la Convenţia internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare
Textul existent al anexei la Convenţie va fi înlocuit cu următorul text, exceptând paragrafele 2.1.4, 2.1.5, 2.1.7, 2.1.10, 3.1.2 şi 3.1.3: +
Capitolul 1Termeni şi definiţii1.1. Verbele la timpul viitor sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părţile este necesară în interesul siguranţei vieţii pe mare.1.2. Verbele la modul condiţional sunt folosite în anexă pentru a indica o prevedere a cărei aplicare uniformă de către toate părţile este recomandată în interesul siguranţei vieţii pe mare.1.3. Expresiile de mai jos sunt folosite în anexă cu următoarele sensuri:1. căutare – o operaţiune în mod normal coordonată de un centru de coordonare a operaţiunilor de salvare sau de o filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, folosind personalul disponibil şi mijloace de localizare a persoanelor aflate în pericol;2. salvare – o operaţiune de salvare a persoanelor aflate în pericol, de asigurare a asistenţei medicale iniţiale sau a altor nevoi şi trimiterea acestora într-un loc sigur;3. serviciul de căutare şi salvare – un serviciu prin care se realizează monitorizarea situaţiilor de pericol, comunicarea, funcţiile de coordonare şi cele de căutare şi salvare, incluzând sfaturi medicale, asistenţă medicală iniţială sau evacuare medicală folosind servicii publice ori private, inclusiv aeronave, nave sau alte ambarcaţiuni ori instalaţii;4. regiune de căutare şi salvare – o zonă cu dimensiuni definite, asociată cu un centru de coordonare a operaţiunilor de salvare, în care serviciile de căutare şi salvare sunt asigurate;5. centru de coordonare a operaţiunilor de salvare – o unitate însărcinată să asigure organizarea eficientă a serviciilor de căutare şi salvare şi să coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare într-o regiune de căutare şi salvare;6. filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare – o unitate subordonată centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, complementară acestuia, în conformitate cu prevederile specifice ale autorităţilor responsabile;7. mijloc de căutare şi salvare – orice resursă mobilă, incluzând unităţile desemnate de căutare şi salvare, folosită în operaţiunile de căutare şi salvare;8. unitate de căutare şi salvare – o unitate alcătuită din personal calificat şi dotată cu echipamente adecvate pentru efectuarea de urgenţă a operaţiunilor de căutare şi salvare;9. post de alertare – orice mijloc destinat să facă legătura între o persoană care raportează o situaţie de urgenţă şi un centru sau o filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare;10. faza de urgenţă – termen generic însemnând, după caz, faza de incertitudine, faza de alertă sau faza de pericol;11. faza de incertitudine – situaţie în care există incertitudine în ceea ce priveşte siguranţa unei persoane, nave sau a unei ambarcaţiuni;12. faza de alertă – situaţie în care există temeri în ceea ce priveşte siguranţa unei persoane, nave sau a unei ambarcaţiuni;13. faza de pericol – situaţie în care este aproape sigur că o persoană, navă sau ambarcaţiune este ameninţată de un pericol grav şi iminent şi solicită asistenţă imediată;14. coordonator la faţa locului – o persoană desemnată să coordoneze operaţiunile de căutare şi salvare într-o zonă specificată;15. secretar general – secretarul general al Organizaţiei Maritime Internaţionale. +
Capitolul 2Organizare şi coordonare2.1. Măsuri pentru asigurarea şi coordonarea serviciilor de căutare şi salvare2.1.1. Părţile vor participa la dezvoltarea serviciilor de căutare şi salvare individual sau în cooperare cu alte state sau cu Organizaţia Maritimă Internaţională, asigurând asistenţă oricărei persoane aflate în pericol pe mare. La primirea unei informaţii că o persoană este sau pare să fie în pericol pe mare, autorităţile responsabile ale părţii vor lua măsuri urgente pentru a asigura asistenţa necesară.2.1.2. Părţile vor stabili, fie individual, fie în cooperare cu alte state, dacă este cazul, următoarele elemente de bază ale serviciului de căutare şi salvare:1. cadrul legal;2. desemnarea unei autorităţi responsabile;3. organizarea de mijloace disponibile;4. mijloace de