor de date predefinite specifice unui limbaj de programare; definirea şi utilizarea unor tipuri de date proprii;

identificarea şi utilizarea operatorilor predefiniţi elementari; identificarea şi utilizarea subprogramelor predefinite elementare;

identificarea şi utilizarea regulilor sintactice specifice limbajului de programare studiat;

definirea şi apelul unor subprograme proprii cu înţelegerea mecanismelor de transfer prin intermediul parametrilor;

identificarea proprietăţilor unor structuri de date necesare în rezolvarea problemelor cu ajutorul calculatorului şi utilizarea unor modele de memorare a acestora;

organizarea datelor ce intervin în rezolvarea unei probleme utilizând structuri de date adecvate;

organizarea etapelor de prelucrare ce formează un algoritm utilizând structuri de control şi module de program; folosirea unor metode sistematice de rezolvare pentru probleme de generare;

analiza unor algoritmi echivalenţi de rezolvare a unei probleme în vederea alegerii algoritmului optim.
III. CONŢINUTURI
1. 1. Algoritmi
  1. 1.1. Noţiunea de algoritm, caracteristici
  2. 1.2. Date, variabile, expresii, operaţii
  3. 1.3. Structuri de bază (liniară, alternativă şi repetitivă)
  4. 1.4. Descrierea algoritmilor (scheme logice şi programe pseudocod)
2. 2. Elementele de bază ale unui limbaj de programare (Pascal sau C, la alegere)
  1. 2.1. Vocabularul limbajului
  2. 2.2. Constante. Identificatori
  3. 2.3. Noţiunea de tip de dată. Operatori aritmetici, logici, relaţionali
  4. 2.4. Definirea tipurilor de date
  5. 2.5. Variabile. Declararea variabilelor
  6. 2.6. Definirea constantelor
  7. 2.7. Structura programelor. Comentarii
  8. 2.8. Expresii. Instrucţiunea de atribuire
  9. 2.9. Citirea/scrierea datelor
  10. 2.10. Structuri de control (instrucţiunea compusă, structuri alternative şi repetitive)
3. 3. Subprograme
  1. 3.1. Subprograme. Mecanisme de transfer prin intermediul parametrilor
  2. 3.2. Proceduri şi funcţii predefinite
    
    proceduri şi funcţii pentru date de tip ordinal funcţii matematice
4. 4. Tipuri structurate de date
  1. 4.1. Tipul tablou
  2. 4.2. Tipul şir de caractere
    
    – operatori, proceduri şi funcţii predefinite pentru: citire, afişare, concatenare, căutare ,extragere , inserare, eliminare şi conversii (şir H valoare numerică)
  3. 4.3. Tipul înregistrare
5. 5. Fişiere text
  1. 5.1. Fişiere text. Tipuri de acces
  2. 5.2. Proceduri şi funcţii predefinite pentru fişiere text
6. 6. Algoritmi elementari
  1. 6.1. Probleme care operează asupra cifrelor unui număr
  2. 6.2. Divizibilitate. Numere prime. Algoritmul lui Euclid
  3. 6.3. Şirul lui Fibonacci. Calculul unor sume cu termenul general dat
  4. 6.4. Determinare minim/maxim
  5. 6.5. Metode de ordonare (metoda bulelor, inserţie, selecţie, numărare)
  6. 6.6. Interclasare
  7. 6.7. Metode de căutare (secvenţială, binară)
  8. 6.8. Analiza complexităţii unui algoritm (considerând criteriile de eficienţă durata de executare şi spaţiu de memorie utilizat)
7. 7. Subprograme definite de utilizator
  1. 7.1. Proceduri şi funcţii declarare şi apel
    
    parametri formali şi parametri efectivi
    
    parametri transmişi prin valoare, parametri transmişi prin referinţă variabile globale şi variabile locale, domeniu de vizibilitate
  2. 7.2. Proiectarea modulară a rezolvării unei probleme
8. 8. Recursivitate
  1. 8.1. Prezentare generală
  2. 8.2. Proceduri şi funcţii recursive
9. 9. Metoda backtracking (iterativă sau recursivă)
  
  9.1. Prezentare generală
  
  9.2. Probleme de generare. Oportunitatea utilizării metodei backtracking
10. 10. Generarea elementelor combinatoriale
  1. 10.1. Permutări, aranjamente, combinări
  2. 10.2. Produs cartezian, submulţimi, partiţii
11. 11. Structuri dinamice de date (alocare dinamică)
  1. 11.1. Tipul referinţă/pointer. Operatori de adresare
  2. 11.2. Noţiunea de variabilă dinamică
  3. 11.3. Structuri de date înlănţuite alocate dinamic
    
    liste liniare (definire şi operaţii: inserare, căutare, eliminare element) liste particulare (stive, cozi, liste circulare) şi operaţii specifice
12. 12. Grafuri
  1. 12.1. Grafuri neorientate
    
    terminologie (nod/vârf, muchie, adiacenţă, incidenţă, grad, lanţ, ciclu, lungime, subgraf, graf parţial)
    
    proprietăţi (conex, componentă conexă, hamiltonian, eulerian)
    
    metode de reprezentare (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă)
  2. 12.2. Grafuri orientate
    
    terminologie (vârf, arc, adiacenţă, incidenţă, grad intern şi extern, drum, circuit, lungime, subgraf, graf parţial)
    
    metode de reprezentare (matrice de adiacenţă, liste de adiacenţă)
  3. 12.3. Arbori

terminologie (nod, muchie, rădăcină, descendent, descendent direct/fiu, ascendent, ascendent direct/părinte, fraţi, nod terminal, frunză)

metode de reprezentare în memorie (matrice de adiacenţă, liste "de descendenţi”, vector "de taţi”)

Procese şi utilaje

Protecţia mediului

Tehnician în protecţia mediului

Analiza factorilor de mediu

Industria alimentară

Tehnician în industria Operaţii unitare şi utilaje

alimentară în industria alimentară

Agricol

Tehnician în agricultură

Agropedologie

Agromontan

Tehnician agromontan

Ecologie şi protecţia mediului

Veterinar

Tehnician veterinar

Anatomia şi fiziologia animalelor domestice

Silvic

Tehnician în silvicultură

Silvicultură

Prelucrarea lemnului

Tehnician în prelucrarea lemnului

Tehnologia mobilei

Pentru profilul RESURSE, la proba "E", candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI

I. Statutul disciplinei

Disciplina Ecologie şi protecţia mediului are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului . Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Recunoaşterea şi definirea unor concepte specifice ecologiei şi protecţiei mediului.

■ Identificarea şi descrierea principalelor componente ale mediului natural.
■ Caracterizarea sistemelor biologice în vederea aprecierii stării lor de funcţionare.

W Recunoaşterea diferitelor tipuri de ecosisteme şi descrierea relaţiilor intra şi interspecifice ale acestora.
■ Identificarea componentelor structurale ale unui ecosistem.
■ Interpretarea relaţiilor biotop-biocenoză în cadrul diferitelor tipuri de ecosisteme.
■ Identificarea şi caracterizarea tipurilor de ecosisteme antropizate.

W Identificarea şi corelarea agenţilor /factorilor care influenţează echilibrul ecologic.
■ Identificarea surselor de poluare a mediului înconjurător şi indicarea modului de dispersie a poluanţilor.
■ Stabilirea influenţei factorilor poluanţi asupra diferitelor componente ale mediului înconjurător.

W Interpretarea efectelor factorilor poluanţi asupra echilibrului ecologic.
■ Identificarea şi măsurarea acţiunii factorilor poluanţi asupra componentelor mediului.

m Elaborarea unor măsuri pentru protecţia mediului şi combaterea poluării.
■ Stabilirea unor măsuri de protecţie a resurselor naturale în funcţie de natura factorilor

poluanţi.
■ Propunerea unor modalităţi de eliminare /diminuare a efectelor poluării asupra mediului înconjurător.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)
1. 1. Caracteristicile sistemelor biologice:
  
  Evoluţia;
  
  Integralitatea;
  
  Echilibrul dinamic;
  
  Autoreglarea.
2. 2. Ecosistemul:
  
  Biotop. Structuri şi caracteristici Biocenoză. Structuri şi caracteristici
  
  Relaţii intra şi interspecifice în cadrul biocenozei Structura şi caracteristicile ecosistemului
3. 3. Tipuri de ecosisteme naturale şi seminaturale:
  
  Ecosisteme terestre (păduri, pajişti)
  
  Ecosisteme acvatice (ape stătătoare, curgătoare).
4. 4. Surse de poluare a apei şi modul de dispersie a poluanţilor.
  
  Apă în natură: importanţă; circuit; clasificare; forme de existenţă a apei. Poluanţii apei. Criterii de clasificare.
  
  Surse de poluare a apei. Criterii de clasificare. Compoziţia surselor de poluare.
  
  Influenţa poluanţilor apelor asupra mediului: substanţe organice; substanţe anorganice; substanţe radioactive; suspensii; produse petroliere; apele calde; microorganismele.
5. 5. Surse de poluare a aerului şi modul de dispersie a poluanţilor.
  
  Aerul. Generalităţi.
  
  Poluanţii aerului.
  
  Surse de poluare a aerului.
  
  Influenţa poluanţilor aerului asupra mediului.
6. 6. Surse de poluare a solului şi modul de dispersie a poluanţilor.
  
  Solul. Importanţă.
  
  Poluanţii solului.
  
  Surse de poluare a solului.
  
  Influenţa poluanţilor solului asupra mediului.
7. 7. Efecte majore ale poluării mediului:
  
  Efectul de seră Ploi acide
  
  Deprecierea stratului de ozon
8. 8. Epurarea apelor.
9. 9. Folosirea raţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor în agricultură şi silvicultură.

1O. Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea şi recuperarea deşeurilor.

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Resurse naturale şi protecţia mediului:

DISCIPLINA

EDITURA

AUTORI

Ecologie şi protecţia mediului clasa a

X-a

Constelaţii

Irina Teodorescu, Geta Râşnoveanu, Claudia Manuela Nequt

Ecologie şi protecţia mediului clasa a X-a Filiera tehnologică, Profil: Resurse naturale şi protectia mediului

Economica Preuniversitaria

Rodica Ciarnău (coordonator)

AGROPEDOLOGIE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Agropedologie are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările Agricol şi Agromontan din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Identificarea nivelurilor factorilor de mediu şi corelarea lor cu cerinţele plantelor de câmp.

m Identificarea şi descrierea proprietăţilor solului.

W Identificarea factorilor care diminuează producţia plantelor cultivate şi aplicarea măsurilor de reducere a influenţei acestora.

W Recunoaşterea componentelor profilului de sol şi descrierea proceselor de formare a acestuia. W Explicarea rolului componentelor organice şi minerale ale solului în viaţa plantelor.

W Explicarea însuşirilor principalelor tipuri de soluri.

W Selectarea lucrărilor de îngrijire necesare pentru întreţinerea unei culturi.

m Stabilirea intervalului optim de recoltare a culturilor, în funcţie de destinaţia produsului.

W Proiectarea regimului de fertilizare a unei culturi, în funcţie de fertilitatea naturală a solului şi de sortimentul de îngrăşăminte existente.

m Proiectarea sistemelor de lucrări ale solului pentru grupele de culturi de câmp.

m Proiectarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor prin însămânţare sau plantare.W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Factori de mediu şi niveluri optime ale acestora.
2. 2. Mijloace şi măsuri de reglare a nivelului factorilor de mediu al vieţii plantelor.
3. 3. Sursele de provenienţă ale părţii minerale şi ale celei organice ale solului
4. 4. Influenţa componentelor minerale si organice asupra fertilităţii solului: produse rezultate în urma proceselor de dezagregare, alterare şi humificare.
5. 5. Proprietăţi fizico-chimice şi mecanice ale solului: textura, structura.
6. 6. Proprietăţile hidrofizice, de aeraţie şi termice ale solului: formele de apă din sol, permeabilitatea solului pentru apă, ascensiunea capilară a apei.
7. 7. Proprietăţile chimice ale solului: soluţia solului, reacţia solului.
8. 8. Procese de diferenţiere pe adâncime a compoziţiei solului: bioacumularea, argilizarea, argiluvierea, podzolirea, gleizarea, salinizarea, carbonatailuvierea, procese vermice, procese vertice.
9. 9. Clasele de soluri: molisoluri, argiluvisoluri (caracteristici generale).
10. 10. Însuşirile solului şi profilului de sol: cerniozom; brun – roşcat.
11. 11. Îngrăşăminte minerale şi organice folosite pentru creşterea fertilităţii solului.
12. 12. Lucrările solului: lucrarea cu plugul, lucrarea cu grapa, lucrarea cu cultivatorul, lucrarea cu combinatorul.
13. 13. Sisteme de lucrare a solului pentru diferite grupe de culturi de câmp.
14. 14. Semănatul şi plantatul – procedee de înfiinţare a unei culturi.
15. 15. Sămânţa – însuşirile de calitate ale seminţei, pregătirea seminţei pentru semănat.
16. 16. Materialul de plantat – însuşiri de calitate şi pregătirea lui pentru plantare.
17. 17. Metode de înfiinţare a unei culturi de câmp.
18. 18. Parametrii pentru înfiinţarea unei culturi: distanţe de semănat, epoca de semănat, adâncimea de semănat pentru culturile de câmp şi culturile legumicole.
19. 19. Lucrări de îngrijire cu caracter general: afânarea solului (cu grapa cu colţi, cu grapa cu discuri sau cu subsolierul – în vii, cu sapa rotativă)
20. 20. Combaterea buruienilor, combaterea dăunătorilor şi agenţilor patogeni, fertilizarea suplimentară, irigarea.
21. 21. Lucrări de îngrijire specifice sau cu caracter ocazional: eliminarea excesului de apă, verificarea viabilităţii plantelor anuale sau a viabilităţii mugurilor plantelor multianuale, tăvălugirea după semănat, muşuroitul, completarea golurilor, răritul, susţinerea plantelor în poziţie verticală, copilitul, cârnitul, tăieri de formare şi tăieri de rodire.
22. 22. Buruienile din culturile agricole şi combaterea lor: pagube produse de buruieni, clasificarea buruienilor, surse de îmburuienare, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a buruienilor.
23. 23. Boli şi dăunători ai plantelor cultivate: pagube produse de dăunători şi agenţi patogeni, principalele grupe de boli şi dăunători ai plantelor cultivate, procedee şi mijloace de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi agenţilor patogeni.
24. 24. Insuficienţa apei din sol – irigarea.
25. 25. Recoltarea culturilor la maturitatea fiziologică pentru produse destinate înfiinţărilor culturilor.
26. 26. Recoltarea culturilor la maturitatea tehnică pentru produsele destinate consumului.

