privind Programele şcolare pentru clasele a IX-a – a XII-a*)



__________Notă …
*) Aprobată prin Ordinul nr. 4.642 din 30 iunie 2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008.

Anexa la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 4642/2008

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASELE A IX-A – A XII-A

LIMBA TURCĂ

LIMBA MODERNĂ 2

NOTĂ DE PREZENTARE

Disciplina Limba turcă are un rol deosebit de important în formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare „pentru a face faţă cerinţelor societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere şi pentru a le facilita accesul post şcolar la învăţarea pe toată durata vieţii” (Memorandumul asupra învăţării permanente, 2002).

În Liceul Internaţional de Informatică, în baza hotărârii Consiliului de Administraţie referitoare la planul cadru, se studiaza limba turcă ca limbă modernă 2, cu două ore săptămânal la toate clasele de liceu, profil real si umanist, dupa cum urmează:

Clasa a IX-a : anul I de studiu Clasa a X -a : anul II de studiu Clasa a XI -a : anul III de studiu Clasa a XII -a : anul IV de studiu

Prezentul curriculum a fost elaborat urmărindu-se:

1. A. Practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.

2. B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte comunicative.

3. C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.

Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional .

Structura programei pentru clasa a IX-a este următoarea:

1. 1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului);

2. 2. VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);

3. 3. COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi.

4. 4. SUGESTII METODOLOGICE :

   • ► Conţinuturi recomandatecare sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:

     • ■ Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba turcă şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)

     • ■ Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare)

     • ■ Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru

       adecvarea funcţională a comunicării)

   • ► Scurt  ghid  metodologic(sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersului didactic)

Nivelurile ţintă din Cadrul European de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului, următoarele:

Limba modernă 2 – nivelul B1 pentru competenţele de receptare

– nivelul A2 pentru competenţele de producere

CLASA A IX-A 1.COMPETENŢE GENERALE

1. 2. VALORI ŞI ATITUDINI

   •  Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare

   •  Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale

   •  Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba turcă şi prin raportarea la civilizaţia turcă

   •  Cultivarea unor atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de vorbitor şi ascultător

1. 3. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 1.1 Identificarea sensului global / ideii principale al unui mesaj scurt articulat clar şi rar / al unui text scurt

      2. 1.2 Asocierea de informaţii factuale dintr-un text citit / auzit cu o imagine / un set de imagini

      3. 1.3 Identificarea elementelor specifice din structura unor tipuri de text

      4. 1.4 Sesizarea ordinii evenimentelor relatate într-un text scurt şi simplu, audiat sau citit

      •  Texte publicitare orale / scrise

      •  Conversaţii

      •  Dialoguri simple

      •  Prezentări orale/scrise pe teme de interes

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 2.1 Formularea / redactarea de instrucţiuni pentru activităţi cotidiene

      2. 2.2 Redactarea unui text scurt despre evenimente, persoane din mediul familial, după un plan dat

      •  Dialoguri simple

      •  Scurte paragrafe

      •  Descriere simplă orală sau scrisă

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

      1. 3.1 Comunicare interactivă într-un schimb de informaţii simple

      2. 3.2 Redactarea de mesaje scurte pe teme familiare în situaţii în care nu poate avea loc o interacţiune verbală orală directă

      3. 3.3 Îndeplinirea de instrucţiuni simple, orale sau scrise, în contexte funcţionale, când acestea sunt completate şi de imagini sau scheme

      4. 3.4 Orientarea în spaţiu pe baza unui set de instrucţiuni simple articulate clar şi rar

      •  Dialoguri situaţionale

      •  Conversaţii simple

      •  Mesaje scurte

      •  Instrucţiuni simple

      •  Funcţiile comunicative ale limbii necesare performării acestor competenţe

   4. 4. Transferarea şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor TC

      1. 4.1 Reformularea unei replici

      2. 4.2 Traducerea unor texte funcţionale scurte din limba turcă în limba romană cu ajutorul dicţionarului

      3. 4.3 Sintetizarea sub forma de schemă conţinutului unui text scris sau mesaj oral.

      •  Mesaje orale (înregistrate sau emise de profesor sau elevi )

      •  Prospecte , intrucţiuni

      •  Texte de informare generală

      •  Notiţe

      •  Tehnici de utilizare a dicţionarului

2. 4. SUGESTII METODOLOGICE CONŢINUTURI RECOMANDATE

TEME

Se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

• – DOMENIUL PERSONAL

  • ■ Însuşiri fizice, naţionalitate, starea sănătăţii, ocupaţie, hobby-uri

  • ■ Familia: membrii familiei,

  • ■ Alimentaţie

  • ■ Petrecerea timpului liber

• – DOMENIUL PUBLIC

  • ■ Mijloace de transport, orientarea în spaţiu

  • ■ Cumpărături

  • ■ Lumea înconjurătoare

• – DOMENIUL OCUPAŢIONAL

  • ■ Profesiuni

• – DOMENIUL EDUCAŢIONAL

  • ■ Şcoală

  • ■ Călătorii

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.

Pe parcursul clasei a IX-a se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie acomunicării:

Substantivul

pluralul substantivelor cazul substantivelor

Adjectivul

gradele de comparaţie

Pronumele

pronumele personal posesiv, demonstrativ, interogativ, posesiv

Verbul

Modul Indicativ- Timpul Prezent (afirmativ, interogativ, negativ)

-Timpul Perfect compus(afirmativ, interogativ, negativ)

– Timpul Viitor(afirmativ, interogativ, negativ) Modul Imperativ

AdverbulPrepoziţia

prepoziţii de loc, de timp, de spaţiu,de direcţie

Numeralul

numeralul cardinal numeralul ordinal

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

Pe parcursul clasei a IX-a se vor exersa următoarelefuncţii comunicative ale limbii:

• ■ A solicita şi a oferi informaţii generale

• ■ A solicita şi a oferi informaţii de ordin personal

• ■ A descrie persoane

• ■ A cere şi a oferi o părere

• ■ A solicita şi a oferi informaţii cu caracter de orientare

• ■ A caracteriza acţiuni sau persoane

• ■ A invita

• ■ A da instrucţiuni

SCURT GHID METODOLOGIC

Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

• – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

• – transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;

• – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback- ului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculum-ului pe întreg anul.

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului .

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate

      Structura planificării calendaristice

      Nr. UÎ	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe specifice vizate	Număr de ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      • ■ detalieri tematice

      • ■ elemente de construcţie a comunicării

      • ■ funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)

   • – tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de discriminare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,

      • – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

   Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

   •  să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

   •  să identifice lacunele şi cauzele lor

   •  să regleze procesul de predare / învăţare

     Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

     Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

     • ■ Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

     • ■ Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

     • ■ Proiectul

     • ■ Portofoliul

     • ■ Autoevaluarea

       MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

       CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

       PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A X-A

       L I M B A T U R C Ă

       LIMBA MODERNĂ 2

       NOTĂ DE PREZENTARE

       Curriculumul de LIMBI MODERNE pentru clasele a X-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele:

       •  curriculumul parcurs de elevi în clasa a IX-a;

       •  necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.

         Prezentul curriculum a fost elaborat urmărindu-se:

         1. A. Practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.

         2. B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte comunicative.

         3. C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata vieţii. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.

            Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional / acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice.

            Alocare orară

            Disciplina limba turcă are următorul regim de predare la clasele a X-a, liceu:

            ÎN TRUNCHIUL COMUN:

   •  ca LIMBA MODERNĂ 2– cu o alocare orară de 2 ore la toate profilurile

     ÎN CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII:

   •  cu o alocare orară de 1 oră la toate profilurile

   Structura programelor

   1. 1 . COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se formează pe întreaga durată a liceului);

   2. 2 . VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);

   3. 3 . COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.

   Nivelurile ţintă din Cadrul European de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului, următoarele:

   Limba modernă 2 – nivelul B1 pentru competenţele de receptare

   nivelul A2 pentru competenţele de producere

   COMPETENŢE GENERALE

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

   4. 4. Transferul si medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

VALORI ŞI ATITUDINI

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 1.1 Desprinderea sensului global / ideii principale ale unui mesaj scurt articulat clar şi rar / dintr-un text scurt pe teme familiare

   2. 1.2 Deducerea înţelesului unor elemente lexicale necunoscute cu ajutorul contextului

   3. 1.3 Identificarea de informaţii specifice în materiale simple de tipul broşurilor de informare, fragmentelor de text care descriu evenimente, altor texte autentice

   4. 1.4 Selectarea unot informaţii relevante din texte informative scurte

   •  prezentare orală

   •  fragmente din articole de presă

   •  imagini publicitare

   •  conversaţii

   •  dialoguri simple

   •  texte scurte, autentice sau adaptate

2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 2.1 Cererea şi oferirea de informaţii despre sine, despre persoane, despre activităţi din universul imediat, folosind o intonaţie adecvată

   2. 2.2 Elaborarea – oral sau în scris – unei descrieri simple a unui eveniment, pe bază de suport vizual sau pornind de la un plan de idei

   •  Paragrafe simple

   •  Descriere simplă orală sau scrisă

3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

SUGESTII METODOLOGICE

Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

CONŢINUTURI

TEME

DOMENIUL PERSONAL

• ■ Viaţa personală (familie, relaţii interumane, sănătate, sentimente, ocupaţii, hobby-uri)

• ■ Adolescentul în lumea contemporană (comunicare, stil de viaţă, aspiraţii)

• ■ Petrecerea timpului liber

  DOMENIUL PUBLIC

• ■ Mijloace de transport, orientarea în spaţiu

• ■ Mass-media

• ■ Natura şi viaţa

  DOMENIUL OCUPAŢIONAL

• ■ Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional

  DOMENIUL EDUCAŢIONAL

• ■ Şcoală, educaţie

• ■ Repere culturale (muzică, sport, arte)

FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

1. 1. A da şi a solicita informaţii:

   a oferi şi a solicita informaţii privind locul de unde vin diverse persoane;

   a oferi informaţii despre programul zilnic / săptămânal (orar şcolar, materii şcolare etc.); a oferi informaţii despre vreme;

   a solicita / oferi informaţii despre diverse evenimente;

   a oferi şi a solicita informaţii despre preţuri, alimente etc.

2. 2. A descoperi şi a exprima atitudini a refuza o ofertă / invitaţie;

   a exprima obligaţia de a face ceva.

3. 3. A descoperi şi a exprima atitudini morale: a da sfaturi;

   a cere scuze.

4. 4. A comunica în societate: a saluta;

a face prezentări;

a oferi un obiect în mod politicos.

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

SubstantivulArticolulAdjectivul

adjective cu grade de comparaţie

VerbulAdverbul

grade de comparaţie

SCURT GHID METODOLOGIC

Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

• – proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

• – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback- ului obţinut.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

   Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.

   2. 2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.

   3. 3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.

   4. 4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.

   5. 5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. UÎ

      Conţinuturi ale U.Î.

      Competenţe specifice vizate

      Număr de ore alocate

      Săptămâna

      Observaţii

      • ■ detalieri tematice

      • ■ elemente de construcţie a comunicării

      • ■ funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţe specifice vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)

   • – tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – elemente de construcţie a comunicării

   • – funcţii comunicative

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare

      • – exerciţii de discriminare

      • – exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris

      • – exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele / diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente

      • – proiecte

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de completare de formulare, text lacunar

      • – exerciţii de construire a paragrafului

      • – exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan

      • – exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare

      • – dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere

      • – discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming

      • – expunere / prezentare sub formă de monolog

      • – exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)

      • – proiecte

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă

      • – exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns,

      • – joc de rol, discuţie, dezbatere

      • – prezentare

      • – exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de formulare / construire a unei argumentări

      • – exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – proiecte

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de transfer şi transformare

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe

      • – exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers

      • – proiecte

4. IV. EVALUAREA

Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât profesorului cât şi elevului:

•  să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor

•  să identifice lacunele şi cauzele lor

•  să regleze procesul de predare / învăţare

  Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

  • ■ Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

  • ■ Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

  • ■ Proiectul

  • ■ Portofoliul

  • ■ Autoevaluarea

MINISTERUL EDUCAŢIEI,CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

L I M B A T U R C Ă

LIMBA MODERNĂ 2

CLASELE A XI-A – A XII-A

NOTĂ DE PREZENTARE

Curriculumul a fost elaborat avându-se în vedere următoarele repere:

•  curriculumul de limba turcă parcurs de elevi în ciclul inferior al liceului;

•  documentele europene privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul parcursului şcolar şi în cadrul învăţării pe toată durata vieţii;

•  necesitatea de a oferi, prin curriculum, un răspuns mai adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea parcursului şcolar şi de formare prin ciclul superior al liceului.

1. A. Practica raţională a limbii: prin exersarea competenţelor de receptare, de producere, de interacţiune şi de mediere şi transfer, elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ;

2. B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune: elevul va fi capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de comunicare şi interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte comunicative sociale generale şi specializate.

3. C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata vieţii: elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu cu ajutorul cărora să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, grafice, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv baze de date şi Internetul.

   Obiectivul fundamental al studierii limbilor moderne în ciclul superior al liceului este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional / acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice.

   Regimul de predare – alocare orară

   Regimul de predare la clasele a XI-a şi a XII-a liceu este următorul:

   În trunchiul comun:

   • ■ ca limba modernă 2 – cu o alocare de 2 ore / săpt ( cls. a XI-a si a XII a profil real si umanist)

Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini enunţate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară: competenţe specifice, conţinuturi ale învăţării, sugestii metodologice.

Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a competenţelor, evaluarea se va realiza cu ajutorul unor instrumente şi probe elaborate în deplină concordanţă cu competenţele din programe şi în conformitate cu recomandările privind evaluarea din secţiunea „Scurt ghid metodologic”.

Nivelurile ţintă din Cadrul European de Referinţă vor fi, la finele ciclului superior al liceului, următoarele:

Limba modernă 2 – nivelul B2 pentru competenţele de receptare

– nivelul B1 pentru competenţele de producere

CLASELE A XI-A ŞI A XII-A

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

Pe parcursul studierii limbii turce în ciclul superior al liceului se va avea în vedere cultivarea şi dezvoltarea la elevi a următoarelor valori şi atitudini:

CLASA A XI-a

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   	Tipuri de mesaje orale şi scrise: Oral: Scris: texte / paragrafe descriptive şi narative cu conţinut operaţional: cereri, corespondenţă, formulare, prospecte.