comunicare;5. funcţiile operaţionale şi de coordonare; şi6. proceduri de perfecţionare a serviciilor, incluzând planificarea, relaţii de cooperare pe plan intern şi internaţional, operarea şi instruirea.Părţile trebuie, în măsura posibilităţilor, să respecte standardele minime relevante şi liniile directoare stabilite de Organizaţia Maritimă Internaţională.2.1.3. Pentru a beneficia de ajutorul unei infrastructuri de comunicaţii adecvate stabilite la uscat, de o cale eficientă de alertare de pericol, de o coordonare operaţională adecvată de susţinere efectivă a serviciilor de căutare şi salvare, părţile, fie individual, fie în colaborare cu alte state, vor trebui să se asigure că au fost stabilite suficiente regiuni de căutare şi salvare, în interiorul fiecărei zone maritime, în conformitate cu paragrafele 2.1.4 şi 2.1.5. Aceste regiuni trebuie să fie adiacente şi, pe cât posibil, să nu se suprapună.2.1.6. Acordul asupra regiunilor sau reglementările la care se face referire în paragrafele 2.1.4 şi 2.1.5 vor trebui să fie înregistrate de părţile interesate sau vor fi incluse în planuri scrise, acceptate de părţi.2.1.8. Părţile vor căuta să asigure uniformitate, când este cazul, între serviciile de căutare şi salvare maritime şi cele aeronautice, când se are în vedere constituirea regiunilor de căutare şi salvare maritime, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.1.4, sau atingerea unui acord asupra reglementărilor adecvate, în conformitate cu paragraful 2.1.5.2.1.9. Părţile care au acceptat responsabilitatea asigurării serviciilor de căutare şi salvare într-o anumită zonă vor trebui să folosească unităţile de căutare şi salvare, precum şi alte mijloace disponibile pentru a asigura asistenţa unei persoane care este sau pare să fie în pericol pe mare.2.1.11. Părţile vor înainta secretarului general informaţiile privind organizarea serviciilor lor de căutare şi salvare, incluzând:1. naţionalitatea autorităţii responsabile pentru serviciile de căutare şi salvare;2. locaţia centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare sau a altor centre care coordonează activitatea de căutare şi salvare, pentru regiunea sau regiunile de căutare şi salvare şi sistemul de comunicaţii dintre acestea;3. limitele regiunii sau regiunilor lor de căutare şi salvare şi acoperirea asigurată de mijloacele lor de comunicare de siguranţă şi de pericol, localizate la uscat; şi4. principalele tipuri de unităţi de căutare şi salvare disponibile.Părţile vor actualiza cu prioritate informaţiile furnizate cu privire la orice modificare importantă. Secretarul general va transmite tuturor părţilor interesate informaţiile primite.2.1.12. Secretarul general va notifica înţelegerile sau acordurile referitoare la prevederile paragrafelor 2.1.4 şi 2.1.5 tuturor părţilor.2.2. Dezvoltarea serviciilor naţionale de căutare şi salvare2.2.1. Părţile vor stabili proceduri naţionale specifice pentru dezvoltarea generală, coordonarea şi îmbunătăţirea serviciilor de căutare şi salvare.2.2.2. Pentru a avea operaţiuni de căutare şi salvare eficiente părţile trebuie:1. să asigure folosirea coordonată a mijloacelor disponibile; şi2. să stabilească o strânsă şi apropiată cooperare între servicii şi organizaţii care pot contribui la dezvoltarea serviciilor de căutare şi salvare în zonele atribuite prin operaţiuni comune, planificări, pregătiri, exerciţii, cercetare şi dezvoltare.2.3. Înfiinţarea de centre de coordonare a operaţiunilor de salvare sau filiale ale acestora2.3.1. Pentru a îndeplini cerinţele paragrafului 2.2, părţile, individual sau în cooperare cu alte state, vor înfiinţa centre de coordonare a operaţiunilor de salvare, pentru serviciul de căutare şi salvare, şi atâtea filiale câte vor considera oportun.2.3.2. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, înfiinţat în conformitate cu paragraful 2.3.1, va asigura recepţionarea semnalelor de alertă de pericol ce provin din regiunile lor de căutare şi salvare. Fiecare astfel de centru va asigura comunicarea cu persoanele în pericol, cu mijloacele de căutare şi salvare, precum şi cu alte centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare.2.3.3. Fiecare centru de coordonare a operaţiunilor de salvare trebuie să fie operaţional 24 de ore din 24 şi să fie încadrat permanent cu personal specializat având cunoştinţe de lucru în limba engleză.2.4. Coordonarea cu serviciile aeronautice2.4.1. Părţile vor asigura cea mai strânsă posibilă coordonare între serviciile maritime şi cele aeriene, astfel încât să se asigure servicii de căutare şi salvare eficiente şi eficace în şi dincolo de regiunile lor de căutare şi salvare.2.4.2. Fiecare parte ar trebui să înfiinţeze, atunci când este posibil, centre sau filiale mixte de coordonare a operaţiunilor de salvare, care să servească atât scopurilor maritime, cât şi celor aeronautice.2.4.3. În cazul în care sunt înfiinţate centre sau filiale ale centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare maritime şi aeronautice distincte, în scopul deservirii aceleiaşi zone, partea interesată va asigura cea mai strânsă posibilă coordonare între centre şi filiale.2.4.4. Părţile vor asigura, în măsura posibilului, folosirea unor proceduri comune de către unităţile de salvare înfiinţate în scopuri maritime şi de către cele înfiinţate în scopuri aeronautice.2.5. Desemnarea de mijloace de căutare şi salvarePărţile trebuie să identifice toate mijloacele apte să participe în operaţiunile de căutare şi salvare, desemnând mijloacele corespunzătoare ca unităţi de căutare şi salvare.2.6. Echipamentul unităţilor de căutare şi salvare2.6.1. Fiecare unitate de căutare şi salvare va fi dotată cu echipament corespunzător pentru sarcina sa.2.6.2. Containerele şi cutiile care conţin echipamentele de supravieţuire care sunt lăsate la apă supravieţuitorilor ar trebui să aibă informaţii generale despre natura conţinutului lor, indicate prin marcaje în conformitate cu standardele adoptate de Organizaţia Maritimă Internaţională. +
Capitolul 3Cooperarea dintre state3.1. Cooperarea dintre state3.1.1. Părţile îşi vor coordona organizaţiile lor de căutare şi salvare şi ar trebui, oricând este necesar, să-şi coordoneze acţiunile de căutare şi salvare cu cele ale statelor învecinate.3.1.4. Autorităţile responsabile ale părţilor:1. vor confirma imediat primirea unei astfel de cereri; şi2. vor indica, cât de repede posibil, condiţiile, dacă există, în conformitate cu care misiunea avută în vedere poate fi întreprinsă.3.1.5. Părţile ar trebui să încheie înţelegeri cu statele vecine pentru stabilirea condiţiilor de admitere reciprocă a unităţilor de căutare şi salvare ale fiecărei părţi în limitele sau deasupra mării sale teritoriale ori a teritoriului său respectiv. De asemenea, ar trebui ca aceste înţelegeri să prevadă posibilităţi de intrare rapidă pentru astfel de unităţi cu cât mai puţine formalităţi posibil.3.1.6. Fiecare parte ar trebui să-şi autorizeze centrele de coordonare a operaţiunilor de salvare:1. să solicite celorlalte centre de coordonare a operaţiunilor de salvare asistenţa care le-ar putea fi necesară, inclusiv nave, aeronave, personal sau echipamente;2. să acorde autorizaţia necesară pentru intrarea unor astfel de nave, aeronave, personal sau echipamente în interiorul sau deasupra apelor teritoriale sau a teritoriului său; şi3. să întreprindă demersurile necesare pe lângă autorităţile vamale, de emigrare, sanitare sau alte autorităţi competente în scopul grăbirii unor astfel de intrări.3.1.7. Fiecare parte se va asigura că centrele sale de coordonare a operaţiunilor de salvare asigură, la cerere, asistenţă altor centre de coordonare a operaţiunilor de salvare, inclusiv asistenţă sub formă de nave, aeronave, personal sau echipamente.3.1.8. Părţile ar trebui să încheie înţelegeri cu alte state, când este oportun, pentru a întări cooperarea şi coordonarea operaţiunilor de căutare şi salvare. Părţile vor autoriza autorităţile responsabile să facă planuri operaţionale şi înţelegeri pentru cooperarea şi coordonarea operaţiunilor de căutare şi salvare cu autorităţile responsabile ale altor state. +