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a XI-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară „Tehnologii”, profilul Resurse naturale şi protecţia mediului:

DISCIPLINA EDITURA AUTORI

Gimnasium Costel Scriosteanu, Gher hina Untarescu

ANALIZA FACTORILOR DE MEDIU

I. Statutul disciplinei

Disciplina Analiza factorilor de mediu are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Protecţia mediului din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea şi utilizarea aparatelor pentru efectuarea unor analize fizico-chimice ale factorilor de mediu.

W Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize.

m Alegerea sticlăriei şi a reactivilor în vederea analizelor de apă.

!W Aplicarea şi respectarea normelor de P.M. şi P.S.I. în efectuarea de analize.

!W Efectuarea analizelor de apă, aer, sol prin metode fizice, chimice, fizico-chimice, biologice şi microbiologice în conformitate cu standardele în vigoare.

m Corelarea şi interpretarea rezultatelor analizelor în vederea aprecierii calităţii factorilor de mediu.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Norme de protecţia muncii şi de pază şi stingere a incendiilor.
2. 2. Recoltarea, transportul şi conservarea probelor de apă, aer, sol pentru analize chimice, fizico-chimice, biologice şi microbiologice: tehnici de recoltare, ustensile, condiţii de conservare.
3. 3. Analize de ape (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; calcule):
  
  Determinarea proprietăţilor organoleptice ale apelor. Determinarea suspensiilor totale din ape.
  
  Determinarea pH-ului apei: hârtie de pH, indicator universal, ph neutru. Determinarea alcalinităţii şi acidităţii apelor.
  
  Determinarea regimului de oxigen(R.O.) al apelor:
  - ■ Determinarea oxigenului dizolvat în apă;
  - ■ Determinarea consumului biochimic de oxigen (CBO5);
  - ■ Determinarea substanţelor oxidabile din apă (CCOMn). Determinarea regimului de mineralizare (R.M.) al apelor:
  - ■ Determinarea reziduului fix;
  - ■ Determinarea Ca şi Mg din apă prin metoda complexonometrică;
  - ■ Determinarea durităţii prin metoda complexonometrică;
  - ■ Determinarea clorurilor din apă;
  - ■ Determinarea carbonaţilor şi bicarbonaţilor din apă. Determinarea indicatorilor regimului toxic ( R.T.) al apei:
  - ■ Determinarea spectrofotometrică a amoniacului din apă; Analiza biologică a apelor naturale:
  - ■ Aparate şi instrumente
    
    Analiza bacteriologică a apelor:
  - ■ Aparate şi instrumente
  - ■ Determinarea bacteriilor mezofile
  - ■ Determinarea coliformilor totali
4. 4. Analize de aer (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):
  
  Determinarea pulberilor totale din aer:
  - ■ Pulberi sedimentabile;
  - ■ Pulberi în suspensie.
5. 5. Analize de sol (principiul determinării; ecuaţiile reacţiilor chimice – acolo unde este cazul; aparatură; tehnica de lucru; prelucrarea datelor):
  
  Pregătirea solului pentru analiză. Determinarea umidităţii solului. Determinarea pH-ului solului.
  
  Determinarea acidităţii şi alcalinităţii solului.
  
  Determinarea sărurilor solubile din soluri (în extrasul apos):
  - ■ Dozarea anionilor : CO{, HCO3·, C–I
  - ■ Dozarea cationilor: Ca +, Mg2+

BIBLIOGRAFIE

TITLUL	EDITURA	AUTORI
Poluarea mediului ambient	Ed. Tehnică Buc. 1978	L. I. Ciplea, AL. Ciplea
Protecţia Mediului înconjurător	Ed Tehnică Buc. 1981	M. Negulescu, S. lanculescu, L. Vaicum
Analiza apelor	Ed. Tehnică Bucureşti 1968	T D. Ionescu, F Constantinescu
Analiza apelor	Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1980	C. Patroescu, I.Ganescu
Chimia Sanitară a Mediului	Ed. Medicală Buc.	S. Manescu, M. Cucu
Analiza Chimică a apei	Ed. Facla, 1978	D. Ceausescu
Îndrumător pentru studiul solului pe teren si în laborator	Ed. Agrosilvică Bucureşti 1967	A. Canarache, I. Serbanescu
Teste agrochimice de teren şi laborator	Ed. Ceres, Buc. 1983	V. Davidescu, T. Davidescu

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ANIMALELOR DOMESTICE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Anatomia şi fiziologia animalelor domestice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Veterinar din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Identificarea componentelor celulei animale şi clasificarea ţesuturilor.

W Recunoaşterea oaselor şi a articulaţiilor în seria animală şi explicarea funcţiei acestora.

m Explicarea funcţionalităţii aparatelor din organismul animal.

m Efectuarea unor secţiuni de calitate pentru evidenţierea corectă a principalelor grupe de muşchi.

m Analiza preparatelor histologice în vederea diferenţierii tipurilor de ţesuturi. m Diferenţierea şi delimitarea segmentelor aparatelor din organismul animal. m Determinarea calitativă a constantelor fiziologice ale organismului animal.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1. 1. Noţiuni de histologie:
  
  Celula: definiµe; morfologie (componente fundamentale; forme şi dimensiuni) şi f12iologie; Ţesuturile: epitelial (tipuri, morfologie); conjunctiv (tipuri, morfologie); muscular (morfologie); sanguin – limfatic (elemente figurate); nervos (morfologie).
2. 2. Osteologia şi artrologia: Morfologia oaselor; Componentele scheletului; Articulaţiile: clasificare, funcţii.
3. 3. Miologia:
  
  Morfologia, fiziologia muşchilor.
  
  Clasificarea muşchilor (după formă; poziţie, mişcări).
4. 4. Aparatul digestiv: componente, glande anexe: Enumerare, morfologie, particularităţi pe specii; Digestia: etape şi particularităţi;
  
  Glandele anexe: ficatul şi pancreasul (structură şi funcţii); Aparatul digestiv la păsări (segmente, particularităţi).
5. 5. Aparatul respirator: componente. Segmente (enumerare); Pulmonul (morfologie);
  
  Aparatul respirator la păsări (particularităţi); Respiraţia: mecanica respiratorie, schimbul de gaze.
6. 6. Aparatul circulator: componente. Cordul: morfologie;
  
  Vasele sanguine (clasificare, structură); Circulaţia sanguină.
7. 7. Aparatul urinar: componente. Segmente (enumerare); Rinichiul (morfologie); Fiziologia aparatului urinar.
8. 8. Aparatul genital mascul şi femelă: componente, glanda mamară. Segmente: morfologie şi particularităţi;

Reproducerea;

Glanda mamară (morfologie; fiziologie);

Aparatul genital la pasăre (segmente, descriere, rol).

BIBLIOGRAFIE

TITLU	EDITURA	AUTORI
Anatomia şi fiziologia animalelor domestice	Editura CERES, 1989, Bucureşti	Coţofan V.
Anatomia, fiziologia şi bolile animalelor domestice	Editura CERES, 1983, Bucureşti	Coţofan V. şi col.
Fiziologia animalelor domestice	Editura Didactică şi Pedagogică, 1978, Bucuresti	Cristea N. şi col.
Lucrări practice la anatomia şi fiziologia animalelor domestice	Editura Didactică şi Pedagogică, 1975, Bucuresti	Jurubescu V. şi col.
Îndrumător de lucrări practice pentru meseria veterinar	Editura CERES, 1993, Bucureşti	Moisiu M. şi col.

OPERATII UNITARE SI UTILAJE IN INDUSTRIA ALIMENTARA

I. Statutul disciplinei

Disciplina Operaţii unitare şi utilaje în industria alimentară are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea industrie alimentară din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

ID Identificarea factorilor care influenţează desfăşurarea operaţiilor unitare din industria alimentară.

W Identificarea principalelor repere ale utilajelor folosite în industria alimentară.

W Explicarea proceselor mecanice şi fizico-chimice, de transformare a materiilor prime şi semifabricatelor în produse finite.

W Explicarea funcţionării utilajelor de prelucrare a materiei prime de origine vegetală, animală şi minerală.

m Verificarea parametrilor de lucru ai utilajelor folosite în industria alimentară

mi Sesizarea apariţiei defecţiunilor la utilaje şi stabilirea momentului intervenţiei tehnice.

mi Aplicarea măsurilor de protecţia muncii la exploatarea utilajelor din industria alimentară.

m Aprecierea avantajelor şi dezavantajelor diverselor tipuri de utilaje folosite în industria alimentară şi alegerea celor mai eficiente.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

OPERAŢII, PROCES TEHNOLOGIC, SCHEMA DE FABRICAŢIE: definiţii. BILANŢUL DE

MATERIALE: total şi parţial: definiţie, calcul şi aplicaţii.

OPERAŢIILE UNITARE:
1. 1. Transportul fluidelor:
  - • proprietăţile fizice ale fluidelor: densitate, volum, greutate specifică, vâscozitate;
  - • regimuri de curgere;
  - • pompe pentru transportul fluidelor: pompa cu roţi dinţate, pompa centrifugă, injectorul, suflanta cu pistoane rotative.
2. 2. Transportul materialelor solide: transportorul bandă, transportorul elicoidal, elevatorul, transportorul pneumatic – consideraţii generale, instalaţii de transport pneumatic prin aspiraţie, ciclonul.
3. 3. Mărunţirea: definiţie.
  - • metode de mărunţire.
  - • utilaje de mărunţire: moara cu ciocane, valţul automat, tipuri de cuţite pentru tăiat.
4. 4. Separarea materialelor solide: definiţie;
  
  + Cernerea:
  - ■ principii generale;
  + Separarea după mărime şi formă: triorul;
  
  + Separarea pneumatică: tararul.
5. 5. Separarea amestecurilor eterogene: definirea amestecurilor eterogene;
  
  + Separarea prin sedimentare:
  - ■ principiul separării fazelor,
  - ■ factori de influenţă,
  - ■ utilaje: camera de desprăfuire cu şicane, decantorul orizontal, vasul florentin simplu.
    
    + Separarea prin filtrare:
  - ■ definiţie,
  - ■ principiul separării prin filtrare,
  - ■ factori ce influenţează filtrarea,
  - ■ utilaje pentru filtrare: filtrul deschis cu agitator, filtrul cu saci, filtrul cu rame şi plăci.
    
    + Centrifugarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ utilaje de centrifugare: centrifuga decantoare verticală.
6. 6. Amestecarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ eficienţa amestecării,
  - ■ amestecarea materialelor păstoase: malaxorul cu cuvă dublă,
  - ■ amestecarea în mediu lichid: amestecarea mecanică: – amestecătoare cu braţe şi cu elice.
7. 7. Presarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ factorii care influenţează presarea,
  - ■ utilaje: presa mecanică cu melc.
8. 8. Operaţii bazate pe transfer de căldură:
  - ■ definirea căldurii,
  - ■ moduri de transmitere a căldurii – definiţie şi caracterizare,
  - ■ agenţi termici de încălzire şi de răcire,
  - ■ schimbătoare de căldură: cu manta, multitubular, cu plăci.
    
    + Pasteurizarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ caracterizare.
    
    + Sterilizarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ caracterizare.
    
    + Concentrarea prin vaporizare:
  - ■ baza teoretică a concentrării,
  - ■ schemele de evaporare cu simplu efect şi efect multiplu.
    
    + Condensarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ scopul operaţiei de condensare,
  - ■ utilaje de condensare: condensatorul barometric cu şicane.
    
    + Refrigerarea şi congelarea:
  - ■ definiţie,
  - ■ caracterizare.
9. 9. Difuzia:

■ definiţie,
■ caracterizare,
■ principiul realizării difuziei.

1O. Distilarea:
■ definiţie,
■ metode de distilare,
■ instalaţia de distilare.

11. Uscarea:
- ■ definiţie,
- ■ mecanismul uscării,
- ■ factorii ce influenţează uscarea,
- ■ metode de uscare,
- ■ utilaje: uscătorul turn

Notă:

Pentru toate utilajele cuprinse în programă se cere: – construcţia, funcţionarea şi domeniile de utilizare în industria alimentară (fără schită)

BIBLIOGRAFIE

TITLU	EDITURA	AUTORI
Operaţii şi utilaje în industria chimică	Ed. Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 1980	Crăciun I, Hasci Z, Stan C.,
Desen tehnic industrial pentru constructii de masini	Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990	Dale C, Nitulescu Th., Precuoetu P.,
Instalaţii electromecanice din industria alimentară	Ed. Didactică şi pedagogică, Bucuresti, 1985	Petculescu e, lvancea L, Dinache P.
Operaţii şi utilaje în industria chimică	Ed. Tehnică, Bucureşti, 1993	Stan C, Crăciun I.,
Procese şi aparate în industria alimentară	Ed. Didactică şi pedagogică, R.A, Bucuresti, 1992	Teleoacă R, Petculescu E, Onofrei I,
Pregătire de bază în industria alimentară – şcoală profesională – pregătire teoretică	Editura Oscar Print	Mileu V., Nichita L.

PROCESE SI UTILAJE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Procese şi utilaje are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea chimie industrială din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

W Descrierea funcţionarii utilajelor din instalaţiile chimice.