   1. 1.1 Identificarea şi selectarea de informaţii factuale din mesaje orale / documente simple / texte pe subiecte de interes, cu folosirea la nevoie a dicţionarului, pentru îndeplinirea unor sarcini de lucru

   2. 1.2 Desprinderea semnificaţiei generale a unui mesaj rostit cu viteză normală în limba standard

   3. 1.3 Identificarea şi selectarea informaţiei esenţiale / ideilor principale dintr-un text de informare

   4. 1.4 Executarea de acţiuni pentru îndeplinirea unor indicaţii şi instrucţiuni scurte şi simple

   • – texte de lungime variabilă care conţin şi elemente de vocabular nefamiliare.

   • – mesaje emise de cei din jur

   • – conferinţe, discursuri, prezentări orale, interviuri, rapoarte orale;

   • – transmisiuni radio şi TV , talk-show- uri, publicitate, anunţuri publice.

   • – texte / fragmente autentice de informare generală, pagini de internet, texte de popularizare: ştiri / articole, texte publicitare

2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor
   	Limbaj: vocabular adecvat contextului, vocabular specific comun, relevant pentru domeniul de specializare.

   1. 2.1 Povestirea / relatarea oral şi/sau în scris a unor experienţe / întâmplări personale, în termeni simpli cu întrebări de sprijin / pe baza unui plan dat

   2. 2.2 Formularea de întrebări şi răspunsuri şi de opinii argumentate despre ceea ce îi place / nu îi place, pe o temă dată

   3. 2.3 Completarea de documente de uz curent şi specifice domeniului de specializare

   • ■ Povestire / Prezentare orală / scrisă

   • ■ Paragrafe / texte scurte pe diverse arii tematice

   • ■ Dialoguri

   • ■ Formulare, chestionare şi alte documente specifice domeniului de specializare

   • ■ Plan de idei, schema de prezentare

   • ■ Eseuri şi texte funcţionale. Contexte: personal şi social.

3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 3.1 Formularea de opinii / sugestii, solicitarea şi formularea de instrucţiuni în cadrul unei activităţi în grup

   2. 3.2 Oferirea de răspunsuri şi informaţii la întrebări simple

   • ■ Discuţii, dialoguri

   • ■ Opinii, sugestii, sfaturi

   • ■ Interviuri, chestionare

   • ■ Scrisoare, mesaj e-mail.

   în cadrul unui interviu / chestionar 3.3 Exprimarea acordului şi dezacordului într-o discuţie formală sau informală pe teme cunoscute.

   Context: situaţii sociale informale, situaţii familiare, situaţii de studiu. Moduri de interacţiune: faţă în faţă, în perechi / grup mic; la telefon, corespondenţă.

4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

Clasa a XII-a

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR

1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 1.1 Desprinderea semnificaţiei globale, a ideilor generale şi a unor detalii din scurte discuţii între vorbitori nativi / înregistrări radio / TV pe subiecte de interes

   2. 1.2 Extragerea ideilor principale şi a unor detalii din texte de informare, în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru

   3. 1.3 Selectarea informaţiilor relevante din diferite fragmente / texte în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru

   4. 1.4 Recunoaşterea argumentelor şi identificarea concluziilor dintr-un text argumentativ pe teme cunoscute

   • – fragmente / texte de informare generală şi de specialitate

   • – rapoarte / prezentări orale / scrise de dificultate medie

   • – dialoguri, conversaţii, interviuri

   • – articole de presă publicitate

   • – emisiuni radio / TV, înregistrări audio- video

   • – mesaje scrise,cereri, reclamaţii.

2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 2.1 Relatarea, oral şi/sau în scris unei activităţi desfăşurate în grup / a unui fapt divers / eveniment / film, pe baza unui plan dat

   2. 2.2 Explicarea folosirii unui produs / a aplicării unei proceduri şi răspunsul la întrebări de clarificare

   3. 2.3 Completarea de formulare de uz curent (CV, vize)

   4. 2.4 Prezentarea unui monolog pe o tema dată, structurat, susţinut de exemple din viaţa personală sau din alte surse.

   5. 2.5 Redactarea de texte funcţionale variate, structurate după model, aducând argumente şi exemple în sprijinul opiniilor exprimate.

   • – povestire / prezentare orală / scrisă

   • – descrieri / comparări de obiecte, persoane

   • – texte pe diverse arii tematice, inclusiv de specialitate

   • – formulare

   • – eseuri şi texte funcţionale.

3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

   Competenţe specifice	Forme de prezentare a conţinuturilor

   1. 3.1 Preluarea şi transmiterea unui mesaj audiat, când este permisă cererea pentru repetarea unor cuvinte în scopul clarificării

   2. 3.2 Reformularea unui mesaj / unor instrucţiuni, la cererea interlocutorului

   3. 3.3 Redactarea unei scurte scrisori de răspuns la anunţuri din mass-media / la o scrisoare oficială

   4. 3.4 Identificarea intenţiei vorbitorului / a tipului de relaţie instituită de acesta în interacţiunea verbală

   5. 3.5 Realizarea unui interviu structurat pe baza unui chestionar deja elaborat, adăugând câteva întrebări spontane.

   • – mesaje orale (faţă în faţă / telefonic)

   • – dialog, discuţie, dezbatere

   • – instrucţiuni

   • – texte funcţionale:

     • – scrisori oficiale de diverse tipuri

     • – reclamă

     • – anunţ

     • – cerere

     • – invitaţie

4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

CONŢINUTURI RECOMANDATE

(pentru toate specializările)

NOTE:

1. 1. Pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programă, se recomandă să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos

2. 2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu profilul şi domeniul de specializare al fiecărei clase.

   TEME

   Se recomandă ca activităţile de învăţare, în clasele a XI-a şi a XII-a, să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

   DOMENIUL PERSONAL

   Viaţa personală (educaţie, stil de viaţă, comportament social, strategii de studiu, opţiuni pentru carieră, hobby-uri);

   Relaţii interpersonale / inter-umane / profesionale, viaţa de echipă; Universul adolescenţei (cultură, sport, timp liber).

   DOMENIUL PUBLIC

   Aspecte din viaţa contemporană (socio-economice, ştiinţifice, tehnice, ecologice, strategii de utilizare a resurselor);

   Tinerii şi viaţa comunitară; Mass-media.

   DOMENIUL OCUPAŢIONAL

   Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional; Aspecte teoretice şi practice ale specialităţii;

   Locuri de muncă, echipamente, activităţi, operaţiuni, comportament profesional DOMENIUL EDUCAŢIONAL

   Descoperiri ştiinţifice şi tehnice; Viaţa culturală şi lumea artelor.

   FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:

   Se va avea în vedere achiziţionarea şi exersarea cu precădere a acelor funcţii comunicative ale limbii (acte de vorbire) din lista de mai jos care sunt specifice domeniului de specializare. Funcţiile comunicative ale limbii (actele de vorbire) vor fi exersate oral şi în scris, atât în registrul formal, cât şi în registrul informal, în contexte relevante pentru viaţa socială şi pentru domeniul profesional de specializare.

   Pe parcursul claselor a XI-a şi a XII-a se vor achiziţiona şi utiliza, în funcţie de necesităţi, următoarele

   funcţii comunicative ale limbii (acte de vorbire):

   • – A solicita şi a oferi informaţii legate de completarea unui formular

   • – A solicita şi a oferi informaţii despre produse şi servicii (inclusiv despre costuri, preţuri, etc.)

   • – A solicita şi a oferi informaţii despre fenomene, evenimente, experienţe, acţiuni şi activităţi profesionale

   • – A formula comparaţii între caracteristici ale unor persoane, obiecte, locuri, fenomene, activităţi, evenimente, procese

   • – A exprima şi a argumenta refuzul de a face o acţiune

   • – A solicita şi acorda / refuza permisiunea de face ceva

   • – A utiliza formule adecvate contextual de iniţiere, întreţinere şi încheiere a unei conversaţii (inclusiv telefonice)

   • – A întrerupe în mod politicos

   • – A solicita şi a da instrucţiuni

   • – A solicita şi a da sfaturi

   • – A solicita şi a formula propuneri, sugestii

   • – A solicita, a oferi, a accepta sau a refuza ajutorul

   • – A corecta / încuraja / avertiza pe cineva

   • – A exprima acordul / dezacordul cu un curs de acţiune

   • – A caracteriza persoane, fapte, acţiuni

   • – A formula concluzii

   • – A exprima obligaţia / necesitatea / interdicţia de a face ceva

   • – A exprima diverse grade de certitudine/ incertitudine

   • – A exprima condiţii

   • – A exprima cauze şi consecinţe

   • – A exprima intenţii, dorinţe, preferinţe

   • – A exprima atitudini emoţionale: simpatie, regret, încredere, îndoială, îngrijorare, temere

   • – A exprima o hotărâre sau o promisiune

   • – A solicita opinii / puncte de vedere personale

   • – A exprima şi a motiva acordul / dezacordul faţă de opiniile altora

   • – A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj

   • – A cere şi a da detalii şi explicaţii

   • – A solicita repetarea şi reformularea

     ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

     Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate. Vor fi avute în vedere cu precădere acele structuri lingvistice care sunt specifice discursului specializat, în funcţie de domeniul de specializare.

     Pe parcursul claselor se recomandă ca la Limba modernă 2 să se opereze cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

     • ■ Substantivul

     • ■ Articolul

     • ■ Adjectivul şi adverbul

     • ■ Verbul

     • ■ Cuvinte de legătură: prepoziţia

     • ■ Sintaxă: fraza condiţională; corespondenţa timpurilor

   CONDIŢII OBLIGATORII DE APLICARE DIDACTICĂ ŞI DE EVALUARE

   • ► Planificările calendaristice vor fi elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.

   • ► Stabilirea competenţelor care vor fi vizate şi a conţinuturilor care vor fi parcurse în fiecare semestru este la latitudinea profesorilor, obligaţia acestora fiind să asigure achiziţionarea de către elevi a tuturor competenţelor prevăzute de programă la un nivel satisfăcător.

   • ► Corelarea competenţelor cu conţinuturile tematice, lingvistice şi funcţionale recomandate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare didactică, având drept repere sugestiile din ghidul metodologic.

   • ► Alegerea temelor, contextelor, textelor pe baza cărora se va lucra şi a funcţiilor comunicative

     care se vor achiziţiona şi exersa se va face în corelare cu domeniul de specializare al fiecărei clase.

   • ► În activitatea de învăţare-predare vor fi folosite metode comunicative, tehnici interactive şi activităţi centrate pe elev.

   • ► Temele pentru acasă vor fi stabilite astfel încât timpul necesar elevului pentru rezolvarea lor să nu depăşească timpul de lucru efectiv al elevilor pe parcursul orei de curs

   • ► Instrumentele şi probele de evaluare vor fi elaborate în strictă corelare cu competenţele din programe şi în conformitate cu recomandările privind evaluarea din ghidul metodologic.

   

   SCURT GHID METODOLOGIC 1

   Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

   • – proiectarea de la programa şcolară – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;

   • – transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;

   • – evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut;

   • – evaluarea rezultatelor învăţării / gradului de achiziţie a competenţelor.

1. I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă.

   Elaborarea planificărilor presupune următoarele etape:

   1. 1. Studierea atentă şi în detaliu a programei şcolare.

   2. 2. Selectarea din conţinuturile programei (teme, funcţii comunicative) a celor adecvate pentru domeniul de specializare

   3. 3. Corelarea competenţelor cu conţinuturile selectate din programa şcolară şi conturarea Unităţilor de învăţare (U.Î.).

   4. 4. Identificarea resurselor didactice necesare: manual, texte, materiale audio-video, documente autentice etc.

   5. 5. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu competenţele care le sunt asociate.

   6. 6. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele vizate.

      

      1 Pentru detalii, se recomandă a se consulta “Ghid metodologic – aria Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002.

      Structura planificării calendaristice

      Nr. UÎ	Conţinuturi ale U.Î.	Competenţe vizate	Nr. ore alocate	Săptămâna	Observaţii

      • ■ tematic

      • ■ elemente de construcţie a comunicării

      • ■ funcţii comunicative

2. II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE2

   Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.

   Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

   Detalieri ale conţinuturilor unităţii de învăţare	Competenţ e vizate	Activităţi de învăţare	Resurse	Evaluare
   Ce?	De ce?	Cum?	Cu ce?	Cât? (În ce măsură?)

   • – tema (detaliată pe lecţii)

   • – text / tip de text

   • – funcţii comunicative

   • – elemente de construcţie a comunicării

3. III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

   1. 1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

      • – exerciţii de identificare de informaţii

      • – exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global dintr-un mesaj oral / text scris

      • – exerciţii de identificare şi discriminare între informaţii factuale şi opinii / puncte de vedere

      • – exerciţii de selectare de detalii specifice dintr-un text oral / scris

      • – exerciţii de identificare a sensului unor elemente de text nefamiliare într-un mesaj oral sau scris

      • – exerciţii de utilizare a unor materiale de referinţă pentru identificarea sensului unor elemente de text nefamiliare

      • – exerciţii de identificare de opinii, atitudini şi sentimente

      • – exerciţii de confirmare / clarificare şi de solicitare a confirmării / clarificării sensului

      • – exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (descriere, raport, grafic, prezentare, povestire)

      • – exerciţii de completare de texte lacunare

      • – exerciţii de confirmare a înţelegerii prin efectuarea de acţiuni pe baza informaţiilor obţinute pe cale orală / prin lectură

      • – exerciţii de analiză de situaţii prezentate în texte, în scopul luării unor decizii

        

        2 Pentru detalii, se recomandă a se consulta “Ghid metodologic – aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu”, MEdC, CNC, Bucureşti, 2002.