Capitolul 4Proceduri de operare4.1. Măsuri pregătitoare4.1.1. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare va dispune de informaţii actualizate, în special de cele cu privire la mijloacele de căutare şi salvare şi mijloacele de comunicaţii disponibile referitoare la operaţiunile de căutare şi salvare în zona sa.4.1.2. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui să aibă acces imediat la informaţii privind poziţia, drumul şi viteza navelor din zona sa care pot oferi asistenţă persoanelor, navelor sau altor ambarcaţiuni aflate în pericol pe mare, precum şi modul de contactare a acestora. Aceste informaţii ar trebui să fie păstrate de centrul de coordonare a operaţiunilor de salvare sau să fie uşor de obţinut, când este necesar.4.1.3. Fiecare centru sau filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui să aibă planuri detaliate de operare pentru conducerea operaţiunilor de căutare şi salvare. Când este cazul, ar trebui să se întocmească planuri mixte împreună cu reprezentanţii celor ce pot sprijini sau beneficia de serviciile de căutare şi salvare.4.1.4. Centrele sau filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare ar trebui să fie informate continuu cu privire la starea de pregătire a unităţilor de căutare şi salvare.4.2. Informaţii privind urgenţele4.2.1. Părţile, fie individual, fie în cooperare cu alte state, vor trebui să se asigure că sunt capabile în regim de 24 de ore din 24 să primească, prompt şi sigur, alerte de pericol prin echipamentele folosite în acest scop în regiunile lor de căutare şi salvare. Orice post de alertă primind o alertă de pericol va trebui:1. să retransmită imediat alerta către cel mai apropiat centru sau filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare şi după aceea să sprijine cu comunicaţii de căutare şi salvare, după caz; şi2. să confirme alerta, dacă este practic posibil.4.2.2. Părţile se vor asigura, când este cazul, că s-au luat măsuri eficace de înregistrare a echipamentului de comunicare şi pentru a răspunde situaţiilor de urgenţă, pentru a permite oricărui centru sau filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare să acceseze cu uşurinţă înregistrările corespunzătoare.4.2.3. Orice autoritate sau element al serviciului de căutare şi salvare care are un motiv să creadă că o persoană, navă sau altă ambarcaţiune este în stare de pericol trebuie să trimită cât mai repede posibil toate informaţiile disponibile către centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare interesate.4.2.4. Centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, imediat după primirea informaţiei privind o persoană, navă sau altă ambarcaţiune aflată în stare de urgenţă, va evalua această informaţie şi va determina faza de urgenţă în concordanţă cu paragraful 4.4 şi cu amplitudinea operaţiunilor impuse.4.3. Acţiunea iniţialăFiecare unitate de căutare şi salvare care primeşte o informaţie despre un pericol va trebui să acţioneze imediat, în cazul în care se află într-o poziţie favorabilă acordării de asistenţă, şi de fiecare dată va trebui să notifice fără întârziere centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare în zona căruia a apărut incidentul.4.4. Faze de urgenţăPentru a ajuta în determinarea procedurilor de operare specifice, următoarele faze de urgenţă trebuie să fie distinse de centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare:1. Faza de incertitudine:1.1. când o persoană a fost raportată ca dispărută ori o navă sau ambarcaţiune nu a sosit la destinaţie; sau1.2. când o persoană, navă sau altă ambarcaţiune nu şi-a semnalat aşa cum fusese prevăzut poziţia ori starea de siguranţă.2. Faza de alertă:2.1. când după o fază de incertitudine, încercările de a stabili legătura cu o persoană, navă sau altă ambarcaţiune au eşuat sau când cercetările efectuate pe lângă alte surse disponibile au rămas fără rezultat; ori2.2. când informaţiile primite indică faptul că funcţionarea eficientă a unei nave sau altei ambarcaţiuni este compromisă fără ca aceasta să facă nava să ajungă în situaţie de pericol.3. Faza de pericol:3.1. când informaţiile primite indică în mod clar că o persoană, navă sau ambarcaţiune este în pericol şi are nevoie de asistenţă imediată; ori3.2. când după faza de alertă, orice nouă încercare de a stabili o legătură cu o persoană, navă sau altă ambarcaţiune şi orice cercetare mai extinsă a rămas fără rezultat, se ajunge la concluzia că există, fără îndoială, un pericol; ori3.3. când informaţiile primite indică faptul că funcţionarea