■ Identificarea utilajelor statice şi dinamice dintr-o instalaţie
■ Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale aparatelor şi instalaţiilor pentru procesele hidrodinamice şi termice.
■ Explicarea principiilor constructive şi funcţionale ale utilajelor şi instalaţiilor pentru procesele de difuziune, mecanice şi a reactoarelor chimice.

mi Efectuarea de calcule tehnologice simple la utilaje tip şi la instalaţii prin aplicarea legilor şi a principiilor care guvernează procesele din industria chimică.
■ Citirea caracteristicilor fizico-chimice şi tehnice din tabele, diagrame, nomograme.
■ Aplicarea şi rezolvarea ecuaţiilor de bilanţ de materiale corespunzătoare utilajelor tip.
■ Determinarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajelor (debit volumetric, debit masic pentru procesele hidrodinamice, cantitate de căldura, arie de transfer termic, diferenţa medie de temperatură pentru procese de transfer termic).
■ Utilizarea informaţiilor tehnice din literatura de specialitate pentru realizarea calculelor tehnologice.
■ Efectuarea de calcule tehnologice pentru utilajele şi instalaţiile de difuziune. W Alegerea utilajelor adecvate desfăşurării optime a unui proces tehnologic.
■ Corelarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale utilajului cu particularităţile procesului tehnologic.
■ Selectarea utilajelor necesare în procesul tehnologic pe criterii de protec a mediului.

W Aplicarea normelor de exploatare raţională la utilajele tip.
■ Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele hidrodinamice şi termice.
■ Enumerarea manevrelor necesare pornirii şi a opririi utilajelor pentru procesele de difuziune şi mecanice.
■ Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele hidrodinamice şi termice şi identificarea măsurilor de remediere ale acestora.
■ Stabilirea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la utilajele pentru procesele de difuziune şi mecanice
■ Identificarea cauzelor producerii incidentelor funcţionale la reactoarele chimice şi a măsurilor de remediere ale acestora.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Proces tehnologic. Simbolizarea utilajelor din industria chimică: definirea procesului tehnologic, a operaţiei unitare; desenarea şi recunoaşterea simbolurilor utilajelor folosite în industria chimică (uscătoare, transportoare, reactoare chimice, pompe, filtre, amestecătoare, schimbătoare de căldură, coloane de distilare-rectificare).
2. 2. Elemente de calcul tehnic:
  
  Sistemul internaţional de unităţi; bilanţ de materiale (total şi parţial) randament; aplicaţii.
3. 3. Curgerea fluidelor:
  
  starea fluidă (definire şi caracterizare): mărimi fizice caracteristice fluidelor (volum, densitate, greutate, presiune etc.);
  
  conducte şi armături – definirea conductelor, enumerarea şi definirea principalelor elemente ale conductelor (conducta, piese de legătură, armături).
4. 4. Transportul fluidelor:
  
  parametrii pompelor;
  1. A. Utilaje pentru transportul şi dozarea lichidelor – pompe fără elemente mobile (Montejusul), pompe cu mişcări alternative (pompa cu piston cu simplu şi dublu efect), pompe centrifuge – caracteristici şi funcţionare;

8. Utilaje pentru transportul, comprimarea şi rarefierea gazelor – compresorul cu piston – caracteristici şi funcţionare.

5. Separarea sistemelor eterogene:

definirea sistemelor eterogene (faza dispersă, faza dispersată).
1. A. Separarea sistemelor eterogene lichide: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene lichide, filtrarea – definiţia, caracteristicile filtrării (factori, etapele filtrării, medii de filtrare, viteza de filtrare); filtrul celular cu tambur rotativ.
  
  8. Separarea sistemelor eterogene gazoase: enumerarea şi definirea sistemelor eterogene gazoase purificarea prin filtre a gazelor – filtru cu saci.
6. Transmiterea căldurii:

definirea transferului termic, moduri de transmitere a căldurii, agenţi de încălzire şi răcire (enumerare, caracteristicile fiecărui agent cu metode de transmitere a căldurii), ecuaţia generală a transferului termic, aplicaţi – transferul căldurii prin conducţie (calculul cantităţii de căldură, aria de transfer termic), schimbătoare de căldură cu fascicul tubular.
7. Operaţii şi procese de difuziune:

definirea şi aspecte ale fenomenului de difuziune (compoziţia fazelor, stabilirea echilibrului dinamic de fază), ecuaţia generală de transfer de masă.
1. A. Distilarea şi rectificarea: definiţii, legea lui Raoult, legea lui Dalton, diagrama Y-X, procedee de distilare (enumerare), distilarea simplă, instalaţia continuă de rectificare (fenomenul de pe talere, reflux), bilanţ de materiale al procesului de rectificare – aplicaţii pe o schemă dată.
8. Uscarea: definiţie, descrierea mecanismului procesului (viteza de uscare, timp de uscare) schemele de principiu ale uscării convective şi prin contact, uscarea convectivă – uscătorul de cameră, bilanţ de materiale al procesului de uscare convectivă – aplicaţii.

8. Reactoare chimice:

definiţie, funcţiile reactoarele; reactorul tip autoclavă.
9. Coroziunea în industria chimică:

definiţie, tipuri de coroziuni, factorii care influenţează coroziunea, enumerarea metodelor de eliminare a defectelor coroziunii.

Notă:la toate utilajele tip amintite se cere: recunoaşterea utilajului, enumerarea părţilor componente, descrierea funcţionării utilajului, avantaje şi dezavantaje ale folosirii utilajului respectiv, specificarea normelor de exploatare şi întreţinere raţională (pornire, oprire, cauzele producerii incidentelor), particularităţi în funcţionare – ex. Pompa cu piston uniformizarea şi reglarea debitului

BIBLIOGRAFIE

TITLU	EDITURA	AUTORI
Exploatarea şi întreţinerea utilajelor şi instalaţiilor din industria chimică	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1991	Mihăilescu F., Bănăţeanu I., Lupuţiu I.
Maşini, utilaje şi instalaţii din industria chimică, rafinării şi petrochimie	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978	Mihăilescu F., Tudor P.
Operaţii şi utilaje în industria chimică	Editura Tehnică Bucureşti 1984	Bratu E.
Operaţii şi utilaje în industria chimică	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1980	Floarea O., Jinescu G., Dima R.
Procese hidrodinamice şi utilaje soecifice în industria chimică	Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1983	Jinescu G.
Proces şi aparate în ingineria chimică	Editura Tehnică Bucureşti 1981	Pavlov F.

SILVICULTURA

I. Statutul disciplinei

Disciplina Silvicultura are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Silvic din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Aplicarea măsurilor necesare pentru asigurarea continuităţii pădurilor.

■ Efectuarea operaţiilor specifice pentru producerea materialului săditor.
■ Identificarea etapelor în pregătirea materialului pentru plantat.
■ Alegerea şi aplicarea tehnologiei de împădurire în funcţie de condiţiile pedoclimatice din zonă.
■ Determinarea condiţiilor de regenerare a pădurii.
■ Stabilirea strategiei de regenerare a pădurii pe baza aplicării tratamentelor silvice specifice zonei.
■ Aplicarea normelor de protecţie a muncii la executarea lucrărilor din domeniul silvic.

m Efectuarea lucrărilor de îngrijire şi conducere a pădurii pentru realizarea funcţiilor specifice.
■ Descrierea structurii arboretului şi a caracteristicilor sale.
■ Identificarea etapelor de dezvoltare ale arboretelor.
■ Corelarea intervenţiilor pentru realizarea funcţiilor specifice pădurii.
■ Elaborarea măsurilor pentru reglarea structurii şi a stării fitosanitare.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1. 1. Recoltarea, prelucrarea şi păstrarea fructelor şi seminţelor forestiere.
  
  Recoltarea seminţelor forestiere:
  - ■ epoca de recoltare: clasificarea speciilor forestiere în funcţie de raportul dintre maturare şi coacere.
  - ■ evaluarea recoltei de seminţe: clasificarea şi descrierea metodelor de evaluare a fructificaţiei.
  - ■ metode şi tehnici de recoltare: clasificarea şi descrierea metodelor şi a tehnicilor de recoltare a seminţelor forestiere.
  - ■ organizarea lucrărilor de recoltare: măsuri organizatorice care se iau la recoltarea seminţelor forestiere; unelte şi utilaje folosite; norme de protecţia muncii la recoltarea seminţelor forestiere.
    
    Păstrarea seminţelor forestiere:
  - ■ măsuri şi tehnici de păstrare a seminţelor forestiere,
  - ■ condiţii de păstrare a seminţelor forestiere în funcţie de umiditatea seminţelor zvântate în aer.
2. 2. Calitatea seminţelor forestiere:
  
  Indicii calitativi ai seminţelor: descrierea principalilor indici calitativi ai seminţelor forestiere Controlul calităţii seminţelor forestiere:
  - ■ constituirea probelor medii pentru laborator,
  - ■ clasificarea seminţelor forestiere pe categorii de calitate.
3. 3. Pregătirea pepinierei pentru cultură:
  
  Pregătirea terenului:
  - ■ lucrări premergătoare a pregătirii solului,
  - ■ lucrări de pregătire a terenului în pepinieră, Lucrările solului:
  - ■ scopul şi importanţa lucrărilor de pregătire a solului,
  - ■ descrierea lucrărilor de pregătire a solului. Administrarea îngrăşămintelor şi amendamentelor:
  - ■ necesitatea şi importanţa administrării îngrăşămintelor în pepiniere,
  - ■ clasificarea şi descrierea principalelor tipuri de îngrăşăminte utilizate în pepiniere. Sistemul de asolament:
  - ■ necesitatea şi importanţa aplicării amendamentelor în pepinieră.
4. 4. Înfiinţarea culturilor în pepinieră:
  
  Metode şi scheme de semănat: clasificarea şi descrierea principalelor metode şi scheme de semănat.
  
  Adâncimea şi epoca de semănat:
  - ■ criterii de care se ţine seama la alegerea adâncimii de semănat,
  - ■ alegerea epocii de semănat. Repicajul:
  - ■ definiţie,
  - ■ procedee de repicaj,
  - ■ tehnica de repicare.
    
    Tehnologii noi de producere a puieţilor:
  - ■ necesitatea producerii puieţilor cu rădăcini protejate,
  - ■ producerea puieţilor pe paturi nutritive,
  - ■ producerea puieţilor în solarii,
  - ■ producerea puieţilor în recipiente. Butăşire şi altoirea:
  - ■ caracteristicile înmulţirii vegetative,
  - ■ tehnica de execuţie a butăşirii,
  - ■ tehnica de execuţie a altoirii.
5. 5. Îngrijirea culturilor în pepinieră:
  
  Dăunătorii culturilor din pepiniere şi combaterea lor: necesitatea îngrijirii culturilor în pepiniere, Mulcirea şi umbrirea culturilor:
  - ■ necesitatea mulcirii culturilor,
  - ■ procedee de mulcire a culturilor,
  - ■ necesitatea umbririi culturilor,
  - ■ procedee de umbrire a culturilor.
    
    Combaterea mecanică a buruienilor şi afânarea solului:
  - ■ necesitatea şi modul de executare a spargerii crustei solului,
  - ■ prăşitul şi plivitul culturilor în pepiniere.
    
    Combaterea chimică a buruienilor: clasificarea principalelor tipuri de erbicide utilizate în pepiniere.
    
    Udarea culturilor:
  - ■ norma de udare,
  - ■ sisteme de udare a culturilor în pepiniere.
    
    Tăieri de formare a puieţilor: descrierea principalelor tipuri de tăieri de formare a coroanei puieţilor.
6. 6. Scosul puieţilor:
  
  sezonul şi vârsta scosului puieţilor, procedee de scoatere a puieţilor.
7. 7. Criterii de sortare a materialului recoltat:
  
  criterii de sortare a puieţilor, tehnica sortării puieţilor,
8. 8. Transportul şi depozitarea materialului săditor:
  
  modalităţi de păstrare a puieţilor. ambalarea şi transportul puieţilor:
  - ■ modalităţi de ambalare şi transport a puieţilor.
9. 9. Condiţiile staţionale ale suprafeţelor de împădurit:
  
  definirea şi clasificarea lucrărilor de împădurire: definirea lucrărilor de împădurire, reîmpădurire, refacere, substituire şi ameliorare.
  
  principii şi criterii economice şi silviculturale privind alegerea şi asocierea speciilor pentru
  
  împădurire:
  - ■ enumerarea şi descrierea principiilor şi criteriilor de alegere şi asociere a speciilor;
  - ■ definirea ţelului culturilor;
  - ■ descrierea culturilor pure şi amestecate.
    
    1O. Scheme ecologice:
    
    formule şi scheme de împădurire:
  - ■ definiţia formulei şi schemei de împădurire,
  - ■ clasificarea speciilor forestiere în funcţie de importanţă.

11. Semănătura directă şi plantarea puieţilor:

împădurirea prin semănături directe:
- ■ descrierea procedeelor de semănare,
- ■ adâncimea, epoca şi norma de semănat. împădurirea prin plantare:
- ■ procurarea materialului pentru plantat,
- ■ descrierea procedeelor de plantare,
- ■ adâncimea de plantare,
- ■ dispozitivul de plantare,
- ■ desimea şi epoca de plantare.
12. Întreţinerea culturilor instalate şi a regenerărilor:

întreţinerea solului:
- ■ necesitatea lucrărilor de îngrijire a culturilor. îndepărtarea vegetaţiei copleşitoare:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. rărirea semănăturilor:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. receptarea puieţilor:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării. fertilizarea şi mulcirea solului:
- ■ descrierea tehnicii de execuţie a lucrării.
13. Regimurile de cultură: consideraţii generale; tipuri:
- ■ regimul codrului.
- ■ regimul crângului.
14. Metodele de regenerare ale pădurii.

regenerarea naturală:
- ■ descrierea regenerării naturale din sămânţă şi lăstari
- ■ prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării din sămânţă şi lăstari regenerarea artificială:
- ■ descrierea regenerării artificiale,
- ■ prezentarea avantajelor şi dezavantajelor regenerării artificiale
15. Dinamica proceselor colective în instalarea seminţişurilor.

constituirea stării de masiv.
16. Tratamente în regim codru:

Tratamente cu regenerare sub masiv: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie;
- • tratamentul regenerărilor succesive: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare;
- • tratamentul regenerărilor în ochiuri (progresive): definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare;
- • tratamentul regenerărilor în codru grădinărit: definiţie, scop, obiective, tehnică de
  
  execuţie, exploatare şi regenerare.
  