      • – proiecte individuale sau de grup

   2. 2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare

      • – exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri

      • – exerciţii de solicitare şi oferire de informaţii, prin întrebări şi răspunsuri,

      • – exerciţii de oferire şi solicitare de instrucţiuni în vederea îndeplinirii unei sarcini de lucru

      • – exerciţii de solicitare şi oferire de clarificări şi explicaţii când informaţia / instrucţiunea nu este înţeleasă imediat

      • – exerciţii de elaborare de planuri de redactare / de prezentare

      • – exerciţii de prezentare, relatare / (re)povestire, monolog, descriere, asociere, comparaţie, comentariu

      • – dialoguri, discuţii, conversaţii dirijate sau libere, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere,

      • – exerciţii de completare de formulare în situaţii de viaţă cotidiene / situaţii profesionale specifice specializării

      • – exerciţii de prezentare orală / redactare pe bază de plan

      • – exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat

      • – exerciţii de redactare de texte funcţionale generale (CV, proces verbal, referat, cerere, raport, corespondenţă)

      • – exerciţii de utilizare a unor materiale de referinţă pentru a verifica corectitudinea informaţiei şi limbii folosite

      • – exerciţii de redactare în vederea acurateţei informaţiei şi limbajului: paragraf, rezumat etc.

      • – proiecte individuale sau de grup

   3. 3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

      • – exerciţii în perechi / grup, joc de rol, simulări: dialoguri, conversaţii, discuţii, dezbateri

      • – convorbiri telefonice, mesaje telefonice

      • – exerciţii de solicitare a opiniilor interlocutorului şi de răspuns la acestea

      • – exerciţii de confruntare de opinii şi puncte de vedere legate de domeniul de activitate

      • – exerciţii de solicitare / oferire de clarificări / explicaţii când informaţia nu este clar înţeleasă

      • – exerciţii de susţinere a unei prezentări (pe bază de materiale pregătite în prealabil), de raportare (formală şi informală)

      • – exerciţii de construire / formulare a unei argumentări

      • – exerciţii de lucru în grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri

      • – exerciţii de construire şi realizare a unui interviu

      • – exerciţii de reformulare, clarificare şi adaptare la context a discursului oral

      • – exerciţii de adaptare a textului la context, la tipul de text, la subiect şi la cititorul intenţionat

      • – proiecte de grup

   4. 4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

      • – exerciţii de operare cu informaţii din texte generale şi de specialitate (corelare, completare de tabele, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente etc.)

      • – exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)

      • – exerciţii de luare de notiţe

      • – exerciţii de rezumare

      • – exerciţii de traducere şi retroversiune

      • – exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional

      • – exerciţii de transformare, oral şi în scris, a unui dialog / text dialogat în unul narativ

      • – proiecte individuale sau de grup

4. IV. EVALUAREA

   Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a rezultatelor învăţării este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de evaluare.

   Pentru evaluarea formativă a achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi inter-relaţionare şi a atitudinilor dezvoltate de aceştia, la orele de limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:

   • ■ Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)

   • ■ Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării

   • ■ Proiectul

   • ■ Portofoliul

   • ■ Autoevaluarea

     MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI TINERETULUI

     ORDIN

     privind aprobarea programelor școlare pentru discipline de studiu din aria curriculară Limbă și comunicare: Limba și literatura română pentru clasele a V-a — a VIII-a și Limba latină pentru clasa a VIII-a*)

     În baza prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

     în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 231/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar,

     în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, cu modificările și completările ulterioare,

     ministrul educației, cercetării și tineretului emite prezentul ordin.

     Art. 1. — Se aprobă programa școlară revizuită pentru disciplina Limba și literatura română pentru clasele a V-a — a VIII-a din aria curriculară Limbă și comunicare. Programa este cuprinsă în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

     Art. 2. — Se aprobă programa școlară revizuită pentru disciplina Limba latină pentru clasa a VIII-a din aria curriculară Limbă și comunicare. Programa este cuprinsă în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

     Art. 3. — Prezentul ordin intră în vigoare începând cu anul școlar 2008—2009 pentru programele școlare revizuite la clasele a V-a — a VII-a pentru disciplina Limba română. La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice altă dispoziție

     contrară privind programa școlară pentru disciplina menționată la art. 1, clasele a V-a — a VII-a, se abrogă.

     Art. 4. — Prezentul ordin intră în vigoare începând cu anul școlar 2009—2010 pentru programele școlare revizuite pentru clasa a VIII-a.

     Art. 5. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

     Art. 6. — Direcția generală management învățământ preuniversitar, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, inspectoratele școlare, precum și unitățile de învățământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

     Ministrul educației, cercetării și tineretului,

     Cristian Mihai Adomniței

     București, 7 iulie 2008.

     Nr. 4.713.

     

     *) Ordinul nr. 4.713/2008 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008 și este reprodus și în acest număr bis.

     Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 4713/2008

     

     MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

     PROGRAMĂ ŞCOLARĂ REVIZUITĂ

     LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

     CLASELE a V-a – a VIII-a

     NOTĂ DE PREZENTARE

     Revizuirea curriculumului de Limba şi literatura română s-a realizat având în vedere următoarele aspecte:

     • – descongestionarea programelor şcolare, prin eliminarea unor conţinuturi considerate nerelevante pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor menţionate în obiectivele de referinţă, urmărind păstrarea coerenţei interne a disciplinei, continuitatea şi progresia de la o clasă la alta, dar şi continuitatea cu programele de limba română pentru ciclul primar şi cele pentru liceu;

     • – utilizarea modelului de proiectare curriculară centrată pe obiective, model care accentuează caracterul practic-aplicativ al procesului educativ şi care permite asigurarea continuităţii şi a progresiei de la o clasă la alta;

     • – asigurarea calităţii educaţiei şi compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, cu standardele europene prin formarea domeniilor de competenţe-cheie, îndeosebi a competenţelor de comunicare şi a celor culturale (cunoaşterea culturii locale şi naţionale, participarea la manifestări culturale, precum şi deschiderea interesului spre cultura diversă a Europei), indispensabile vieţii active într-o societate a cunoaşterii specifică secolului XXI.

       Scopul studierii limbii şi literaturii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.

       În acest sens, curriculumul de limba şi literatura română pentru clasele a V-a – a VIII-a se bazează pe modelul comunicativ-funcţional, adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacităţi menţionate anterior.

       În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi nonliterare adecvate vârstei şcolare.

       În sensul celor arătate mai sus, dominantele curriculumului de limba şi literatura română pentru gimnaziu sunt:

       • ■ definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi exprimarea scrisă;

       • ■ prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi de exprimare orală şi scrisă;

       • ■ echilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi mutarea accentului pe producerea unor mesaje proprii;

       • ■ centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete de comunicare;

       • ■ adaptarea conţinuturilor la nivelul de vârstă şi la interesele copiilor.

   Structura curriculumului şcolar are următoarele componente:

   • – obiective cadru, urmărite pe întreg parcursul învăţământului gimnazial; având un grad ridicat de generalitate şi complexitate, acestea se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul disciplinei;

   • – obiective de referinţă, formulând rezultatele aşteptate ale învăţării pentru fiecare an de studiu şi

     urmărind progresia în formarea de capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe ale elevului de la un an de studiu la altul;

     • – exemple de activităţi de învăţare care propun modalităţi de organizare şi de realizare a demersului didactic cu elevii;

     • – conţinuturile învăţării, pe ani de studiu, ca mijloace prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor cadru şi a obiectivelor de referinţă propuse;

     • – standardele curriculare de performanţă la sfârşitul ciclului gimnazial, în calitatea lor de standarde naţionale, de sistem de referinţă pentru evaluarea calităţii procesului de învăţare, la sfârşitul gimnaziului.

       Proiectarea activităţii didactice, elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate obiective de referinţă; atingerea obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul conţinuturilor. Cadrul didactic poate opta pentru utilizarea activităţilor de învăţare recomandate prin programă sau poate propune alte activităţi adecvate colectivului de elevi şi condiţiilor concrete din clasă. Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.

       Centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, aşa cum sunt:

     • – utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ;

     • – exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;

     • – realizarea unor activităţi diverse de receptare şi producere de mesaje orale şi scrise, care să dea posibilitatea tuturor elevilor de a se participa la propria învăţare;

     • – integrarea, în predare-învăţare-evaluare, a elementelor de conţinut din cele trei domenii ale disciplinei (lectură, practica raţională şi funcţională a limbii, elemente de construcţie a comunicării), pentru a le oferi elevilor motivaţii pentru învăţare şi un demers coerent integrator al formării capacităţilor de comunicare.

   Conţinuturile marcate prin asterisc (*) reprezintă elemente facultative ale curriculumului şi nu fac obiectul evaluărilor naţionale.

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă

OBIECTIVE CADRU

CLASA A V-A

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral

   Obiective de referinţă

   La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:

   1. 1.1 să identifice informaţiile esenţiale dintr-un mesaj oral

   2. 1.2 să identifice secvenţele de dialog, de naraţiune şi de descriere dintr-un mesaj oral

   3. 1.3 să sesizeze unităţile lexicale necunoscute în fluxul vorbirii

   4. 1.4 să sesizeze corectitudinea gramaticală a unui enunţ şi/ sau a formelor lexicale

   5. 1.5 să manifeste curiozitate pentru as- cultarea unui mesaj oral

      Exemple de activităţi de învăţare

      Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de ascultare a unor mesaje orale diverse (casete audio sau video cu basme, schiţe; reclame transmise la radio şi televiziune) cu scopul de a desprinde esenţialul şi de a exprima acest lucru la schimbarea rolului de receptor în cel de emiţător

      • – participarea la interacţiuni în care să dovedească înţelegerea replicilor partenerilor de comunicare şi capacitatea de continuare a dialogului; activităţi de ascultare a unor mesaje orale transmise pe diferite canale (telefon, radio, televizor, aer, voice-chat, voice-mail etc.) şi în contexte diverse, cu utilizări de coduri lingvistice diferite, în vederea sesizării dificultăţilor de desprindere a informaţiei dintr-un mesaj oral

      • – exerciţii de ascultare a unor texte literare citite/ interpretate (de profesor, colegi, actori), în vederea înţelegerii globale şi a indicării secvenţelor descriptive, narative şi dialogate

      • – identificarea cuvintelor noi în texte literare şi nonliterare ascultate, cu scopul clarificării sensului acestora prin: apelare la contextul lingvistic, la dicţionar sau la profesor

      • – exerciţii de observare a greşelilor de pronunţie, de acord, de flexiune, în diverse situaţii de comunicare (în clasă, în mass-media, în locuri publice etc.); exerciţii de sesizare a modului de pronunţare a diftongului, a triftongului şi a hiatului

      • – exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei distributive şi a capacităţii de a urmări mesajul partenerilor de comunicare

      • – exersarea ascultării mesajelor orale în diverse situaţii de comunicare, în scopul formării unui comportament de ascultător activ; exerciţii de sesizare a indicilor de iniţiere de către partener a unui dialog

      • – exerciţii de selectare a unor informaţii, idei, opinii, în funcţie de substanţa, autenticitatea şi precizia mesajelor ascultate (activităţi individuale, în perechi şi în grupe)

      • – exerciţii de ascultare a unor texte în limba română, cu accent pe sesizarea pronunţiei corecte şi a intonaţiei, la clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:

   2.1. să realizeze înlănţuirea clară a ideilor într-un mesaj oral

   1. 2.2 să selecteze elementele de lexic adecvate situaţiilor de comunicare

   2. 2.3 să construiască propoziţii şi fraze corecte din punct de vedere gra- matical

   3. 2.4 să-şi adapteze vorbirea la par- teneri şi la situaţia de comunicare

      Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – activităţi de formulare a ideilor principale şi a celor secundare dintr-un text citit/ascultat; exerciţii de expunere orală – individual sau în grup – a unui plan simplu şi/sau a unui plan dezvoltat de idei, pornind de la o temă dată; completarea unui mesaj oral lacunar; continuarea unei relatări orale şi realizarea unor predicţii (pornind de la titlul textelor sau de la anumite secvenţe secvenţe narative); alcătuirea unei povestiri orale, pornind de la cuvinte-cheie; formularea unor aprecieri personale referitoare la textele studiate/mesajele ascultate; rezumarea orală a unor texte narative citite sau ascultate (schiţe, basme etc.)

      • – exerciţii de stabilire a ideilor în jurul cărora se organizează o temă dată (idee principală, idee secundară)

      • – exerciţii de determinare a sensului unor cuvinte şi de explicare orală a semnificaţiei acestora în diferite contexte; utilizarea, în contexte diferite, a achiziţiilor lexicale noi; jocuri asociativ-verbale vizând formarea unor cuvinte derivate/serii derivative, câmpuri lexico- semantice; precizarea rădăcinii, a sufixelor şi a prefixelor din anumite cuvinte; utilizarea sinonimelor şi a antonimelor în contexte date

      • – exerciţii de construire corectă a propoziţiilor simple şi dezvoltate; construirea unor fraze prin utilizarea corectă a coordonării (copulative şi prin juxtapunere) şi a subordonării; folosirea corectă într-un context dat, a categoriilor gramaticale specifice părţilor de vorbire; utilizarea corectă, în context, a părţilor de propoziţie

      • – exerciţii de utilizare corectă, în textul oral, a limbii literare; rostirea fluentă a unor enunţuri scurte şi/ sau lungi

      • – activităţi de exersare a unor probleme dificile (folosirea genului, acordul în gen, de exemplu) pentru clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

      • – exerciţii de punere în scenă a unor schiţe, basme etc., de recitare a unor poezii; exprimarea de opinii şi justificarea acestora în funcţie de context; activităţi desfăşurate în biblioteca şcolii, cu prezentarea impresiilor referitoare la bibliotecă, la volumele din rafturi; prezentarea bibliotecii personale, a volumului preferat; prezentarea şi comentarea succintă a unor texte literare sau nonliterare

        – jocuri de rol pentru exersarea dialogului simplu pe diverse teme de interes pentru elevi; exprimarea acordului şi a dezacordului, a afirmaţiei, a negaţiei, şi a interogaţiei; transformarea unui enunţ oral în funcţie de situaţia de comunicare şi de partener; selectarea celor mai potrivite elemente nonverbale pentru dialogul purtat; selectarea şi folosirea adecvată a mărcilor de iniţiere şi de încheiere a unui dialog, cu accent pe folosirea formulelor elementare de menţinere a dialogului; exerciţii de asimilare şi de utilizare a regulilor conversaţiei eficiente, cu folosirea formulelor de salut, de prezentare, de identificare, de permisiune şi de solicitare