unei nave sau a unei ambarcaţiuni este compromisă într-o asemenea măsură încât situaţia de pericol este posibilă.4.5. Proceduri aplicabile de către centrele şi filialele centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare în timpul fazelor de urgenţă4.5.1. După declararea fazei de incertitudine, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va iniţia investigaţii pentru a verifica starea de siguranţă a unei persoane, a unei nave sau ambarcaţiuni pentru a declara faza de alertă.4.5.2. După declararea fazei de alertă, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va extinde ancheta întreprinsă pentru regăsirea persoanei dispărute, a navei sau a ambarcaţiunii dispărute, va alerta serviciile de căutare şi salvare competente şi va declanşa procedura necesară, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz.4.5.3. După declararea fazei de pericol, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, după caz, va proceda în conformitate cu prevederile planului de operare, aşa cum este cerut în paragraful 4.1.4.5.4. Iniţierea operaţiunilor de căutare şi salvare când poziţia obiectului căutat este necunoscutăÎn cazul declanşării unei faze de urgenţă pentru căutarea unui obiect a cărui poziţie este necunoscută, următoarele măsuri sunt aplicabile:1. când există o fază de urgenţă, un centru sau o filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, care nu are cunoştinţă că alte centre iau măsurile adecvate, îşi va lua sarcina de a declanşa acţiunile necesare şi de a se consulta cu alte centre în scopul desemnării unui centru care să-şi asume responsabilitatea;2. cu excepţia cazului în care se hotărăşte altfel printr-o înţelegere între centrele interesate, centrul care urmează a fi desemnat va fi centrul responsabil pentru zona în care se află obiectul căutat în momentul ultimei raportări a poziţiei; şi3. după declararea fazei de pericol, centrul care coordonează operaţiunile de căutare şi salvare va informa, dacă este necesar, celelalte centre asupra tuturor circumstanţelor cazului de urgenţă şi asupra evoluţiei situaţiei.4.5.5. Informarea persoanelor, navelor sau a altor ambarcaţiuni care fac obiectul fazei de urgenţăAtunci când este posibil, centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare, responsabil pentru operaţiunile de căutare şi salvare, va transmite persoanei, navei sau altei ambarcaţiuni care face obiectul fazei de urgenţă informaţiile asupra operaţiunilor de căutare şi salvare pe care acest centru le-a declanşat.4.6. Coordonarea operaţiunilor în cazul în care sunt implicate două sau mai multe părţiÎn cazul operaţiunilor de căutare şi salvare în care sunt implicate mai multe părţi, fiecare parte va lua măsuri ce corespund planurilor de operare prevăzute în paragraful 4.1, atunci când se solicită de către centrul regional de coordonare a operaţiunilor de salvare.4.7. Coordonarea activităţilor de căutare şi salvare la faţa locului4.7.1. Activităţile unităţilor de căutare şi salvare şi ale altor mijloace angajate în operaţiunile de căutare şi salvare vor fi coordonate la faţa locului astfel încât să se obţină rezultatele cele mai eficiente.4.7.2. Când mai multe mijloace vor fi angajate în operaţiunile de căutare şi salvare şi centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare consideră că este necesar, persoana cea mai capabilă trebuie să fie desemnată coordonator la faţa locului, imediat ce este posibil şi preferabil înainte de sosirea în zona de operaţii a mijloacelor de salvare.Coordonatorului la faţa locului trebuie să i se repartizeze responsabilităţi specifice avându-se în vedere capacităţile sale aparente de coordonator la faţa locului şi cerinţele operaţionale.4.7.3. Dacă nu există un centru responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare sau dacă dintr-un motiv oarecare centrul responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare nu este apt să coordoneze misiunea de căutare şi salvare, mijloacele implicate în salvare trebuie să-şi desemneze, printr-o înţelegere amiabilă, un coordonator la faţa locului.4.8. Încetarea şi suspendarea operaţiunilor de căutare şi salvare4.8.1. Operaţiunile de căutare şi salvare vor continua, când este posibil, practic