  Tratamente cu regenerare în teren descoperit: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie.
- • tratamentul tăierilor rase în codru: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, exploatare şi regenerare.
17. Tratamentul în regim crâng:

Tratamentul tăierilor rase în crâng: definiţie, scop, obiective, tehnică de execuţie, explorare şi regenerare.
18. Lucrări pregătitoare pentru instalarea seminţişurilor.
19. Conversiunea:

necesitatea şi tehnica de execuţie a lucrărilor.
20. Refacerea , substituirea şi ameliorarea arboretelor slab productive:

consideraţii generale

tehnica lucrărilor de refacere, ameliorare şi substituire:

refacerea, ameliorarea şi substituirea cvercetelor:
- • descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. substituirea arboretelor derivate:
- • descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. refacerea molidişurilor degradate:
- • descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor. refacerea şi substituirea zăvoaielor.
21. Protecţia muncii la intervenţiile de îngrijire şi conducere în arborete.
22. Norme de protecţia muncii la aplicarea tratamentelor.
23. Limita, durata şi caracteristicile fazelor de dezvoltare ale arboretelor: seminţiş; desiş; nuieliş

– prăjiniş; păriş; codrişor; codru mijlociu; codru bătrân:

etapele de dezvoltare: caracterizarea etapelor de dezvoltare ale arboretului; fazele de dezvoltare: descrierea fazelor de dezvoltare ale arboretului.
24. Lucrări de conducere şi îngrijire: degajări, depresaj; curăţiri; rărituri; operaţiuni de igienă: scopul lucrărilor;

lucrări de îngrijire şi conducere: degajări, depresaj, curăţiri, rărituri;

definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea degajărilor; definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea curăţirilor; definiţie, obiective, scop, tehnica de execuţie, intensitatea şi periodicitatea răriturilor; descrierea tehnicii de execuţie a lucrărilor de igienă.

BIBLIOGRAFIE

TITLU	EDITURA	AUTORI
Silvicultura – Tehnica Culturii Silvice, manual pentru clasele XI-XII – licee silvice	EDP, R„A., Buc. 1997	Marian A., şi colab.,
Bioloqie qenerală	EDP., Buc. 1979	Botnariuc N.,
Pădurile României	Ed. Acad., Buc., 1981	Chirită C. şi colab.,
Împăduriri, tratat	Ed. Ceres, Buc. 1972	Damian I.,
Pădurea – Apa – Mediul Înconjurător	Ed. Ceres, Buc. 1974	Dinu Val.,
Producerea semintelor forestiere	Ed. Ceres, Buc. 1982	Enescu Val.,
Silvicultura – tratat	Ed. Ceres, Buc.	Florescu I.,
Pădurea şi viitorul	Ed. Ceres, Buc., 1982	Giurgiu V.,
Cultura speciilor forestiere	Ed. Agro-silv., Buc. 1967	Halaramb At.,
Mică Enciclopedie a Pădurii	Ed. Fed., Buc. 1996	Iancu I., şi colab.,
Îndrumarul Pădurarului	Ed, Peqas, Buc. 1999	Iancu I.,
Pădurea şi Apa	Ed. Şt. şi Enciclop., Buc. 1982	Iancu I., Iancu Viorica
Tehnica Culturilor Forestiere – III. Împăduriri	Ed. Agro-Silvică, Buc. 1958	Popa Gr.,
Flora forestieră a României	Ed. Ceres, Buc. 1997	Stănescu V., Şofletea N., Popescu Oana
Recomandări tehnice	Buc. 1994	ICAS Pepiniere
Îndrumări tehnice – Silvicultură	Buc. 1977	MEFMC
Îndrumări tehnice – Seminte si pepiniere	Buc. 1977	MEFMC

TEHNOLOGIA MOBILEI

I. Statutul disciplinei

Disciplina Tehnologia mobilei are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea prelucrarea lemnului din cadrul profilului Resurse naturale şi protecţia mediului. Pentru profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

m Efectuarea calculului privind necesarul de materii prime şi materiale tehnologice pentru executarea produselor de mobilier.

W Stabilirea fazelor de lucru pentru un reper în funcţie de locul şi rolul acestuia în produsul finit.

W Aplicarea:

• normelor (standardelor) la debitarea lemnului masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn;
• tehnologiilor specifice de asamblare a ramelor şi bordurare a canturilor panourilor;
• tehnologiei de şlefuire a lemnului masiv şi a panourilor;
• procedeului de finisare corespunzător destinaţiei mobilierului.
• operaţiilor de premontare şi montare a mobilierului într-o succesiune logică.

m Alegerea parametrilor regimului de lucru la prelucrarea mecanică a reperelor din lemn masiv.

m Asigurarea rugozităţii suprafeţelor şlefuite impuse de tehnologia de finisare.W Conducerea procesului de furniruire a panourilor utilizate la fabricarea mobilei. W Conservarea calităţii mobilierului de la producător la beneficiar.

m Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării / detalierii competenţelor)
1. 1. Tehnologia modernă a debitării reperelor din lemn masiv şi a semifabricatelor superioare pe bază de lemn:
  
  Operaţii de debitare:
  - • definiţia debitării;
  - • debitarea lemnului masiv – operaţii: retezare, secţionare, tivire, spintecare, însemnare, decupare;
  - • debitarea semifabricatelor superioare pe bază de lemn – procedee de debitare; Tipizarea semifabricatelor şi calculul supradimensiunilor
  - • pentru lemnului masiv: tipodimensiuni; adaosul de prelucrare la debitarea acestuia;
  - • pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: tipizarea pe baza dimensionării modulate; adaosul de prelucrare la debitarea panourilor în funcţie de structura panourilor (formule de calcul, valori);
    
    Indicatori economici la debitare (formule de calcul, exemple): indicele de utilizare; randamentul de folosire, randamentul la debitare; pierderile; consumul specific.
    
    Utilaje şi agregate folosite:
  - • pentru debitarea lemnului masiv: f. c. cu avans mecanic tip CTAm; ferăstrăul panglică – : părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru;
  - • pentru semifabricatele superioare pe bază de lemn: agregatul de debitat panouri – : părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
    
    Scule tăietoare:
    - ■ discuri tăietoare – definiţie, caracteristici tehnice, formula de calcul a vitezei de tăiere cu discuri tăietoare, clasificarea discurilor tăietoare, alegerea discului şi stabilirea regimului de tăiere.
    - ■ pânza panglică – definiţie, caracteristicile tehnice ale pânzelor pentru ferăstraie panglică în funcţie de materialul care se prelucrează, pregătirea pentru lucru a pânzelor panglică.
2. 2. Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a reperelor din lemn masiv:
  
  Tipuri de operaţii (scopul operaţiei, schema tehnologică):
  - ■ îndreptarea;
  - ■ rindeluirea şi profilarea pe 2 feţe;
  - ■ retezarea la lungime finală;
  - ■ cepuirea;
  - ■ burghierea şi scobirea;
  - ■ frezarea;
  - ■ strunjirea.
  Utilaje (scheme de lucru la maşina de îndreptat, MRG8; MNF; SL); Scule folosite;
  
  Defecte, cauze şi remedierea lor.
3. 3. Tehnologii moderne de asamblare prin încleiere:
  
  Asamblarea ramelor:
  - ■ dispozitive de asamblat acţionate pneumatic, cu încălzire în curenţi de înaltă frecvenţă – faze de lucru, părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
  - ■ valorificarea lemnului masiv de dimensiuni scurte şi subscurte – instalaţia de asamblare la lungime în CIF (operaţii de pregătire a elementelor din lemn masiv, schema de lucru, părţi componente, funcţionare).
    
    Bordurarea canturilor panourilor:
  - ■ soluţii de protejare a canturilor (reprezentări grafice);
  - ■ aplicarea bordurilor din lemn masiv; condiţii de calitate a lemnului masiv pentru borduri; dispozitive cu strângere pneumatică, presa de încleiat în CIF _; schema de lucru, regim de lucru;
  - ■ aplicarea bordurilor din furnire: gros1m1 ale furnirelor pentru bordurare; supradimensiuni la lăţime pentru furnire.
    
    Furniruirea panourilor:
  - ■ Definiţie.
  - ■ Tipuri de furniruire (simplă, dublă).
  - ■ Furnire utilizate (grosimi, sortimente, specii).
  - ■ Operaţii de furniruire:
  - • Pregătirea suprafeţelor panoului (scopul operaţiei de calibrare şi zimţuire);
  - • Pregătirea furnirelor: criterii de selecţionare a furnirelor; retezarea la lungime; îndreptarea canturilor cu foarfecă ghilotină (mod de lucru); îmbinarea cu hârtie gumată (maşina de înnădit cu bandă gumată, schema tehnologică de aplicare a benzii, funcţionare);
  - • Aplicarea adezivului (adezivi utilizaţi, consum specific, funcţionarea şi reglarea maşinii de aplicat adeziv tip MAA;
  - • Formarea pachetului pentru presare (mod de lucru pentru furniruirea simplă şi dublă);
  - • încleierea furnirelor (presarea): presa hidraulică tip pH-6 (regirŢI de presare, funcţionare, reglare, ciclu de presare);
  - • Condiţionarea panourilor furniruite (scop, etape, mod de realizare). Defecte, cauze şi remedierea lor.
4. 4. Tehnologia modernă a prelucrării mecanice a panourilor şi ramelor:
  
  Prelucrarea panourilor şi ramelor la maşini – unelte şi agregate:
  - ■ Operaţiile specifice la prelucrarea panourilor: tunderea furnirului, formatizare şi profilare, furniruire canturi, frezare, burghiere multiplă, frezare locaşuri pentru feronerie.
  - ■ Succesiunea operaţiilor la maşini simple: tunderea furnirului; formatizarea panourilor cu canturi paralele; burghiere.
  - ■ Maşini şi utilaje: maşina de frezat cu ax vertical, ferăstrăul circular dublu, maşina de
    
    burghiat multiplu – părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru, norme de protecţia muncii.
  - ■ Prelucrarea panourilor la agregate: agregatul de prelucrat panouri tip CPC-25; agregatul de furniruit şi aplicat canturi – succesiunea operaţiilor de prelucrare (descriere), regimul de lucru, scule tăietoare, reglare, norme de protecţia muncii.
5. 5. Tehnologia modernă de şlefuire a suprafeţelor:
  
  Şlefuirea: definiţie; scop.
  
  Factorii care influenţează calitatea şlefuirii. Alegerea corectă a abrazivilor:
  - ■ criterii de alegere a abrazivilor;
  - ■ tipuri de materiale abrazive;
  - ■ simbolizarea abrazivilor.
    
    Şlefuirea lemnului masiv şi a panourilor:
  - ■ materiale abrazive utilizate;
  - ■ etape, mod de realizare.
    
    Şlefuirea suprafeţelor plane, curbe şi profilate;
    
    Utilaje şi instalaţii folosite – părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru.
  - ■ maşina de şlefuit cu bandă orizontală îngustă şi sabot de presare;
  - ■ maşina de şlefuit cu bara de presiune;
  - ■ maşina de şlefuit cu bandă cu contact de jos;
  - ■ maşina de şlefuit cu bandă lată cu contact de sus;
  - ■ linii de şlefuire a panourilor furniruite. Defecte, cauze, remedierea lor.
6. 6. Tehnologia modernă a finisării:
  
  Finisare: definiţie, scop, procedee. Pregătirea suprafeţelor pentru finisare:
  - ■ succesiunea operaţiilor,
  - ■ scopul operaţiilor,
  - ■ materiale tehnologice utilizate,
  - ■ mod de lucru.
    
    Aplicarea materialelor peliculogene:
  - ■ Aplicarea lacurilor prin pulverizare pneumatică hidraulică:
    - • aparatul de pulverizat lac (părţi componente, formarea jetului de lac);
    - • cabina de pulverizare;
    - • avantajele aplicării peliculelor încălzite;
    - • condiţii impuse pentru obţinerea peliculelor de calitate;
    - • succesiunea operaţiilor la aplicarea lacului nitra-mat prin pulverizare.
  - ■ Aplicarea lacurilor prin turnare:
    - • avantaje, procedee;
    - • maşina de turnat lac (schema de principiu, funcţionare, reglare);
    - • aplicarea prin turnare a lacului nitrocelulozic mat;
    - • aplicarea prin turnare a lacurilor poliesterice.
  - ■ Aplicarea lacurilor prin imersie:
    - • procedee;
    - • avantaje.
      
      Uscarea peliculelor de lacuri şi vopsele:
  - ■ Mod de realizare;
  - ■ Procedee de uscare (naturală şi artificială):
    - • instalaţii de uscare artificială (camera de uscare, tunelul de preîncălzire, tunelul de uscare; regim de uscare).
      
      Prelucrarea peliculelor – operaţii, materiale tehnologice, mod de realizare a operaţiilor, maşini folosite (maşina de şlefuit cu bandă orizontală), funcţionare, reglare, regim de lucru:
  - ■ Prelucrarea peliculelor nitrocelulozice.
  - ■ Prelucrarea peliculelor poliesterice.
  Finisarea suprafeţelor cu folii din PVC şi fibre celulozice:
  - ■ instalaţia pentru aplicarea automată a foliilor pe panouri (părţi componente, funcţionare, reglare, regim de lucru).
  Defecte, cauze şi remedierea lor.
7. 7. Tehnologia modernă a asamblării şi montării mobilei:
  
  Sisteme de montare;
  
  Montarea accesoriilor:
  - ■ accesorii de asamblare, scule şi instalaţii;
  - ■ condiţii pentru fixarea accesoriilor în panourile de PAL. Montarea în subansamblu şi produs:
  - ■ operaţii de premontare;
  - ■ succesiunea operaţiilor de montare în subansamblu şi ansamblu la mobila corp;
  - ■ prese de asamblat corpuri cu acţionare pneumatică (părţi componente, mod de lucru).
  Scule, unelte, dispozitive de asamblare şi montare;
8. 8. Ambalarea, depozitarea şi transportul mobilei:

Condiţii generale de ambalare şi depozitare, manipulare, transport. Sisteme şi tipuri de ambalaje:

■ Ambalarea cu hârtie şi carton în stelaje şi lăzi.
■ Ambalarea în folie termocontractibilă. Paletizarea şi containerizarea.