   4. 2.5 să manifeste interes pentru parti- ciparea la un act de comunicare

      • – participarea la situaţii dirijate de comunicare, obişnuite sau problematice (în grup mai mare sau mai mic); exerciţii de dezvoltare a iniţiativei de comunicare şi a curajului de a interveni în actul comunicării

      • – activităţi de exersare a pronunţiei corecte şi fluente în limba română, pentru clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:

   1. 3.1 să identifice ideile principale după citirea globală a unui text

   2. 3.2 să recunoască modurile de expu- nere utilizate într-un text narativ

   3. 3.3 să identifice expresii şi cuvinte noi în text

   4. 3.4 să sesizeze corectitudinea utili- zării categoriilor gramaticale învă- ţate

      Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – folosirea de întrebări cu răspuns la alegere pe baza textelor citite; formularea de întrebări pe marginea textelor citite

      • – delimitarea ideilor principale de cele secundare dintr-un text dat

      • – exerciţii de identificare a modurilor de expunere (naraţiune, descriere, dialog)

      • – discutarea textelor narative în funcţie de următorii parametri: „ce“ se povesteşte (ce se întâmplă, care este acţiunea relatată), „cine” ia parte la acţiune (personajele, trăsături fizice şi morale ale personajelor), „cine“ povesteşte (naratorul)

      • – exerciţii de identificare a unor expresii noi într-un text citit; activităţi de folosire a diferitelor tipuri de dicţionare; identificare de sinonime şi de antonime; identificarea figurilor de stil învăţate (personificare, comparaţie, enumeraţie, repetiţie, epitet) şi explicarea rolului acestora în textele studiate

      • – exerciţii de identificare a categoriilor morfologice studiate; exerciţii de identificare a relaţiilor sintactice şi a rolului lor în contexte date

      • – activităţi de înţelegere, în contexte variate, a unor categorii morfologice ale limbii române dificile pentru elevii aparţinând minorităţilor etnice

   5. 3.5 să manifeste curiozitate şi interes faţă de activitatea de lectură, adaptându-se la situaţia concretă de lectură

      • – activităţi de grup în care elevii să pună întrebări şi să dea răspunsuri referitoare la un text citit/ascultat; discuţii în perechi, în grup sau frontale pe marginea lecturilor suplimentare individuale; redactarea unor note de lectură (selectarea unor pasaje din text, exprimarea unor aprecieri personale, formularea de întrebări privitoare la text etc.); realizarea unor desene pornind de la textele citite

      • – exerciţii de căutare şi de selectare a informaţiei dorite cu ajutorul tablei de materii; exerciţii de identificare a ele- mentelor componente ale paginii de carte; citirea corectă şi fluentă a unui text cunoscut în faţa unui auditoriu divers; exerciţii de valorificare a elementelor nonverbale în interpretarea unor texte studiate; exerciţii de lectură tip ştafetă; căutarea de informaţii despre autorii ale căror texte sunt studiate la clasă/ citite acasă (în dicţionare de scriitori, pe internet etc.)

      • – exerciţii de sesizare a modului de structurare formală a textului poetic (în strofe şi în versuri); identificarea rimei în poeziile studiate; lectura unor texte nonliterare (articole de dicţionar necesare înţelegerii textelor, reclame)

      • – exerciţii de sesizare a raportului dintre realitate şi literatură (felul în care universul creat prin textul literar se îndepărtează de realitate)

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:

   1. 4.1 să redacteze lucrări scurte pe o anumită temă, urmărind un plan

   2. 4.2 să utilizeze în redactare sinonime, antonime şi derivate adecvate te- mei date

      Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de alcătuire a unui plan de idei pentru un text propriu; exerciţii de redactare a unui text după un plan simplu construit de elevi sau dat de profesor (compunerea imaginativă – povestirea; relatarea unor fapte şi întâmplări); exerciţii de redactare a unui text, pornind de la cuvinte date; alcătuirea de compuneri după un suport vizual

      • – formularea unor aprecieri personale referitoare la anumite secvenţe ale textelor în proză sau în versuri, prin completarea jurnalului cu dublă intrare pentru textele citite

      • – exerciţii de comparare a modului de structurare a notiţelor la diferite discipline; structurarea optimă a notiţelor şi aşezarea textului/schemelor etc. în pagină; folosirea unor elemente auxiliare (sublinieri, paranteze) care să evidenţieze ideile principale prin raportare la cele secundare

      • – activităţi de selectare a vocabularului adecvat unei teme

      • – exerciţii de reformulare a unor pasaje din textele studiate sau din textele proprii, cu folosirea unor sinonime sau antonime, în vederea nuanţării exprimării

   3. 4.3 să scrie propoziţii şi fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect semnele ortogra- fice şi de punctuaţie

   4. 4.4 să manifeste interes pentru redac- tarea unui text

      1. 1. Lectura

         • – exerciţii de ortografiere corectă a grupurilor de litere; exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe; exerciţii de folosire corectă a semnelor de punctuaţie (punctul, virgula, două puncte, ghilimele)

         • – exerciţii de scriere corectă a diferitelor categorii morfologice studiate

         • – activităţi de copiere/dictare a unor texte care să conţină dificultăţi privitoare la categoriile morfologice, în special pentru clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

         • – exerciţii de redactare în contexte şi în scopuri variate; activităţi de scriere imaginativă care să valorifice creativitatea elevilor; activităţi de scriere reflexivă (jurnal, relatarea unor fapte şi întâmplări) în care să-şi expună opiniile/sentimentele proprii; exerciţii de înţelegere a observaţiilor profesorilor privitoare la lucrările semestriale; evaluare în perechi a unor lucrări scrise/ compuneri; exerciţii simple de autoevaluare a propriilor deprinderi de redactare

CONŢINUTURI

1. 1.1. Cartea – obiect cultural. Titlul. Autorul. Tabla de materii. Aşezarea în pagină. Volumul. Biblioteca.

2. 1.2. Teoria literară

   1. 1.2.1. Raportul dintre realitate şi literatură.

   2. 1.2.2. Textul şi opera. Opera literară.

   3. 1.2.3. Structura operei literare. Textul în proză. Ce se povesteşte: naraţiunea; cine participă la acţiune: personajul (portretul fizic şi portretul moral al personajului); cine povesteşte: naratorul. Modurile de expunere: naraţiunea, descrierea, dialogul.

   4. 1.2.4. Figurile de stil. Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul.

   5. 1.2.5. Textul în versuri.Versificaţia. Versul şi strofa. Rima.

3. 1.3. Textul

   1. 1.3.1. Texte literare în proză şi în versuri – populare şi culte – aparţinând diverselor genuri şi specii. Specii obligatorii: schiţa şi basmul.

   2. 1.3.2. Texte nonliterare: articolul de dicţionar, reclama.

      

      Se vor selecta 5-7 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Se sugerează ca textul de bază să nu depăşească, de regulă, două pagini. Din textele mai lungi pot fi oferite fragmente semnificative, lectura integrală urmând a constitui obiect al lecturii personale a elevilor. Autorii de manuale şi profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele

      1.2.1 – 1.2.5 şi 1.3.1 – 1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic,

                       formativ,        adecvare        la        vârsta        elevilor.                                                

1. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii

   1. 2.1. Comunicarea orală

      1. 2.1.1. Situaţia de comunicare. Aplicaţii pentru înţelegerea noţiunilor de: emiţător, receptor, mesaj, context, cod, canal. Situaţia de comunicare dialogată.

      2. 2.1.2. Structurarea textului oral

         Ideea principală, ideea secundară. Planul simplu şi planul dezvoltat de idei. Rezumatul oral.

         *Constituenţii textului oral. *Selectarea cuvintelor. *Organizarea propoziţiei şi a frazei.

         *Dispunerea şi funcţionarea simultană a elementelor verbale şi nonverbale (aplicativ). Organizarea dialogului simplu. Formule elementare de menţinere a dialogului.

         *Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire:

         • – identificarea unei persoane, a unui obiect, a unui grup de persoane sau de obiecte;

         • – adresarea către o persoană, salutul;

         • – formularea de întrebări;

         • – iniţierea sau încheierea unui schimb verbal;

         • – susţinerea unei discuţii directe sau telefonice;

         • – cererea sau oferirea unei informaţii despre: identitatea, starea, ocupaţia, calitatea socială a unei persoane; forma, calitatea, utilitatea unor obiecte; mediul familial, mediul social al unei persoane; un orar, un itinerar, desfăşurarea unei acţiuni;

         • – exprimarea acordului sau a dezacordului, a gusturilor, a punctelor de vedere în legătură cu un fapt sau o persoană;

         • – descrierea unui obiect sau a unui ansamblu de obiecte;

         • – prezentarea unei acţiuni sau a unei înlănţuiri de acţiuni.

   2. 2.2. Comunicarea scrisă

      1. 2.2.1. Procesul scrierii

         Părţile componente ale unei compuneri (actualizare).

         Aşezarea corectă a textului în pagină. Elemente auxiliare în scriere (sublinieri, paranteze etc.). Semnele de punctuaţie: punctul, virgula, două puncte, ghilimelele, linia de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării, cratima.

      2. 2.2.2. Contexte de realizare

         Povestirea unor întâmplări reale sau imaginare.

         Transformarea textului dialogat în text narativ. Aprecieri personale referitoare la textele literare studiate (referitoare la personaje, figuri de stil, moduri de expunere etc.).

         Notiţele. Lucrarea semestrială.

2. 3. Elemente de construcţie a comunicării

   

   În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări „limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”. Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu interesează predarea în şi pentru sine a unor cunoştinţe gramaticale, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile, exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie în situaţiile care impun o asemenea abordare. Se sugerează ca, în predarea problemelor noi, profesorul să se sprijine de fiecare dată pe actualizarea cunoştinţelor asimilate anterior de către elevi, pornind de la un text, de la o situaţie concretă de comunicare, şi nu de la noţiunile teoretice.

        Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.    

   1. 3.1. Lexicul

      Vocabularul limbii române.

      Cuvântul – unitate de bază a vocabularului. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Cuvântul derivat. Rădăcina. Sufixele. Prefixele.

      Sinonimele. Antonimele. Câmpuri lexico-semantice (aplicativ).

   2. 3.2. Noţiuni de fonetică. Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele. Vocalele. Consoanele. Semivocalele. Grupurile de sunete (diftongul, triftongul). Hiatul. Silaba.

   3. 3.3. Noţiuni elementare de sintaxă (actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar). *Părţile gramaticii (morfologia şi sintaxa). Propoziţia şi părţile de propoziţie. Propoziţia simplă şi propoziţia dezvoltată. Dezvoltarea unei propoziţii simple. Propoziţia afirmativă şi propoziţia negativă. Propoziţia enunţiativă şi propoziţia interogativă. Fraza.

   4. 3.4. Morfosintaxa

      1. 3.4.1. Verbul.

         Timpul, persoana, numărul (actualizare).

         Modurile personale şi modurile nepersonale (recunoaştere). Timpurile modului indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult-ca-perfectul, viitorul I.

         Verbele auxiliare: a fi, a avea, a vrea.

         Funcţia sintactică: predicatul (actualizare). Predicatul verbal. Predicatul nominal (verbul copulativ a fi şi numele predicativ).

      2. 3.4.2. Substantivul.

         Substantivele comune şi substantivele proprii. Genul. Numărul. (actualizare) Articolul. Articolul hotărât. Articolul nehotărât.

         Cazurile substantivului

         Nominativul. Funcţii sintactice: subiect şi nume predicativ.

         Acuzativul. Prepoziţia. Prepoziţia simplă şi compusă. Funcţii sintactice: complement şi atribut (fără precizarea felului).

         Dativul. Funcţii sintactice: complement (fără precizarea felului).

         Genitivul. Articolul genitival (posesiv). Acordul în gen şi în număr al articolului genitival cu substantivul determinat. Utilizarea corectă a substantivelor proprii în dativ-genitiv. Funcţii sintactice: atribut (fără precizarea felului).

         Vocativul.

      3. 3.4.3. Substituţi ai substantivului

         1. 3.4.3.1. Pronumele

            Pronumele personal: persoana, numărul, genul (actualizare). Formele accentuate şi neaccentuate ale pronumelui personal. Funcţiile sintactice: subiect, atribut, complement.

            Pronumele personal de politeţe. *Formule reverenţioase de adresare.

         2. 3.4.3.2. Numeralul

            Numeralul cardinal. Numeralul ordinal. Funcţii sintactice: subiect, atribut, complement.

      4. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul

         Adjectivul propriu-zis şi adjectivul provenit din verb la participiu.

         Adjectivele variabile şi invariabile. Acordul cu substantivul în gen, număr şi caz. Funcţii sintactice: atribut şi nume predicativ. Topica adjectivului.

      5. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile

         1. 3.4.5.1. Adverbul

            Adverbele de loc, de timp, de mod. Adverbele provenite din adjective. Funcţia sintactică: complement.

         2. 3.4.5.2. Interjecţia.

   5. 3.5. Sintaxa propoziţiei

      1. 3.5.1. Predicatul.

         Predicatul verbal (exprimat numai prin verb la moduri personale)

         Predicatul nominal (numai cu verbul copulativ a fi). Numele predicativ simplu şi multiplu. Valorile sintactice şi semantice ale verbului a fi.

      2. 3.5.2. Subiectul

         Subiectul exprimat (simplu şi multiplu) şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus). Părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv, pronume, numeral). Acordul predicatului cu subiectul în persoană şi număr (actualizare).

      3. 3.5.3. Atributul

         Elementele regente ale atributului.

      4. 3.5.4. Complementul

         Elementele regente ale complementului (numai verbul).

   6. 3.6. Sintaxa frazei. Propoziţia principală. Propoziţia secundară. Fraza formată din propoziţii principale şi propoziţii secundare. Elementele de relaţie în frază: conjuncţiile (simple şi compuse). Coordonarea copulativă şi prin juxtapunere. Subordonarea.