până când orice speranţă rezonabilă de a găsi supravieţuitori încetează.4.8.2. Centrul responsabil de coordonarea operaţiunilor de salvare sau o filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare va decide când trebuie să întrerupă operaţiunile de căutare şi salvare. Dacă nu există un astfel de centru implicat în coordonarea operaţiunilor, coordonatorul de la faţa locului trebuie să ia această decizie.4.8.3. Când un centru sau o filială a centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare consideră, în baza unor informaţii sigure, că operaţiunea de căutare şi salvare a fost încununată de succes sau că situaţia de urgenţă nu mai există, operaţiunea de căutare şi salvare va înceta şi imediat va informa despre acest lucru orice autoritate, mijloace ori servicii care au fost implicate sau notificate.4.8.4. Dacă o operaţiune de căutare la faţa locului devine impracticabilă şi centrul sau filiala centrului de coordonare a operaţiunilor de salvare ajunge la concluzia că ar mai putea exista supravieţuitori, centrul poate suspenda temporar activitatea la faţa locului, în aşteptarea evoluţiilor viitoare, şi va informa prompt despre aceasta orice autoritate, mijloace sau servicii implicate ori notificate. Informaţiile primite ulterior vor fi evaluate şi operaţiunile de căutare şi salvare vor reîncepe în funcţie de aceste informaţii. +
Capitolul 5Sisteme de raportare ale navelor5.1. Noţiuni generale5.1.1. Sistemele de raportare ale navelor pot fi stabilite fie individual de către părţi, fie în cooperare cu alte state, când se consideră necesar, pentru a facilita operaţiunile de căutare şi salvare.5.1.2. Părţile care îşi propun să organizeze sistemul de raportare al navelor vor trebui să ţină cont de recomandările relevante ale Organizaţiei Maritime Internaţionale. Părţile trebuie, de asemenea, să ţină cont dacă sistemele existente de raportare sau alte surse care pot da poziţia navei pot asigura informaţii adecvate pentru regiune şi vor căuta să minimalizeze rapoartele suplimentare nefolositoare făcute de nave sau nevoia centrelor de coordonare a operaţiunilor de salvare de a verifica prin sisteme de raportare multiple pentru a determina navele disponibile în regiune care pot acorda asistenţă în operaţiunile de salvare şi căutare.5.1.3. Sistemul de raportare al navelor ar trebui să asigure informaţii actualizate asupra mişcării navelor pentru ca, în caz de pericol:1. să se reducă intervalul dintre momentul pierderii legăturii cu nava şi momentul începerii operaţiunilor de salvare şi căutare, în cazul în care nu s-a primit un semnal de pericol;2. să se poată identifica rapid navele a căror asistenţă ar putea fi solicitată;3. să se delimiteze o zonă de căutare cu o suprafaţă limitată, în cazul în care poziţia unei persoane, nave sau ambarcaţiuni în pericol este necunoscută sau incertă; şi4. să se acorde mai uşor asistenţă sau sfaturi medicale urgente.5.2. Caracteristici operaţionale5.2.1. Sistemele de raportare ale navelor trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici operaţionale:1. furnizarea informaţiilor, mai ales a programului de marş şi a raportării poziţiei care ar putea permite determinarea poziţiei prezente şi viitoare a navelor participante;2. menţinerea unui curs prestabilit de navigaţie;3. primirea la intervale corespunzătoare a rapoartelor de la navele participante;4. simplitate în concepţie şi exploatare; şi5. utilizarea pentru raportare a unui format standardizat şi a unor proceduri agreate pe plan internaţional.5.3. Tipuri de rapoarte5.3.1. Sistemul de raportare al navelor trebuie să conţină următoarele tipuri de rapoarte în conformitate cu recomandările Organizaţiei Maritime Internaţionale:1. programul de marş;2. raportarea poziţiei; şi3. raportul final.5.4. Utilizarea sistemelor5.4.1. Părţile ar trebui să încurajeze navele să-şi raporteze poziţia atunci când traversează zone în care au fost încheiate înţelegeri în ceea ce priveşte colectarea de informaţii asupra poziţiilor navelor în scopuri de căutare şi salvare.5.4.2. Părţile care colectează informaţii asupra poziţiei navelor ar trebui, în măsura posibilului, să le comunice, la cerere, celorlalte state în scopuri de căutare şi salvare.___________