BIBLIOGRAFIE

TITLU	EDITURA	AUTORI
Proiectarea şi tehnologia fabricării produselor industriale din lemn	Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983	Cotta, N.L.,
Şlefuirea lemnului şi peliculelor de acoperire	Editura Tehnică, Bucureşti 1982	Cotta, N.L.; Năstase, V.,
Aşchierea lemnului şi scule aşchietoare	Editura Didactică şi Pedaqoqică, Bucureşti 1991	Dogaru, V.,
Tehnoloqia mobilei	Universitatea Braşov	Năstase, V.
Uscarea şi tratarea termică a lemnului	Editura Tehnică, Bucureşti 1980	Marinescu, I.,
Materiale tehnologice pentru industria lemnului	Editura Tehnică, Bucureşti 1993	Mihai, D.,
Prospecte şi cărţi tehnice ale utilajelor şi instalatiilor folosite la fabricarea mobilei

Economic

financiare şi comerciale

Contabilitate

Administrativ

Turism şi alimentaţie publică

Tehnician în turism

Economia întreprinderii

Tehnician în alimentaţia publică

Marketing

Poştă

Tehnician în activităţi de poştă

Exploatare poştală

Tehnician în administraţia publică

Pentru profilul SERVICII, la proba ''E", candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

ECONOMIA INTREPRINDERII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Economia întreprinderii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale întreprinderii în raport cu evoluţia economiei.
- ■ Clasificarea întreprinderilor şi descrierea trăsăturilor caracteristice ale acestora.
- ■ Compararea diferitelor tipuri de întreprinderi.
- ■ Încadrarea unei întreprinderi conform tipologiei generale.
  
  W Identificarea şi interpretarea relaţiilor economice de bază dintre întreprindere şi mediul economic extern.
- ■ Identificarea elementelor mediului extern al întreprinderii.
- ■ Descrierea şi compararea acţiunii diferiţilor factori externi asupra activităţii întreprinderii.
- ■ Detenninarea unor implicaţii ale relaţiilor cu partenerii externi asupra activităţii întreprinderii.
  
  W Explicarea modului de organizare şi funcţionare a întreprinderii.
- ■ Identificarea sistemelor de organizare procesuală a întreprinderii şi analiza efectelor acestora.
- ■ Descrierea funcţiilor întreprinderilor în cadrul diferitelor sisteme de organizare a întreprinderilor.
- ■ Identificarea sistemelor de organizare structurală şi descrierea structurii organizatorice a unei întreprinderi.
- ■ Descrierea elementelor de bază ale unei organigrame şi întocmirea organigramei unei întreprinderi mici /mijlocii.
- ■ Compararea diferitelor tipuri de organigrame ale întreprinderilor.
  
  iWl Luarea unor decizii cu privire la organizarea şi conducerea resurselor umane dintr-o întreprindere.
- ■ Elaborarea unor criterii de selectare a resurselor umane şi alegerea soluţiilor optime de încadrare.
- ■ Diferenţierea atribuţiilor diferitelor categorii de personal conform fişei postului.
- ■ Identificarea şi selectarea unor forme şi modalităţi eficiente de motivare a (cointeresare) a personalului dintr-o întreprindere mică /mijlocie.
  
  W Analiza proceselor economice ale întreprinderii şi elaborarea unor soluţii de optimizare.
- ■ Identificarea şi analiza unor procese economice specifice întreprinderilor.
- ■ Compararea proceselor economice din diferite tipuri de întreprinderi.
- ■ Cunoaşterea importanţei activităţii de optimizarea şi selectarea tehnicilor specifice. W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Întreprinderea:
  
  Conceptul de întreprindere: definiţie Trăsăturile caracteristice ale întreprinderii:
  - ■ întreprinderea – unitate tehnico-productivă (caracteristici);
  - ■ întreprinderea – unitate organizatoric-administrativă (caracteristici);
  - ■ întreprinderea – unitate economico-socială (caracteristici); Clasificarea întreprinderilor în funcţie de următoarele criterii:
  - ■ forma de proprietate asupra capitalului social şi al patrimoniului;
  - ■ apartenenţa la una din ramurile industriale de activitate;
  - ■ gradul de mărime;
  - ■ gradul de specializare;
  - ■ tipul de producţie,
    
    Tipul de producţie: definirea, clasificarea şi compararea tipurilor de producţie.
2. 2. Mediul extern al întreprinderii:
  
  Definirea conceptului de mediu extern al întreprinderii. Factorii externi care influenţează activitatea întreprinderii:
  - • modalităţi de influenţă;
  - ■ enumerarea şi descrierea factorilor externi (economici, tehnici şi tehnologici, de management, politici, socio culturali, juridici, demografici, mediul natural şi înconjurător);
  - ■ compararea acţiunii diferiţilor factori externi asupra activităţii întreprinderii; Relaţiile externe ale întreprinderii cu:
  - ■ furnizorii – definire, caracterizare.
  - ■ clienţii – definire, caracterizare.
  - ■ instituţiile bancare – definire, caracterizare.
  - ■ societăţile de asigurări – definire, caracterizare.
  - ■ camerele de comerţ şi industrie – definire, caracterizare.
  - ■ instituţiile statului – definire, caracterizare.
  - ■ întreprinderile concurente – definire, caracterizare.
  - ■ mass-media – definire, caracterizare.
3. 3. Organizarea procesuală a întreprinderii: Definirea conceptului de "organizare procesuală". Obiectivele întreprinderii:
  - ■ definirea conceptului de obiectiv,
  - ■ tipuri de obiective (fundamental, obiectiv derivat de grad I, obiectiv derivat de gradul II, obiective specifice, obiective individuale);
    
    Efectele organizării procesuale a întreprinderii; conceptele de funcţiune, activitate, atribuţie, sarcină: definire, caracterizare;
    
    Funcţiunile sistemului de organizare procesuală:
  - ■ funcţiunea de cercetare-dezvoltare – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea de producţie – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea comercială – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea de marketing – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea financiar-contabilă – activităţi, sarcini, atribuţii.
  - ■ funcţiunea de personal – activităţi, sarcini, atribuţii.
4. 4. Organizarea structurală a întreprinderii: Definirea conceptului de "structură organizatorică". Elementele de bază ale structurii organizatorice.
  - ■ Structura funcţională (de management) şi compartimentele sale:
    - • postul – concept, trăsături;
    - • funcţia – concept, tipuri;
    - • compartimentul de muncă – tipuri;
    - • nivelul ierarhic: concept, piramida ierarhică;
    - • ponderea ierarhică: concept, mărimea ponderii ierarhice.
    - • relaţiile organizatorice: concept, tipuri, categorii de relaţii.
  - ■ Structura operaţională de producţie şi concepţie şi compartimentele sale:
    - • definirea conceptului;
    - • compartimentele structurii operaţionale;
    - • definirea conceptelor de: secţia de producţie, secţia de bază, secţia auxiliară, secţia de servire, atelier, Ioc de muncă.
      
      Tendinţe actuale în organizarea structurală a întreprinderilor.
5. 5. Resursele umane ale întreprinderii:
  
  Categorii de personal: structura personalului unei întreprinderi.
  
  Drepturi şi obligaţii ale personalului: clauzele contractului de muncă privind drepturile angajaţilor şi obligaţiile acestora.
  
  Selecţia personalului: enumerarea şi descrierea etapelor recrutării personalului. Promovarea personalului:
  - ■ concept;
  - ■ criterii de promovare;
  - ■ modalităţi de promovare;
  - ■ formarea personalului;
  - ■ principii de evaluare a personalului. cointeresarea personalului: concept.
6. 6. Procese economice:
  
  Aprovizionarea şi pregătirea mărfurilor:
  - ■ concept,
  - ■ funcţii;
  - ■ conceptul de flux tehnologic;
  - ■ forme de organizare.
    
    Depozitarea: concept, necesitate, tipuri, programarea activităţilor de depozitare.
    
    Producţia de mărfuri şi servicii: definirea conceptelor de "producţie de mărfuri" şi "producţie de servicii". Comercializarea:
  - ■ operaţiile de pregătire a mărfurilor în vederea vânzării, operaţii comune, operaţii specifice;
  - ■ vânzarea mărfurilor cu ridicata; angrosistul, definiţie, caracterizare;
  - ■ vânzarea mărfurilor cu amănuntul; detailistul, definiţie, caracterizare, tipologie;
  - ■ magazinul – concept, forme de vânzare cu amănuntul, forme de vânzare a mărfurilor cu ridicata.
7. 7. Optimizarea proceselor economice:

Eficienţa economică: definire, efecte, modalităţi de determinare a eficienţei economice (raportarea efectelor obţinute la eforturile depuse pentru obţinerea lor: raportarea eforturilor la efectele înregistrate).

Rentabilitatea întreprinderii: modalităţi de calcul, rata rentabilităţii.

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Servicii:

DISCIPLINA	EDITURA	AUTORI
Economia întreprinderii	Economica Preuniversitaria	Viorel Lefter, Iulia Chivu
Economia întreprinderii	Ali Educaţional	Vasile Dan, Ruxandra Isaic-Maniu, Daniela Mitran
Economia întreprinderii	Oscar Print	G. Stănciulescu, C. Dinca, N. Doroş, C. Dumitriu, L. Iftimie, F. Jelescu, M. Jipa, N. Pătraşcu

CONTABILITATE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Contabilitate are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba „E”, filiera tehnologică, la specializările: economic şi administrativ din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat
1. V Folosirea terminologiei de specialitate.
2. W Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în cadrul întreprinderii şi instituţiei publice:
  - ■ Efectuarea inventarierii unei gestiuni.
  - ■ Stabilirea rezultatelor inventarierii.
  - ■ Soluţionarea eventualelor diferenţe constând în plusuri sau minusuri.
    
    W Evaluarea performanţei întreprinderii şi instituţiei publice pe baza informaţiilor contabile:
  - ■ Identificarea funcţiilor bilanţului.
  - ■ Prezentarea structurii bilanţului şi a anexelor la bilanţ.
  - ■ Stabilirea indicatorilor economico-financiari şi interpretarea acestora.
    
    W Utilizarea elementelor planului de conturi:
  - ■ Folosirea corelaţiilor planului de conturi.
  - ■ Identificarea claselor de conturi în planul de conturi.
  - ■ Identificarea funcţiei contabile a conturilor.
    
    m Elaborarea documentelor de sinteză şi interpretarea datelor fumizate de acestea:
  - ■ Întocmirea balanţei de verificare.
  - ■ Verificarea corectitudinii înregistrărilor în conturi prin intermediul balanţei conturilor.
  - ■ Identificarea tipurilor de balanţe de verificare.
    
    W Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă din patrimoniul întreprinderii şi instituţiei publice.
    
    1W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

1. Înregistrări contabile privind operaţiile patrimoniale frecvente în cadrul unei societăţi comerciale:

Operaţii privind capitalurile proprii – capitalul social şi rezervele; aplicaţii.

Operaţii privind activele imobilizate: imobilizări necorporale şi corporale; aplicaţii.

Operaţii privind stocurile şi producţia în curs de execuţie – contabilitatea stocurilor de mărfuri după metoda inventarului permanent; aplicaţii.

Operaţii privind datoriile şi creanţele: comerciale, salariale, sociale şi fiscale ale agentului economic; aplicaţii.

Operaţii privind trezoreria – de încasări şi plăţi prin conturi la bănci şi casierie; aplicaţii.
2. Balanţele de verificare a înregistrărilor în conturi:

Noţiune, importanţă, formă.

Tehnica întocmirii balanţei de verificare.
3. Inventarierea patrimoniului: Inventarierea – procedeu al contabilităţii Etapele desfăşurării inventarierii Stabilirea rezultatelor inventarierii
4. Bilanţul contabil:

Importanţa, rolul şi funcţiile bilanţului contabil Structura bilanţului contabil şi a anexelor

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000, nr.4144/18.07.2001, nr. 3918/11.06.2002 pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară „Tehnologii”, profilul Servicii:

DISCIPLINA	CLASA	EDITURA	AUTORI
Contabilitate	a X-a	Ali Educaţional	V. Isai, Gh. Negoescu
Contabilitate	a X-a	Economică Preuniversitaria	N. Feleaga, L. Malciu, S. Bunea, E. Candea
Contabilitate	a X-a	Didactică şi Pedagogică	M. Ristea, C. Panciu, R. Ionescu, M. Dinescu
Contabilitate	a X-a	Oscar Print	MariaPopan
Contabilitate	a X-a	Tehnică	A. Teiusanu, M. Popescu, G. Croitoru
Contabilitate	a XI-a	Ali Educaţional	V. Isai
Contabilitate	a XII-a	Ali Educational	Violeta Isai
Contabilitate	a XII-a	Economică Preuniversitaria	Aurelia Guoadelia Cojocea, Alexandru Sălceanu
Contabilitate	a XII-a	Tribuna Sibiului	Ana Alexandrina Matei, Nicolae Poenariu

EXPLOATARE POSTALA

I. Statutul disciplinei

Disciplina Exploatare poştală are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Poştă din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul Servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea principalelor tipuri de trimiteri poştale interne, a caracteristicilor şi a simbolurilor acestora
- • Remiterea la destinaţie Încredinţarea sumelor de bani, de persoane fizice şi juridice, oficiilor poştale pentru remiterea lor la destinaţie.
- • Achitarea mandatelor poştale, telegrafice şi on-line.
  
  ID Aplicarea normelor de exploatare specifice serviciilor poştale interne.
- • Verificarea formularelor specifice unei activităţi poştale şi întocmirea actelor de nereguli.
  
  W Efectuarea unor operaţiuni specifice activităţii de exploatare poştală.
- • Efectuarea operaţiunilor specifice trimiterilor din categoria „Obiecte de corespondenţă”.
- • Operarea cu sistemele de distribuire a obiectelor de corespondenţă simplă şi înregistrată.
- • Efectuarea operaţiunilor specifice trimiterilor din categoria „Obiecte de mesagerii”.
- • Înmânarea obiectelor de mesagerii la sediul oficiului sau domiciliul destinatarului.
- • Expedierea bunurilor de larg consum la domiciliu prin serviciile poştale.
W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Obiecte de corespondenţă – procesul de exploatare:
  
  Trimiteri care fac parte din categoria obiecte de corespondenţă:
  - • definiţii,
  - • dimensiuni,
  - • limite de greutate,
  - • condiţionare.
    