CLASA A VI-A

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:

   1. 1.1 să distingă între informaţiile esenţi- ale şi cele de detaliu, stabilind legă- turi sau diferenţieri între infor- maţiile receptate

   2. 1.2 să sesizeze sensul unităţilor lexicale noi în funcţie de context

   3. 1.3 să sesizeze abaterile de la normele gramaticale într-un mesaj oral

   4. 1.4 să manifeste interes pentru mesajul ascultat şi pentru partenerii de dis- cuţie

      Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – activităţi de delimitare între informaţiile esenţiale şi cele de detaliu în diverse mesaje orale; sesizarea in- formaţiilor noi dintr-un text ascultat

      • – exerciţii de corelare a informaţiilor receptate din diverse surse

      • – exerciţii de receptare corectă a structurii fonematice a unui cuvânt; identificarea formelor lexicale corecte/ incorecte; exerciţii de receptare auditivă a cuvintelor noi în texte literare şi nonliterare; integrarea cuvintelor noi în serii sinonimice şi antonimice; stabilirea sensului unui cuvânt necunoscut prin apel la context; sesizarea sensului omonimelor; identificarea arhaismelor şi a regionalismelor în textele studiate şi sesizarea rolului lor în construirea atmosferei locale sau de epocă, în caracterizarea personajelor etc.

      • – exerciţii de sesizare a structurii gramaticale (morfologice şi sintactice) corecte sau incorecte în fluxul enunţurilor orale

      • – exerciţii de urmărire a unor dialoguri, de participare la realizarea lor şi de formare/exersare a unui comportament comunicativ adecvat

      • – activităţi de concentrare a atenţiei pe elementele importante ale textului oral de tip narativ, descriptiv şi informativ

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:

   1. 2.1 să realizeze înlănţuirea clară şi co- rectă a ideilor într-un monolog (narativ, descriptiv, informativ)

   2. 2.2 să utilizeze relaţiile de sinonimie, de antonimie, de omonimie în organizarea mesajului oral

   3. 2.3 să utilizeze categoriile gramaticale învăţate, în diverse tipuri de pro- poziţii

      Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii orale de realizare a unui plan simplu şi de dez- voltare a acestuia prin adăugarea ideilor secundare; exerciţii de transfer comunicativ dinspre planul dezvoltat spre rezumat; rezumarea orală a unui text dat; alcătuirea unor texte orale narative, descriptive şi informative

      • – exerciţii de determinare a sensurilor unor cuvinte şi de explicare a semnificaţiei acestora în contexte diferite; e- xerciţii de utilizare, în contexte diverse, a achiziţiilor lexicale noi; exerciţii de utilizare a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor în contexte date; jocuri asociativ-verbale vizând alcătuirea unor familii lexicale sau a unor câmpuri lexico-semantice

      • – exerciţii de construire corectă a propoziţiilor simple şi dezvoltate; construirea unor fraze prin utilizarea corectă a coordonării şi a subordonării; folosirea corectă, într-un context dat, a categoriilor gramaticale specifice părţilor de vorbire flexibile

   4. 2.4 să-şi adapteze vorbirea la situaţia concretă de dialog sau de monolog

   5. 2.5 să manifeste o atitudine favorabilă progresiei comunicării

      • – jocuri de rol cu folosirea dialogului pe diverse teme de interes, urmărind modalităţi de adaptare la interlocutor

      • – exerciţii de alcătuire a mologului oral (texte narative, descriptive, informative)

      • – exerciţii de pronunţare fluentă a unor secvenţe semnificative ale mesajului oral, de reglare a tonului, a intonaţiei, în funcţie de starea de spirit (bucurie, surpriză, supărare); exerciţii de comunicare orală cu scop declarat de informare, de luare de atitudine, de opinie; exerciţii de susţinere a unei conversaţii impuse sau propuse; formularea unor propuneri, prezentarea unor impresii, exprimarea acordului sau a dezacordului în faţa unui auditoriu cunoscut; exerciţii de iniţiere, de menţinere şi de încheiere a unui dialog cu diferite categorii de interlocutori cunoscuţi

      • – activităţi de exersare a dialogului/monologului de către elevii aparţinând minorităţilor etnice, în situaţii concrete, care le-ar putea crea dificultăţi de comunicare

      • – exerciţii de susţinere a unui schimb verbal într-o conversaţie de grup, utilizând corect limba literară, posibilităţile expresive ale limbii vorbite; adecvarea elementelor nonverbale, astfel încât să sprijine înţelegerea mesajelor transmise

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:

   1. 3.1 să deosebească elementele de an- samblu de cele de detaliu în cadrul textului citit

      Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de identificare a problemei principale abordate într-un text literar sau nonliterar (identificarea elementelor descrise şi a trăsăturilor obiectelor descrise într-o descriere; identificarea acţiunii, a participanţilor la acţiune, a timpului şi spaţiului în care se petrec evenimentele într-o naraţiune; identificarea ideilor esenţiale dintr-un anunţ sau dintr-o ştire şi sesizarea intenţiei comunicative din spatele acestora); *discuţii privind rolul cuprinsului, al prefeţei, postfeţei şi al notelor într-o carte, prin compararea unor volume diverse

   2. 3.2 să identifice modurile de expunere într-un text epic şi procedeele de expresivitate artistică într-un text liric

   3. 3.3 să sesizeze valoarea expresivă a unităţilor lexicale în textele citite

   4. 3.4 să sesizeze organizarea morfologică şi sintactică a textelor citite

      • – exerciţii de identificare a caracteristicilor operelor epice (în proză sau versuri): naraţiunea la persoana a III-a şi la persoana I, subiectul operei literare, momentele subiectului, timpul şi spaţiul în naraţiune, autor, narator, personaj; exerciţii de sesizare a rolului dialogului şi al descrierii într-o naraţiune; sesizarea rolului descrierii în realizarea portretului şi a tabloului; observarea rolului dialogului în caracterizarea personajelor; identificarea şi comentarea rolului figurilor de stil învăţate în diferite texte; identificarea tipurilor de rimă în catren (monorima, rima împerecheată, încrucişată, îmbrăţişată) şi a măsurii în textele în versuri

      • – exerciţii de diferenţiere între o operă epică şi una lirică, prin referire la textele studiate/citite; sesizarea unor trăsături ce particularizează pastelul, fabula şi doina populară

      • – exerciţii de observare a modului de reflectare a realităţii în anunţ, ştire (prin comparaţie cu modul de reflectare a realităţii în textul literar)

      • – exerciţii de identificare a unor expresii şi a unor cuvinte noi într-un text citit; folosirea dicţionarelor pentru căutarea cuvintelor noi; exerciţii de evidenţiere a rolului sinonimiei, al antonimiei şi al omonimiei într-un text dat; recunoaşterea sensurilor cuvintelor în contexte diferite şi evaluarea expresivităţii formelor arhaice şi regionale; recunoaşterea mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului; gruparea cuvintelor din textele studiate în anumite câmpuri lexico-semantice, în vederea identificării ariilor semantice importante ale textelor studiate

      • – exerciţii de identificare a categoriilor morfologice şi a relaţiilor sintactice, având rol în structurarea textului nonliterar şi literar

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:

   1. 4.1 să redacteze texte cu destinaţii di- verse

   2. 4.2 să utilizeze un lexic diversificat, re- curgând la categoriile semantice studiate şi la mijloacele de îmbo- găţire a vocabularului

      Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de recunoaştere a destinaţiei unui text; exerciţii de selectare a informaţiei solicitate; exerciţii de structurare a detaliilor în jurul ideii principale; exerciţii de redactare a unor scrisori şi a unor anunţuri; exerciţii de rezumare, în scris, a textelor citite; prezentarea unor informaţii privitoare la realitatea înconjurătoare; exerciţii de relatare a unor fapte/ întâmplări; exerciţii de motivare a opiniei, pornind de la diverse teme discutate în clasă/ aprecieri personale referitoare la textele epice şi lirice studiate

      • – exerciţii de povestire a unor texte narative/filme văzute etc.; exerciţii de redactare a unor descrieri de tip tablou şi de tip portret

      • – exerciţii de valorificare a posibilităţilor de exprimare nuanţată oferite de utilizarea sinonimelor, a antonimelor şi a omonimelor adecvate în contexte date;

      • – jocuri de formare a unor cuvinte cu sufixe şi prefixe, pornind de la rădăcina cuvântului

   3. 4.3 să înlănţuie corect frazele în textul redactat, utilizând corect semnele ortografice şi de punctuaţie

4.4. să alcătuiască rezumatul unui text literar sau nonliterar

• – utilizarea corectă, în propoziţie şi în frază, a semnelor de punctuaţie (punctul, virgula, punctul şi virgula, linia de dialog, linia de pauză) şi a semnelor ortografice (cratima, punctul)

• – exerciţii de aplicare a topicii normale în propoziţie şi în frază; exerciţii de ortografiere a diftongilor, a triftongilor şi a vocalelor în hiat; exerciţii de aplicare a regulilor fonetice de despărţire în silabe a cuvintelor.

• – exerciţii de identificare şi ordonare a secvenţelor narative dintr-un text dat, în vederea rezumării acestuia; exerciţii de transformare a textului dialogat în text narativ

• – exerciţii de rezumare a textelor narative

• – exerciţii de povestire a unui film, a unei piese de teatru etc.

  1. 1. Lectura

     CONŢINUTURI

     

     Unităţile de conţinut tipărite cu litere aldine constituie noţiuni noi pentru clasa a VI-a.  

     1. 1.1. Cartea – obiect cultural. *Structura cărţii: cuprins, prefaţă, postfaţă, note.

     2. 1.2. Teoria literară

        1. 1.2.1. Structura operei literare. Modurile de expunere. Naraţiunea (autor, narator, personaj; naraţiunea la persoana a III-a şi naraţiunea la persoana I; subiectul operei literare, momentele subiectului; timpul şi spaţiul în naraţiune). Descrierea (portretul literar, tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor).

        2. 1.2.2. Figurile de stil (actualizare). Antiteza.

        3. 1.2.3. Versificaţia (actualizare). Tipuri de rimă (monorima, rima împerecheată, rima încrucişată, rima îmbrăţişată). Măsura.

     3. 1.3. Textul

        1. 1.3.1. Texte literare – populare şi culte – aparţinând diverselor genuri şi specii. Opera epică. Opera lirică. Specii literare obligatorii: pastelul, fabula, doina populară.

        2. 1.3.2. Texte nonliterare: anunţul, ştirea.

           

           Se vor selecta 6-8 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Se sugerează ca textul de bază să nu depăşească, de regulă, două pagini. Din textele mai lungi pot fi oferite fragmente semnificative, lectura integrală urmând a constitui obiect al lecturii personale a elevilor. Autorii de manuale şi profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele

           1.2.1 – 1.2.3 şi 1.3.1 – 1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic,

                            formativ,        adecvare        la        vârsta        elevilor.                                                

  2. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii

     1. 2.1. Comunicarea orală

        1. 2.1.1. Structurarea textului oral

           Ordonarea ideilor în comunicare (actualizare).

        2. 2.1.2. Textul dialogat şi cel monologat.

           Organizarea replicilor într-un dialog complex. Adaptarea la interlocutor. Modalităţi de conectare a elementelor nonverbale la cele verbale.

           Monologul: text narativ, text descriptiv, text informativ. Rezumatul oral (actualizare).

           *Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire:

           • – identificarea sau diferenţierea unui obiect de altul ori a unei persoane de alta;

           • – susţinerea unui schimb verbal într-o conversaţie de grup;

           • – exprimarea gusturilor, expunerea unor opinii despre ceva sau cineva, stabilirea unei analogii, a unei comparaţii, exprimarea unei impresii personale;

           • – formularea unei propuneri, acceptarea ori refuzul unei propuneri;

           • – descrierea unui obiect sau a unei persoane (a unui loc);

           • – prezentarea unei acţiuni complexe.

     2. 2.2. Comunicarea scrisă

        1. 2.2.1. Procesul scrierii

           Organizarea unui text în funcţie de destinaţie (scrisoarea, anunţul).

           Semnele de punctuaţie: punctul şi virgula, linia de dialog şi linia de pauză. Semnele ortografice: cratima, punctul ca semn ortografic.

        2. 2.2.2. Contextele de realizare

           Relatarea. *Oferirea de informaţii privind diverse aspecte ale realităţii înconjurătoare. Motivarea unei opinii privitoare la textele studiate sau la fapte/persoane din realitate. Descrierea de tip tablou, de tip portret. Povestirea.

           Rezumatul. Aprecieri personale referitoare la textele epice şi lirice studiate.

  3. 3. Elemente de construcţie a comunicării

     

     În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului nonliterar şi literar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări „limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”.

     Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu predarea în şi pentru sine a unor „cunoştinţe gramaticale”, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile, exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie, în situaţiile care impun o asemenea abordare. Se sugerează ca, în prezentarea problemelor noi, profesorul să se sprijine de fiecare dată pe actualizarea cunoştinţelor asimilate anterior de către elevi, pornind de la un text, de la o situaţie concretă de comunicare, şi nu de la noţiunile teoretice.

     Dimensiunea stilistică a faptelor de limbă se preconizează a fi tratată la secţiunea consacrată studiului textelor literare şi de câte ori profesorul găseşte soluţia practică cea mai eficientă.

          Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.    

     1. 3.1. Lexicul (actualizare) Noţiunea de vocabular.

        Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului.

        1. a. Derivarea (actualizare).

           Sufixarea. Sufixele diminutivale şi sufixele augmentative. Prefixarea.

        2. b. Compunerea.

           Compunerea prin alăturare, subordonare1 şi abreviere.

           

           1 Prin compunere prin subordonare se înţelege: 1. Subordonarea atributivă: a) substantiv + adjectiv; botgros, coate-goale, vorbă-lungă, acid clorhidric, Almaşul-Mare ş.a. b) adjectiv + substantiv (în unele formaţii mai vechi): bună-credinţă, bună-cuviinţă, bunăvoinţă, rea-credinţă, rea-voinţă etc.; c) substantiv + substantiv în genitiv: Calea Laptelui, ciuboţica cucului, gura-leului, floarea-soarelui, ochiul-boului, Gura Ocniţei, Neagra Şarului […], Delta Dunării ş.a.; d) substantiv + substantiv cu prepoziţie: apă de plumb, bou de baltă, floare-de-colţ, Roşiori de Vede, Baia

        3. c. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea).

        Substantive provenite din alte părţi de vorbire. Adjective provenite din verbe la participiu. Adverbe provenite din adjective şi din substantive.