    Redactarea adresei la obiectele de corespondenţă:
  - • reguli generale,
  - • excepţii.
    
    Indicaţiile speciale şi specifice aplicate la această categorie:
    - ■ A.R.,
  - • P.C.,
  - • Expres,
  - • Post-restant,
  - • Căsuţă Poştală,
  - • Recomandat,
  - • confirmările ulterioare.
    
    Prezentarea obiectelor de corespondenţă simplă şi recomandată:
    - ■ prezentarea bucată cu bucată;
    - ■ prezentarea în serii.
    Încheierea operaţiunilor de prezentare; închiderea expediţiei; efectuarea schimbului de expediţie; Primirea expediţiei şi prelucrarea în vederea distribuirii.
    
    Distribuirea:
  - • distribuirea corespondenţei simple;
  - • distribuirea corespondenţei înregistrate;
    - ■ distribuirea actelor de procedură;
    - ■ trimiteri care nu pot fi distribuite: avizarea, reavizarea, înapoierea, reexpedierea, trimiterea la păstrare.
2. 2. Mandate poştale şi telegrafice – procesul de exploatare:
  
  Mandate poştale, telegrafice şi on-line:
  - • definiţie;
    - ■ completarea formularelor.
      
      Redactarea adresei la mandate, excepţii de la adrese.
      
      Indicaţii generale folosite la mandatele poştale şi indicaţii specifice folosite la mandatele telegrafice şi on-line.
      
      Prezentarea mandatelor poştale, telegrafice şi on-line – operaţiuni efectuate de oficiant la prezentarea mandatelor (prezentarea bucată cu bucată; prezentarea în serii; modalităţi de plată la mandate.; Prelucrarea la sosire a mandatelor – verificarea în vederea achitării.
      
      Achitarea mandatelor:
    - ■ formalităţi la achitare: cu numerar, cu ordin de plată, cu cont avans, cu proces verbal f.31;
    - ■ mandate care nu pot fi achitate: avizate, reavizate, înapoiate, reexpediate, trimise la păstrare; Înaintarea conturilor de mandate şi verificările efectuate la controlul ulterior.
3. 3. Obiecte de mesagerie – procesul de exploatare:

Trimiteri ce fac parte din această categorie: definiţii, dimensiuni, limite de greutate, condiţionare. Condiţii de admitere la prezentarea obiectelor de mesagerie:

■ adresarea;
■ indicaţii specifice: voluminos, fragil, valoare, factaj, ramburs; ambalarea; legarea; sigilarea. Prezentarea obiectelor de mesagerie – operaţiuni efectuate de oficiant la primirea unui obiect de mesagerie: colet, scrisoare cu valoare declarată (prezentarea bucată cu bucată, prezentarea în serii. Prelucrarea în vederea expedierii şi efectuarea schimbului de expediţii. Primirea expediţiei la oficiu – operaţiuni de primire, verificare şi cartare pe locuri de muncă.

Înmânarea obiectelor de mesagerie:
■ înmânarea coletelor cu şi fără valoare declarată;
■ înmânarea scrisorilor cu valoare;
■ predarea sacilor cu corespondenţă, gropurilor, casetelor colectoare şi C.F.R;
■ mesagerii ce nu pot fi înmânate.

BIBLIOGRAFIE

■ Instrucţiunile de exploatare pentru „obiecte de corespondenţă”.

• Instrucţiunea comună pentru problemele interne comune ale unităţilor poştale.
• Norme interne ale C.N POŞTA ROMÂNĂ.
• (NOMENCLATOARE POŞTALE):
• GHIDUL FACTORULUI POŞTAL-C.N. POŞTA ROMÂNĂ.
• Legea poştei 85/1997.

• Ordine interne ale C.N. POŞTA ROMÂNĂ privind completarea formularelor poştale.

MARKETING

I. Statutul disciplinei

Disciplina Marketing are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările: turism şi alimentaţie publică din cadrul profilului Servicii. Pentru profilul servicii, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

II!l Folosirea terminologiei de specialitate.

W Dezvoltarea capacităţii de investigare a fenomenelor economice de piaţă:
1. 1. Identificarea factorilor care influenţează cercetarea pieţei şi a concurenţei de piaţă.
2. 2. Analiza cerinţelor unei segmentări eficiente a pieţei.
3. 3. Aplicarea metodelor de monitorizare a mediului de afaceri.
4. 4. Determinarea cauzelor şi efectelor principalelor modificări ale mediului de afaceri ale firmei.
  
  W Cunoaşterea tipurilor de strategii de marketing şi dezvoltarea acestora la nivelul întreprinderii:
5. 5. Identificarea diferitelor modalităţi de organizarea a compartimentului de marketing.
6. 6. Descrierea criteriilor de apreciere a activităţii specialistului în marketing turistic.
7. 7. Analiza raportului dintre cererea şi oferta de servicii turistice şi identificarea factorilor care le influenţează.
  
  ID Utilizarea metodelor, tehnicilor şi procedeelor de marketing ca instrument al managementului întreprinderii:
8. 8. Aprecierea atitudinii turiştilor prin diferite metode de scalare.
9. 9. Elaborarea şi efectuarea de sondaje şi chestionare tipice domeniului serviciilor turistice.
10. 10. Interpretarea rezultatelor statistice şi luarea de decizii pentru îmbunătăţirea ofertei turistice.
11. 11. Elaborarea şi aplicarea mix-ului de marketing specific firmelor din domeniul serviciilor turistice (produsul şi formarea preţurilor, distribuţia şi promovarea produselor turistice).
  
  ID Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

1. Piaţa activităţii de turism:

Definiţia pieţei turistice.

Cererea turistică:
- • particularităţile cererii turistice;
- • determinanţii cererii turistice;
- • elasticitatea cererii turistice;
- • sezonalitatea cererii turistice; Oferta turistică:
- • particularităţile ofertei turistice;
- • determinanţi ai ofertei turistice. Estimarea potenţialului pieţei:
- • definiţia şi scopul cercetării pieţei;
- • criteriile segmentării pieţei; segmentarea după criterii: geografice, demografice, psiho-sociale_ (clasă socială, stil de viaţă), comportamentale.
- • condiţiile unei segmentări eficiente.
2. Instrumente ale cercetării de piaţă:

Măsurarea şi scalarea.

Tipuri de scale.

Metode de scalare:
- • diferenţiala semantică,
- • scala lui Likert,
- • modelul Fishbein-Rosenberg.
3. Organizarea activităţii de marketing în turism:

Organizarea compartimentului de marketing al întreprinderii turistice după diferite criterii. Profesiograma specialistului de marketing.

4. Mixul de marketing turistic:

Politica de produs în turism:

■ definirea produsului turistic;
■ elementele produsului turistic;
■ clasificarea produselor turistice;
■ ciclul de viaţă al produselor turistice;
■ strategii privind produsele turistice. Politica de preţuri în turism:
■ forme de prezentare a preţurilor în turism;
■ particularităţile preţurilor şi tarifelor în turism;
■ strategii şi politici de preţuri în turism;
■ diferenţieri de preţuri în turism. Politica de distribuţie:
■ canalele de distribuţie: caracteristici, tipologie;
■ organizarea canalelor de distribuţie;
■ distribuţia fizică şi managementul logisticii. Politica de promovare:
■ definirea şi obiectivele publicităţii;
■ structura publicităţii;
■ alegerea mediului publicitar;
■ promovarea vânzărilor: tipuri şi modalităţi de promovare.

BIBLIOGRAFIE

TITLUL	EDITURA	AUTORI
Marketing turistic – manual clasa a XI-a, specializările Turism şi alimentaţie publică	Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2002;	Dincă C., colectiv
Elemente de marketing turistic	Ed. Global Media Image, Deva2000	Dumitru Patriche, Filimon Stremţan, Ana Ispas, Iulian Patriche
Piaţa turistică a României	Ed. Ecran magazin, Braşov, 2000	Ilie Niţă, C-tin Niţă
Turismul şi dezvoltarea durabilă	Ed. Expert, Bucureşti, 2000	N. Neacşu
Statistică în turism (teorie şi aplicaţii}	Ed. Albastră, Cluj Napoca, 2000	Nicoleta Petcu
Marketing turistic	Ed. Economică, 1999	Toader Gherasim, Daniel Gherasim

Pentru profilul TEHNIC, la proba "E", candidatul poate să opteze pentru una din cele două discipline de specialitate aferente specializării, conform tabelului de mai jos:

Mecanic	Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii	Organe de maşini şi mecanisme	Solicitări şi măsurări tehnice
	Tehnician prelucrări mecanice
	Tehnician mecatronist
	Tehnician operator roboţi industriali
	Tehnician în transporturi
Electrotehnică Electronică şi automatizări	Tehnician electrotehnist Tehnician electronist	Măsurări electrice şi electronice
	Tehnician în automatizări
	Tehnician operator tehnici de calcul
	Tehnician în metrologie
Telecomunicaţii	Tehnician telecomunicaţii	Măsurări speciale în telecomunicaţii
Textile	Tehnician în industria textilă	Materii prime textile
Pielărie	Tehnician în industria pielăriei	Materii prime pentru industria de pielărie
Construcţii şi lucrări publice	Tehnician în lucrări publice şi construcţii	Desen de construcţii şi instalaţii

SOLICITARI SI MASURI TEHNICE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Solicitări şi măsurări tehnice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă Ia proba "E", filiera tehnologică, la toate specializările din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

m Folosirea terminologiei de specialitate.

m Identificarea solicitărilor, cauzelor şi efectelor acestora, mijloacelor de măsurare.

ID Stabilirea şi descrierea etapelor unui proces de măsurare.

W Utilizarea unui aparat în funcţie de proprietăţile sale metrologice şi de natura măsurării.

ID Aplicarea relaţiilor de transformare între mărimile fizice în probleme tehnice şi efectuarea de transformări între unităţile de măsură ale mărimilor fizice utilizate în tehnică

ru Elaborarea de schiţe /scheme specifice domeniului.

ru Aplicarea principiilor de funcţionare a unor aparate de măsură.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor) SOLICITĂRI TEHNICE
1. 1. Forţe, tensiuni şi deformaţii: definiţii, clasificări, unităţi de măsură.
2. 2. Solicitări: definire.
3. 3. Solicitări mecanice:
  
  întindere-compresiune – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la întindere şi compresiune; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
  
  forfecare – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la forfecare; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
  
  încovoiere – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la încovoiere; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
  
  răsucire – exemple de organe de maşini şi elemente de construcţii simple supuse la răsucire; recunoaşterea solicitărilor pe organe de maşini şi elemente de construcţii simple.
4. 4. Solicitări electrice şi electrodinamice, cauze şi efecte, exemplificări pe: prize, întreruptoare, prelungitoare, corpuri de iluminat, siguranţe fuzibile.
5. 5. Solicitări termice:
  
  cauzele apariţiei solicitărilor termice (efectul termic al curentului electric, frecarea; transmiterea căldurii);
  
  transmiterea căldurii prin conducţie, convecţie, radiaţie – caracterizare; efecte (dilatări-contracţii, libere-împiedicate, deformări);
  
  exemple.
  
  MĂSURĂRI TEHNICE
6. 6. Mărimi fizice şi unităţi de măsură utilizate în tehnică.
7. 7. Sistemul Internaţional: mărimi fundamentale, asociate, derivate. Multiplii şi submultiplii;
  
  transformări.
8. 8. Procesul de măsurare: definire, elemente.
9. 9. Metode de măsurare: clasificare, caracterizare.

1O. Mijloace de măsurare: clasificare.

11. Erori de măsurare: clasificare (sistematice, aleatoare, greşeli), definire, caracterizare. Calculul erorilor absolute şi erorilor relative.
12. Proprietăţi metrologice: sensibilitate, fidelitate, precizie.
13. Mijloace de măsurare pentru:

lungimi (ruleta, şublerul de exterior şi de interior, micrometrul de exterior), suprafeţe (planimetrul polar),

unghiuri (raportorul mecanic).
14. Mijloace de măsurare pentru: masă (balanţa analitică).
15. Mijloace de măsurare pentru: turaţie (tahometre electrice).
16. Mijloace de măsurare pentru: forţe (dinamometrul cu element elastic) şi presiuni (manometrul cu lichid şi manometrul cu elemente elastice).
17. Mijloace de măsurare pentru: debit (apometrul cu palete): componente, rol.
18. Mijloace analogice de măsurare pentru: intensitatea curentului electric (ampermetre de curent continuu şi alternativ; tipuri – simboluri; conectarea în circuit).
19. Mijloace analogice de măsurare pentru: tensiunea electrică (voltmetre de curent continuu şi alternativ, tipuri – simboluri; conectarea în circuit).
20. Mijloace analogice de măsurare pentru: rezistenţa electrică (ohmmetre serie, paralele; conectare şi utilizare).
21. Mijloace de măsurare pentru: temperaturi (termometrul de sticlă cu lichid, termocuplul, termorezistenţa: părţi componente, principiul de funcţionare, utilizare).
22. Mijloace de măsurare pentru energia electrică (contorul de inducţie monofazat: rol, părţi componente, montaj).

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4055/26.06.2000 şi nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a X-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Tehnic:

DISCIPLINA

EDITURA

AUTORI

Solicitări şi măsuri tehnice clasa a

X-a

AII Educaţional, 2001

Mariana Constantin, Aurel Ciocârlea-Vasilescu

Solicitări şi măsurări tehnice Filiera tehnologică, Profil: Tehnic clasa a X-a

Economică Preuniversitaria, 2000

Ion Ionescu, Maria Manole, Constantin Manole

DESEN DE CONSTRUCTII SI INSTALATII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Desen de construcţii şi instalaţii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003

– 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba „E”, filiera tehnologică, la specializarea construcţii şi lucrări publice din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Citirea şi reprezentarea planurilor de ansamblu şi a detaliilor de construcţii şi instalaţii:
- ■ Utilizarea elementelor de bază standardizate în desenul de construcţii.
- ■ Reprezentarea la scară şi cotarea unui plan de arhitectură.
- ■ Desenarea la scară dată a detaliilor de fundaţii continue de mică adâncime.
- ■ Reprezentarea unui plan de cofraj şi de armare a unui planşeu de beton armat.
- ■ Întocmirea unui extras de armătură.
- ■ Citirea desenelor de specialitate.
- ■ Reprezentarea tipurilor de îmbinări pe detalii de noduri metalice.
- ■ Realizarea detaliilor de finisaje, de tâmplărie
  
  W Rezolvarea unor probleme simple de proiectare:
- ■ Reprezentarea unui planşeu din lemn.
- ■ Întocmirea secţiunilor transversale pentru drumuri şi căi ferate.
- ■ Reprezentarea unei hale industriale simple din beton armat şi în secţiune după un plan dat.
- ■ Întocmirea detaliilor de armare pentru un stâlp şi o grindă cu extrase de armătură.
- ■ Proiectarea unei scări.
  