        Familia lexicală (derivate, compuse, cuvinte obţinute prin schimbarea valorii gramaticale). Câmpurile lexico-semantice (aplicativ).

        Sinonimele (actualizare). Antonimele (actualizare).

        Omonimele (omofone şi omografe).

        Arhaismele şi regionalismele.

     2. 3.2. Noţiuni de fonetică (actualizare). Regulile de despărţire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru despărţirea în silabe (inclusiv folosirea cratimei şi a apostrofului).

     3. 3.3. Noţiuni de sintaxă (actualizare). Felul propoziţiilor. Fraza. Propoziţia regentă. Elementul regent. Coordonarea şi subordonarea.

     4. 3.4. Morfosintaxa.

        1. 3.4.1. Verbul – (actualizare). Verbele predicative şi verbele nepredicative: copulative (numai a fi, a deveni) şi auxiliare.

           Modurile personale: indicativ, imperativ, conjunctiv, condiţional-optativ. Timpuri.

           Modurile nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin.

        2. 3.4.2. Substantivul (actualizare).

           Substantivele defective de singular sau de plural. Substantivele colective. Cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivului.

        3. 3.4.3. Substituţi ai substantivului

           1. 3.4.3.1. Pronumele

              Pronumele personal.

              Pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv. Forme, cazuri şi funcţii sintactice.

              Pronumele demonstrativ şi adjectivul pronominal demonstrativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice.

           2. 3.4.3.2. Numeralul (actualizare). Valoarea substantivală şi adjectivală a numeralului. Numeralul cardinal şi numeralul ordinal. Funcţii sintactice.

        4. 3.4.4. Determinanţii substantivului

           Adjectivul (actualizare). Formele flexionare. Articolul demonstrativ (adjectival). Gradele de comparaţie. Funcţii sintactice.

        5. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexionare

           1. 3.4.5.1. Adverbul (actualizare). Gradele de comparaţie. Funcţiile sintactice: complement circumstanţial de loc, de timp, de mod, atribut adverbial.

           2. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare). Regimul cazual.

           3. 3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare).

              Exerciţii de folosire corectă a adverbului, a prepoziţiei şi a conjuncţiei.

           4. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare). Interjecţii predicative.

     5. 3.5. Sintaxa propoziţiei (actualizare).

        1. 3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal şi predicatul nominal (numai cu verbele copulative a fi şi a deveni).

        2. 3.5.2. Subiectul

           Subiectul exprimat şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus).

           

           de Aramă etc.; 2. Subordonare completivă (rezultatul unor izolări): fluieră-vânt, încurcă-lume, pierde-vară, zgârie- brânză, ducă-se pe pustii; 3. Subordonare faţă de un adjectiv, având ca rezultat un alt adjectiv: a) adjectiv nume de culoare combinat cu determinanţii deschis, închis: roşu închis/deschis; două adjective nume de culoare: galben- portocaliu, galben-verzui; c) adjectiv verbal precedat de un circumstanţial: bine-credincios, bine-venit, clar- văzător; 4. Subordonarea eterogenă prin care se formează numeralele: a) subordonarea circumstanţială de la 11 la 19: doisprezece (doi „peste“ zece); subordonarea atributivă de la 20 la 90, unde numerele ca 2, 3, 4 sunt atributele lui zece (22, 23, 24 etc.). (cf. art. Compunere, semnat de Angela Bidu-Vrănceanu, în Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, 2001, p. 124-125).

           Acordul predicatului cu subiectul.

        3. 3.5.3. Atributul (actualizare). Atributul adjectival. Atributul substantival. Atributul pronominal. Atributul adverbial.

        4. 3.5.4. Complementul (actualizare). Complementele circumstanţiale. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod. Complementele necircumstanţiale. Complementul direct. Complementul indirect.

CLASA A VII-A

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil:

   1. 1.1 să înţeleagă semnificaţia generală a unui mesaj oral

   2. 1.2 să sesizeze modalităţile de organi- zare a secvenţelor textuale ale unui mesaj oral

   3. 1.3 să integreze categoriile semantice în structuri lexicale proprii

   4. 1.4 să sesizeze abaterile de la normele limbii literare într-un mesaj ascultat

   5. 1.5 să acorde interlocutorilor şanse de a-şi exprima opiniile

      Pe parcursul clasei a VII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de identificare a cuvintelor-cheie dintr-un mesaj oral; exerciţii de identificare a elementelor esenţiale ale dialogului (intenţie, parteneri, situaţie de comunicare), pentru a putea ajunge la o bună înţelegere a celor comunicate

      • – exerciţii de identificare a unor modalităţi specifice de iniţiere, menţinere şi încheiere a dialogului; exerciţii de sesizare a unor argumente/ contraargumente într-un mesaj oral; exerciţii de comparare a naturii formale sau informale a dialogului

      • – exerciţii de stabilire a sensului unui cuvânt într-un context dat; exerciţii de sesizare a relaţiilor de sinonimie, antonimie, omonimie, polisemie într-o comunicare orală; exerciţii de sesizare a unor calambururi, jocuri de cuvinte; jocuri didactice vizând categoriile semantice, rebusuri; exerciţii de stabilire a sensului unor cuvinte prin selectarea corectă a acestuia dintr-o serie dată; descifrarea sensurilor unor cuvinte din texte diferite

      • – exerciţii de sesizare a construcţiilor pleonastice şi a atracţiei paronimice; exerciţii de identificare a formei corecte a cuvintelor; exerciţii de sesizare a dezacordurilor gramaticale; exerciţii de sesizare a construcţiilor pleonastice şi a atracţiilor paronimice; sesizarea nedublării complementului direct şi indirect

      • – activităţi de rezolvare a unor sarcini în grup; discuţii de confruntare a opiniilor; ascultarea argumentelor/ contraargumentelor formulate într-o discuţie de partenerii de comunicare

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil:

   1. 2.1 să asigure coerenţa ideilor expri- mate într-un mesaj oral

   2. 2.2 să valorifice categoriile semantice învăţate, în contexte diferite

      Pe parcursul clasei a VII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de formulare a ideii principale şi a detaliilor aferente; exerciţii de relaţionare a ideilor principale cu ideile secundare; exerciţii de construire a unor texte de tip narativ, descriptiv şi informativ; exerciţii de rezumare a unui text

      • – exerciţii de comparare a sensurilor unor cuvinte în contexte diferite; exerciţii de utilizare corectă, în context, a paronimelor; exerciţii de corectare a unor construcţii pleonastice; exerciţii de utilizare a antonimelor, sinonimelor, omonimelor şi a cuvintelor polisemantice în contexte diferite

        Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

        La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil:

   3. 2.3 să respecte normele morfosintactice în propoziţii şi în fraze

   4. 2.4 să-şi adapteze vorbirea la situaţiile speciale sau neprevăzute de dialog sau monolog

   5. 2.5 să manifeste spirit de cooperare în interacţiunile de grup

      Pe parcursul clasei a VII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de utilizare corectă a părţilor de vorbire flexibile şi neflexibile învăţate; exerciţii de construire corectă a unor enunţuri din punct de vedere sintactic; exerciţii de construire a unui monolog sau a unui dialog; exerciţii de descriere a unor obiecte, a unor tablouri din natură, a unor fenomene; exerciţii de construire a unor naraţiuni simple; exerciţii de utilizare expresivă a limbii

      • – exerciţii de corectare a exprimării pleonastice; exerciţii de utilizare a paronimelor

      • – exerciţii de comunicare în perechi şi în grup; exerciţii de adaptare a comportamentului verbal şi nonverbal la o situaţie de comunicare inedită; jocuri de rol vizând exersarea dialogului formal şi informal; exerciţii de continuare a unui dialog cu început dat; exerciţii de exprimare a opiniilor; exerciţii de utilizare a elementelor nonverbale într-un dialog

      • – activităţi de rezolvare a unor sarcini în grup; discuţii de confruntare a opiniilor; exersarea unei atitudini constructive, de colaborare, pentru realizarea sarcinilor şi pentru formularea în comun a ideilor

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil:

   1. 3.1 să citească o varietate de texte li- terare sau nonliterare, demonstrând înţelegerea sensului acestora

   2. 3.2 să recunoască modalităţile specifice de organizare a textului epic şi pro- cedeele de expresivitate în textul liric

   3. 3.3 să sesizeze corectitudinea şi valoarea expresivă a categoriilor gramaticale şi lexicale învăţate, într- un text citit

      Pe parcursul clasei a VII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de identificare a diferenţelor dintre textele literare şi nonliterare; lectura unor texte diverse, cu scopul de a înţelege semnificaţiile acestora şi de a putea comenta sensul lor global; exerciţii de identificare a structurii textelor epice şi lirice

      • – exerciţii de identificare a trăsăturilor specifice celor două genuri în textele literare studiate (epic şi liric); exerciţii de identificare şi de interpretare a unor procedee de expresivitate artistică (epitet, comparaţie, metaforă, repetiţie, enumeraţie, antiteză, hiperbolă)

      • – exerciţii de sesizare a rolului utilizării categoriilor morfologice şi sintactice într-un text; exerciţii de sesizare a schimbării semnificaţiei unor cuvinte în funcţie de contextul în care apar; exerciţii de stabilire a relaţiilor de sinonimie, antonimie, omonimie şi polisemie într-un text dat

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil:

   1. 4.1 să-şi exprime, în scris, opinii şi ati- tudini

      Pe parcursul clasei a VII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de redactare nuanţată în raport cu structura şi motivaţiile personale; exerciţii de descriere a unor personaje sau persoane considerate drept modele şi de motivare a opţiunilor

        Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   2. 4.2 să utilizeze corect şi nuanţat catego- riile semantice învăţate

   3. 4.3 să organizeze secvenţele textuale în funcţie de o cerinţă specifică

   4. 4.4 să utilizeze corect flexiunea nominală şi verbală în textul scris, utilizând corect semnele ortografice şi de punctuaţie

   5. 4.5 să folosească modalităţi variate pentru realizarea expresivităţii textului

• – exerciţii de utilizare în contexte diferite a semnificaţiei omonimelor şi a paronimelor; exerciţii de utilizare a sinonimelor în scopul evitării repetiţiilor

• – exerciţii de structurare a unui text în secvenţe distincte în funcţie de tipul acestuia (rezumat, caracterizare de personaj, comentarea unor secvenţe din textele studiate sau a titlului unor texte)

• – scrierea unor compuneri narative, descriptive, informative; prezentarea unor evenimente culturale; exerciţii de redactare a unei cereri în diverse scopuri

• – exerciţii de construire a unor texte destinate prezentării unui auditoriu; exerciţii de dispunere în pagină a diverselor texte; exerciţii de scriere îngrijită, lizibilă şi corectă

• – exerciţii de utilizare corectă a părţilor de vorbire flexibile şi neflexibile; exerciţii de construire corectă şi expresivă a unui text din punct de vedere sintactic; exerciţii de utilizare adecvată a formelor verbale în raport cu cronologia faptelor relatate; exerciţii de utilizare a conectorilor adecvaţi la nivelul propoziţiei şi al frazei; exerciţii de folosire a unor grupuri verbale şi nominale pentru a spori expresivitatea comunicării; exerciţii de ortografiere a unor structuri verbale şi nominale

• – exerciţii de realizare a unor descrieri prin ordonarea detaliilor în funcţie de propriile percepţii/propria imaginaţie; exerciţii de redactare a unor texte narative, descriptive şi dialogate, în care să valorifice categoriile semantice învăţate; exerciţii de construire a unor scurte povestiri; exerciţii de redactare a unei expuneri pentru prezentarea în public în diverse împrejurări; exerciţii de rezumare şi de caracterizare a peronajelor

  CONŢINUTURI

  1. 1. Lectura

     

     Unităţile de conţinut tipărite cu litere aldine constituie noţiuni noi pentru

                                                clasa a VII-a.                        

     1. 1.1. Cartea – obiect cultural. Editura*. Colecţia*. Asteriscul*. Subsolul de pagină*.

     2. 1.2. Teoria literară

        1. 1.2.1. Structura operei literare. Structuri în textele epice (procedee de legare a secvenţelor, timp, spaţiu, modalităţi de caracterizare a personajelor) şi lirice (concordanţa dintre forma grafică a poeziei şi ideea transmisă de aceasta).

        2. 1.2.2. Figurile de stil. Repetiţia fonetică (aliteraţia). Metafora. Hiperbola.

        3. 1.2.3. Versificaţia. Tipuri de rimă. Ritmul. Piciorul metric (bisilabic). Tipuri de ritm (iambic şi trohaic).

        4. 1.2.4. Genuri şi specii. Genurile epic şi liric. Specii literare obligatorii: nuvela, imnul.

     3. 1.3. Textul

        1. 1.3.1. Texte literare – populare şi culte – aparţinând diverselor genuri şi specii.

           

           *Conţinuturile marcate cu asterisc sunt facultative.

        2. 1.3.2. Texte nonliterare: mersul trenurilor, *programul de spectacol.

           

           Se vor selecta 6-8 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Autorii de manuale sau profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.2 – 1.2.5 şi

           1.3.1. şi 1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic, formativ, adecvare la

                                                                              vârstă.                                                                      

  2. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii

     1. 2.1. Comunicarea orală

        1. 2.1.1. Structurarea textului oral. Textul dialogat şi cel monologat. Adecvarea elementelor nonverbale la mesaj. Modalităţi de exprimare a preferinţelor şi a opiniilor.

        2. 2.1.2. Situaţia de comunicare. Situaţia de comunicare dialogată şi monologată (actualizare). Rezumatul oral (actualizare).

           Dialogul formal şi dialogul informal.

           *Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire:

           • – susţinerea unei conversaţii (direct sau telefonic);

           • – prezentarea unor lucrări / materiale / activităţi realizate individual sau în echipă;

           • – formularea de argumente sau contraargumente într-o discuţie;

           • – stabilirea de comparaţii sau de analogii;

           • – formularea unei opinii.

     2. 2.2. Scrierea

        1. 2.2.1. Procesul scrierii. Alcătuirea planului unei lucrări pe o temă dată. Organizarea şi reorganizarea unui text propriu. Cererea.

        2. 2.2.2. Contexte şi forme de realizare

           Fişa de lectură. *Prezentarea unui eveniment cultural (lansare de carte, vernisaj al unei expoziţii, premiera unui spectacol de teatru, festivităţi de premiere etc.).

           Descrierea unor personaje sau persoane considerate drept modele şi motivarea opţiunilor. Compuneri narative, descriptive şi informative; inserarea dialogului în compuneri.

           Comentarea unor secvenţe din textele studiate; comentarea semnificaţiilor titlului; rezumatul scris (actualizare), caracterizare de personaj.

           

           În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări „limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”.

           Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu predarea în şi pentru sine a unor

           „cunoştinţe gramaticale”, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora, în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile, exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie, în situaţiile care impun o asemenea abordare. Se sugerează ca, în prezentarea problemelor noi, profesorul să actualizeze cunoştinţele asimilate anterior de către elevi având ca bază texte ilustrând limba română contemporană, pornind de la un text, de la o situaţie concretă de comunicare, şi nu de la noţiunile teoretice.

           Dimensiunea stilistică a faptelor de limbă se preconizează a fi tratată la secţiunea consacrată studiului textelor literare şi de câte ori profesorul găseşte soluţia practică cea mai eficientă.

                Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.  

  3. 3. Elemente de construcţie a comunicării

     1. 3.1. Noţiuni de sintaxă

        Raporturile de coordonare şi de subordonare în propoziţie şi în frază.

     2. 3.2. Lexicul

Sensul cuvintelor în context.

Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului.(actualizare) Derivarea (actualizare). Serii derivative (aplicativ).

Compunerea (actualizare).

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea (actualizare).

Împrumuturile.

Pleonasmul.

Paronimele.

Categorii semantice (actualizare). Sinonime. Antonime. Omonime (doar omofonele).

Cuvintele polisemantice. Polisemia şi omonimia: asemănări şi deosebiri.

*Unităţi frazeologice.

1. 3.3. Noţiuni de fonetică (actualizare).

   Folosirea corectă a accentului în limba română. Nume proprii greşit accentuate.

2. 3.4. Morfosintaxa

   1. 3.4.1. Verbul (actualizare). Alte verbe copulative: a ajunge, a ieşi, a se face, a rămâne, a însemna, a părea. Diatezele: activă, pasivă (complementul de agent), reflexivă (pronumele reflexiv – marcă a diatezei).

      Modurile. Timpurile. Persoana. Numărul (actualizare).

      Valori expresive ale verbului în diferite contexte (aplicativ). Verbele personale şi verbele impersonale. Propoziţia fără subiect. Locuţiunea verbală.

      Funcţiile sintactice ale verbului şi ale locuţiunii verbale la moduri personale (predicat verbal, predicat nominal), la moduri nepersonale (subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complemente circumstanţiale, atribut verbal).

   2. 3.4.2. Substantivul (actualizare).

      Locuţiunea substantivală. Funcţiile sintactice ale substantivului şi ale locuţiunii substantivale (subiect, complement direct, complement indirect, complemente circumstanţiale de de loc, de timp, de mod, atribut substantival genitival, prepoziţional, apoziţional)

   3. 3.4.3. Substituţi ai substantivului.

      1. 3.4.3.1. Pronumele (actualizare)

         Pronumele personal, posesiv, demonstrativ. Forme şi cazuri.

         Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice.

         Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice. Pronumele şi adjectivul pronominal relativ. Pronumele relativ compus ceea ce. Acordul pronumelui relativ. Forme, cazuri şi funcţii sintactice.

         Adjectivul pronominal de întărire (exerciţii de acord).

         Funcţii sintactice ale pronumelor (subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complement circumstanţial de loc, de timp şi de mod, atribut pronominal genitival şi atribut pronominal prepoziţional).

      2. 3.4.3.2. Numeralul (actualizare). Alte tipuri de numerale. Funcţiile sintactice ale numeralului.

   4. 3.4.4. Determinanţii substantivului Adjectivul (actualizare).

      *Mijloacele expresive de redare a superlativului absolut în limba română actuală. Locuţiunea adjectivală. Funcţiile sintactice ale adjectivului şi ale locuţiunii adjectivale (atribut adjectival, nume predicativ).

   5. 3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile.

      1. 3.4.5.1. Adverbul (actualizare).

         Adverbele interogative, relative, *nehotărâte. Locuţiunea adverbială.

         Adverbele predicative şi locuţiunile adverbiale predicative.

         Funcţiile sintactice ale adverbului şi ale locuţiunii adverbiale (complement circumstanţial de mod, de timp, de loc, atribut adverbial, predicat verbal, nume predicativ.) Adverbe fără funcţie sintactică.

      2. 3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare).

         Locuţiunea prepoziţională. Regimul cazual.

      3. 3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare). Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale

         coordonatoare şi subordonatoare.

      4. 3.4.5.4. Interjecţia (actualizare)

CLASA A VIII-A

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VIII-a, elevul va fi capabil:

   1. 1.1 să înţeleagă semnificaţia generală a mesajului oral, sesizând progresia şi coerenţa ideilor exprimate

   2. 1.2 să sesizeze semnificaţia îmbinării elementelor verbale cu cele nonver- bale (gest, mimică etc.) într-un text oral

   3. 1.3 să sesizeze adecvarea elementelor lexicale utilizate la scopul mesa- jului ascultat

   4. 1.4 să sesizeze particularităţile lexico- gramaticale ale unui mesaj ascultat

   5. 1.5 să manifeste toleranţă faţă de opi- niile diferite exprimate de interlocu- tori şi să ia o atitudine critică faţă de argumentele ascultate

      Pe parcursul clasei a VIII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de identificare a cuvintelor-cheie într-un mesaj oral; ascultarea atentă a unui mesaj oral aparţinând diverselor stiluri funcţionale: artistic, publicistic, colocvial etc.

      • – exerciţii de decodare a unor elemente nonverbale care însoţesc mesajele orale; sesizarea rolului folosirii elementelor nonverbale în comunicare, în cadrul unui discurs oral cotidian sau în cadrul unor replici ale unor personaje într-un spectacol de teatru

      • – exerciţii de sesizare a unor greşeli lexicale în comunicare; identificarea împrumuturilor în mesajele orale ascultate

      • – exerciţii de identificare a abaterilor de la normele limbii literare; identificarea particularităţilor vorbirii regionale; identificarea categoriilor gramaticale învăţate; observarea relaţiilor sintactice într-o propoziţie sau într-o frază, în funcţie de intenţionalitatea comunicării

      • – exerciţii de ascultare atentă a interlocutorilor în cadrul lucrului în echipă; exerciţii de ierarhizare a ideilor receptate; exerciţii de receptare şi de reţinere a ideilor şi a argumentelor dintr-o expunere sau dintr-un monolog

      • – exerciţii de conştientizare a poziţiei proprii de intrare sau de ieşire din dialog; sesizarea inventarului de probleme, de idei, de cuvinte într-un dialog

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VIII-a, elevul va fi capabil:

   1. 2.1 să construiască un discurs oral pe o temă dată

      Pe parcursul clasei a VIII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de formulare a ideilor pornind de la o temă dată; construirea unei expuneri în care să-şi exprime opinia despre un anumit fapt; prezentarea unor puncte de vedere personale într-un dialog; exerciţii de structurare a unui dialog pe o temă dată; caracterizare a unui personaj, exerciţii de rezumare, prezentarea unor trăsături ale textelor studiate, ilustrative pentru genurile şi speciile studiate; prezentarea unor produse realizate individual sau în echipă; dezvoltarea unui enunţ sau a unui cuvânt într-o secvenţă textuală orală; exerciţii de argumentare orală a unor puncte de vedere

        Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

        La sfârşitul clasei a VIII-a, elevul va fi capabil:

   2. 2.2 să utilizeze în mod nuanţat categoriile lexicale într-un mesaj oral

   3. 2.3 să utilizeze corect relaţiile sintactice în textele orale proprii

   4. 2.4 să îmbine corect elementele verbale cu cele nonverbale în cadrul mesa- jului oral

   5. 2.5 să capteze şi să menţină atenţia interlocutorului prin modul de prezentare a mesajului

      Pe parcursul clasei a VIII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de utilizare corectă a neologismelor în contexte diverse; delimitarea sensului propriu de sensul figurat al unui cuvânt, a sensului propriu de bază de cele secundare, în vederea folosirii adecvate a cuvintelor în diverse contexte; utilizarea adecvată, în context, a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor, a cuvintelor polisemantice; exerciţii de corectare a construcţiilor pleonastice; corectarea greşelilor determinate de atracţia paronimică

      • – exerciţii de relaţionare a părţilor de propoziţie în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze, în funcţie de intenţionalitatea comunicării; evidenţierea rolului elementelor de legătură în frază; contragerea unor propoziţii în părţile de propoziţie corespunzătoare sau expansiunea unor părţi de propoziţie în propoziţiile corespunzătoare

      • – exerciţii de prezentare orală pe o temă dată, în funcţie de situaţia de comunicare; exerciţii de îmbinare a elementelor verbale cu cele nonverbale în monolog şi dialog

      • – *exerciţii de îmbinare a elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale în monolog şi în dialog

      • – exerciţii de prezentare orală, cu folosirea unor tehnici variate de captare şi menţinere a atenţiei publicului / interlocutorilor (introducere în temă prin propunerea unei idei surprinzătoare, exersarea contactului vizual cu interlocutorii, exerciţii de folosire a unor elemente nonverbale care să sublinieze ideile exprimate verbal)

3. 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VIII-a, elevul va fi capabil:

   1. 3.1 să dovedească înţelegerea unui text literar sau nonliterar, pornind de la cerinţe date

   2. 3.2 să sesizeze valoarea expresivă a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de îmbogăţire a vocabu- larului şi a categoriilor semantice studiate

      Pe parcursul clasei a VIII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de identificare a modurilor de expunere; exerciţii de identificare a ordinii logice şi cronologice a ideilor / întâmplărilor dintr-un text; exerciţii de iden- tificare şi interpretare a unor procedee de expresivitate artistică în textele studiate; exerciţii de recunoaştere şi de interpretare a sensului figurat al unor cuvinte într- un context dat;

      • – exerciţii de interpretare a expresivităţii părţilor de propoziţie şi a propoziţiilor într-un text dat; exerciţii de comentare a rolului arhaismelor, a regionalismelor şi a neologismelor; exerciţii de recunoaştere a cuvintelor derivate, compuse sau obţinute prin conversiune; exerciţii de recunoaştere a categoriilor semantice studiate; exerciţii de identificare a rolului părţilor de propoziţie şi a propoziţiilor în funcţie de intenţia şi specificul comunicării într-un text dat; exerciţii de comentare a textului literar, pornind de la elemente de limbă şi de stil

        Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

        La sfârşitul clasei a VIII-a, elevul va fi capabil:

   3. 3.3 să identifice valori etice şi culturale într-un text, exprimându-şi im- presiile şi preferinţele

      Pe parcursul clasei a VIII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de identificare şi de comentare a elementelor etice şi culturale dintr-un text şi de exprimare a propriei atitudini faţă de ele.

4. 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VIII-a, elevul va fi capabil:

   1. 4.1 să redacteze texte diverse, adaptându-le la situaţia de co- municare concretă

   2. 4.2 să utilizeze în redactarea unui text propriu cunoştinţele de morfo-sin- taxă, folosind adecvat semnele orto- grafice şi de punctuaţie

      Pe parcursul clasei a VIII-a, se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de exprimare în scris a propriilor sentimente, cu ocazia unui eveniment personal, social sau cultural; exerciţii de evidenţiere a trăsăturilor unui obiect (peisaj, operă de artă, persoană), prin utilizarea resurselor expresive ale limbii într-o descriere / într- un portret; organizarea planului unei lucrări pe o temă dată; exerciţii de caracterizare a unui personaj, exerciţii de rezumare; redactări vizând ilustrarea unor trăsături ale genurilor şi ale speciilor studiate

      • – exerciţii de utilizare corectă a categoriilor sintactice (părţi de propoziţie şi propoziţii) studiate în redactarea unui text, în funcţie de intenţionalitatea comunicării; exerciţii de aplicare corectă a semnelor de punctuaţie la nivelul frazei (coordonare, subordonare, incidenţă); exerciţii de realizare a expresivităţii cu ajutorul semnelor de punctuaţie; exerciţii morfo-sintactice de exprimare scrisă corectă;

   3. 4.3 să redacteze un text argumentativ – exerciţii de structurare a textului argumentativ

(stabilirea problemei, dezvoltarea argumentelor, concluzia), pornind de la diverse teme (dezbateri actuale pe teme de interes pentru elevi; motivarea preferinţelor şi a opiniilor)

CONŢINUTURI

Unităţile de conţinut care sunt tipărite cu aldine constituie noţiuni noi pentru

                                             clasa a VIII-a.                          

1. 1. Lectura

   1. 1.1. Cartea – obiect cultural (actualizare).

   2. 1.2. Teoria literară

      1. 1.2.1. Structurarea operei literare. Actualizarea – prin investigarea unor texte literare – a cunoştinţelor referitoare la structura textelor narative (logica acţiunii, timpul, spaţiul naraţiunii). Relaţiile dintre personaje. Caracterizarea personajelor. Actualizarea, prin investigarea unor texte literare, a structurii textelor lirice. Eul liric.

         1. 1.2.3. Figurile de stil (actualizare). Alegoria.

         2. 1.2.4. Versificaţia. Măsura, rima, piciorul metric, ritmul, versul, strofa (actualizare). Versul liber.

         3. 1.2.5. Genuri şi specii. Genurile epic, liric şi dramatic. Opera dramatică: trăsături generale; lectură de text şi vizionare de spectacol. Specii literare obligatorii: balada populară, romanul (fragment). *Scrieri SF.

         1. 1.3 Textul

            1. 1.3.1 Texte literare – populare şi culte – aparţinând diverselor genuri şi specii.

            2. 1.3.2 Texte nonliterare: texte publicitare, *ziarul/revista, anecdota, gluma.

         

            Se vor selecta 5-7 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi  

         

         incluse în mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Autorii de manuale sau profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.2 –

         1.2.5 şi 1.3.1. şi 1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic, formativ, adecvare la vârstă.

         

2. 2. Practica raţională şi funcţională a limbii

   1. 2.1. Comunicarea orală

      Situaţia de comunicare monologată şi dialogată (actualizare). Monologul: text narativ, text descriptiv, text informativ, text argumentativ (argumentarea / susţinerea opiniilor şi a preferinţelor). Rezumatul oral (actualizare).