  W Corelarea planurilor şi a secţiunilor în desenul de construcţii şi instalaţii:
- ■ Întocmirea planului de trasare a fundaţiei unei clădiri simple, după un plan de arhitectură dat.
- ■ Reprezentarea secţiunilor verticale şi faţadelor conform unui plan de arhitectură dat.
- ■ Realizarea secţiunilor verticale (până la nivelul acoperişului) printr-o construcţie de zidărie.
- ■ Reprezentarea faţadelor unei clădiri conform planurilor de arhitectură (plan, secţiuni, detalii).
- ■ Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.
- ■ Corelarea planurilor de instalaţii între ele.
W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Elementele de bază ale desenului tehnic de construcţii:
  
  Cotarea în desenul de construcţii. Reprezentări convenţionale. Reprezentarea planului unei clădiri simple.
2. 2. Reprezentarea fundaţiilor:
  
  Notări convenţionale. Reprezentarea materialelor. Reprezentarea fundaţiilor (în secţiune şi în plan).
3. 3. Reprezentarea zidăriilor:
  
  Detalii de alcătuire. Elemente constructive. Secţiune verticală prin clădire.
4. 4. Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn:
  
  Reprezentarea elementelor de asamblare şi a îmbinărilor. Reprezentarea elementelor de construcţie din lemn: pereţi, planşee. Reprezentarea planului de acoperiş. Reprezentarea planului de ansamblu al şarpantei. Detalii de noduri.
5. 5. Reprezentarea detaliilor de învelitori şi a faţadelor:
  
  Detalii de învelitori, de streaşină şi coamă. Faţada principală şi laterală a clădirii.
6. 6. Reprezentarea elementelor de instalaţie electrică:
  
  Reprezentări convenţionale. Trasarea instalaţiei electrice pe planul de arhitectură.
7. 7. Reprezentarea în desen a lucrărilor de căi de comunicaţii:
  
  Reprezentarea lucrărilor de drumuri şi de căi ferate. Planul de amplasare al unui ansamblu de clădiri, cu reţeaua de drumuri.
8. 8. Reprezentarea structurilor de construcţii:
  
  Reprezentarea structurilor cu pereţi portanţi. Reprezentarea structurilor cu stâlpi şi grinzi.
9. 9. Reprezentarea elementelor structurale din beton armat:

Reprezentarea stâlpilor şi grinzilor din beton armat. Planuri şi detalii de armare.

1O. Reprezentarea elementelor structurale din metal:

Reprezentări convenţionale. Reprezentarea grinzilor şi stâlpilor metalici.

11. Reprezentarea structurilor din zidărie complexă:

Detalii de zidărie şi de centuri. Planul de arhitectură. Secţiunea verticală şi faţada scara 1:50.
12. Reprezentarea planşeelor din beton armat:

Plan cofraj şi plan armare planşeu. Reprezentarea izolaţiilor hidrofuge şi termice la terasă.
13. Reprezentarea scărilor în plan şi în secţiune:

Tipuri de scări. Elementele scărilor. Notări convenţionale.
14. Reprezentarea detaliilor de finisaje:

Detalii de pardoseli şi placaje.
15. Reprezentarea tâmplăriei din lemn:

Detalii de uşi şi ferestre.
16. Reprezentarea planurilor de instalaţii:

Plan alimentare cu apă rece şi apă caldă. Centrală individuală de încălzire. Instalaţia de canalizare. Amplasarea obiectelor sanitare. Instalaţii de gaze (semne convenţionale, simboluri, notaţii)

BIBLIOGRAFIE

TITLUL	EDITURA	AUTORI
Desen tehnic de instalaţii – Manual pentru clasele a X- a şi a XI- a licee industriale cu profil de construcţii montaj şi anii II şi III şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti	Florea, V., Tonciu, E., Sîrbu, V.
Desen de construcţii – Manual pentru clasa a IX- a licee industriale şi anul I şcoli profesionale cu profil de construcţii- montai	Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti	Sârbu, V.
Desen tehnic de construcţii – Manual pentru clasele a X- a şi a XI- a licee industriale cu profil de construcţii şi şcoli profesionale	Editura Didactică şi Pedagogică – Bucureşti	Prundeanu, D., Mărgineanu, R., Sîrbu, V.

MASURARI ELECTRICE SI ELCTRONICE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Măsurări electrice şi electronice are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003

– 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializările Electrotehnică şi Electrotehnică şi automatizări din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea şi selectarea unor aparate de măsurat în funcţie de mărimea măsurată şi de principiul de funcţionare.

W Definirea caracteristicilor metrologice ale aparatelor de măsurat.

W Utilizarea aparatelor electrice şi electronice pentru efectuarea unor determinări. Utilizarea aparatelor auxiliare în vederea aplicării unor tehnici de măsurare

iWJ Interpretarea rezultatelor măsurătorilor şi compararea lor cu valorile specificate în documentaţia tehnică.

m Extinderea domeniului de măsurare al unor aparate electrice şi electronice.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Metode de măsurare a mărimilor caracteristice elementelor de circuit (rezistenţă, inductanţă, capacitate):
  
  puntea Wheatstone – principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul; puntea Sauty – principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul; puntea Maxwell – principiul de funcţionare; schema electrică; utilizare; relaţii de calcul;
2. 2. Aparate analogice: (magnetoelectrice, feromagnetice, electrodinamice) caracteristica statică de funcţionare (de conversie),
  
  interval de măsurare, sensibilitate,
  
  prag de sensibilitate, clasă de exactitate.
3. 3. Aparate pentru vizualizarea semnalelor şi măsurarea parametrilor acestora (osciloscoape): utilizări,
  
  principiul de funcţionare, elemente constructive,
  
  măsurări cu ajutorul osciloscopului (tensiune, frecvenţă, timp).
4. 4. Aparate numerice: intervale de măsurare, rezoluţie, clasă de exactitate: Aparate numerice pentru măsurarea frecvenţei (frecvenţmetru numeric).
  - • principiul de funcţionare,
  - • pă11i componente (construcţie),
  - • scheme bloc.
    
    Aparate numerice pentru măsurarea tensiunii, intensităţii curentului electric, rezistenţelor electrice (voltmetre digitale, multimetre digitale):
  - • principii de funcţionare,
  - • părţi componente (construcţie),
  - • scheme bloc.

5. Scheme electrice pentru măsurarea intensităţii, tensiunii, puterii în c.c. şi în c.a. monofazat.

Extinderea domeniului de măsurare pentru voltmetre şi ampermetre. Şunturi, rezistenţe adiţionale (definiţie, calcul).

Transformatoare de măsură de tensiune şi de curent (raport de transformare, montare în circuit). Wattmetre (electrodinamice şi ferodinamice) – caracteristică de funcţionare, constanta aparatului, domeniu de măsurare.

BIBLIOGRAFIE

TI1LUL

EDITURA

AUTORI

Electrotehnica şi electronica aplicată

manual pentru clasele a IX-a – a XI-a licee

Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1993

Fratiloiu, Gh. şi

Tugulea, A.

Măsurări electrice şi electronice manual pentru clasele a X-a – a XII-a licee

industriale

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

Isac, E.

Manualul inginerului electronist, Măsurări

electrice

Editura Tehnică, Bucureşti, 1979

Nicolau, E.

Măsurări electrice, volumul I, II

Editura Tehnică, Bucureşti, 1969

Wiener, U.

Probleme de electrotehnică şi maşini

electrice

Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1982

Preda, M. şi Cristea,

Introducere în electronică şi aplicaţiile ei

Ed. MATRIX ROM, Bucureşti

1996

Bistriceanu, Eleodor

Dispozitive şi circuite electronice

Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti 1982

Dascalu, D, si

colectiv

Electronică

Ed. Didactica şi Pedagogica,

Bucureşti 1983

Spânulescu, I. şi

colectiv

Agenda radioelectronistului – Ediţia a III-a

Editura tehnică, Bucureşti 1989

Dragulanescu,

Nicolae

Aparate, echipamente şi instalaţii de

electronică industrială

Editura Didactică şi Pedagogică;

Bucureşti; 1992

Stan, Alexandru

Iulian şi colectiv

Aparate, echipamente şi instalaţii de

electronică profesională

Editura Didactică şi Pedagogică;

Bucureşti; 1994

Radoi, C-tin

MASURARI SPECIALE 1N TELECOMUNICA TII

I. Statutul disciplinei

Disciplina Măsurări speciale în telecomunicaţii are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă Ia proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Telecomunicaţii din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.

li.

m w m m m m

m m m w w

III.

Competenţe de evaluat

Folosirea terminologiei de specialitate.

Identificarea şi localizarea unor deranjamente în liniile de telecomunicaţii. Identificarea unor soluţii de eliminare a pierderilor le transmisiile de telecomunicaţii. Determinarea calităţii parametrilor de transmisie a semnalelor de telecomunicaţii.

Utilizarea documentaţiei tehnice care reglementează transmisiile în telecomunicaţii.

Măsurarea parametrilor elementelor electrice de circuit. Efectuarea unor măsurători specifice transmisiei de putere a semnalelor de telecomunicaţii

Analizarea semnalelor electrice cu ajutorul osciloscopului catodic. Evaluarea parametrilor liniilor fizice de telecomunicaţii.

Evaluarea performanţelor de transmisie a echipamentelor analogice de telecomunicaţii. Evaluarea performanţelor la transmisiile numerice şi cu impulsuri.

Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.

Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Măsurarea rezistoarelor:
  
  metoda voltmetrului şi ampermetrului. metode de punte. • megohmetre.
2. 2. Măsurarea bobinelor:
  
  inductanţa bobinelor. coeficientul de calitate.
3. 3. Măsurarea condensatoarelor:
  
  capacitatea condensatorului. coeficientul de pierderi.
4. 4. Măsurarea impedanţelor complexe:
  
  modulul.
  
  modulul şi argumentul.
5. 5. Osciloscopul catodic:
  
  caracteristici şi avantaje.
  
  structura osciloscopului: tubul catodic; schema bloc; baze de timp.
  
  regimuri de funcţionare: sincronizarea bazei de timp; funcţionarea declanşată; funcţionarea liberă. circuite auxiliare: linii de întârziere; sonde de măsură etc.
  
  utilizări: osciloscopul monocanal; osciloscopul cu 2 canale; osciloscopul cu memorie.
6. 6. Evaluarea parametrilor liniilor fizice de telecomunicaţii:
  
  criterii de clasificare. parametrii primari. parametrii secundari.
7. 7. Deranjamente la liniile fizice:
  
  criterii de clasificare. deranjamente de izolament. deranjamente de întrerupere. deranjamente de omogenităţi.
8. 8. Prize de pământ:
  
  clasificare, rol, realizare.
  
  măsurarea rezistenţei prizelor de pământ.
9. 9. Măsurări în tehnica protecţiei contra electrocoroziunii:

depistarea electrocoroziunii. metode de protecţie pasivă. metode de protecţie activă. ridicarea diagramei de potenţial.

valori uzuale, norme şi recomandări.

1O. Nivele de transmisie:

nivele relative. nivele absolute. unităţi de măsură.

11. Generatoare de semnal:

clasificare, caracteristici. generatoare de semnale sinusoidale. scheme-bloc, funcţionare. generatoare modulate şi speciale. utilizare.
12. Indicatoare de nivel:

indicatoare de bandă largă. indicatoare selective. indicatoare combinate.
13. Metode de măsurare a nivelurilor:

măsurarea în nivel. măsurarea în terminal.

măsurarea zgomotelor electrice.

localizarea deranjamentelor în echipamente prin măsurarea nivelelor intermediare. valori uzuale şi recomandări.
14. Măsurarea caracteristicilor electrice ale diporţilor (cuadripolilor):

impedanţe specifice ale cuadripolului. atenuarea proprie (pe imagini). atenuarea de inserţie.

câştigul (amplificarea) diporţilor activi. adaptarea şi simetria.
15. Măsurarea defazajelor: circuitul de defazare; utilizarea osciloscopului catodic.
16. Măsurarea distorsiunilor neliniare:

distorsiunea armonică, ecarturi de armonici;

distorsiunea de intermodulaţie; metoda zgomotului alb. măsurarea diafoniei: Paradiafonie, telediafonie.

atenuările de diafonie; ecarturile de diafonie.
17. Măsurarea frecvenţelor:

precizia necesară la măsurare; frecvenţmetrul cu lamele; frecvenţmetrul numeric;

compararea frecvenţelor cu osciloscopul catodic; valori uzuale, norme şi recomandări.
18. Măsurarea subansamblurilor specifice de telecomunicaţii:

subansambluri pasive. subansambluri active. subansambluri complexe.
19. Măsurarea căilor de telecomunicaţii:

banda de frecvenţe efectiv transmisă de transmisie; nivele şi impedanţe nominale;

caracteristica de amplitudine; diafonia liniară;

zgomote;

sincronizarea frecvenţelor purtătoare; valori uzuale, norme şi recomandări.
20. Aparate numerice de măsură:

subansambluri funcţionale. aparate numerice prin compensare.

aparate numerice cu trecere intermediară prin frecvenţă. aparate cu integrare.

utilizări.
21. Măsurări la sistemele cu modulaţie în cod a impulsurilor:

parametrii analogici. rata erorilor. diagrama ochiului.

zgomotul de cuantizare. jitterul.
22. Măsurări în transmisiile de date:

transmisii sincrone şi asincronice. transmisii plesiosincrone.

modem-uri de date. aparatul telefax.

distorsiuni în transmisia de date. valori uzuale, norme şi recomandări.

BIBLIOGRAFIE

TITLUL	EDITURA	AUTORI
Introducere în electronică şi aplicaţiile ei	Ed. MATRIX ROM, Bucureşti 1996	Bistriceanu, Eleodor
Dispozitive şi circuite electronice	Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1982	Dascalu, D.
Electronică	Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1983	Spânulescu, I.
Agenda radioelectronistului	Editura tehnică, Bucureşti 1989	Dragulanescu, Nicolae
Telecomunicaţii	Editura Teora Bucureşti 1998	Radulescu, Tatiana
Iniţiere în telefonia digitală	Editura Tehnică	Vasilescu, A
Aplicaţii în domeniul transmisiunilor de date pe linii locale la debite binare până la 144 bit/s		Pana, Liviu
Tehnica moderna a comunicaţiilor	1982	Niculae, Necula

MATERII PRIME PENTRU INDUSTRIA DE PIELARIE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Materii prime pentru industria de pielărie are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea Pielărie din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat:

W Folosirea terminologiei de specialitate.
1. V Identificarea materiilor prime pentru confecţiile din piele şi înlocuitori şi a elementelor structurale ale pielii.
2. W Identificarea sortimentelor de înlocuitori de piele.
m Selectarea operaţiilor de transformare a pielii crude în piele finită în funcţie de destinaţie. 1W Selectarea sortimentelor adecvate de piei finite în vederea obţinerii unor produse specifice. W Determinarea proprietăţilor pieilor finite.

W Utilizarea materialelor auxiliare în funcţie de tipul de produs.

ID Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor):
1. 1. Clasificarea materiilor prime:
  
  Clasificarea pieilor finite după:
  - • provenienţă;
  - • modul de prelucrare şi finisare;
  - • destinaţie;
    
    Clasificarea înlocuitorilor de piele.
2. 2. Pielea crudă:
  
  Structura histologică a pielii crude; Topografia şi zonificarea pielii;
3. 3. Prelucrarea pieilor crude:
  
  Conservarea şi depozitarea pieilor crude:
  - • metode de conservare;
  - • defecte provenite de la pieile crude;
  - • defectele pieilor finite: clasificare, exemple. Pregătirea pieilor pentru tăbăcire şi argăsire:
  - • definirea pielii gelatină; influenta calităţii pielii gelatină asupra calităţii pielii finite. Tăbăcirea pieilor:
  - • tăbăcirea minerală: materiale utilizate, proprietăţile pielii tăbăcite mineral;
  - • tăbăcirea vegetală: materiale utilizate, proprietăţile pielii tăbăcite vegetal. Finisarea pieilor finite:
  - • finisare faţă naturală: netedă sau presată;
    - ■ finisare faţă corectată: netedă sau presată.
4. 4. Caracteristicile pieilor finite:
  
  Caracteristici fizice:
  - ■ aria pieilor: definiţie, unităţi de măsură;
  - ■ grosimea pieilor: definiţie, unităţi de măsură, micrometru; masa pieilor: definiţie, unităţi de măsură
  - • densitatea pieilor: definiţie, unităţi de măsură;
  - • caracteristici de transfer: absorbţia la apa a pieilor finite, permeabilitatea la aer şi vapori de apa a pieilor finite, permeabilitatea la apa a pieilor finite, conductibilitatea termică a pieilor finite: definiţii.
    
    Caracteristici mecanice:
  - • comportarea la solicitări mecanice: dinamometru, unităţi de măsură, relaţie de calcul pentru alungirea relativă, diagrama de deformare a materialelor elastoplastice;
  - • alungirea relativa la sarcina de ldan/mm2;
  - • alungirea relativa la crăparea feţei;
  - • alungirea relativă la rupere;
  - • rezistenţa la rupere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
  - • rezistenţa la sfâşiere: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
  - • rezistenţa la cusătură: definiţie, relaţie de calcul, unităţi de măsură;
  - • rezistenţa la uzură prin frecare;
  - • rezistenţa la flexiune: definiţie;
  - • rigiditatea şi flexibilitatea;
  - • rezistenţa vopsirii: definiţie.
5. 5. Sortimente de piei finite:
  
  Piei pentru încălţăminte:
  - • piei pentru feţe de încălţăminte: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
  - • piei pentru piese rigide ale încălţămintei: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
  - • piei pentru căptuşeli de încălţăminte: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie. Piei pentru marochinărie: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
    
    Piei pentru mănuşi: provenienţă, mod de prelucrare; Piei pentru îmbrăcăminte: provenienţă, caracteristici;
    
    Piei pentru articole tehnice şi harnaşamente: enumerare, provenienţă, caracteristici, destinaţie;
6. 6. Înlocuitori de piele:
  
  Înlocuitori rigizi:
  - • înlocuitori de tip cauciuc pentru talpă şi tocuri: sortimente, caracteristici, destinaţie;
  - • produse din mase plastice: sortimente, caracteristici, destinaţie;
  - • înlocuitori pe bază de materiale fibroase: sortimente, caracteristici, destinaţie. Înlocuitori flexibili:
  - • înlocuitori pe suport: sortimente, caracteristici, destinaţie;
  - • înlocuitori fără suport: sortimente, caracteristici, destinaţie.
7. 7. Materiale auxiliare.
  
  Materiale textile:
  - • aţe folosite pentru confecţii din piele;
  - • ţesături pentru confecţii din piele;
  - • tricoturi pentru confecţii din piele;
  - • alte materiale textile.
    
    Materiale metalice: destinaţie, tipuri de materiale metalice; Materiale lemnoase: tipuri de materiale lemnoase, destinaţie. Mate1iale chimice.
  - • adezivi: destinaţie, tipuri de adezivi;
  - • agenţi de spălare: destinaţie, tipuri de agenţi de spălare
  - • materiale pentru finisare şi impregnare: destinaţie, tipuri de materiale pentru finisare şi impregnare.

BIBLIOGRAFIE

TITLUL

EDITURA

AUTORI

Materii prime şi materiale folosite în industria uşoară – Manual pentru clasa a IX- a, licee industriale cu profil de

industrie uşoară

Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.

– Bucureşti, 1995

Ieacobeanu, E., Cociu V.

MATERII PRIME TEXTILE

I. Statutul disciplinei

Disciplina Materii prime textile are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003 – 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea textile din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul mecanică, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Identificarea fibrelor după structură şi proprietăţi.

lill Precizarea domeniilor de utilizare a fibrelor după proprietăţi.

ID Caracterizarea firelor în funcţie de proprietăţi.

lill Stabilirea destinaţiei diferitelor tipuri de fire, ţesături şi tricoturi.

W Alegerea materialelor auxiliare în funcţie de proprietăţile specifice şi de cerinţele produsului.

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)

FIBRE TEXTILE:
1. 1. Clasificarea fibrelor textile după natura lor.
2. 2. Proprietăţi generale ale fibrelor textile:
  
  Proprietăţi fizice:
  - ■ masa specifică;
  - ■ culoarea;
  - ■ luciul;
  - ■ lungimea;
  - ■ densitatea de lungime: definiţie, indici de fineţe, relaţii de transformare, calcule;
  - ■ higroscopicitatea: definiţie, tipuri de umidităţi, masa comercială, calcule;
  - ■ comportarea fibrelor la căldură: comportarea la temperatură, la călcare şi Ia ardere;
  - ■ alte proprietăţi fizice ale fibrelor: ondulaţiile, neşifonabilitatea, încărcarea electrostatică, stabilitatea faţă de lumină şi microorganisme.
    
    Proprietăţi mecanice:
  - ■ rezistenţa la rupere: forţa de rupere, lungimea de rupere, tenacitatea, calcule;
  - ■ alungirea la rupere: alungirea absolută şi relativă, gradul de elasticitate;
  - ■ comportarea fibrelor la frecare, fenomenul pilling. Proprietăţi chimice:
  - ■ comportarea în mediu acid a fibrelor celulozice, proteice şi sintetice;
  - ■ comportarea în mediu bazic a fibrelor celulozice, proteice şi sintetice;
  - ■ comportarea la substanţe oxidante a fibrelor naturale şi sintetice.
3. 3. Fibre naturale vegetale (bumbac, in, cânepă): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.
  
  Fibra de bumbac: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări;
  
  Fibrele liberiene (inul şi cânepa): obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico mecanice, întrebuinţări.
4. 4. Fibre naturale animale (lână, păruri, mătase): obţinere, proprietăţi, întrebuinţări.
  
  Fibra de lână: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări; Fibra de mătase naturală: obţinere, structură, aspect la microscop, proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări.
5. 5. Fibre chimice (fibre din polimeri naturali-celulozice şi fibre din polimeri sintetici): obţinere, proprietăţi întrebuinţări.
  
  Noţiuni generale de obţinere a fibrelor chimice;
  
  Fibre chimice artificiale (viscoza, celofibra, acetat): proprietăţi fizico-mecanice, întrebuinţări; Fibre sintetice (poliamida, poliesterul, poliacrilonitril): proprietăţi fizico – mecanice, întrebuinţări.
  
  FIRE TEXTILE:
6. 6. Definirea şi clasificarea firelor(după natura fibrelor componente şi după torsiune).
7. 7. Proprietăţile firelor:
  
  Densitatea de lungime, calcule; Torsiunea;
  
  Rezistenţa şi alungirea la rupere.
  
  ŢESĂTURI ŞI TRICOTURI
8. 8. Definiţia şi clasificarea ţesăturilor (după natura firelor, destinaţie, procese de finisare).
9. 9. Definiţia şi clasificarea tricoturilor (după natura firelor, destinaţie, structură, forma în care sunt produse de maşină).

1O. Proprietăţile ţesăturilor şi tricoturilor:

Stabilitatea dimensională;

Rezistenţă;

Comportare la frecare; Permeabilitate la aer şi căldură.

MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ

11. Materiale textile: căptuşeli, întărituri, furnituri, aţă de cusut, accesorii. Căptuşeli: proprietăţi, roluri în cadrul produsului, tipuri de căptuşeli; Întărituri: proprietăţi, rolul în cadrul produsului, tipuri de întărituri;

Furnituri (aţa de cusut, bandă pentru confecţii, vatelină): proprietăţi, rolul în cadrul produsului, tipuri de furnituri.
12. Alte materiale auxiliare (nasturi, fermoare, catarame, accesorii, capse, copci): roluri în cadrul produsului.

BIBLIOGRAFIE

Manualele şcolare, aprobate prin O.M.E.C. nr.4144/18.07.2001, pentru clasa a XI-a liceu – filieră tehnologică, aria curriculară "Tehnologii", profilul Tehnic:

DISCIPLINA

EDITURA

AUTORI

Materii prime textile Filiera tehnologică Profil: Tehnic Clasa a XI-a

Economica Preuniversitaria,

2001

Virginia Meticaru, Daniela Giurgiu

ORGANE DE MASINI SI MECANISME

I. Statutul disciplinei

Disciplina Organe de maşini şi mecanisme are, în cadrul Examenului de Bacalaureat, pentru anul şcolar 2003

– 2004, statutul de disciplină opţională, putând fi aleasă la proba "E", filiera tehnologică, la specializarea mecanică din cadrul profilului Tehnic. Pentru profilul Tehnic, absolventul are posibilitatea de a opta pentru una din cele două discipline reprezentative ale profilului, în conformitate cu specializarea urmată.
II. Competenţe de evaluat

W Folosirea terminologiei de specialitate.

W Utilizarea conceptelor fizice în domeniul mecanicii tehnice.

m Identificarea diferitelor tipuri de solicitări mecanice.

W Identificarea tipurilor de organe de maşini

W Identificarea principalelor mecanisme în diferite tipuri de sisteme tehnice mecanice

W Descrierea principiilor care stau la baza calculelor de rezistenţă

W Descrierea tipurilor de organe de maşini

W Efectuarea de calcule specifice diferitelor solicitări mecanice

W Explicarea structurii principalelor sistemelor tehnice din mecanică

W Alegerea organelor de maşini adecvate diferitelor sisteme tehnice

W Verificarea prin calcul a comportamentului organelor de maşină la diferite solicitări

W Aplicarea cunoştinţelor dobândite pe parcursul formării în situaţii, contexte noi.
III. Conţinuturi (în vederea explicitării/ detalierii competenţelor)
1. 1. Elemente de statică:
  
  Legăturile solidului rigid. Reazeme şi reacţiuni. Calculul reacţiunilor.
  
  Caracteristici geometrice ale secţiunilor plane (arie, moment static, moment de inerţie, modul de rezistenţă).
2. 2. Calcule de rezistenţă
  
  Solicitări compuse: definire, tipuri, exemplificări (cu acelaşi tip de tensiune şi cu tensiuni de tip
  
  diferit).
  
  Principiile calculului de rezistenţă (coeficienţi de siguranţă; rezistenţă admisibilă; concentratori de tensiune).
  
  Calculul de verificare, dimensionare, sarcină capabilă şi deformaţii pentru (întindere – compresiune; forfecare; încovoiere; torsiune).
3. 3. Organe de maşini şi mecanisme:
  
  Structura sistemelor tehnice:
  - ■ definirea conceptelor specifice: sistem tehnic, maşină, mecanism, organ de maşină;
  - ■ clasificarea şi rolul organelor de maşini.
    
    Asamblări şi organe de asamblare:
  - ■ tipuri, prezentare generală;
  - ■ asamblări nedemontabile (nituite, sudate, lipite);
  - ■ asamblări demontabile (cu filet, cu pene, canelate, presate);
  - ■ asamblări elastice.

Organele mişcării de rotaţie:

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește

	Redacția Lex24
	Publicat in Repertoriu legislativ, 17/11/2024

Informatii Document

ANEXANR.1

LISTA DISCIPLINELOR

la care se susţine examenul de bacalaureat 2004 pentru probele d), e) şif)

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA CROATĂ

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SÂRBĂ

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA SLOVACĂ

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA TURCĂ (PROFIL TEOLOGIC ŞI PEDAGOGIC)

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA ENGLEZĂ

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA ITALIANĂ

PROGRAMA: LIMBA ŞI LITERATURA LATINĂ

Programa: MATEMATICA

Ml- specializarea matematică-informatică

PROGRAMA: RELIGIE

PROGRAMA: PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

PROGRAMA:ISTORIA MUZICII

ISTORIA BALETULUI ISTORIA TEATRULUI