      *Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte de vorbire:

      • – susţinerea argumentată a unui schimb verbal direct;

      • – exprimarea sau acceptarea de opinii diferite;

      • – exprimarea şi motivarea unei atitudini / reacţii;

      • – prezentarea unor produse realizate individual sau în echipă.

   2. 2.2. Scrierea (actualizare)

      Comentarea unor secvenţe din operele studiate sau din texte la prima vedere, pe baza unor cerinţe date. *Conspectul.

      Textul argumentativ (susţinerea preferinţelor şi a opiniilor).

      

      În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorilor. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări „limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”.

      Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu predarea în şi pentru sine a unor „cunoştinţe gramaticale”, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora, în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile, exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie, în situaţiile care impun o asemenea abordare. Se sugerează ca, în prezentarea problemelor noi, profesorul să actualizeze cunoştinţelor asimilate anterior de către elevi, având ca bază texte ilustrând limba română contemporană şi situaţii de comunicare reală.

      Dimensiunea stilistică a faptelor de limbă se preconizează a fi tratată la secţiunea consacrată studiului textelor literare şi de câte ori profesorul găseşte soluţia practică cea mai eficientă.

      Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.

      

3. 3. Elemente de construcţie a comunicării

   1. 3.1. Noţiuni de sintaxă. Enunţul. Fraza. Relaţiile sintactice în propoziţie şi în frază (actualizare).

      Cuvintele şi construcţiile incidente. Punctuaţia lor.

   2. 3.2. Lexicul (actualizare)

Vocabularul fundamental şi masa vocabularului. Dinamica vocabularului.

Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului (actualizare). Familia de cuvinte (actualizare). Prefixoidele*. Sufixoidele* (ambele pe bază de aplicaţii)2.

2 Prefixoid – element formativ asemănător cu prefixele recente, care, aşezat înaintea morfemului independent sau a rădăcinii, dă naştere unor cuvinte noi prin schimbarea sensului lexical. Prefixoidele apar în română mai ales în formaţii care au model străin. Sufixoid – element formativ (prezent în împrumuturi sau în formaţii după model străin) care dă impresia unui sufix şi apare numai în termeni aparţinând limbajelor specializate (cf. art. Prefixoid şi Sufixoid, semnate de Angela Bidu-Vrănceanu, în Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, 2001, p. 401, 519).

Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului. Împrumuturile lexicale. Neologismele. Evitarea greşelilor în utilizarea neologismelor.

Cuvântul şi contextul. Sensul propriu (de bază şi secundar) şi sensul figurat.

Categoriile semantice. Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Cuvintele polisemantice (actualizare). Paronimele. Pleonasmul.

1. 3.3. Noţiuni de fonetică (actualizare). Valorile stilistice ale nivelului fonetic într-un text literar.

2. 3.4. Sintaxa propoziţiei şi a frazei.

   1. 3.4.1. Predicatul şi propoziţia subordonată predicativă.

      Predicatul verbal şi predicatul nominal (actualizare). Predicatul nominal incomplet. Probleme ale acordului (acordul după înţeles, acordul prin atracţie).

      Propoziţia subordonată predicativă.

   2. 3.4.2. Subiectul şi propoziţia subordonată subiectivă.

      Subiectul (actualizare).

      Propoziţia subordonată subiectivă. Natura elementului regent al propoziţiei subiective.

   3. 3.4.3. Atributul şi propoziţia subordonată atributivă. Atributul (actualizare).

      Propoziţia subordonată atributivă. Exerciţii de utilizare corectă a pronumelui relativ care introduce atributiva.

   4. 3.4.4. Complementul direct şi propoziţia subordonată completivă directă. Complementul direct (actualizare). Propoziţia subordonată completivă directă.

   5. 3.4.5. Complementul indirect şi propoziţia subordonată completivă indirectă. Complementul indirect (actualizare). Propoziţia subordonată completivă indirectă.

   6. 3.4.6. Complementele circumstanţiale şi propoziţiile subordonate circumstanţiale.

      1. 3.4.6.1. Complementele circumstanţiale de loc, de timp, de mod (actualizare), de cauză, de scop. Propoziţiile circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop.

      2. 3.4.6.2. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională.

      3. 3.4.6.3. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă.

      4. 3.4.6.4. Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă.

În prezentarea elementelor de sintaxă a frazei, se va avea în vedere la fiecare tip de subordonată efectuarea unor exerciţii de contragere şi de expansiune, de precizare a elementelor introductive, de evidenţiere a topicii şi a punctuaţiei. În cazul propoziţiilor subordonate circumstanţiale va fi evidenţiat

       rolul  adverbelor  şi  al  locuţiunilor  adverbiale  corelative  în  comunicare.                          

STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ

Anexa nr. 2 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 4713/2008

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ REVIZUITĂ

LIMBA LATINĂ

CLASA A VIII-A

NOTĂ DE PREZENTARE

Disciplina Limba latină îşi propune finalităţi specifice. Demersul didactic urmăreşte, ca, la sfârşitul clasei a VIII-a, elevii:

• ■ să dobândească noţiuni esenţiale referitoare la cultura romană, cu deschidere spre civilizaţia greco-romană, fundament al civilizaţiei europene;

• ■ să-şi asume valorile etice ale Antichităţii romane, indispensabile propriei dezvoltări afective şi morale;

• ■ să dovedească practic cunoaşterea unor elemente fundamentale lexicale şi gramaticale, comune limbii latine şi limbii române;

• ■ să facă asocieri elementare între limba română şi limbile moderne prin intermediul fondului lor comun (limba latină ca liant lingvistic);

• ■ să se familiarizeze cu instrumentele specifice muncii intelectuale: tehnica învăţării logice, abordarea critică a lecturii prin utilizarea unor surse de informare – dicţionare, enciclopedii, fişe de lucru, tabele sinoptice.

. Noutatea abordării constă în restructurarea conţinuturilor lingvistice pe trei niveluri (A,B,C), nivelul A constituie baza cunoaşterii teoretice a faptelor de limbă, la nivelul B conţinuturile lingvistice sunt utilizate într-o varietate de exerciţii, pe baza unui suport didactic (fişe de lucru, tabele sinoptice), iar la nivelul C, nivel auxiliar, se oferă toate lămuririle necesare, în vederea rezolvării unei sarcini de lucru, a unei aplicaţii de nivel A sau B.

Astfel programa şcolară de Limba latină oferă nu numai deschidere interculturală (conştientizarea apartenenţei limbii române şi a poporului român la fondul istoric, etic şi lingvistic european), dar şi avantajul studiului unei limbi, ale cărei valenţe aplicative sunt rezultatul abordării logice, raţionale a faptelor de limbă.

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajelor

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de producere a mesajelor

3. 3. Dezvoltarea unor reprezentări culturale şi a interesului pentru studiul limbii latine şi al civilizaţiei greco-romane

OBIECTIVE CADRU

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. 1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajelor Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VIII-a elevul va fi capabil:

   1. 1.1 să identifice litere, grupuri de litere, sintagme şi enunţuri într-un text scris

   2. 1.2 să recunoască elementele de structură ale părţilor de vorbire studiate

   3. 1.3 să observe într-un text relaţiile sintactice esenţiale, prin analogie cu limba română, în vederea traducerii

      Pe parcursul clasei a VIII-a se recomandă următoarele activităţi:

      • – exerciţii de lectură a unui text în limba latină de dimensiuni reduse;

      • – exerciţii de familiarizare cu topica limbii latine

      • – exerciţii de identificare a părţilor de vorbire şi a categoriilor gramaticale, comparativ cu limba română;

      • – exerciţii de identificare a relaţiilor sintactice dintr-un text, comparativ cu limba română

2. 2. Dezvoltarea capacităţii de producere a mesajelor Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

   La sfârşitul clasei a VIII-a elevul va fi capabil:

   1. 2.1 să pronunţe şi să scrie corect în limba latină unităţi lexicale

   2. 2.2 să traducă oral / scris cuvinte, enunţuri şi scurte texte

   3. 2.3 să opereze cu elementele lexicale şi gramaticale studiate, într-o varietate de exerciţii

Pe parcursul clasei a VIII-a se recomandă următoarele activităţi:

• – exerciţii de citire viva voce;

• – exerciţii de scriere a unor unităţi lexicale, pe baza unui suport didactic

• – exerciţii de traducere, conform conţinuturilor de nivel A / B

• – exerciţii de completare a unor enunţuri lacunare;

• – exerciţii de alegere duală / multiplă;

• – exerciţii de substituire a unor elemente morfematice

• – exerciţii de asociere

• – exerciţii de comparaţie şi discriminare

  3. Dezvoltarea unor reprezentări culturale şi a interesului pentru studiul limbii latine şi al civilizaţiei greco-romane

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

La sfârşitul clasei a VIII-a elevul va fi capabil:

3.1 să valorifice noţiunile lingvistice şi culturale referitoare la civilizaţia greco-romană din perspectiva contemporaneităţii

Pe parcursul clasei a VIII-a se recomandă următoarele activităţi:

• – exerciţii de comparare şi discriminare a unor elemente minimale de cultură şi civilizaţie, la nivel diacronic;

• – exerciţii de identificare în societatea contemporană a principiilor ordonatoare ale civilizaţiei greco-romane;

• – exerciţii lexicale de diverse tipuri: recunoaşterea unor neologisme de origine latină în limba română / limbile moderne, identificarea în limba română a unor cuvinte moştenite, a unor câmpuri lexicale / familii de cuvinte, pornind de la etimonul latin etc.

• – exerciţii sub formă de joc: joc de rol, joc-concurs etc.

  CONŢINUTURI

  Conţinuturile plasează în centrul interacţiunii educative elevul şi oferă materia pentru actele de limbaj corespunzătoare câmpurilor referenţiale specificate, formează şi dezvoltă capacitatea elevului de a opera cu informaţiile lingvistice şi culturale pluri- sau transdisciplinare.

  1. I. CONŢINUTURI LINGVISTICE

     Descriptor	NIVEL A	NIVEL B	NIVEL C
     Relaţia cuobiectivele
     Tip de demers
     Suport didactic
     Observaţii

     •  vizează direct obiectivele cadru / de referinţă

     •  vizează indirect obiectivele cadru / de referinţă

     •  sunt conţinuturi care sprijină construcţia demersurilor aplicative (texte, exerciţii) pentru elementele de nivel A / B

     •  explicarea elementelor de conţinut este completă (inclusiv la nivelul traducerii)

     •  demers teoretic explicit, susţinut de exerciţii / texte aplicative (conţinuturi declarative şi aplicative)

     •  orice conţinut de nivel A trebuie să apară mai întâi ca element de nivel B

     •  demers teoretic implicit, realizat prin îndrumări şi explicaţii ale profesorului, în vederea rezolvării unor sarcini de lucru

     •  conţinuturile de nivel B apar în texte / exerciţii aplicative

     •  suportul didactic (tabele, note etc.) nu este la vedere

     •  suportul didactic (tabele, note etc.) se află la vedere

     •  presupune cunoaşterea elementelor teoretice şi a algoritmului de rezolvare a sarcinilor de lucru

     •  nu presupune memorarea elementelor de conţinut, ci doar operaţionalizarea lor

     NIVEL A				NIVEL B	NIVEL C
     Elemente de fonetică: scrierea şi pronunţarea				–
     Substantivul				Substantivul		lexicale
     Adjectivul	de	bază,	categorii	Adjectivul
     Pronumele				Pronumele		reflexiv,
     Numeralul
     Verbul (esse şi verbe regulate)				Verbul (esse şi verbe regulate)

     •  elemente necesare pentru coerenţa textelor şi a aplicaţiilor – prepoziţii, conjuncţii, adverbe, adjective la grade de comparaţie, verbe la alte moduri şi timpuri (tema prezentului) etc., dar prezenţa lor în texte / aplicaţii va fi redusă şi însoţită de lămuriri complete, de preferinţă chiar în manual (de exemplu carissima – adj. la superlativ, N. sg. fem. = cea mai / foarte dragă).

     •  noţiuni de teorie: forme de bază, categorii gramaticale, teme, desinenţe (terminaţii), recunoaştere pe text

     •  declinarea I

     •  declinarea a II-a

     •  declinarea a III-a

     •  elemente fundamentale

     •  clasificare, forme gramaticale, acordul

     •  declinarea adjectivelor (clasele I şi a II-a)

     •  noţiuni minimale de teorie: clasificare, categorii gramaticale, conform nivelului B

     •  personal, posesiv

     •  cardinal (1 – 10) – fără declinare

     •  ordinal (1 – 10) – fără declinare

     •  cifrele romane

     •  noţiuni de teorie: cele patru conjugări, forme de bază, teme verbale (tema prezentului), desinenţe (terminaţii) de diateza activă, categorii gramaticale

     •  infinitivul prezent

     •  indicativul prezent şi imperfect

     •  imperativul prezent

     •  indicativul viitor

     N. B. Elementele de conţinut de nivel B nu vor fi tratate în niciun caz ca elemente de nivel A, iar conţinuturile de nivel A trebuie să apară cel puţin o dată ca elemente de nivel B (de exemplu,

     înainte de tratarea teoretică a verbului este necesar ca elevul să se familiarizeze cu acest element prin prezenţa lui în texte, aplicaţii etc. – un minim de demers deductiv).

  2. II. CONŢINUTURI TEMATICE DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE

Temele de cultură şi civilizaţie vor prezenta aspecte relevante ale vieţii publice şi private din societatea romană: familia, şcoala, elemente de mitologie greco-romană. Se vor evidenţia trăsăturile definitorii ale mentalităţii romane (pragmatismul, civismul, valorile etice, libertatea responsabilă etc.) care devin principii ordonatoare ale lumii moderne.

Se recomandă ca textele în limba latină, selectate pentru manuale, să fie de dimensiuni reduse, accesibile şi atractive, adaptate conţinutului lingvistic şi să ilustreze, în măsura posibilului, temele de cultură şi civilizaţie.Aceste teme, conform finalităţilor propuse, se abordează interdisciplinar.

Conţinuturile lingvistice şi tematice vor fi însoţite de ilustraţii adecvate şi completate cu lecturi, informaţii şi aplicaţii în limba română.

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește